Liceul Teoretic Recea

Chibzuinţa Să citească înţeleptul şi îşi va mări ştiinţa, cel neîncercat

va căpăta agerime de minte, cel priceput va dobîndi iscusinţa, iar tînărul – cunoştinţa şi chibzuinţa.

Anul II , nr. 4 Octombrie 2010 Redactor – şef: Taisia Dascal

Dragii si scumpii nostri profesori!E toamnă în gînd şi-n calendar. Dupa sărbatoarea de

1 septembrie, cînd ne-am adunat din nou pe băncile şcolii pentru a pune în valoare şi anul acesta talentele elevilor, vîntul adie uşor,

aducînd o minunată si specială sărbatoare - Ziua profesorului .Profit puţin şi eu de această ocazie şi vă aduc din suflet cele mai sincere si mai calduroase felicitari, dorindu-vă multa sănătate,

răbdare, putere, cît mai multi copii cuminţi, activi şi numai bucurii din partea lor. Îl rog pe bunul Dumnezeu să vă dea un zîmbet la fiecare lacrimă, un cer senin după fiecare furtună, o promisiune la fiecare grijă, un raspuns la fiecare

întrebare . Mult succes în continuare!Cu respect, Alina Serjantu, clasa a XI-a

Închinăciune profesorilor ,,Chiar şi cea mai înţeleaptă minte mai are Un fir de păr albit-a ceva de învăţat.” Pe fruntea Ta măreaţă. George Santayna Un zîmbet de lumină ,,Nu învăţăm pentru şcoală, dar învăţăm Ţi s-a aprins pe faţă. pentru viaţă.” Proverb Şi inima îţi saltă De bucurie plină, Căci unde a fost unbră Acuma e lumină.

Din pîinea cunoştinţei Împarţi cu bunătate, Cu drag acelor care

În ziar puteţi citi: - 21 septembrie - Hramul Satului; - Rolul bunicilor în viaţa copiilor;- Ziua Pedagogului. Interviu cu Profesorii din Liceu; - Toamna - un anotimp de aur;- Aranjamente de toamnă.

Sînt dornici de-a şti carte.

Către a Ta făptură Şi munca Ta de zor Mă-nchin cu pietate, Iubite Profesor! Milescu 1

Ziua hramului Ziua hramului este o zi de sărbătoare. În această zi se cinsteşte acel sfînt care este protectoer al Sfîntului Locaş şi al întregului Sat. Din anul 1990, satul Recea o are ca protectoare, ajutătoare, dar şi rugătoare pe Maica Domnului. În ziua de 21 septembrie se sărbătoreşte un eveniment din viaţa Fecioarei Maria- Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Fiind din părinţi evlavioşi, Ioachim şi Ana, care după multe rugăciuni, au primit-o ca dar divin, ea întreaga viaţă şi-o consacră lui Dumnezeu. Trăind la Templul din Ierusalim, a primit o educaţie aleasă, pregătindu-se să devină vas ales, umbrit de Duhul Sfînt pentru a naşte pe Cel fără de început - pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat şi a venit pe pămînt pentru a ne da posibilitate ca să moştenim viaţa veşnică. Atmosfera sărbătorii a fost

amplificată de frumoasele cîntări ale corului, atît din timpul slujbei, cît şi la sfîrşitul ei, şi de programul sărbătoresc pe care l-au prezentat copiii după săvîrşirea serviciului divin. Aşa cum pe majoritatea icoanelor, Maica Domnului îl ţine în braţe pe Fiul său, în partea stîngă, aproape de inimă, tot aşa şi astăzi caută cu multă îndurare şi-i ia în braţele ei pe cei ce-L cinstesc pe Fiul ei şi sărbătorea ei - Ziua Hramului. Preotul Constantin Ajută-ne Maică Sfantă

Sfânta Născătoare a lui Dumnezeu,

Maică Preacurată, scapă-ne de rău,Roagă-Te, Măicuţă, pentru al Tău popor,Cu rugile Tale, dă-ne ajutor. Roagă-L, Maică Sfântă, pe-al Tău Fiu Iubit, Ca să aibă milă de-’ăst popor rănit, Să ne ierte, Maică, pentru c-am greşit, Nu am ascultat, şi-am păcătuit.Pentru a noastră vină, acum suferim,Dar nu recunoaştem şi păcătuim,Ne-a trimis necazuri şi tot nu vedem,Că noi de sfârşit, încet ne-apropiem. Ape mari şi multe ne-au înconjurat, Dar lumea întreagă, zace în păcat;

Peste tot în lume inundaţii sunt, Cum n-a fost vreodată, pe acest pământ.Mai avem curajul ca să mai strigăm:“Cu ce-am greşit, Doamne?”… şi ne supărăm.Suntem orbi cu toţii, nu realizăm,Prin păcat, de Domnul, noi ne depărtăm. Răutatea–i multă, peste tot în lume, Nimeni nu mai ştie de faptele bune,

2 Crime, sinucideri şi bătai din greu,Cum de ne mai poate răbda Dumnezeu. Mulţumim, Maicuţă, că ne ocroteşti, Sfântă Născătoare, mult ne mai iubeşti

De nu ai fi Tu,  Maică Preacurată, Ar fi dispărut, de mult, lumea toată.Ai făcut, Preasfântă, minuni foarte multe,Ajută –Ţi copiii, de-acum înainte,Nu ne mai lăsa, ca să suferim,Şi mereu noi Ţie să îţi mulţumim. Că ne-aşteaptă, Maică, necazuri nespuse, Suferinţe grele, de păcate-aduse, De nu ne îndreptăm, greu o să ne fie, Vom vedea cu toţii, a Domnului mânie.

Doar prin ale Tale, rugi înălţătoare,Tu, Măicuţă Sfântă, fii îndurătoare,Tu şi cu toţi Sfinţii, vă rugaţi mereu,Să ne dea iertare, Bunul Dumnezeu Crin ales şi Sfânt, cu un dulce miros, Mântuire ne-ai dat, prin Domnul Hristos; Roagă–Te Măicuţă şi noi să venim, Să fim pe vecie, în ceruri. Amin. Cristina ONOIU

Rolul bunicilor în viaţa copiilorOmul n-ar putea să existe dacă n-ar avea părinţi, şi ei, la rîndul lor, părinţi.Cele mai apropiate fiinţe sînt părinţii noştri, iar cei mai dragi – bunicii, bunicul şi bunica. Ei sînt cei care vă iubesc şi vă aşteaptă încă înainte de naşterea voastră. Vă iubesc necondiţionat. Mai apoi vă supraveghează întreaga viaţă., de la primii paşi, primele verbe şi gesturi şi pentru ei, sînteţi un pic mai scumpi ca copiii lor, deoarece sînt la o vîrstă a înţelepciunii, cînd viaţa o privesc altfel, văd lucrurile şi sensul vieţii mai profund.Bunica este şi mamă şi soţie, şi menirea ei pe pămînt este foarte importantă. Ea ne mîngîie, ne alintă, ne supraveghează, ne dă sfaturi şi exemplu de urmat.

Bunica

O sfîntă din icoane cu faţa zîmbitoare, Cu ochii de carbune, cu parul ca de nea, De-o bunatate rară, cu inima deschisă, Curată ca şi crinul. Aşa-i bunica mea.

O, cum o văd şi-acum, cu furca-n brîu infipta,O văd şi simt cum trece prin mine un fior,

Căci parcă-aud şi-acum povestea cu crăiese Şi fusul la ureche cum sfărăie uşor.

Această poezie iţi este inchinată, Bunică scumpă, ţie, din tot sufletul meu. Eşti sacră pentru mine şi te asigur buno,

Că vie şi măreaţă raîane-vei mereu.

Bunica este acea fiinţă care, atuncicînd părinţii pleacă peste hotarele ţării,are grijă de nepoţi, îi creşte, îi educă,le dă sfaturi, reuşind să chiverniseascăgospodăria, să ţină casa şi familiaunită. Ea este cea care păstrează tra-diţiile şi obiceiurile strămoşeşti şi le transmite generaţiilor viitoare. Să ne trăiţi, scumpelor noastre bunici! Dumnezeu să vă ocrotească şi vă rugăm să ne povăţuiţi mereu! Sînteţi ca nişte sfinte din Icoane, pe care nu le vom uita nicicînd.

3

Importanţa pedagogului Pedagogie, în concepţia mea e ştiinţa care se ocupă cu studiul copilului. Pedagogul e cel care, nemijlocit, are contact cu copilul în creştere. Pentru copil, primul pedagog e mama, care încă, din prima zi de viaţă, îi acordă cele mai dulci lecţii. Părinţii în comun acord, fără să ia lecţii de metodică pedagogică, uneori inconştient,chiar dau dovadă de măiestrie pedagogică. Există o pedagogie populară, care are multe tangenţe cu principiile de educaţie creştină. Contactul cu un pedagog profesionist, în grădiniţă, apoi în şcoală nu trebuie să survină ca un şoc, cuvîntul educaţie şi instruire fiind deja cunoscute, dar şi trăite, acasă, la biserică, în societate. Acum, punctul forte al pedagogului, e în faptul cum primeşte şi cum coordonează cu fiecare copil în particular, fiindcă nu are de a face cu o filă de carte curată, dar cu un cod de reguli, principii gata stabilite. O muncă enormă, migăloasă, dar care răsplăteşte şi motivează prin rodul muncii lor. Munca unui pedagog e atît de importantă, cît de important e însuşi Omul. Sîrghii Daniela, cl a VIII-a A

Dragă bunică,În această zi frumoasă, vreau să-ţi spun

cîteva cuvinte duioase: să trăieşti, să fii . .

fericită şi de nepoţei iubită,să fii ca o floare gingaşă,

mirositoare, să ne îndemni la bine, să neîmputerniceşti şi cu un sfat bun să nepovăţuieşti. Noi îţi mulţumim pentru

toate, că ne-ai îngrijit, pentru că ne-ai ocrotit,sfaturi bune ne-ai dat şi pentru toate ne-ai

iertat. Dascal Xenia, cl a VI-a A

4

NOI VĂ NUMIM EROINoi vă numim eroi şi-avem dreptate // Căci n-aţi plecat în ţări îndepărtate // Cum pleacă alţii după bogăţii // Ci aţi rămas aici, lângă copii [...]

Viaţa şi şcoala

Interviu cu doamna Viorica Guzgan,profesoară de limba franceză în Liceul Teoretic Recea

Totdeauna am admirat munca profesorului. Un profesor trebuie să fie ca un Apostol. Fie că învăţătura pe care o propovăduieşte le este pe plac celor care îl ascultă, fie că este primit şi acceptat de ei sau nu, fie că îl privesc cu dragoste sau dispreţ, fie că-i apreciază munca mai mult sau mai puţin, el răspîndeşte învăţătura sa, şi această chemare vine din interior. Democrit spunea că ,,dacă nu-i deprinzi pe copii să muncească, nu vor învăţa nici să citească, nici să scrie, nici muzică, nici gimnastică, nici ceea ce cuprinde întreaga virtute a omului: respectul, izvorît din exercitrea tuturor învăţăturilor de mai sus”.

- Spuneţi-ne, vă rog, cum este munca pedagogului? - Munca pedagogului este o muncă nobilă şi foarte necesară societăţii, dar totodată este şi foarte grea, deoarece pedagogul este cel care va scoate la lumină din individualitatea celui educat ceea ce are el mai bun.

Această muncă presupune nişte relaţii speciale, de colaborare între profesor şi elev, îl transformă pe profesor dintr-un supraveghetor într-un partener, într-un consilier în probleme socio-afectieve. - Ce ar contribui la ridicarea autorităţii pedagogului? - Consider că autoritatea pedagogului va creşte odată cu elaborarea unei politici educaţionale, bine gîndite la nivel de stat.

5 Octombrie – Ziua Pedagogului Dragi profesori, Sincere felicitări cu ocazia acestei zile frumoase. Vă dorim ca calea vieţi i să fie aşternută cu petale de trandafir, soarele să vă lumineze sufletul şi să vă încălzească spiritul, ca îngerii din ceruri să vă vegheze norocul şi unde nu vă ve-ţi afla, să aveţi parte doar de bucurie, vorbe calde şi un zîmbet luminos pe buze, căci dumnevoastră sunteţi cei ce ne ve-ţi lumina calea spre viitor şi ne demonstraţi propriile puteri, ajutîndu-ne să le folosim corect. Numai cu ajutorul mîinilor fermecate şi răbdării de aur, ne creaţi adevăraţi oameni, crescîndu-ne şi educîndu-ne ca pe proprii copii, ajutîndu-ne să cunoaştem doar bunătăţile vieţii. Pentru tot binele făcut, rămîne să vă răsplătim cu

sincere mulţuniri, cuvinte calde şi un mare respect. Felicitări!

Agnesa Grebencova, cl. a VIII-a A

Alt factor ar fi o colaborare mai strînsă dintre părinţi şi pedagogi. Spre regret, mulţi părinţi astăzi puţin se interesează de soarta copiilor lor, punînd toată povara educaţiei lor pe umerii şcolii.

- Cine vă susţine şi vă inspiră pentru reuşita în viaţă şi în şcoală? - Reuşita şi succesul pe care îl am îl datorez entuziasmului propriu, muncii de zi cu

zi, colaborării cu colegii- Care sunt calităţile pe care trebuie să le posede un pedagog ?- Activitatea unui pedagog valorează ceea ce valorează el.

Persoana calificată, pentru a fi pedagog, este un cunoscător serios al disciplinei sale, un educător competent, capabil să-şi motiveze elevii. Capacitatea de a explica, de a suscita interesul sunt calităţi fundamentale ale unui pedagog. Un pedagog eficient este deschis spre societate, punctual, onest, responsabil, incoruptibil. El este o persoană interesantă, comunicabilă, un bun organizator.

Un pedagog înseamnă răbdare, voinţă, putere, dorinţă de a atinge noi culmi în domeniul educaţiei.

Vă mulţumim mult !

Vis şi realitate

Interviu cu cu doamna Jana Roman,profesoară de istorie în Liceul Teoretic Recea

,,Tot ce azi este realitate, înainte era doar o parte dintr-un vis imposibil”. 5 (William Blake)

- Aţi visat din copilărie să deveniţi profesoară sau mai tîrziu aţi luat această decizie?

- Încă din copilărie visam să devin profesoară, dar am decis din clasa a XI-a că voi deveni profesoară de istorie.

- Cunosc că profesorii sînt cei care aşteaptă cu nerăbdare să se înceapă un nou an de învăţămînt, un nou semestru. Cum se explică acest fapt?

- Nu-mi imaginez viaţa mea fără de copii, elevi. Începutul anului şcolar totdeauna îl aştept cu nerăbdare, deoarece mă întălnesc din nou cu elevii mei, dornici de carte. Sunt profesor, fiindcă am tendinţa de autoperfecţionare, încerc să-i îndemn pe discipolii mei să meargă alături de mine.

- Care este rolul disciplinei şcolare pe care o predaţi?- Istoria este cea dintîi carte a unei naţii, în ea îţi vezi trecutul, prezentul şi viitorul.

Disciplina istoria contribuie la formarea unui cetăţean activ şi responsabil, are menirea de a motiva elevii pentru a avea atitudine conştiincioasă faţă de patrimoniul cultural, identitatea lor.

- Cu toate că mulţi băştinaşi de-ai noştri pleacă peste hotarele ţării, cum credeţi, de ce, totuşi, mulţi profesori rămîn să activeze în ţară în şcoli, licee?

- Absolvind facultatea, am decis să lucrez în ţară şi nu peste hotare, deoarece nicăieri nu este mai bine decăt la tine acasă.

- Care sunt valorile pe care trebuie să le cultivăm copiilor încă de mici?- Valorile pe care trebuie să le cultivăm copiilor de mici: să fie buni cetăţeni, - responsabili, să-şi iubească patria.

- Cum vedeţi relaţia şcoală- pedagog- părinte?- În viziunea mae relaţia şcoală- pedagog- părinte trebuie să se bazeze pe

parteneriat reciproc. A fi profesor este o vocaţie. Vă mulţumim mult !

Din grădinile toamnei voi culege un buchet de crizanteme şi mă voi gîndi la Dumneata.Fiindcă din miezul acestei clipe de reculegere vreau să mă apropii de Dumneata.Crizantemele, aceste flori albe ca urma cretei de pe tabla cea neagră.Crizantemele, această frumuseţe severă şi apropiată sufletului meu ca şi caligrafia Dumitale.Unde să aşez acest buchet? La pragul şcolii? Acasă, pe masa de lucru?Dar, de obicei, ajungi atît de tîrziu şi ai atît de puţin timp liber. Mă tem că ai putea să nu le vezi.Din cumpăna fîntînii, de sub soarele sau ploile toamnei ţi se închină adînc buchetul de crizanteme.

Liviu Damian

6 Toamna-un anotimp de aur

Toamna e un anotimp de aur!Frunzele pomilor se rotesc şi cad pe pămîntul umed. Ploaia începe să picure...se aude un

foşnet...ce să fie? Sigur....sunt paşii cioroilor zgribuliţi de frig.În parcul pustiu, nu mai este nici o frunză, nici cînt vesel de privighetori. Cerul se astupă cu nori negri, pe stradă cade

ploaia, pic-pic-pic. Cîmpul pare de aur, ceaţa se lasă uşor..copacii pustiesc. E tristă toamna dar are o frumuseţe unică! Toamna copiii pleaca la scoala cu ghiozdanele grele in spinare.La scoala ei discuie usile cu cheiţa fermecată, pentru a descoperi noi taine

nedescoperite şi necunoscute de ei pînă atunci. Toamna peste cer se aşterne un şal mare de nori cenuşii care plutesc deasupra caselor, iar din ei cad şuvoaie de ploaie ciobanească ce

ne creează o stare de melancolie.Toamna este fermecătoare prin ninsoarea de frunze galbene-ruginii, verzi-aurii şi roşietice

care se aştern pe pamîntul reavan la fel unui covor colorat. Toamna vîntul răcoros îndeamna frunzele la dans, la care ele nu se gîndesc mult şi

indată incep să danseze.Toamna pe dealuri, pe cîmpii, în padure şi în livezi totul capătă o nuanţă ruginie. Toamna în padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat

deja şi de rind cu ele au luat şi cintecele lor nemaipomenite. Dar totusi padurile nu au ramas pustii, fiindcă copacii sunt inconjuraţi de o mulţime de frunze

multicolore.Pe lîngă toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul pădurii.

Regina Toamnă este zglobie şi aurie asemeni unui chihlimbar, harnică şi darnică ca furnica si albina căci ea ne umple hambarele în fiecare an cu toate bunataţile ei. Unele animale se

pregătesc pentru iarnă ca să hiberneze, iar altele işi decupeză hrana pentru întreg anotimp.Toamna peste dealuri, cîmpii...peste tot răsună gălăgia oamenilor care au venit acolo dis-

de-dimineţă să strîngă roadele toamnei. În vii totul a ramas pustiu după ce oamenii au strins poama, struguraş cu struguraş, bobiţă cu bobiţă fiind aduse acasă şi puse în

poloboace. Afară în butoaie fierbea vinul spumos si cald. În livezi fructele strigă una mai tare ca alta că vor culese deoarece sunt foarte zemoase şi dulci că iţi lăsau gura pungă şi iţi venea să le mănînci pe toate.Dar cel mai tare striga o pară care rămăsese singurică într-un copăcel rămas fără straie. În curînd vor incepe să se facă arăturile de toamnă şi se va porni semănatul cu naiul uriaş al Reginei Toamna recolta pentru anul care va urma să vină. Totul in jur e colorat şi mi-aş dori ca toamna să nu mai plece de la noi, dar totuşi de azi pe mîine va veni iarna si Regina Toamnă va fi nevoită să plece pe o durată de un an lasînd locul sau iernile .Eu voi astepta cu nerabdare pînă cînd toamna va veni în anul urmator căci o ador

foarte mult.

,,Sufla un vînt trist de octombrie. Frunze rare, galbene, prăfuite şi foşnitoare zburau duse de rafale, lovind pietrele şi măturînd asfaltul, apoi, asemenea unor lilieci, se mistuiau în umbră, evocînd astfel idea unor zile banale, dispărute pentru totdeauna.” (V. de l Isle-Adam)

,, Octombrie-a lăsat pe dealuri / Covoare galbene şi roşii./ Trec nouri de argint în

valuri. [...] // Întîrziată fără vreme / Se plimbă toamna prin grădini / Cu falduriihlamidei plini / De crizanteme. (George Topîrceanu)

7

Aranjamente de toamnă: flori, fructe si frunze uscate

Toamna este anotimpul recoltelor, iar asta îi dă un miros aparte, pe care îl ştim cu toţii, încă din copilarie, şi pe care nu avem cum sa-l uităm vreodată. Nici culoriletoamnei nu pot fi confundate, nuanţele de galben si ocru ale frunzelor căzute din copaci, galbenul plin al dovlecilor sau al gutuilor proaspat culese... Prin alte ţări, toamna se sărbătoreşte îndelung, cu decoruri vegetale care stau în ferestre sau în vitrine pînă cînd le iau locul podoabele lui

decembrie, luna cadourilor. Am putea să ne ornăm şi noi casele cu asemenea aranjamente florale, pentru că fiecare toamnă, chiar şi una mai de criză, e o parte din viaţa noastră şi merită celebrată.

Pentru un astfel de aranjament vom avea nevoie de bete de frigarui din bambus, ciorapi lycra vechi, flori, tigve si dovlecei, nuci, frunze moarte, foarfece, sîrma (de cupru) si, desigur, o vazaăcat mai largă, stilul acela bol. Mai întîi, facem aprovizionarea. După gusturile fiecareia, după ce găsim prin grădina sau dupa ce găsim la piaţă: flori, legume, frunze căzute şi rămurele. Florile şi rămurelele se taie la lungimea de circa 30 cm – chiar mai lungi în cazul în care vaza este mai înaltă.

Apoi, vom pune în vază apa proaspătă, călduţă. Unele gospodine susţin că un amestec în proporţii egale de suc carbonatat de lămîie şi apa ar ajuta la menţinerea florilor proaspete

pentru o perioadă mai mare de timp.

Prima dată, vom pune în vază ramurelele mai verzi şi frunzele mai mari, aranjate în aşa fel încît cele mai înalte să fie înspre partea din spate a vasului. Astfel, crenguţele mai mici vor sprijini florile şi legumele. Vom pune apoi frunze moarte pînă cînd apa începe să umple.

Mai departe, vom pune florile (nu uitaţi să faceţi o tăietură proaspătă pe tulpină, aşa încît ele să se hrănească mai bine). Florile trebuie sa stea în poziţie verticală cu ajutorul frunzelor moarte şi al rămurerelor. Dacă aranjamentul pare şubred, mai puneţi frunze moarte în apă.

In etapa următoare, vom înfige în beţele de bambus tărtăcuţele, ardeii roşii uscaţi, rodii, vinete mici, anghinare, păstăi de fasole şi orice alte legume care au coaja ceruită si deci rezistă mai mult timp. Nucile se învelesc în bucatele de ciorap lycra şi se atîrnă şi ele de beţele de bambus cu ajutorul firelor subţiri de sîrma de cupru.

Toate acestea se asază în vază, asimetric, cu legumele cît mai jos şi florile cît mai sus. În jurul vazei se mai pot pune boabe sau ştiuleţi de porumb, curăţaţi sau nu de pănuşi. Pentru ca aranjamentul să reziste cît mai mult timp, vă recomandăm ca în fiecare zi să scoateţi o parte din apă cu ajutorul unei căni sau al unui polonic şi s-o înlocuiţi. În plus, ar fi indicatsă aşezaţi aranjamentul într-un loc cît mai răcoros şi mai umbrit.

8