Richard WurmbrandSTRIGĂTULBISERICIIPRIGONITE

Editura Stephanus

Coperta: FLORIN CREANGĂ■

ISBN 973 - 96184 - 8 - 0DESPRE AUTOR. Pastorul Richard Wurmbrand este un pastorevanghelic, care a petrecut 14 ani de suferinţă înînchisorile comuniste din patria sa, România.în 1945, când comuniştii s-au instalat în Ro-mânia şi au încercat să controleze bisericile în ve-derea realizării scopurilor lor, Richard Wurmbranda început imediat o acţiune subterană, viguroasă,de propovăduire a Evangheliei la poporul său în-robit şi la soldaţii ruşi invadatori. A fost arestatîn 1948. Soţia sa, Sabina, a fost supusă şi ea lamuncă silnică timp de 3 ani. Richard Wurmbranda stat izolat într-o celulă 3 ani, nevăzând în aceas-tă perioadă decât pe comuniştii care-1 torturau.După 3 ani, a fost transferat într-o celulă comu-nă, unde a mai stat încă 5 ani, şi unde chinurileau continuat.Datorită poziţiei sale internaţionale de con-ducător creştin, diplomaţi şi ambasade străine auîntrebat autorităţile comuniste despre soarta sa.Acestea au minţit spunând că el nu este arestat,ci a fugit din România.Mai târziu, indivizi din Securitate, dându-sedrept deţinuţi, colegi de închisoare, i-au relatatsoţiei sale că au asistat la înhumarea lui în cimi-tirul penitenciarului. Atât familia din România,cât şi prietenii din străinătate au fost sfătuiţi să-1uite, pentru că acum era mort.A fost eliberat după 8 ani şi a reînceput deîndată activitatea sa în Biserica prigonită. Doi animai târziu, a fost arestat din nou şi condamnat la25 ani de închisoare.Domnul Wurmbrand a ieşit din închisoare în1964, în urma unei amnistii generale, şi iarăşi acontinuat lucrarea sa interzisă în Biserică. Dân-du-şi seama de marele pericol al unei noi arestări,creştinii din Norvegia au negociat cu autorităţilecomuniste, în vederea obţinerii permisiunii pen-tru el de-a părăsi România. Conducerea comu-nistă începuse să vândă prizonierii politici. Preţul

obişnuit al unui deţinut era 2 000 dolari. PentruWurmbrand au cerut 10 000 de dolari.în mai 1966, în faţa Subcomitetului Securi-tăţii Interne a Senatului din Washington, domnulWurmbrand a adus mărturie asupra celor petre-cute în închisori şi, descoperindu-şi pieptul, aarătat cele 18 cicatrice profunde, urmare a celorîndurate. Istoria sa a fost răspândită în lume prinziarele din SUA, Europa şi Asia.Domnul Wurmbrand a fost prevenit, in 1966,că s-a luat hotărârea, de către regimul comunist dinRomânia, să fie asasinat şi a rămas multă vremesub ameninţare. El a fost numit "vocea Bisericiiprigonite". Conducătorii creştini l-au supranumit"martirul viu" şi "Pavel de după Cortina de Fief.Capitolul 1Setea arzătoare a ruşilorpentru Hristos• Un ateu îl găseşte pe HristosAm fost crescut într-o familie care nu prac-tica nici o religie. Nu am primit o educaţie reli-gioasă în copilărie. Eram, la vârsta de 14 ani, unateu convins, împietrit. Aceasta era rezultatulunei copilării necăjite. Orfan de tată din primiiani ai vieţii, am cunoscut sărăcia în perioada greaa primului război mondial. Adolescent, eram totatât de ateu ca şi comuniştii de azi. Citisem cărţiateiste şi nu numai că nu credeam în Dumnezeuşi Hristos... dar uram aceste noţiuni, considerân-du-le nocive pentru mintea omenească. Am cres-cut astfel în adversiune faţă de religie.Dar, cum mi-am dat seama mai târziu, nu înţe-leg pentru care considerent, am fost unul din aleşiiDomnului. Au fost criterii care nu ţineau deloc decalităţile mele, pentru că aveam un caracter rău.Deşi eram ateu, ceva inconştient mă atrăgeaspre biserică. Mi se părea greu să trec pe lângă9

un asemenea lăcaş şi să nu intru. Cu toate aces-tea, nu am înţeles niciodată ce se petrecea înaceste biserici. Am ascultat predici, dar ele n-auavut nici o rezonanţă în inima mea. Eram convinscă nu există Dumnezeu. Uram ideea că Dumnezeueste un Stăpân de care trebuie să ascult. Aceastăidee pe care o aveam despre Dumnezeu era gre-şită. Dar mi-ar fi plăcut să ştiu că există, undevaîn Univers, o inimă iubitoare. Avusesem puţinebucurii în copilărie şi tinereţe şi tânjeam dupăexperienţa unei inimi iubitoare, care să bată şi

pentru mine. Nu ştiam că există un Dumnezeuadevărat, dar eram trist că nu există un Dumnezeual iubirii.Odată, în perioada conflictului meu interior,.am intrat într-o biserică catolică; aici am văzutoameni îngenunchiaţi care spuneau ceva. M-amgândit să îngenunchez şi eu alături de ei, săascult ce spuneau ei, să repet rugăciunile lor şi săvăd dacă se întâmplă ceva. Ei înălţau o rugăciunecătre Sfânta Fecioară: "Bucură-te Mărie, cea pli-nă de har". împreună cu ei, am repetat cuvinteleiarăşi şi iarăşi, am privit la statuia Fecioarei Măria,dar nu s-a întâmplat nimic. Mi-a părut foarte rău.într-o zi, ateu convins fiind, m-am rugat luiDumnezeu, cam în termenii următori: "Doamne,ştiu sigur că nu exişti. Dar, dacă din întâmplareexişti, ceea ce eu contest, nu este datoria mea de-a10crede în Tine; este datoria Ta să mi Te descoperi".Eram ateu, totuşi ateismul nu aducea pace inimiimele.Cum aveam să descopăr, în acest timp de fră-mântări interioare ale mele, într-un sat aşezat pecreasta munţilor, în România, un dulgher bătrânse ruga aşa: "Doamne, Ţi-am slujit pe pământ şidoresc să-mi capăt răsplata pe pământ şi nu înCer. Răsplata mea să fie aceea de a nu muri pânăce nu voi aduce la Hristos un evreu, pentru că Isusa ieşit din poporul evreu. Dar sunt sărac, bătrânşi bolnav. Nu pot să umblu să caut un evreu. însatul meu nu e nici unul. Adu, Tu, un evreu însatul meu, şi eu am să mă străduiesc să-l aduc laHristos".O atracţie irezistibilă mi-a dus paşii în acelsat. N-aveam nimic de făcut acolo. In Româniasunt mii, dacă nu chiar zeci de mii de sate. Darm-am dus în "acel" sat. Aflând că sunt evreu, dul-gherul m-a curtat ca pe cea mai frumoasă fată. Avăzut în mine răspunsul la rugăciunile sale şi mi-adat să citesc Biblia.Citisem în Biblie de multe ori înainte, din purinteres cultural. Dar Biblia pe care mi-a dat-o elera altfel.După cum mi-a povestit, după aceea, el s-arugat, ore întregi, împreună cu soţia sa, pentruconvertirea mea. Biblia pe care mi-o dăduse nu11era scrisă în cuvinte, ci în flăcări de dragoste,aprinse de rugile lui. Abia am putut citi. Plân-geam întruna, comparând viaţa mea păcătoasă

cu cea a lui Isus; necurăţenia mea, ura mea cuiubirea Lui. Şi El m-a primit ca să fiu unul dintreai Săi. Curând, după mine, s-a convertit şi soţiamea. Ea a adus şi alte suflete la Hristos. Acelesuflete au convertit altele şi aşa s-a născut o bisericăluterană de evrei în Bucureşti.Apoi a venit vremea nazismului. Am avut multde îndurat. în România, nazismul a îmbrăcat for-ma unei dictaturi a elementelor extremiste orto-doxe, care i-au persecutat atât pe neoprotestanţi,cât şi pe evrei. Toate cultele neoprotestante aufost interzise, mulţi din baptişti, adventişti, pen-ticostali au fost condamnaţi la ani grei de închi-soare, mai ales în Basarabia şi Bucovina.încă înainte de-a fi fost pregătit pentru slu-jire şi de-a fi fost oficial ordinat, am fost condu-cătorul real al acestei biserici de evrei creştini,fiind fondatorul ei. Aveam responsabilitate pen-tru ea. Soţia mea şi cu mine am fost de mai multeori arestaţi şi târâţi în faţa judecătorilor fascişti.La un moment dat a trebuit să dau fiului meu,Mihai, un nume neevreiesc, pentru a-1 feri desuferinţă. Prigoana fascistă a fost mare, dar a fostdoar o palidă umbră faţă de ce avea să urmeze subcomunişti.12Timpurile fasciste au avut însă un mare avan-taj. Ne-au învăţat că bătăile fizice pot fi su-portate, că natura umană poate, cu ajutorul luiDumnezeu, să supravieţuiască unor chinuri în-grozitoare. Ne-au învăţat tehnica lucrării creşti-ne secrete, care a fost o pregătire pentru catas-trofa ce avea să vină.

• Slujirea mea între ruşiDin remuşcarea mea de-a fi fost ateu, do-ream, din prima zi a convertirii mele, să-L pot măr-turisi pe Hristos, printre ruşi. Ei sunt un poporcrescut în ateism. Dorinţa mea de a ajunge laruşi a fost îndeplinită. Acest lucru a început înperioada antonesciană, pentru că în România aufost mai multe mii de prizonieri ruşi şi am pututastfel desfăşura o lucrare creştină pentru ei.A fost dramatic, emoţionant! Nu voi uita nici-odată prima întâlnire cu un prizonier rus. El mi-aspus că era inginer. L-am întrebat dacă crede înDumnezeu. Dacă ar fi răspuns "nu", n-aş fi găsitceva nefiresc. Este dreptul fiecăruia de-a credesau nu. Dar el, la întrebarea mea, şi-a ridicat pri-virile spre mine, fără să înţeleagă, spunând: "n-am

primit nici un ordin în acest sens. Dacă voi primiordin, voi crede". Au început să-mi curgă lacrimi-13le. Aveam inima sfâşiată. în faţa mea stătea unom care avea o minte moartă, un om carepierduse cel mai mare dar pe care 1-a făcutDumnezeu omenirii, acela de-a fi o persoană. Elera o unealtă, un creier spălat în mâinile comu-niştilor, gata să execute orice ordin. Nu mai puteagândi independent. Era un sovietic tipic, creaţiaanilor de dominaţie comunistă.După şocul pe care l-am avut, văzând ce-aputut face comunismul fiinţelor umane, i-am făgă-duit Domnului că-mi voi dedica viaţa întreagă a-cestor oameni, pentru a le înapoia personalitateaşi pentru a le da credinţa în Dumnezeu şi înHristos.N-a trebuit să merg în URSS* pentru a ajun-ge la sovietici.începând cu 23 august 1944, armata sovietică aintrat în România şi, foarte curând după aceea,comuniştii au venit la putere în ţara noastră. Apoi aurmat coşmarul, care a făcut ca suferinţa din epocafascistă să pară uşoară.Dacă înainte de al doilea război, numărul co-muniştilor din România era de numai 512, în aniiimediat următori conflagraţiei mondiale numărullor n-a crescut mult. Cu toate acestea Vâşinski,* Prima edifie a acestei cărţi a apărut în SUA, în 1967; astăzi,realitatea politică a lumii şi, îndeosebi, cea din răsăritul Europei ecu totul alta14fostul ministru de externe al Uniunii Sovietice, anăvălit în biroul regelui Mihai I, a bătut cu pum-nul în masă şi i-a cerut: "Trebuie să numiţi comu-nişti în guvern!" Armata şi poliţia noastră eraudezarmate şi astfel, prin violenţă, comuniştii auajuns la putere. Acest lucru nu s-a petrecut Jurăcooperarea conducătorilor americani şi britanici dinacea vreme.Oamenii răspund în faţa Iui Dumnezeu nunumai pentru păcatele personale, ci şi pentrupăcatele naţiunii lor. Tragedia tuturor naţiunilorcaptive apasă ca o responsabilitate asupra creş-tinilor americani şi britanici. Americanii trebuiesă ştie că i-au ajutat pe sovietici să-şi impună re-gimul de crimă şi de teroare asupra naţiunii noastre.Ei trebuie să îndrepte acest lucru, ajutând po-poarele robite să revină la lumina lui Hristos.• Limbajul dragostei şi-al seducţieisunt identiceOdată ajunşi la putere, comuniştii au folosit

cu pricepere mijloace de seducţie faţă de bise-rică. Limbajul dragostei şi-al seducţiei sunt iden-tice. Cel care doreşte o fată de soţie, ca şi celcare o doreşte doar pentru o noapte, ca apoi s-opărăsească, spun aceleaşi cuvinte: "Te iubesc".15Isus ne-a învăţat că trebuie să deosebim cuvin-tele de dragoste, de cele de seducţie şi să ştim călupii se îmbracă în piei de oaie, luate de pe oileadevărate.Odată cu venirea la putere a comuniştilor,mii de preoţi, pastori şi predicatori n-au ştiut sădeosebească cele două glasuri.Comuniştii au convocat un Congres al tutu-ror religiilor creştine în clădirea Parlamentului.Erau acolo 2 000 de preoţi, păstori şi rabini. Toţiaceştia l-au ales pe Iosif Stalin preşedinte deonoare al Congresului. El era în acelaşi timp şipreşedintele Mişcării Mondiale Ateiste, şi unucigaş în masă al credincioşilor. Unii după alţii,episcopi şi pastori, s-au ridicat în Parlamentulnostru, declarând că creştinismul şi comunismulsunt fundamental asemănătoare, şi pot coexis-ta. Ei se întreceau în a aduce laude comunismu-lui şi-au asigurat noua conducere de loialitateabisericii.Eram şi eu prezent la Congres împreună cusoţia mea. Ea mi-a spus: "Richard, ridică-te şispală ruşinea asta adusă lui Hristos! Aceştia îlscuipă în faţă!" I-am răspuns: "Dacă voi faceaceasta, îţi vei pierde soţuT. Replica ei a fost:"Nici nu vreau să am de bărbat un laşPAtunci, m-am sculat şi am vorbit în Congres,lăudând nu pe ucigaşii creştinilor, ci pe Hristos şi16pe Dumnezeu, afirmându-mi loialitatea, în primulrând, faţă de El.Discursurile din Congres erau transmise, şiţara întreagă a putut auzi mesajul lui Hristosproclamat de la tribuna Parlamentului. Am avutde plătit mai târziu pentru aceasta.Conducătorii ortodocşi şi protestanţi ai bisericiis-au întrecut în supunere faţă de comunism. Unepiscop ortodox şi-a pus insigna cu secera şi cio-canul pe robă şi a cerut preoţilor să nu i se maiadreseze cu "Preasfinţite", ci cu "tovarăşe episcop".Am participat la Congresul baptiştilor din Reşi-ţa, congres ţinut sub steagul roşu, unde s-a cântatimnul sovietic cu toată lumea stând în picioare.Un conducător baptist a declarat că Stalin nu a fă-

cut decât să îndeplinească poruncile lui Dumnezeu.El 1-a lăudat pe Stalin ca fiind un mare cunoscătoral Bibliei!Am cunoscut doi preoţi ortodocşi (numele lorsunt mai puţin importante, şi-apoi despre morţinumai de bine) care au acţionat mai direct. Ei audevenit ofiţeri ai Poliţiei secrete.Un preot şi profesor, totodată, din bisericaluterană maghiară a început să-i înveţe pe cei dela Seminarul Teologic Luteran că Dumnezeu adat trei revelaţii: una prin Moise, a doua prinIsus şi a treia, care le depăşeşte pe celelalte, prinMarx.17Trebuie, însă, să se înţeleagă că adevăraţiibaptişti nu au fost de acord cu aşa ceva, ei aurămas foarte credincioşi şi au suferit foarte mult.Dar comuniştii au fost aceia care i-au "ales" peconducători, iar credincioşii baptiştii nu au avutaltă posibilitate decât să-i accepte.Cei care au devenit slujitorii comunismului,în loc să rămână în slujba lui Dumnezeu, au ac-ceptat să-şi denunţe fraţii ce nu voiau să-i ur-meze pe această cale.Aşa cum credincioşii ruşi au creat, după re-voluţie, o Biserică Subterană, venirea comunişti-lor la putere şi trădarea multor conducători ofi-ciali ai bisericilor, au determinat şi în România oactivitate subterană: una plină de credinţă, pen-tru a evangheliza, a predica Cuvântul întreg, şia-i aduce şi pe copiii mici la Hristos. Comuniştiiîmpiedicau toate acestea şi mulţi dintre conducă-torii oficiali ai bisericii s-au supus.Eu vorbesc aici de Biserica subterană evan-ghelică. Catolicii, mai ales uniţii, care au fost to-tal interzişi, au avut-o pe a lor. Oastea Domnuluiortodoxă n-a avut niciodată un statut legal.împreună cu alţii, am început slujirea în as-cuns. Aveam în exterior o imagine respectabilă,care n-avea nimic de-a face cu activitatea measubterană şi care servea de acoperire. Eram pas-torul Misiunii Luterane Norvegiene. Acest statut18îmi conferea o poziţie bună faţă de autorităţi, ca-re nu ştiau de lucrarea subterană. Aceasta dinurmă avea două direcţii de acţiune: prima era omisiune secretă pentru miile de soldaţi ruşi, ocu-panţi iar a doua direcţie era misiunea slujirii pen-tru poporul înrobit al României.

• Ruşii - un popor cu suflet însetatPentru mine a predica ruşilor reprezintă Ra-iul pe pământ. Am predicat Cuvântul, oamenilorde diferite naţionalităţi, dar n-am văzut nici unpopor care să absoarbe Evanghelia, precum ruşii.Ei sunt atât de însetaţi!Un preot ortodox, prieten, mi-a telefonat casă-mi spună că a venit la dânsul un ofiţer ruspentru spovedanie. Prietenul meu nu cunoştearusa. Ştiind că eu vorbeam această limbă, i-a datadresa mea. în ziua următoare, ofiţerul a ajunsla mine. îl iubea pe Dumnezeu, dar nu văzuseniciodată o Biblie. Nu asistase niciodată la o sluj-bă religioasă (bisericile în Rusia sunt extrem derare). Nu avea o educaţie religioasă. îl iubea peDumnezeu fără a avea cea mai mică cunoştinţădespre El.I-am citit Predica de pe munte şi Pildele luiIsus. După ce le-a auzit, a început să danseze19prin cameră, strigând: "Câtă frumuseţe! Cum amputut trăi fără să-L cunosc pe acest Hristos?T Erapentru prima oară când vedeam pe cineva cu-prins de-o asemenea bucurie în Hristos.Apoi am făcut o greşeală. I-am citit patimileşi răstignirea lui Hristos, fără a-1 fi pregătit pen-tru aceasta. Nu se aştepta la aşa ceva, şi, când aaflat că Hristos a fost bătut, crucificat, şi că încele din urmă a murit, s-a prăbuşit în fotoliu şi-aînceput să plângă amarnic. Crezuse îh Mântuitorulşi acum acesta murise!L-am privit şi m-am ruşinat c-am putut să măconsider creştin, pastor şi învăţător pentru alţii. Nuam împărtăşit niciodată suferinţele lui Hristos înfelul îh care o făcuse acest oflţer rus. Uitându-măla el, o revedeam pe Măria Magdalena plângândla piciorul crucii, apoi jelind, plină de credinţă,când Isus era un cadavru în mormânt. Atunci i-amcitit istoria învierii. El nu ştia că Mântuitorulînviase din mormânt. Când a aflat această minu-nată veste, s-a lovit peste genunchi şi a tras oînjurătură foarte murdară, dar care, în gura lui,avea alt sens. Era felul lui primitiv de a-şi expri-ma bucuria. Acum se bucura şi striga: "Este viu,este viu?' Şi din nou dansa prin cameră, copleşitde fericire.I-am spus: "Să ne rugăm!" Nu ştia rugăciuni.Nu ştia frazele noastre sfinte. A căzut în ge-20

nunchi împreună cu mine, şi cuvintele sale derugă au fost: "O, Doamne, ce băiat extraordinareşti! Dacă eu aş fi Tu şi Tu ai fi eu, nu Ţi-aşfi iertat "niciodată" păcatele. Dar Tu eşti cuadevărat un Ins foarte bun. Te iubesc din toatăinima!"Cred că toţi îngerii s-au oprit din activitatealor ca să asculte această sublimă rugăciune a ofi-ţerului rus. Omul fusese câştigat pentru Hristos.Am întâlnit într-o prăvălie un căpitan rus şi ofemeie ofiţer. Cumpărau tot felul de lucruri şi seînţelegeau foarte greu cu vânzătorul care nu ştiaruseşte. M-am oferit să traduc şi ne-am împriete-nit. I-am invitat acasă pentru prânz. înainte dea ne aşeza la masă le-am spus: "Sunteţi într-o ca-să creştină, şi avem obiceiul de a ne ruga". Amspus rugăciunea în rusă. Ei şi-au pus de o partecuţitele şi furculiţele şi nu i-a mai interesat mân-carea. Au pus întrebări, după întrebări, despreDumnezeu, Hristos şi Biblie. Nu ştiau nimic des-pre acest subiect.Nu era uşor de discutat cu ei. Le-am spus pil-da omului care avea o sută de oi şi pierduse una.Nu au înţeles-o. "Cum vine asta, avea o sută deoi? Nu i-a luat colectivul gospodăria?" Le-amspus că Isus este un rege. Au replicat: "Toţi regiiau fost răi, au tiranizat popoarele. Dacă-L numiţi«rege», şi «Isus» trebuie să fi fost tot un tiran."21Când le-am povestit pilda lucrătorilor din vie, eiau spus: "Dar aceştia au făcut foarte bine, revoltân-du-se împotriva proprietarului viei Via trebuia săaparţină colectivului'. Totul era nou pentru ei.Când le-am vorbit despre naşterea lui Hristos,au pus o întrebare care în gura unui om din vestar fi sunat drept o hulă: "Fost-a Mana nevastalui Dumnezeu?" Vorbind cu ei şi cu mulţi alţii,mi-am dat seama că în predicarea Cuvântuluicătre ruşii, aflaţi de atâţia ani sub comunism, tre-buie să folosim un alt limbaj.Primii misionari care au fost în Africa Cen-trală au avut dificultăţi în explicarea textului luiIsaia. nDe vor fi păcatele voastre cum e cărmăzul,se vor face albe ca zăpada" (Isaia 1: 18). Pentrucă nimeni nu văzuse vreodată zăpadă şi nici nuaveau un cuvânt pentru zăpadă, în limba băştina-şă, au fost nevoiţi să traducă "păcatele se vor facealbe ca miezul nucii de cocos".Astfel şi noi a trebuit să traducem Evanghe-lia în limbajul marxist ca să ne facem înţeleşi de

ei. Era ceva ce n-am fi putut realiza singuri, darDuhul Sfânt a făcut acest lucru prin noi.Căpitanul şi doamna ofiţer au fost convertiţiîn acea zi. După aceea ne-au ajutat foarte multîn lucrarea noastră secretă.Am tipărit în secret şi-am distribuit printre eimulte mii de Evanghelii şi Noi Testamente. Prin22soldaţii ruşi convertiţi am putut strecura multeBiblii în Rusia.Am folosit şi-o altă tehnică de-a pune copii,din Cuvântul Domnului, în mâinile ruşilor. Sol-daţii luptau de mulţi ani şi un mare număr din eiaveau acasă copii, pe care nu-i văzuseră de mult.(Ruşii îşi iubesc mult copiii.) Fiul meu, Mihai, şialţi copii sub 10 ani se duceau la soldaţii ruşi înparcuri şi pe străzi, având buzunarele pline cuBiblii, Evanghelii sau alte lucrări. Soldaţii îi mân-gâiau pe cap, vorbeau iubitor cu ei, cu gândul lapropriile odrasle, aflate departe. Le dădeau bom-boane, iar copiii la rândul lor le ofereau tipăritu-rile care erau repede acceptate. Adesea, ceea cepentru noi ar fi fost extrem de primejdios să fa-cem în mod deschis, copiii izbuteau fără pro-bleme. Ei erau tinerii misionari pentru Rusia.Rezultatele au fost excelente. Mulţi au pututprimi în acest mod Cuvântul, când nu era o altăcale pentru a-1 putea transmite.• Predici in barăcile armatei ruseAm lucrat pentru ruşi nu numai mărturisindindividual, ri şi vorbind cu mici grupuri.Ruşilor le plăceau foarte mult ceasurile. Furauceasuri de la toţi. Te opreau pe stradă şi trebuia23să-1 dai. Puteai vedea soldaţi cu mai multe cea-suri pe mâini. Puteai întâlni femei ofiţer cu cea-suri deşteptătoare atârnate la gât. Nu avuseserăceas înainte, şi oricâte aveau nu le era de ajuns.Românii care doreau un ceas n-aveau altcevade făcut, decât să meargă la cazărmile ruseşti săcumpere unul furat, uneori redobândind în schim-bul banilor propriul lor ceas. Aşa că intrarea ro-mânilor în cazărmi era un lucru obişnuit. Cei dinBiserica Subterană aveam şi noi un pretext bun -cumpărarea de ceasuri - pentru a pătrunde acolo.Am ales pentru prima mea încercare de-apredica într-o baracă ceea ce este la ortodocşiziua Sfinţilor Petru şi Pavel. Am intrat într-ocazarmă, pretinzând că vreau să cumpăr un ceas.Am zis despre unul că era prea scump, altul preamic, altul prea mare. Mai mulţi soldaţi s-au adu-

nat în jurul meu, fiecare oferind ceva spre vân-zare. Glumind am întrebat: "Se numeşte cinevadintre voi Petru sau Pavel?" Erau câţiva. Atunciam continuat: "Ştiţi oare că astăzi este ziua în carebiserica ortodoxă sărbătoreşte pe aceşti doi sfinţi?(Câţiva dintre cei bătrâni ştiau). Am continuat"Ştiţi cine a fost Petru şi Pavel? Şi cum aţi ajunssă aveţi acest nume?" Nimeni nu ştia. Am înce-put să le vorbesc despre cei doi apostoli. Unul din-tre soldaţii mai bătrâni m-a întrerupt spunând:"Dumneata n-ai venit să cumperi ceas. Ai venit să24ne vorbeşti despre credinţă. Stai jos şi vorbeşte!Dar fii atent! Noi ştim de cine trebuie să ne ferim.Cei din jur sunt oameni buni Când am să punmâna pe genunchiul dumitale să ne vorbeşti nu-mai despre ceasuri! Când iau mâna poţi să conti-nui mesajur. O mulţime de oameni erau în jurulmeu şi le-am vorbit despre Petru, despre Pavel şidespre Isus pentru care aceştia şi-au dat viaţa.Din când în când se apropia cineva în care ei nuaveau încredere. Soldatul îşi punea mâna pe ge-nunchiul meu şi discuţia se îndrepta spre ceasuri.Când şi ultimul suspect a plecat, am terminatpredica. Vizita s-a repetat de multe ori cu spri-jinul soldaţilor sovietici creştini. Mulţi din ei l-auprimit pe Hristos. Mii de Evanghelii au fost dis-tribuite în secret.Dar şi mulţi dintre fraţii şi surorile noastre aufost prinşi şi bătuţi rău pentru aceasta, însă ei n-autrădat organizaţia.în cursul acestei activităţi, am avut bucuriade-a întâlni fraţi din Biserica Subterană rusă ş;de-a afla despre experienţele lor. în primul rând,am văzut în ei calitatea de mari sfinţi. Au trecutprin atâţia ani de îndoctrinare comunistă! Uniidintre ei fuseseră în universităţi comuniste, daraşa după cum peştii trăiesc în ape sărate dar îşipăstrează carnea dulce, ei au trecut prin aceleşcoli, dar şi-au păstrat sufletele nepătate şi25curate în Hristos. Ce suflete frumoase aveauaceşti creştini ruşi! Ei spuneau: "Ştim că secera şiciocanul pe şepcile noastre sunt stema anticris-tului". Spuneau aceasta cu mare tristeţe.Aş putea spune că ei posedau toate virtuţilecreştine, cu excepţia bucuriei. Pe aceasta n-oaveau decât la convertire. Apoi dispărea. Mă mi-ra mult acest fapt. Odată am întrebat un baptist:"Cum se face că nu cunoşti bucuria?" Mi-a răs-

puns: "Cum aş putea să fiu bucuros, când trebuiesă ascund de pastorul bisericii mele că-mi iau cre-dinţa în serios, că duc o viaţă de rugăciune, căîncerc să câştig suflete? Pastorul este informator alPoliţiei secrete. Suntem urmăriţi, iar conducătoriiturmelor sunt înşelători. Există adânc în inimanoastră bucuria mântuirii, dar această strălucire abucuriei - exterioară -pe care o aveţi voi, noi nu oputem avea.Creştinismul a devenit dramatic la noi Cândvoi, creştinii liberi, câştigaţi un suflet pentru Hristos,câştigaţi un membru al unei biserici vii, liniştite.Dar atunci când noi câştigăm un om, ştim că elpoate ajunge în închisoare, că-ipot rămâne c^iiiorfani. Bucuria de-a fi adus pe cineva la Hristoseste umbrită de sentimentul că există totdeaunaun preţ mare care trebuie plătit."întâlnisem un nou tip de creştin. Cel al Bise-ricii Subterane. în biserica aceasta am avat multe26surprize. Aşa cum sunt mulţi care se considerăcreştini, dar în realitate nu sunt, am găsit printreruşi mulţi care se cred atei, dar, de fapt, nu sunt.Avusesem în faţa mea un cuplu rus - ambii soţierau sculptori. Când le-am vorbit de Dumnezeu, aurăspuns: "Nu, Dumnezeu nu există. Suntem "bez-bojniki" - atei Dar o să vă relatăm ceva foarte in-teresant, ce ni s-a întâmplat nouă. Odată lucramamândoi la o statuie a lui Stalin. în timp ce lu-cram, soţia m-a întrebat: «Bărbate, ce zici despredegetul mare? Dacă n-am opune degetul mare ce-lorlalte degete, dacă degetele mâinii ar fi ca celeale picioarelor, n-am putea ţine o unealtă, un cio-can, o carte, o bucată de pâine. Viaţa omeneascăar fi imposibilă fără acest deget mare. Acum: Cinea creat policele? Toţi am învăţat la marxism şiştim că cerul şi pământul există de la sine. Nu-screate de Dumnezeu. Deci, dacă Dumnezeu n-acreat cerul şi pământul, dar a creat numai poli-cele, este demn de laudă pentru acest lucru mic îlpreţuim pe Edison, Bell şi Stephenson, care auinventat iluminatul electric, telefonul, calea feratăşi altele. Dar de ce nu-L preţuim pe cel ce a creatpolicele? Dacă Edison n-avea police nu mai in-venta nimic. Drept este să-L slujim pe Dumnezeucare a creat policele!»"Soţul a devenit furios, aşa cum se întâmplăadesea cu bărbaţii, când nevestele le spun lucruri27înţelepte. "Nu mai vorbi prostii! Ai învăţat, doar,

că nu există Dumnezeu şi nu ştii dacă aceastăcasă nu este supravegheată, şi-o să dăm de necaz.Vâră-ţi în cap «odată pentru totdeauna» că nuexistă Dumnezeu. în ceruri nu este nimeni."Ea a răspuns: "Asta este o minune şi mai ma-re. Dacă în cer ar fi un Dumnezeu Atotputernic,în care strămoşii noştri credeau în prostia lor, arfi foarte natural să avem police. Un DumnezeuAtotputernic poate face orice, deci poate face şi unpolice. Dar, dacă acolo sus nu e nimeni, atunci euînsămi sunt hotărâtă să slujesc pe acest nimenicare mi-a dăruitpolicele".Aşa au ajuns cei doi soţi adoratorii lui "Ni-meni". Credinţa lor în "Nimeni" a crescut cutimpul, ajungând să fie convinşi că "Acesta" acreat nu numai policele, ci şi stelele, florile şi totce este frumos în lume.Era exact ca în Atena primelor timpuri,când apostolul Pavel i-a întâlnit pe închinătorii"Dumnezeului necunoscut".Acest cuplu a fost nespus de fericit să afledespre Dumnezeul real care este Creator şi IubireEi credeau în Dumnezeu, fără să fie conşti-enţi de acest lucru. Am avut prilejul de a-i duceun pas înainte spre mântuire şi răscumpărare.Odată am întâlnit o doamnă ofiţer, pe stradă.M-am apropiat cerându-mi scuze:28— Ştiu că este nepoliticos să acostezi o doam-nă necunoscută pe stradă, dar eu sunt pastor şiam a vă spune ceva important. Doresc să vă vor-besc despre Hristos.M-a întrebat:— Dumneavoastră îl iubiţi pe Hristos?— Desigur, din toată inima!M-a îmbrăţişat şi m-a sărutat iarăşi şi iarăşi.Era o situaţie foarte stânjenitoare pentru un pas-tor, aşa că am sărutat-o şi eu, sperând că lumea osă creadă că suntem rude. Ea a spus:— Şi eu îl iubesc pe Hristos!Am luat-o la noi acasă. Am descoperit cu ui-mire că nu ştia despre Hristos nimic cu excep-ţia numelui. Şi totuşi îl iubea. Nu ştia că esteMântuitorul nostru, nici ce înseamnă mântuire.Nu ştia unde trăise, unde şi cum murise. Nu-I cu-noştea învăţăturile, viaţa, lucrările. Ea era pentrumine o curiozitate psihologică. Cum poţi iubi pecineva căruia nu-I cunoşti decât numele?Am întrebat-o şi mi-a explicat:"Când eram copil am învăţat să citesc după

imagini: pentru «a» - priveam o imagine în careera un ac, pentru «b» - una în care era un ban,pentru «c» - una în care era un cal şi aşa maideparte. în liceu am învăţat că datoria mea sfân-tă este să-mi apăr patria comunistă. Mi s-a pre-dat morala comunistă. Dar nu ştiam cum arată o29«datorie sfântă» şi nici «morala». Aveam nevoiede nişte imagini pentru ele. Or, ştiam că buniciinoştri aveau imagini despre toate lucrurile fru-moase, de preţ şi autentice din viaţă. Bunica se în-china mereu în faţa unei imagini, spunând că eraa cuiva, numit Hristos, care a fost un sfânt. Şi-amiubit acest Nume. Numele devenise atât de realpentru mine! Numai pronunţându-L îmi pro-ducea bucurie. Privind la imaginea aceasta, ştiamce înseamnă cuvântul «sfânt»".Ascultând-o, mi-am amintit că în Filipeni scriecă numai în Numele Său orice genunchi trebuie săse plece.Poate că pentru o vreme Anticrist va fi înstare să îndepărteze din lume cunoaşterea luiDumnezeu. Dar chiar numai Numele lui Hristosva fi destul să ne ducă la lumină.Plină de bucurie a descoperit în casa mea peHristos, pe al cărui Nume II iubea, şi-acum Elvieţuieşte în inima ei ca Persoană.Fiecare scenă trăită cu ruşii a fost plină depoezie şi adânci înţelesuri.O soră, care răspândea Evanghelii într-o ga-ră, i-a dat adresa mea unui locotenent rus.într-o seară, acesta a venit la mine. Era înalt,chipeş. L-am întrebat:— Cu ce vă pot ajuta?Mi-a răspuns:■

30—Am venit să capăt Lumină!Am început prin a-i citi părţile esenţiale dinScriptură. Şi-a aşezat mâna sa peste a mea şi a zis:— Vă rog din inimă, nu încercaţi să mă duceţiîn eroare. Aparţin unui popor ţinut în întuneric.Spuneţi-mi, vă rog, este acesta într-adevăr Cuvân-tul lui Dumnezeu ?L-am asigurat că acesta este. A ascultat patruore şi L-a acceptat pe Hristos.Ruşii nu sunt niciodată superficiali şi şovăiel-nici în materie de religie. Dacă luptă împotrivareligiei sau dacă sunt pentru ea şi L-au desco-perit pe Hristos ei îşi pun tot sufletul în acţiune.

De aceea în Rusia orice creştin este un misionar,un câştigător de suflete. Aşa se explică de ce nicio ţară din lume nu este atât de fertilă pentru lu-crarea evanghelică. Ruşii sunt unul din popoa-rele cele mai religioase ale lumii. Cursul lumiipoate fi schimbat dacă le dăm Cuvântul, în modintensiv.Este de subliniat că această ţară, Rusia, şi po-poarele ei sunt cele mai însetate de CuvântulDomnului; cu toate acestea, lumea creştină dinVest parcă i-a uitatîntr-un tren, un ofiţer rus şedea în faţa mea.îi vorbisem despre Hristos doar câteva minute,când a izbucnit cu o droaie de argumente ateiste.Marx, Stalin, Voltaire, Darwin şi alte nume cita-31

te, ca fiind împotriva Bibliei, se revărsau din gu-ra lui. Nu mi-a dat răgazul măcar să-1 contrazic.A vorbit o oră, ca să mă convingă că nu existăDumnezeu. Când a sfârşit, l-am întrebat:— Dacă nu există Dumnezeu, la cine vă ru-gaţi în caz de nenorocire?A răspuns ca un hoţ surprins asupra faptului:—De unde ştiţi că mă rog?Nu l-am lăsat să-mi scape.— Eu am pus primul întrebarea! Am întrebatde ce vă rugaţi. Vă rog răspundeţi!A înclinat capul şi a recunoscut:— Pe front, când fuseserăm încercuiţi de ger-mani, toţi ne-am rugat. Nu ştiam cum. Aşa căspuneam: "Doamne şi duhul mamei".Asta este cu siguranţă o rugăciune foarte bu-nă, în ochii Celui ce priveşte în inimă.Slujirea noastră pentru ruşi a dat multe roa-de. Mi-1 amintesc pe Piotr. Nimeni nu ştie în caredin închisorile ruse a murit. Era atât de tânăr!Poate avea douăzeci de ani. Venise în Româniacu armata rusă. A fost convertit în cursul uneiadunări subterane şi mi-a cerut să-1 botez.După botez, l-am întrebat care din verseteleBibliei 1-a impresionat cel mai mult şi 1-a deter-minat să vină la Hristos. A spus că a ascultat cumare atenţie, când în cursul unei adunări secre-te am citit din Luca 24, întâmplarea întâlnirii lui32Isus cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus.Când s-au apropiat de sat, "El S-aJăcut că vrea sămeargă mai departe" (Luca 24: 28). Piotr a con-tinuat: "M-am mirat de ce a spus Isus aceasta.

Desigur dorea să stea cu ucenicii Săi Atunci de cesă le spună că vrea să meargă mai departe?"Explicaţia mea a fost că Isus este politicos. Ela vrut să Se asigure că era dorit. Când a văzut căera binevenit, a intrat bucuros în casă cu cei doi."Comuniştii sunt nepoliticoşL Ei intră cu vi-olenţă în casele şi în inimile noastre. Ei ne obligăsă-i ascultăm de dimineaţa până seara. O fac cuajutorul şcolilor, radioului, ziarelor, filmelor, în-trunirilor ateiste. Eşti obligat să asculţi tot timpulpropaganda lor ateistă, fie că-ţi place, fie că nu.Isus ne respectă libertatea. El bate la uşa noastrăcu delicateţe. Isus m-a câştigat prin politeţea Lui"a adăugat Piotr. Acest xmtrast puternic întrecomunism şi Hristos 1-a convins.Nu a fost singurul rus impresionat de aceastătrăsătură de caracter a lui Isus. (Eu, un pastor,nu mă gândisem niciodată la acest aspect.)După convertire, Pictr şi-a riscat mereu li-bertatea şi viaţa, trecând Biblii, literatura creş-tină şi ajutoare pentru Biserica Subterană, dinRomânia în Rusia. în cele din urmă a fost prins.Ştiu că în 1959 era încă în temniţă. Oare a murit?Este în ceruri sau îşi continuă lupta cea dreaptă333 - Strigătul Bisericii prigonitepe pământ? Nu ştiu. Numai Dumnezeu ştie undese află el acum.Ca el au fost şi alţii, nu numai acei convertiţi.Nu trebuie niciodată să ne oprim când am câş-tigat un suflet pentru Hristos, fiindcă prin aceas-ta am făcut numai o jumătate din lucrare. Oriceom câştigat trebuie să devină la rândul lui un câş-tigător de suflete. Ruşii nu au fost numai conver-tiţi, ci au devenit şi misionarii Bisericii Subteranede la ei din ţară. Ei au fost neobosiţi şi bravi, spu-nând întotdeauna că făceau prea puţin pentruHristos care a murit pentru ei..• Slujirea noastră pentru o naţiune robităA doua latură a activităţii noastre a fost răs-pândirea Evangheliei în propria noastră naţiune.Foarte curând comuniştii şi-au aruncat măş-tile. La început făcuseră uz de seducţie pentru acâştiga biserica de partea lor, pentru ca dupăaceea să înceapă teroarea. Mulţimi de oameni aufost arestaţi. La fel de dramatică a devenit, pen-tru noi, ca şi pentru ruşi, câştigarea unui sufletpentru Hristos.Mai târziu, am ajuns şi eu la închisoare cuunii din cei pe care-i câştigasem pentru Hristos.

Mă aflam în aceeaşi celulă cu unul din ei carelăsase în urmă o familie cu mulţi copii, în lipsuri34

mari, în timp ce el stătea în închisoare pentrucredinţa în Hristos. Se putea întâmpla să nu-şimai vadă vreodată soţia şi copiii. L-am întrebat:—Ai vreun resentiment împotriva mea pentrucă te-am adus la Hristos şi din cauza aceasta fa-milia este acum în necaz?A răspuns:—Nu am cuvinte să-mi aduc mulţumirea pentrucă m-aţi adus la minunatul nostru Mântuitor. Nu aşfi vrut niciodată să fie altfelPredicarea lui Hristos în asemenea condiţiinu era uşoară. Am reuşit să tipărim mai multe bro-şuri creştine, trecându-le prin severa cenzură co-munistă. Am prezentat cenzorului o revistă ce a-vea pe prima pagină fotografia lui Marx, fonda-torul comunismului. Titlul articolului era: "Reli-gia este opiumul poporului. Am folosit şi altetitluri similare. El le considera publicaţii comu-niste şi punea ştampila de aprobare. In acestereviste, după primele pagini, în care se aflau cita-te din Marx şi Lenin, care plăceau cenzorului,urma mesajul nostru despre Isus.Lucrarea nostră subterană era numai parţialsubterană. Ca şi aisbergurile, avea şi o porţiunela vedere. Era latura deschisă acţiunii. Ne du-ceam la demonstraţiile comuniste şi distribuiambroşuri. Văzând fotografia lui Marx pe copertă,comuniştii se întreceau să obţină una. Când des-35copereau ei - după zece pagini - despre ce estevorba, noi eram demult departe de acel loc.Condiţiile erau grele. Poporul era asuprit.Comuniştii luau de la fiecare tot ce puteau. De laţărani au luat pământul şi animalele. De la frizerişi croitori au luat prăvăliile. Nu au fost expro-priaţi numai proprietarii, ci sufereau şi săracii.Mulţi erau în închisoare şi lipsurile erau mari.Oamenii se întrebau: "Cum îngăduie Dumnezeuliubirii, triumful răului?"Nici pentru apostoli nu va fi fost uşor să pre-dice pe Hristos, în Vinerea Mare, când El se aflape cruce şi rostea: "Dumnezeul Meu, DumnezeulMeu, pentru ce M-ai părăsit?" (Matei 27:46).Dar faptul, că acest lucru s-a făcut totuşi, do-vedeşte că era pentru Dumnezeu şi nu pentru noi.

Credinţa creştină are un răspuns la asemeneaîntrebări.Isus ne-a vorbit despre săracul Lazăr, împo-vărat, aşa cum am fost şi noi, muribund, înfome-tat, înconjurat de câinii care-i lingeau rănile; darla sfârşit, îngerii l-au dus în sânul lui Avraam.• Cum a fost lucrarea ascunsă?Ne adunam în case particulare, în păduri, însubsoluri, pe unde puteam. Acolo pregăteam ac-tivităţile ce trebuiau desfăşurate pe faţă.36Sub comunişti, am conceput planul de-a ţinepredici pe stradă, lucru care a mers bine întreanii 1945-1946. Prin ele ajungeam la unii oa-meni, la care n-am fi ajuns altfel. Soţia mea erafoarte activă pe acest plan. Câţiva creştini seadunau liniştiţi la un colţ de stradă şi începeau săcânte. Atraşi de frumuseţea corului, oamenii îiînconjurau şi atunci soţia mea le transmitea me-sajul. Locul era părăsit apoi în grabă, înainte desosirea Poliţiei.într-o după amiază, când eram ocupat înaltă parte, soţia mea a vorbit în faţa a miide lucrători, lângă porţile uzinei Malaxa, dinBucureşti. A doua zi mulţi muncitori au fostîmpuşcaţi din pricină că se revoltaseră împotri-va nedreptăţilor comuniste. Iată cum, unii din eiau auzit la timp mesajul, înainte de a-şi fi datsfârşitul.Biserica era prigonită, dar ca şi Ioan Botezăto-rul am vorbit pe faţă oamenilor şi conducătorilor,despre Hristos.Altădată, doi creştini şi-au croit drum spretreptele unei instituţii guvernamentale, pentru aajunge la primul ministru Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim secretar al PMR. în puţinele momen-te pe care le-au avut la dispoziţie, ei i-au mărtu-risit despre Hristos, îndemnându-1 să se lepedede păcatele sale şi de persecuţii. Drept urmare el37i-a aruncat la închisoare pentru asemenea în-drăzneală.Mulţi ani mai târziu când acelaşi prim secre-tar, Gheorghiu-Dej, era foarte bolnav, sămânţaEvangheliei, sădită de cei care-au avut atâta desuferit de pe urma acţiunii lor, a dat roade. înceasuri de grea încercare, demnitarul şi-a amintitcuvintele ce-i fuseseră adresate. Acele cuvinteerau aşa cum spune Biblia: "vii, lucrătoare şi maităioase decât o sabie cu două tăişuri" (Evrei 4:12).

Ele au străpuns inima lui împietrită. Şi-a mărtu-risit păcatele, L-a acceptat pe Mântuitorul. Puţindupă aceea a murit şi s-a dus la Mântuitorul săuregăsit.Biserica prigonită a lucrat nu numai prin adu-nări ascunse şi activităţi clandestine, ci şi pe faţă,proclamând deschis Evangaelia, oamenilor de pestradă şi conducătorilor comunişti. Trebuia însă plă-tit preţul, noi credincioşii eram pregătiţi să-1 plătim.Poliţia secretă a persecutat foarte mult acti-vitatea subterană, pentru că a recunoscut în easingura rezistenţă eficientă rămasă. Şi încă rezis-tenţa spirituală care, dacă rămânea neînăbuşită,putea submina puterea lor ateistă. Ei au simţitdegrabă, cum numai diavolii pot s-o facă, ame-ninţarea imediată. Ştiau că, dacă cineva crede înHristos, nu-şi va pierde niciodată minţile, nu seva supune lor. Ei au luptat cu hotărâre.38Dar biserica persecutată avea simpatizanţi saumembri chiar în sânul Guvernului şi în Poliţiasecretă.în fosta Uniune Sovietică, nu numai Poliţiasecretă a infiltrat biserica, dar şi Biserica Subte-rană a infiltrat Poliţia. în mică măsură am urmatpilda ei.Câţiva creştini au intrat în Securitate, au îm-brăcat uniforma cea mai dispreţuită şi urâtă dinţară, ca să poată informa pe cei care lucrau sub-teran despre activităţile Poliţiei secrete. Au făcutaceasta ascunzându-şi credinţa. Nu e lucru uşorsă fii dispreţuit de familie şi prieteni, pentru căporţi uniforma comunistă şi să nu le poţi spunecare este adevărata ta misiune. Şi totuşi ei auacceptat din marea dragoste pentru Hristos.Când am fost răpit de pe stradă şi ţinut închispentru mulţi ani într-un loc secret, un doctorcreştin a devenit membru al Poliţiei secrete, nu-mai pentru a avea acces în celula deţinuţilor,sperând astfel că va da de urma mea. Toţi prie-tenii i-au întors spatele, socotind că a devenit co-munist. A circula îmbrăcat în uniforma călăiloreste un sacrificiu mai mare, decât a purta cos-tumul deţinuţilor.Folosind poziţia pe care-o aveau în Securitate,aceşti membri ai Bisericii Subterane ne-au preve-nit adesea şi ne-au fost de mare ajutor.39Biserica are şi azi* oameni în Securitate care-iprevin şi-i protejează pe creştini. Unii fac parte

din cercurile comuniste înalte, păstrându-şi cre-dinţa în Hristos şi ajutându-ne. Vor putea, cândvaîn ceruri, să-L slăvească liber pe Hristos, pe care-Lslujesc aici în secret.Cu toatea acestea, mulţi fraţi au fost desco-periţi şi închişi. Avem şi noi specimene ca "Iuda",care raportează Securităţii despre noi. Prin bătăi,înşelătorii, ameninţări şi şantaj, comuniştii au în-cercat să găsească slujitori şi clerici care să-i in-formeze despre fraţi.■■ • ■

* Până în decembrie, 1989; aici şi peste tot unde este folositprezentul formelor verbale, pentru unele realităţi apuse, din feri-cire (n. edit.)40

Capitolul 2Suprema dragoste

Am lucrat atât oficial cât şi în ascuns, până la29 februarie 1948. Era duminică - o duminicăfrumoasă. Şi, în acea zi, în drum spre biserică, amfost răpit de pe stradă de Securitate.De multe ori m-am întrebat ce înseamnă "răpi-rea oamenilor" de atâtea ori menţionată în Biblie.Comunismul m-a lămurit.Mulţi au fost răpiţi în acelaşi fel. Un auto-mobil al Securităţii s-a oprit în faţa mea. Patruindivizi au sărit din ea şi m-au împins înăuntru.Am dispărut pentru mulţi ani. Mai mult de optani nimeni n-a ştiut dacă-s viu sau mort. Soţiamea a primit vizita unor agenţi ai Securităţii, ca-re s-au dat drept foşti colegi de detenţie ai mei.Ei i-au spus c-au asistat la înmormântarea mea.I-au zdrobit inima.Mulţi membri ai bisericilor din toate confesi-unile au fost închişi în acel timp, nu doar clerici,41

Tci şi ţărani, muncitori, studenţi, intelectuali, fete şibăieţi tineri care-şi mărturisiseră credinţa. închisori-le gemeau în România, ca şi-n alte ţări comuniste.Iar a fi în temniţă înseamnă adesea să fii şi torturatChinurile erau uneori groaznice. Prefer să nu

vorbesc prea mult despre acele lucruri. Dacă le-aşscrie, cititorii n-ar mai putea dormi. Forţa credinţei în faţa cruzimii extremeComuniştii voiau să determine pe un preotsă-şi trădeze fraţii, dar el a rezistat cu tărie. încele din urmă l-au adus pe fiul lui, un băiat de 14ani, au început să-1 bată în faţa tatălui, declarândcă vor continua bătaia, până ce le va spune ceeace doreau să afle. Preotul a suportat eroic ovreme. Când n-a mai putut, i-a strigat fiului său:"Alexandre, trebuie să le spun ce-mi cer! Nu maipot răbda să văd cum te batf Fiul a răspuns:"Tată, nu-mi face ruşinea de-a avea drept părinteun trădător. Dacă mă vor ucide, voi muri avândpe buze cuvintele: «Isus şi patria mea.»" El alăudat pe Dumnezeu până la capăt. Sărmanulnostru frate n-a mai fost niciodată acelaşi dupăîntâmplarea petrecută...Ce le-au făcut comuniştii creştinilor întreceorice închipuire.42I-am văzut pe comunişti torturând, în timp cefeţele lor străluceau de-o imensă bucurie. Unulstriga în timp ce-i chinuia pe creştini: "Noi sun-tem diavolul".N-am avut de-a face cu carnea şi sângele, cicu puterile întunericului. Forţa răului este o for-ţă spirituală care nu poate fi contracarată decâtde o altă putere spirituală - Duhul Sfânt.L-am întrebat pe unul din călăi: "nu există îninima voastră nici un pic de milă?" El a răspunscu un citat din Lenin: "nu se poate face omletăfără să spargi coaja ouălor" sau "nu poţi tăia lem-ne fără să sară aşchii". Le-am răspuns: "Am cu-noştinţă de aceste texte din Lenin, dar există odiferenţă. Lemnul nu simte nimc când este tăiat,însă aici sunt oameni viu Orice bătaie producesuferinţă şi mamele noastre plâng1. Era zadarnic.Erau materialişti. Pentru ei nu exista decât mate-ria şi omul era asemănat cu oul sau cu lemnul.Este greu de imaginat ferocitatea ateismului.Atunci când omul nu crede în răsplata pentru celbun şi pedepsirea celui rău nu mai are nici o ra-ţiune de-a fi uman. Nu mai este nici o stavilăpentru răutatea care zace în om. Călăii comuniştiafirmau adesea: "Nu există Dumnezeu, nu existăviaţă de apoi, nu există pedeapsă pentru cei răiPutem face ce vrem!" L-am auzit pe unul dintreei zicând: "Mulţumesc lui Dumnezeu, în care nu43cred, c-am ajuns să trăiesc într-o perioadă în care

pot să descătuşez tot răul din inima mea". Şi sepurta într-adevăr cu o brutalitate de necrezut.îmi pare tare rău, când un om este mâncat deun crocodil, dar nu-i pot reproşa nimic reptilei.Nu este o făptură morală. Tot aşa, nu fac repro-şuri comuniştilor, fiindcă doctrina lor a distrus în eiorice simţ moral. Ei se mândresc pentru faptul cănu există milă în sufletul lor.Am învăţat ceva de la ei. Aşa cum n-au lăsatnici cel mai mic loc pentru Isus în inima lor, amdecis că nici eu nu voi îngădui nici cel mai mic locpentru Satan în inima mea.în închisoarea Piteşti, un preot, adus în pragulnebuniei, prin torturi, a fost forţat să consacrezeurină şi fecale şi să dea, în acest mod, o satanicăparodie a împărtăşaniei. L-am întrebat mai târziupe preot, de ce n-a preferat moartea în locul par-ticipării la o asemenea nelegiuire. Mi-a răspuns:"Te rog nu mă judeca! Am suferit mai mult decâtHristos.r Toate descrierile biblice ale Iadului, toa-te chinurile înfăţişate în Infernul lui Dante sunt ni-mic pe lângă torturile din închisorile comuniste.Aceasta este doar o mică parte din ce s-a în-tâmplat într-o duminică şi în multe alte duminiciîn temniţa de la Piteşti. Alte lucruri pur şi simplunu pot fi relatate. Sunt îngrozitoare şi prea obscenepentru a fi aşternute pe hârtie.44Acestea sunt evenimentele prin care au tre-cut fraţii noştri.Unul dintre adevăraţii eroi ai credinţei a fostpastorul Milan Haimovici, de origine evreiască.închisorile erau supraaglomerate şi pazniciinu ne cunoşteau pe nume. Ei îi strigau, după olistă venită din cancelarie, pe cei care fuseserăcondamnaţi la 25 lovituri cu vâna de bou, pentrucă încălcaseră vreo regulă a închisorii. De multeori pastorul Milan s-a dus să fie bătut în loculaltuia. A câştigat astfel respectul deţinuţilor nunumai pentru sine, ci şi pentru creştinii pe care-ireprezenta.Dacă aş continua cu toate ororile comuniste şicu toate sacrificiile de sine ale creştinilor, nu aşsfârşi niciodată.în Basarabia, Poliţia comunistă a descoperitcă o fată logodită distribuia Evanghelii în secretşi că-i învaţă pe copii despre Hristos. Au hotărâts-o aresteze. Dar pentru a face arestarea chiarmai agonizantă au amânat arestarea ei cu câtevasăptămâni, adică până în ziua nunţii apropiate.

Fata era îmbrăcată mireasă; cea mai frumoasă zidin viaţa unei fete. Deodată s-a deschis uşa şi anăvălit Poliţia secretă. Când i-a văzut, mireasa şi-aîntins spre ei mâinile, pentru a fi încătuşate. S-auitat spre iubitul ei, a sărutat lanţurile şi a spus:"Mulţumesc Mirelui ceresc pentru această bijuterie45pe care mi-a oferit-o de ziua nunţii mele. îi mul-ţumesc că m-a socotit vrednică să sufăr pentruEV. A fost târâtă afară, în timp ce mirele şi nun-taşii creştini plângeau. Ştiau ce se întâmplă cu fe-tele tinere în mâinile paznicilor comunişti.A fost eliberată după cinci ani, o femeiezdrobită, distrusă, arătând cu 20 de ani mai învârstă. Mirele ei a aşteptat-o. Există şi asemeneacreştini.Există o singură metodă de-a rezista acestorspălări ale creierului. Aceasta e "spălarea ini-mii". Dacă inima e curăţată prin iubirea lui IsusHristos, poţi rezista tuturor chinurilor. Ce nu arface o mireasă iubitoare pentru mirele ei? Ce nuar face o mamă pentru copilul ei drag? Dacă-Liubeşti pe Hristos, cum L-a iubit Măria, care L-aavut pe Hristos copil în braţele ei, dacă-L iubeştipe Hristos cum mireasa îşi iubeşte mirele, poţirezista la multe.Dumnezeu nu ne va judeca după cât am în-durat, ci după cât de mult am iubit. Sunt martorpentru creştinii închişi din Rusia, România şi alteţări, că ştiu într-adevăr să-L iubească pe Dumnezeuşi pe oameni.Este mai bine să nu fie descrise în amănunttorturile aplicate în aceste ţări. Ajunge să ştiţi căatunci când doctorii din Oslo mi-au văzut cicatri-cile de pe trup, urmare a celor îndurate prin în-46chisori, au spus că este un adevărat miracol fap-tul de-a mai fi în viaţă.Conform ştiinţei medicale trebuia să fiu mortdemult. Dumnezeu este Dumnezeul minunilor.Cred că El a înfăptuit acest miracol, ca să-mi pu-teţi auzi vocea, care strigă după ajutor, în favoa-rea celor din spatele Cortinei de Fier. El a îngă-duit să scape cu viaţă pe unul, ca să spună cu glasultare, mesajul despre credincioşii aflaţi în suferinţă.• Scurt răgaz de libertate - apoi din nouarestareaA venit anul 1956. Stătusem în închisoare optani şi jumătate. Pierdusem în greutate, m-am alescu cicatrici urâte, am fost lovit şi bătut cu bru-

talitate, batjocorit, înfometat, ţinut sub presiunepsihică, chestionat până peste poate, ameninţat,izolat. Nimic din toate acestea n-au dus la rezul-tatul pe care-1 aşteptau comuniştii. Descurajaţi,în cele din urmă m-au eliberat, mai ales că pri-meau încă proteste din străinătate cu privire ladeţinerea mea.Am fost lăsat să-mi ocup vechea funcţie pen-tru scurtă vreme. După foarte puţine predici amfost chemat şi mi-au pus în vedere că nu mai amvoie să predic niciodată şi nici să mai am vreo ac-tivitate religioasă în viitor.47Autorităţile au crezut probabil că-mi va fi fri-că să-i mai înfrunt şi să mă întorc la activitateafăcută pe ascuns. Aici s-au înşelat. M-am reîntorsla activitatea mea anterioară. Familia mă sprijineaIntram şi ieşeam ca o stafie în casele celor în careputeam să mă încred. De data aceasta, simplulfapt că-mi continuam activitatea pastorală arătafalsitatea punctului de vedere ateist şi încurajasuflete nedecise să fie curajoase şi să se încreadăîn Domnul.Credincioşii răspândeau Cuvântul sub ochiicomuniştilor orbiţi de providenţă. în fond, dacăun om poate fi atât de orb, încât să nu recunoascămâna lui Dumnezeu în lucrare, este foarte posibilsă nu-1 vadă nici pe evanghelist.în cele din urmă, interesul Poliţiei pentru ac-tivitatea şi mişcările mele a dat roade. Am fostdescoperit şi închis din nou. Pentru un motiv oa-recare, de această dată nu mi-au arestat şi soţia;poate din cauza publicităţii ce mi se făcuse. Avu-sesem peste opt ani de închisoare şi trei ani delibertate relativă. Acum am fost închis pentru în-că cinci ani şi jumătate.Al doilea stagiu de închisoare a fost în multeprivinţe mai rău decât primul. Ştiam bine la ce sămă aştept. Condiţia mea fizică s-a înrăutăţit ime-diat. Dar am continuat lucrarea Bisericii Subte-rane în închisorile comuniste subterane. Jilava48

este adânc sub pământ, la fel este şi închisoareaMinisterului Afacerilor Interne.• Am căzut la învoială: noi predicamşi ei ne băteauEra strict interzis să predici celorlalţi deţi-nuţi. De la sine înţeles, cine era prins predicândprimea o bătaie serioasă. Unii dintre noi s-au de-

cis să plătească preţul pentru privilegiul de a pre-dica, aşa că am acceptat condiţiile. Era o învo-ială: noi predicam, ei ne băteau. Ei erau fericiţisă ne bată, noi eram fericiţi să predicăm, aşa cătoată lumea era mulţumită.Scena ce urmează s-a repetat, nici nu ştiu decâte ori. în timp ce un frate predica altor deţi-nuţi, un gardian intra brusc, şi, surprinzându-1 înmijlocul predicii, îl târau pe coridor spre "camerade bătaie". După un timp, care părea nesfârşit, îladuceau şi-1 azvârleau pe podea, plin de sânge şide vânătăi. Acesta îşi ridica încet trupul bătut, îşiaranja cu greutate îmbrăcămintea şi spunea: "Acumfraţilor, unde rămăsesem, când am fost întrerupţi?'Şi continua mesajul Evangheliei!Frumoase lucruri am văzut!Predicatorii erau oameni simpli, inspiraţi deDuhul Sfânt, şi predicau adesea foarte frumos.494 - Strigătul Bisericii prigoniteToată inima le era în Cuvânt, dar predicarea, înasemenea condiţii, era şi o acţiune foarte preca-ută. Apoi veneau gardienii, îl luau pe predicatorşi-1 băteau.în închisoarea Gherla, un deţinut pe numeFluieraş a fost bătut până la moarte. Torturareaa durat câteva săptămâni. Era bătut încet. O lovi-tură cu o vână de bou peste picior, apoi era lăsat.După câteva minute altă lovitură şi tot aşa. Erabătut peste testicole. Apoi un doctor îi făcea oinjecţie, i se dădea mâncare bună ca să-şi reca-pete forţele şi era din nou luat la bătaie, în ace-laşi ritm lent... până ce a murit. Cel ce conduceaaceastă tortură făcuse parte din Comitetul Cen-tral al Partidului Comunist, şi se numea Reck.într-un anumit moment, în cursul acestui gende tortură, Reck spuse condamnatului ceva, ce leplăcea comuniştilor să repete mereu: "Vezi, eusunt Dumnezeu. Am putere de viaţă şi de moarteasupra ta. Nu Cel din ceruri poate hotăra dacă sămai trăieşti ori nu. Totul depinde de mine. Dacăvreau, ai să trăieşti; dacă nu vreau ai să mori. Eusunt Dumnezeu". Aşa îşi bătea el joc de Fluieraş.Fluieraş i-a răspuns lui Reck, în această situ-aţie îngrozitoare, într-un mod foarte interesant -pe care l-am aflat chiar de la Reck:"Nici nu ştii ce lucru profund ai afirmat. Eştiîntr-adevăr un zeu. Orice omidă este în realitate50un fluture, dacă se dezvoltă în direcţia normală.Nu ai fost creat să fii un călău, să ucizi oameni

Ai fost creat să devii o fiinţă după chipul luiDumnezeu. Isus a spus evreilor din timpul Său:«Sunteţi dumnezei». în inima ta se află viaţa datăde Dumnezeu. Mulţi care au fost ca tine, mulţipersecutori, de pildă apostolul Pavel, ait desco-perit la un moment dat că este ruşinos pentru unom să comită atrocităţi, şi capot face lucruri maibune. Aşa au ajuns părtaşi la natura divină. Cre-de-mă, domnule Reck, chemarea dumitale adevă-rată este să fii asemănător lui Dumnezeu, şi nu uncălău." în acel moment, Reck n-a dat atenţie cu-vintelor victimei sale, aşa cum nici Saul din Tarsnu a ascultat frumoasa mărturie a lui Ştefan,omorât în prezenţa sa. Dar cuvintele au lucrat îninima lui, şi Reck a înţeles mai târziu adevăratasa chemare.O mare lecţie se desprinde din toate bătăile,torturile şi schilodirile comuniştilor: spiritul estestăpân peste trup. Adesea, când eram chinuiţi,simţeam durerile, dar ne păreau ca ceva înde-părtat, duhul era unit cu Dumnezeu şi neatins decele ce se întâmplau trupului. Atunci când ni s-adat doar o bucată de pâine pe săptămână şi osupă neagră în fiecare zi, am decis că vom îm-părţi cu credinţă chiar şi acestea. Dădeam şi dinaceasta unui frate mai slăbit.Un creştin a fost condamnat la moarte, şi îna-inte de execuţie i s-a permis să-şi vadă soţia. Ulti-mele sale cuvinte către aceasta au fost: "Să ştii cămor iubind pe cei care mă ucid. Ei nu ştiu ce fac şiultima mea dorinţă este ca şi tu să-i iubeşti. Să nuporţi amărăciune în inima ta, pentru că-l omoarăpe iubitul tău. Ne vom întâlni în cer".Aceste cuvinte au produs o puternică impre-sie asupra ofiţerului de poliţie care supravegheaconvorbirea celor doi. El mi-a povestit întâmpla-rea mai târziu, în închisoare, unde ajunsese pentrucă devenise creştin şi el.Iată o altă relatare despre un deţinut foarte tâ-năr din închisoarea Targa Ocna, numit Maţchevici.Era în temniţă de la vârsta de 18 ani. Din cauzatorturilor era foarte bolnav de tuberculoză. Fa-milia aflase în ce stare gravă se află şi i-a trimisun pachet cu 100 fiole de streptomicină. Ofiţerulpolitic al închisorii 1-a chemat, i-a arătat pachetulşi i-a spus: "Aici sunt medicamentele care-ţi potsalva viaţa. Dar nu ai voie să primeşti pachet de lafamilie. Personal aş vrea să te ajut. Eşti tânăr. Nuaş dori să te văd murind în închisoare. Ajută-măca să te pot ajuta! Dă-mi informaţiile cerute de-

spre colegii tăi deţinuţi şi acest lucru îmi va damie o justificare faţă de superiori pentru a-ţi dapachetul'. Maţchevici a răspuns: "Nu doresc sărămân în viaţă şi să mă ruşinez, privindu-mă în52oglindă, pentru că în ea voi vedea chipul unui tră-dător. Prefer să mor!"Ofiţerul de poliţie i-a strâns mâna spunând:"Te felicit; nu mă aşteptam la alt răspuns din par-tea ta. Dar aş vrea să-ţi fac o altă propunere. Uniidintre deţinuţi au devenit informatorii noştri Eiafirmă că sunt comunişti şi vă denunţă. Ei joacăun rol dublu. Noi n-avem încredere în el Am dorisă ştim în ce măsură sunt sinceri Printre voi, eisunt trădători. Ei vă fac mult rău, informăndu-nedespre spusele şi faptele voastre. înţeleg că nuvrei să-ţi trădezi tovarăşii, dar informează-ne de-spre cei ce sunt împotriva voastră şi pachetul va fial tău şi viaţa ta salvată". Maţchevici a răspunspromt ca şi prima oară: "Sunt ucenicul lui Hristos,iar El ne-a învăţat să ne iubim chiar şi vrăjmaşiiOamenii care ne trădează ne fac mult rău, dar eunu pot răsplăti răul cu rău. Nu vă pot da in-formaţii nici contra lor. Mi-e milă de el Mă rogpentru el Nu vreau să am nici o legătură cu comu-niştii". Maţchevici a murit mai târziu în aceeaşicelulă în care eram şi eu. L-am văzut dându-şi su-fletul lăudându-L pe Dumnezeu. Iubirea învingeşi instinctul de conservare atât de puternic.Dacă un om sărac este mare iubitor de mu-zică, el îşi va da ultimul ban ca să audă un con-cert. Va fi apoi fără bani, dar nu se va simţi frus-trat pentru că a ascultat lucruri frumoase.53Tot aşa nici eu nu mă simt frustrat că ampierdut atâţia ani în temniţă. Am văzut lucrurifrumoase. Eu am fost slab şi neînsemnat în închi-soare, dar am avut prilejul să fiu acolo cu adevă-raţi sfinţi, cu eroi ai credinţei, care egalau pecreştinii primelor veacuri. Ei mergeau bucuroşila moarte pentru Hristos. Frumuseţea spiritualăa acestor sfinţi şi eroi ai credinţei nu poate finiciodată descrisă.Lucrurile pe care le relatez acum nu sunt ex-cepţionale, pentru că lucrurile supranaturale audevenit ceva natural pentru Biserica persecutată.Această biserică a revenit la prima iubire.înainte de-a intra în închisoare îl iubeam foartemult pe Hristos. Acum, după ce-am văzut-o pe"Mireasa lui Hristos", Trupul Său spiritual - în

închisoare - pot afirma că iubesc Biserica tot atâtcât îl iubesc pe Hristos. I-am văzut frumuseţea şispiritul de jertfă.Ce s-a întâmplat cu soţia şi fiul meu

Am fost luat de lângă soţie şi n-am ştiut ces-a întâmplat cu ea. Numai după câţiva ani amaflat că a fost şi ea închisă. Femeile creştine su-feră mult mai mult în temniţe, decât bărbaţii. Fe-tele au fost violate de gardieni brutali. Batjocura,obscenităţile sunt oribile. Femeile erau obligate54să lucreze muncă grea la Canalul Dunăre-MareaNeagră care trebuia construit şi unde erau obli-gate să îndeplinească aceleaşi munci grele ca şibărbaţii. Săpau pământul iarna. Prostituatele erausupraveghetoare şi le maltratau pe credincioase.Pentru a supravieţui, soţia mea a mâncat iarbă,ca o oaie. Au fost cazuri când deţinuţii înfome-taţi au mâncat la acest Canal şoareci şi şerpi.Una din distracţiile gardienilor, duminica, era săarunce femei în Dunăre, şi să le pescuiască dinnou. Şi soţia mea a avut parte de acest tratamentîn Dunăre.Fiii mei, Mihai şi Sandu, au rămas să rătă-cească pe străzi, când tatăl şi mama le-au fostarestaţi. Mihai a fost foarte religios din copilărieşi foarte interesat de problemele de credinţă. Lanouă ani, când a rămas fără părinţi, a trecut prin-tr-o criză a vieţii lui creştine. S-a închis în sine şişi-a pus întrebări cu privire la religie. Avea pro-bleme cu care de obicei copiii nu sunt confrun-taţi la această vârstă. Trebuia să se gândeascăcum să-şi asigure existenţa.Era o crimă să ajuţi familiile deţinuţilor. Douăsurori care-1 ajutaseră au fost arestate şi bătute atâtde rău, încât au rămas infirme. Alice, una dintreele, şi-a riscat viaţa adăpostindu-i pe copiii mei încasa ei; a fost condamnată la opt ani închisoarepentru crima de-a fi ajutat familii de deţinuţi.55• Mttiai, să crezi în IsusLa vârsta de 11 ani, Mihai a început să-şi câş-tige existenţa ca muncitor. Suferinţa 1-a făcut săse îndoiască în privinţa credinţei. După doi anide închisoare, soţia mea a avut învoirea să-1 vadă.Mihai s-a dus la închisoarea comunistă şi şi-a vă-zut mama în dosul gratiilor. Era murdară, slabă,cu mâinile bătătorite şi purta uniforma urâtă adeţinuţilor. Abia a recunoscut-o. Primele ei cu-

vinte au fost: "Mihai, să crezi în Isus". Gardienii,cuprinşi de furie, au smuls-o de lângă Mihai şi auscos-o afară. Copilul a plâns văzându-şi mama tâ-râtă departe. Acesta a fost momentul convertiriilui. Şi-a dat seama că, dacă Hristos poate fi iubitîn asemenea împrejurări, este sigur Mântuitorul.A spus după aceea: "Chiar dacă creştinismul n-aravea alte argumente în favoarea sa, faptul că ma-ma mea crede în El este suficient pentru mine". Afost ziua când 1-a acceptat deplin pe Hristos.în şcoală a trebuit să lupte continuu. Era unelev bun, şi, drept recompensă, i s-a dat cravataroşie de pionier, semnul elevilor comunişti. Fiulmeu a spus: "N-am să port niciodată această cravatăcare aparţine celor ce i-au aruncat în închisoare pepărinţii mei". A fost exmatriculat din şcoală pentruacest refuz. După ce-a pierdut un an, a intrat în altăşcoală, ascunzând faptul că avea părinţii arestaţi.56Mai târziu, a avut de făcut o temă cu un su-biect împotriva Bibliei. El a scris în teza sa: "Ar-gumentele împotriva Bibliei sunt slabe. Este sigurcă profesorul nostru n-a citit Biblia. Ea este în ar-monie cu ştiinţa". A fost din nou exmatriculat. înaceastă perioadă a pierdut doi ani de şcoală.în cele din urmă, a ajuns totuşi să studiezela Seminar. Aici i s-a predat 'Teologia marxistă".Mihai a protestat în clasă. Alţi elevi i s-au alăturatRezultatul a fost darea afară din şcoală şi sfârşitulstudiilor lui teologice.Sandu, celălalt fiu al meu, atunci când profe-sorul ţinea obişnuitul curs ateist, s-a ridicat şi 1-acontrazis, atrăgându-i atenţia asupra responsabi-lităţii pe care şi-o asumă, îndrumând greşit atâţiatineri. întreaga clasă a fost de partea lui. Este ne-voie doar de unul care să aibă curajul să-şi ridiceprimul glasul. Apoi toţi sunt alături de el. Pentrua putea să aibă o educaţie, ambii mei fii a trebuitsă ascundă că erau fiii lui Wurmbrand, deţinutulcreştin. Dar adeseori se descoperea şi urma obiş-nuita scenă a chemării lor la director unde li seanunţa eliminarea din şcoală.Familiile şi copiii deţinuţilor au suferit mult defoame în ţările comuniste. A-i ajuta era o crimă.Am să vă istorisesc suferinţele unei familii pecare-o cunosc personal, suferinţe care ilustreazăaceastă afirmaţie. Un frate a fost închis din cauza57

activităţii lui, nepermise de stat. A lăsat în urmă

o soţie şi şase copii. Fiicele lui mai mari, în vârstăde 19 şi respectiv 17 ani, nu au putut obţine oslujbă. Singurul care dă un serviciu într-o ţară co-munistă este Statul, iar acesta nu prea dă de lu-cru copiilor deţinuţilor. Nu judecaţi, vă rog, în-tâmplarea pe care o voi povesti acum în confor-mitate cu standardele morale obişnuite. înregistraţinumai faptele! Cele două fete ale creştinului în-chis - creştine şi ele - s-au prostituat pentru a-şiîntreţine mama şi fraţii mai mici. Fratele lor, de14 ani, a înnebunit când a văzut una ca aceasta şia fost dus la ospiciu. Când după ani tatăl a re-venit acasă a spus: "Doamne, du-mă din nou laînchisoare, nu pot suporta să văd aşa ceva".Rugăciunea i-a fost ascultată şi se află din nou înînchisoare pentru delictul de-a fi ţinut lecţii ne-permise la copii. Fiicele lui nu au mai continuata fi prostituate. Au primit slujbe, pentru că auacceptat cerinţele (propunerile) Poliţiei secrete.Ele au devenit informatoare. Erau astfel primite cucinste în orice casă, ca fiice ale unui martir creştin,dar ele ascultau discuţiile şi raportau totul orga-nelor Securităţii. Să nu spuneţi că ce făceau eîeera urât şi imoral - era şi este desigur - dar între-baţi-vă care este şi vina voastră în toate tragediilecare se întâmplă, pentru că aceste familii nu suntajutate de voi, cei care trăiţi în libertate.58Capitolul 3Răscumpărarea şi eliberareapentru a lucra în Vest

Am petrecut 14 ani în închisoare. In tot acestinterval n-am văzut o Biblie sau orice altă carte.Uitasem să scriu. Din cauza foamei, a dopaju-lui şi a torturilor, uitasem Sfânta Scriptură. Darîn ziua când împlinisem 14 ani de detenţie, mi-avenit în minte versetul: "Iacov a slujit pentruRahela 14 ani, şi is-apărut puţin timp,pentru căo iubea".Iar după aceea am fost eliberat în urma uneiamnistii generale dată în ţară, sub presiunea ame-ricană şi a opiniei publice.Mi-am revăzut soţia Mă aşteptase credincioa-să 14 ani.Am reînceput viaţa îhtr-o sărăcie cumplită, pen-tru că deţinuţilor li se confiscau toate bunurile.Pastorii şi preoţii care erau eliberaţi puteausluji în biserici mici. Mie mi s-a încredinţat o mi-

că biserică în Orşova. Departamentul Cultelor m-a59informat că această comunitate este alcătuită din35 de inşi şi m-a prevenit că nu trebuie să aibăniciodată 36! Mi s-a spus, de asemenea, că tre-buie să fiu agentul lor, că trebuie să raportezSecurităţii despre fiecare membru şi să ţin tine-retul la distanţă. Astfel comuniştii utilizau biseri-cile, ca instrumente de control.Ştiam că mulţi vor veni să asculte dacă Voipredica. Aşa că nici măcar n-am încercat să începlucrarea într-o Biserică oficială. Am reînceput ac-tivitatea neautorizată, acceptând şi riscurile aces-tei lucrări, căreia îi cunoşteam şi frumuseţea. întimpul cât fusesem închis, Dumnezeu săvârşiseminuni: Biserica prigonită nu mai era abando-nată şi uitată. Creştinii americani - şi alţii pe lân-gă ei - începuseră să ne ajute şi să se roagepentru noi.într-o după amiază, am rămas să mă odihnescpuţin, în casa unui frate, într-un oraş de provin-cie. M-a trezit spunându-mi: "Au venit nişte fraţidin străinătate". Erau peste hotare oameni carenu ne uitaseră şi nu ne părăsiseră.Un şir de legături creştine formaseră o filierăde ajutor pentru familiile creştinilor persecutaţi,aducând şi literatură creştină.Am găsit în camera alăturată şase fraţi careveniseră cu asemenea daruri. Au vorbit mult cumine. Li se spusese că, la adresa la care se aflau,60vor găsi pe cineva, care fusese 14 ani la închi-soare şi au dorit să-1 cunoască. Le-am spus că eusunt acea persoană. Mi-au spus: "Ne-am aşteptatsă vedem un melancolic. Dumneavoastră sunteţiplin de bucurie, deci nu semănaţi cu omul căutat".I-am asigurat din nou că sunt persoana căutată şică bucuria mea se datora venirii lor şi faptului cănu mai eram singuri şi uitaţi.De atunci a început să vină un ajutor stabil şiregulat pentru biserică. Prin legături secrete amobţinut Biblii, cărţi şi ajutoare pentru familiilecelor închişi. Ajutaţi, am putut lucra de atuncimult mai bine. Nu era numai bucuria că ne adu-ceau Cuvântul Domnului, dar ne simţeam şi iu-biţi. Ei ne aduceau şi mesaje de îmbărbătare.în timpul anilor de spălare a creierului auzisemmereu: "Nimeni nu vă mai iubeşte". Acum fi vedeampe creştinii americani şi englezi cum îşi riscă li-bertatea ca să ne arate dragostea lor. Ascultând

de sfatul nostru, au dezvoltat o tehnică specificăîn lucrarea secretă. Ei intrau în case înconjuratede Poliţia secretă fără ca securiştii să ştie că eipătrunseseră acolo. Valoarea Bibliilor, aduse prinasemenea mijloace, nu poate fi înţeleasă de ame-ricanii şi englezii care "înoată" în cărţi creştine.Eu şi familia mea n-am fi supravieţuit fărăajutorul material trimis de slujitorii creştini dinstrăinătate. Acelaşi lucru e adevărat şi pentru alţi61pastori. Eu pot să depun mărturie de valoareaacestor curieri din lumea liberă. Pentru noi, aceioameni au fost ca îngerii trimişi de Dumnezeu.Din cauza activităţii secrete pe care o desfă-şuram, eram în pericolul de-a fi din nou arestat,în acest timp Misiunea Norvegiană pentru Evreişi Alianţa Evreilor Creştini au plătit pentru minepreţ de răscumpărare 10 000 de dolari ca să potpărăsi România.■

• De ce am părăsit România comunistăNu aş fi plecat din ţară, cu toate pericolele,dacă nişte fraţi însemnaţi nu m-ar fi sfătuit săfolosesc această ocazie şi, părăsind România, sădevin, în lumea liberă, "vocea" celor condamnaţila tăcere. Ei doreau să vorbesc occidentalilor, de-spre cei din Biserica prigonită, despre suferinţeleşi nevoile lor.Am plecat în Apus, dar inima a rămas la ei.Dacă nu mi-aş fi dat seama cât de important eraacest mesaj pentru lumea liberă, nu aş fi părăsitpatria niciodată. Dar aveam misiunea de a po-vesti activitatea curajoasă a creştinilor în prigoană.înainte de-a părăsi ţara, am fost chemat dedouă ori la Securitate. Mi-au spus că primiserăbanii pentru mine. (România îşi vindea cetăţenii62din cauza crizei economice pe care comunismul oadusese în ţară.) Mi-au mai spus: "Du-te în Vest, şipredică tot ce vrei, dar nu te atinge de noi! Nuscoate o vorbă despre noi! Iţi spunem clar ce teaşteaptă, dacă le povesteşti ce s-a întâmplat! Vomgăsi un gangster ca să te lichideze pentru 1 000 dedolari sau te vom răpF. (Stătusem în celulă cuepiscopul ortodox Vasile Leu, pe care-1 răpiserăîn Austria şi-1 aduseseră în România. Se mai în-tâmplaseră cazuri asemănătoare în Franţa şi înItalia). Şi ei au adăugat: "Sau putem să te distru-gem moraliceşte, răspândind o poveste despre o le-gătură cu o fată, cu un fiirt sau cu vreun păcat dintinereţe. Cei din Vest, mai ales americanii, sunt

uşor de dus".După ce m-au ameninţat, m-au lăsat să plec.Aveau mare încredere în spălarea creierului pecare mi-o aplicaseră. în Vest nu sunt mulţi caresă fi trecut prin ce am trecut eu, dar, puţinii, caresunt, sunt tăcuţi. Unii dintre ei chiar laudă regi-mul, după ce au fost torturaţi de comunişti. Se-curiştii erau siguri că şi eu voi fi liniştit.Am plecat cu familia în decembrie 1965. Ulti-mul meu drum a fost la mormântul coloneluluicare dăduse ordinul pentru arestarea mea şi carehotărâse anii mei de tortură. I-am pus o floare pemormânt. Era un semn că-1 iubeam, că-1 iertasemşi că voi închina activitatea mea viitoare unui63plan de a aduce celor subjugaţi de păcat, dar şicomuniştilor, vestea despre Isus.Urăsc comunisml ca sistem, dar îi iubesc peoameni. Urăsc păcatul, dar îi iubesc pe păcătoşi.îi iubesc pe comunişti din toată inima. Comuniş-tii pot omoî creştini, dar nu pot ucide dragosteaacestora, chiar pentru ucigaşii lor. N-am nici celmai mic resentiment faţă de comunişti sau de ceicare ne-au torturat.

64Capitolul 4învingând comunismul cu duhuldragostei lui HristosEvreii au o legendă, în care se povesteşte căatunci când strămoşii lor au fost salvaţi din Egipt,iar egiptenii s-au înecat în Marea Roşie, îngeriiau cântat şi ei împreună cu israeliţii imnul detriumf. Iar Domnul a spus îngerilor: "Evreu suntoameni şi se pot bucura că au scăpat. Dar de lavoi aştept mai multă înţelegere. Egiptenii nu suntşi ei oameni? Nu trebuie să-i iubesc şi pe ei? Cumse face că nu simţiţi tristeţea mea, pentru soartalor tragică?"nPe când Iosua era lăigă Ierihon, a ridicat o-chii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea tn picioareînaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână.Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: «Eşti dintre ai noştrisau dintre vrăjmaşii noştri?»" (Iosua 5:13).Dacă cel întâlnit de Iosua ar fi fost un om

obişnuit, răspunsul dat de el ar fi putut fi: "Suntdintre ai voştri" sau eventual "Nu sunt de nici o5 - Strigătul Bisericii prigoniteparte". Acestea erau singurele răspunsuri posibi-le la o asemenea întrebare. Dar fiinţa pe care aîntâlnit-o era din altă lume, aşa că răspunsul dat afost şi neaşteptat şi greu de înţeles: "Nu". Ce în-eamnă acest nu? El venea dintr-o lume undefăpturile nu erau pentru sau împotriva cuiva, ciunde fiecare şi orice lucru este înţeles, privit cumilă, compasiune şi iubit cu înflăcărare.Există un nivel uman. La acest nivel comunis-mul trebuie combătut cu înverşunare. Pe aceastătreaptă, trebuie să luptăm şi împotriva comuniş-tilor, ei fiind suporterii acestui ideal crud şi sălbatic.Dar creştinii sunt mai mult decât nişte oame-ni obişnuiţi, ei sunt copiii lui Dumnezeu, părtaşi ainaturii divine.în consecinţă, torturile îndurate în închisorilecomuniste nu m-au făcut să-i urăsc pe comunişti.Şi ei sunt creaturile Domnului. Cum să-i urăsc?Dar nici nu pot fi prietenul lor. Prietenia înseam-nă un singur suflet cu comuniştii. Ei urăsc noţi-unea de Dumnezeu, în timp ce eu îl iubesc peDumnezeu.Dacă aş fi întrebat: "Eşti pentru comuniştisau împotriva lor?" răspunsul meu ar fi complex.Comunismul este cea mai mare ameninţare laadresa umanităţii. Eu îi sunt adversar şi doresc sălupt până ce va fi răsturnat. Dar în duh, sunt cuIsus în sferele înalte. Sunt în locul cu nu, în care66■ ■

fără a trece cu vederea crimele lor, comuniştiisunt înţeleşi şi iubiţi. Este sfera în care îngerii în-cearcă să ajute pe fiecare să îndeplinească ţelul vie-ţii umane, acela de-a deveni asemănător cu Hristos.De aceea, scopul meu este să răspândesc Cu-vântul printre comunişti, să le dau vestea cea bu-nă despre Hristos, care este Dumnezeul meu şisă le spun că El îi iubeşte. El însuşi a spus căiubeşte pe fiecare dintre oameni şi că va părăsimai curând 99 de oi în munţi, decât să lase o oaierătăcită să se piardă. Apostolii şi marii învăţătoriai creştinătăţii au propovăduit iubirea universalăîn Numele Său. Sfântul Macarie spunea: "Dacăun om iubeşte cu patimă pe toţi oamenii, dar afir-mă că există unul singur pe care nu-l poate iubi,acel om nu mai este creştin, pentru că dragosteaeste atotcuprinzătoare". Sfântul Augustin învăţa:"Dacă toată omenirea ar fi fost dreaptă şi ar fi

existat un singur păcătos doar, Hristos ar fi venitsă îndure aceleaşi patimi, pentru acel singur om,într-atât de mult îl iubeşte pe fiecare în parte".învăţătura creştină este limpede. Comuniştiisunt oameni şi Isus îi iubeşte. Aşa face şi oriceom inspirat de Hristos. Iubim păcătosul, chiardacă urâm păcatul.Ne dăm seama de iubirea lui Hristos faţă decomunişti, manifestându-ne propria noastră dra-goste faţă de ei.67"Am văzut, în închisorile comuniste, creştinicu lanţuri grele la picioare, bătuţi în chip bestial,suferind de foame şi de frig, rugându-se fierbintepentru comunişti. Omeneşte este inexplicabil. Dariubirea lui Hristos, care sălăşluieşte în inimilenoastre, explică aceasta.Mai târziu, comuniştii care ne-au torturat auajuns şi ei în temniţă. Sub această orânduire,comuniştii, chiar cei din conducere, sunt închişiaproape tot atât de frecvent ca şi adversarii lor.Acum torturaţii şi călăii se aflau în aceeaşi celulă.Şi în timp ce necreştinii manifestau ură împotrivainchizitorilor lor de mai înainte şi-i băteau, creş-tinii le-au luat apărarea, chiar cu riscul de-a fi şiei loviţi şi acuzaţi de-a fi complici ai comuniştilor.Am văzut creştini dându-şi ultima felie de pâine(se dădea numai o bucată de pâine pe săptă-mână) sau medicamente ce puteau salva viaţa că-lăului comunist, devenit coleg de celulă.Se spune că Iuliu Maniu - fost prim-ministrual României, mort în închisoare ar fi spus în tim-pul grelei sale suferinţi: "Dacă comuniştii vor fi răs-turnaţi de la putere, în ţara noastră, cea mai sfântădatorie a fiecărui creştin va fi să iasă pe stradă şi, curiscul propriei vieţi, să-i apere pe comunişti de furiamulţimii pe care au torturat-o".în primele zile după convertirea mea, mi sepărea că nu voi mai putea trăi. Mergând pe stra-dă, simţeam o suferinţă fizică pentru fiecare per-soană pe lângă care treceam. Era un cuţit înfiptîn inimă, atât de arzătoare era întrebarea dacăpersoana era mântuită. Dacă un membru al Con-gregaţiei noastre păcătuia, plângeam ore în şir.Dorinţa de izbăvire a oamenilor a rămas în inimamea, şi comuniştii nu sunt excluşi de la aceasta.în închisoarea izolată nu ne mai puteam rugaca mai înainte. Eram teribil de înfometaţi şi uniidin noi fuseserăm drogaţi. Eram slabi ca nişte

schelete. Tatăl nostru era o rugăciune prea lungăpentru noi. Nici nu ne puteam concentra s-o ros-tim. Singura mea rugăciune repetată la nesfârşita fost: "Isuse, Te iubesc!"Şi într-o zi am primit răspunsul lui Isus: "Măiubeşti? Am să-ţi arăt cât te iubesc Eu!" Am simţitdeodată o căldură în inima mea, intensă ca ceasolară. Cei doi ucenici, în drum spre Emaus, auspus că inimile lor ardeau când le-a vorbit Isus.Aşa a fost şi cu mine. Am cunoscut dragosteaCelui care Şi-a dăruit pe cruce viaţa, pentru noi.O asemenea iubire nu poate exclude pe co-munişti, oricât de grele ar fi păcatele lor.Comuniştii au comis întruna erori, dar "apelenu pot stinge dragostea şi nici potopul nu o poateîneca. Iubirea este puternică precum moartea. Ge-lozia este tot atât de crudă ca şi mormântul." Aşacum groapa înghite pe toţi - bogaţi, săraci, tineri,69'bătrâni, oameni de toate rasele, naţionalităţile şiconvingerile politice, sfinţi şi criminali - tot astfeliubirea îi îmbrăţişează pe toţi. Hristos, dragosteaîntrupată, nu va înceta niciodată să acţioneze pâ-nă ce nu-i va câştiga şi pe comuniştiUn slujitor al Bisericii a fost aruncat în celulamea. Era pe jumătate mort. Sângele i se scurgeape faţă şi pe trup. Fusese bătut groaznic. L-amspălat Câţiva îi blestemau pe comunişti. Gemând,fratele le-a spus: "Vă rog nu blestemaţi! Staţi li-niştiţi! Aş vrea să mă rogpentru eir• Cum putem fi bucuroşi chiar în închisoare,Când privesc în urmă, la cei 14 ani de tem-niţă, consider că uneori am avut şi momente feri-cite. Alţi deţinuţi (chiar şi gardienii) se minunauadesea, cum de mai pot fi creştinii fericiţi în aces-te teribile împrejurări.Nu puteam fi împiedicaţi să cântăm, deşieram uneori bătuţi pentru aceasta. îmi imaginezcă şi privighetorile tot ar cânta, chiar de-ar şti căvor fi omorâte după aceea.Unii creştini chiar dansau în închisoare. Cumputeau să se bucure în condiţii atât de tragice?Am meditat adesea, acolo, la cuvintele lui Isus,adresate ucenicilor Săi: "Binecuvântaţi sunt ochii70care văd lucrurile pe care le vedeţi voi". Uceniciitocmai se întorseseră dintr-o călătorie prin ţară,în care văzuseră nenorociri. Canaanul (Palestina)era o ţară asuprită. Un popor tiranizat trăia pro-pria sa dramă. Ucenicii întâlniseră boli, molime,

foamete, tristeţe. Intraseră în case unde bărbaţiifuseseră închişi lăsând în urmă părinţi şi nevestecare jeleau. Nu era o lume frumoasă, la care săpriveşti cu plăcere. Şi totuşi Isus a spus: "Fericiţisunt ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi".Aceasta pentru că ei nu văzuseră numai sufe-rinţă. Ei văzuseră şi pe Mântuitorul tuturor, peCel care trebuia să aducă împlinirea, ţelul pe ca-re trebuia să-1 atingă omenirea.în jurul meu se aflau oameni ca Iov, unii multmai nenorociţi decât fusese adevăratul Iov. Darştiam şi sfârşitul vieţii lui Iov, care primise de do-uă ori pe cât avusese întâi. Aveam în jur şi oame-ni ca săracul Lazăr, înfometaţi şi plini de furun-cule netratate. Dar ştiam că îngerii îi vor duce petoţi în sânul lui Avraam. îi vedeam aşa cum vorarăta în viitor. Vedeam, în martirii zdrenţăroşi şimurdari de lângă mine, pe sfinţii, splendid încu-nunaţi, de mâine.Dar, privind la oamenii din jurul meu, am pu-tut descoperi, în persecutorii ca Saul din Tars, peviitorii sfinţi ca Pavel. Aveam ştiri, din diferiteţări comuniste, că mai ales din Rusia se rapor-71

rtează multe cazuri când ofiţeri de securitate, că-rora le-am mărturisit pe Hristos, au devenit creş-tini şi au fost bucuroşi să sufere mai târziu întemniţă pentru credinţa lor. în gealaţii care neasupreau, noi vedeam posibilitatea temniceruluidin Filipi, care 1-a biciuit primul pe Sfântul Pavelşi apoi s-a convertit. Visam că vor întreba cu-rând: "Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" încei care asistau batjocoritor, când erau legaţi pecruci, creştinii, mânjiţi cu excremente, vedeam gloa-ta de pe Golgota care avea să-şi lovească în cu-rând pieptul, de frica păcatului pe care 1-a înfăptuitîn închisoare, am căpătat nădejdea că şi co-muniştii vor fi mântuiţi. Acolo ni s-a dezvoltatsimţământul responsabilităţii faţă de ei. Fiind tor-turaţi de ei, am învăţat să iubim.O mare parte a familiei mele a pierit în timpulopresiunii antisemite sub Antonescu. în casa meaunul din ucigaşi, a fost convertit. Era şi locul celmai potrivit. Ideea Misiunii pentru comunişti s-anăscut în închisoare.Dumnezeu vede lucrurile altfel decât noi,

pentru că noi privim ca nişte furnici. Din punctde vedere omenesc, să fii legat pe cruce, mânjitcu excremente este un lucru oribil. Totuşi Biblianumeşte suferinţele martirilor "chinuri uşoare".A sta 14 ani închis este o perioadă lungă pentruom. Biblia spune că: "Necazurile noastre uşoare de72o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutateveşnică de slavă". Aceasta ne dă dreptul să pre-supunem că fioroasele crime comuniste, care nupot fi scuzabile şi împotriva cărora trebuie săluptăm până la capăt, sunt mai uşoare în ochii luiDumnezeu decât în ochii oamenilor. Tirania lor,care a durat atâţia ani, poate fi în faţa luiDumnezeu - pentru care o mie de ani sunt doarca o zi - un singur moment de rătăcire. Existăîncă posibilitatea ca ei să fie mântuiţi.Ierusalimul ceresc este o mamă şi iubeşte cao mamă. Porţile cerului nu sunt ferecate pentrucomunişti. Nici lumina nu este stinsă pentru ei.Ei pot să se pocăiască la fel ca oricine. Şi trebuiesă-i facem să se căiască!Numai iubirea îi poate schimba pe comunişti.(Dar o iubire care să se deosebească fundamen-tal de complezenţa faţă de comunism, practica-tă de mulţi conducători bisericeşti.) Ura orbeşte.Hiticr era anticomunist, dar unul care ura. Deaceea, în loc să-i cucerească, i-a ajutat să dobân-dească o treime din mapamond.M-am gândit în închisoare, cu dragoste, la olucrare misionară printre comunişti.Şi m-am gândit înainte de toate la conducă-torii comunişti. Anumiţi directori de misiuni pă-reau să fi studiat puţin istoria Bisericii. Cum afost câştigată Norvegia pentru Hristos? Câştigând73pe regele Olaf. Rusia a primit Cuvântul cândregele ei, Vladimir, a fost câştigat. Ungaria a fostdobândită prin convertirea Sfântului Ştefan, re-gele ei. La fel şi Polonia. în Africa, atunci cândeste câştigat şeful de trib, urmează şi tribul. Amfăcut şi misiuni care să adune oameni, ce potdeveni foarte buni creştini, dar care nu pot exer-cita nici o influenţă şi nu pot schimba starea delucruri.Trebuie câştigaţi conducătorii, personalităţileeconomice, ştiinţifice, artistice. Ei sunt ingineriisufletelor. Ei plămădesc suflete omeneşti. Câşti-gându-i pe ei, câştigăm poporul pe care-1 conducşi-1 influenţează.Din punct de vedere misionar, comunismul

are un avantaj care nu se găseşte în celelalte sis-teme. Este total centralizat.Dacă preşedintele SUA s-ar fi convertit lamormonism, America n-ar fi devenit din aceastăcauză mormonă.Dar dacă Mao Tse-tung, Brejnev sau Ceauşescus-ar fi convertit la creştinism, întrega ţară le-ar fiurmat exemplul. Atât este de important impactulconducătorilor...Dar poate fi oare convertit un lider comunist?în mod sigur, da, pentru că este tot atât denefericit şi în nesiguranţă ca şi victimele sale.Aproape toţi conducătorii comunişti din Rusia74au sfârşit în închisoare sau au fost împuşcaţi detovarăşii lor. Acelaşi lucru şi în China. Chiar mi-niştrii de interne ca Iagoda, Iezhov, Bena carepăreau a avea toată puterea în mână, au sfârşit caultimul contrarevoluţionar, cu un glonţ în ceafăşi nu s-a mai auzit de ei.• Cum poate fi atacat comunismul în planspiritual?Regimul comunist nu fericeşte pe nimeni, nicichiar pe profitorii lui. Chiar şi ei tremură în fie-care noapte că duba Securităţii îi poate ridica,pentru că s-a schimbat linia partidului.Am cunoscut personal mulţi lideri comunişti.Sunt oameni greu împovăraţi. Numai Isus le poateaduce liniştea.A câştiga pe conducătorii comunişti pentruHristos înseamnă a salva lumea de distrugereanucleară, a salva omenirea de la foamete, pentrucă la ora actuală veniturile se duc în mare partepentru bugetul înarmării. A-i câştiga pe aceştioameni înseamnă sfârşitul tensiunii internaţi-onale şi înseamnă a-L bucura pe Hristos şi peîngerii Săi. Poate însemna triumful Bisericii.Toate zonele în care misionarii se străduiesc dingreu, Noua Guinee sau Madagascarul, vor ur-ma în mod firesc, dacă vor fi câştigaţi guvernanţii75comunişti, pentru că acest lucru va da un nou

impuls creştinismului. *Am cunoscut comunişti convertiţi. Eu însumiam fost în tinereţe un militant ateu. At*eii şi comu-niştii convertiţiÎl iubesc foarte mult pe* Hristos,pentru că au păcătuit foarte mult O gândire strategică este foarte necesară înactivitatea misionară. Din punctul de vedere al mântuirii toate sufletele sunt egale. Din punctul

de vedere al strategiei misionare nu sunt egale.Este mult mai important să câştigi un om foarteinfluent care poate atrage apoi mii de oameni?,decât să propovăduieşti în junglă asigurând mân- •tuirea unui singur individ. De aceea şi Isus a alessă-Şi sfârşească misiunea nu într-un sat mic, ci înIerusalim, sediul spiritualităţii lumii. Pentru ace-laşi motiv, Pavel s-a străduit atâta să ajungă laRoma.Biblia spune: "Sămânţa femeii va zdrobi capulşarpelui" (Geneza 3:15). Noi îl gâdilăm pe şarpepe burtă şi-1 facem să râdă. Capul şarpelui se aflăundeva între Moscova şi Beijing, nu în Tunis şiMadagascar. Lumea comunistă trebuie să repre-zinte principala preocupare a conducătorilor bi-sericii misionare, ca şi a oricărui creştin grijuliu.Trebuie să lăsăm de-o parte activitatea de ru-tină. "Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare deseamă lucrarea Domnului - blestemat să fie cel76

ce îşi opreşte sabia de la măcel." Un atac frontal,spiritual asupra comunismului este necesar dinpartea bisericii.Războaiele sunt câştigate întotdeauna prinacţiuni ofensive, nu defensive. Biserica a fost, pâ-nă acum, faţă de comunism, întotdeauna în de-fensivă, pierzând o ţară după alta în favoareacomunismului.Această situaţie trebuie să fie schimbată înîntreaga biserică. Un Psalm spune că Dumnezeutaie şi legăturile de fier. Cortina de Fier nu re-prezintă nimic pentru El.Prima biserică a lucrat în taină, ilegal şi a tri-umfat. Trebuie să învăţăm din nou să acţionămîn acelaşi fel.Până în vremea comunismului, n-am înţe-les niciodată de ce atât de multe persoane dinNoul Testament aveau porecle: Simion era nu-mit Negru, Ioan - Marcu şi aşa mai departe. Şinoi am folosit nume conspiratoare în activitateadin ţările comuniste, în ultima vreme.N-am ştiut niciodată de ce Hristos, care pu-sese să se pregătească ultima cină, n-a dat nici oadresă, ci a spus: "Duceţi-vă în cetate; acolo aveţisă întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţidupă el." (Marcu 14:13). Acum înţeleg. Şi noi amindicat asemenea semne de recunoaştere în lu-crarea Bisericii Subterane. .77

Fiind de acord să lucrăm aşa - apelând la me-todele creştinismului primar - vom putea activaeficient pentru Hristos, în ţările comuniste.Dar când am întâlnit conducători ai bisericiidin Vest, care, în loc să-şi arate dragoste faţă decomunişti, au respins mereu organizarea Misiuniipentru ţările comuniste, am considerat că se si-tuează de partea acestui regim opresiv. N-am găsitla ei compasiunea bunului samaritean pentru su-fletele rătăcite din casa lui K. Marx.Un om crede într-adevăr nu în cuvintele pecare le recită în Crez, ci în lucrurile pentru careeste gata să-şi dea viaţa.Creştinii Bisericii prigonite au dovedit că suntgata să moară pentru credinţă. Am continuatcâtva timp o lucrare, care putea să însemne pen-tru mine rearestarea mea într-o ţară comunistă,noi torturi şi moartea, pentru că am condus o mi-siune secretă în spatele Cortinei de Fier, asu-mându-mi toate riscurile. Cred în lucrurile pe ca-re le scriu.Am dreptul să întreb: "Ar fi gata conducăto-rii americani care şi-au făcut prieteni printre co-munişti, să moară pentru credinţa lor?" Cine îiîmpiedică să devină pastori oficiali într-o ţarăcomunistă, părăsind poziţiile lor înalte din Vest,şi să coopereze acolo - la faţa locului - cu co-muniştii? O asemenea dovadă de credinţă nu a fost78dată până acum de nici o căpetenie a bisericiivestice.Cuvintele au izvorât din necesitatea oamenilorde-a se înţelege între ei, de-a putea comunica încursul vânătorii, pescuitului şi apoi a altor acti-vităţi în comun cât şi pentru a-şi exprima simţă-mintele unii altora. Dar nu există cuvinte ome-neşti pentru a exprima tainele lui Dumnezeu şiale înălţimilor vieţii spirituale.De asemenea, vorbele nu ajută pentru a ex-prima profunzimea cruzimii diavoleşti. Se poateexprima oare în cuvinte ce a simţit un om când afost aruncat în cuptor de nazişti sau când şi-a vă-zut copilul aruncat în acel cuptor?De aceea este inutilă încercarea de-a descriece-au suferit şi ce suferă încă creştinii în co-munism.Am fost în închisoare în acelaşi timp cuLucreţiu Pătrăşcanu, omul care a adus la puterecomunismul în România. Tovarăşii lui l-au răs-plătit aruncându-1 în temniţă. Deşi era sănătos,

l-au închis cu un nebun, până ce şi-a pierdut şi elminţile. Creştinilor li se oferă frecvent acest tipde tratament. Li se pun şocuri electrice. Suntpuşi în cămaşă de forţă.Lumea este îngrozită de ceea ce se întâmplăpe străzile Chinei. în văzul tuturor, gărzile roşiiexercită teroarea. Şi acum, imaginaţi-vă ce se în-79tâmplă în închisorile chinezeşti, unde nimeni nupoate pătrunde.Ultimele veşti au fost că unui scriitor evan-ghelic chinez renumit şi altor creştini, care aurefuzat să se lepede de credinţa lor, temniceriile-au tăiat urechile, limba şi picioarele.Dar cel mai rău lucru, pe care-1 fac comu-niştii, nu constă în tortura şi moartea pe care oexercită asupra trupurilor. Ei pervertesc gândi-rea oamenilor şi otrăvesc pe tineri şi copii. Ei şi-auinfiltrat oamenii în poziţii cheie, în biserici, pen-tru a-i conduce pe creştini şi a distruge bisericile.Ei îi învaţă pe tineri să nu creadă şi să urască peDumnezeu şi pe Hristos.în ce fel de cuvinte s-ar putea exprima tra-gedia creştinilor martiri, care, odată eliberaţi, du-pă ani de puşcărie, sunt primiţi de copiii lor cuavertismente, pentru că între timp aceştia au de-venit atei militanţi?Cartea aceasta nu este scrisă numai cu cer-neală, ci şi cu sângele inimilor sfâşiate.Dar aşa cum, în timpul lui Daniel, cei trei ti-neri care au fost aruncaţi în foc nu miroseau afum, după ce au fost salvaţi de îngeri, tot aşa şicreştinii scăpaţi din închisorile comuniste nu cu-nosc resentimentul împotriva comuniştilor.Dacă striveşti sub picioare o floare, ea te răs-plăteşte cu parfumul ei. Tot aşa şi creştinii torturaţi80răsplătesc chinurile cu dragoste. Pe unii din călăiinoştri i-am adus la Hristos. Noi suntem stăpâniţide o dorinţă: să dăm comuniştilor, care ne-au făcutsă îndurăm atâtea, ceea ce avem mai bun: mântu-irea care vine prin Domnul nostru Isus Hristos.N-am avut privilegiul să mor ca martir în în-chisoare, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi fraţi de-aimei. Am fost eliberat şi chiar lăsat să ajung înVestAici am găsit multe căpetenii ale bisericii ca-re aveau sentimente opuse, celor care predomi-nă în Biserica Subterană din dosul Cortinei deFier şi Cortinei de Bambus. Mulţi creştini vestici

nu-i iubesc pe comunişti. Dovada este că nu facnimic, pentru salvarea celor din ţările comuniste.Ei au misiuni pentru evrei, pentru musulmani,pentru budişti. Au şi misiuni pentru a-i convingepe creştinii dintr-o confesiune să treacă la alta;dar n-au misiuni pentru comunişti Nu-i iubesc.Altminteri, de mult ar fi înfiinţat o misiune, aşacum Carey, care-i iubea pe indieni şi HudsonTaylor, care ţinea la chinezi, au făcut respecti-vele lor misiuni.Şi nu e numai faptul că nu-i iubesc pe co-munişti şi nu întreprind nimic pentru a-i câştigapentru Hristos. Prin îngăduinţa lor, prin negli-jenţă şi uneori acţionând de-a dreptul în modcomplice, mulţi conducători vestici ai bisericii îi6 - Strigătul Bisericii prigonite81întăresc pe comunişti în necredinţă. îi ajută săpătrundă în bisericile din Apus şi să câştigeconducerea bisericilor din lume. Ei îi fac pe creş-tini să nesocotească pericolul comunist. Nefă-când nimic să-i câştige pe comunişti (sub pretextcă n-au voie s-o facă, ca şi cum primii creştini i-arfi cerut permisiunea lui Nero să răspândeascăCuvântul), ei nu fac nimic nici pentru turma lor.Pericolul este ca aceşti comunişti să cucereascăVestul şi să distrugă şi acolo creştinismul.• Lecţiile istoriei sunt nesocotiteîn primele secole exista în Africa de Nord o în-florire a creştinismului. De acolo au venit Augustin,Gprian, Atanasie şi Tertulian. Creştinii din Africade Nord au nesocotit o datorie: să-i câştige pemahomedani pentru Hristos. Rezultatul a fost cămahomedanii au invadat acest ţinut şi au distruscreştinismul, pentru multe secole. Teritoriul esteşi acum sub musulmani, care sunt numiţi de misi-unea creştină "blocul neconvertibililor".Să învăţăm ceva din istorie!în timpul Reformei, interesele religioase ale luiHuss, Luther şi Calvin au coincis cu interesele po-poarelor europene de-a scăpa de jugul papal, careera atunci o putere politică şi economică opresivă.82

în acelaşi fel, azi, interesele Bisericii Subte-rane, de-a răspândi comuniştilor şi victimelor lorCuvântul lui Dumnezeu, coincid cu interesul vi-tal al popoarelor libere de-a continua să trăiascăîn libertate.Nu există vreo putere politică destul de pu-ternică să poată răsturna comunismul. Comuniştii

au puterea nucleară. A-i ataca militar, înseamnăa declanşa un război mondial cu milioane de vic-time. Mulţi conducători vestici nu voiau să răs-toarne nici pe guvernanţii comunişti. Ei combatdrogurile, gangsterismul, cancerul, tuberculozadar nu comunismul, care a făcut mai multe victi-me decât toate celelalte la un loc.Scriitorul sovietic, Ilya Ehrenburg, spunea că,dacă Stalin nu ar fi făcut toată viaţa altceva de-cât să înregistreze numele victimelor sale, nui-ar fi ajuns zilele ca să sfârşească această trea-bă. Hruşciov a afirmat la al XX-lea Congres alPartidului Comunist: "Stalin a lichidat mii de co-munişti oneşti şi nevinovaţi". Din 139 de mem-bri şi membri supleanţi ai Comitetului Centralcare fuseseră aleşi la Congresul al XVII-lea,98, adică 70%, au fost mai târziu arestaţi şi îm-puşcaţi.Şi acum imaginaţi-vă ce le-a făcut creştinilor!Hruşciov 1-a dezaprobat pe Stalin, dar a con-tinuat să facă acelaşi lucru. Până în 1959, juma-*tate din bisericile care mai existau în Rusia aufost închise.în China a fost un nou val de barbarism mairău decât cel din perioada stalinistă.Prin teroare şi înşelăciune, in ţări care însu-mează un miliard de locuitori, toată generaţia tână-ră a fost crescută în ură împotriva Vestului şi înspecial a creştinismuluiEra un lucru obişnuit în Rusia să vezi oficialilocali, staţionând fa faţa bisericilor şi care-i ur-măreau pe copil Cei care intrau în biserică eraupălmuiţi şi scoşi afară. Viitorii demolatori ai creş-tinismului vestic erau crescuţi cu grijă şi după unprocedeu bine pus la punctExistă doar o forţă care poate răsturna co-munismul. Este aceeaşi forţă care a făcut ca statecreştine să ia locul Imperiului Roman păgân, ca-re a făcut din teutonii şi vikingii sălbatici, creş-tini, forţa care a răsturnat inchiziţia sângeroasă.Această forţă este puterea Cuvântului, reprezen-tată de Biserica Subterană care lucrează în toateţările comuniste.A susţine această Biserică şi a o ajuta nu estenumai o chestiune de unitate cu fraţii de su-ferinţă. Este viaţa şi moartea pentru propriilevoastre ţări şi biserici A susţine Biserica este, nunumai in interesul creştinilor liberi, ci trebuie săreprezinte şi politica guvernelor libere.'Biserica Secretă a reuşit să câştige guvernanţicomunişti pentru Hristos. Gheorghiu-Dej - se-

cretarul de partid al României - a murit con-vertit, mărturisindu-şi păcatele şi schimbându-şiviaţa. în ţările comuniste există membri în Guverncare sunt creştini ascunşi Acest lucru se poateextinde. Atunci se vor realiza schimbări în poli-tica de guvernământ - nu schimbări de tipul Titoşi Gomulka - după care aceeaşi dictatură sălba-tică a continuat, ci o întoarcere spre creştinism şilibertate.Există ocazii excepţionale acum.Comuniştii care adesea sunt sinceri în con-vingerile lor, aşa cum sunt şi creştinii, trec printr-ocriză gravă.Ei au crezut, în mod real, că se va crea princomunism o adevărată frăţie între naţiuni. Darau constatat, în cele din urmă, că ţările comu-niste se ceartă între ele. Ei au crezut că se vacrea paradisul prin comunism, un paradis real nucel iluzoriu din cer, cum spuneau ei. Şi apoi po-poarele lor au ajuns la foamete şi a trebuit să sefacă importuri din ţările capitaliste.Comuniştii au crezut în liderii lor. Apoi au ci-tit în propriile lor ziare că Stalin a fost un uci-gaş al maselor şi Hruşciov un idiot La fel s-aîntâmplat cu unii eroi naţionali ca Rakosi, Gero,Ana Pauker, Rankovici. Ei nu mai cred acum în85

rinfaibilitatea conducătorilor lor. Sunt ca nişte ca-tolici fără papă.Există un vid în inimile comuniştilor. Acestgol nu poate fi umplut decât de Hristos. Inima ome-nească îl caută în mod intuitiv pe Dumnezeu.Există în fiecare om un vid spiritual până ce îlumple Hristos. Acest lucru este valabil şi pentrucomunişti. în Evanghelie este o forţă a iubiriicare-i poate mişca şi pe ei. Am constatat acestlucru şi ştiu ce se poate realiza.Creştinii, batjocoriţi şi torturaţi de comunişti,au uitat şi au iertat ce li s-a făcut lor şi familiilorlor. Ei fac tot ce le stă în putinţă, ca să-i ajute pecomunişti să depăşească criza şi să-şi găsească dru-mul spre Hristos. Pentru această lucrare ei au ne-voie de ajutorul Vestului.Şi nu numai pentru aceasta. Iubirea creştinăeste universală. în creştinism nu există părtinire.Isus a spus că Dumnezeu face ca soarele sărăsară peste cei buni şi peste cei răi. La fel este şicu dragostea creştinească.

Conducătorii creştini din Vest, care au arătatprietenie comuniştilor, se justifică prin învăţă-tura lui Isus că trebuie să ne iubim vrăjmaşii. DarIsus n-a spus niciodată că trebuie să ne iubim nu-mai inamicii şi să ne uităm fraţii.Ei şi-au arătat dragostea bând şi mâncând cucei care aveau mâinile pătate de sângele creştini-86lor şi nu dând acestora vestea cea bună a luiHristos. Dar cei asupriţi de comunişti au fost daţiuitării. Ei nu sunt iubiţi.Biserica Evanghelică şi Catolică din Germaniade Vest au dat în numai 7 ani 125 milioane dedolari pentru cei înfometaţi. Creştinii din Americaau oferit şi mai mult.Există mulţi oameni înfometaţi, dar nu-mipot imagina că există unii care să fie mai flămânzidecât martirii creştini sau mai îndreptăţiţi să fieajutaţi de către fraţii lor creştini liberi. Dacă bi-sericile germană, britanică, americană şi scandi-navă strâng atât de mulţi bani pentru ajutor, aceş-tia trebuie să meargă spre toţi cei în nevoie, darîn prunul rând spre martirii creştini şi familiile lor.Se întâmplă astfel?Am fost răscumpărat de organizaţiile creştineceea ce se dovedeşte că se pot cumpăra creştinii.Totuşi, sunt singurul caz, singura persoană dinţara noastră, care a fost cumpărată de creştini. Şiacest fapt al răscumpărării mele poate acuza or-ganizaţiile creştine vestice că au neglijat îndato-rirea lor de-a proceda în acelaşi fel şi pentru alţii.Primii creştini s-au întrebat dacă biserica eranumai pentru evrei sau şi pentru neamuri. Ches-tiunea a primit răspunsul potrivit. Creştinismulnu este numai pentru Vest. Hristos nu aparţinenumai Americii, Angliei sau altor ţări democratice.87Când a fost răstignit, a avut o mână îndreptatăspre Est şi cealaltă spre Vest El a dorit să fie nunumai regele evreilor ci şi al neamurilor, al co-muniştilor ca şi al vesticilor. Isus a spus: "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia laorice făptură' (Marcu 16:15). El Şi-a vărsat sân-gele pentru toţi şi toţi trebuie să audă şi să crea-dă în Evanghelie.Ceea ce ne încurajează să predicăm Cuvântulîn ţările comuniste este faptul că cei care devinacolo creştini sunt plini de dragoste şi râvnă. N-am întâlnit nici un creştin rus călduţ. Tineri creş-tini, foşti comunişti, au devenit ucenici excepţi-onali ai lui Hristos. Isus u iubeşte pe comunişti şi

doreşte să-i elibereze de sub acest regim, aşacum îi iubeşte pe toţi păcătoşii şi doreşte să-ielibereze de păcat. Anumiţi conducători vesticiai bisericii adoptă însă o altă atitudine: îngădu-inţa faţă de comunism. Ei favorizează astfel pă-catul, îi ajută pe comunişti să învingă şi întârzieatât salvarea comuniştilor cât şi a victimelor.

• Ce am găsit la eliberarea mea?Când, eliberat din temniţă, am fost din noualături de soţia mea, dânsa m-a întrebat ce pla-nuri am de viitor. Am răspuns: "idealul pe care-l88am în faţă este o viaţă de recluziune spirituală*.Mi-a destăinuit că avea acelaşi gând.Am fost în tinereţe un om dinamic. Dar aniide închisoare, mai ales cei de carceră, m-autransformat într-un individ contemplativ, medita-tiv. Toate furtunile din inima mea s-au potolitNu mă mai interesa comunismul. Nici nu-1 maiobservam. Eram în braţele Mirelui Ceresc. Mărugam pentru cei ce ne chinuiseră şi puteam să-iiubesc din toată inima. Avusesem foarte puţinesperanţe să scap din închisoare, dar uneori cândîmi trecea prin minte întrebarea ce-aş face dacăaş fi eliberat, am considerat întotdeauna că măvoi retrage undeva şi voi continua în pustieta-te legătura strânsă cu Mirele Ceresc. Dumnezeu'este Adevărul. Biblia este adevăr despre Adevăr.Teologia este adevăr despre adevărul asupraAdevărului. Fundamentalismul este adevăr, de-spre adevărul adevărului asupra Adevărului. Creşti-nii trăiesc în aceste multe adevăruri despre Adevărşi din cauza aceasta nu au Adevărul.Flămânzi, bătuţi, dopaţi uitaserăm teologia şiBiblia. Uitaserăm şi "adevărurile despre Adevăr",şi de aceea trăiam în Adevăr. Stă scris: "Vegheaţidar, pentru că nu ştiţi ziua, nici ceasul in care vaveni Fiul omului" (Matei 25:13).Noi nu mai puteam gândi. în orele cele maiîntunecate ale torturii, Fiul omului a venit la noi,89făcând să strălucească zidurile închisorii precumdiamantele şi inundând cu lumină celulele. Un-deva, foarte departe, erau călăii asupra trupu-rilor noastre. Dar spiritul se bucura în Domnul.Nu am fi dat această bucurie, pentru toate păca-tele regeşti.Să lupt împotriva cuiva sau a ceva? Nici nu-mitrecea prin minte. Nu doream să duc un război,nici chiar un război drept. Doream să înalţ tem-ple vii lui Hristos. Am părăsit închisoarea cu spe-ranţa unor ani liniştiţi de contemplaţie.

Dar după prima zi a eliberării, m-am con-fruntat cu nişte aspecte ale comunismului, multmai urâte decât torturile pe care le înduraserăm.Am întâlnit unul după altul, mari pastori şi pre-dicatori ai diferitelor biserici, chiar şi episcopi, caremi-au mărturisit cu mare amărăciune că erau in-formatori ai Securităţii, pentru propriile turme.I-am întrebat dacă sunt gata să renunţe de-afi informatori, chiar cu riscul de-a fi închişi. Toţimi-au răspuns "nu" şi mi-au spus că nu frica pen-tru propria lor persoană era cauza. Ei m-au in-format despre noua evoluţie din sânul bisericii.O situaţie total diferită de cea dinaintea arestăriimele. Acuma, a refuza să fii informator înseamnăînchiderea bisericii, drept consecinţă.în fiecare oraş exista un reprezentant pen-tru controlul "cultelor", un om din Securitate. El90avea dreptul să cheme, oricând, un preot sau unpastor şi să-1 întrebe ce s-a mai întâmplat în bise-rică, cine se împărtăşeşte frecvent, cine activeazăcu zel, ce i-a spus la spovedanie etc. Cine nurăspundea la întrebări era concediat şi înlocuitcu altul care spunea mai multe. în cazul cândreprezentantul guvernării nu dispunea de-o ase-menea persoană, închidea pur şi simplu biserica.Mulţi slujitori dădeau astfel informaţii Securi-tăţii, cu diferenţa că unii le dădeau cu raţiune,ascunzând anumite lucruri, în timp ce alţii seobişnuiseră şi conştiinţele lor se blocaseră. Uniichiar ajunseseră să capete o pasiune pentru aceastătreabă şi spuneau chiar mai mult decât li se cereaAm auzit mărturisirile unor copii ai creştini-lor martiri, care erau siliţi să dea informaţii de-spre familiile creştine în care erau primiţi cu căl-dură. Erau ameninţaţi că de nu o vor face vor fieliminaţi din şcoli.Am fost la Congresul Baptist care s-a ţinutsub flamura roşie; aici comuniştii au decis care săfie "conducătorii aleşi".Ştiam că în fruntea confesiunilor se aflau oa-meni numiţi de partidul comunist. Atunci am re-alizat că vedeam urâciunea pustiirii - în cele maisfinte locuri - aşa cum spusese Hristos.întodeauna au fost pastori buni şi pastori răi.Dar acum, pentru prima oară, în istoria bisericii,91Comitetul Central al unui partid recunoscut caateu, decidea cine să conducă biserica.Lemn a scris: "Orice idee religioasă, orice ideedespre Dumnezeu, chiar numai subînţelesul ideii de

Dumnezeu este o mârşăvie periculoasă, o contagi-une de cea mai rea speţă. Milioane de păcate, fap-te reprobabile, acte de violenţă şi agresiune fizicăsunt mult mai puţin primejdioase decât noţiuneasubtilă, religioasă de divinitate".Partidele comuniste din aria sovietică sunt le-niniste. Pentru ele religia este mai rea decât can-cerul, tuberculoza sau sifilisul. Ei decideau decicare să fie conducătorii religioşi. Iar aceştia coo-perau, ajungând la diverse grade de compromiscu comuniştii.Am văzut otrăvirea copiilor şi tinerilor cu doc-trina ateistă, bisericile oficiale neavând nici ceamai mică posibilitate de-a contracara. în nici obiserică din Bucureşti nu exista o adunare de ti-neret sau o şcoală de duminică. Copiii creştini-lor erau crescuţi în şcoala urii.Văzând toate acestea, am urât comunismul,aşa cum nu l-am urât sub toate torturile pe caremi le aplicaseră. L-am urât nu pentru ce mi-aufăcut mie, ci pentru prejudiciul pe care-1 aduceauslavei lui Dumnezeu, Numelui lui Hristos şi pen-tru răul pe care-1 făceau milioanelor de sufleteomeneşti de sub dominaţia lor.92Ţărani din diverse regiuni ale ţării au venit sămă vadă şi mi-au povestit cum s-a desfăşurat co-lectivizarea. Erau sclavi înfometaţi pe propriilelor pământuri şi vii. Nu aveau pâine. Copiii lornu aveau lapte, într-o ţară ale cărei bogăţii natu-rale le egalaseră pe ale vechiului Canaan. Fraţiimi-au mărturisit că regimul comunist a făcut dinei hoţi şi mincinoşi. Din cauza foamei, erau for-ţaţi să fure de pe câmpurile care, de fapt, le apar-ţinuseră, dar acum erau ale colectivului. Apoitrebuia să mintă pentru a ascunde hoţia.Muncitorii îmi vorbeau despre teroarea dinfabrici şi despre exploatarea forţei de muncă, laun nivel la care capitaliştii nu ajunseseră nici-odată. Muncitorii nu aveau drept de grevă.Intelectualii trebuia să înveţe pe ceilalţi că nuexistă Dumnezeu, şi aceasta împotriva propriilorlor convingeri. întreaga viaţă şi gândire a uneitreimi a lumii au fost distruse sau falsificate.Fete tinere se plângeau că fuseseră chematede Organizaţia Tineretului Comunist şi amenin-ţate pentru că se plimbaseră cu un băiat creştin,dar li se indica numele altuia, pe care aveau voiesă-1 sărute. Totul era pervertit şi urâtApoi i-am întâlnit pe luptătorii Bisericii Se-crete, colegii mei de demult, unii care rămăsese-ră nedescoperiţi, alţii care fuseseră închişi, elibe-raţi şi reluaseră lupta. Ei m-au chemat să reîncep93lupta alături de ei. Am asistat la întâlnirile lor se-

crete în care cântau după imnuri scrise de mână.Mi-am amintit de Sfântul Antonie cel Mare.Stătuse 30 de ani în deşert. El lăsase lumea cutoate ale ei şi-şi petrecuse vremea în post şi înrugăciune. Dar, când a auzit despre lupta întreSfântul Atanasie şi Arius asupra naturii divine alui Hristos, a părăsit viaţa contemplativă şi s-adus la Alexandria pentru a ajuta la triumful ade-vărului. Mi-am amintit de Sfântul Bernard deClairvaux. Şi el era un călugăr, retras în creşte-tul munţilor. Dar auzind de nebunia cruciadelor,despre creştini care ucideau arabi, evrei ca şi pepropriii lor fraţi din alte confesiuni, pentru a câş-tiga un mormânt gol, şi-a părăsit mănăstirea, acoborât munţii şi a început să predice împotrivacruciadelor.Am decis să fac ceea ce orice creştin trebuiesă facă: să urmez exemplul lui Hristos, al apos-tolului Pavel şi al marilor sfinţi, să dau în lăturigândul retragerii şi să reîncep lupta.Ce fel de luptă trebuia să fie?!?Creştinii din temniţă se rugaseră întotdeaunapentru vrăjmaşii lor şi mărturisiseră pentru ei. Do-rinţa inimii noastre era ca ei să fie mântuiţi şi să nebucurăm ori de câte ori se petrecea aceasta.Dar uram sistemul comunist şi doream întă-rirea Bisericii Subterane, singura forţă care putea94să răstoarne această înspăimântătoare tiranie, prinputerea Cuvântului.Nu mă gândeam numai la România, ci la în-treaga lume comunistă. Dar am întâlnit multă ne-păsare în VestScriitorii din toată lumea au protestat când doicolegi de-ai lor, comunişti, Siniavski şi Daniel, aufost condamnaţi de proprii lor tovarăşi la închi-soare. Bisericile nu au protestat însă când creş-tinii au fost întemniţaţi pentru credinţă.Cui i-a păsat de fratele Kuzyck din URSS,care a fost condamnat, fiindcă a răspândit "pu-blicaţii creştine veninoase", ca de exemplu bro-şurile lui Torrey şi fascicole din Biblie! Cine aştiut de fratele Prokofiev, condamnat fiindcă adistribuit predici tipărite? Cine a ştiut de creş-tinul evreu, Grunvald, condamnat pentru fap-te similare în Rusia şi pe care comuniştii l-audespărţit pe viaţă de fiul său? Ştiu cât am sufe-rit când am fost luat de lângă fiul meu, Minai.Şi sufăr împreună cu fraţii Grunvald, Ivanenko,Granny, Shevchuk, Taisya Tkachenko, Ecaterina

Vekazina, Georgi Vekazin, cuplul Pilat din Latviaşi alţii, mulţi alţii, nume de sfinţi şi eroi ai cre-dinţei din secolul XX! Mă înclin, sărutând lan-ţurile lor, aşa cum primii creştini au sărutat lan-ţurile celor care erau sortiţi să fie hrană fiarelorsălbatice.95Anumiţi conducători ai bisericii din Vest nuse interesau de ei. Numele martirilor nu se aflaupe listele lor de rugăciuni. Pe când aceştia erautorturaţi şi condamnaţi, conducători oficiali ruşi,baptişti şi ortodocşi erau primiţi cu multe ono-ruri la New Delhi, la Geneva, la alte conferinţe.Acolo ei asigurau pe toată lumea că libertateareligioasă este deplină în Rusia.Un lider al Consiliului Mondial al Bisericilor1-a sărutat pe arhiepiscopul bolşevic Nicodim ca-re a dat această asigurare. Apoi au luat parte laun banchet sub egida respectatului Consiliu, întimp ce sfinţii din închisoare îşi mâncau varza cuintestine nespălate.Lucrurile nu puteau să rămână aşa. După con-sfătuiri cu alţii, am decis că trebuie să părăsesc ţaraşi să-i informez pe creştini de ceea ce se întâmplă.Am hotărât să denunţ "comunismul" deşi u iu-besc pe comunişti. Nu socotesc că este drept săpredici Evanghelia, fără a denunţa acest comunism.Unii mi-au spus: "Predică Evanghelia pură".Aceasta mi-a amintit că şi Securitatea mii reco-mandase să predic Evanghelia, dar să nu pome-nesc de comunism. Oare să fie adevărat că ceicare erau pentru "Evanghelia pură" şi Securita-tea erau inspiraţi de acelaşi duh?Nu ştiau ce înseamnă, de fapt, această "Evan-ghelie pură". Era predica Sfântului Ioan Botezăto-96rul pură? El nu spune numai: "Pocăifi-vă, căci îm-părăţia Iui Dumnezeu este aproape!' spunea şi că"Irod eşti răuf A fost decapitat pentru că nu s-arezumat la o învăţătură abstractă. Isus n-a pledat înacea "Predică de pe munte" numai pentru lucruripure, ci a spus şi lucruri negative, cum s-ar exprimaactualii conducători bisericeşti "Vai de voi cărturarifăţarnici! (...) Şerpi, pui de năpâra" (Matei 23).Pentru astfel de predici "impure" a fost răstignitFariseii nu s-ar fi sinchisit de "predica de pe munte".Păcatului trebuie să i se spună pe nume. Co-munismul este cel mai primejdios păcat azi. Ori-ce predică în care nu-i denunţat comunismul nuse poate numi predică adevărată. Biserica Subte-rană fl denunţă, riscându-şi libertatea şi viaţa. Cuatât mai puţin trebuie să rămână tăcut Vestul.M-am decis să denunţ comunismul nu în sen-sul celor care sunt numiţi, de obicei, "anticomu-

nişti". Hitler a fost anticomunist, dar aceasta nu1-a împiedicat să fie un tiran. Noi urâm păcatul,dar îl iubim pe păcătos.

i De ce sufăr în Vest?Sufăr în Vest mai mult decât în ţările comunis-te. Sufăr de dor după frumuseţile nespuse al Bise-ricii Subterane, biserica aceea care se încadrează în7 - Strigătul Bisericii prigonite97dictonul latin "Nudis-nudum Christi sequi" (Dez-brăcat de tine, de eul tău, urmează-L pe Hristos).în aria comunistă, Fiul omului şi ai Săi n-auunde să-şi plece capul. Creştinii de acolo nu-şiconstruiesc case pentru ei. La ce bun? Ele vor ficonfiscate şi ei arestaţi. Chiar faptul de-a avea ocasă nouă poate fi un motiv pentru a fi închis,comuniştii dorind să ia acea casă. Acolo nu-ţi în-gropi tatăl, nici nu-ţi iei rămas bun de la familieînainte de a-L urma pe Hristos. Cine e mama,fratele, sora? Din acest punct de vedere eşti ca şiIsus. Mamă şi fraţi sunt cei care îndeplinesc vo-inţa lui Dumnezeu. Cât despre legăturile natura-le, cât mai pot ele conta, atunci când logodnicaîşi denunţă mirele, copiii părinţii, şi nevestelebărbaţii? Ceea ce rămâne din ce în ce mai multeste legătura spirituală.Biserica prigonită este săracă şi în suferinţă,dar nu are membri călduţi. Un serviciu religios înBiserica Subterană este ca unul de acum 1900 deani în Biserica primară. Predicatorul nu ştie te-ologie înaltă. Nu ştie omiletică, aşa cum nu ştianici Petru. Orice profesor de teologie i-ar fi datlui Petru o notă mică pentru predica lui din ziuaCincizecimii. Versetele Bibliei nu sunt cunoscuteîn ţările comuniste, pentru că Bibliile sunt rare.Pe lângă aceasta, predicatorul a stat mulţi ani întemniţă, fără Biblie.98

■

Când ei îşi exprimă credinţa într-un Tată estemult, pentru că este o dramă în dosul acestei afir-maţii In închisoare am cerut zilnic Tatălui Atot-puternic pâine şi-am primit mereu varză şi-o um-plutură ce nu poate fi definită. Cu toate acestea eicred că Dumnezeu este un Tată iubitor. Ei sunt caIsus, care L-a numit pe Dumnezeu Tată chiar şiatunci când părea părăsit pe cruce.Cine a cunoscut frumuseţea spirituală a Bi-

sericii Subterane nu mai poate fi satisfăcut deslaba spiritualitate a unor biserici din Vest. Sufărîn Vest mai mult decât în puşcăria comunistă,pentru că văd cu ochii mei civilizaţia vestică stin-gându-se.Oswald Spengler a scris în Declinul Occiden-tului: "Vă stingeţi Văd în voi semnele caracteris-tice al descompunerii Pot să dovedesc că mareavoastră bogăţie şi marea voastră sărăcie, capitalis-mul şi socialismul vostru, războaiele şi revoluţiilevoastre, ateismul, pesimismul şi cinismul vostru,imoralitatea voastră, căsniciile voastre destrăma-te, controlul naşterilor, ceea ce înseamnă pierde-rea sângelui vostru şi suicidul vostru mental, potsă dovedesc că toate acestea sunt semnele carac-teristice ale epocilor de dt cădere a vechilor state:Grecia şi Roma nevrotică*.Aceste lucruri erau scrise în 1926. De atuncidemocraţia şi civilizaţia au murit în jumătate din99Europa, ba încă şi departe, în Cuba. Iar ce-a mairămas din Occident "doarme".Dar există o forţă care nu doarme: cea comu-nistă, în timp ce în Est comuniştii sunt decepţi-onaţi şi şi-au pierdut iluziile, comuniştii din Vestrămân virulenţi. Cei din Vest, pur şi simplu, nucred rapoartele despre cruzimile, mizeria şi per-secuţiile din ţările comuniste. Ei îşi răspândescideile cu zel peste tot, în clasele de liceu, în clu-burile intelectualilor, în colegii, în mahalale şi înbiserici. Noi creştinii suntem adesea cu jumătatede inimă de partea adevărului. Ei sunt cu toatăinima de partea minciunii.între timp, teologii din Vest discută desprelucruri mărunte. Se ştie că pe când trupele luiMahomed al H-lea se aflau la porţile Constanti-nopolului în 1493 şi se punea problema dacăBalcanii vor ajunge sub turci sau vor avea o do-minaţie creştină pentru următoarele secole, unconsiliu al bisericii din oraşul asediat discuta de-spre: Ce culoare aveau ochii Sfintei Fecioare?De ce sex sunt îngerii? Ce se întâmplă dacă omuscă va cădea în apa sfinţită? Se sfinţeşte mus-ca sau apa devine spurcată? Toate sunt numailegende, lucruri ce se referă la acele vremuri.Dar urmăriţi perioadele bisericeşti din timpurilenoastre şi veţi vedea că asemenea probleme suntdezbătute şi astăzi. Ameninţarea comunismului100şi suferinţele Bisericii Subterane abia dacă sunt po-

menite, în schimb sunt discuţii interminabile despreproblemele teologice, ritualuri, lucruri neesenţiale.A fost cândva o întâlnire într-un hol. Unul aîntrebat: "Dacă aţi fi pe o corabie care se scu-fundă şi aţi putea fi salvat pe o insulă izolată cuo singură carte din biblioteca vasului, ce carteaţi alege?" Cineva a răspuns: "Biblia". Altcineva:Shakespeare". Un scriitor a spus singurul lucrude bun simţ: "Aş alege cartea care m-ar învăţacum să fac o ambarcaţiune cu care să ajung la unţărm. Apoi aş fi liber să citesc orice".A menţine libertatea pentru toate confesiu-nile şi teologiile şi a o recăpăta, acolo unde a fostpierdută din cauza persecuţiilor comuniste, estemult mai important decât orice insistenţă asupraunei anume opinii teologice."Adevărul eliberează" a spus Isus, dar liber-tatea, numai libertatea poate da adevărul. în locsă ne certăm cu privire la lucruri neînsemnate artrebui să ne unim în această luptă pentru liberta-te şi împotriva tiraniei comunismului.Am suferit de asemenea, împărtăşind sufe-rinţele crescânde din spatele Cortinei de Fier.Fiindcă am trecut prin ele pot să mi le reprezintfoarte bine.Din iunie 1966 ziarul sovietic Izvestia şiDervenskaia Jizn îi acuzau pe baptiştii ruşi că îi101învaţă pe membrii lor să ucidă copiii, ca să-şi răs-cumpere păcatele. Este vechea acuzaţie despreun ritual ucigaş, aşa cum s-a obişnuit să se spunăşi despre evrei. Dar ştiam ce înseamnă aceasta.Eram în România în 1959, în închisoarea dinCluj, cu deţinutul Lazarovici, acuzat de-a fi omo-rât o fată. Avea numai 30 de ani, dar albise pestenoapte din cauza torturilor. Arăta ca un bătrân.Nu mai avea unghii. îi fuseseră smulse pentru a-1face să recunoască o crimă pe care nu o comisese.După un an, nevinovăţia lui a fost stabilită şi-a fosteliberat, dar libertatea nu mai însemna nimic pen-tru eL Era un om zdrobit pentru totdeauna.Unii citeau articolul din ziar şi râdeau de acu-zaţiile stupide ale presei sovietice împotriva bap-tiştilor. Eu însă ştiam ce înseamnă ele pentru ceiacuzaţi.Este groaznic să fii în Vest şi să ai, constant,asemenea imagini în faţa ochilor.Unde sunt acum arhiepiscopul Yermogen deKaluga (URSS) şi alţi şapte episcopi care au pro-testat împotriva cooperării excesive cu regimul

sovietic al patriarhului Alexei şi al arhiepisco-pului Nicodim, adevărate unelte în mâinile co-muniştilor? Dacă n-aş fi văzut murind lângămine, în închisoare, episcopi români care protes-taseră, nu aş fi atât de afectat de soarta acestorsfinţiţi episcopi. Preoţii Nikolai Eshliman şi Gleb102Yakunin au fost admonestaţi de patriarh pentrucă au cerut libertate religioasă pentru biserică.Vestul nu ştie prea mult. Dar eu am fost în închi-soare cu părintele Ioan de Vladimireşti, căruia ise întâmplase acelaşi lucru. La suprafaţă era osimplă admonestare eclesiastică. Dar conducăto-rii noştri, ca şi ai altor biserici din ţări comuniste,lucrau mână în mână cu Securitatea. Cei puşi subdisciplina ierarhilor sunt puşi apoi sub o discipli-nă mult mai eficientă, a torturilor şi a bătăilor dinînchisoare.Tremuram gândindu-mă la suferinţele celorpersecutaţi în lagărele comuniste. Tremur gândin-du-mă la destinul etern al călăilor. Tremur pentrucreştinii vestici care nu-şi ajută fraţii asupriţiîn străfundul inimii mele aş fi dorit să culegroadele frumoase ale propriei mele vii şi să nu fiuimplicat în această mare bătălie. Aş fi vrut atât demult să fiu undeva într-un loc liniştit, la odihnă.Dar nu este posibil. Comunismul este la uşă. Cânda invadat Tibetul i-a exterminat pe cei care seocupau numai de lucruri spirituale. în ţara noas-tră el a pus capăt tuturor celor care se "depărta-seră de realitate". Biserici şi mănăstiri au fost des-fiinţate, menţinând doar atâtea câte erau necesa-re pentru a-i înşela pe străini. Această linişte şiacest repaus după care tânjesc ar fi o evadare dinrealitate şi o primejdie şi pentru sufletul meu.......'. 103

rTrebuie să duc lupta, deşi este foarte pericu-los pentru persoana mea. Dacă voi dispărea, pu-teţi fi siguri că m-au răpit comuniştii. M-au răpitîn 1948 de pe stradă şi m-au închis sub alt nume.Ana Pauker, ministru de externe din acea vre-me, i-a spus lui Sir Patrick von Reuterswaerde,ambasadorul Suediei: "O, Wurmbrand se plim-bă acum pe străzile din Copenhaga!" Ministrulsuedez avea în buzunar scrisoarea pe care reuşi-

sem să i-o strecor din închisoare; el ştia foarte bi-ne că a fost minţit. Lucrul acesta se poate repeta.Dacă aş fi omorât, ucigaşul ar fi fost sigur angajatde comunişti. Nimeni altul n-ar avea motiv să măucidă. Dacă aţi auzit zvonuri despre depravareamea morală, hoţie, homosexualitate, adulter, în-şelăciuni politice, minciuni sau orice altceva, ar fiducerea la îndeplinire a ameninţărilor Securită-ţii: "Te vom distruge moral!"O sursă foarte bine informată mi-a comuni-cat că nişte români comunişti au decis să măomoare, după mărturia pe care-am depus-o înSenatul SUA. Ei vor încerca să mă omoare fizicşi moral. Vor încerca să mă şantajeze, terorizân-du-mi prietenii din ţară. Ei au mijloace foarteputernice.Dar nu pot să tac. Iar datoria dumneavoastrăeste să examinaţi cu atenţie ceea ce spun. Chiardacă socotiţi că, după toate cele prin care am104trecut, sufăr de un complex de persecuţie, ar tre-bui să vă întrebaţi ce putere înspăimântătoareare comunismul, pentru a putea provoca un ase-menea complex de persecuţie. Ce putere îi facepe germanii din Est să vâre un copil într-un bul-dozer şi să treacă prin sârmă ghimpată, cu risculde-a fi împuşcată toată familia?Vestul doarme şi trebuie să fie trezit!* • *Oamenii care suferă caută un ţap ispăşitor,pe cineva pe care să dea vina. Să găseşti aşa cevanu uşurează povara personală. Eu nu pot s-o fac.Nu pot să pun vina în spatele unor conducătoriai bisericii din Vest, care au făcut compromisuricu comunismul. Răul nu vine de la ei. Este maivechi. Aceşti conducători sunt la rândul lor victi-mele unui rău mai vechi. Nu ei sunt cei care aucreat dezordinea în biserică. Aşa au găsit-o.De când sunt în Apus am vizitat mai multeseminarii teologice. Am auzit conferinţe despreistoria clopotelor şi istoria cântecelor liturgice,despre legile canonice de mult scoase din uz, saudespre disciplina din biserică, disciplină care numai există. Am văzut studenţi în teologie învă-ţând că istoria creaţiei biblice nu e adevărată,nici istoria lui Adam, a Potopului, a miracoluluilui Moise; că profeţiile au fost scrise după împli-105nirea lor; că naşterea neprihănită e un mit ca şiînvierea lui Isus; că osemintele Lui au rămas un-

deva într-un mormânt; că epistolele nu sunt ori-ginale; că Apocalipsa este opera unui nebun darcă altminteri Biblia este o Carte Sfântă! (Toateacestea fac să rămână din Cartea Sfântă un nu-măr mai mare de minciuni, decât cel dintr-un jur-nal comunist!)Toate acestea le-au învăţat actualii conducă-tori bisericeşti, pe când erau în seminar. Aceastaeste atmosfera în care trăiesc. De ce ar fi cre-dincioşi unui învăţător despre care se spun lu-cruri atât de ciudate? De ce ar fi conducăto-rii bisericii plini de credinţă pentru o biserică încare se învaţă în mod liber că Dumnezeu estemort? Toţi sunt conducători ai bisericii oficiale,dar nu ai Miresei lui Hristos. Sunt lideri ai uneibiserici în care învăţătorul a fost trădat de mulţi.Când întâlnesc pe cineva din Biserica Subteranămartiră, în suferinţă, îl privesc ca pe o fiinţăstranie. Nu este corect să judeci oamenii numaidupă unele aspecte din comportamentul lor. Da-că ai proceda aşa, ai fi precum fariseii care-Lconsiderau pe Hristos rău, pentru că nu respectaregulile lor în legătură cu Sabatul. Ei nesocoteautot ce le-ar fi plăcut la Isus.După cum aceşti conducători ai bisericii, deşiau o atitudine greşită faţă de comunism, pot fi106din multe alte puncte de vedere corecţi şi sinceri.Şi chiar acolo unde greşesc, ei îşi pot schimbapunctul de vedere.Am fost odată în România la un mitropolitortodox. Denunţându-şi propriile oi, era unul dinoamenii comuniştilor. I-am luat mâna în mâinilemele şi i-am spus parabola fiului risipitor. Era seară,fiind în grădină, am adăugat: "Vezi, Dumnezeu iu-beşte pe orice păcătos care se întoarce. Primeştebucuros şi pe un episcop care se căieşte". I-amcântat cântece creştine. S-a convertit.Am stat la închisoare cu un preot ortodox ca-re, sperând să fie eliberat, s-a apucat să scrie arti-cole ateiste. I-am vorbit şi şi-a rupt manuscrisulîn bucăţele, riscând să nu-şi mai vadă niciodatălibertatea.Nu pot face pe nimeni ţap ispăşitor şi nu-mipot uşura povara pe care-o port în inimă.

* * *Mai am şi altă pricină de durere. Până şiprietenii apropiaţi nu mă înţeleg. Unii mă acuzăde rigiditate şi resentimente faţă de comunişti,

ceea ce ştiu bine că nu este adevăratScriitorul mozaic, Claude Montefiore, a spuscă poziţia lui Isus faţă de scribi şi farisei, denun-ţarea lor publică, sunt în contradicţie cu poruncaLui, de a-i iubi pe vrăjmaşi şi a binecuvânta pe107cei ce te blesteamă. Şi dr. W. R. Matthews, deca-nul de la "Sfântul Pavel" - Londra, trage conclu-zia că este vorba aici de-o inconsistenţă, o inco-erenţă a lui Isus, şi găseşte, drept scuză, că Isusnu era un intelectual.Impresia lui Montefîore era greşită, Isus îiiubea pe farisei, deşi îi denunţa public. Şi eu îiiubesc pe comunişti şi pe uneltele lor din sânulbisericii, deşi îi denunţ.Mi se spune în mod constant: "Uită de comu-nişti! Lucrează numai cu probleme spirituale!"Am întâlnit un creştin care a suferit sub na-zişti. El mi-a destăinuit că este în întregime departea mea, atât timp cât îl mărturisesc pe Hristos,dar că ar trebui să nu mai scot o vorbă împotrivacomunismului. L-am întrebat dacă creştinii careau luptat împotriva lui Hitler în Germania auprocedat greşit şi dacă ar fî trebuit să se limiteze săvorbească despre Biblie, fără a pomeni pe tiran.Răspunsul a fost: "Dar Hitler a ucis 6 milioane deevrei! Trebuia să se vorbească de el!" I-am ex-plicat şi eu: "Comuniştii au omorât 30 milioanede ruşi, milioane de chinezi şi pe alţii Şi i-au omorâtşi pe evrei Trebuie să protestăm oare numai cândsunt ucişi evreii, nu şi atunci când mor ruşii?" Mi-aspus fără explicaţii: "Aceasta este altceva".Eu pot afirma c-am fost bătut de poliţie şipe vremea lui Hitler şi în perioada comunismului108şi că n-a fost nici o diferenţă; a fost la fel dedureros.Creştinătatea are de combătut multe aspecteale păcatului, nu numai comunismul.Dar comunismul este la ora aceasta cel maimare flagel al creştinismului şi cel mai primejdi-os. Trebuie să ne unim împotriva lui!Trebuie să repet încă o dată? Ţelul omuluieste să devină asemănător lui Hristos. Scopul co-muniştilor este să împiedice acest lucru. Ei suntdin principiu antireligioşi. Ei cred că după moar-te omul se transformă în substanţe minerale şinimic altceva. Ei doresc ca toată viaţa să fie trăitădoar în planul material.Ei cunosc numai masele. Cuvântul lor este

cel al demonului din Noul Testament, care în-trebat ce nume are, a răspuns: "suntem o legiu-ne". Personalitatea - cel mai mare dar făcut deDumnezeu omului - trebuia strivită. Un om afost întemniţat, pentru că au găsit la el o carte alui Alfred Adler, Psihologia individuală. OfiţeriiSecurităţii s-au răstit: "Aha, individual, întotdea-una individual, de ce nu colectiv?"Isus a dorit să fim personalităţi. De aceea nupoate exista compromis între noi şi comunism. Şicomuniştii ştiu aceasta. Revista lor Nauka i Reli-gia (Ştiinţă şi religie) scrie: "Religia este incompa-tibilă cu comunismul. îi este ostilă (...) Programul109Partidului Comunist reprezintă o lovitură de moartepentru religie (...) El este programul creării uneisocietăţi ateiste în care oamenii vor fi eliberaţipentru totdeauna de sclavia religie?.Poate deci coexista comunismul cu religia?Comuniştii dau următorul răspuns: "Comunismuleste o lovitură de moarte pentru religie".

■■.'.

110Capitolul 5Biserica Subterană invincibilă

Vreau să vorbesc acum despre Biserica per-secutată.Ea activează în condiţii deosebit de grele.Ateismul este religia de stat a ţărilor comuniste.Ei lasă mai mult sau mai puţin libertatea de cre-dinţă vârstnicilor, dar copiii şi tineretul nu tre-buie să creadă. Toate mijloacele de informaredin aceste ţări: radioul, televiziunea, cinemato-graful, teatrul, presa au un singur ţel: acela de aface să dispară credinţa în Dumnezeu.Biserica Subterană are foarte puţine mijloacepentru a se opune imenselor forţe ale Statului to-talitar. Slujitorii secreţi din Rusia nu au o educaţieteologică. Sunt pastori care n-au citit niciodatăBiblia în întregime.Am să vă relatez cum am fost ordinaţi, mulţidintre noi. Am întâlnit un tânăr rus care era slu-

jitor secret. L-am întrebat cine 1-a ordinat. Mi-a111răspuns: "Nu avem un episcop care să ne ordine-ze. Episcopul oficial nu ordineazăpe nimeni fărăaprobarea Partidului Comunist. Aşa că zece tinericreştini ne-am dus la mormântul unui episcop ca-re a murit martir. Doi dintre noi şi-au aşezat mâi-nile pe piatra mormântului, ceilalţi s-au aşezat încerc în jur şi-am cerut Duhului Sfânt să ne ordine-ze. Suntem siguri că am fost ordinaţi de mâinilestrăpunse ale luilsus". După părerea mea ordina-rea acestui tânăr este valabilă în faţa Domnului!Oameni cu o asemenea ordinare, care n-auavut parte de nici o educaţie teologică şi careadesea au puţine cunoştinţe biblice se îngrijescde lucrarea lui Hristos? Ştiau toţi să citească bi-ne? Şi de unde aveau Biblii? Dumnezeu le vorbea!Biserica Subterană nu are catedrale. Dar cecatedrală poate fi mai frumoasă decât bolta ce-rească, la care priveam când ne adunam în tainăîn păduri? Ciripitul păsărilor ţinea loc de orgă;mirosul florilor era tămâia noastră. Iar haina zdren-ţăroasă a vreunui martir, recent eliberat din în-chisoare, era mai impresionantă decât roba preo-ţească. Aveam drept lumânări luna şi stelele. în-gerii erau slujitorii noştri care le aprinseră.Nu pot să vă descriu cât de frumoasă eraaceastă biserică!Adesea, după un serviciu secret, creştinii erauprinşi şi închişi. Acolo îşi purtau cu bucurie lan-112ţurile aşa cum îşi poartă mireasa giuvaerurile pri-mite în dar de la mire. Apele din închisoare suntliniştite. Primeşti sărutarea şi îmbrăţişarea Lui şinu ţi-ai schimba locul nici cu un rege. Pe adevă-raţii creştini bucuroşi i-am găsit în Biblie, în Bise-rica Subterană şi în închisoare.Biserica aceasta este oprimată, dar are şi mulţiprieteni, unii chiar din Poliţia secretă şi din înalţiidemnitari. Uneori aceşti credincioşi ascunşi pro-tejează Biserica Subterană.Nu de mult, în Rusia ziarele se plângeau denumărul crescând al "necredincioşilor în aparenţă".Aceştia, explica presa, sunt nenumăraţi bărbaţi şifemei care lucrează în eşaloanele puterii comuniste,în oficii de stat, în departamentele de propagandă şipretutindeni, şi care în exterior se manifestă canişte comunişti, dar care în fond sunt credincioşiascunşi şi membri ai Bisericii Subterane.Se mai poate relata istoria unei tinere femei

care lucra într-o secţie de propagandă comunistă.După terminarea serviciu ui, se ducea acasă şi-şiîntâlnea bărbatul venit de la lucru. După cinăamândoi se întâlneau cu tineri din departamen-tele vecine şi făceau rugăciuni sau studiau Biblia.Acestea se întâmplau în lumea comunistă!ZJCCX de mii de asemenea "necredincioşi înaparenţă" existau în oricare din ţările comuniste.Ei găseau că era mai înţelept să nu se ducă în8 - Strigătul Bisericii prigonite113"bisericile - teatru", unde erau supravegheaţi şiauzeau numai o predică de mântuială. în schimbîşi păstrau poziţiile, funcţiile ca şi responsabili-tăţile, şi de acolo mărturiseau, liniştit şi eficient,pe Hristos.Biserica Subterană, plină de credinţă, numărămii de membri în asemenea funcţii. Ei se întâlnescîn secret în subsoluri, poduri, apartamente şi case.în Rusia, nimeni nu-şi mai aminteşte argu-mentele în favoarea sau împotriva botezului încopilărie sau la vârsta adultă, "pro" şi "contra" in-failibilităţii papale. Nu sunt nici "pre" sau "post"mileniu. Nu ştiu să interpreteze profeţiile şi nuau dispute în legătură cu ele, şi mă întrebamadesea cum reuşesc să dovedească ateilor exis-tenţa lui Dumnezeu.Răspunsurile lor la întrebările ateilor sunt sim-ple. "Dacă aţi fi invitat la o petrecere şi trataţi cutot felul de mâncăruri gustoase, aţi putea crede că nule-a pregătit cineva? Dar natura este un banchetpregătit pentru nou Aveţi roşii, piersici, lapte, miere.Cine a pregătit toate acestea pentru omenire? Na-tura este oarbă. Dacă nu credeţi în Dumnezeu,cum vă explicaţi că această natură oarbă a reuşitsă prepare toate cele de care avem nevoie şi încăîn foarte mare varietate şi cantitate?9

Ei pot să probeze şi că există viaţă veşnică.L-am auzft pe unul pledând în faţa unui ateu:114

"Presupune că putem vorbi cu copilul în pântecelemamei sale, şi că-i vei spune că viaţa embrionarăeste doar o scurtă perioadă, după care va urmaviaţa reală, mult mai lungă. Ce ar răspunde em-brionul? Ar spune exact ce ne spuneţi voi ateii,când vorbim despre Rai şi Iad. Ar pretinde că via-ţa intrauterină este singura viaţă şi că orice altce-va e o nebunie religioasă. Dar dacă embrionul arputea gândi şi ar spune: aici braţele îmi cresc, dar

nu-mi sunt necesare şi nici nu pot să le întind. Dece cresc? Probabil că într-un alt stadiu al existen-ţei mele voi avea nevoie de ele pentru a lucra. Şipicioarele cresc, deşi acum trebuie să le ţin ghe-muite la piept. Dar probabil urmează viaţa într-unspaţiu larg şi voi avea nevoie la mers de ele. Ochiicresc, deşi aici e foarte întuneric. De ce am ochi?Probabil ca să văd mai târziu. Deci, dacă embrio-nul ar putea reflecta asupra dezvoltării lui, el arrealiza că există o viaţă în afara uterului mameisale, fără ca s-o fi văzut. Acelaşi lucru se întâm-plă şi cu noi Cât suntem tineri suntem viguroşi,dar n-avem destulă minte ca s-o folosim cum tre-buie. Când prin trecerea anilor ne îmbogăţim cu-noştinţele şi înţelegerea, ne aşteaptă dricul să neducă la groapă. De ce a fost necesar să ne creas-că înţelepciunea şi cunoaşterea dacă nu le maiputem folosi? Ca şi la embrion: pentru ceea ceurmează. Da, ne cresc cunoştinţele, înţelegerea,115înţelepciunea pentru ce va veni Suntem pregătiţipentru a servi pe un plan mai înalt, care urmeazămorţii."Despre Isus, doctrina comunistă afirmă că Elnu a existat niciodată. Slujitorii Bisericii Subteraneau răspuns simplu la această afirmaţie: "Ce ziar aveţiîn buzunar? Este numărul din "Pravda" de azi sau deieri? Să văd. A da! 4 ianuarie 1964. Dar 1964 numă-rat de unde? începând de la Cel care nu a existatsau n-a jucat nici un rol? Spuneţi că nu există, darnumăraţi anii începând cu naşterea Sa. Timpul aexistat înainte de venirea Lui. Dar când a venit,omenirii i s-apărut că tot ce a existat înainte de Ela fost în zadar şi că timpul real a început de a-tunci. Chiar acest ziar comunist dovedeşte că Isusnu este o ficţiune".Pastorii din Vest presupun, în general, cămembrii bisericii lor sunt convinşi de adevărurileesenţiale al creştinismului, dar în fapt nu esteaşa. Rar auzi o predică bună care să dovedeascăadevărul credinţei. Dar în dosul Cortinei de Fier,oameni, care n-au fost învăţaţi cum s-o facă, dauo bază solidă convertiţilor lor.Nu există un perete despărţitor între BisericaSubterană, deţinătoarea creştinismului şi Bisericaoficială. Ele se întrepătrund. Mulţi pastori din bi-sericile-scenă duc paralel o misiune secretă, mer-gând mult peste limitele impuse de comunişti.116Biserica oficială, cea a colaboratorilor comu-

niştilor, are o istorie a ei. A început imediat dupăRevoluţia Socialistă rusă prin "Biserica Activă",condusă de un episcop numit Sergiu. Unul dincolaboratorii lui a declarat că "marxismul este oevanghelie scrisă cu litere ateiste". Ce teologiesubtilă! Aţi băgat de seamă!!Am avut câte un Sergiu în fiecare ţară.în Ungaria printre catolici, a fost părinteleBalogh. El şi anumiţi slujitori protestanţi i-auajutat pe comunişti să preia controlul total alStatului.în România, comuniştii au ajuns la putere şicu ajutorul unui preot ortodox, numit Burducea,fost fascist care trebuia să-şi acopere greşelile tre-cutului şi-a devenit mai roşu decât şefii lui. Preo-tul a stat lângă Vâşinski, ministrul sovietic def ex-terne, a zâmbit în mod aprobativ, când acesta a de-clarat, la instalarea noului guvern comunist: "Acestguvern va clădi un paradis terestru, încât nu maieste necesar unul ceresc".Cât despre cei asemeni lui Nikolai din Rusia,există înregistrări cu informaţiile lor date Guver-nului. Maiorul Deriabin, un dezertor al Securi-tăţii sovietice, a depus mărturie că Nikolai eraagentul lor.Aceasta este situaţia în aproape toate confe-siunile. Conducerea baptistă română a fost impusă117prin forţă. Ea denunţă pe creştinii adevăraţi. înRusia conducerea baptistă face la fel. Preşedin-tele adventiştilor români, Tachici, mi-a destăinuitcă a fost informator al Securităţii din prima zi avenirii lor la putere.în loc să închidă toate bisericile, deşi au ză-vorât multe mii, comuniştii vicleni au admis capuţine "aşa-zise" Biserici oficiale, să fie folositeca ferestre prin care ei să observe, controleze şieventual să-i distrugă pe creştini şi creştinismul.Ei au decis că este mai bine ca structura bisericiisă rămână şi să o transforme într-o unealtă a lor,pentru_controlul creştinilor şi ca un mijloc al lorde a-i păcăli pe vizitatorii străini.Mi s-a oferit o asemenea biserică, cu condiţiaca eu, pastorul, să raportez despre membrii meiSecurităţii. Se pare că cei din Vest, obişnuiţi cudiferenţieri clare, pentru ei albul este alb şi ne-grul este negru, nu pot pricepe aceasta. Dar Bi-serica Subterană nu putea accepta bisericile con-trolate, surogate de evanghelism eficient pentru"fiecare fiinţă" incluzând pe cei tineri.

Cu toate acestea există în Bisericile oficiale oviaţă spirituală reală, în ciuda multor conducătoritrădători. (Am impresia că în multe biserici dinVest este o situaţie similară.)în Biserica ortodoxă, liturghia a rămas neschim-bată şi hrăneşte inimile credincioşilor, chiar dacă118predicile îi linguşesc pe comunişti. Luteranii, pres-biterienii, protestanţii cântă aceleaşi vechi imnuri.Şi apoi, chiar şi predicile informatorilor tre-buie să cuprindă ceva şi din Scriptură. Poporuleste convertit sub influenţa unor oameni pe ca -re-i cunosc drept trădători, despre care ştiu căvor raporta poliţiei convertirea lor, aşa că tre-buie să-şi ascundă credinţa chiar faţă de cel carele-a dat-o prin predica lui coruptă. Acesta estemarele miracol al lui Dumnezeu, citat în Levitic11: 37 într-un limbaj simbolic: "Dacă se întâmplăsă cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânţăcare trebuie semănată, ea va rămânea curată11.Corectitudinea ne obligă să spunem că nutoţi conducătorii oficiali ai bisericii, nici măcartoate căpeteniile ierarhiei de vârf sunt oameni aicomuniştilor, iar membri ai Bisericii Subterane suntoameni de vârf ai Bisericii oficiale, exceptând peunii care trebuie să stea ascunşi.Ei au grijă ca creştinismul să nu devină o sur-să sigură de câştig uşor, ci o credinţă combatantă.Când Securitatea din România a ajuns să închidămănăstirea Vladimireşti - acest lucru s-a întâm-plat în multe locuri şi în Rusia - am trăit un mo-ment greu. Câţiva comunişti au plătit cu viaţa pen-tru crima de-a fi încercat să interzică credinţa.Dar bisericile oficiale s-au împuţinat multNu ştiu dacă în URSS mai erau 500 - 600 de119biserici. (SUA la aceeaşi populaţie are 300 demii.) Şi aceste biserici sunt, de cele mai multe ori,nişte cămăruţe, nu biserici cum ni le reprezen-tăm noi. Vizitatorii străini văd o biserică aglo-merată în Moscova, unica biserică protestantă aoraşului, şi constată câtă libertate este acolo."Chiar şi bisericile sunt suprasolicitate", remarcăei bucuroşi. Nu văd care este tragedia unei bi-serici protestante pentru şapte milioane de sufle-te. Şi nici măcar aceste biserici - cât o cameră -nu sunt la o distanţă accesibilă pentru 80% dincredincioşii din Uniunea Sovietică. Aceste mul-ţimi de oameni trebuie ori date uitării, ori sluji-te prin metode subterane de evanghelizare. Nu

este o altă cale! Cu cât comunismul domină maimult o ţară, cu atât mai mult biserica trebuie să acţi-oneze în secret Pe locul Bisericilor oficiale închise,se ţin mitinguri ale organizaţiilor antireligioase.

• Cum se "hrăneşte" Biserica Subteranădin literatura ateistă?Da, Biserica Subterană ştie să utilizeze şiacest lucru. întâi se hrăneşte cu literatură ateistă,aşa cum a fost hrănit Ilie de către corbi. Ateiştiifolosesc multă pricepere şi zel pentru a criticaversetele biblice.120Ei au publicat cărţi numite "Biblia hazlie"'şi"Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi". Ei auîncercat să dovedească cât de stupide sunt ve-rsetele biblice şi-au dat pentru aceasta citate. Câtne-am bucurat! Critica era prostească, aşa că ni-meni nu a luat-o în seamă. Dar cartea a fosttipărită în milioane de exemplare şi era plină deversete de-o nespusă frumuseţe, chiar când erauridiculizate. în trecut, "ereticii", arşi de Inchiziţie,erau conduşi la locui de osândă de o procesiune.Oamenii erau îmbrăcaţi în haine caraghioase, cudiavoli şi flăcările iadului pictate pe ele. Şi cesfinţi erau aceşti eretici! Versetele Bibliei rămânadevărate, chiar dacă sunt citate de diavol.Editura comunistă a fost foarte bucuroasă săprimească mii de scrisori care cereau reeditareacărţilor ateiste, şi care citau versete biblice, pen-tru a le lua în batjocură. Nu ştiau că scrisorile vindin partea Bisericii Subterane, care n-avea alt mij-loc de-a obţine Scripturile.Ştiam foarte bine cum să folosim şi adunărileateiste. Un profesor de marxism a "demonstrat"la un miting că Isus n-a fost altceva decât un ma-gician. Profesorul avea în faţă o cană cu apă. Apus în ea un praf şi apa a devenit roşie. Aceasta etoată minunea! a explicat el. Isus a ascuns în mâ-neci o pulbere ca aceasta şi a pretins că a schim-bat apa în vin, în mod miraculos. Dar eu pot face121mai mult decât Isus. Eu pot transforma la loc vi-nul în apă. A adăugat alt praf şi apa a devenitincoloră. Apoi a repetat experienţa.Un creştin s-a sculat şi a zis: "Ne-aţi uimit, to-varăşe profesor, văzând de ce sunteţi în stare. Amdori să cerem încă ceva: să beţi o sticlă din vinuldumneavoastră". Profesorul a răspuns: "Nu potface asta! Praful este otrăvitor". Creştinul a re-plicat: "Vedeţi aici este diferenţa dintre dumnea-

voastră şi Isus. El ne-a dat cu vinul Său o bucuriepentru două mii de ani, pe când dumneavoastrăne otrăviţi cu acest vin". Creştinul a ajuns la închi-soare, dar vestea despre incident s-a împrăştiatrepede şi a ajutat la întărirea credinţei.Suntem slabi, ca şi David. Dar suntem mai pu-ternici decât Goliatul ateist, pentru că Dumnezeueste de partea noastră. Adevărul ne aparţine.într-o altă împrejurare, un ateist ţinea o lec-ţie. Toţi lucrătorii fabricii erau obligaţi să asiste.Printre ei se aflau mulţi creştini. Au ascultat în liniş-te toate argumentele lui împotriva lui Dumnezeuşi despre stupiditatea de-a crede în Hristos. Lec-torul dorea să probeze că nu există o lume spi-rituală, nu există Dumnezeu, nu există Hristos,viaţă de apoi, iar omul este numai materie fărăsuflet. A repetat mereu că există numai materie.Un creştin s-a ridicat şi a întrebat dacă poatespune ceva. I s-a dat permisiunea. Creştinul şi-a122

luat scaunul pliant şi 1-a aruncat la pământ. A fă-cut o pauză privindu-1. Apoi s-a ridicat şi a tras opalmă lectorului comunist peste faţă. Acesta s-aînfuriat. Faţa i s-a înroşit de indignare. A începutsă înjure şi a chemat tovarăşii să-1 aresteze pecreştin. A întrebat: "Cum ai îndrăznit să mă păl-muieşti? Şi pentru ce motiv?"Omul a răspuns: "Ne-aţi dovedit exact câtsunteţi de mincinos. Aţi afirmat că absolut totul ematerie... nimic altceva. Am aruncat un scaun pejos. Este materie, într-adevăr. Nu s-a supărat.Când v-am pălmuit, n-aţi reacţionat ca un scaun.V-aţi purtat altfel Materia nu se înfurie, materianu înnebuneşte, dar dumneavoastră aţi făcut-o!Prin urmare, tovarăşe profesor, greşiţi! Omul estemai mult decât materie. Suntem fiinţe spirituale".în nenumărate feluri, creştinii obişnuiţi ai Bi-sericii Subterane dezaprobau argumentele ateistesavante.în închisoare, ofiţerul politic m-a interogatcu asprime: "Cât ai să mai continui să ţii la religiaasta stupidă?" I-am răspuns: "Am văzut nenumă-raţi atei regretând pe patul de moarte că au fostfără Dumnezeu: L-au strigat pe Hristos! Puteţi săvă imaginaţi un creştin pe moarte, regretând căeste creştin şi chemându-lpe Marx sau Lenin să-lmântuiască?" A început să râdă: "Deştept răs-puns". Am continuat: "Când un inginer a construit123un pod, faptul că o pisică poate traversa podul nueste o dovadă că acesta rezistă. Trebuie să treacăun tren, ca să dovedească cum că podul e bun.Faptul că sunteţi ateu, când totul merge strună,nu dovedeşte adevărul ateist. El nu ţine deloc, în

momentele de mare criză". Am folosit, ca să-i do-vedesc, cărţile lui Lenin; chiar după ce a devenitconducătorul Uniunii Sovietice, Lenin se ruga,când treburile mergeau prost.Suntem calmi şi aşteptăm în linişte desfăşura-rea evenimentelor. Comuniştii sunt neliniştiţi şilansează noi campanii antireiigioase. Ei dovedesc,prin aceasta, cele spuse de Sfântul Augustin: "Neli-niştită este inima până ce se odihneşte în Tine".• De ce pot fi câştigaţi chiar şi comuniştiiBiserica Subterană, dacă este ajutată de creş-tinii liberi, poate câştiga inimile comuniştilor şischimba înfăţişarea lumii. Ea îi va câştiga, fiindcăeste împotriva naturii să fii comunist. Chiar şi uncâine doreşte un os al său. Revolta se dezvoltăîn inimile comuniştilor din cauza rolului pe caretrebuie să-1 joace şi-a absurdităţilor în care tre-buie să creadă.Când un comunist ne-a asigurat că materiaeste totul, că suntem o grămadă de substanţe chi-124

mice, anume organizate, şi că după moarte nevom transforma din nou în săruri minerale, a fostsuficient să întrebăm: "Cum se face că mulţi co-munişti şi-au dat viaţa în unele ţări pentru idealullor? Grămada de minerale are ideal? Ce pot sacri-fica mineralele pentru binele altora?" La aceastan-a mai avut răspuns.Şi-apoi brutalitatea! Oamenii nu au fost cre-aţi să fie brute şi nu pot suporta să se poarte caatare prea multă vreme. Am văzut-o în prăbuşi-rea comandanţilor nazişti, dintre care unii s-au si-nucis, iar alţii s-au căit şi şi-au mărturisit crimele.Există şi ceva pozitiv în imensa presiune dinţările comuniste. Este dorinţa pentru o viaţă maibună, pe care comunismul nu o poate oferi. Ru-sul obişnuit este un om profund, cu inima largă,o persoană generoasă. Comunismul este superfi-cial. Deci rusul caută profunzimea vieţii şi, ngă-sind-o nicăieri, o caută în alcool. Prin alcoolismîşi exprimă supărarea faţă de viaţa brutală şi fal-să pe care trebuie s-o trăiască. Pentru perioadescurte, alcoolul îl face să devină liber, aşa cumAdevărul, dacă l-ar cunoaşte, l-ar putea eliberapentru totdeauna.în Bucureşti, în timpul ocupaţiei ruseşti, amsimţit un impuls irezistibil să intru într-o cârciu-mă. Am chemat-o pe soţia mea să meargă cumine. Când am intrat am văzut un căpitan rus cu125arma în mână, ameninţând pe toată lumea şi ce-rând tot mai mult de băut. Fusese refuzat, fiindcăşi aşa era foarte beat. Oamenii erau în panică.

M-am dus la patron - pe care-1 cunoşteam - şi amcerut să-i dea căpitanului licoarea, promiţând căvoi sta cu el şi voi avea grijă să fie liniştit. Mi s-audat sticle cu vin, una după alta. Pe masă erau treipahare. Căpitanul, politicos, le umplea mereu petoate trei, dar tot el le consuma pe toate. Nici eu,nici soţia nu bem. Deşi omul era beat, mintea îimergea. Era obişnuit cu alcoolul. I-am vorbit deHristos şi a ascultat cu o atenţie puţin obişnuită,în cele din urmă a spus: "Acum, pentru că mi-aţispus cine sunteţi am să vă spun şi eu cine sunt!Sunt un preot ortodox şi am fost printre primiicare s-au lepădat de credinţă, când Stalin a înce-put marea persecuţie. Am mers din sat în sat, casă ţin discursuri, declarând că nu există Dumnezeu,iar eu ca preot am fost un înşelător şi aşa sunt şiceilalţi preoţi, v-am mai spus. Am fost apreciatpentru râvna mea şi-am devenit ofiţer al Poliţieisecrete. Pedeapsa mea de la Dumnezeu a fost căa trebuit să omor creştini cu mâna mea şi să-itorturez. Şi acum beau întruna să uit ce-am făcut.Dar nu merge!"Mulţi comunişti s-au sinucis. Aşa au făcutmarii poeţi Esenin şi Maiakovski. Tot aşa a făcutşi marele scriitor Fadeev. Tocmai termina romanul126său intitulat "Fericirea" în care arăta că fericireaconstă în a lucra pentru comunism. Era atât defericit în această orânduire, că s-a împuşcat cândşi-a isprăvit romanul. Era foarte greu să suporteaceastă enormă minciună. Jofee şi Tomkin, mariluptători pentru comunism în timpul ţarilor, n-auputut să vadă faţa adevărată a comunismului aşacă au sfârşit sinucigându-se.Comuniştii sunt nefericiţi. Chiar şi dictatoriilor. Cât de nefericit a fost Stalin! După ce şi-aucis aproape toţi tovarăşii, era permanent înspăi-mântat că va fi asasinat, otrăvit. Avea opt dor-mitoare cu seifuri bancare, care se puteau zăvori.Nimeni nu ştia în care din camere va dormi într-oanume noapte. Nu mânca nimic până ce bucă-tarul nu gusta în prezenţa sa. Comunismul nu fe-riceşte pe nimeni, nici pe dictatorii săi. Au ne-voie de Hristos!Răstumând comunismul, sunt salvate nu nu-mai victimele, ci şi comuniştii.Biserica Subterană este de cea mai mare tre-buinţă pentru popoarele înrobite. Ajutaţi-o!* * *Trăsătura caracteristică a Bisericii Subterane

este seriozitatea ei în credinţă.Un slujitor, care se ascunde sub numele deGeorge, povesteşte în cartea sa despre Biserica127Subterană următorul incident: un căpitan al ar-matei ruse s-a dus la un slujitor în Ungaria şi acerut să-i vorbească între patru ochi. Băiatul erafoarte tânăr şi brav, conştient de rolul lui de în-vingător. Când a fost condus întro mică sală deconferinţe şi uşa s-a închis, a arătat spre cruci-fixul ce atârna pe perete.— Ştiţi că acest obiect este o minciună?, s-aadresat slujitorului. Este un obiect cu ajutorulcăruia voi, slujitorii bisericii, înşelaţi oamenii să-raci, ajutându-i pe bogaţi să-i ţină în ignoranţă.Haide deci, suntem singuri! Recunoaşte că n-aicrezut niciodată că Isus Hristos a fost Fiul luiDumnezeu!Slujitorul a zâmbit:— Vai tinere, te asigur că eu cred Este adevărat!—Nu permit să glumeşti cu mine! a strigat că-pitanul. Este foarte serios! Nu râde de mine!Şi-a scos revolverul şi 1-a lipit de pieptul omu-lui bisericii.— Dacă nu admiţi că eo minciună, trag!— Nu pot admite decât adevărul Domnul nos-tru este real şi este Fiul lui Dumnezeu.Căpitanul a aruncat revolverul pe podea şi 1-aîmbrăţişat, plângând, pe omul Domnului.— Este adevărat deci! Este adevărat! Şi eucredeam, dar nu eram sigur că sunt oameni carepot muri pentru această credinţă şi trebuia să mă128conving personal. O mulţumesc! Mi-ai întărit cre-dinţa. Acum şi eu pot muri pentru Hristos! Mi-aidovedit-o.Am cunoscut şi alte asemenea cazuri. Atuncicând ruşii au ocupat România, doi soldaţi au in-trat cu puştile în mână într-o biserică. Ei au stri-gat: "Nu credem în religia voastră. Cine nu se lea-pădă pe loc de ea, va fi împuşcat pe dată. Cine seleapădă, să treacă la dreapta. Câţiva s-au mişcatspre dreapta. Li s-a ordonat să părăsească bise-rica. Ei au fugit pentru a-şi salva viaţa. Când ruşiiau rămas singuri cu ceilalţi creştini i-au îmbrăţişatşi le-au spus: «Şi noi suntem creştini, dar voiam săfim prieteni numai cu cei care consideră că merităsă mori pentru adevăr»".Asemenea oameni s-au luptat pentru Evan-ghelie în ţara noastră şi nu doar pentru ea. Eisunt şi luptătorii pentru libertate.

în multe case din Vest, oamenii pierd ore în-tregi ascultând muzică distractivă. Şi în caselenoastre muzica se aude tare, dar numai pentru aacoperi convorbirile despre Evanghelie şi lucra-rea secretă, aşa încât vecinii să nu audă şi să nupoată informa Securitatea.Cât se bucură, când pot întâlni un creştin se-rios din Vest!Cel care scrie aceste rânduri este numai unom neînsemnat. Dar sunt vocea celor lipsiţi de9 - Strigătul Bisericii prigonite129glas, al celor cenzuraţi şi niciodată reprezentaţiîn Vest. în numele lor cer mare seriozitate încredinţă şi în modul în care sunt dirijate pro-blemele creştinătăţii în numele lor, cer rugăciu-nile voastre şi ajutor concret pentru credincioşiicare suferă în Biserica Subterană din ţările co-muniste.* * *îi vom câştiga pe comunişti! întâi pentru căDumnezeu este de partea noastră. în al doilearând pentru că mesajul nostru răspunde celormai profunde necesităţi interioare.Comuniştii, care au stat în închisoare sub na-zişti, mi-au destăinuit că se rugau în momenteledificile. Am văzut ofiţeri comunişti murind cuNumele lui Isus pe buze.Vom învinge, pentru că toată moştenirea cul-turală a popoarelor este de partea noastră. Ruşiipot interzice toate scrierile creştinilor moderni.Dar există cărţile lui Tolstoi şi Dostoievski, şi oa-menii găsesc lumina lui Hristos în ele. La fel sepetrec lucrurile în Germania de Est cu Goethe,cu Sienkiwicz în Polonia etc. Cel mai mare pro-zator român a fost Sadoveanu. Comuniştii i-aupublicat cartea "Vieţile sfinţilor" sub titlul de "Le-genda sfinţilor*. Dar şi sub acest titlu, vieţile sfin-ţilor inspiră prin exemplul lor.130E nu pot exclude reproducerile operelor luiRafael, Michelangelo, Leonardo da Vinci dinistoria artelor. Iar picturile lor se referă laHristos.Când îi vorbesc despre Hristos unui comu-nist, nevoia profundă de spiritualitate din inimalui este aliatul, ajutorul meu. Cea mai mare difi-cultate pentru el nu este să-mi combată argu-mentele. Cel mai greu lucru este să-şi înăbuşe vo-cea conştiinţei, care este de partea mea.Am cunoscut personal profesori de marxism,

care, înainte de a-şi ţine cursurile, se rugau luiDumnezeu să-i ajute! Am cunoscut comunişticare mergeau până departe la întruniri secrete.Când erau prinşi, negau că ar fi fost la o în-trunire ilegală. Apoi plângeau că n-au avut cura-jul să-şi apere convingerile. Şi ei sunt oameni!Odată ajuns la credinţa, chiar una foarte pri-mitivă, această credinţă se dezvoltă, creşte. Sun-tem siguri că ea va cuceri, pentru că în BisericaSubterană am văzut permanent acest proces. Co-muniştii sunt iubiţi de Hristos. Aceasta se poaterealiza numai în Biserica Subterană, în dosulCortinei de Fier. Cine doreşte să îndeplineascădorinţa lui Isus de-a salva sufletele oamenilor,trebuie să susţină această biserică şi activitateaei. Isus a spus: "învăţaţi toate neamurile!" Nici-odată n-a zis: opriţi-vă la Cortina de Fier! Cre-131dinţa în Dumnezeu şi marea noastră misiunene îndeamnă să pătrundem în spatele Cortinei,unde o treime din oameni sunt în sclavia comu-nismului.Putem ajunge la ei lucrând cu Biserica Subte-rană care se află acolo şi e vie.• Trei grupuri alcătuiesc Biserica Subterană:primul - pastorii şi slujitoriiînlăturaţi de comuniştiAcest grup este format din foştii pastori şislujitori care au fost alungaţi din biserica lor şidespărţiţi de turma lor, pentru că n-au vrut săfacă compromisuri. Mulţi dintre ei au fost închişiani de zile şi torturaţi pentru credinţă. Au fosteliberaţi... şi au început imediat să-şi exercite slu-jirea în mod secret şi eficient în cadrul Biseri-cii Subterane. Deşi comuniştii închiseseră biseri-cile lor sau îi înlocuiseră cu pastori uşor mane-vrabili, ei şi-au continuat slujirea mai eficient caoricând, în întâlniri tainice în grajduri, poduri,subsoluri, noaptea pe câmp sau oriunde era unascunziş, în care se puteau aduna creştinii. Aceş-tia sunt "martirii vii" care nu şi-au încetat misiu-nea şi care puteau fi oricând torturaţi şi arestaţidin nou.132• Al doilea grup - Biserica laicăAceasta este o armată vastă de bărbaţi şi fe-mei laici foarte devotaţi.Trebuie bine înţeles că în Rusia ori în Chinanu există creştini numai cu numele, cu jumătatede măsură, călduţi. Preţul pe care-1 plătesc creş-tinii este foarte mare. în al doilea rând este binesă se ştie că persecuţiile au generat întotdeaunacreştini mai buni, creştini mărturisitori, câştigă-

tori de suflete. Persecuţia comunistă a avut efectinvers, decât cel căutat de torţionari şi a produscreştini devotaţi, Care se întâlnesc mai rar în ţă-rile libere. Aceşti oameni nu înţeleg cum poţi săfii creştin, fără să doreşti cu înflăcărare să spuiAdevărul, pentru a aduce la Hristos pe orice su-flet întâlnit în cale."Steaua Roşie" (ziarul armatei ruse) a atacatpe ruşii creştini afirmând: "închinătorii lui Hristosvor să prindă în ghiare pe fiecare". Dar vieţile lorcreştine, luminoase le-au atras dragostea şi respec-Jtulxoncetăţenilor şi vecinilor. în orice sat sau oraş,creştinii sunt locuitorii cei mai stimaţi, mai apreciaţiCând o mamă este prea bolnavă şi nu poate să-şiîngrijească copiii, vine o mamă creştină care seocupă de ei. Când un bărbat bolnav nu-şi poatetăia lemnele, apare un creştin care-i face treaba.Ei "îşi trăiesc" creştinismul, şi atunci când încep133

Fsă-L mărturisească pe Hristos, poporul ascultă şicrede, pentru că L-au văzut pe Isus în vieţile lor.Cum slujirea în biserică este oficiată doar depastori concediaţi şi în mod ascuns, milioane decreştini devotaţi câştigă suflete în toate colţurilelumii comuniste şi mărturisesc în pieţe şi pe ori-unde trec. Ziarele comuniste recunosc că măce-larii creştini strecoară fascicole din Evanghelie înhârtia de împachetat în care vând carnea. Presacomunistă admite că acei creştini care lucreazăîn posturi de răspundere în tipografii se întorc lalucru noaptea, pornesc presele, tipărind câtevamii de exemplare din cărţi de literatură religioasăşi închid tipografia din nou la ivirea zorilor. Co-muniştii admit, de asemenea, că în Moscova copiiiau primit "de undeva" Evanghelii şi apoi porţiunidin Evanghelii copiate de mână. Copiii au pusapoi tipăriturile în buzunarele hainelor profeso-rilor care se aflau în vestiarele şcolii. Corpul laiceste foarte puternic şi eficient, este o forţă în ori-ce ţară comunistă.în Cuba comunistă, misionarii dinainte au afir-mat că o Biserică Secretă "laică" se naşte pentrucă cei din Biserica oficială au fost persecutaţi şiînlocuiţi de "slujitorii" comunişti.Aceste milioane de credincioşi adevăraţi au fostpurificaţi de focul persecuţiei, care în viziuneacomunistă trebuia să-i distrugă.134• Al treilea grup - pastorii şi slujitori oficiali

care nu pot fi reduşi la tăcereEste o parte vitală din Biserica Subterană, carefuncţionează în Biserica oficială, dar încătuşată,într-un fel, Biserica Subterană nu este completseparată de aceasta. în multe ţări comuniste caIugoslavia, Polonia, Ungaria mulţi din pastorii ofici-ali au şi o activitate în secret. în multe ţări, activi-tăţile au fost îngemănate. Aceşti pastori nu suntautorizaţi să vorbească în afara cămăruţei lor -bisericuţe cât o cameră. Nu au voie să meargă înadunările de copii sau tineret. Cei necreştini setem să-i întâlnească în biserică. Pastorii n-au voiesă-i viziteze acasă pe membrii bolnavi ai bisericii.Ei sunt îngrădiţi din toate părţile de legile comu-niste, care fac "bisericile" fără rost. Adesea pasto-rii, confruntaţi cu controalele, care fac înscenăride "libertatea religiei", îşi riscă libertatea, acti-vând în secret şi paralel, sub o formă care nurespectă limitările comuniste. Ei slujesc pentrucopii şi tineret. Evanghelizează în ascuns în caseşi subsoluri. Ignorând pericolul, îi slujesc pe ceiîn nevoie. Părând docili şi supuşi la suprafaţă,ei răspândesc "Cuvântul Domnului" cu riscul vie-ţii. Mulţi asemenea oameni au fost descoperiţi şiarestaţi în Rusia. Ei au fost condamnaţi la maimulţi ani de închisoare.135Aceştia sunt partea vitală a Bisericii Subterane.Foştii slujitori, daţi afară şi persecutaţi de co-munişti, biserica laică, pastorii oficiali care în se-cret îşi întind slujirea peste limitele care le suntpermise, toţi lucrează în Biserica Subterană. Aceas-tă biserică va dăinui până ce comunismul va fiînvins. în anumite ţări aceste biserici sunt mai ac-tive decât în altele, dar toate lucrează pentruHristos, cu mari riscuri. Un om care călătoreştedes în străinătate, în ţările comuniste şi care estefoarte interesat de probleme religioase, s-a întorsşi a scris că nu a întâlnit niciodată o Biserică Sr'">-terană.Este ca şi cum ai fi călătorit în Africa, printretriburi needucate, şi te-ai înapoia spunând: "l-amcercetat cu grijă. I-am întrebat dacă vorbesc înproză. Şi toţi mi-au răspuns că nu". Adevărul fiindcă toţi vorbesc în proză, fără să ştie ce înseamnăcuvântul proză.Creştinii primelor decade nu ştiau că suntcreştini. Dacă ar fi fost întrebaţi despre religialor, ei ar fi răspuns că sunt evrei, israeliţi, credin-cioşi ai lui Isus, Mântuitorul, fraţi sfinţi, copiii lui

Dumnezeu. Numele de creştin le-a fost dat de al-ţii, mult mai târziu, prima oară în Antiohia.Nici unul din urmaşii lui Luther nu ştia că eraluteran. Luther a protestat energic împotriva aces-tei denumiri.136"Biserica Subterană" este un nume dat de co-munişti ca şi de vesticii care studiază viaţa reli-gioasă din Est. Aceasta este o organizaţie se-cretă, formată spontan în ţările comuniste. Mem-brii Bisericii Subterane nu-şi denumesc organi-zaţia lor astfel. Ei îşi spun credincioşi, creştini,copii ai lui Dumnezeu. Dar ei duc o activitate as-cunsă, se întâlnesc într-ascuns, răspândesc Evan-ghelia la mitinguri, întâlniri clandestine la careparticipă uneori şi acei străini care pretind că n-auvăzut Biserica Subterană. Este un nume adecvat,dat de adversari ca şi de cei care privesc cu dra-goste, din afară la această minunată "OrganizaţieSecretă".Puteţi călători ani de zile prin Vest, fără a în-tâlni o reţea de spionaj sovietică, ceea ce nu în-seamnă că reţeaua nu există. Ei nu sunt atât deproşti, să se arate singuri călătorilor curioşi.In capitolul următor voi da câteva extrase dinpresa sovietică, extrase care dovedesc existenţa şiimportanţa acestei Biserici Subterane.137Capitolul 6Cum învinge creştinătateacomunismulAm vorbit despre propria noastră experienţăîn răspândirea în secret a mesajului lui Hristosîn rândurile armatei sovietice, ca şi în Româniacomunistă.Am apelat la dumneavoastră pentru a ne ajutasă propovăduim pe Hristos comuniştilor şi mulţi-milor oprimate de ei. Este preocuparea mea "vizio-nară" şi "nepractică"?Este realistă.Există Biserica Subterană acum în Rusia şi înalte ţări? Este încă posibilă activitatea secretăacolo?Pot să vă răspund la aceste întrebări cuveşti foarte bune. Comuniştii celebrează o jumă-tate de veac de guvernare comunistă. Dar vic-toria lor este o înfrângere. A câştigat creşti-nismul şi nu comunismul. Presa rusă, pe care138organizaţia* noastră o urmăreşte cu atenţie, este

plină de informaţii în legătură cu Biserica Subte-rană. Pentru prima oară, Biserica Subterană adevenit atât de puternică, încât lucrează însemiclandestihitate, înspăimântându-i pe comu-nişti. Iar informaţiile pe care le avem din altesurse, confirmă rapoartele presei comuniste.Amintiţi-vă, Biserica Subterană este ascunsăca un aisberg. Cea mai mare parte este în adân-cime, dar o porţiune este în spaţiu deschis. în pa-ginile următoare, semnalez cele mai însemnatenoutăţi din presă (Ediţia 1967) privitoare la acti-vitatea Bisericii Subterane.• Vârful aisberguluiîn 7 noiembrie 1966, în Suhumi (Caucaz),Biserica Subterană a avut o mare adunare subcerul iiber. Mulţi credincioşi au venit din altelocalităţi pentru a asista la această întâlnire.După chemarea de la altar, 47 de tineri l-auprimit pe Hristos şi-au fost botezaţi pe loc, înMarea Neagră, ca în timpurile biblice.* Spirit activ, temperament puternic, gata să se angajeze Intoate împrejurările, R. Wurmbrand conduce "Misiunea Cretinăpentru Lumea Comunista™ (guvernele comuniste, se ştie, n-au căzutpretutindeni, tn lume), organizaţie care ţi-a extins acţiunea şi înlumea islamică, (n. edit.)139Nu a existat o perioadă prealabilă de cate-chizare. După 50 de ani de comunism totalitar,fără Biblii, fără alte cărţi de literatură creştină,neavând seminarii, slujitorii Bisericii Subterane nuau studii teologice. Dar nici Filip, diaconul, nu aavut Şi, când un eunuc 1-a întrebat, după o con-vorbire care a durat o oră: "Uite apa, ce mă împie-dică să fiu botezat?" Filip a spus: "Dacă crezi dintoată inima ta, se poate!" S-au pogorât amândoi laapă şi Filip 1-a botezat pe famen (Fapte 8:36 - 38).In Marea Neagră este apă destulă, aşa că Bi-serica Subterană a reluat practicile din timpurilebiblice.Ucitelskaia Gazeta (Gazeta învăţătorilor) dinaugust 1966 relatează că la Rostov pe Don, bap-tiştii au refuzat să înregistreze congregaţia, con-form legii, să asculte de aşa numitele căpeteniistabilite de comunişti şi au organizat o demon-straţie de stradă.S-a întâmplat în ziua de 1 Mai. Aşa cum Isusa făcut minuni în zilele de sâmbătă pentru a-iînfrunta pe farisei, oponenţii Săi, tot aşa BisericaSubterană a ales ziua sărbătorii comuniste, pen-tru a sfida legile acestui regim.La 1 Mai este o sărbătoare mare şi se face odemonstraţie la care toată lumea este chemată să

participe. De această dată, a doua mare forţă dinRusia, Biserica Subterană, a apărut şi ea pe străzi.140

Au venit 15 000 de credincioşi. Ceea ce i-aimpulsionat a fost dragostea pentru Dumnezeu.Ei ştiau că-şi riscă libertatea, că în închisoare îiaşteaptă foamea şi tortura.Orice creştin din Rusia ştie despre "Mani-festul secret" tipărit de creştinii evanghelici dinBarnaul, în care se descrie modul în care soraHmara, din satul Kulunda, a primit vestea morţiisoţului ei în închisoare. Era o femeie cu patrucopii mici. Când a primit cadavrul soţului, a pu-tut vedea urmele cătuşelor pe mâinile lui. Mâini-le, degetele şi tălpile picioarelor aveau urme dearsuri îngrozitoare. în partea de jos a abdomenu-lui avea urme de bătaie; de altfel şi restul cor-pului păstra semnele unei bătăi cumplite.-Toţi credincioşii de la demonstraţia din Rostovpe Don, ştiau că aceasta putea fi şi soarta lor. Şi,totuşi au venitDar ei mai ştiau că acest martir, care-şi dădu-se viaţa numai la trei luni după convertirea sa,fusese înmormântat în prezenţa unei mari mul-ţimi de credincioşi, care purtau pancarte cu in-scripţia: "Pentru mine Hristos este viaţă, si a muriînseamnă a câştiga", "Nu te teme de cei care omoa-ră trupul, dar nu pot ucide sufletul", "Văd sub al-tar pe cei omorâţi pentru Cuvântul Domnului".Exempul acestui martir i-a inspirat pe cei dinRostov. Ei s-au strâns în jurul unei căsuţe. Oamenii141erau pretutindeni, unii pe acoperiş alţii în pomi,ca Zacheu în timpul de demult. S-au convertit 80de persoane, mai ales tineri. Din aceştia 33 eraumembri ai Komsomolului (Organizaţia comunistăpentru tineret).Comuniştii au străbătut întreg oraşul, mergândspre râul Don unde a avut loc botezul.Au sosit automobilele încărcate cu comu-niştii care i-au înconjurat pe credincioşi pe malulrâului. Voiau să-i aresteze pe fraţii care slujeau(nu puteau aresta 15 000!) Credincioşii cu căzutcu toţii în genunchi şi au înălţat o rugă fierbintecătre Dumnezeu, ca să se poată oficia serviciul înacea zi. Apoi, stând umăr lângă umăr, fraţii şi su-rorile au făcut zid în jurul celor ce oficiau, încer-când să împiedice arestarea lor. Situaţia a deve-nit foarte tensionată.Gazeta mai relata că Organizaţia "ilegală"baptistă din Rostov are ascunsă o maşină de ti-

părit, (în Rusia termenul baptist îi include peevanghelici şi penticostali.) în publicaţiile scoase,tineretul este chemat să-şi apere credinţa. într-unadin aceste publicaţii subterane se cere părinţilorsă facă ceva, ce şi eu consider că este un lucrufoarte bun şi anume: "să-şi ia copiii să asiste la în-mormântări, pentru ca aceştia să înveţe să nupună preţ pe lucrurile trecătoare! Părinţilor li semai cere să dea copiilor o educaţie creştină, ca142antidot împotriva ateismului cu care sunt intoxi-caţi în şcoli.Ucitelskaia Gazeta încheie articolul cu între-barea: "De ce profesorii se amestecă atât de timidîn viaţa familiilor în care copiii sunt idiotizafi prinreligie?!"Această gazetă mai descrie şi ce s-a întâmplatla judecarea slujitorilor secreţi, care botezaserăîn ascuns.Tinerii credincioşi, chemaţi drept martori, aufost demni în faţa tribunalului comunist. Ei s-auarătat dăruiţi credinţei. Femeile tinere priveaucu admiraţie pe aceşti apărători, dar cu dezapro-bare Curtea de juraţi.Membrii Bisericii Subterane au riscat bătaia şiarestarea, pledând pentru mai multă libertate re-ligioasă, în faţa autorităţilor superioare de partid.Avem un document de la Comitetul ilegal alBisericilor Baptiste Evanghelice din URSS care sedeosebeşte de Uniunea Baptistă condusă de tră-dătorul Karev (care preamăreşte pe ucigaşii înmasă ai creştinilor şi laudă "libertatea" religioa-să care domneşte în Viaţa sovietică de azi (Nr.6/1963).Documentul a fost strecurat pe căi secrete înVest şi se vorbeşte în el despre o altă demon-straţie publică, eroică, de această dată chiar înMoscova.143

rTraduc din acest manifest:Comunicat urgent"Iubiţi fraţi şi surori. Binecuvântări şi pace dela Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru IsusHristos.Ne grăbim să vă înştiinţăm că delegaţii Biseri-cilor Baptiste Evanghelice Creştine, în număr decinci sute, care au călătorit la Moscova în 16 Mai1966 pentru a interveni la organele centrale aleputerii, s-au prezentat la clădirea ComitetuluiCentral al Partidului Comunist al URSS, cu cere-

rea de-a fi primiţi şi audiaţi Au înmânat o cerereadresată secretarului general, Brejnev". în mani-fest se spune mai departe că aceşti cinci sute deoameni au stat toată ziua în faţa ComitetuluiCentral. Era prima demonstraţie publică împo-triva comunismului la Moscova. Şi era făcută dedelegaţii Bisericii Subterane. La sfârşitul zilei auînmânat o a doua petiţie, adresată lui Brejnev, încare se plângeau că un anume tovarăş, Stroganov,refuză să transmită cererea lor şi îi ameninţă.Delegaţii au rămas pe stradă toată noaptea.Maşini se ţineau după ei şi-i împroşcau cu noroi,iar din interior erau insultaţi. Deşi ploua şi erautrataţi astfel, au rămas până dimineaţa în faţaclădirii Comitetului Central.Ziua următoare, li s-a propus să intre într-oclădire unde să întâlnească un oficial comunist144de rang inferior, dar ştiind că şi alţi credincioşi,care au vizitat oficialităţile, au fost adesea bătuţi,când au intrat într-o clădire unde nu existau mar-tori, delegaţia a refuzat propunerea în unanimi-tate şi a continuat să aştepte să fie primită deBrejnev.A urmat inevitabilul. La 1.45 p.m. au sosit 28de autobuze şi a început răzbunarea faţă de cre-dincioşi. Au format un cerc, ţinându-se de mâinişi au cântat imnul Cea mai bună zi din viaţanoastră este aceea în care putem purta o cruce.Poliţia secretă a început să-i bată pe tineri şi pebătrâni. I-au smuls din rând, i-au lovit peste faţă,în cap, i-au trântit pe asfalt. I-au târât pe unii dinfraţi, de păr, spre autobuze. Dacă unii au încer-cat să scape, au fost bătuţi până ce şi-au pierdutcunoştinţa. După ce i-au încărcat în autobuze,i-au transportat spre o destinaţie necunoscută.Cântecele fraţilor se auzeau din maşinile poliţiei.Totul s-a întâmplat în faţa unei mari mulţimi deoameni.A urmat ceva şi mai frumos. După ce-au fostarestaţi şi torturaţi cei cinci sute, fratele G. Vinsşi un alt frate conducător, Horev (adevăraţii pas-tori ai turmei lui Hristos), au mai avut curajul săse ducă la Comitetul Central, tot aşa cum dupăarestarea Sfântului Ioan Botezătorul, Isus Şi-aînceput activitatea publică în acelaşi loc şi cu10 - Strigătul Bisericii prigonite145aceleaşi cuvinte, pentru care a suferit SfântulIoan: "Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor esteaproape..." (Matei 4:17).

Vins şi Horev au întrebat de soarta delegaţieiarestate şi au cerut eliberarea ei. Aceşti doi cura-joşi fraţi au dispărut pur şi simplu. După aceeas-a aflat că au fost închişi la Leftorovskaia.S-au înfricoşat fraţii Bisericii Subterane? Deloc.Alţii şi-au riscat imediat libertatea, publicând mani-festul pe care-1 avem în faţă, povestind cele în-tâmplate şi spunând aceasta: "Cu privire la Hristosvouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, cisă şi pătimiţi pentru Et" (Filipeni 1: 29). Ei sfă-tuiesc pe fraţi: "Nimeni din voi să nu se clatine inaceste necazuri, căci ştiţi singuri că la aceasta sun-tem rânduiţi" (1 Tesaloniceni 3: 3). Ei citează şidin Evrei 12: 2 şi cheamă pe credincioşi să se ui-te "la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre,adică hi Isus, care, pentru bucuria ce-I era pusăînainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea".Biserica Subterană s-a opus, în mod făţiş,otrăvirii ateiste a tineretului la Rostov, cât şi laMoscova şi în toată Rusia. Ei au luptat împotrivaotrăvirii comuniste şi împotriva conducătorilortrădători din Biserica oficială, despre care au scrisîn unul din manifestele secrete: în zilele noastreSatan dictează, şi biserica acceptă toate hotărârilecare contravin poruncilor lui Dumnezeu.146

Pravda Vostoka a publicat acuzaţia împotrivafraţilor Alexei Neverov, Boris Garmaşov şi AxenZubov care au organizat grupuri pentru audiereaEvangheliei de pe casete din America. Ei înre-gistrau mesajele pe benzi pe care le făceau săcircule.Ei mai erau acuzaţi că organizau întâlniri se-crete sub formă de excursii sau cercuri artistice.Biserica Subterană lucrează exact ca Bisericatimpurilor din catacombe.Sovietskaia Moldavia din 15 septembrie 1966se plânge, de asemenea, că Biserica Subteranămultiplică broşuri. Se adună în pieţe publice, deşieste un lucru interzis de lege şi merg din loc înloc, mărturisind pe Hristos. Acelaşi ziar relateazăcă în trenul de la Reni la Chişinău, trei băieţi şipatru fete au cântat imnul creştin: Să închinămtinereţea noastră lui Hristos. Reporterul se arătaindignat, pentru că aceşti credincioşi predicaseră"pe stradă, în gări, în trenuri, autobuze şi chiar îninstituţiile de stat". Din nou Biserica Subteranăera la lucru în Rusia.Când la procesul acestor creştini s-a rostitacuzaţia de crimă, pentru a fi cântat imnuri creştine

în public, condamnaţii au căzut în genunchi, aumulţumit Domnului, zicând: "Doamne, ne lăsămîn mâinile Tale. îţi mulţumim Ţie, Stăpâne, căne-ai permis să suferim pentru credinţă". Atunci147audienţa, condusă de "fanaticul" Madan a cântatchiar în sala tribunalului imnul pentru care fraţiilor fuseseră arestaţi şi torturaţi.în prima zi de mai, creştinii din satele Copceagşi Zaharovka, neavând biserici, au organizat unserviciu divin în pădure!Ei mai organizau adunări sub pretextul săr-bătoririi zilei de naştere (Multe familii cu câte 4-5credincioşi aveau 35 de zile de naştere pe an, casă-şi camufleze adunările secrete).Nici închisoarea, nici tortura nu i-au pututînspăimânta pe creştinii Bisericii Subterane. Caşi în timpurile străvechi, persecuţiile întăreau de-votamentul.Pravda Ukraini, din 4 octombrie 1966, spu-nea despre fratele Prokofiev, una dintre căpete-niile Bisericii Subterane ruse, că a fost de trei oriîn închisoare, dar de fiecare dată când era eli-berat începea să organizeze şcoli secrete de du-minică. Acum era din nou în temniţă.El scria într-un manifest secret: "supunân-du-se legilor omeneşti (înţelegea legile comuniste)Biserica oficială s-a lipsit de binecuvântarea luiDumnezeu".Şi niciodată nu trebuie să vă imaginaţi o în-chisoare vestică, atunci când auziţi de condam-narea unui frate. Temniţa de-acolo înseamnă în-fometare, tortură, spălarea creierului.148Nauka i religia (Ştiinţă şi religie) nr. 9/1966relatează cum creştinii au răspândit literatură deevanghelizare, introducând-o sub coperţilc unuiperiodic Ogoniok. "îţi întind cărţi care au pe co-pertă pe Anna Karenina lui Tolstoi, dar în interiorsunt fascicole din Biblie".Când ei cântă, melodia este a Internaţionalei,imnul comunist, dar cuvintele îl laudă pe Hristos!(Kazakstankaia Pravda, iunie 30/1966)într-o scrisoare secretă, publicată în Kulunda(Siberia), nişte creştini afirmă despre conduce-rea "baptistă oficială" că "a distrus biserica şi peadevăraţii ei slujitori, în acelaşi mod în care ma-rii preoţi, scribi şi farisei L-au predat pe Isus înmâinile lui Pilaf. Dar Biserica Subterană mergeînainte!

Mireasa lui Hristos continuă să-L slujească!Chiar şi comuniştii recunosc că am dreptate,când afirm că Biserica Subterană îi câştigă pecomunişti pentru Hristos. Ei pot fi câştigaţi!Bakinsku Rabochi (Muncitorul din Baku), 27aprilie 1966, reproduce o scrisoare a Taniei Ciu-gunova (membră a Ligii Tineretului Comunist)care a fost câştigată pentru Hristos. Scrisoarea afost interceptată de autorităţile comuniste:"Dragă mătuşă Nadia, îţi trimit binecuvântă-rile iubitului nostru Domn. Mătuşă, cât de multmă iubeşte! Nu suntem nimic în faţa Lui Dragă,149cred că înţelegi aceste cuvinte: «iubiţi pe vrăjmaşiivoştri, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-văpentru cei ce vă asupresc»*.îndată ce scrisoarea a ajuns în mâinile Poliţiei,Petru Serebrenikov, fratele care i-o adusese (mătu-şii), şi alţi tineri ai lui Hristos au fost închişi Ziarulcomunist reproduce, în continuare, extrase dinscrisoarea tinerei Tania, care citează (pentru mătu-şa) dintr-o predică a lui Serebrenikov: "Trebuie săcredem în Mântuitorul nostru, aşa cum au crezutprimii creştini Pentru noi legea de căpetenie esteBiblia. Nu recunoaştem nimic altceva. Trebuie să negrăbim să scăpăm oamenii de păcat, în special tine-retuT. Când i s-a comunicat că legea sovietică inter-zice să se vorbească tineretului despre Hristos, arăspuns: "Pentru noi singura lege este Biblia" unrăspuns cum nu se poate mai firesc, într-o dictaturăateistă care guvernează cu cruzime. Apoi ziarulcomunist înfăţişează o scenă "sălbatică":"Băieţi şi fete au cântat imnuri religioase. Eiau primit botezul ritual şi au ţinut o lecţie înşelă-toare despre iubirea faţă de vrăjmaşi"Bakinskii Rabochi spune că mulţi tineri, bă-ieţi şi fete care au funcţii în Liga Tineretului Co-munist sunt în relaţii cu creştinii! Articolul se în-cheie cu următoarele: "Cât de lipsită de puteretrebuie să fie şcoala comunistă, cât de plicticoasăşi de lipsită de lumină (...) pentru ca aceşti pastori150să fie în stare să smulgă discipoli de sub nasulconducătorilor indiferenţi".Kazakstanskaia Pravda, din 30 iunie 1966, afost îngrozită când a descoperit că cel mai bunelev, cu cele mai bune note, era un băiat creştin.Kirkiskaia Pravda, 17 ianuarie 1966, citeazădintr-o foiţă secretă a Bisericii Subterane către ma-me: "Să ne unim eforturile şi rugăciunile pentru a

închina lui Dumnezeu vieţile copiilor noştri încă depe vremea când sunt în leagăn (...) Să ne salvămcopiii de influenţa lumii!"Eforturile au fost încununate cu succes. Zia-rele comuniste aduc dovada. Creştinismul câştigăteren printre tineri.Un ziar din Celiabinsk, Rusia, descrie cum omembră a Tineretului Comunist, Nadia, a deve-nit creştină. S-a întâmplat, intrând într-o adunaresecretă creştină.Sovietskaia Justiţia, numărul 9/1966, prezintăo astfel de întrunire secretă: "S~a ţinut la miezulnopţii Pe ascuns, ferindu-se şi de umbra lor,oamenii s-au adunat din diferite părţi Fraţii s-austrecurat în odaia întunecată care era foarte joasă.Erau atât de mulţi, că nici n-aveai loc să îngenun-chezi. Din cauza lipsei de aer, lampa s-a stins. Su-doarea curgea pe feţele celor prezenţi Pe stra-dă, unul din oamenii Domnului veghea să nuapară Poliţia". Dar Nina a spus că într-o astfel de151adunare a fost primită cu îmbrăţişări, cu grijă, cucăldură: "aveau aşa cum şi eu am azi, o credinţăluminoasă, o credinţă în Dumnezeu. El ne ia subocrotirea Lui N-au decât să treacă pe lângă minekomsomoUştu fără să mă salute, n-au decât sămă privească şi să-mi strige cu dispreţ «baptisto».N-au decât. N-am nevoie de eifMulţi tineri comunişti, asemenea ei, au hotă-rât să-L slujească pe Hristos până la capătKazakstanskaia Pravda, din 18 august 1967,descrie procesul fraţilor Klassen, Bondar şiTeleghin. Nu ni se spune ce sentinţă li s-a dat,dar se arată vina. I-au învăţat pe copii despreHristos.Sovietskaia Kirkhia, din 15 iunie 1967, seplânge că mulţi creştini "atrag singuri măsuri ad-ministrative asupra lor*. Aşa că "inocentele" auto-rităţi comuniste, fiind provocate continuu de aceşticreştini încăpăţânaţi, care nu sunt mulţumiţi săfie liberi, a trebuit să aresteze un nou grup. Cri-ma lor era folosirea unei prese de tipărit ilegală,cu cincisprezece hectografe şi şase maşini de le-gat cărţi, cu ajutorul căreia imprimau literaturăcreştină.Pravda din 21 februarie 1968 afirma că mii defemei şi fete au fost descoperite purtând panglicişi cordoane, pe care erau imprimate rugăciunişi versete Biblice. Autorităţile au investigat şi au152

descoperit că persoana care lansa această modă(pe care o pot recomanda şi celor din Vest) eraun membru creştin al Poliţiei comuniste, frateleStasiuk din Liubertz. Ziarul a anunţat arestarea lui.Răspunsurile date de creştini la întrebărilepuse de tribunalele comuniste au fost de o inspi-raţie divină. Un judecător a întrebat:— De ce aţi atras oameni într-o sectă inter-zisă? O soră creştină a răspuns:— Ţelul nostru este să câştigăm întreaga ome-nire pentru Hristos.— Religia voastră este antiştiinţifică, a încer-cat judecătorul la altă şedinţă, la care acuzata, ostudentă, a răspuns:— Cunoaşteţi oameni mai mari ca Einsteinsau Newton în ştiinţă? Ei au fost credincioşiUniversul nostru poartă numele lui Einstein. Amcitit la şcoala superioară că se numeşte universuleinsteinian. Iar el a scris: «Dacă spălăm iudais-mul profeţilor şi creştinismul de ce a urmat, înspecial de dominaţia preoţilor, ţinând de faptînvăţătura lui Hristos, avem o religie care poatesalva lumea de toate relele sociale. Este datoriasfântă a fiecărui om să întreprindă tot ce-i stă înputinţă pentru a face religia să triumfe». Şi amin-tifi-vă de marele nostru Pavlov! Nu scrie el în toa-te cărţile că a fost creştin? Chiar Marx în prefaţaCapitalului spune că, în special în forma pro-153testantă, creştinismul este religia ideală pentru re-facerea caracterelor distruse de păcat. Eu aveamun caracter distrus de păcat. Mane m-a învăţat căpot să-l refac prin creştinism. Cum mă puteţi jude-ca, voi ca marxişti, pentru aceasta?Este uşor de înţeles că judecătorul a rămasfără grai.Pentru aceeaşi acuzaţie, de-a avea o religieantiştiinţifică, alt creştin a răspuns în faţa Curţii:"Sunt sigur, domnule judecător, că nu sunteţi unsavant atât de mare ca Simpson, care a descoperitcloroformul şi alte substanţe. Când a fost întrebatcare descoperire a sa o consideră ca fiind cea maiimportantă, a răspuns: «N-afost cloroformul! Ceamai mare descoperire a mea a fost să constat căsunt un păcătos şi că pot fi mântuit prin mila luiDumnezeu!»"Viaţa, sacrificiul de sine, sângele, pe caresunt gata să şi-1 verse pentru credinţa lor, suntcele mai puternice argumente pe care le areBiserica Subterană. Ea formează ceea ce renu-mitul misionar din Africa, Albert Schweitzer, anumit gruparea sfântă a celor care poartă sem-

nul durerii, gruparea căreia i-a aparţinut şi Isus,Omul durerii. Biserica Subterană este unită cuMântuitorul ei prin legământul iubirii şi aceeaşilegătură îi uneşte şi pe membrii bisericii. Nimeniîn lume n-o poate desface.154într-o scrisoare, strecurată pe ascuns, Biseri-ca Subterană spunea: Nu ne rugăm să fim creştinimai buni, ci să fim de felul celor care sunt singuriicreştini în înţelesul lui Dumnezeu: creştini asemă-nători lui Hristos, cei care poartă de bună voiecrucea pentru slava DomnuluiCu înţelepciunea şerpilor, aşa cum ne-a învă-ţat Isus, creştinii refuză, întotdeauna, să divulge, laanchete şi la judecată, cine sunt conducătorii lor.Pravda Vostoka (Adevărul din Est) din 15 ia-nuarie 1966 spune cum, la întrebarea "Cine te-aatras la Hristos?", Măria Sevciuk a răspuns:"Dumnezeu m-a atras în confesiunea Sa". Un al-tul, întrebat "Cine este conducătorul?" a răspuns:"Nu avem conducător omenesc".Copiii creştini au fost întrebaţi "Cine v-a în-văţat să lepădaţi cravatele roşii şi să-i părăsiţi pepionieri?" Ei au răspuns: "Aşa am vrut noi Ni-meni nu ne-a învăţat".Deşi în multe locuri, vârful aisbergului estevizibil, în alte părţi creştinii se botează singuripentru a împiedica arestarea conducătorilor. înalte împrejurări, botezul se face în râu, atât bote-zătorul cât şi cel botezat purtând măşti pentru anu fi recunoscuţi în fotografii.Ucitelskaia Gazeta din 30 ianuarie 1964 vor-beşte despre o lecţie de ateism în satul Voronindin districtul Volnecino-Korskii. De îndată ce155

Ilectorul a sfârşit "credincioşii au început să ataceînvăţătura ateistă, în public, prin întrebări" la carelectorul n-a fost în stare să răspundă. Ei au între-bat: "De unde aţi luat voi, ateiştii, principiile pecare le proclamaţi, dar nu le urmaţi: să nu Juri, sănu ucizi?" Creştinii au dovedit lectorului că aces-te principii sunt din Biblia pe care comuniştii ocombat. Profesorul a fost lăsat fără argumente şilecţia s-a terminat cu victoria creştinilor credincioşi

• Persecuţia împotriva Bisericii Subteranecreşte* .'■"'■ l'.ii

Creştinii acestei biserici suferă mai mult ca ori-când. Toate religiile sunt persecutate în Rusia. Pen-tru creştini este foarte dureros să-i ştie şi pe evrei

asupriţi în ţările comuniste. Dar ţinta principală apersecuţiei este Biserica Subterană. Presa sovieticărelatează despre un val de arestări şi de procese înmasă. într-un loc, 82 de creştini au fost internaţiîntr-un ospiciu. 24 au murit în câteva zile, din cauza"rugăciunilorprelungite". De când oare ucid rugăciu-nile lungi?! Vă puteţi imagina prin ce suferinţe autrecut? Ar fi cel puţin naiv să credem că au murit,fiindcă s-au rugat prea mult; cauza o ştim: tortura.Cea mai mare suferinţă care se abate asupra loreste că, dacă se descoperă că le-au vorbit copiilor156lor despre Hristos, copiii sunt despărţiţi de eipentru totdeauna şi nu au nici un drept de vizită.Uniunea Sovietică a semnat declaraţia Naţi-unilor Unite "împotriva discriminărilor în sferaeducaţiei" în care se stipulează: "Părinţii au drep-tul de-a asigura educaţia morală şi religioasă acopiilor în acord cu propriile lor convingeri". Tră-dătorul Karev, liderul Uniunii Baptiste din URSS,pe care l-am citat, asigură că acest drept este res-pectat în Rusia şi cei înşelaţi îl cred. Acum iatăce scrie presa sovietică!Sovietskaia Rusia din 4 iunie 1963 relateazăcum baptistei Makrinkowa i-au fost luaţi cei şasecopii pentru că îi creştea în credinţa creştină şi-iîmpiedica să poarte cravata roşie.Când a auzit sentinţa, doar a spus "Sufărpen-tru credinţă". Trebuia să plătească întreţinereacopiilor ce-i fuseseră luaţi. Acum trebuia să fieintoxicaţi de ateism. Mamele creştine îi pot înţe-lege disperarea!Ucitelskaia Gazeta spune că acelaşi lucru s-apetrecut şi cu Ignati Mullin şi soţia sa. Judecă-torul le-a cerut să-şi renege credinţa. "Alegeţi întreDumnezeu şi foca voastră! îl alegeţi pe Dumnezeu?*Tatăl a răspuns: "Nu mă leapăd de credinţă!"Pavel spune: "Toate lucrurile lucrează împreu-nă spre bine". Am văzut asemenea copii, despăr-ţiţi de părinţi, internaţi în şcoli comuniste. în loc157să fie otrăviţi de ateism, au răspândit printre cei-lalţi elevi credinţa învăţată acasă!Biblia spune că oricine îşi iubeşte copiii maimult decât pe El nu-L merită. Aceste cuvinte auîntr-adevăr valoare, în spatele Cortinei de Fier.încercaţi să trăiţi o săptămână fără a vă ve-dea copiii. Atunci veţi înţelege suferinţa fraţilordin Rusia. Privarea creştinilor de drepturile pă-rinteşti continuă acolo. Ultimele fapte pe care leputem dovedi se referă la doamna Sitsh, căreia,aşa cum spunea Znamia Iunosti din 29 martie1967, i-a fost luat fiul, Veceslav, numai pentru că1-a crescut cu frică de Dumnezeu; iar doamnei

Zabavina din Habarovsk i-a fost îndepărtată ne-poata orfană, pentru că-i dădea o educaţie creş-tină "nenaturală" (Sovietskaia Rusia 13 ianuarie1968).Ar fi nedrept să ne referim numai la BisericaProtestantă Subterană.Creştinii ortodocşi din Rusia sunt total schim-baţi. Milioane au trecut prin închisori. Acolo n-auavut odăjdii, crucifixe, icoane, tămâie, lumânări.Laicii erau în închisoare fără un preot ordinat.Preoţii n-aveau pâine de grâu, n-aveau vin pen-tru consacrare, nici cărţi de rugăciuni din care săcitească. Au descoperit că se pot lipsi de toate aces-tea, mergând spre Dumnezeu numai prin rugă-ciune. S-au rugat, şi Dumnezeu a revărsat Duhul158

Sfânt asupra lor. S-a produs o trezire veritabilă,foarte asemănătoare creştinismului fundamental,în interiorul Bisericii Ortodoxe.Aşa se face că, atât în Rusia, cât şi în ţărilesatelite, există un ortodoxism subteran, care esteîn realitate evanghelic, fundamental şi foarte apro-piat de Dumnezeu, ţinând numai foarte puţin, învirtutea obişnuinţei, de ritualul ortodox. Acestortodoxism subteran a dat mari martiri. Cine arputea spune unde se află acum arhiepiscopulIermogen de Kaluga? A îndrăznit să protestezeîmpotriva colaborării dintre patriarhul trădător şiguvernarea comunistă.Cincizeci de ani de dominaţie comunistă! Cutoate acestea, presa este plină de evenimente cedovedesc triumful Bisericii Subterane! A trecutprin greutăţi de nedescris, dar a rămas tare încredinţă şi... creşte!în România noi am aruncat sămânţa prin slu-jirea către armata rusă. Alţii au făcut acelaşi lucruîn Rusia sau în ţările invadate de ruşi. Şi sămânţaa rodit!Lumea comunistă poate fi cucerită de Hristos.Comuniştii pot deveni creştini, ca şi cei asupriţide ei, dar numai dacă-i ajutăm. Dovada că amdreptate, în ceea ce susţin, este înflorirea creşti-nismului subteran în URSS, China şi în aproapetoate ţările comuniste.159Pentru a vă arăta cât de minunaţi sunt fraţiinoştri creştini în circumstanţe teribile, reproduccâteva scrisori din Rusia, ultimele din închisori.Cum Varia, o fată comunistă,

L-a descoperit pe Hristos, a mărturisit

Prima scrisoare este a Măriei, creştina care acondus-o pe Varia la Hristos.Scrisoarea întâi"... Continuu să trăiesc aici. Sunt foarte iu-bită. Sunt îndrăgită şi de o membră a celuleiKomsomolului... Ea mi-a spus: "Nu înţeleg cefei defiinţă eşti. Aici mulţi te insultă, te lovesc şi totuşi tu-iiubeşti pe toţi". I-am răspuns că Dumnezeu ne-aînvăţat să-i iubim pe toţi, nu numai pe prieteni, cişi pe duşmani. înainte, fata aceasta uni făcuse multeneajunsuri, dar m-am rugat pentru ea în mod stă-ruitor. Când m-a întrebat dacă aş putea-o iubi şipe ea, am îmbrăţişat-o şi amândouă am început aplânge. Acum ne rugăm împreună.Rugaţi-vă pentru ea! Se numeşte Varia.Când îi auzi pe cei care-L neagă public peDumnezeu, eşti tentat să crezi că ei o fac în mod160real. Dar viaţa dovedeşte că mulţi dintre ei, deşiîl blestemă pe Domnul cu buzele, în inima lor IIdoresc. Şi auzi gemetele inimii... Aceşti oamenicaută ceva şi încearcă să acopere goliciunea lorsufletească prin negarea publică a divinităţii.Sora voastră în Hristos, Mana"A doua scrisoare"în precedenta scrisoare v-am relatat despreo fată atee, Varia. Acum mă grăbesc, dragii mei,să vă spun marea noastră bucurie: Varia JL-a pri-mit pe Hristos ca Mântuitor personal şi a mărtu-risit despre aceasta în faţa tuturor.Când a crezut în Hristos şi a cunoscut bucu-ria mântuirii, ea a fost totodată şi tare nefericită,pentru că înainte propagase idei ateiste. Acumera decisă să-şi răscumpere greşeala.Am fost împreună (cu Varia) la o întrunire acelor fără Dumnezeu. Deşi am prevenit-o să fierezervată, degeaba. Varia s-a dus acolo şi eu ammers cu ea, ca să văd ce se va întâmpla. După in-tonarea imnului comunist (la care Varia n-a par-ticipat) a păşit în faţa adunării. Curajoasă şi cumultă simţire, ea L-a mărturisit pe Hristos în faţacelor adunaţi şi a cerut iertare tovarăşilor ei di-nainte, pentru că avusese ochii spiritului închişipână atunci şi nu-şi dăduse seama că merge spre16111 - Strigătul Bisericii prigonitepierzare, târând şi pe alţii după ea. Ia imploratpe toţi să se lepede de păcat şi să-L urmeze peIsus.

Toţi au tăcut, nimeni nu a îhtrerupt-o. Cânda sfârşit a cântat cu vocea ei splendidă întregul imncreştin Nu mă ruşinez să-L proclam pe Hristoscare a murit pe cruce, pentru a-Şi apăra poruncileşi puterea.Şi după aceea... după aceea au luat-o pe Varia,Azi este 9 mai şi nu ştiu nimic despre ea. DarDumnezeu este puternic şi-o va scăpa. Rugaţi-vă!Măria"A treia scrisoare"Ieri, 2 august, am avut o convorbire cu Variaîn închisoare. Inima mi se sfâşie când mă gândescla ea. în fond este încă un copil. Are numai 19ani. Dar îl iubeşte pe Dumnezeu din toată inimaşi a pornit dintr-o dată, pe drumul cel greu. Biatafată este atât de înfometată! Când am aflat că ela închisoare am început să-i trimit pachete, dar aprimit puţin din ceea ce îi fusese expediat.Ieri era slabă, palidă, bătută. Dar ochii îi strălu-ceau, exprimând pacea şi o bucurie nepământească.Da, dragii mei, cei care n-au experimentatminunata pace a lui Hristos, nu pot înţelege...Dar cât sunt de fericiţi cei care au aceasta pace...162Pe noi, cei care suntem în Hristos, nici o sufe-rinţă şi nici o frustrare nu ne poate opri!Am întrebat-o printre gratii: Varia, nu regreţice ai făcut? "Nu.r mi-a răspuns "Şi dacă mă vorelibera, am să încep din nou să le vorbesc despremarea dragoste a lui Hristos. Să nu crezi că sufăr.Sunt foarte bucuroasă că Domnul mă iubeşte atât,încât îmi dă fericirea să îndur în Numele Lu?.Vă implor, rugaţi-vă din toată inima pentruea! Probabil va fi trimisă în Siberia. I-au luat toa-te hainele şi lucrurile. A rămas numai cu ce aveape ea. Nu are rude şi trebuie să adunăm cele ab-solut necesare. Am pus deoparte ultima sumă debani pe care mi-aţi trimis-o. Dacă Varia va fi de-portată i-o voi da. Cred că Dumnezeu o va întărişi-i va da putere să îndure şi în viitor. Dumnezeus-o ajute!A voastră, Măria"A patra scrisoare"Dragă Măria, în sfârşit, am posibilitatea să-ţiscriu. Am ajuns cu bine la... Lagărul nostru e lazece mile de oraş. Nu pot să-ţi descriu viaţanoastră. O cunoşti. Vreau să-ţi scriu puţin despremine. îi mulţumesc Domnului că sunt sănătoasăşi pot munci fizic. Eu şi sora X am fost duse lamuncă în atelier. Lucrăm la maşini. Munca e grea163şi sora X are o sănătate şubredă. Eu lucrez pen-tru amândouă. Termin întâi lucrul meu, apoi oajut pe ea. Muncim douăsprezece, treisprezeceore pe zi. Mâncarea este ca şi a voastră, foarte

puţină. Dar nu asta doream să-ţi scriu.Inima mea îl laudă pe Dumnezeu şi-I mul-ţumeşte că mi-a arătat prin tine calea spre mân-tuire. Fiind pe acest drum, viaţa mea are acumun ţel şi ştiu unde merg şi pentru cine sufăr. Simtnevoia să spun şi să mărturisesc tuturor mareabucurie a mântuirii care-mi stăpâneşte inima. Cinene poate separa de dragostea lui Dumnezeu înHristos? Nimeni şi nimic. Nici închisoarea şi nicisuferinţa! încercările pe care Dumnezeu ni letrimite ne întăresc din ce în ce mai mult în cre-dinţă. Inima mea este plină de mila lui Dumnezeucare se revarsă. La lucru mă pedepsesc şi-midau de muncit în plus, pentru că nu pot fi tăcutăşi trebuie să spun tuturor ce-a făcut Domnulpentru mine. El a făcut din mine o făptură nouă,m-a creat din nou, pe mine care eram pe ca-lea pierzării. Pot să păstrez tăcerea? Niciodată!Atâta vreme cât buzele mele vor putea rosticuvinte, am să mărturisesc tuturor despre mareaSa dragoste.în drumul spre lagăr m-am întâlnit cu mulţifraţi şi surori în Hristos. Ce miraculos este căsimţi prin Duh că sunt copiii lui Dumnezeu de164îndată ce-i vezi. Este inutil să vorbeşti. De la pri-ma vedere ştii cu cine ai de-a face.Când eram în drum spre lagăr, într-o gară, avenit o femeie, ne-a dat de mâncare şi-a spusdoar trei cuvinte: "Dumnezeu este viu".în primn seară când am ajuns aici (era târ-ziu), am fost duse în nişte barăci subterane. Amsalutat pe cele de acolo cu "Pace vouă" şi sprebucuria noastră, din toate colţurile am auzit "Văprimim cu pace". Şi din prima seară am simţit căsuntem într-o familie.Da, tot ceea ce-ţi scriu este realitate, nu ima-ginaţie. Suntem aici multe care credem în Hristosca Mântuitor personal. Mai mult de jumătate dindeţinuţi sunt credincioşi. Avem printre ei maricântăreţi şi buni predicatori ai Evangheliei. Sea-ra, când ne adunăm după o zi de muncă grea, câtde minunat este să petrecem măcar puţin timp înrugăciune Ia picioarele Mântuitorului nostru. CuHristos alături, libertatea este oriunde. Am învă-ţat aici imnuri frumoase şi în fiecare zi Dumnezeuîmi dă din Cuvântul Său. La 19 ani am sărbătorit,pentru prima oară, naşterea Domnului. N-am săuit niciodată această zi! A trebuit să lucrăm toatăziua. Dar câţiva din fraţii noştri n-au rezistat sănu meargă la râul de-alături. Acolo au spart ghea-ţa şi-au pregătit locul în care am fost botezată euşi şapte din fraţi, după Cuvântul Domnului. O, ce165fericită sunt şi cât aş G dorit, Măria, să fii cu mine,

ca să pot răscumpăra măcar în parte, prin iubireafaţă de tine, răul pe care ţi l-am pricinuit în tre-cut Dar Dumnezeu ne aşază pe fiecare la loculnostru şi trebuie să stăm acolo unde ne-a pus Ei.Salută întreaga familie a copiilor lui Dumnezeu.Dumnezeu va răsplăti din plin munca voastră co-mună, aşa cum m-a binecuvântat şi pe mine. CitiţiEvrefl2:l-3.Toţi fraţii vă salută şi toţi sunt bucuroşi căaveţi o credinţă atât de puternică în Dumnezeuşi că-L slăviţi neîncetat în suferinţele voastre. Dacăscrii şi altora transmite-le salutări.A voastră, Varia"A cincea scrisoare"Dragă Mana, am găsit în cele din urmă prilejulsă-ţi scriu câteva rânduri. Pot să-ţi comunic, dra-ga mea, că prin mila lui Dumnezeu, atât eu cât şisora X suntem sănătoase şi ne simţim bine. Suntemacum în... Ne-au trimis la... şi vom rămâne acolo.îţi mulţumesc pentru grija ta maternă faţă demine. Am primit tot ceea ce ai pregătit pentru•.oi. îţi mulţumesc pentru cel mai preţios lucru,pentru Biblie. Mulţumeşte tuturor, când vei scrie,transmite salutările şi mulţumirile mele pentru totce au făcut pentru mine.166Deoarece Dumnezeu mi-a descoperit tainaadâncă a iubirii Sale sfinte, mă consider cea maifericită fiinţă din lume. Consider suferinţa, pe ca-re trebuie s-o îndur, drept cea mai mare favoare.Sunt bucuroasă că Dumnezeu mi-a dăruit, dinprima zi a credinţei mele, fericirea de-a suferipentru El. Rugaţi-vă pentru mine ca să pot ră-mâne credincioasă până la sfârşit.Dumnezeu să vă ajute pe toţi şi să vă întă-rească pentru lupta sfântă!Vă sărutăm pe toţi, eu şi sora X. Când vom Gtrimise la... vom găsi poate alt prilej de a vă scrie.Nu vă faceţi griji pentru noi. Suntem vesele,pentru că răsplata noastră în ceruri va G mare.Matei 5:11 -12.■

A voastră, Varia"Aceasta este ultima scrisoare a fetei care, co-munistă Gind, L-a găsit pe Hristos, L-a mărturisitşi a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă.Nu s-a mai auzit despre ea nimic, dar iubirea eipentru Isus demonstrează frumuseţea spiritualăa Bisericii Subterane plină de credinţă, din lumeacomunistă.167

Capitolul 7Cum pot ajuta creştinii din Vest• Mesajul meu, de la Biserica Subterană,pentru voi:Am fost numit "vocea Bisericii Subterane".Nu mă simt vrednic să fiu vocea unei părţi atâtde onorate din corpul lui Hristos.Cu toate acestea, am condus, acum câţivaani, în ţările comuniste, o parte a Bisericii Sub-terane. Printr-o minune am supravieţuit celor 14ani de tortură şi temniţă, în care se includ şi ceidoi ani petrecuţi în celula morţii. Printr-un mira-col şi mai mare, Dumnezeu a găsit de cuviinţă sămă scoată din închisoare şi să mă ducă în Vestpentru a vorbi Bisericii libere.Vorbesc în numele fraţilor mei care zac înnenumărate morminte fără nume. Vorbesc în nu-mele fraţilor mei care acum se adună în taină înpăduri, subsoluri, poduri şi alte asemenea locuri.Am fost convins de Biserica Subterană dinRomânia să-mi părăsesc ţara şi să duc în afarămesajul ei pentru creştinii liberi din lume. Printr-o168minune am reuşit să plec şi-mi îndeplinesc misi-unea care mi-a fost încredinţată de cei rămaşi înurmă, muncind, riscând, suferind şi murind în ţă-rile comuniste.Mesajul, pe care-1 aduc din partea BisericiiSubterane, este:Nu ne părăsiţi! Nu ne uitaţi! Nu ne lăsaţi înizolare! Daţi-ne uneltele care ne trebuie! Vom plă-ti preţul necesar pentru folosirea lor!Acesta este mesajul pe care trebuie să vi-1 co-munic. Vorbesc pentru Biserica redusă la tăcere,pentru Biserica Subterană, mută.Ascultaţi plânsul fraţilor şi surorilor voastredin ţările comuniste. Ei nu cer să scape, să fie însiguranţă sau să aibă o viaţă mai uşoară. Ei cernumai uneltele cu care trebuie să contracarezeotrăvirea tineretului - generaţia viitoare - prin ate-ism. Cer Biblii pentru a le folosi în răspândireaCuvântului lui Dumnezeu. Cum să răspândeascăCuvântul dacă nu-1 au?Biserica Subterană se aseamănă cu un chi-rurg care călătoreşte cu trenul. Vehicolul se cioc-neşte cu altul şi sute de oameni zac la pământsfârtecaţi, răniţi, murind. Chirurgul merge prin-tre muribunzi, plângând: "O dacă aş avea instru-mentele mele.1" Cu acestea ar putea salva multevieţi. în aceeaşi stare se află şi Biserica Subte-

rană. Are bunăvoinţă, dar n-are... instrumente.12 - Strigătul Bisericii prigonite169Este atât de dornică să-şi ofere martirii! Este atâtde dornică să rişte ani de temniţă comunistă! Dartoată bunăvoinţa ei este fără valoare, câtă vremenu are instrumentele necesare harului său. Ru-gămintea bisericii pline de curaj şi credinţa dinsubteran, către voi care sunteţi liberi este: Daţi-neinstrumente: Evanghelii, Biblii, literatură, ajutor! Şinoi vom face restul!• Cum pot ajuta creştinii liberiOrice creştin liber poate ajuta îndată, în felulurmător: Ateiştii sunt nişte oameni care nu re-cunosc sursa invizibilă a vieţii. Ei n-au nici unsimţământ şi nici înţelegere pentru ceea ce estemister în univers şi în viaţă. Creştinii pot să-i ajute,remarcându-se nu prin înfăţişare, ci prin credinţă,ducând o viaţă în acord cu Dumnezeu, Cel in-vizibil. Ei pot să ne ajute ducând o viaţă de creş-tini autentici, o viaţă de sacrificiu. Pot să ajuteprotestând public, ori de câte ori creştinii suntpersecutaţi.Creştinii vestici pot ajuta, rugându-se pentrumântuirea comuniştilor. O asemenea rugăciunepoate părea naivă. Noi ne-am rugat pentru comu-nişti şi a doua zi ei ne-au torturat mai rău, decâtînainte de rugăciune. Dar şi rugăciunea Domnului170nostru, din Ierusalim, a fost tot aşa de naivă. El afost crucificat după rugăciune. Şi totuşi, numaidupă câteva zile locuitorii Ierusalimului îşi lo-veau pieptul şi se converteau.Nici pentru ceilalţi, rugăciunea nu s-a pier-dut. Orice rugăciune s-a păstrat. Orice rugăciu-ne, care nu este acceptată de cel pentru care mij-loceşti, se întoarce cu multe binecuvântări asu-pra voastră şi devine un blestem pentru obiectulrugilor voastre. împlinind cuvântul lui Hristos euşi alţi creştini ne-am rugat pentru Hitler şi oame-nii lui. Sunt convins că rugăciunile noastre auajutat tot atât de mult-la înfrângerea lui ca şigloanţele soldaţilor aliaţi.Trebuie să ne iubim vecinii ca pe noi înşine.Comuniştii sunt vecini de-ai noştri, ca oricare alţii.Comuniştii sunt rezultatul neîmplinirii cuvintelorlui Hristos: "Am venit să dau viaţa, o viaţă deplină?Creştinii nu au realizat încă o viaţă deplinăpentru fiecare. I-au lăsat pe unii la marginea lu-crurilor valoroase din viaţă. Ei s-au revoltat şi auformat Partidul Comunist Sunt adesea victimele

injustiţiei sociale. Acum sunt aspri şi cruzi. Tre-buie să luptăm împotriva lor. Dar creştinii, chiaratunci când luptă cu un inamic, îl înţeleg şi-1 iubesc.Noi nu suntem fără vină, pentru faptul că uniisunt comunişti Suntem vinovaţi cel puţin prin ne-glijarea datoriei. Pentru aceasta trebuie să plătim,171iubindu-i (ceea ce este total diferit de a-i agrea)şi să ne rugăm pentru ei. Nu sunt atât de naiv, în-cât să cred că, iubindu-i doar, putem rezolva pro-blema comunistă. Nu pot să sfătuiesc autorităţilede stat să rezolve problema gangsterismului doarprin iubire. Trebuie să existe o forţă poliţienească,judecători, închisori pentru gangsteri şi nu numaipastori. Dacă gangsterii nu se căiesc, trebuie săfie întemniţaţi. Nu voi folosi niciodată cuvântulcreştinesc "iubire" pentru a combate lupta dreaptăpolitică, economică, culturală împotriva comu-nismului, considerând că comuniştii nu sunt alt-ceva decât gangsterii la scară internaţională. Gang-sterii fură o pungă, ei jefuiesc ţări întregi.Dar pastorul, ca şi creştinul individual, tre-buie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a-iaduce la Hristos atât pe comunişti, oricâte crimear fi comis aceştia, cât şi pe victimele acestora.Trebuie să ne rugăm pentru ei cu înţelegere.• De urgenţă, sunt necesare Biblii, Evangheliiîn al doilea rând, creştinii liberi pot ajuta, tri-miţând Biblii şi fascicole din Biblie. Există mij-loace prin care acestea pot fi trimise, în siguranţă,în ţările comuniste, deoarece am trimis până acummulte, şi au ajuns cu bine. în mod sigur există căi,172dacă, cei liberi, voi fraţi şi surori creştini, le veţitrimite Bisericii Subterane. Când eram în România,am primit multe Biblii în felul acesta. Nu se puneproblema cum ajung. Ele trebuie numai furnizate.Este o nevoie disperată de ele. Mii de creş-tini nu au Biblii sau Evanghelii şi aceasta, de maibine de 50 de ani în Rusia, şi în ţările satelite.Doi ţărani foarte murdari au venit la mineacasă într-o zi. Ei veniseră din satul lor pentru acăpăta o slujbă, care consta în săparea pămân-tului îngheţat, în plină iarnă, sperând să câştigebanii necesari cumpărării unei Biblii vechi, jerpe-lite pe care s-o ducă în satul lor. Pentru că pri-misem Biblii din America, le-am oferit o Biblienouă. Nu-şi puteau crede ochilor! Aii încercat s-oplătească cu banii câştigaţi, cu atâta greutate înfrig. Am refuzat banii. Ei au alergat cu Biblia însat. După câteva zile am primit o scrisoare entu-ziastă de mulţumiri. Era semnată de 30 de săteni.

Ei au tăiat cu grijă Biblia în trei părţi pe care leschimbau între ei.Este patetic să vezi un rus cerşind o foaie dinBiblie. El îşi hrăneşte sufletul din ea şi este feri-cit să schimbe o vacă sau o capră pe o Biblie. Uncunoscut şi-a vândut verigheta ca să cumpere oBiblie veche. Copiii noştri n-au văzut niciodată ofelicitare de Crăciun. Când se întâmpla să cape-te una, toţi copiii satului se aplecau asupra ei, şi173un bătrân le explica despre copilul Isus, SfântaFecioară şi alte întâmplări despre Hristos şi mân-tuire. Şi toate... in urma unei felicitări de Crăciun.Şi în acest mod, puteţi face ceva.în al treilea rând trebuie să tipăriţi şi să tri-miteţi o literatură, care să combată otrava ateis-tă, administrată tineretului din grădiniţă până laUniversitate. Comuniştii şi-au pregătit "Călăuzaateului". Ea este "Biblia" lor. Versiuni simple suntpredate în grădiniţe şi versiuni mai avansate co-piilor în şcoli, pe măsură ce cresc. Biblia cea falsăîl urmează pe copil în dezvoltarea sa şi-1 intoxicăcu ateism pe tot parcursul şcolarizării. Creştiniilumii n-au tipărit niciodată un răspuns pentru acestîndreptar ateist. Trebuie să-1 realizăm. Trebuiesă facem acest lucru de îndată, pentru că BisericaSubterană nu are o literatură antidot, împotrivaacestei otrăvi. Biserica Subterană are mâinile le-gate, până ce va avea asemenea cărţi, în limbileţărilor comuniste.Tineretul nostru otrăvit trebuie să aibă un răs-puns, argumentul lui Dumnezeu, argumentul nos-tru al creştinilor. Acesta este alt lucru pe care-1puteţi face, ajutându-ne să procurăm o literaturăde răspuns la "îndreptarul ateist", o literatură ilu-strată cât şi Biblii pentru copii.Al patrulea lucru, pe care-1 puteţi face, este săvă uniţi mâinile cu membrii Bisericii Subterane,174dându-le posibilitatea să călătorească şi să semişte pentru a răspândi Cuvântul, a evanghelizade la om la om. In acest moment, majoritateasunt legaţi de casele lor, din cauza lipsei de fon-duri din care să cumpere bilete de tren, de auto-buz şi hrana pentru drum. Ei sunt astfel blocaţi,puşi în imposibilitatea de a se deplasa, în timp cesate, la o distanţă de 15 - 30 kilometri, îi cheamăpentru adunări secrete. Dându-le câţiva dolaripe lună, (10 - 20$) îi putem dezlega, punându-i ladispoziţia celor din oraşe sau sate îndepărtate,unde să ducă Cuvântul Domnului.Foştii pastori, care au suferit în închisori pen-tru credinţa lor, au un mesaj înflăcărat, o dra-goste arzătoare pentru semenii lor, dar n-au mij-loacele materiale pentru a putea duce acest mesaj

în alte localităţi. Câţiva dolari pe lună le pot oferiaceastă posibilitate.Creştinii, bărbaţi şi femei, trebuie ajutaţi. Fiindcreştini, ei câştigă abia cât să supravieţuiască şinu au posibilitatea deplasării pentru a evanghe-liza. Tot prin acelaşi miracol, câţiva dolari îi potajuta.Pastori, ai Bisericilor oficiale, care fac în para-lel şi o slujire secretă şi care îşi asumă mari riscuri,trebuie să aibă nişte fonduri secrete, destinateacestui scop. "Salariul" lor stabilit de autorităţieste extrem de redus. Dăruirea acestor pastori,175care îşi riscă libertatea, ignorând legislaţia comu-nistă şi propovăduind Cuvântul, copiilor, tinere-tului şi adulţilor în întruniri tainice, nu ajunge. Eitrebuie să dispună şi de mijloace pentru a-şiîndeplini slujirea secretă şi rodnică.Câţiva dolari pe lună îi pot ajuta să fie efi-cienţi în răspândirea Evangheliei. Şi aceasta esteo modalitate de-a ajuta Biserica Subterană.Apoi trebuie să răspândim Evanghelia în ţă-rile comuniste, prin radio. Folosind posturile lu-mii libere, putem da hrană sufletească BisericiiSubterane care este în mare nevoie de "Pâineavieţii11. Deoarece guvernele comuniste folosesc ben-zile de unde scurte pentru a-şi duce propagandaîn mijlocul popoarelor lor înrobite, oamenii auacest tip de aparate. Uşile sunt deci deschisepentru transmisiunile radiofonice în aceste ţări.Reţeaua trebuie extinsă. Biserica Subterană tre-buie să obţină hrana pe care transmisiunile aces-tea o pot procura. Iată deci un alt mijloc de-aajuta Biserica Subterană din ţările comuniste.• Tragedia familiilor de martiri creştiniTrebuie să procurăm ajutoare pentru acestefamilii. Zeci de mii de asemenea familii se zbatacum în condiţii disperate. Când un membru al176Bisericii Subterane este arestat, o dramă teribilăse abate asupra familiei sale. Este ilegal ca cine-va să-i ajute. Acesta este un plan bine gândit alcomuniştilor, pentru a face să crească suferinţasoţiei şi a copiilor, rămaşi în urmă. Când un creş-tin este întemniţat, dus la tortură şi adesea lamoarte, suferinţa abia începe. Familia îndură lanesfârşit. Pot să spun că, de nu mi s-ar fi trimis,printr-o filieră creştină, ajutor din lumea liberă,pentru mine şi familia mea, n-am fi supravieţuitniciodată, nu aş fi fost acum cu voi şi nu aş fi scrisaceste rânduri.Chiar acum a izbucnit un val de arestări înmasă şi de teroare împotriva creştinilor atât înRusia cât şi în restul ţărilor satelite. Tot timpulapar noi martiri. Trupurile lor merg în mormânt

şi sufletele spre răsplată, dar familiile trăiesc încondiţii groaznice. Ele trebuie ajutate şi putem s-ofacem. Desigur, trebuie să ajutăm indienii şi afri-canii înfometaţi Dar cine merită cel mai mult aju-torul creştinilor, decât familiile celor care au muritsau au fost torturaţi pentru Hristos în închisorilecomuniste?De Ia eliberarea mea, organizaţia "Isus pentruLumea Comunistă" mi-a trimis multe ajutoare pen-tru familiile creştinilor martiri. Ceea ce a făcutaceastă organizaţie este puţin, în comparaţie cuceea ce se poate realiza cu ajutorul vostru.177Ca membru al Bisericii Subterane, care a su-pravieţuit şi a scăpat, v-am adus un mesaj, unapel, o pledoarie pentru fraţii mei lăsaţi în urmă.Ei m-au trimis ca să aduc acest mesaj. Eu amtrăit printr-o minune, ca să pot face acest lucru.V-am vorbit despre urgenţa de a-L aduce peHristos lumii comuniste, despre urgenţa de a aju-ta familiile creştinilor martiri. V-am arătat căilepractice, prin care puteţi ajuta Biserica Subtera-nă să-şi îndeplinească misiunea de răspândire aCuvântului.Când am fost bătut la tălpi, limba mea a stri-gat. De ce a strigat limba? Nu ea era lovită. Aţipat pentru că limba şi tălpile făceau parte dinacelaşi trup. Iar voi, creştinii liberi, faceţi partedin acelaşi Trup al lui Hristos care este acum bă-tut în închisorile comuniste, care dă martiri pen-tru Hristos.Nu simţiţi durerea?Biserica timpurie, în toată frumuseţea, sacri-ficiul şi devotamentul ei s-a trezit la viaţă în ţărilecomuniste.Când Domnul nostru Isus Hristos Se ruga,agonizând în grădina Ghetsimani, Petru, Iacov şiîoan erau ca nişte pietre aruncate departe, decea mai mare tragedie a istoriei, dar erau în somnadânc Cât de mult din propriul vostru interes creş-tin este îndreptat spre uşurarea bisericii martire?178întrebaţi-i pe pastorii şi conducătorii bisericilorvoastre ce s-a făcut în numele vostru pentru aju-torarea fraţilor şi surorilor din dosul Cortinei deFier.în spatele zidului acestei Cortine, drama, erois-mul şi martiriul Bisericii timpurii se desfăşoară con-tinuu - şi acum - iar Biserica liberă doarme.Fraţii de acolo, singuri, fără ajutor duc bătă-lia cea mai mare, cea mai curajoasă a secolului al

XX-lea, egală în eroism şi devotament cu cea abisericii din primele timpuri. Iar Biserica liberădoarme, nepăsătoare la lupta şi agonia lor, la felcum au dormit cei trei apostoli, în timpul agonieiMântuitorului.Vreţi să dormiţi şi voi, în timp ce BisericaSubterană, fraţii voştri în Hristos, suferă şi luptăpentru Evanghelie? Veţi auzi chemarea noastră?Amintiţi-vă de noi! Ajutaţi-ne! Nu ne părăsiţi!Acum, v-am predat mesajul din partea prea-credincioasei, martirei Biserici Subterane din ţă-rile comuniste, din partea fraţilor voştri, care su-feră în lanţurile ateismului comunist. ~ '■'•*.■'■" -.■ ■••

CUPRINSDespre autor 15Capitolul 1Setea arzătoare a ruşilor pentru Hristos / 9Capitolul 2Suprema dragoste/41

Capitolul 3Răscumpărarea şi eliberarea pentru a lucra în Vest / 59CapitoM4învingând comunismul cu duhul dragostei lui Hristos / 65Capitolul 5Biserica Subterană invincibilă /111

Capitolul 6Vum învinge creştinătatea comunismul /138Capitolul 7Cum pot ajuta creştinii din Vest /168

■

-,■■ ?

■

■

Redactor TEODOR PANDREATehnoredactor. MĂRIA NICOLAECulegere fi paginare pe calculator. RAHELA DOBREFotomontaj: OLGA CHIBICI•Bun de tipar 25.11.1993. Apărut 1994. Coli de tipar 5 3/4Tiparul executat sub comanda nr. 24/1993

la Tipografia STBPHANUS,Str. Bibescu Vodă nr. 1 Bucureşti ROMÂNIA

NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU!... Strâng Cuvântul Tău în inima mea casă nupăcătuiesc împotriva Ta.Societatea STEPHANUS editează, ti-păreşte, comercializează cărţi cu conţinut creştin:eseuri, meditaţii, povestiri pentru copii, biogra-fii, comentarii, studii biblice, pagini documentare,poezii.Adresa noastră:Str. Bibescu Vodă, nr. 1, sector 4, BucureştiCod 70521Telefon 6156574, 6311197DE ACELAŞI AUTORCĂRŢI APĂRUTE:Cele şapte cuvinte de pe cruceîmbătat de dragosteDrumul spre culmiDovezi ale existenţeiAvraam - tatăl tuturor credincioşilor

CĂRŢI ÎN CURS DE APARIŢIE:Umpleţi vidul!100 de meditaţii în închisoareDe la suferinţă la biruinţăMarx şi SatanDorim să comunicăm cu dvs., cititorii, fie per-sonal, fie prin scrisorile dvs.Vă aşteptăm!182

StephanusEDITURACREŞTINAmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmSTRIGĂTUL BISERICII PRIGONITE nueste un aspru rechizitoriu la adresa perse-cutorilor Bisericii - aşa cum ar putea păreala o lectură superficială -, ci este un poemal dragostei lui Hristos care l-a inundat peautor şi care, la rândul său, revarsă dinaceastă dragoste peste semenii săi, cu-prinzandu-l aici chiar şi pe prigonitori.Apărută în Vest, în 1967, cartea aceastaaduce primele mărturii despre Biserica pri-gonită din dosul "Cortinei de Fier".Devenită best-seller şi tradusă în nume-roase limbi, apare abia acum în România,ţara de baştină a autorului.

Cum multe din faptele relatate s-au pe-trecut în ţară, cartea, pe lângă mişcătoa-rele dovezi ale forţei spirituale a martirilorcreştini, are o Incontestabilă valoare de do-cument, pentru acea epocă întunecată aistoriei noastre.ISBN 973-96184-8-0