434 · Web viewforma de guvernare a societăţii, activitatea şi formele statului. Willim Petty...

270
INFORMATICĂ Lector univ. drd. CRISTIAN-MIHAI POMOHACI Obiective Cursul urmăreşte formarea unor deprinderi în folosirea eficientă a computerului, aceasta însemnând nu doar o uşurinţă în utilizare, ci şi găsirea de aplicaţii utile în specializarea facultăţii. În acest sens, pe lângă noţiunile de bază, vor fi tratate şi câteva aplicaţii utile în prezentarea unor rapoarte. O altă direcţie va fi cea privitoare la organizarea bazelor de date cu ajutorul computerului. Eficienţa cercetării cu ajutorul computerului este deja un fapt incontestabil. De aceea, la fel ca în alte ştiinţe, computerul a devenit un instrument indispensabil în cercetarea sociologică şi psihologică. Este motivul pentru care, în conceperea acestui curs, am insistat pe conceptele importante din utilizarea computerului, adică acele concepte ce ajută la realizarea unei cercetări cât mai corecte. 1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE COMPUTER Schematic, pentru un utilizator, avem următoarele componente: – Unitatea centrală; – Monitorul; – Tastatura; – Mouse-ul. Unitatea centrală reprezintă „creierul” unui computer. Monitorul este modul în care computerul ne comunică rezultatele comenzilor pe care le-am dat. Tastatura reprezintă modul în care noi comunicăm computerului comenzile, un rol asemănător avându-l şi mouse-ul. La mouse, important este să ştim următorul lucru: butonul din stânga execută, iar cel din dreapta activează o fereastră prin care ni se explică ce putem face într-o anumită zonă de pe ecran. Datorită rolului important pe care-l are tastatura, vom insista ceva mai mult asupra ei, adică asupra funcţionalităţii unor taste: Tab – pentru a face un salt de câteva spaţii. Se poate folosi pentru începutul unui paragraf, pentru saltul de la o celulă la alta într-un tabel în Word. Caps Lock – odată activată, orice tastă apăsată va apărea ca majusculă. 435 Shift – Dacă avem combinaţia Shift + Literă, efectul va fi că pe ecran va apărea majusculă, combinaţia Shift + Altă Tastă va avea ca efect apariţia simbolului de sus de pe tastă. Backspace – şterge ceea ce se află la stânga cursorului. Delete – şterge ceea ce se află în dreapta cursorului. Stocarea informaţiei. Informaţia pe computer poate fi stocată: – pe unitatea fixă – harddisk; – pe unităţi mobile: dischetă sau CD-ROM (Avem mai multe tipuri de unităţi mobile de stocare, dar le-am amintit pe cele mai uzuale). O altă noţiune importantă este cea legată de comenzile de

Transcript of 434 · Web viewforma de guvernare a societăţii, activitatea şi formele statului. Willim Petty...

434

INFORMATICĂ

Lector univ. drd. CRISTIAN-MIHAI POMOHACI

Obiective

Cursul urmăreşte formarea unor deprinderi în folosirea eficientă

a computerului, aceasta însemnând nu doar o uşurinţă în utilizare, ci şi

găsirea de aplicaţii utile în specializarea facultăţii. În acest sens, pe

lângă noţiunile de bază, vor fi tratate şi câteva aplicaţii utile în prezentarea

unor rapoarte. O altă direcţie va fi cea privitoare la organizarea

bazelor de date cu ajutorul computerului.

Eficienţa cercetării cu ajutorul computerului este deja un fapt

incontestabil. De aceea, la fel ca în alte ştiinţe, computerul a devenit

un instrument indispensabil în cercetarea sociologică şi psihologică.

Este motivul pentru care, în conceperea acestui curs, am insistat

pe conceptele importante din utilizarea computerului, adică acele

concepte ce ajută la realizarea unei cercetări cât mai corecte.

1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE COMPUTER

Schematic, pentru un utilizator, avem următoarele componente:

– Unitatea centrală;

– Monitorul;

– Tastatura;

– Mouse-ul.

Unitatea centrală reprezintă „creierul” unui computer.

Monitorul este modul în care computerul ne comunică rezultatele

comenzilor pe care le-am dat.

Tastatura reprezintă modul în care noi comunicăm computerului

comenzile, un rol asemănător avându-l şi mouse-ul.

La mouse, important este să ştim următorul lucru: butonul din

stânga execută, iar cel din dreapta activează o fereastră prin care ni se

explică ce putem face într-o anumită zonă de pe ecran.

Datorită rolului important pe care-l are tastatura, vom insista

ceva mai mult asupra ei, adică asupra funcţionalităţii unor taste:

Tab – pentru a face un salt de câteva spaţii. Se poate folosi pentru

începutul unui paragraf, pentru saltul de la o celulă la alta într-un

tabel în Word.

Caps Lock – odată activată, orice tastă apăsată va apărea ca majusculă.

435

Shift – Dacă avem combinaţia Shift + Literă, efectul va fi că pe

ecran va apărea majusculă, combinaţia Shift + Altă Tastă va avea ca

efect apariţia simbolului de sus de pe tastă.

Backspace – şterge ceea ce se află la stânga cursorului.

Delete – şterge ceea ce se află în dreapta cursorului.

Stocarea informaţiei. Informaţia pe computer poate fi stocată:

– pe unitatea fixă – harddisk;

– pe unităţi mobile: dischetă sau CD-ROM (Avem mai multe

tipuri de unităţi mobile de stocare, dar le-am amintit pe cele mai

uzuale).

O altă noţiune importantă este cea legată de comenzile de

întreţinere a computerului.

Disk Defragmenter – realizează aranjarea fişierelor şi a spaţiului

nefolosit de computer. Acesta măreşte viteza de lucru a computerului

şi realizează o mai rapidă accesare a fişierelor aflate pe diferite suporturi

de stocare a informaţiei.

Scandisk – are rolul de a detecta eventualele erori şi de a repara

zonele defecte.

DiskCleanup – eliberează spaţiul de pe hardisk, eliminând fişierele

de care nu mai avem nevoie (cele temporare, cele puse în RecycleBin etc.).

2. PREZENTAREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

După ce am pornit computerul şi înainte de a da orice comandă,

ceea ce apare pe ecran este spaţiul de lucru. În legătură cu acesta,

avem următoarele noţiuni importante:

Taskbar – de obicei, această bară este situată jos pe pagină, dar

se poate muta în oricare parte a ecranului (de exemplu, în dreapta). Un

buton important este butonul de Start, care se află în stânga barei (în

cazul când bara se află jos). În dreapta se află indicatorul orei. Dând

un dublu clic pe acesta, va apărea o fereastră în care se va afişa ora şi

ziua curentă. După ce vom face modificări pentru ca acestea să

rămână permanente, trebuie să dăm un clic pe butonul Apply, care se

activează atunci când am făcut o modificare în această fereastră.

My Computer – Dând un dublu clic pe această imagine vom avea

acces la resursele computerului: unitatea de dischetă, harddisk-ul etc.

Internet Explorer – este programul cu ajutorul căruia putem

naviga pe Internet. Network – dacă avem computerul într-o reţea,

dând dublu-clic pe această imagine, vom putea vedea ce alte

computere mai sunt în reţea cu computerul nostru.

436

Recycle Bin – reprezintă „coşul” în care se duc diferitele obiecte

(Prin obiect înţelegem un document, o imagine, un director etc.). Dacă

dorim, le putem lua de aici şi le putem readuce pe computer, ori le

putem şterge permanent mergând cu mouse-ul pe imagine, apoi dăm

un clic pe butonul din dreapta al mouse-ului, iar din imaginea care

apare dăm un clic stânga pe opţiunea Empty Recycle Bin.

Găsirea rapidă a unui fişier. Pentru a găsi repede un fişier în

computer, putem folosi comanda Find, care se găseşte în fereastra

activată de butonul Start

Lista ultimelor documente utilizate. Pe măsură ce lucrăm, sistemul

de operare Windows ţine evidenţa ultimelor 15 fişiere cu care s-a

lucrat pe acel computer. Pentru a vizualiza această listă, dăm un clic

pe start şi alegem opţiunea Documents. Astfel se va afişa lista. Dacă

dorim să accesăm unul din fişiere, dăm un dublu clic pe acest fişier.

Ştergerea unui fişier. Pentru a şterge un fişier sau director trebuie

să îndeplinim următoarea succesiune de comenzi:

1. Mergem cu mouse-ul pe fişierul pe care dorim să-l ştergem.

2. Dăm un clic dreapta pe acest fişier.

3. Din fereastra care va apărea vom alege opţiunea Delete şi dăm un

clic pe ea.

4. Va apărea o fereastră intitulată Confirm File Delete, în care va fi

următorul mesaj: Are you sure you want to send nume fişier to the

Recycle Bin?1, unde în loc de „nume fişier” va fi scris chiar numele

fişierului ce-l dorim a fi şters.

5. Dacă fişierul este cel pe care dorim să-l ştergem, dăm un clic pe

butonul Yes. În acest moment fişierul este trimis în coş (Recycle

Bin). Reamintim că, dacă dorim să fie şters cu totul, trebuie să

mergem pe imaginea cu Recycle Bin, dăm un clic dreapta şi alegem

opţiunea Empty Recycle Bin.

Oprirea computerului. La terminarea sesiunii de lucru, computerul

se închide astfel: se dă un clic pe butonul de Start apoi, din fereastra

ce se va deschide, vom alege opţiunea Shut down. Dând un clic

pe aceasta, se va deschide o a doua fereastră la care trebuie să fim

atenţi să fie selectată opţiunea Shut Down (pe lângă această opţiune,

mai avem: Restart – pentru repornire imediată după oprirea computerului,

„Restart in MS-DOS mode” – pentru ieşirea din Windows şi

intrarea în modul MS-DOS, „Stand by” – pentru modul în care com-

________________

1 Eşti sigur că vrei să trimiţi nume fişier la Recycle Bin?

437

puterul consumă mai puţin curent, dar prin apăsarea unei taste reintră

imediat în regimul de lucru), după care fie dăm un clic pe butonul OK,

fie apăsăm tasta Enter.

Selectarea. De multe ori, pentru a da o comandă asupra unei

secvenţe de pe ecran (cuvânt, mai multe cuvinte, imagini etc.), trebuie

mai întâi să selectăm acea zonă pentru a indica unde să se facă

modificările. Pentru a selecta, avem două moduri: cu ajutorul mouseului

sau cu tastatura.

Comenzile Cut, Copy şi Paste. Aceste comenzi sunt aproape

universale în Windows. Se pot aplica la copierea pe dischete, la text

sau chiar la scrierea unor adrese în Web. Comanda CUT: Această

operaţie se aplică atunci când vrem să luăm o informaţie dintr-un loc

şi s-o mutăm într-un alt loc. Propriu-zis, informaţia este luată din locul

ei şi pusă în Clipboard. Comanda COPY: Efectul acestei operaţii este

asemănător cu cel al comenzii CUT, cu singura diferenţă că informaţia

rămâne şi în locul iniţial. Comanda PASTE: Se merge în locul unde

dorim să punem informaţia şi dăm comanda PASTE.

Accesarea acestor comenzi se poate face dând un clic dreapta pe

informaţia pe care dorim s-o punem şi în altă parte. Se va deschide o

fereastră în care se vor afla şi cele 3 comenzi. De la tastatură avem

următoarele combinaţii de taste:Ctrl-C - pentru copiere (Copy), Ctrl-X

– pentru decupare (Cut), Ctrl-V – pentru lipire (Paste)

3. EDITORUL DE TEXTE WORD

Tipuri de editoare de texte. Înainte de a începe prezentarea

unor tipuri de editoare de texte, vom prezenta câteva reguli generale

pentru editare:

La începutul unui paragraf se apasă tasta Tab pentru a avea

mereu aceeaşi distanţă.

Înainte de orice semn de punctuaţie ( . , : ; ) nu se lasă spaţiu,

iar după orice semn de punctuaţie se lasă un spaţiu.

La sfârşit se salvează fişierul prin accesarea opţiunii File din

meniu, iar din fereastra care se va deschide se selectează opţiunea

Save.

În general, putem recunoaşte fişierele realizate cu un editor de

texte şi după tipul lor. După numele fişierului urmează un grup de 3

litere (extensia fişierului) precedat de punct. Din forma acestui grup de

litere putem deduce programul în care putem lucra cu fişierul. De

aceea, la prezentarea fiecărui editor vom indica şi extensia fişierului.

438

Acum vom începe prezentarea unor alte tipuri de editoare de text

(vom prezenta doar acele editoare ce rulează în Windows).

Notepad. Acest editor este unul din cele mai simple. Faţă de o

maşină de scris clasică, prezintă singurul avantaj de a putea face inserări

în text (de exemplu, dacă am uitat să punem această paranteză în

text, atunci o putem insera mergând cu cursorul după cuvântul text,

după care, de la tastatură, introducem textul care dorim a fi inserat).

Mod de accesare al acestui editor: Se dă un clic pe butonul

Start, Programs, Accesories, Notepad.

Extensia txt

Wordpad. Acest editor are ceva mai multe opţiuni decât

Notepad-ul. Aici putem găsi opţiuni pentru alinierea textului, distanţa

între linii (1 rând, 1/2 rând sau 2 rânduri), mărimea caracterului etc.

Mod de accesare al acestui editor: Se dă un clic pe butonul

Start, Programs, Accesories, Wordpad.

Extensia doc

Aceste două editoare sunt înglobate în pachetul de programe al

sistemului Windows, deci licenţa de Windows se extinde şi asupra

acestor editoare de texte.

Extensia doc o vom regăsi şi la fişierele de tip Word, ceea ce

înseamnă că putem vedea aceste fişiere şi cu Wordpad şi cu Word.

Trebuie să ţinem cont însă de editorul în care am făcut fişierul (de

exemplu, anumite operaţii realizate în Word nu le putem „vedea” în

Wordpad).

Pe lângă aceste editoare mai există şi altele: StarOffice Editor

(cu extensia sdw), 602Text (cu extensia wpd) etc.

Prezentarea mediului de lucru. În cele ce urmează vom prezenta

părţile ferestrei ce se deschide atunci când deschidem editorul de

texte Word:

Bara de titlu (Title bar). Partea cea mai de sus (de obicei de

culoare albastră) se numeşte bară de titlu. După cum lesne se poate

înţelege din denumire, este bara în care se poate vedea editorul de

texte cu care lucrăm, cât şi titlul documentului.

Denumirea implicită este Document1, dacă documentul nu este

salvat.

În partea dreaptă a acestei bare se pot observa 3 butoane. Primul

buton este pentru minimizarea ferestrei, al doilea este pentru extin-

439

derea ferestrei de lucru la dimensiunile ecranului, iar cel de-al treilea

buton este pentru închiderea ferestrei de lucru, deci şi încheierea

sesiunii de lucru. Primele două butoane sunt stil comutator (dacă la

primul clic se activează, la al doilea se dezactivează).

Bara de meniu (Menu Bar). Modul de accesare a meniului: O

primă posibilitate este prin folosirea mouse-ului, dând un clic stânga

pe opţiunea pe care dorim s-o activăm. Un alt mod este cu ajutorul

tastaturii. Se apasă o dată pe tasta Alt, apoi fie ne deplasăm cu ajutorul

tastelor cu săgeţi până la opţiunea dorită, fie apăsăm pe tasta corespunzătoare

literei subliniate din opţiune. De exemplu, pentru a accesa

opţiunea Table, apăsăm tasta Alt şi apoi tasta A. O opţiune va fi activată

în momentul în care se deschide o fereastră în josul ei.

Barele de ustensile (Toolbars). Am folosit pluralul întrucât se

poate ajunge până la 13 bare de ustensile. În mod obişnuit, la

deschiderea editorului de texte Word, avem cele două bare: Bara

Standart (Standard Bar) şi Bara pentru caracteristici (Formatting Bar).

Accesarea acestor bare se face cu ajutorul mouse-ului.

Dacă vreuna din aceste bare nu este prezentă, ea se poate activa

mergând la bara de meniu la opţiunea View, din fereastra ce se va

deschide se selectează opţiunea Toolbars, iar din fereastra ce se va

deschide se alege acea bară de care avem nevoie. În mod similar se

poate face şi dacă dorim să nu mai avem vizibilă una din barele de

ustensile. De exemplu, să zicem că dorim să nu mai fie vizibilă bara

standart. Mergem la meniu la opţiunea View, apoi Toolbars şi se dă un

clic pe opţiunea Standard. Pentru a o reactiva, analog se merge la

opţiunea View, se alege Toolbar şi se dă un clic pe opţiunea Standard.

Rigla (Ruler). Aceasta se află imediat sub barele de ustensile.

Are mai mult un rol de ghidare. La fel ca şi barele de ustensile, şi

această bară se poate activa/dezactiva din opţiunea View: se merge pe

opţiunea View şi se dă un clic pe Ruler (Riglă) pentru a o bifa/debifa,

ceea ce reprezintă faptul că am activat/dezactivat această bară.

Bara de stare (Status Bar). Această bară se găseşte la baza ecranului

de lucru şi conţine un indicator pentru pagina curentă în care

suntem, altul ne arată Pagina curentă/Total de pagini, iar ultimele două

ne indică linia, respectiv coloana în care se află cursorul pe pagină.

Barele de derulare rapidă (Scroll Bar). Pentru parcurgerea

textului se pot folosi una din tastele din grupul celor 4 săgeţi. Dacă

dorim o parcurgere mai rapidă, putem folosi una din tastele PageUp

sau PageDown. La un text de dimensiuni mari (10-20 de pagini) chiar

440

şi această metodă poate părea destul de lentă. Pentru o parcurgere mai

rapidă, putem folosi bara de derulare verticală astfel: mergem cu

mouse-ul pe pătratul (dreptunghiul) din bara de derulare. Ţinând apăsat

butonul din stânga mouse-ului, mişcăm mouse-ul în sus sau în josul

paginii în funcţie de locul unde dorim să ajungem. Când am ajuns

în locul dorit, ridicăm degetul de pe butonul stâng al mouse-ului şi

dăm un clic oriunde pe pagină pentru a activa pagina. Atenţie, dacă nu

dăm un clic pe pagina la care am ajuns, atunci, încercând să scriem

ceva, vom observa că ne-am întors la locul unde era cursorul înainte

de a folosi bara de derulare (scroll bar).

Lista de fişiere recent utilizate. Aşa cum în sistemul de operare

aveam o posibilitate de a vedea lista ultimelor fişiere cu care s-a

lucrat, la fel şi în Word avem un mod prin care putem vedea şi accesa

unul din ultimele documente cu care s-a lucrat.

Se merge pe opţiunea File, se dă un clic şi vom obţine o

fereastră în care va fi în partea de jos lista de fişiere. Dând un clic pe

unul din fişiere, acesta se va deschide. Singura posibilitate ca să nu se

deschidă un fişier când îl accesăm în acest mod este ca fişierul din

listă să fi fost accesat de pe o dischetă sau un CD-Rom, în care situaţie

va apărea un mesaj prin care vom fi avertizaţi de aceasta.

Terminarea sesiunii de lucru. Pentru a încheia sesiunea de

lucru avem 2 metode. Prima este de a închide de la butonul din bara de

titlu (cel cu X). O a doua metodă este de a merge pe opţiunea File, iar

din fereastra ce se deschide să alegem opţiunea Exit. Dacă s-au făcut

ceva modificări în fişier, atunci, la închidere va apărea mesajul: Do

you want to save changes to Document1? Pentru a păstra modificările,

se apasă pe Yes, altfel pe No. Putem anula comanda de închidere prin

apăsarea pe butonul Cancel.

Ştergerea caracterelor. Unul din primele lucruri cu care ne

întâlnim când lucrăm în Word este cursorul. Cursorul se prezintă sub

forma unei linii verticale aproximativ de înălţimea literei I. Din

dreapta cursorului începe introducerea textului.

Pentru a introduce un text într-un document Word, se tastează la

fel ca la o maşină de scris mecanică. Pentru a scrie cu literă mare, se

ţine apăsată tasta Shift şi se apasă scurt pe tasta corespunzătoare literei

pe care dorim s-o introducem. Nu este nevoie să dăm Enter la sfârşitul

rândului, deoarece, când ajungem la sfârşitul rândului se va trece automat

la rândul următor. Se va folosi tasta Enter în momentul când se

doreşte începerea unui nou paragraf.

441

Dacă la un moment dat dorim să ştergem ceva din text, avem

două taste la dispoziţie. Tasta Backspace ne ajută să ştergem caracterele

ce sunt în stânga cursorului, iar tasta Delete să ştergem caracterele

ce sunt în dreapta cursorului.

Scrierea îngroşată, înclinată şi subliniată. Exact aşa cum ne-am

obişnuit, şi la aceste trei moduri de scriere avem cele două moduri de

execuţie: cu mouse-ul sau din tastatură.

Salvarea unui document. Comenzile învăţate mai înainte dorim

să le avem într-un fişier pe care să-l deschidem mai târziu pentru a

repeta comenzile. Operaţia de memorare a unui fişier se numeşte salvarea

fişierului. Pentru a salva un fişier, vom executa următoarele comenzi:

1. Accesăm opţiunea File din meniu.

2. Din fereastra ce se va deschide alegem opţiunea Save As.

La dreptunghiul din dreptul opţiunii „Save in” scriem locul unde

dorim să salvăm fişierul, la File name se pune numele fişierului pe

care dorim să-l salvăm, iar Save as type trebuie să fie tipul de fişier (în

cazul nostru, tip Word) pe care dorim să-l salvăm. Dacă dorim să

renunţăm la comanda de salvare, dăm un clic pe butonul Cancel.

Găsirea şi înlocuirea unui cuvânt. De multe ori, după scrierea

unui text, avem nevoie să găsim un anumit cuvânt. Pentru aceasta

avem comanda Find. Ca să accesăm această comandă, avem două

posibilităţi:

Cu ajutorul mouse-ului: dăm un clic pe opţiunea View din

meniu, apoi din fereastra ce se va deschide alegem opţiunea Find.

Cu ajutorul tastaturii: ţinem apăsată tasta Ctrl şi apăsăm scurt pe

tasta F.

În fereastra ce apare, în primul dreptunghi alb scriem cuvântul

pe care dorim să-l căutăm (ca să activăm acel dreptunghi este suficient

să dăm un clic pe el). Apoi, dăm un clic pe butonul Find. Dacă dorim

o căutare doar într-o anumită zonă a textului, atunci selectăm întâi

acea zonă şi apoi executăm operaţiile corespunzătoare căutării.

Pentru înlocuire avem operaţiuni asemănătoare.

Modificarea caracterului: mărime, tip (font) şi aliniere. În Word

se poate schimba mărimea caracterelor. Pentru a accesa butonul de

modificare a mărimii, vom merge pe ecran cu mouse-ul la bara de format.

Dacă dorim să schimbăm mărimea unor caractere, vom selecta

mai întâi textul, apoi dăm un clic: pe săgeata din dreapta butonului

442

pentru modificarea mărimii se va deschide o listă din care vom alege

mărimea pe care o dorim pentru acel text. Un alt mod de folosire a

acestui stil este acela de a stabili de la început mărimea caracterelor

apoi de a scrie textul.

Similar, putem stabili tipul de font.

Tot în bara de format mai avem şi butoanele de aliniere.

Distanţa între linii. Implicit, distanţa între linii este de un rând.

Pentru a modifica distanţa între rânduri, mai întâi vom selecta textul

pe care vrem să-l modificăm. Apoi, la meniu, dăm un clic pe Format.

În fereastra ce se va deschide vom selecta Paragraph. Se va deschide

o nouă fereastră ce va conţine 4 zone: Alignment, Indentation, Spacing

şi Preview. În cele ce urmează vom vorbi despre ultimele două zone.

Pentru a modifica distanţa între linii, mergem în zona Spacing. În

dreptunghiul de sub opţiunea Line spacing vom vedea că scrie Single

(adică distanţa este la un rând). Dacă vrem să scriem la 1,5 rânduri,

vom da un clic pe săgeata din dreapta dreptunghiului şi vom selecta

opţiunea dorită din fereastra ce se va deschide. În zona Preview vom

avea o vizualizare a comenzii efectuate. După ce am realizat toate

modificările dorite, dăm un clic pe butonul OK şi atunci comanda se

va executa pentru porţiunea din text selectată.

Tipărirea unui document. După ce am scris un document, o

posibilă etapă ce ar putea urma ar fi să tipărim documentul realizat. O

metodă directă ar fi ca, având documentul deschis, să dăm un clic pe

butonul specific.

O altă metodă este aceea de a merge la opţiunea File, apoi Print

(pentru a deschide direct fereastra pentru tipărire, putem da Ctrl-P). În

această fereastră putem specifica paginile pe care dorim să le tipărim,

nu-mărul de copii şi putem verifica, de asemenea, dacă tipul de imprimantă

instalată este în concordanţă cu imprimanta pe care o avem.

Crearea de tabele. Deplasarea în tabel, inserarea de linii.

Pentru a înţelege mai bine cum să creăm tabele, vom da câteva

exemple. Pentru început, vom realiza un tabel cu cinci coloane şi patru

linii:

1. Dăm un clic pe opţiunea Table din meniu, apoi un clic pe

Insert Table.

2. La opţiunea Number of columns: dăm un clic, ştergem cu tasta

Backspace numărul 2 şi scriem 5; asemănător, la opţiunea Number of

rows, scriem numărul 4.

3. Dăm un clic pe butonul OK.

443

O altă metodă de realizare a unui tabel este de a da un clic pe

butonul pentru tabele, iar din fereastra care va apărea vom selecta

numărul de coloane şi linii pe care îl dorim.

Dacă dorim să mai inserăm încă o linie, mergem la ultima celulă

din dreapta jos şi apăsăm pe tasta Tab; automat, va apărea o nouă linie

cu acelaşi număr de coloane ca restul tabelului. Tot pentru inserarea

unei linii, putem să mergem cu mouse-ul în tabel, dăm un clic dreapta

şi din fereastra ce apare selectăm opţiunea de inserare linii.

Sortarea unui tabel. Unirea a două celule dintr-un tabel.

Pentru sortarea unui tabel, dăm un clic oriunde în tabel. Mergem în

meniu la opţiunea Table, iar din fereastra ce apare vom da clic pe

opţiunea Sort. Dacă avem cap de tabel, dăm un clic pe opţiunea

Header Row. Apoi, în partea de sus a ferestrei de sortare avem opţiunea

Sort By. În primul dreptunghi va trebui să avem caracteristica

după care vrem să sortăm. În al doilea dreptunghi vom avea tipul datelor,

iar în dreapta opţiunea de sortare: Ascending sau Descending.

După ce am realizat toate aceste comenzi, dăm un clic pe butonul OK

şi se va realiza sortarea.

Pentru a uni două sau mai multe celule dintr-un tabel, trebuie să

realizăm următorii paşi:

1. Selectăm celulele pe care dorim să le unim.

2. Mergem pe opţiunea Table din meniu, apoi pe Merge Cells.

O altă metodă, ceva mai rapidă, este ca la pasul 2 să dăm un clic

dreapta pe selecţie şi din fereastra ce rezultă să dăm un clic stânga pe

opţiunea Merge Cells.

Dacă am realizat corect aceşti doi paşi, atunci vom vedea că în

locul celulelor selectate vom avea o singură celulă.

Anularea ultimei comenzi. Uneori, după realizarea unei comenzi,

dorim să revenim asupra ei, să-i anulăm efectele. Aceasta se

poate realiza fie din opţiunea Edit din meniu, apoi Undo. Folosind

această metodă, putem vedea ce comandă putem anula (de exemplu,

să zicem că am unit două celule. Mergând pe opţiunea Edit, vom

vedea în fereastra ce apare la prima opţiune scris Undo Merge Cells. O

altă posibilitate este să dăm un clic pe butonul . O a treia

posibilitate este să folosim combinaţia de taste Ctrl-Z. Putem anula

mai multe comenzi, nu numai ultima comandă. În general, în Word se

pot anula comenzile date de la ultima salvare a fişierului. Putem chiar

444

anula comanda de anulare, adică dacă am anulat comanda de unire a

două celule să revenim totuşi şi să realizăm unirea celulelor folosind

comanda Redo.

4. UTILIZAREA EXCEL-ULUI

Vom insista aici mai ales asupra modului de lucru cu formule,

intrând puţin şi în noţiuni simple de statistică ce se pot rezolva cu

ajutorul Excel-ului. Pentru o descriere mai amplă a statisticii realizate

cu ajutorul computerului, recomandăm consultarea unui manual de

statistică.

Amintim că:

1) pentru a ne deplasa pe foaia de calcul putem folosi grupul de

patru săgeţi;

2) similar cu editorul de texte Word, şi aici putem scrie îngroşat,

înclinat sau subliniat, folosind aceleaşi metode;

Bara de formule. Un lucru important îl reprezintă bara de

formule (Formula Bar): În partea stângă a acestei bare avem scrisă

celula care este selectată şi în care se va scrie formula. În partea

dreaptă avem locul unde se vede ceea ce este în celulă. Dacă datele

introduse sunt de tip caracter, atunci ceea ce se vede în celulă este şi

ceea ce vom avea în bara de formule. Dacă introducem o formulă în

bara de formule, vom avea scrisă formula, iar în celulă vom avea

rezultatul formulei.

Bara de stare. O altă bară importantă este bara de stare: Ceea ce

ne interesează la această bară este ca opţiunea NUM să fie activă (să

existe pe bară). În cazul când aceasta este activă, putem introduce

numerele din partea dreaptă a tastaturii. Dacă nu este activă, o putem

activa prin apăsarea tastei NumLock, ce se află în colţul din stânga sus

al grupului de taste.

Selecţia unor celule. Similar cu procedeul de la Word, putem şi

aici să facem selecţii. Aici însă ceea ce se va selecta este celula.

Alinierea în celule. Dacă nu am modificat alinierea în celule de

la butoanele din meniu, atunci modul în care se aliniază datele în

celulă poate reprezenta un indiciu despre tipul datelor:

– datele de tip caracter se aliniază la stânga;

445

– datele de tip număr se aliniază la dreapta.

Această informaţie este utilă când dorim să verificăm dacă am

introdus datele corect. De exemplu, dacă din greşeală în loc de „10”

vom tasta cifra „1” şi litera „O”, atunci „1O” se va alinia la stânga,

ceea ce ne va indica faptul că pentru computer avem o dată de tip

caracter şi nu una de tip număr (la anumite formule această greşeală

poate duce la un rezultat incorect sau la afişarea unui mesaj de eroare).

Modificarea dimensiunii unei coloane. Aceasta se realizează

ducând cursorul până la îmbinarea dintre etichetele celulelor.

Pentru modificare avem două metode: fie mişcăm mouse-ul

până la dimensiunea dorită, fie dăm un dublu-clic şi atunci coloana îşi

va modifica lăţimea, astfel încât să cuprindă tot textul din celulele din

acea coloană.

Trecerea la o altă foaie de lucru. În josul paginii, în Excel,

avem mai multe foi pe care putem scrie datele. Dacă suntem pe foaia 1

şi dorim să trecem pe foaia 2, ducem mouse-ul în partea de jos a

paginii şi dăm un clic pe foaia nouă pe care dorim s-o deschidem.

Dacă dorim să dăm un nume foii, nume care să apară în loc de

„Sheet1”, avem două posibilităţi:

– Dăm un dublu clic pe „Sheet1”. Denumirea se va selecta.

Apăsăm pe tasta „Delete” şi apoi scriem de la tastatură denumirea

dorită.

– Mergem pe „Sheet1”, dăm un clic dreapta şi din fereastra ce

apare alegem opţiunea „Rename”. Apoi, de la tastatură introducem

denumirea dorită.

Deplasarea rapidă la anumite celule. În timpul lucrului într-o

foaie de calcul s-ar putea să avem nevoie să ajungem cu cursorul

direct la o anumită celulă. Pentru aceasta vom folosi comanda „Go

to”. Execuţia acestei comenzi se poate realiza în două moduri:

1) se apasă pe tasta „F5”, ce se află pe primul rând al tastaturii.

În fereastra ce va apărea se va tasta adresa celulei în care dorim să

ajungem. Dăm Enter;

2) similar cu operaţiile de mai sus, cu singura diferenţă că, în

loc să apăsăm tasta F5, folosim combinaţia de taste Ctrl-G.

Simboluri pentru cele patru operaţii. Modul de introducere

a operaţiilor matematice. Pentru operaţiile în Excel avem următoarele

taste specifice fiecărei operaţii:

+ › adunare

446

- › scădere

* › înmulţire

/ › împărţire

În afară de aceste operaţii, mai avem ridicarea la putere: 52 se

scrie 5^2.

Pentru a introduce o formulă în Excel, trebuie să punem mai

întâi semnul egal. De exemplu, dacă dorim să adunăm ceea ce avem în

celula A1 cu ceea ce avem în celula A2 şi dorim să scriem rezultatul

în celula A3, atunci vom scrie: =A1+A2 .

Forma numerelor. Putem să modificăm forma numerelor în

Excel cu ajutorul următorului grup de taste:

Primul din stânga este pentru a scrie date de tip valutar.

Cel de-al doilea buton este pentru a scrie date de tip procent, iar

cel de-al treilea buton este pentru scrierea numărului astfel încât să

avem separatori pentru mii şi numărul să aibă 2 zecimale.

Ultimele 2 butoane sunt pentru modificarea numărului de zecimale:

mărirea, respectiv micşorarea numărului de zecimale.

Modul de introducere a datelor. În fiecare celulă putem avea

următoarele tipuri de date: text, date numerice, formule sau funcţii.

În general, celulele în care avem text ne ajută pentru a înţelege

mai bine ceea ce este scris în foaia de calcul, pentru computer ele

neavând nici o relevanţă. Pentru a introduce o formulă, se pune întâi

semnul „=”, apoi se scrie formula, iar în celulă va apărea rezultatul

calculului.

Un alt mod de folosire a formulelor este acela de a face calcule

cu valorile din celule, referindu-ne la eticheta celulei. De exemplu, fie

o foaie ca mai jos:

A B C D

1 12 12

2 25 25

3 Suma(25+12) Suma(B1+B2)

4 37 37

447

Pentru a aduna numerele 12 şi 25, putem fie să scriem în căsuţa

A4, = 12+25, fie să scriem = B1+B2, rezultatul din căsuţa A4 fiind

acelaşi. Dacă dorim să facem o altă adunare în coloana A, trebuie să

schimbăm conţinutul căsuţelor A1, A2, A4, pe când în coloana B vom

schimba doar conţinutul celulelor B1 şi B2, rezultatul din B4 schimbându-

se automat.

Pentru a modifica conţinutul unei celule, putem rescrie conţinutul

peste ceea ce era deja scris în celulă. Însă în cazul când într-o

celulă avem o formulă mai complicată în care trebuie să modificăm

doar un termen, este mai convenabil să folosim o altă metodă. Prin

apăsarea tastei F2, „intrăm” în formulă şi putem să ne deplasăm prin

ea cu ajutorul uneia din tastele cu săgeţi.

Funcţia SUM. Aşa cum se poate deduce din denumire, realizează

suma unor numere. Sintaxa ei este: sum(PCel:UCel), unde PCel

este prima celulă din şirul celor care trebuie adunate şi UCel este

ultima celulă din şirul celulelor ce trebuie adunate;

– un alt mod de a calcula suma este: mergem în căsuţa B6 şi cu

mouse-ul dăm un clic pe semnul Ó, iar computerul va afişa direct

formula sumei pentru căsuţele B1:B5, după care apăsăm pe tasta

Enter.

Funcţia AVERAGE. Calculează media unor valori din celulele

selectate.

– spre diferenţă de sumă, la medie, dacă în şirul de celule avem

şi celule text, nu mai obţinem mesaj de eroare, ci pur şi simplu celulele

cu text sunt citite ca fiind celule goale.

Funcţiile MAX şi MIN. Aceste funcţii calculează maximul, respectiv

minimul dintr-un şir de celule.

Exemple de min Exemple de max Celulele Răspuns

max

Răspuns

min

=min (b1:b4) =max (b1:b4) b1,b2,b3,b4 30 10

=min (b1:b4, 100) =max (b1:b4, 100) B1,B2,B3,B4

şi 100 100 10

=min (b2, b3) =max (b2, b3) B1, B3 30 20

=min (b1, b5) =max (b1, b5) B1, B5 10 10

448

Funcţia COUNT. Numără (contorizează) numărul de celule ce

sunt folosite. Dacă o celulă e liberă sau de formă text, nu e contorizată.

Forma funcţiei Celulele cu care lucrează Răspuns

=Count (B1:B3) B1, B2, B3 3

=Count (B1:B3, 100) B1, B2, B3 şi 100 4

=Count (B1, B3) B1, B3 2

=Count (B1, B4) B1, B4 1

=Count (B1, B5) B1, B5 1

– Dacă dorim să numărăm şi celulele text se va folosi funcţia

counta în loc de count.

Realizarea unei diagrame. Adeseori, pentru a înţelege mai bine

datele dintr-un tabel, avem nevoie să trasăm grafice. De exemplu,

rezultatele unui test pot fi analizate foarte uşor dacă le punem într-un

grafic în care avem pe axa Ox numărul de studenţi, iar pe axa Oy

notele. Pentru diferite tipuri de grupe putem avea următoarele tipuri de

grafice:

– pentru o grupă cu rezultate sub medie:

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

4 5 6 7 8 9 10

note

nr.elevi

449

– pentru o grupă cu rezultate bune

Desigur, graficele au o paletă mai largă de aplicaţii practice.

Să luăm un exemplu şi să vedem efectiv modul de realizare a

unui grafic:

Fie următoarele rezultate la un test:

• cu nota 4 – 3 studenţi,

• cu nota 5 – 5 studenţi,

• cu nota 6 – 2 studenţi,

• cu nota 7 - 4 studenţi,

• cu nota 8 – 3 studenţi,

• cu nota 9 – 4 studenţi,

• cu nota 10 – 3 studenţi.

Dorim să realizăm un grafic care să ne ajute la analiza rezultatelor

testului. În primul rând, vom scrie aceste rezultate într-o foaie

de calcul:

A B C

1 Note Nr. studenţi

2 4 3

3 5 6

4 6 2

5 7 5

6 8 4

7 9 2

8 10 1

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

4 5 6 7 8 9 10

note

nr.elevi

450

Selectăm celulele de la A1 la B3. Ducem săgeata mouse-ului sus

în bara de butoane şi dăm un clic pe butonul pentru diagrame.

Va apărea o fereastră intitulată Chart Wizard – Step 1 of 4 –

Chart Type, fereastră din care trebuie să alegem tipul de grafic. Pentru

exemplul nostru, cel mai indicat este cel de tipul XY(Scatter). În

partea dreaptă vom avea exemple de grafice de tipul XY. Vom alege

pe cel cu linii curbe (pe rândul al doilea în dreapta). Apoi dăm un clic

pe butonul Next din partea de jos a ferestrei sau putem apăsa tasta

Enter.

A apărut fereastra Chart Wizard – Step 2 of 4 – Chart source

Data, adică fereastra în care se indică sursa de unde se vor lua valorile

pentru grafic şi forma graficului. Dacă am făcut selecţia bine la

început, aici nu ar trebui să mai scriem nimic. Pentru a verifica dacă

datele sunt bine selectate, dăm un clic pe partea de sus a ferestrei,

acolo unde scrie Series. Fereastra o să se modifice în partea din mijloc

(cea de sub grafic). În stânga acestei părţi ar trebui să avem scris

denumirea Nr.studenţi, iar în dreapta, în dreptul lui Name, vom avea

scris =Sheet1!$B$1; în dreptul lui X Values vom avea scris

=Sheet1!$A$2:$A$8, iar în dreptul lui Y Values vom avea scris

=Sheet1!$B$2:$B$8. Apoi, dăm un clic pe butonul Next din partea de

jos a ferestrei sau putem apăsa tasta Enter.

Avem acum fereastra Chart Wizard – Step 3 of 4 – Chart Options,

adică acea etapă în care stabilim opţiunile de scriere pentru

grafic. În partea de sus avem mai multe butoane:

1. Titles – dacă dorim, putem pune un titlu graficului şi putem

scrie ceva în dreptul axelor Ox şi Oy. La titlu, vom scrie Rezultate

test, la axa Ox vom scrie nr. studenţi, iar la axa Oy vom scrie Note.

2. Axes – stabileşte dacă dorim să avem numerotate axele.

Implicit ele vor fi numerotate.

3. Gridlines – stabilim dacă dorim linii suplimentare în dreptul

gradaţiilor axelor. De obicei, liniile stabilite implicit sunt suficiente.

4. Legend – se referă la legenda graficului, dacă o dorim, şi

unde să fie plasată. Se foloseşte când avem mai multe serii de numere

de reprezentat. În acest caz, având doar o singură serie, vom da un

clic pe căsuţa de lângă opţiunea Show legend, până când aceasta va

rămâne liberă.

5. Data labels – dacă dorim ca pe grafic să apară valorile de la

fiecare notă, apăsăm pe opţiunea Show value. Dacă dorim să apară

nr. de studenţi, apăsăm pe opţiunea Show labels. În cazul acesta,

alegem opţiunea None, adică să nu scrie nimic pe grafic.

451

Apoi, dăm un clic pe butonul Next din partea de jos a ferestrei

sau putem apăsa tasta Enter.

– Ultima fereastră Chart Wizard – Step 4 of 4 – Chart Location

este cea în care stabilim unde să apară graficul:

1. As new sheet, adică pe o foaie separată.

2. As object in, adică pe aceeaşi foaie cu tabelul.

Alegem opţiunea pentru o foaie separată şi obţinem următorul

grafic:

Observaţie: nu este obligatoriu să selectăm de la început datele

pe care le vom folosi pentru a trasa graficul. Putem face aceasta şi la

pasul 2, Chart Wizard – Step 2 of 4 – Chart source Data, unde la

căsuţa X Values scriem =a2:a8, iar la căsuţa Y Values scriem =b2:b8.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Pomohaci C., Vasilescu E., Informatică şi instruire asistată de calculator,

Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

2.Mareş D.M., Bazele informaticii, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2000.

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

4 5 6 7 8 9 10

452

Redactor: Adela MOTOC,

Constantin FLOREA

Tehnoredactor: Brînduşa DINESCU,

Florentina STEMATE

Coperta: Stan BARON

Bun de tipar: 12.07.2004; Coli tipar: 28,25

Format: 16/61x86

360

GEOGRAFIE ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ

UNIVERSALĂ

Conf. univ. dr. NICU I. AUR

Obiective

Cursul urmăreşte:

– cunoaşterea de către studenţi a principalelor aspecte ale structurii

geografice a economiei mondiale, a resurselor şi celorlalţi factori

implicaţi în dezvoltarea acesteia, a presiunii umane asupra mediului

planetei şi reglării acesteia în vederea unei dezvoltări durabile;

– înţelegerea rolului statului, naţiunii, al grupărilor politice şi economice

în înfăţişarea actuală a hărţii politice a lumii, precum şi a principalelor

repere geopolitice ale secolului al XXI-lea.

PARTEA I. GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ

1. Obiectul, principiile şi metodele geografiei economice

Geografia economică aparţine domeniului geografiei umane,

studiază sursele de existenţă şi operează cu modelele spaţiale ale producţiei,

distribuţiei şi consumului de bunuri şi servicii. În sens restrâns,

geografia economică studiază relaţiile dintre societate şi mediul înconjurător,

în dinamica lor actuală, modul în care sunt gestionate şi valorificate

resursele, interpretează rolul acestora în evoluţia economiei unui teritoriu.

Geografia economică nu numai că evaluează resursele, dar explică

localizarea lor şi diferenţierea valorificării prin activităţile productive

în raport cu compatibilitatea/incompatibilitatea relaţiilor sociale

şi economice. Subramurile geografiei economice sunt: geografia resurselor,

geografia agriculturii, geografia industriei şi geografia serviciilor

(transporturilor, turismului, comerţului).

Sub nici o formă, geografia economică nu poate fi aşezată în

acelaşi plan cu geografia umană, întrucât este o ramură a acesteia, aşa

cum sunt şi geografia populaţiei, geografia aşezărilor, geografia socială,

geografia politică, geografia culturală ş.a. Geografia economică

361

studiază aspectele spaţiale ale resurselor, producţiei, repartiţiei, schimburilor

şi consumului de bunuri materiale, localizarea şi dinamica factorilor

economici, conexiunea lor teritorială cu componentele geografico-

fizice şi demografice.

Principiile şi metodele geografiei cercetării geografice

• Principiul reprezintă totalitatea elementelor teoretice fundamentale

(legi, concepte, noţiuni).

Fiecare ştiinţă se ghidează după anumite principii, iar geografia

economică utilizează: principiul repartiţiei teritoriale (al extensiunii

suprafeţei, arealului), principiul cauzalităţii (introdus de Alexander von

Humboldt), principiul integrării geografice (introdus de Karl Ritter).

• Metodele reprezintă un ansamblu de reguli, norme şi procedee

de cunoaştere şi depind de natura domeniului cercetat. După academicianul

Vintilă Mihăilescu, „metoda este totalitatea procedeelor care

conduc raţiunea la aflarea sau demonstrarea adevărului, … metoda este

o indicaţie abstractă; tehnica este o indicaţie concretă”. În geografie se

utilizează: metoda inductivă (una din căile principale de abordare geografică),

metoda deductivă, metoda analizei, metoda sintezei, metoda

cartografică (Simion Mehedinţi menţiona că harta este „un al doilea

ochi al geografului”, iar „cea dintâi pagină de geografie a fost un plan

sau o hartă”), metoda istorică, metoda comparativă, metoda statisticomatematică,

metoda modelelor ş.a.

2. Resursele umane ale Terrei

Populaţia umană este privită ca resursă fizică şi intelectuală nemijlocit

prin categoriile de populaţie activă economico-social, populaţie

ocupată şi, indirect, în totalitatea sa.

Dinamica populaţiei. Populaţia umană este un sistem deschis.

Populaţia mondială este o sumă de populaţii naţionale, iar acestea, o

sumă de populaţii aflate în conexiune.

Fluxurile N (natalitate) şi M (mortalitate) schimbă stările populaţiei.

Conceptul de dinamică a populaţiei semnifică procesul general

de schimbare a numărului acesteia ca urmare a naşterilor, a deceselor,

sau ca efect al imigrărilor (I), ori al emigrărilor (E).

Creşterea (evoluţia) numerică a populaţiei depinde de valoarea unor

indicatori: fecunditatea, nupţialitatea, divorţialitatea, natalitatea, mortalitatea

şi mobilitatea. Repartiţia teritorială a acestora diferă de la o ţară la alta,

de la un continent la altul în funcţie de o serie de factori (structura pe

grupe de vârstă, măsurile de politică demografică, nivelul cultural, religie,

mentalităţi, nivel de dezvoltare economică, asistenţă medicală etc.).

362

Fazele de creştere intensă a populaţiei sunt în strânsă concordanţă

cu progresele din sistemele de producţie. Numeroase fenomene şi evenimente,

de-a lungul timpului, au avut ca urmare scăderea numărului

populaţiei: bolile (ciuma, variola, ciuma neagră, tifosul, holera),

invaziile, migraţiile, războaiele, unele fenomene precum inundaţiile,

cutremurele ş.a.

La începutul secolului XXI au apărut alte aspecte ce nu pot fi

explicate nici prin teoria „tranziţiei demografice” şi care se referă la:

capacitatea de susţinere a unei populaţii numeroase, tendinţele divergente

în alimentaţie şi venituri, creşterea numărului celor din mediul

rural lipsiţi de pământ, creşterea populaţiei şi conflictele etc.

Mobilitatea teritorială a populaţiei

În conceptul de mobilitate spaţială a populaţiei se includ: nomadismul,

migraţia popoarelor, invaziile, comerţul cu sclavi, deplasările

turiştilor, ale lucrătorilor sezonieri, ale navetiştilor, ale persoanelor

dintr-o localitate în alta. În raport cu graniţele unei ţări, migraţia poate

fi: migraţie internă, migraţie internaţională. În cadrul migraţiei interne

se folosesc expresiile: persoane plecate, persoane sosite.

Cauzele mobilităţii teritoriale ale populaţiei sunt: suprapopularea,

războaiele, schimbarea stării civile, segregarea, cataclismele, persecuţiile

religioase, poluarea mediului, restructurarea şi retehnologizarea ş.a.

După cauză şi scop, migraţiile pot fi: migraţii ale refugiaţilor,

migraţii forţate, migraţii economice; după durată: definitive şi temporare;

după numărul persoanelor: individuale, pe grupe organizate.

Repartiţia geografică a populaţiei. Atracţia sau respingerea

populaţiei pot fi cauzate de caracteristicile mediului: relieful (prin altitudine,

natura suprafeţei topografice, expoziţia versanţilor ş.a.), latitudinea,

distanţa faţă de ţărm, condiţiile climatice, apele, vegetaţia, fertilitatea

solurilor, resursele subsolului. Dintre factorii social-economici,

tehnologici şi istorici menţionăm: suprapopularea unor regiuni

agrare, urbanizarea şi industrializarea, declinul unor activităţi, conflictele,

asistenţa sanitară, căile de comunicaţie ş.a.

Densitatea populaţiei este expresia repartiţiei geografice diferenţiate.

Densitatea generală depăşeşte 45 loc/km2. În organizarea spaţiului

geografic se utilizează: densitatea brută, densitatea netă, densitatea

urbană, densitatea rurală, densitatea agricolă, densitatea economică.

Structura populaţiei. . Structura rasială cuprinde: rasa europoidă,

rasa mongoloidă, rasa negroid-australoidă.

. Structura etnolingvistică este rezultatul unui proces complicat;

numărul limbilor naţionale coincide cu numărul statelor, cu deosebirea

363

că, la nivelul fiecărui stat, limba oficială se diferenţiază de la o regiune

la alta prin dialecte. . Structura pe sexe (genuri) a populaţiei. La

grupa tânără se remarcă o uşoară predominare a sexului masculin, iar

la vârstnici predomină sexul feminin. . Structura pe grupe de vârstă. În

statele dezvoltate, tineretul are o pondere sub 30% din totalul populaţiei,

adulţii depăşesc media mondială, iar vârstnicii au o pondere de 15-20%.

. Structura confesională. Creştinismul, iudaismul, islamismul,

hinduismul şi budismul reprezintă marile religii ale lumii. Cea mai

mare pondere revine creştinismului (48,5%) cu religiile ortodoxă,

catolică şi protestantă, urmat de islamism (14,8%), hinduism (14,8%),

budism (8,7%), animism (6,0%). Recrudescenţa fenomenului religios

s-a manifestat în ultimele decenii prin nenumărate aspecte: conflicte

religioase, creşterea rolului unor partide religioase, multiplicarea sectelor.

. Structura social-economică. În cadrul populaţiei active se disting:

populaţia ocupată şi populaţia neocupată. Repartiţia pe sectoare

a populaţiei active: sectorul primar, sectorul secundar, sectorul terţiar

şi sectorul cuaternar. În ţările dezvoltate – o pondere redusă a populaţiei

în agricultură, în sectorul secundar depăşeşte 30%, iar în servicii

( în SUA, Suedia, Franţa) depăşeşte 60%.

. Structura populaţiei pe medii. Ponderea populaţiei urbane este

variabilă: Monaco, Nauru, Singapore cu 100%, Uganda 12%, Burundi

7%, Rwanda 6%. La nivelul continentelor, Europa de Vest, America

de Nord şi Australia au cele mai ridicate rate de urbanizare.

Populaţia, resursele şi dezvoltarea durabilă. Creşterea numerică a

populaţiei influenţează toate sistemele din societate, generează contraste sociale,

concentrarea masivă a bunurilor în opoziţie cu penuria generală măreşte

presiunea asupra resurselor de apă, de sol, de lemn, produce poluare.

3. Geografia agriculturii

Premisele dezvoltării agriculturii

. Premisele naturale ale agriculturii. Factorii geografico-fizici

intervin direct şi activ asupra agriculturii (climatele, relieful, sursele

de apă, vegetaţia naturală şi fauna sălbatică, dăunătorii).

. Factorii social-economici şi tehnici influenţează dezvoltarea

spaţiului agrar, diversificarea şi creşterea producţiei agricole. Dintre

aceşti factori menţionăm: maşinile şi utilajele, chimizarea, echiparea

tehnică, îmbunătăţirile funciare, biotehnologiile ş.a.

Culturile vegetale

. Cultura cerealelor. Grâul – principala cereală panificabilă.

Tipurile de cultură: tradiţională, avansată. Marile grânare ale lumii.

364

Principalii exportatori de grâu: SUA, Canada, Argentina, Australia.

Importatorii: Rusia, Japonia şi China. Orezul – „pâinea” omului galben.

Se cultivă prin: plantare şi prin semănare. China are cea mai mare

producţie de orez (1/3 din producţia mondială), fiind urmată de India,

SUA. Dintre exportatori: Thailanda, Indonezia, Filipine, Brazilia. Importă

cantităţi mari de orez: Rusia, Marea Britanie, Germania, Canada,

Polonia. Orzul se cultivă îndeosebi în Suedia, Rusia, Canada, China,

ovăzul în Europa şi America de Nord, secara în Rusia, Polonia,

Germania. Culturile de porumb deţin 15% din suprafaţa cultivată cu

cereale. Se cultivă pe mari suprafeţe în SUA („Corn belt”), China de

Nord-Est şi Est, Brazilia, Mexic, Franţa, Argentina, România, India ş.a.

. Cultura plantelor tehnice

– Plantele oleaginoase. Floarea soarelui. Europa şi partea europeană

a Rusiei deţin 60% din suprafaţa cultivată şi 3/4 din producţia

mondială. Se cultivă şi în pampa argentiniană, Uruguay, Mexic, Africa de

Sud. Are multiple întrebuinţări. Soia se cultivă în China, Japonia,

Thailanda, Vietnam, SUA (Corn-Soy-Belt), Canada, Brazilia, Rusia,

Ucraina, România ş.a. Alte plante oleaginoase: măslinul, arbore specific

zonei mediteraneene; principalii producători de măsline sunt: Spania,

Grecia, Turcia; palmierul de ulei creşte în culturi naturale din Gambia

până în Angola şi se cultivă în Malaysia, Sri Lanka, Mexic, Mozambic, se

găseşte în plantaţiile din Nigeria, Sierra Leone, Benin; palmierul de cocos

se găseşte în Filipine, Indonezia, India, Malaysia, Mexic, Mozambic.

– Plante cultivate pentru zahăr. Trestia de zahăr se cultivă în

trei mari zone geografice: America Centrală, Brazilia şi Asia musonică.

Principalele ţări producătoare de trestie de zahăr sunt: Brazilia,

India, China ş.a. Sfecla de zahăr este o cultură de zonă temperată şi subtropicală.

Circa 60% din producţia de zahăr provine din trestia de zahăr.

– Plante textile. Cele mai utilizate plante textile sunt: bumbacul,

iuta, inul şi cânepa. Bumbacul ocupă 80%din totalul suprafeţelor cultivate

cu plante pentru fibre. Statele cu producţii mari de bumbac sunt:

SUA, Egipt, Turcia, Pakistan, Sudan.

. Cultura plantelor pentru cauciuc

Cel mai productiv palmier poartă denumirea de Haevea braziliensis

(originar din pădurea braziliană). Aproximativ 90% din cantitatea

de cauciuc natural provine din Asia de Sud-Est, mari producători

din această parte a lumii fiind Malaysia, Indonezia şi Thailanda; în

365

Africa producătorii sunt: Liberia, Nigeria, Coasta de Fildeş, Camerun,

iar în America Latină, Brazilia, Mexic ş.a.

. Legumicultura şi plantele cultivate pentru tuberculi

– Dintre legume, tomatele se cultivă pe aproximativ 3 mil. ha.,

iar Europa deţine 1/5 din suprafaţă şi 30% din producţia mondială.

– Leguminoasele pentru boabe. Fasolea se cultivă pe mari suprafeţe

în SUA, Spania, Portugalia, Italia, România, Mexic ş.a., iar

mazărea în Rusia, Ucraina, Polonia, Germania, India, China, Canada.

– Cartoful, concurent al cerealelor în multe părţi ale Europei

– Batatul se cultivă în China de Sud-Est (80% din producţia

mondială), se cultivă pe mari suprafeţe în Coreea de Sud, Japonia,

Indonezia, Uganda, Nigeria, Brazilia.

– Maniocul constituie hrana de bază pentru populaţia din zona

ecuatorială şi tropical-musonică. Brazilia este cea mai mare producătoare

de manioc.

. Cultura pomilor fructiferi

În regiunile ecuatoriale şi tropicale sunt specifice culturile de:

ananas, palmier de cocos, avocado, mango, papaya, în cele deşertice

se cultivă curmalul, iar în cele mediteraneene, citricele, smochinul; în

cele temperate sunt caracteristice cele de măr, păr, cais, piersic, vişin,

cireş.

. Viticultura şi plantele cultivate pentru băuturi

– Cultura viţei de vie se practică, cu un randament bun, în regiunile

mediteraneene şi în zona temperată. Principalele ţări producătoare

de struguri şi de vin sunt: Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Grecia.

– Dintre plantele cultivate pentru băuturi menţionăm: arbustul

de cafea (în Columbia, Brazilia, Ecuador, Mexic, Uganda, Kenya,

Tanzania), arborele de cacao (în Nigeria, Ghana, Camerun, Brazilia,

Ecuador), arbustul de ceai (în Kenya, Tanzania, Malawi, Mozambic,

Armenia, India ş.a.).

Creşterea animalelor

– Creşterea bovinelor oferă 90% din cantitatea totală de lapte ce

se consumă pe Glob, 33% din cea de carne şi 90% din totalul pieilor

prelucrate în tăbăcării. Se cunosc trei sisteme de creştere a bovinelor:

sistemul nomad şi seminomad (aflat într-un avansat proces de restrângere),

sistemul bazat pe ferme specializate şi sistemul bazat pe ferme

mixte. În SUA, fermele de vaci de lapte se clasifică astfel: ferme

366

comerciale, ferme de selecţie, ferme de vaci de lapte cu o activitate

suplimentară, ferme gospodăreşti, ferme mixte de lapte-carne. Mari

exportatoare de carne şi produse lactate sunt: Argentina, SUA, Australia,

Noua Zeelandă, Olanda, Danemarca, Franţa.

– Creşterea bubalinelor este specifică Asiei Musonice.

– Creşterea ovinelor şi caprinelor. Pe continente, după numărul

ovinelor domină Asia (China locul I, India locul II), urmată de

Australia (locul III), iar în Europa-Marea Britanie (locul VII), Rusia,

Portugalia, Italia, România.

– Creşterea porcinelor se efectuează pe toate continentele (cu

excepţia Antarcticii). China deţine 50,8% din efectivele mondiale,

urmată de SUA, Brazilia, Germania.

– Cămilele se cresc în zonele calde şi aride (Somalia, Sudan,

India, China, Pakistan, Mongolia, Kazahstan).

– Avicultura se face în sistem industrial şi este legată de marile

concentrări urbane (China, 36,6% din producţia mondială), urmată de

SUA, Japonia, Rusia, India.

– Sericicultura se practică cu rezultate foarte bune în China,

Japonia şi India, iar apicultura în Asia, Europa şi America de Nord.

Peisajele rurale, peisajele agrare şi regiunile agricole

– Peisajul agrar este expresia vizibilă a mediului ce îmbină

caracteristicile de proprietate a terenurilor cu tradiţia, dezvoltarea socială

şi economică şi particularităţile cadrului natural.

– Peisajul rural, spre deosebire de cel agrar, înglobează atributele

acestuia, inclusiv structurile de habitat, amenajările turistice, obiectivele

istorice şi echipările care asigură legătura dintre habitat şi formele

productive, dintre acestea şi pieţele de desfacere.

– Se cunosc următoarele regiuni agricole: regiunea agricolă

aridă, regiunea agricolă subtropicală (cu subregiunea mediteraneană

şi subregiunea musonică), regiunea agricolă cerealieră a zonei

temperate, regiunea agricolă subpolară.

4. Industria uşoară şi alimentară

Industria uşoară cuprinde următoarele subramuri: industria

textilă şi a confecţiilor, industria pielăriei, încălţămintei, blănăriei şi

marochinăriei.

Industria textilă prezintă o evidentă dispersie în teritoriu dependentă

de materiile prime, pieţele de desfacere, tradiţie, forţa de muncă

specializată ş.a.

367

– Industria bumbacului. China deţine primul loc în lume în producţia

de fire şi de ţesături. Centrele principale: Shanghai,

Guangzhou, Kunming, Tianjin ş.a. În SUA cele mai mari

centre textile sunt: San Antonio, El Paso, Atlanta, Dallas,

Knoxville. Străvechi tradiţii în prelucrarea bumbacului au:

India (Ahmedabad, Bombay, Calcutta), Marea Britanie

(Manchester), Franţa (Lille), Italia (Perugia, Ancona), Polonia

(Lodz), Belgia, Olanda ş.a.

– Industria lânii foloseşte ca materii prime fibrele de origine

animală, precum şi fibre chimice de tip lână. În Australia,

principalele centre ale industriei lânii sunt: Sydney, Brisbane,

în China – Harbin, în Rusia – Ivanovo, în Marea Britanie –

Manchester, Leeds, în SUA – Boston, New Haven, în Japonia-

Osaka, Tokyo, în Germania – Mőnchengladbach.

– Industria mătăsii naturale – a cunoscut o puternică concurenţă

a fibrelor sintetice şi un reviriment în ultimele decenii ale

secolului al XX-lea. Mari cantităţi de mătase se produc în centrele:

Shandong, Shanghai (China), Agra (India), Kochi

(Japonia), Como (Italia), Lyon (Franţa), New Jersey (SUA).

– Industria inului şi a cânepii este localizată în arealele de

cultură a acestor plante. Producţia de ţesături este concentrată

în: Rusia, China, India, Letonia, Estonia, Polonia, România.

– Industria tricotajelor şi confecţiilor este localizată în centrele

puternic populate, unele fiind specializate: Boston, New York

(SUA), Paris, Marsilia (Franţa), Napoli (Italia), Manchester

(Marea Britanie), Hamburg (Germania), Moscova, Sankt

Petersburg (Rusia), Varşovia, Lublin (Polonia), Bucureşti

(România).

– Industria pielăriei şi încălţămintei. Materiile folosite sunt:

pielea naturală, pielea sintetică, cauciucul, masele plastice ş.a.

Ţările cu un şeptel bogat (China, India, SUA ş.a.) au o dezvoltată

industrie a tăbăcăriei şi a încălţămintei. Centrele mari

ale industriei încălţămintei sunt: Chengdu, Qingdao (China),

Belluno (Italia), Kurgan (Rusia), Rio Grande (Brazilia),

Calcutta (India), Offenbach (Germania).

– Industria marochinăriei este localizată în centre artizanale şi

semiartizanale (Iran, Siria, Algeria, Mexic ş.a.), sau în centre

specializate (Franţa, Germania, China, Rusia, SUA).

368

– Industria blănăriei se menţine în multe state la un nivel meşteşugăresc.

Pentru blănurile superioare şi scumpe se organizează

târguri şi licitaţii internaţionale la Montreal, Edmonton,

Paris, Sankt Petersburg.

Industria alimentară. Valorifică în principal materiile prime

agricole, localizarea fiind dependentă de repartiţia culturii plantelor,

creşterea animalelor şi de marile centre de consum.

. Industria morăritului, panificaţiei şi pastelor făinoase este

puternic dezvoltată în oraşele mari şi în preria americană: Minneapolis,

Pittsburg (SUA), oraşele-porturi din Canada: Vancouver, Montreal, în

oraşele Tucuman, La Plata (Argentina), Santa Maria (Brazilia), în oraşele

europene: Londra, Bordeaux, Paris, Amsterdam, Hamburg, Berlin,

Genova, Bucureşti, Odessa, în oraşele din Asia: Beijing, Bombay şi la

Sydney în Australia.

. Industria zahărului şi a produselor zaharoase utilizează ca

materie primă sfecla de zahăr (în regiunile cu climă temperată) şi trestia

de zahăr în ţinuturile cu climă caldă. Zonele producătoare de zahăr

sunt:

– zona intertropicală americană (Brazilia, Mexic, Cuba, Jamaica,

SUA ş.a);

– zona intertropicală asiatico-australiană (India, China, Australia,

Indonezia ş. a.);

– zona africană, faţada vestică (Nigeria, Ghana, Angola), în

nord Egiptul şi în sud, Republica Africa de Sud;

– zona europeană, în care produsele se obţin din sfecla de zahăr

(Franţa, Germania, Rusia, Ucraina, Polonia, România ş.a.);

– ţări care produc zahăr atât din trestie, cât şi din sfeclă (SUA,

Iran, China).

. Industria uleiurilor vegetale comestibile. Principalele ţări producătoare

de ulei din soia sunt: SUA, Brazilia, China, Argentina, India.

Ulei din floarea soarelui se produce în Rusia, Ucraina, SUA, Argentina,

Turcia, România ş.a. Uleiul de palmier este produs în: Malaysia,

Indonezia, Nigeria, Columbia, Thailanda, Camerun, Papua Noua Guinee.

Se produce ulei de măsline în ţările mediteraneene (Italia, Spania,

Grecia, Tunisia, Turcia, Maroc, Portugalia). Cantităţi mari de ulei de

arahide se produc în China, India, SUA, Sudan, Nigeria, Myanmar.

. Industria laptelui şi a produselor lactate este dependentă de

creşterea bovinelor şi ovinelor. În producţia mondială de lapte de vacă

369

SUA se află pe primul loc (15,06%), urmată de: Germania, Franţa,

Marea Britanie, Olanda, Polonia, Brazilia, Argentina. Cantităţi mari de

brânzeturi se produc în Franţa, Italia, Olanda, SUA ş.a., iar de unt, în

Rusia, Marea Britanie, Olanda, SUA.

. Industria preparatelor şi conservelor de carne

Apariţia instalaţiilor, a camioanelor şi navelor maritime frigorifice

a făcut posibilă asigurarea cu carne din Argentina, Brazilia, Noua

Zeelandă. SUA furnizează 25% din producţia mondială de carne (abatoare

mari şi centre de prelucrare a cărnii sunt la Chicago, Cincinnati,

Kansas City). China produce 1/4 din cantitatea de carne de porc (centrele

cele mai mari ale industriei cărnii fiind la: Tianjin, Shanghai,

Harbin, Luoyang ş.a.). Dintre ţările mari producătoare de carne, mai

amintim: Rusia, Brazilia, Argentina, Canada, Australia, Marea Britanie,

Germania, Danemarca ş.a.

. Industria peştelui

Ţările cu producţii mari de peşte sunt: China (1/2 din producţia

mondială), Peru, Japonia, Chile, SUA, Rusia, India, Indonezia,

Thailanda, Norvegia ş.a.

. Industria băuturilor

Europa are cea mai mare producţie de vinuri. Franţa şi Italia

deţin primele locuri. Europa vestică şi centrală produc 1/3 din cantitatea

mondială de bere (Germania, Marea Britanie, Cehia, Polonia).

SUA produce 1/4 din cantitatea mondială de bere.

Băuturile tonifiante (cafea, cacao, ceai) şi băuturile nealcoolice

care includ toată gama sucurilor naturale de fructe şi ape minerale sunt

consumate în cantităţi variabile de la o zonă la alta.

5. Resursele energetice

Clasificarea resurselor energetice

Din punct de vedere fizic, sursele de energie primară se împart în:

– surse regenerabile;

– surse neregenerabile;

– după gradul de stăpânire a tehnologiei de valorificare:

– convenţionale;

– neconvenţionale;

– alte surse de energie (aflate în stadiu de laborator).

Producţia şi consumul de energie impun o altă clasificare:

– surse comerciale;

– surse necomerciale.

370

Industria carboniferă

Cărbunii se clasifică după numeroase criterii: geneză, proprietăţi

fizico-chimice, vârste etc.

Rezervele mondiale de cărbuni sunt estimate la peste 14 800

miliarde tone. Repartiţia geografică a zăcămintelor de cărbuni. Circa

90% din zăcămintele de cărbuni sunt concentrate în emisfera nordică.

R.P.Chineză are cele mai mari rezerve de cărbuni în provinciile

Shanxi, Xinjiang (situate în nordul ţării). Exploatările principale se

efectuează în marile bazine: Fushun, Benxi, Taiyuan; bazinul Daqing

din Câmpia de Nord-Est asigură 50% din producţie. Cărbunii se exploatează

şi în provinciile Shandong (la Ziba), Jaingxu (la Yangzhou),

bazinele Kailuan şi Beijing.

În SUA, circa 50% din producţia de cărbuni se obţine din vestul

Munţilor Appalachi (statele Ohio, Tennessee, Kentucky, Pennsylvania,

Virginia de Vest). Australia are mari rezerve de huilă pe coasta estică

(New Castle), statul Noua Galie de Sud şi de lignit în statul Victoria.

În Rusia principalele exploatări de cărbuni sunt în Siberia la Kuzneţk,

Novokuzneţk, Kansk-Acinsk, Anadâr, Taimâr, iar în partea europeană,

în bazinele Peciora şi Moscova. În Kazahstan, principalul bazin este

Karaganda, în Ucraina bazinul Donbass, iar în Germania, bazinele

Saar, Ruhr, Aachen. Cantităţi mari de cărbuni se extrag din Africa de

Sud (provinciile Natal, Orange Transvaal), Polonia (Silezia Superioară,

Silezia Inferioară şi Lublin), Canada (sudul Munţilor Stâncoşi

canadieni, statele Columbia Britanică şi Saskatchewan) ş.a. Cele mai

mari cantităţi sunt importate de Japonia, Coreea de Sud, ţările U.E.

Industria petrolului. Rezervele de petrol au o repartiţie mult

mai neuniformă decât cele de cărbune. Orientul Apropiat deţine 2/3

din rezervele mondiale, America Latină 12,8%, iar ţările cu cele mai

mari rezerve sunt: Arabia Saudită 25,7%, Irak 9,8%, Kuweit 9,5%,

Iran 9,3% şi Venezuela cu 6,6%. Exploatările petroliere cuprind două

regiuni foarte bogate, numite „poli ai petrolului”:

– un „pol” este situat în sudul şi sud-estul platformei euro-asiatice,

în regiunea cuprinsă între Caucaz, Golful Persic şi nordul Africii;

– al doilea „pol” se află în sudul platformei nord-americane,

Golful Mexic, Marea Caraibilor şi nordul Americii de Sud.

Arabia Saudită extrage 13% din cantitatea mondială de petrol (în

vecinătatea şi pe litoralul Golfului Persic). SUA deţine locul II mondial

(cu 12%). Extracţia se efectuează în regiunea Golfului Mexic, în

371

zona Middlecontinent, în statele Colorado, Utah, New Mexico, pe litoralul

sud-vest pacific şi în Alaska.

În partea europeană a Rusiei, cele mai mari zăcăminte se găsesc

pe cursul superior al Kamei, dar prima zonă de extracţie se află în

Siberia de Vest (Ust Balik, Saim), iar prospecţiunile recente au evidenţiat

structuri petroliere în bazinul fluviului Lena, Insula Sahalin,

Peninsula Kamceatka. Cantităţi mari de petrol se extrag din Kazahstan

(pe litoralul Mării Caspice, pe văile Emba şi Ural), în Azerbaidjan

(Baku, Artem ş.a.), Iran (în apropierea oraşului Qom, la sud de Isfahan),

China (Manciuria, platforma continentală a Golfului Bohai, regiunea

deltei fluviului Huang-He, în vestul ţării la Karamai, Yumen, Kucha şi

la est de oraşul Chengdu), Norvegia (Marea Nordului), Marea Britanie

(Marea Nordului), Mexic (zona litorală a Golfului Campeche, statele

Chiapas, Tabasco, Peninsula Yucatan), Venezuela (laguna Maracaibo,

platforma continentală la vest de delta fluviului Orinoco), Emiratele

Arabe Unite, Indonezia, Libia, Egipt, Canada (provinciile Alberta,

Saskatchewan).

Transportul petrolului pentru prelucrare şi export se efectuează

prin conducte, cu nave petroliere. Rafinăriile sunt amplasate în

oraşele-port. Mari capacităţi de rafinare se găsesc în SUA, Canada,

ţările UE, Japonia, China, Rusia.

Industria gazelor naturale

Gazele naturale sunt de două categorii: gaz metan şi gaz de

sondă. Ţările cu cele mai mari rezerve de gaze naturale sunt: Rusia

(Siberia de Vest, Siberia Centrală, Insula Sahalin, zona Volga-Ural,

platforma continentală a Mării Kara), Ucraina, SUA (Pennsylvania,

Virginia de Vest, zona Marilor Lacuri, a Golfului Mexic, California,

Peninsula Alaska), Canada (provinciile Alberta, Columbia Britanică),

Marea Britanie (platforma continentală a Mării Nordului), Indonezia,

Olanda, Argentina, Malaysia, Germania, România, China, Egiptul, Algeria.

6. Industria energiei electrice

Producţia de energie electrică bazată pe combustibili

. Termocentralele folosesc drept combustibili cărbunii, petrolul,

păcura şi gazele naturale; în alte locuri există termocentrale care folosesc

turbă, deşeuri de lemn, paie, biogaz, bagasă. Repartiţia geografică

a termocentralelor este în strânsă legătură cu sursa de combustibil, cu

marile oraşe şi cu oraşele-port.

372

. Hidrocentralele prezintă numeroase avantaje; în prezent

produc 20-25% din energia electrică a lumii. În Europa, hidrocentrale

mari se găsesc pe Volga, Dunăre, în America de Nord pe Columbia,

Colorado, Sf. Laurenţiu, în Asia pe Enisei, Chang Jiang.

. Centralele nuclearo-electrice. Materia primă o constituie uraniul,

plutoniul şi toriul. Cele mai mari capacităţi instalate sunt în SUA,

Franţa, Japonia, Marea Britanie, Rusia, Canada, Ucraina, Coreea de Sud.

Producţia de energie electrică bazată pe sursele reînnoibile

. Centralele electrice solare. Specific acestui tip de energie este

caracterul său dispers. În zonele tropicale aride potenţialul energetic

este de 1800-2600 kwh/m2/anual. În mai multe ţări, energia solară

este utilizată în instalaţii de încălzire (Israel, Japonia, SUA, Australia,

Germania, Franţa, Italia).

. Centralele eoliene. În acest domeniu, experimente şi realizări

sunt în Franţa, Irlanda, Spania, Italia, Olanda, Suedia, Canada, India.

. Centralele mareomotrice. Puterea mareelor este estimată la

circa 3 miliarde kw, din care 33% se pierde de-a lungul ţărmurilor.

Cea mai mare centrală se află în estuarul fluviului Rance din nordvestul

Franţei. Alte centrale sunt în Golful Kislaia, în estuarul

Annapolis ş.a.

Repartiţia geografică a producţiei de energie electrică relevă

disproporţii în raport cu nivelul de dezvoltare economică al fiecărei

ţări. Peste 50% din producţia mondială de electricitate este furnizată

de SUA, CSI, Japonia şi China, iar ţările industrializate folosesc circa

70% din cantitatea mondială de energie electrică.

7. Industria metalurgică şi de echipamente

7.1. Siderurgia

Materiile prime şi ajutătoare: minereurile de fier, metalele neferoase

folosite la alierea oţelurilor, cocsul, fondanţii, gazele naturale,

energia electrică.

Rezervele sigure de minereu de fier sunt estimate la circa 150

mil. tone, iar rezervele potenţiale la 230 miliarde tone. Brazilia se află

în fruntea ierarhiei mondiale în producţia de minereu de fier (extrage

în statele Minas Gerais, Bahia, Matto Grosso). Australia deţine locul

al doilea (zăcăminte uriaşe sunt în vestul ţării), în China principalele

exploatări sunt în Manciuria, bazinul mijlociu al fluviului Huang He,

Podişul Yunnan, Munţii Chinei de Sud, Insula Hainan.

373

Rusia se află pe locul IV; pe fundamentul precambrian al

Platformei Ruse se găsesc mari rezerve de minereu de fier, în sudul

Munţilor Ural, în Peninsula Kola, Extremul Orient. Mari zăcăminte de

minereu de fier sunt în SUA (zona Lacului Superior, a Munţilor

Appalachi, statele New York, Utah, California), în Africa de Sud,

Liberia, Canada, Ucraina, Suedia ş.a.

Materiile prime ajutătoare servesc la producerea feroaliajelor şi

la înnobilarea oţelurilor. Frecvent sunt utilizate ca materii prime

ajutătoare: manganul, nichelul, wolframul, vanadiul, titanul, zirconiul,

cobaltul ş.a.

Localizarea siderurgiei este determinată de următorii factori:

– la începutul siderurgiei moderne, de zonele împădurite;

– în lungul cursurilor de apă;

– în bazinele huilifere;

– în zona zăcămintelor de fier;

– în zonele litorale, în porturi; în marile centre ale construcţiei

de maşini.

China produce 15% din cantitatea mondială de oţel (combinatele

cele mai mari fiind la Anshan, Fushun, Shenyang, Shanghai), Japonia

deţine locul III în lume (după China şi SUA), cu centre siderurgice în

regiunea industrial-urbană, portuară Tokyo-Yokohama, în jurul

Golfului Osaka; SUA are o pondere de 12,6% în producţia mondială

de oţel (centrele mai importante sunt la Birmingham, Pittsburg,

Duluth, Takoma, Oklahoma). Cantităţi mari de oţel se produc în

Coreea de Sud, India, Canada, Brazilia, Rusia (locul V), Italia,

Ucraina, Germania, Franţa, Marea Britanie, Australia ş.a.

7.2. Metalurgia neferoaselor

Dintre metalele colorate, cuprul, datorită calităţilor sale, este

folosit în electrotehnică, industria de armament, în aliaje ş.a.; principalele

ţări producătoare sunt: Chile, SUA, Canada, Zair, Zambia,

Rusia, Australia. Plumbul se găseşte frecvent sub formă de galenă, în

SUA, Rusia, Australia, Canada, Peru, China, iar zincul este produs, în

principal, în Canada, Australia, China, Peru, SUA ş.a. Cositorul se

extrage din cositorit; principalele ţări producătoare sunt: China,

Indonezia, Peru, Brazilia.

Dintre metalele uşoare, aluminiul este unul dintre cele mai

răspândite elemente din scoarţa terestră (8,1%). Producţia mondială de

bauxită este de 100-110 mil. tone anual. Australia produce 1/3 din

374

cantitatea mondială de bauxită (în Peninsula York, Australia de Vest);

mai produc: Guineea, Camerun, Mali, Sierra Leone, Jamaica, Surinam,

Rusia, China, Croaţia, Grecia, Serbia ş.a. În producţia mondială de

aluminiu (25 mil. tone anual) domină: SUA, Canada, Australia, China,

Rusia, Germania, Norvegia. Zăcămintele de magneziu sunt exploatate

în Austria, Rusia, China, SUA.

Dintre metalele preţioase, aurul are o largă utilizare în aliaje,

tehnică dentară, bijuterii, lingouri şi piese pentru tezaurizare, industrie.

Dintre producătorii de aur, menţionăm: Africa de Sud, SUA, Canada,

Australia, Rusia. Argintul este produs în cantităţi mai mari în: Mexic,

SUA, Canada, Peru, Chile, Argentina, Rusia, Australia ş.a.

Metalele radioactive (energetice). Ţările care exploatează cantităţi

mari de uraniu sunt: SUA, Rusia, Canada, Republica Africa de

Sud, Australia, China, Franţa, Germania ş.a.

7.3. Industria de echipamente

Sintagma industria de echipamente este sugestivă şi cuprinzătoare.

În etapa postindustrială industria de echipamente are un rol

esenţial, având şi o pondere mare în volumul producţiei industriale (în

Japonia 45%, în Germania 37%). Subramurile cele mai importante sunt:

. industria utilajelor industriale, localizată în arealele siderurgice,

produce: utilaj minier, utilaj petrolier, utilaje pentru industriile

chimică, textilă, confecţiilor ş.a.; în SUA această industrie se concentrează

în megalopolisurile Bosnywash, Chipitts, în oraşele San Francisco,

Cincinnati, Albany ş.a., în China (Beijing, Shenyang, Shanghai, Nankin),

în Japonia (importantele grupări Tokyo-Yokohama, Kobe-Osaka ş.a.),

în Germania (bazinul Ruhr, pe valea Rinului, în porturile de la Marea

Nordului), în Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda ş.a.;

. industria mijloacelor de transport este o subramură complexă

şi de mare însemnătate în economia statelor:

– industria mijloacelor de transport auto este concentrată în

următoarele regiuni: Europa Occidentală, Asia de Est, America

de Nord;

– industria de material feroviar este localizată în apropierea

centrelor siderurgice şi a marilor noduri feroviare;

– industria mijloacelor de transport naval produce o gamă largă

de nave destinate transportului de mărfuri şi nave pentru

transportul de pasageri. Japonia, după volumul şi complexitatea

tonajului deţine 43% din producţia mondială (cu şantiere

375

navale moderne: Yokohama, Nagoya, Osaka, Shimonoseki,

Kobe ş.a.), China (Qingdao, Shanghai), Germania, Polonia,

Italia, Rusia, SUA ş.a.;

– industria aeronautică şi spaţială este caracteristică ţărilor

puternic dezvoltate. În SUA, principalele centre ale construcţiei

de avioane sunt la: Seatle, Tacoma, Los Angeles, Boston,

iar industria aeropaţială este controlată de peste 70 de firme

care au 1400 de uzine. În Rusia, principalele centre ale industriei

aeronautice sunt: Moscova, Krasnoiarsk, Volgograd. Franţa

are principalele uzine în regiunea pariziană, la Toulouse,

Chateauroux, Bordeaux ş.a. Avioane produc: Marea Britanie,

Germania, Olanda, Italia, Japonia;

– industria electrotehnică, electronică şi tehnică de calcul cuprinde

următoarele produse: echipamente de telecomunicaţii,

componente şi microcomponente electronice, bunuri audiovideo,

echipamente informatice, tehnică de calcul, roboţi

industriali ş.a. Japonia se situează pe primul loc în domeniul

aparaturii electrotehnice şi electronice-principalele centre de

producţie fiind la Tokyo, Osaka, Hamamatsu. În SUA se

produc: tehnologie informatică, bunuri de larg consum electrotehnice

şi electronice, echipamente pentru telefonia mobilă

în centrele: Chicago, Detroit, Atlanta, Silicon Valley ş.a.

Industria electrotehnică şi electronică este bine reprezentată

şi în Rusia, Germania, Olanda, Coreea de Sud, China, Franţa;

– industria de utilaj agricol s-a diversificat. Cele mai mari producătoare

sunt: SUA, Japonia, Italia, Germania, Franţa, Rusia ş.a.

8. Industria chimică

Această ramură industrială utilizează materii prime extrem de

diversificate.

. Industria petrochimică prelucrează petrolul şi gazele naturale.

– Masele plastice şi răşinile sintetice. Dintre produsele acestei

grupe enumerăm: polietilena, policlorura de vinil, polistirenul,

polipropilena, răşinile termorezistente, siliconul ş.a. Cele

mai mari şi mai diversificate producţii au: SUA, Japonia,

Germania, Franţa ş.a.

– Firele şi fibrele sintetice reprezintă grupa de polimeri care

înlocuieşte o serie de produse naturale. Principalele ţări producătoare

de fire şi fibre poliamidice şi poliacrilonitrilice

sunt: SUA, Coreea de Sud, Germania, Japonia ş.a.

376

– Cauciucul sintetic se produce pe baza elastomerilor de tipul

butadienei, la care se adaugă negrul de fum şi cantităţi variabile

de cauciuc natural. Producţii mari de cauciuc sintetic se

obţin în SUA, Japonia, Rusia, Franţa, Germania, China,

Marea Britanie, Italia.

. Industria carbochimică. Materia primă o reprezintă cărbunii

superiori. Se obţin: cocs, gudroane, benzoli ş.a. Principalele centre ale

industriei carbochimice sunt situate în Germania (Saar, Ruhr), Ucraina

(Krivoi Rog), Rusia (Kursk), Franţa (bazinul Lorena), China (Fushun).

. Industria produselor clorosodice. Materia primă o constituie

sarea de bucătărie. Din prelucrarea industrială a sării rezultă: clorul,

soda caustică, soda calcinată. Ţările care produc mari cantităţi de sodă

caustică sunt: SUA, China, Japonia, Germania, Rusia.

. Industria acidului sulfuric. Sulful este materia primă. Cantităţile

cele mai mari de acid sulfuric se produc în SUA, China, Maroc,

Japonia, Rusia.

. Industria îngrăşămintelor chimice:

– îngrăşămintele azotoase. Unităţile de producţie sunt amplasate

în apropierea materiilor prime: rafinării de petrol, conducte

de gaze naturale, zăcăminte de petrol, oraşe-port, bazine

huilifere etc. Cantităţi mari de îngrăşăminte azotoase produc:

SUA, Canada, Franţa, Olanda, Marea Britanie, Germania,

Rusia;

– îngrăşăminte chimice potasice se obţin pe baza sărurilor de

potasiu în SUA, Canada, Israel, Tunisia, Rusia;

– îngrăşăminte fosfatice se produc pe baza fosfaţilor naturali.

Principalele ţări producătoare sunt: China, Rusia, Maroc.

. Industria celulozei şi hârtiei. Materiile prime: lemnul de

răşinoase şi de foioase, stuful, iarba alfa, trestia de zahăr, iuta, bambusul,

paiele. În SUA, principalele centre sunt: Seatle, Charleston,

Savannah, New Orleans, în Canada: Vancouver, Quebec, în Japonia,

Kushiro.

. Industria de medicamente. Materia primă o reprezintă plantele,

mediul marin, produsele industriei chimice şi alimentare. Principalele

producătoare: SUA, Germania, Elveţia, Suedia, Franţa, Italia ş.a.

9. Repartiţia geografică a pădurilor şi industria lemnului

Repartiţia geografică a pădurilor. Fondul forestier este repartizat

în funcţie de treptele de relief, zonele climatice, sol. Din totalul

377

suprafeţelor împădurite, 54% revine pădurilor din zona intertropicală,

25% pădurilor de conifere din zona temperată şi 21% pădurilor de

foioase (din zona temperată).

Dintre subramurile industriei prelucrării lemnului fac parte:

– Industria cherestelei. Cele mai mari centre de producţie sunt

în SUA (Seatle, Coulle, Detroit), în Rusia (Arhanghelsk,

Murmansk, Serov, Igarka), Canada (Vancouver, Winnipeg).

Alte producătoare de cherestea sunt: China, Suedia, Brazilia ş.a.

– Industria semifabricatelor furnizează placaje, furnire, plăci

lemnoase, plăci fibrolemnoase. SUA deţine primul loc la producţia

de PAL, Canada la producţia de PFL.

– Industria mobilei este dominată de SUA, Canada, Franţa,

Italia.

– Producţia de instrumente muzicale are vechi tradiţii în Italia,

Austria, Germania, Cehia, Franţa.

10. Industria materialelor de construcţii

Prelucrarea industrială a materialelor de construcţii

– Industria lianţilor foloseşte ca materii prime calcarele,

dolomitele, marnele şi argilele.

– Industria cimentului (China, SUA, Japonia, India, Coreea de

Sud, Thailanda, Brazilia).

– Industria ceramicii foloseşte ca materie primă argila comună

şi caolinul: industria porţelanului (Japonia, China, Franţa,

Germania, Cehia, Coreea de Sud); industria faianţei (China,

Japonia, Franţa).

– Industria prefabricatelor are o producţie diversificată în ţările

dezvoltate.

11. Geografia serviciilor

În structura serviciilor sunt cuprinse următoarele categorii:

– serviciile cu scop comercial (transport, comerţ, bănci, asigurări

etc.);

– serviciile profesionale (consultanţă juridică, financiară, medicale,

de învăţământ);

– serviciile pentru consumul personal (reparaţii, curăţenie etc.).

Ponderea mare a serviciilor este specifică societăţilor post-industriale.

378

. Geografia transporturilor

Clasificarea transporturilor:

– A. Transporturile feroviare. Lungimea căilor ferate este de

1 600 000 km. Deosebirile în privinţa dotării cu căi ferate ies în

evidenţă din analiza densităţii (Germania 114.4 km la 1 000 km2,

Luxemburg 106,3, SUA 20,0, iar Asia, America de Sud,

Africa şi Australia au densităţi reduse). Căile ferate se clasifică

după: particularităţile mediului geografic, ecartament,

intensitatea traficului de călători şi mărfuri. Curenţii de transport

mărfuri sunt orientaţi pe linii magistrale.

– B. Transporturile rutiere. Lungimea drumurilor modernizate

depăşeşte 15 milioane km, iar a autostrăzilor 85 000 km.

După destinaţia traficului, căile rutiere se clasifică în: autostrăzi,

şosele continentale şi transcontinentale, drumuri naţionale,

regionale şi de interes local. America de Nord (SUA şi

Canada) deţine cea mai mare reţea de autostrăzi, urmată de

Europa.

– C. Transporturile navale:

– transporturile fluviale. În Europa, navigaţia fluvială se face

pe: Sena, Tamisa, Rin, Dunăre, Volga ş.a., precum şi pe canale.

În America de Nord, pe Mississippi şi afluenţii acestuia,

canalul Erie, canalul Welland;

– transporturile maritime. Densitatea maximă a rutelor maritime

este în Atlanticul de Nord, urmată de Pacificul de Nord.

După specificul lor, porturile se încadrează în două mari

categorii: porturi cu trafic complex şi porturi specializate în traficul

anumitor mărfuri (petroliere, carbonifere, mineraliere ş.a.).

– D. Transporturile aeriene sunt cele mai rapide şi folosesc

rutele cele mai scurte. Aeroporturile se clasifică după volumul

traficului, destinaţie, tipul operaţiilor. SUA deţine o

vastă reţea de linii aeriene.

– E. Transporturile speciale şi telecomunicaţiile:

- transportul petrolului prin conducte;

- gazoductele;

- transportul energiei electrice;

- transportul prin cablu;

- reţele telefonice;

- emisiunile de radiodifuziune;

- emisiunile de televiziune;

- societăţile WWW.

379

. Geografia turismului

Fenomenul turismului ca element principal al mediului geografic

este amplu şi complex (deşi unii economişti reduc turismul la serviciile

oferite şi la profitul realizat). În esenţă, turismul este nemijlocit

influenţat de: factorii de atracţie, fac


UNIVERSITATEA ROMÂNEASCA AZI - Biblioteca Judeteanaaman.ro/betawp/wp-content/uploads/ebook/snspa/Universitatea_rom… · considerat că echitatea şi dreptatea sunt valori fundamentale

UNIVERSITATEA ROMÂNEASCA AZI - Biblioteca Judeteanaaman.ro/betawp/wp-content/uploads/ebook/snspa/Universitatea_rom… · considerat că echitatea şi dreptatea sunt valori fundamentale

Un Adevărat Panteon Al Neamului Poate Fi Considerat Cel Mai Vechi Cimitir Din Blaj

Un Adevărat Panteon Al Neamului Poate Fi Considerat Cel Mai Vechi Cimitir Din Blaj

gradinita69.invatamantsector3.ro · urmare a unei carantine, embargou, enumerarea neflind exhaustivä, ci enun!iativä. Nu este considerat fòrlä Nu este considerat fòrlä majorä

gradinita69.invatamantsector3.ro · urmare a unei carantine, embargou, enumerarea neflind exhaustivä, ci enun!iativä. Nu este considerat fòrlä Nu este considerat fòrlä majorä

20. Ioan Scurtu - aos.roaos.ro/wp-content/anale/IVol3Nr1-2Art.13.pdf · 9. N. Iorga - întemeietorul Institutului pentru Studiul Istoriei Universale , în Nicolae Iorga. Studii şi

20. Ioan Scurtu - aos.roaos.ro/wp-content/anale/IVol3Nr1-2Art.13.pdf · 9. N. Iorga - întemeietorul Institutului pentru Studiul Istoriei Universale , în Nicolae Iorga. Studii şi

Conservare Comerţul cu caviard2ouvy59p0dg6k.cloudfront.net/downloads/sturgeons_comert...Comerţul cu caviar Caviarul este considerat o delicatesă şi asta îl face unul dintre cele

Conservare Comerţul cu caviard2ouvy59p0dg6k.cloudfront.net/downloads/sturgeons_comert...Comerţul cu caviar Caviarul este considerat o delicatesă şi asta îl face unul dintre cele

14 · 2020. 12. 23. · CENTENAR “GEOGRAPHIA NAPOCENSIS” – SEMNIFICAŢIE NAŢIONALĂ 251 Primul an universitar la Cluj se deschide chiar în 1919. Întemeietorul şi organizatorul

14 · 2020. 12. 23. · CENTENAR “GEOGRAPHIA NAPOCENSIS” – SEMNIFICAŢIE NAŢIONALĂ 251 Primul an universitar la Cluj se deschide chiar în 1919. Întemeietorul şi organizatorul

cursuri.flexform.rocursuri.flexform.ro/.../Lipovan_Lucian_Mihai/portofoliu.docx · Web viewmanent, pe toată durata vieţii. Dacă până nu demult, profesorul era considerat ca principala

cursuri.flexform.rocursuri.flexform.ro/.../Lipovan_Lucian_Mihai/portofoliu.docx · Web viewmanent, pe toată durata vieţii. Dacă până nu demult, profesorul era considerat ca principala

Introducere în rezolvarea algoritmică a problemelordaniela.zaharie/alg/alg2014_folii1.pdf · • Algoritmul lui Euclid (este considerat primul algoritm) • Determinarea celui mai

Introducere în rezolvarea algoritmică a problemelordaniela.zaharie/alg/alg2014_folii1.pdf · • Algoritmul lui Euclid (este considerat primul algoritm) • Determinarea celui mai

GEOMETRIE ANALITICA - old.unitbv.roold.unitbv.ro/Portals/19/departament/colectiv/munteanu/Geometrie Analitica.pdf · Prefat˘ a Disciplina Geometrie Analitic a este considerat a disciplin

GEOMETRIE ANALITICA - old.unitbv.roold.unitbv.ro/Portals/19/departament/colectiv/munteanu/Geometrie Analitica.pdf · Prefat˘ a Disciplina Geometrie Analitic a este considerat a disciplin

“Sa acorzi atentie ingrijirii personale este considerat ...media0.webgarden.ro/files/media0:4aa624b5c9bee.pdf.upl/ingrijirea_corpului.pdf · hidratant preferat cu miscari mai puternice

“Sa acorzi atentie ingrijirii personale este considerat ...media0.webgarden.ro/files/media0:4aa624b5c9bee.pdf.upl/ingrijirea_corpului.pdf · hidratant preferat cu miscari mai puternice

Recepţiunea d. D. Kiriac, întemeietorul corului „Carmen în ...documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturapoporului/1924/...E,amineazä-te şi vei fi! — Voeşte şi vei

Recepţiunea d. D. Kiriac, întemeietorul corului „Carmen în ...documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturapoporului/1924/...E,amineazä-te şi vei fi! — Voeşte şi vei

Flavian Farcas Mecatronica automobiluluimec.tuiasi.ro/ro/images/OMM/Mecatronica Automobilului.pdf · constructia automobilului am considerat necesara , mai intai, o prezentare generala

Flavian Farcas Mecatronica automobiluluimec.tuiasi.ro/ro/images/OMM/Mecatronica Automobilului.pdf · constructia automobilului am considerat necesara , mai intai, o prezentare generala

întemeietorul impresionismului muzical

întemeietorul impresionismului muzical

KM 364e-20190226100832...Obiective turistice: —Mänästirea Bogdana—çtitoritä de cätre voievodul Bogdan I al Moldovei 135 —1365), întemeietorul statului feudal moldovean

KM 364e-20190226100832...Obiective turistice: —Mänästirea Bogdana—çtitoritä de cätre voievodul Bogdan I al Moldovei 135 —1365), întemeietorul statului feudal moldovean

PDF created with pdfFactory Pro trial version · PDF fileacestui tip monetar este corectä, si ea trebuie sä fie corectä, în sensul cä moneda ... el însu$ întemeietorul Casei

PDF created with pdfFactory Pro trial version · PDF fileacestui tip monetar este corectä, si ea trebuie sä fie corectä, în sensul cä moneda ... el însu$ întemeietorul Casei

 · Web viewForma de prezentare - certificatul se va prezenta în copie lizibilă stampilata,semnata de către reprezentantul legal al ofertantului si continand mentiunea"conform

 · Web viewForma de prezentare - certificatul se va prezenta în copie lizibilă stampilata,semnata de către reprezentantul legal al ofertantului si continand mentiunea"conform

Moldova–Transnistria: aspecte sociale Moldova–TransnisTria · conflictul Moldova transnistria este considerat de multe din comunităţile internaţionale ca şi un „conflict

Moldova–Transnistria: aspecte sociale Moldova–TransnisTria · conflictul Moldova transnistria este considerat de multe din comunităţile internaţionale ca şi un „conflict

Introducere în rezolvarea algoritmicăa problemelordaniela.zaharie/alg/ASD2017_curs1.pdf · • Algoritmul lui Euclid(este considerat primul algoritm) • Determinarea celui mai

Introducere în rezolvarea algoritmicăa problemelordaniela.zaharie/alg/ASD2017_curs1.pdf · • Algoritmul lui Euclid(este considerat primul algoritm) • Determinarea celui mai

yo3kxl.netxpert.royo3kxl.netxpert.ro/diverse/trx_dkm302/ROB796-Gh_Revenco.pdf · 2017. 5. 19. · Acest cablaj poate fi considerat, cu o oarecare indulgentä, uni- versal, adaptabil

yo3kxl.netxpert.royo3kxl.netxpert.ro/diverse/trx_dkm302/ROB796-Gh_Revenco.pdf · 2017. 5. 19. · Acest cablaj poate fi considerat, cu o oarecare indulgentä, uni- versal, adaptabil

ANCPI · Web viewForma actuală Text propus de ANCPI și afișat în cadrul dezbaterii publicePropuneri Obs. și motivarea propunerilor Decizie ANCPI Varianta finalăArt. 25 (2) În

ANCPI · Web viewForma actuală Text propus de ANCPI și afișat în cadrul dezbaterii publicePropuneri Obs. și motivarea propunerilor Decizie ANCPI Varianta finalăArt. 25 (2) În