VII PLECI DESCHIS

MAMA SAU TATA S-AU ÎMPĂCAT

MERE PERE PIERDUT

„Sau” e foarte întâlnit

Și de copil îndrăgit.

Îi ajută să gândească,

Cratima s-o folosească.

Cu ”ori” de-l înlocuim,

De cratimă ne ferim.

Dar de nu e așa,

Cratima s-ar supăra,

De n-am pune-o undeva.

Unde?

SAU

S-AU

JUCĂRIA TREZIT

BUNICA SA S-A AUZIT

SORA JUCAT

„Sa” ori „s-a”?

Mă tot gândesc,

Încerc să înlocuiesc,

Nu cumva să îl greșesc,

Sora ei e sora sa,

Sora lui e tot așa.

Numai când e acțiune,

După ”s-a” te uită bine,

Vine cratima și-ți spune:

”Ia-mă-n seamă și pe mine!”.

S-A

SA

CARTEA AMINTIT

IA FOILE I-A ADUS

JOC UL ȘOPTIT

Ia ascultă dumneata

Care nu știi să scrii ”ia”!

Citește și vei afla

Unde să pui cratima.

În ”i-a dat” și ”i-a șoptit”

Linioara-i negreșit.

Iată, pot verifca:

Dacă ”ia” înseamnă ” a lua”,

Dispare-ndată cratima.

I-A

IA

ROMÂNESC PLIMBAT

NEAM CU MINE NE-AM DUS

BUN SCHIMBAT

Neam înseamnă-adesea rudă,

Dar înseamnă și popor,

E-un cuvânt, îl scriu ușor

Fără vreun ajutor.

Dar când scriu ”ne-am dus

la moară”,

A sosit și-o linioară

Ce-a format două cuvinte:

”Ne” și ”am”-să le țin minte!

NE-AM

NEAM

MARE LUAT

LA DIANA L-A AJUTAT

MINE CERTAT

”La ” , drăguțul cuvințel,

Mă cam chinuiesc cu el.

”L-a luat” și ”la castel”

Nu se scriu totuși la fel.

Unde-i oare cratima?

Este chiar în primul ”l-a”.

Iar când ” la” locu-l arată,

Fuge cratima îndată.

LA

L-A

STROPITOAREA VĂZUT

IAU MERE I-AU SPUS

CARTEA POVESTIT

Când scriu ”iau”, nu mă grăbesc

Stau întâi și mă gândesc.

De spun ”iau un aparat”,

Înlocuiesc cu „am luat”.

Tot așa când ”iau avânt”,

Iau se scrie-ntr-un cuvânt.

Dar de spun: ”I-au luat la mare” (pe ei)

Sau :”i-au cumpărat mâncare” (ei),

Sosește din depărtare

Cratima pe zmeu călare.

IAU

I-AU

i-a

FULGI DE ION DAT

MANTIE DE NEA VASILE NE-A LUAT

STRAT DE GEORGICĂ SCRIS

”Nea” eu pot să spun atunci

Când pe vecin vreau să-l strig

Sau pe câinele pletos

Ca să-l ospătez c-un os.

Când urmează-o acțiune,

”Ne-a” e despărțit, știi bine!

Două vorbe se unesc

Împreună se rostesc.

NEA

NE-A

MARE PRINSE

CEL FRUMOS CE-L AI

CE ÎNVAȚĂ AJUȚI

DE-AL TREILEA IUBEȘTE

Când scriu ”cel” Viteaz, ”cel” Mare,

Scriu pe ”cel” într-un cuvânt.

Aici ”cel” cratimă n-are,

Cred că și-a luat avânt

Și s-a dus la ” ce-l” răsfață

De s-a așezat frumos

În locul lui ”î” din fața

Lui ”l ” cel morocănos.

CEL

CE-L

AM UN SCRIS

CÂNTĂ LA NAI N-AI AUZIT

CUMPĂR UN VENIT

Când scriu ”nai” într-un cuvânt

Instrument îmi vine-n gând,

La care eu vreau să cânt.

De ce nu, chiar să ascult

Cântecele mii și mii

Vesele, pentru copii.

Dar de scriu ”n-ai priceput”

Muzica a dispărut.........

”N” și ”ai” sunt diferite,

Doar prin cratima unite,

Fiindcă sunt două cuvinte.

NAI

N-AI

MARE AUZIT

CAM DEPARTE C-AM AJUTAT

TÂRZIU POVESTIT

Ionică, Ionel......

Parcă sună ”cam” la fel!

Aici ”cam” e-un cuvințel.

Mai pot zice: ”cam ciudat”,

”cam urât”, ”cam alintat”,

Multe aș putea să spun,

Când ”cam” este ”oarecum”.

Dar ”că” de la ”pentru că”

Și ”am” de la „am cules”

Se scriu doar cu cratimă:

”C-am cules”! ........Ai înțeles?

CAM

C-AM

DEVREME VĂZUT

MAI REPEDE M-AI AJUTAT

CHEMAT

LUNA „ MAI”

”Mai” este luna florilor,

Se scrie foarte ușor.

E-un cuvânt și nu greșești

Să-l scrii chiar cum îl citești.

Dar de spui ”m-ai păcălit”,

Cratima a și sosit.

Și-ti explică foarte bine

Cum ”m-ai ”păcălit pe mine.

MAI

M-AI

FRAȚII SPUNĂ

BUNICII SĂI S-ĂI AJUTE

OCHII IUBIM

Cuvintele ”lui” sau”ei”,

Poți tu să le schimbi cu ” săi”.

Pe ”să-i”...să nu-l ocolești

Că greșești și o pățesti

La dictări, de nu gândești!

De spui ”să-i aduc aminte”,

Scrii frumos două cuvinte

(” să” și ”i”)

Unite, precum se știe,

Printr-un semn de-ortografie.

SĂ-I

SĂI

ÎN APĂ DUCE

SAR DE PE MAL S-AR SPĂLA

DIN COPAC ODIHNI

ÎN GROAPĂ

Când eu spun

Că ”sar” ca mingea,

Ca broasca sau vrăbiuța,

”Sar” se scrie frumușel

Într-un cuvințel.

Dar de spun ”s-ar bucura”,

Apare și cratima,

Că e nevoie de ea.

SAR

S-AR

PLEACĂ DA

IAR CÂNTĂ I-AR SPUNE

PICTEAZĂ FI POVESTIT

”I-ar” sau ”i-ar” , stai și gândești

Cum să scrii să nu greșești!

De spun: ”iar mă bate-un gând”,

Scriu pe ”iar” într-un cuvânt”,

Însă de spun ”i-ar mânca”,

Apare și cratima.

Iar de vrei ca să ghicești,

Mergi la capra din povești.

(i-ar mânca lupul pe ei)

I-AR

IAR

BEAU FĂCUT?

FAC CEAI CE-AI SPUS?

SERVESC ÎN CUTIE?

Ceai e un cuvânt ce-arată

O licoară-adevărată

De tei sau de mușețel,

Îndulcit cu zăhărel.

Dar de spui ”ce-ai învățat”,

”Ce-ai ” citit, ”ce-ai desenat”,

Două vorbe s-au format,

Iar cratima le-a legat.

CEAI

CE-AI

MARE NOSTRU

DEAL ÎMPĂDURIT DE-AL DOILEA

CU VIE ALTORA

”Deal” e un cuvânt singurel,

Cultivăm via pe el

Și livezi de fructe pline,

Ce au multe vitamine.

Dar de spun ”de-al meu era”

Apare și cratima,

Ne-nvață să ținem minte

Că avem două cuvinte: ”de” și ” ai”.

DEAL

DE-AL

FULGI DE UN ÎMPĂRAT CITESC

ODATĂ (NUMAI) O DATĂ

STRAT DE MINUNEA VEȚI CÂȘTIGA

O DATĂ IMPORTANTĂ

”Odată” când folosesc

La timpul trecut gândesc

Voi scrie într-un cuvânt

Și nu voi greși nicicând

Când voi număra: ”o dată”

Scrierea e separată

Sau de scriu ”încă o dată”

Acțiunea-i repetată.

ODATĂ

O DATĂ

CÂNTA POVESTIT

VA POVESTI V-A SCRIS

EXPLICA EXPLICAT

Va veni, va fi, va vinde

Scriem în două cuvinte.

Dar de scriem ”v-a văzut”,

Cratima a apărut.

Sigur de-acum o să știu

”V-a ”cu cratimă se scriu.

VA

V-A

AICI ERA O CASĂ NU AM PATINAT

DEMULT DE-MULT

TRĂIA UN ÎMPĂRAT EFORT, OBOSESC

Când aud ”A fost demult...”

O poveste-atunci ascult.

Dar dacă ”demult”lipsește

Îndată înlocuiește

”Cândva” sau ”odinioară”

Subtil și fără sfială

Dar când spun ”de mult muncesc..”

Nu pot să înlocuiesc,

”De” și ”mult” sunt diferite

Pentru că-s două cuvinte.

DEMULT

DE MULT

FERATE PLACE

CĂI RESPIRATORII CĂ-I BĂRBAT

DE REZOLVARE VORBEȘTE

Pentru că este roșcată

Lumea zice că-i șireată

Uite: am înlocuit ”este” cu ”-i”

Si-am fugit, să aduc și cratima.

Să mă ajute și ea.

Însă căi adevărate

Sunt drumurile asfaltate.

Sunt și alte căi mai mici,

Pe care mergi la bunici.

CĂI

CĂ-I