prof. Mircea Dan BOB

DREPT CIVIL. MOȘTENIRI ŞI LIBERALITĂŢI- SUPORT DE CURS -

AVERTISMENT! Acest material este un suport de curs gratuit, pentru uzul studenților. Orice preluare sau reproducere este permisă

numai cu acordul autorului.

Copyright ©2018 Mircea Dan Bob

Cluj-Napoca, 2020

Abrevieri

Bibliografie

Secţ. 1 – ASPECTE INTRODUCTIVE

1. Precizări metodologice 2. Sediul materiei

Secţ. 2 – TEXTELE CODULUI CIVIL ROMÂN DIN 2009 EXPLICATE - cu trimiteri la Codul civil român din 1864 şi la legislaţia incidentă

Titlul I Dispoziţii referitoare la moştenire în general3. Definiția moştenirii

3.1. Precizări de formă

3.2. Precizări de fond

4. Deschiderea moştenirii: cauza, data şi locul

5. Felurile moştenirii

6. Actele asupra succesiunilor nedeschise

7. Capacitatea de a moşteni

8. Nedemnitatea succesorală

8.1. Probleme

8.2. Felurile

8.3. Funcționarea

8.4. Iertarea nedemnului

8.5. Sfera de aplicare a nedemnității

8.6. Sinteză

9. Vocația succesorală

Titlul II Moştenirea legală10. Aspecte generale

11. Clasele de moştenitori

12. Reprezentarea succesorală

12bis. Efectul particular

13. Soțul supraviețuitor

14. Descendenții

15. Ascendenții privilegiați si colateralii privilegiați

16. Ascendenții ordinari

17. Colateralii ordinari

ABREVIERI

2

BGB ... Codul civil german 1900

c.c. ... Codul civil român 1865

c.c.1940 … Codul civil Carol al II-lea 1940

c.c.1971 … Codul civil român din 1971

c.c.ch. … Codul civil elvețian 1907

c.c.it. ... Codul civil italian 1865

c.fam. … Codul familiei 1954

CcBC ... Codul civil al Canadei de Jos 1866

qb. ... Codul civil din Québec 1994

CN ... Codul civil francez în perioada 1804-2002

c.p.c. ... Codul de procedură civilă român 1865

civ. … Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările

ulterioare

DL … Decretul-lege nr. …

Decr. … Decretul nr. …

fr. … Codul civil francez după 1 iulie 2002, respectiv 23 iunie 2006

it. … Codul civil italian 1942

L ... Legea nr. …

LNP ... Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi activității notariale

LPA ... Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare şi modificare a

Codului civil

OG ... Ordonanța Guvernului nr. …

OUG ... Ordonanța de urgență a Guvernului nr. …

pr.civ. ... Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu

modificările ulterioare

Reg. ... Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin

OMJ nr. 2333/C/24 iul. 2013

3

Bibliografie (în ordinea alfabetică a autorilor)

Alexandresco [1912] … D. Alexandresco, Explicaţiunea …, III/2 Succesiunile ab intestat, Bucureşti 1912

Alexandresco [1913] ... D. Alexandresco, Explicaţiunea …, IV/1 Donațiunile între vii, Bucureşti 1913

Alexandresco [1914] ... D. Alexandresco, Explicaţiunea …, IV/2 Testamentele, Bucureşti 1914

Bob [2012] … M.D. Bob, Probleme de moşteniri în vechiul şi în noul cod civil, Bucureşti 2012

Bob [2016] … M.D. Bob (coord.), Familie şi moştenire în România, Bucureşti 2016

Bocşan [2003] ... Bocşan, M.D., Practica testamentară2, Bucureşti 2003

Chirică [2003] … D. Chirică, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Bucureşti 2003

Deak [2002] … Fr. Deak, Tratat de drept succesoral2, Bucureşti 2002

Deak, Popescu [2019] … Fr. Deak [şi] R. Popescu, Tratat de drept succesoral4, 3 vol., Bucureşti 2019

Eliescu [I,1966] … M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Bucureşti 1966

Eliescu [II,1966] … M. Eliescu, Transmisiunea şi împărţeala moştenirii în dreptul RSR, Bucureşti 1966

Popa [2013] ... I. Popa, Drept civil. Moşteniri şi liberalităţi, Bucureşti 2013

Popa, Moise [2016] ... I.F. Popa, A.A. Moise, Legea notarilor publici, comentată pe articole, Bucureşti 2016

Popescu [2004] ... R. Popescu, Dreptul de moştenire. Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moştenirii, Bucureşti 2004

4

Secţ. 1 – ASPECTE INTRODUCTIVE

1. Precizări metodologice. Prezentul suport de curs oferă o explicare esențializată a sensului primar al textelor din Codul civil român care

au tangență cu moştenirile şi liberalitățile. Acesta informează strict asupra intenției legiuitorului şi se adresează prioritar studenţilor din anul al

III-lea licență de la Facultatea de Drept a UBB Cluj-Napoca, pentru a le facilita intrarea în contact cu baza de reglementare a problemelor pe care

le voi aborda la curs. Poate folosi şi practicianului aflat în căutare de informație concisă.

Fiecare articol din cod este acompaniat de textele de lege cu care stă în legătură. În coloana din stânga a tabelului de texte se găsesc

articolele din codul civil actual. În coloana din dreapta am redat trei categorii de dispoziții legale:

- cele care care indică evoluția şi stadiul legislației în problema respectivă la 30 septembrie 2011;

- sursele de inspirație ale textelor din codul civil actual şi, la nevoie, din codul lui Cuza;

- articolele din codul civil nou cu care comunică textul din coloana din stânga. Redarea este integrală pentru dispoziții care nu fac parte

din Cartea a IV-a „Despre moştenire şi liberalități” şi doar prin referire la numărul articolului, pentru dispozițiile incluse în Cartea menționată.

Tabelul cu texte de lege este urmat de expunerea propriu-zisă a sensului vizat de legiuitorul civil – vechi şi nou. Acestă expunere nu este

însoțită de trimiteri detaliate la practica şi doctrina în materie, fiind numai un punct de pornire pentru a înțelege analizele de spețe care vor avea

loc la curs. Prin urmare, informația oferită nu este suficientă pentru pregătirea examenului. Cursul vorbit se bazează pe aceasta şi trece la

nivelul următor: analiza textelor, integrată în complexitatea legislației, practicii şi literaturii de drept succesoral român şi comparat. În acest fel se

va constitui complet materialul de asimilat pentru sesiune.

2. Sediul materiei. Reglementarea actuală a problemelor de drept succesoral este rezultatul unei evoluții legislative lente, în comparație

cu dinamica altor domenii ale dreptului civil.

a) Începutul a fost pus în data de 1 decembrie 1865 prin intrarea în vigoare a primului cod civil român – în mare parte, o traducere a

Codului civil francez de la 1804 (Code Napoléon). Radu Vernescu, responsabilul primelor două Titluri din Cartea a III-a a codului, a preluat

5

aproape ad litteram textele franceze în materie de succesiuni şi liberalităţi. Au existat însă şi câteva excepţii: din vechiul drept românesc, a

reținut drepturile copiilor naturali în succesiunea mamei lor (art. 677-678 c.c. – copiii nelegitimi nu aveau altfel vocație succesorală) şi dreptul de

moştenire al văduvei sărace (art. 684 c.c. – altfel, văduva venea la moştenire după ultimul colateral de gradul XII); din codul civil italian din 1865

a preluat în art. 650 c.c. felurile moştenirii şi în art. 751 c.c. scutirea de raport a legatelor.

b) Până la mijlocul sec. XX, modificările au vizat prioritar două aspecte:

- ameliorarea situației soțului supraviețuitor;

- îmbunătățirea situației copiilor naturali în moştenirea legală.

După o serie de modificări parțiale şi incidentale (1916, 1921, 1923 şi 1941), prima problemă a fost major reformată prin L. 319/1944,

privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor. Art. 1931-1932 BGB i-au constituit sursa de inspirație, iar soluțiile i-au fost per ansamblu

preluate în codul civil actual. Prin Decr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, s-a pus semnul egalității între copiii din căsătorie şi cei din

afara acesteia: efectul în plan succesoral a fost desfiinţarea diferenţei stabilite de codul lui Cuza între descendenţii legitimi şi cei naturali.

Consecința celor două reforme expuse a fost căderea în desuetudine a distincției dintre moştenitorii regulați (rudele de sânge) şi cei neregulați

(soțul supraviețuitor şi Statul).

În altă ordine de idei, acelaşi cod preluase ostilitatea sursei sale franceze față de persoanele juridice fără scop lucrativ şi nu conținea

nicio reglementare care să valideze numeroasele fundații existente în practica din România. Prin L. 21/1924 privitoare la asociaţii şi fundaţii s-a

oferit un cadru legal pentru a stimula activitatea fundaţională, atât donativă cât şi testamentară . Dispozițiile i-au fost reluate în mare parte şi

continuate de OG 26/2000.

c) Deceniul al şaselea al sec. XX a adus încă două schimbări punctuale semnificative în materia succesiunilor şi liberalităților:

- reducerea termenului de opţiune succesorală de la 30 de ani (art. 700 c.c., care trimitea la art. 1890 c.c.) la şase luni, prin măsurile

legislative luate în perioada 1951-1954 pentru modificarea art. 700 c.c.;

- Decr. 40/1953 a operat delegarea competenţei jurisdicţionale în materie de procedură succesorală necontencioasă şi a competenţei

de autentificare a actelor (donații, testamente, renunțări exprese la moştenire) de la judecătorii către Notariatul de Stat (înființat în 1950).

Dispozițiile din 1953 au fost în mare parte preluate în L. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială (LNP).

6

d) în ultimul deceniu al sec. XX, OUG 25/1997 cu privire la adopție a eliminat adopţia cu efecte restrânse. Efectul imediat a fost mutarea

completă a vocației succesorale legale a adoptaților, din familia biologică în cea adoptivă. Efectul mediat a fost uniformizarea aproape totală a

categoriei descendenților şi colateralilor privilegiați: în dreptul civil român, doar proveniența din părinți diferiți îi mai diferențiază.

e) în primul deceniu al sec. XXI, lucrările la elaborarea unui nou cod civil (inițiate în 1999) s-au concretizat la 1 octombrie 2011. Art. 91

LPA conține o dispoziție tranzitorie: succesiunile deschise înainte de data intrării în vigoare a noului cod rămân guvernate de reglementările

anterioare – cu excepția dispozițiilor referitoare la partaj (prin interpretarea analogică a art. 66 alin. 2 LPA). Acest aspect face necesară

examinarea concomitentă a fostului şi a actualului cod civil, deoarece dosare succesorale de rezolvat pe codul lui Cuza vor mai surveni în

practică (probabil) până la jumătatea secolului XXI.

***

Ulterior, L. 77/2012 a urmărit să pună în acord LNP cu noul cod civil. Conținutul actualizat al acesteia a intrat în vigoare la 1 ianuarie

2013 şi a fost urmat de adoptarea unui Regulament de aplicare. Articolele din LNP au fost nu numai modificate, dar au apărut şi texte noi, ceea

ce a dus – până în prezent, cel puțin – la două renumerotări. Aşa se explică aparentele neconcordanțe din art. 101 LPA cu numărul actual al

articolelor în cauză din LNP.

Pe fond, noul cod este în principal rezultatul lucrărilor din Comisia Ministerului Justiției mandată în perioada 2006-2008 cu amendarea

Codului civil elaborat între 1999 şi 2003 şi oprit în Camera Deputaților în 2004. În această etapă, comisia a fost formată exclusiv din specialişti de

la Bucureşti. Ca urmare, Cartea dedicată Moştenirilor şî liberalităţilor a ajuns să consacre legislativ în majoritatea textelor opiniile profesorului

Francisc Deak. Forma ieşită din Comisia MJ în anul 2008 a fost parțial amendată în Parlament şi promulgată în iulie 2009. Maniera în care s-a

legiferat a urmărit absorbirea legislației speciale în cod şi valorificarea experienței de codificare şi legislative a Codului civil Carol al II-lea (1940,

neintrat în vigoare şi abrogat definitiv în 2011), a L. 319/1944, a Proiectului de cod civil din 1971 realizat de Mihail Eliescu, a Codului civil al

provinciei Québec (1991, intrat în vigoare în 1994) şi a reformelor succesorale franceze din 2001 şi 2006. La acestea s-au adăugat interpretările

jurisprudențiale şi propunerile de lege ferenda avansate în literatura de specialitate din România şi Franța. Un rol important l-au avut observațiile

şi sugestiile venite de la corpurile profesionale şi de la diversele organisme şi instituții consultate. Cea mai mare pondere între acestea au avut-o

7

sugestiile făcute de reprezentanții notariatului: corp profesional specializat în materia succesiunilor, a avansat amendamente a căror negociere a

avut pondere asupra formei finale a Cărții a patra din noul cod.

Lucrările desfăşurate în 2010, în cadrul Comisiei ministeriale de elaborare a dispozițiilor tranzitorii, au relevat existența a numeroase

aspecte criticabile. Ca urmare, LPA a fost una de punere în aplicare şi modificare a Codului civil publicat în 2009. Dispozițiile tranzitorii apar la art.

91-98 LPA. Art. 99 LPA aduce douăzeci şi opt de amendamente importante textelor pe care le studiem, iar art. 100 şi 101 conțin modificări ale

OG 99/2006 privind instituțiile de credit şi adecvarea capitalului şi ale LNP.

Ultima intervenție legislativă datează din octombrie 2014: prin L. 138 (care viza în principal modificarea unor articole din Codul de

procedură civilă), s-a schimbat şi redactarea art. 1112 civ., în materie de opțiune succesorală – rezultat al unor observații practice ridicate de

UNNPR şi parțial însuşite de MJ.

8

Secţ. 2 – TEXTELE CODULUI CIVIL ROMÂN DIN 2009 EXPLICATE

- cu trimiteri la Codul civil român din 1864 şi la legislaţia incidentă -

Cartea a IV-a Despre moştenire şi liberalităţiTitlul I Dispoziţii referitoare la moştenire în general

Capitolul I Dispoziţii generale

Articolul 953 Noţiune. Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă.

- art. 31 civ. Patrimoniul. (1) Orice persoană fizică […] este titulara unui patrimoniu care cuprinde toate drepturile şi datoriile care pot fi evaluate în bani şi aparțin acesteia.- art. 644 c.c. Proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenție şi prin tradițiune.- art. 557 civ. Dobândirea dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, testament, moştenire legală, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.- art. 887 alin. 1 şi 3 civ. Dobândirea unor drepturi reale fără înscriere. Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moştenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. […] În cazurile prevăzute la alin. (1), titularul drepturilor astfel dobândite nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară decât după ce s-a făcut înscrierea.- art. 1747 alin. 1 civ. Vânzarea moştenirii. În sensul prezentei secțiuni, prin moştenire se înțelege dreptul de a culege o moştenire deschisă sau o cotă din aceasta.

9

3. Vechiul cod civil român nu se preocupase de definiţia moştenirii. Codificarea din 2009 introduce una pur doctrinară, menită a trasa

domeniul de competență al Cărții a patra; Comisia a considerat-o necesară, deoarece definirea conceptelor cu care operează normele juridice

serveşte aplicării corecte a acestora şi previzibilității lor. Câteva precizări de formă şi de fond sunt necesare.

3.1. Sub aspect formal, momentul 1865 a importat în dreptul succesoral român un set terminologic care gravitează, pe de o parte, în

jurul sensului de transmisiune: succesiune/ereditate, succesor/erede şi devoluţiune. Cuvintele în sine nu au trebuit importate din franceză,

preexistând în legiuirile şi codificările vechiului drept românesc (sec. XV-XIX). Când au intrat în codul lui Cuza prin preluare din Codul Napoléon,

au suferit însă o disciplinare (precizare) a sensului fiecăruia; ca urmare, le putem privi ca şi cum ar fi fost neologisme pentru vocabularul nostru

juridic de secol XIX.

Comisia care a redactat amendamentele la Codul civil din 2004 a înlocuit termenul de succesiune cu cel de moştenire, cu intenția de a

uniformiza terminologia pe parcursul întregului cod; s-a observat că textul art. 46 din Constituție garantează dreptul la moştenire, iar succesiune

primeşte în cuprinsul noului cod un sens mai larg. La art. 557 alin. 1 civ., se foloseşte tot cuvântul moştenire, când sunt enumerate modurile de

dobândire a proprietății: “Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, testament, moştenire legală, […]”. Dar

vedem în text cum moştenire acoperă numai devoluțiunea succesorală legală, pentru cea testamentară folosindu-se direct referirea la

testament. De asemenea, reprezentarea a rămas succesorală (art. 965-969 civ.), art. 972 civ. se referă la cota succesorală a soțului

supraviețuitor, rezerva este succesorală (art. 1086, 1088 şi 1091 civ.), opțiunea este succesorală (art. 1100-1105 civ.), termenul de succesibil (art.

1100 alin. 2 civ.) nu a fost înlocuit cu altceva şi Capitolul IV se intitulează „Partajul succesoral”. Ca urmare, putem utiliza în continuare termenul

tradițional de „Succesiuni” pentru a desemna devoluțiunea legală şi transmisiunea moştenirii.

Pe de altă parte, noțiunile de succesiune/ereditate/moştenire importate în codul de la 1865 mai desemnau (şi – cu excepția celui de

ereditate) mai desemnează şi în codul din 2009 averea defunctului transmisă mortis causa.

3.2. Pe fond, ținând cont că art. 953 civ. foloseşte noțiunea de patrimoniu, definită la alin. 1 al art. 31 civ., conchidem că succesiunile se

ocupă cu consecinţele pecuniare ale decesului unei persoane, studiate atât pe latura activă cât şi pe cea pasivă. Aceasta face ca transmisiunea

10

succesorală să fie singurul mod de transmitere completă1 a patrimoniului unei persoane fizice, aspect făcut posibil de caracterul ei esențialmente

mortis causa: numai decesul unei persoane fizice îi provoacă derobarea de toate drepturile (bunurile) şi obligațiile sale.

Tot pe fond, Comisia a dorit ca partea finală a textului să fie astfel formulată, încât să includă şi situația copilului conceput: potrivit art.

975 civ (coroborat cu art. 36 civ.), acesta este considerat în ființă.

Articolul 954 Deschiderea moştenirii(1) Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.

- art. 651 c.c.: Succesiunile se deschid prin moarte.- art. 52 civ. Data prezumată a morţii celui dispărut (1) Cel declarat mort este socotit că a încetat din viață la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morții. Dacă hotărârea nu arată şi ora morții, se socoteşte că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morții.(2) În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz.(3) Instanța judecătorească poate rectifica data morții stabilită potrivit dispozițiilor alin. (1) şi (2), dacă se dovedeşte că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morţii este cea stabilită prin hotărârea de rectificare.- art. 423 alin. 2, 3 şi 5 civ. Regimul juridic al acţiunii în stabilirea maternităţii. Acţiunea poate să fie pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii. Acţiunea poate fi introdusă şi împotriva moştenitorilor pretinsei mame. […] Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce acţiunea, moştenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului.- art. 425 alin. 2 civ. Acţiunea în stabilirea paternităţii. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.- art. 430 alin. 3 civ. Tăgada paternităţii de către soţul mamei. Dacă soţul a murit înainte de împlinirea termenului menţionat la alin. (1), fără a porni acţiunea, aceasta

1 “Completă”, nu “integrală”, deoarece drepturile şi obligaţiile incesibile prin natura lor sau prin determinarea legii ori a convenţiei părţilor nu trec prin succesiune.

11

poate fi pornită de către moştenitori în termen de un an de la data decesului.- art. 432 alin. 2 civ. Tăgada paternităţii de către pretinsul tată biologic. Dreptul la acţiune nu se prescrie în timpul vieţii tatălui biologic. Dacă acesta a decedat, acţiunea poate fi formulată de moştenitorii săi în termen de cel mult un an de la data decesului.- art. 1114 alin. 1 civ.

(2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.(3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului

- art. 95 c.c.: Domiciliul unei succesiuni este domiciliul cel din urmă al defunctului.2

- art. 92 LPA: Dispozițiile art. 954 alin. 3 şi 4 din Codul civil se aplică numai procedurilor succesorale notariale sau judiciare începute după intrarea în vigoare a Codului civil.- Art. 66 L. 105/19923: Moştenirea este supusă:a) în ce priveşte bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naţionale pe care persoana decedată o avea la data morţii;b) în ce priveşte bunurile imobile şi fondul de comerţ, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.- art. 68 alin. 1 L. 105/19924: Testatorul poate supune transmiterea prin moştenire a bunurilor sale altei legi decît cea arătată în art. 66, fără a avea dreptul să înlăture dispozițiile ei imperative.- art. 2633 civ. Legea aplicabilă. Moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morții, reşedința obişnuită.- art. 2634 alin. 1 şi 3 civ. Alegerea legii aplicabile. O persoană poate să aleagă, ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui cetățenie o are. […] Declarația de alegere a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce priveşte forma, condițiile unei dispoziții pentru cauză de moarte. Tot astfel, modificarea sau revocarea de către testator a unei asemenea desemnări a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce priveşte forma, condițiile de modificare sau de revocare a unei dispoziții pentru cauză de moarte.- art. 236 Reg. (1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces. În cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în condițiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată.

2 Abrogat prin art. 49 al Decretului pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.3 Cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în M.of. p. I nr. 245/1.X.1992. Articol abrogat prin art. 230 pct. q LPA.4 Articol abrogat prin art. 230 pct. q LPA.

12

public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat.

(2) Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate străină, necesar la dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul de stare civilă din România în condiţiile Legii nr. 119/1996, republicată. (3) Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se apostilează sau, după caz, se supralegalizează, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de autoritatea competentă a unui stat cu care România are convenţie sau tratat de recunoaştere reciprocă a actelor de stare civilă. (4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul de deces trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni; numele şi prenumele defunctului, data decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz, reşedinţa obişnuită a defunctului. (5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită a defunctului este menţionat numai numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în aplicarea art. 954 alin. (3) din Codul civil, cauza succesorală se înscrie în RNNES şi, ulterior, în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care soluţionează succesiunea.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească.

- art. 108 alin. 1 LNP: Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanța judecătorească în vederea dezbaterii unei succesiuni.- art. 233 Reg.: În funcție de natura sa litigioasă sau nelitigioasă, procedura succesorală este numai de competența instanței de judecată sau a notarului public.- art. 234 alin. 1 Reg.: La cererea moştenitorilor sau a altor persoane interesate, notarul public deschide procedura succesorală notarială, instrumentează şi soluţionează cauza succesorală şi eliberează certificatul de moştenitor.

4. Deschiderea moştenirii implică trei aspecte de fond: cauza, data şi locul acesteia.

Cauza deschiderii moştenirii este decesul persoanei fizice, atestat prin certificat de deces sau stabilit prin hotărâre judecătorească

declarativă de moarte (art. 49 civ.); intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă (15 februarie 2013) a eliminat procedura preliminară

obligatorie a declarării judecătoreşti a dispariției. Din certificat sau din hotărârea judecătorească se pot obține informații privind data şi locul

deschiderii moştenirii.

Codul lui Cuza precizase la 1865 în cuprinsul art. 95 şi 651 locul şi cauza deschiderii succesiunii. Punerea în aplicare a Codului familiei prin

Decretul nr. 32/1954 a dus la abrogarea art. 95 c.c. Absența i-a fost compensată de texte similare deja existente la momentul respectiv: art. 1 din

13

Decr. 40/1953 pentru succesiunile necontencioase şi art. 14 c.p.c. pentru cele litigioase. Textul din 1953 a fost completat de art. 71 din

Instrucțiunile MJ nr. 4/J/19615, apoi înlocuit de art. 10 lit.a-b şi art. 68 LNP (actualmente art. 15 lit. a-b şi art. 101 LNP).

Primul alineat al art. 954 civ. revine la soluția art. 95 c.c., completând-ul în următoarele alineate cu legislația notarială a momentului

2008, completată şi aceasta din perspectiva utilității practice. Astfel, prin art. 101 LPA s-a abrogat alin. 2 al art. 68 LNP, care prevedea: „În cazul

decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în țară, procedura succesorală se poate îndeplini de notarul public din circumscripția

teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare (s.n.)”. Criteriul bunurilor cele mai importante valoric

era arbitrar şi imposibil de verificat practic.

Mobilitatea crescută a cetățenilor după evenimentele din decembrie 1989 a făcut să sporească numărul succesiunilor cu element de

extraneitate. Art. 2633-2634 civ. identifică legea aplicabilă în astfel de ipoteze făcând apel la criteriul reşedinței obişnuite, nu al domiciliului.

Terminologia este determinată de semnificația diferită a noțiunii de domiciliu în unele sisteme de drept (e.g., Marea Britanie) şi este în acord cu

exprimarea art. 21 alin. 1 şi 22 alin. 1-2 din Regulamentul UE nr. 650/20126.

Deschiderea moştenirii înseamnă deci că decesul unei persoane fizice operează transmisiunea principială (în drept) a patrimoniului

defunctului către succesorii săi: din prevederile art. 1114 alin. 1 civ. rezultă că transmisiunea este considerată a se fi efectuat ope legis la data

decesului către succesibilii deveniți succesori prin acceptare (art. 1100 civ.). Ca urmare, deschiderea moştenirii (succesiunii) nu coincide cu

deschiderea procedurii succesorale; pentru aceasta, este nevoie ca persoana interesată (succesibil, executor testamentar, creditor al

succesiunii/succesibililor, unitatea administrativ-teritorială locală) să sesizeze notarul public sau instanța de judecată (art. 101-102 LNP, art. 233-

234 Reg. şi art. 94 pct. 1 lit. j şi 95 pct.1 pr.civ.). Abia pe parcursul acesteia se poate realiza şi transmisiunea concretă (în fapt). Textul art. 954

este însă important şi pentru deschiderea procedurii succesorale notariale, art. 101 L 36/1995 preluându-i soluțiile când reglementează

competența teritorială a notarului public. Data şi locul deschiderii moştenirii sunt repere centrale a tot ce se întâmplă în materia dreptului

succesoral material şi formal – aşa cum se va vedea în comentariile aferente textelor subsecvente.

5 Referitoare la Aplicarea dispozițiilor normative privind organizarea şi funcționarea Notariatului de stat. Abrogate prin art. 174 LNP.6 Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor.

14

Articolul 955 Felurile moştenirii(1) Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament.

- art. 650 c.c. – Succesiunea se deferă prin lege sau după voința omului, prin testament.

(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală.

5. Art. 650 c.c. şi urmaşul său direct, primul alineat al art. 955 civ., sunt texte fundamentale pentru regimul nostru succesoral, în baza

cărora devoluțiunea legală a moştenirii este dreptul comun, în timp ce devoluțiunea testamentară are aplicare excepțională. Caracterul

fundamental se observă în influența pe care o exercită asupra soluțiilor punctuale în materie: când se invocă un testament, existența şi

validitatea sa trebuie dovedite de legatarul interesat (art. 1037 alin. 1 civ.); orice clauză testamentară neclară este interpretată în favoarea

moştenitorilor legali (art. 1039 alin. 1 civ.); limitarea dispoziției testamentare prin rezerva succesorală (art. 1086 urm. civ.) etc.

Art. 650 c.c. exprimase această ordine de preferință între cele două tipuri de devoluțiuni într-o manieră mai puțin clară decât modelul

său italian (art. 720 c.c.it.). Situația a fost remediată sub aspectul fermității în exprimare de către art. 955 civ., al cărui alineat secund afirmă

expres coexistența posibilă a moştenirii legale cu cea testamentară.

Articolul 956 Actele juridice asupra moştenirii nedeschise. Dacă prin lege

- art. 702 c.c.: Nici chiar prin contractul căsătoriei nu se poate renunța la succesiunea unui om în viață, nici nu se pot înstrăina drepturile eventuale ce s-ar putea dobândi asupra succesiunii.

15

nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise încă, precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii.

- art. 965 alin. 2 c.c.: Nu se poate face renunțare la o succesiune ce nu este deschisă, nici nu se pot face învoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimțământul celui a cărui succesiune este în chestiune.

6. Pentru actele asupra succesiunilor nedeschise, caracteristica definitorie este faptul că nu lucrează cu drepturi (nici actuale şi nici

eventuale), ci cu simple expectative: se renunță la (ori se tranzacționează cu) ceea ce se speră a se moşteni când decuius va fi încetat din viață.

Art. 956 civ. menține interdicția din codul de la 1865, pentru a preveni operațiunile speculative pe marginea succesiunilor. O interdicție

absolută ar fi fost însă lipsită de sens pentru situațiile în care nu speculațiile animă astfel de înțelegeri – de unde şi partea finală introdusă în

textul din 2009 față de cel din 1865. Se deschide astfel posibilitatea unor acte juridice permise în mod excepțional de lege: donația-partaj (art.

795 c.c. / art. 1161 civ.); clauzele societare, în societățile civile sau de persoane, de continuare a societății cu asociații rămaşi în viață sau cu

succesorii acesstora (art. 1526 c.c. / art. 1939-1940 civ.); renunțarea anticipată la dreptul de a cere reducțiunea unei liberalități consimțite de

către decuius (art. 845 c.c. / art. 1091 alin. 4 civ.) şi substituția fideicomisară (art. 803 c.c. / art. 993-994 civ.). Analiza textelor enumerate ne

permite să observăm că excepțiile de la prohibiția în dezbatere funcționau şi pe vechiul cod, cu excepția ultimei. Art. 803 c.c. interzicea

substituțiile fideicomisare, dar practica şi doctrina favorabile au dus (pe fondul dispariției rațiunilor istorice care au instituit interdicția) la

permiterea acestora până la primul grad în noul cod.

16

În concluzie, art. 956 civ. nu este un text nou, ci unul amenajat terminologic şi care doreşte să consemneze ce s-a avansat în practica şi

teoria de după 1 decembrie 1865.

17

Capitolul II Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni

Articolul 957 Capacitatea de a moşteni(1) O persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Dispoziţiile art. 36, 53 şi 208 sunt aplicabile.

- art. 654 c.c.: Pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede sa existe în momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput este considerat că există. Copilul născut mort este considerat că nu există.- art. 7 alin. 2 Decr. 31/1954: Drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepțiune, însă numai dacă el se naşte viu.- art. 36 civ. Drepturile copilului conceput. Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispozițiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepțiunii sunt aplicabile.- art. 19 Decr. 31/1954: Cel dispărut este socotit a fi în viață dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte, rămasă definitivă.- art.53 civ. Prezumţie. Cel dispărut este socotit a fi în viață, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.- art. 208 civ. Capacitatea de a primi liberalităţi. Prin excepție de la prevederile art. 205 alin. (3) şi dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalități în condițiile dreptului comun, de la data actului de înființare sau, în cazul fundațiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalitățile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod legal.- art. 19 alin. 3 OG 26/2000: Dacă fundația dobândeşte personalitate juridică după decesul fondatorului, efectele liberalităților făcute în favoarea fundației anterior constituirii ei se vor produce de la data actului constitutiv, pentru fundațiile înființate prin acte între vii, iar pentru fundațiile înființate prin testament, de la data morții testatorului.

(2) Dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au

- art. 21 Decr. 31/1954: În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supraviețuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată.- art. 49-57 civ.

18

capacitatea de a se moşteni una pe alta.

7. Pentru capacitatea de a moşteni, alineatul 1 al art. 957 civ. reproduce soluțiile legislative existente înainte de 1 octombrie 2011: art.

654 c.c. completat cu art. 7 alin. 2 şi art. 19 Decr. 31/1954, privitor la persoanele fizice şi juridice 7, art. 808 alin. 1 c.c. şi art. 19 alin. 3 OG nr.

26/2000 privind asociațiile şi fundațiile8.

Are deci capacitate de a moşteni orice persoană existentă la data deschiderii succesiunii. Conform unui adagiu roman peren, se menține

recunoaşterea capacității copilului conceput dar nenăscut, prin trimiterea la prevederile art. 36 civ. Cel dispărut (sau declarat dispărut) are

capacitate succesorală până la rămânerea definitivă a hotărârii declarative de moarte (art. 53 civ.).

Teza a doua a alineatului întâi trimite la art. 208 civ. Ultimul reia soluția de validare retroactivă a fundațiilor testamentare stabilită de art.

71 alin. 1 Legea nr. 21/1924 privind asociațiile şi fundațiile9 şi preluată în alineatul terț al art. 19 din OG nr. 26/2000. Textul din cod nu a preluat

însă referirea din cele două acte normative anterioare la fundațiile consimțite inter vivos în favoarea unor persoane juridice înființate abia după

decesul dispunătorului, urmând să-l completăm în mod corespunzător cu art. 19 din OG 26/2000.

Alineatul secund al art. 957 civ. tranşează o controversă doctrinară existentă înainte de 1 octombrie 2011 asupra art. 21 din Decr.nr.

31/1954, în materie de comorienţă. Deak [2002] considera că sunt asimilați comorienților şi persoanele care nu îndeplineau condiția identității

de împrejurare (codecedații). Moştenitorii interesați nu ar putea face dovada că antecesorul lor a decedat ulterior celeilalte persoane, astfel că

fiecare decuius va fi moştenit numai de proprii săi succesori. În concluzie, propunea de lege ferenda eliminarea ca inutilă a cerinței decesului în

aceeaşi împrejurare. Chirică [2003] a respins asimilarea codecedaților cu comorienții: comoriența era o ipoteză reglementată excepțional, deci

de strictă interpretare, pe când codecesul implica pur şi simplu o imposibilitate de a proba capacitatea succesorală. Legiuitorul din 2009 şi-a

7 Publicat în B.Of. nr. 8 din 30.I.1954. şi abrogat prin art. 230 pct. n LPA.8 Publicată în M.Of. nr. 39 din 31.I.2000.9 Publicată în M.Of. nr. 27/26.II.1924; abrogată prin OG 26/2000.

19

însuşit propunerea de lege ferenda a profesorului Deak, eliminând condiția decesului în aceeaşi împrejurare şi extinzând astfel prezumția de

comoriență la codecedaţi.

Articolul 958 Nedemnitatea de drept(1) Este de drept nedemnă de a moşteni:a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.(2) În cazul în care condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea

- art. 727 CN: Sont indignes de succéder, et, comme tels, exclus des successions :1° Celui qui sera condamné pour avoir donné ou tenté de donner la mort au défunt ;2° Celui qui a porté contre le défunt une accusation capitale jugée calomnieuse ;3° L'héritier majeur qui, instruit du meurtre du défunt, ne l'aura pas dénoncé à la jus-tice.- art. 655 c.c.: Sunt nedemni de a succede şi prin urmare excluşi de la succesiune: 1. Condamnatul pentru ca a omorat sau a încercat sa omoare pe defunct.2. Acela care a făcut în contra defunctului o acuzație capitală, declarată de judecată calomnioasă.3. Moştenitorul major care, având cunoştință de omorul defunctului, nu a denunțat aceasta justiției.- art. 656 c.c.: Lipsa de denunțare nu poate vătăma în drepturile lor pe ascendenții şi descendenții omorâtorului, pe afinii săi de acelaşi grad, pe soțul sau soția sa, pe frații sau surorile sale, pe unchii sau mătuşile sale, pe nepoții sau nepoatele sale.- art. 841 c.c.1971: Este îndepărtat de la moştenire, ca nevrednic, la data deschiderii acesteia, cel care a fost condamnat, potrivit legii penale, pentru că a săvârşit, cu intenție, o faptă împotriva vieții persoanei care lasă moştenirea sau împotriva vieții celui care înlătura sau restrângea chemarea la moştenire a făptuitorului- art. 620 CCQ: Est de plein droit indigne de succéder:1° Celui qui est déclaré coupable d’avoir attenté à la vie du défunt;2° Celui qui est déchu de l’autorité parentale sur son enfant, avec dispense pour ce-lui-ci de l’obligation alimentaire, à l’égard de la succession de cet enfant.- art. 726 fr. : Sont indignes de succéder et, comme tels, exclus de la succession :1° Celui qui est condamné, comme auteur ou complice, à une peine criminelle pour avoir volontairement donné ou tenté de donner la mort au défunt ;2° Celui qui est condamné, comme auteur ou complice, à une peine criminelle pour avoir volontairement porté des coups ou commis des violences ou voies de fait ayant

20

operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.(3) Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

entraîné la mort du défunt sans intention de la donner.

Articolul 959 Nedemnitatea judiciară(1) Poate fi declarată nedemnă de a moşteni:a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-

- art. 621 CCQ : Peut être déclaré indigne de succéder:1° Celui qui a exercé des sévices sur el défunt ou a eu autrement envers lui un com-portement hautement répréhensible;2° Celui qui a recelé, altéré ou détruit de mauvaise foi le testament du défunt;3° Celui qui a gêné le testateur dans la rédaction, la modification ou la révocation de son testament.- art. 727 fr. : Peuvent être déclarés indignes de succéder :1° Celui qui est condamné, comme auteur ou complice, à une peine correctionnelle pour avoir volontairement donné ou tenté de donner la mort au défunt ;2° Celui qui est condamné, comme auteur ou complice, à une peine correctionnelle pour avoir volontairement commis des violences ayant entraîné la mort du défunt sans intention de la donner […].Peuvent également être déclarés indignes de succéder ceux qui ont commis les actes mentionnés aux 1° et 2° et à l'égard desquels, en raison de leur décès, l'action pu-blique n'a pas pu être exercée ou s'est éteinte.

21

a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.(2) Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant.

- art. 623 CCQ: Tout successible peut, dans l’année qui suit l’ouverture de la succes-sion ou la connaissance d’une cause d’indignité, demander au tribunal de déclarer l’indignité d’un héritier lorsque celui-ci n’est pas indigne de plein droit.- art. 1108 alin. 3 civ.: Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

(3) Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.(4) Atunci când condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) lit. a) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre

- art. 553 civ. Proprietatea privată. (2) Moştenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. […]- art. 1.138 civ.

22

judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii.(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.(6) Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii poate introduce acţiunea prevăzută la alin. (2), în cazul în care, cu excepţia autorului uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1), nu mai există alţi succesibili. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.

23

Articolul 960 Efectele nedemnităţii(1) Nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară.

- art. 658 c.c.: Copiii nedemnului viind la succesiune, în virtutea dreptului lor propriu, fără ajutorul reprezentării, nu sunt depărtați pentru greşeala tatălui lor; [acesta însă nu poate nici într-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea îl acordă taților şi mamelor asupra bunurilor copiilor lor]10.- art. 815 alin. 1 c.c.1940: Sunt nedemni de a succede sau de a dobândi prin legat […].

(2) Posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă.

- art. 657 c.c.: Moştenitorul depărtat de la succesiune ca nedemn este obligat a întoarce toate fructele şi veniturile a căror folosință a avut-o de la deschiderea succesiunii.- art. 729 fr. (*L. 2001-1135 de 3 déc. 2001): L'héritier exclu de la succession pour cause d'indignité est tenu de rendre tous les fruits et tous les revenus dont il a eu la jouissance depuis l'ouverture de la succession.

(3) Actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsura în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile. De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile.

10 Pasaj abrogat prin art. 21 şi 49 Decr. 32/1954.

24

Articolul 961 Înlăturarea efectelor nedemnităţii(1) Efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea. Fără o declaraţie expresă, nu constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea.

- art. 815 alin. 2 c.c.1940: Cei vinovați de fapte de nedemnitate sunt totuşi admişi la succesiune, dacă defunctul i-a iertat în mod expres în mod expres printr-un act autentic sau prin testament.- art. 622 CCQ: L’héritier n’est pas indigne de succéder et ne peut être déclaré tel si le défunt, connaissant la cause d’indignité, l’a néanmoins avantagé ou n’a pas modifié la libéralité, alors qu’il aurait pu le faire.- art. 728 fr. : N'est pas exclu de la succession le successible frappé d'une cause d'in-dignité prévue aux articles 726 et 727, lorsque le défunt, postérieurement aux faits et à la connaissance qu'il en a eue, a précisé, par une déclaration expresse de volonté en la forme testamentaire, qu'il entend le maintenir dans ses droits héréditaires ou lui a fait une libéralité universelle ou à titre universel.

(2) Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere sau prin prescripţia executării pedepsei penale.

8. Nedemnitatea este una dintre condițiile generale negative pentru a putea veni la o moştenire: succesibilul nu-şi va putea valida prin

acceptare calitatea de succesor (art. 1100 alin. 2 civ.) decât dacă nu este nedemn. Art. 958-961 civ. au menținut numai primul caz de

nedemnitate de la art. 655 c.c., inspirându-se din reformele întreprinse în Québec (1994) şi în Franța (2001).

8.1. Ultimul text avea câteva probleme. Art. 655 c.c. fusese de fapt o traducere fără discernământ a art. 727 CN, în condițiile în care la 1

decembrie 1865 în dreptul român nici nu exista pedeapsa capitală (introdusă abia în 1923). Denunțul capital calomnios a redevenit sursă de

ambiguitate după 1989, în condițiile abolirii pedepsei cu moartea prin DL 6/199011. În consens cu majoritatea autorilor, pct. 2 al art. 655 c.c.

11 Publicat în M.Of., p. I, nr. 4/8.I.1990.

25

trebuie considerat a fi căzut în desuetudine pe data eliminării pedepsei capitale (8.I.1990). Pe de altă parte, omisiunea de denunțare de la pct. 3

al art. 655 c.c. a fost înlăturată: legiuitorul din 2009 a apreciat – pe urmele lui Deak [2002] – că nu ar fi primit niciodată aplicare practică şi că

textul ar fi oricum desuet.

8.2. Pentru a stabili felurile nedemnităţii, art. 958 şi 959 civ. preiau în esență clasificarea codului provinciei Québec: de drept (absolută)

şi judiciară (relativă, facultativă). Prin excepție, litera b) a art. 958 civ. nu a preluat pct. 2 al art. 620 CCQ (cazul special al succesibilului decăzut

din autoritatea părintească asupra copilului la a cărui moştenire ar intenționa să vină), ci cazul de nedemnitate preconizat de Mihail Eliescu în

teza finală a art. 841 c.c. 1971.

Concepția generală urmată de Comisie a fost că nedemnitatea absolută sancționează intenția unei persoane de a-şi croi prin crimă calea

spre moştenirea altei persoane. Important este deci ca nedemnul să fi săvârşit infracțiunea cu intenția de a-l ucide pe decuius sau pe alți

succesibili care l-ar fi înlăturat de la moştenire pe făptuitor, total sau parțial. Săvârşirea unei infracțiuni împotriva vieții altor persoane, care nu

reprezintă astfel de succesibili, nu trebuie să atragă sancțiunea nedemnității absolute. De asemenea, infracțiunile împotriva vieții săvârşite cu

intenție depăşită (spre exemplu, loviturile cauzatoare de moarte) nu trebuie încadrate la nedemnitatea absolută, lipsind intenția de a-l ucide pe

decuius: este suficientă posibilitatea de a se invoca nedemnitatea judiciară. În fine, calitatea de succesibil nu se poate aprecia decât ipotetic: ca şi

cum moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei care atrage nedemnitatea. Înainte de deschiderea moştenirii, nici o persoană nu are

calitatea de succesibil, cu atât mai puțin de succesor (cf. art. 1.100 alin. 2 civ.).

Soluția de la alin. 1 litera a) teza I a art. 959 civ. este inspirată din CCQ în raport cu care, din rațiuni de rigoare şi de certitudine juridică, a

fost adăugată condiția condamnării (după modelul codului francez). Întrucât sancțiunea nedemnității presupune fapte de o anumită gravitate, s-

a prevăzut în mod expres cerința ca aceste fapte de violență, fizică sau morală, să fie grave. Prin aceasta s-au eliminat dintre posibilele cauze de

nedemnitate infracțiunile de lovire sau amenințare în formele tipice, precum şi alte infracțiuni de gravitate redusă.

La alin. 1 litera b), urmându-se soluția codului din 2004, a fost menținută ipoteza distrugerii, alterării sau modificării testamentului,

soluție preluată din CCQ, dar a fost adăugată condiția ca fapta să fi fost comisă cu rea-credință. Pornind de la modelul CCQ a fost preluată şi

ipoteza de la litera c). Față de CCQ, au fost adăugate şi activitățile dolosive sau violente în scopul de a-l determina pe decuius să-şi întocmească,

26

modifice sau revoce testamentul (în acelaşi sens, art. 815 pct. 3 c.c. 1940). S-a apreciat că, sub aspect moral şi intențional, aceste fapte sunt la fel

de grave ca şi ascunderea, alterarea sau falsificarea testamentului, reținute de Proiect ca ipoteze de nedemnitate judiciară.

8.3. Art. 958 alin. 2-3, art. 959 alin. 3-6 şi art. 961 alin. 2 civ. privesc funcţionarea nedemnităţii; acestea sunt de fapt sinteza concluziilor

trase de doctrină, sub regimul vechiului cod, pe marginea efectelor generate de intervenirea unei nedemnități. Inventarul noutăților legislative

față de codul vechi este următorul:

- introducerea unei acțiuni în constatarea judiciară a nedemnității de către un succesibil este expres calificată act de acceptare tacită12;

- eliminarea condiției de a avea o condamnare penală definitivă pentru a reține nedemnitatea, fiind suficientă o hotărâre civilă definitivă.

Această dispensă este funcțională numai pentru cazurile expres reglementate la art. 958 alin. 3 şi 959 alin. 4 civ. şi vine (prin fericită coincidență)

în întâmpinarea circumstanțelor speciale reținute în hotărârea CEDO din cauza Velcea şi Mazăre c/ România (2010);

- limitarea la un termen de decădere de un an a exercitării acțiunii în declararea nedemnității judiciare;

- corelarea expresă cu schimbările din regimul vacanței succesorale. Până la intrarea în vigoare a Constituției României din 1991,

neexistând legislativ binomul proprietatea publică - proprietate privată, moştenirea vacantă era revendicată şi gerată fără nicio distincție de

regim de Ministerul de finanțe. După (re)consacrarea constituțională a conceptelor menționate, moştenirile vacante au intrat în proprietatea

privată a Statului român, prin Ministerul de finanțe. Art. 553 şi 1138 civ. au direcționat moştenirile vacante de pe teritoriul României în

patrimoniul privat al unităților administrativ-teritoriale; acestea vor avea calitatea procesuală activă de a introduce acțiunea în declararea

nedemnității judiciare (art. 959 alin. 6 civ.) În cazul în care decuius a avut bunuri imobile pe teritoriul altui stat, Statul român, prin Ministerul

finanțelor publice, poate introduce acțiunea prevăzută la alin. (2).

8.4. Primul alineat al art. 961 civ. introduce încă o noutate: iertarea – posibilitate de a înlătura efectele nedemnității. Soluția nu a fost

primită sub imperiul codului din 1864, nedemnitatea fiind în concepția legiuitorului napoleonian (şi român, la 1865) o sancțiune ce urmăreşte să

împiedice venirea la succesiune a unor indivizi ce s-au manifestat duşmănos față de decuius. Codul civil Carol al II-lea prevăzuse în 1940 la

aliniatul 2 al art. 815 posibilitatea iertării într-un text aproape identic peste timp cu cel din 2009, dar sursa de inspirație pentru art. 961 civ. a fost

12 Pentru noţiunea de acceptare tacită, v. art. 1.108 alin. 3 şi art. 1.110 civ.

27

principial art. 622 CCQ,. Textul românesc este pe fond mai restrictiv decât cel canadian: simpla gratificare a nedemnului (sau menținerea unei

liberalități prealabil consimțite acestuia) nu îl readuce la moştenire, fiind nevoie de o manifestare de voință expresă în acest sens.

8.5. Ultima chestiune ce poate fi atinsă este sfera de aplicare a nedemnităţii. Intenția Comisiei a fost ca textele de mai sus să fie

aplicabile indiferent de natura legală sau testamentară a vocației moştenitorului vizat (art. 960 alin. 1 civ.). S-a mers aici în sensul deciziei luate în

1994 de legiuitorul Québec-ului, părăsindu-se modelul tradițional francez. De remarcat însă că legiuitorul canadian a eliminat textele privind

revocarea pentru ingratitudine a donațiilor şi testamentelor, ce existau în vechiul Cod civil al Canadei de Jos (1866).

8.6. În sinteză, concepția existentă sub imperiul codului de la 1864 în dreptul nostru succesoral este similară celei a fostului cod civil al

Québec-ului (1866), ambele inspirate de modelul-mamă francez din 1804: nedemnitatea vizează exclusiv moştenirea legală, echivalentul ei în

materie de liberalități fiind revocarea pentru ingratitudine. Or, codul civil român din 2009 a intenționat să părăsească această concepție,

preluând aproape integral textele canadiene din 1994. Termenul de decădere de un an pentru nedemnitatea judiciară (inclus în art. 959 alin. 2

civ.), specific în vechiul cod civil revocării pentru ingratitudine (art. 833 alin. 1 şi art. 931 c.c.), este o dovadă în plus în acest sens. Se observă însă

păstrarea concomitentă a dispozițiilor referitoare la revocarea testamentelor pentru ingratitudine în cuprinsul 1.069 alin. 2 civ. 13, în timp ce

capitolul 5 „Despre revocarea testamentului sau a unui legat” al Titlului IV „Despre testamente” din codul civil al Québec-ului nu o men ționează.

De asemenea, conform art. 1.070 civ., termenul de un an este unul de prescripție în materie de legate. Explicația este că ultimele texte au o

aplicare limitată la testamente (deşi cazul de la litera a art. 1.069 alin. 2 civ. se suprapune parțial cu cel de la litera a) alin. 1 art. 958 civ.), pe când

cele referitoare la nedemnitate vor avea o aplicabilitate generală. Legiuitorul a intenționat astfel să sancționeze mai drastic ingratitudinea

legatarului.

La nivel de fundamentare, decizia legislativă mai sus expusă izvorăşte dintr-o discuție mai veche. Şi în codul lui Cuza nedemnitatea era

reglementată ca o condiție generală negativă pentru a moşteni (Titlul I, Capitolul II Despre calităţile cerute pentru a succede), iar nu în cadrul

13 „Revocarea judecătorească a legatului poate fi solicitată şi pentru ingratitudine în următoarele cazuri:

a) dacă legatarul a atentat la viața testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înştiințat;

b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.”

28

devoluțiunii legale a moştenirii (Titlul I, capitolul III Despre deosebite ordine de succesiune). Nu exista vreun argument de text care să împiedice

aplicarea cauzelor de nedemnitate de la art. 655 c.c. la orice tip de devoluțiune, cele de revocare pentru ingratitudine de la art. 831-835 şi 930-

931 c.c. venind pur şi simplu să le completeze în materie de liberalități. Receptarea tradițională a textelor franceze făcea totuşi ca majoritatea

părerilor autorizate să meargă în direcția unui câmp de aplicare diferit.

Articolul 962 Vocaţia la moştenire. Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament.

- art. 477 alin. 2 civ.: Dacă adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adopția poate fi desfăcută la cererea celor care ar fi venit la moştenire împreună cu adoptatul sau în lipsa acestuia.- art. 955, 1055, 1056, 1110 alin. 2, 1114 alin. 1-3 civ.

9. A treia condiție generală pentru a putea ridica pretenții într-o moştenire este vocaţia (chemarea) succesorală. Textul nu figura expres

în codul lui Cuza, ci se deducea din interpretarea cumulativă a textelor incidente.

Am stabilit de la început domeniul de interes al dreptului succesoral: consecințele pecuniare ale decesului unei persoane fizice. Cerința

vocației succesorale urmăreşte să evite fărâmițarea averii (patrimoniului) unei persoane fizice decedate: pe latura activă, bunurile s-ar fracționa

atât de mult încât nu ar mai putea fi valorificate economic; pe latura pasivă, recuperarea unei creanțe chirografare de la prea mulți succesori

debitori fiecare ai unei părți din aceasta ar fi de asemenea neeconomică. Legea şi voința mortis causa a lui decuius determină în mod exclusiv

cercul succesibililor (potențialii succesori, în sensul art. 1100 alin. 2 civ.). Conturarea legală a cercului succesibililor este regula (art. 955 alin. 1

civ.), dar şi legatarii universali (art. 1055 civ.) sau cu titlu universal (art. 1056 civ.) desemnați de testator devin prin acceptare moştenitori, nu

simpli succesori la bunuri: toți participă la suportarea pasivului succesoral (art. 1114 alin.2 civ.) şi continuă astfel persoana defunctului. Secțiunile

următoare ale codului se ocupă de expunerea concretă a întinderii vocației succesorale.

29

Titlul II Moştenirea legală

Capitolul I Dispoziţii generale

Articolul 963 Moştenitorii legali. (1) Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz.

- art. 652 c.c.: Legea regulează ordinea succesiunilor între moştenitori[i legitimi. Copiii naturali, în privința succesiunii mamei lor şi a colateralilor săi, sunt asimilați copiilor legitimi şi viceversa]14. În lipsă de moştenitori [legitimi sau naturali, bunurile se moştenesc de soțul supraviețuitor. În lipsă de soț]15, statul devine moştenitor.- art. 659 c.c.: Succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenților defunctului, ascendenților şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile mai jos determinate.- art. 679 c.c.: Când defunctul nu are nici rude în gradul succesibil, [nici copii naturali,]16 bunurile succesiunii trec la soțul în viață nedespărțit.- art. 1 DL 319/1944: Soțul supraviețuitor moşteneşte din averea celuilalt soț după cum urmează: […].- art. 441 civ. Regimul filiaţiei. (1) Reproducerea umană asistată medical cu terț donator nu determină nicio legătură de filiație între copil şi donator. (2) În acest caz, nicio acțiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului. (3) Părinți, în sensul dat de prezenta secțiune, nu pot fi decât un bărbat şi o femeie sau o femeie singură.- art. 313 alin. 1 teza I c.c.17: Adoptatul va rămâne în familia sa firească, în care îşi va păstra toate drepturile sale […].- art. 315 c.c.18: Adoptatul nu va dobîndi niciun drept de moştenire asupra bunurilor rudelor adoptatorului, dar va avea asupra moştenirii adoptatorului aceleaşi drepturi ca şi copiii născuți din căsătorie, chiar dacă în urma adopției s-ar naşte asemenea copii din căsătorie.- art. 75 c.fam.19: Înfierea îşi produce efectele de la data încuviințării ei.

14 Pasaj abrogat prin art. 63 c.fam.15 Pasaj abrogat prin art. 7 L.319/1944 şi art. 63 c.fam.16 Pasaj abrogat prin art. 63 c.fam.17 Text în vigoare în perioada 1.XII.1865-1.II.1954.18 Text în vigoare în perioada 1.XII.1865-1.II.1954.

30

De la această dată, înfiatul are față de cel care înfiază drepturile şi obligațiile pe care le are copilul din căsătorie față de părinții săi, iar descendenții înfiatului au față de cel care înfiază drepturile şi obligațiile pe care descendenții copilului din căsătorie le au față de ascendentul acestuia.Înfiatul şi descendenții săi păstrează toate drepturile şi obligațiile izvorâte din filiație față de părinții fireşti şi rudele acestora.- art. 79 alin. 1-3 c.fam.20: La cererea comună a tuturor celor îndreptățiți să consimtă la înfiere, autoritatea tutelară poate încuviința înfierea cu toate efectele unei filiații fireşti.De la data cînd această înfiere îşi produce efectele, înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al acestora din urmă, iar drepturile şi îndatoririle izvorâte din filiație între cel înfiat şi părinții săi fireşti şi rudele acestora încetează [...]. - art. 1 alin. 4 OUG 25/199721: În momentul stabilirii filiației prin adopție, filiația dintre copil şi părinții săi naturali încetează.- art. 50 L. 273/200422: (2) Prin adopție se stabilesc filiația între adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.(3) În momentul stabilirii filiației prin adopție, rudenia firească dintre adoptat şi descendenții săi, pe de o parte, şi părinții săi fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează, cu excepția adopției prevăzute la art. 20 lit. b), caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplică numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.- art.470 civ. Efectele asupra rudeniei (1) Prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.(2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenții săi, pe de o parte, şi părinții fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.(3) Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.

19 Text în vigoare în perioada 1.II.1954-12.VI.1997.20 Text în vigoare în perioada 1.II.1954-12.VI.1997.21 OUG nr. 25/9.VI.1997 cu privire la adopţie, M.of. 120/12.VI.1997. Abrogată de la 1 ian. 2005 prin art. 75 alin. 2 lit. a) din L. 273/2004.22 L. 273/21.VI.2004 privind regimul juridic al adopţiei, M.of. 557/23.VI.2004. A fost parţial abrogată şi republicată consecutiv intrării în vigoare a Codului civil, care a inclus textele privind efectul adopţiei.

31

(2) Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv.

- art. 660 c.c.: Proximitatea rudeniei se stabileşte prin numărul generaţiilor; fiecare generaţie numără un grad.- art. 661 c.c.: Şirul gradelor formează linia; se numeşte linie dreaptă şirul gradelor între persoanele ce se cobor una dintr-alta; linie colaterală şirul gradelor între persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun. Linia dreaptă se împarte în linie dreaptă descendentă şi în linie dreaptă ascendentă. Întâia este aceea ce leagă pe capul neamului cu acei ce se cobor de la el; a doua este aceea ce leagă o persoană cu acei din care ea se coboară.- art. 662 c.c.: În linie dreaptă se numără atâtea grade câte sunt şi generaţii între persoane; astfel fiul este către tatăl său în cel dintâi grad; nepotul de fiu în cel de al doilea, şi viceversa, tatăl şi bunul către fiii lor şi nepoţii lor de fiu.- art. 663 c.c.: În linie colaterală gradele se numără după generaţii, începând de la una din rude până la autorul comun şi de la acesta până la cealaltă rudă. Fraţii dar sunt în gradul al doilea; unchiul şi nepotul în al treilea, verii primari în al patrulea şi c.l.- art. 6 L. 319/1944: Dispoziţiile art. 676 din Codul civil23 modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni, din 28 iulie 1921, prin care s-a restrâns ordinea succesorală pînă la gradul al IV-lea inclusiv, sunt şi rămîn în vigoare.- art. 45 c.fam.: Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.În primul caz rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă.- art. 46 c.fam.: Gradul de rudenie se stabileşte astfel:a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor; astfel, fiul şi tatăl sunt rude in gradul întăi, nepotul de fiu şi bunicul sunt rude în gradul al doilea;b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude în gradul al doilea, unchiul şi nepotul în gradul al treilea, verii primari în gradul al patrulea.- art. 63 c.fam.: Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin

23 Art. 676 c.c. în prezentarea sa din 1 decembrie 1865 prevedea: „Rudele succed până la al doisprezecelea grad inclusiv”.

32

recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie.- art. 405 civ. Noţiune(1) Rudenia firească este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.(2) Rudenia civilă este legătura rezultată din adopţia încheiată în condiţiile prevăzute de lege.- art. 406 civ. Rudenia în linie dreaptă sau colaterală(1) Rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenţei unei persoane dintr-o altă persoană şi poate fi ascendentă sau descendentă.(2) Rudenia este în linie colaterală atunci când rezultă din faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.(3) Gradul de rudenie se stabileşte astfel:a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor: astfel, copiii şi părinţii sunt rude de gra-dul întâi, nepoţii şi bunicii sunt rude de gradul al doilea;b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătuşa şi nepotul, de gradul al treilea, verii pri -mari, de gradul al patrulea.- art. 500 civ. Independenţa patrimonială. Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreținere.- art. 976 alin. 3 civ.

(3) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.

- art. 680 c.c.: În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.- art. 439 civ.: Acţiunea formulată în caz de moştenire vacantă. În cazul în care, potrivit legii, o acţiune privitoare la filiaţie poate fi pornită împotriva moştenitorilor, iar moştenirea este vacantă, acţiunea poate fi introdusă împotriva comunei, oraşului sau, după caz, municipiului de la locul deschiderii moştenirii. Citarea în proces a renunţătorilor, dacă există, este obligatorie.- art. 553 civ. Proprietatea privată. (2) Moştenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. (3) Moştenirile vacante şi imobilele menţionate la alin. (2), aflate în străinătate, se

33

cuvin statului român.- art. 1.135 şi 1.138 civ.

10. Aspecte generale. Codul civil din 2009 nu a adus modificări de fond în componența şi funcționarea claselor de moştenitori. Se va

vedea în continuare cum legiuitorul s-a rezumat să includă punctual referirile la cota cuvenită soțului supraviețuitor în concurs cu fiecare clasă şi

să reducă proporțional drepturile celor care le compun. Restul modificărilor față de codul lui Cuza sunt de ordin formal: pe de o parte, a fost

modernizat vocabularul devenit neinteligibil în desuetudinea sa lingvistică şi pe de altă parte au fost introduse în texte referiri mai detaliate la

funcționarea concretă a vocației fiecărei categorii de moştenitori. Codul a ajuns astfel să semene mai mult cu un curs, câştigând în profunzime

ceea ce a pierdut în conciziune. Materia moştenirii legale se află acum (aproape) toată în cod, care poate astfel lămuri practicianul şi justi țiabilul

asupra (aproape) tuturor aspectelor.

Prin cuvântul „moştenire”, codul din 2009 înțelege la alin. 1 succesiunea legală. În literatura de specialitate şi în practică se foloseşte şi

denumirea sinonimă de moştenire (succesiune) ab intestat (în absența testamentului). Sintagma a fost receptată din dreptul roman, unde cele

două tipuri de devoluțiuni nu coexistau; ca urmare, transmisiunea legală a moştenirii nu opera decât atunci când nu exista nicio dispoziție

testamentară eficace. Prevederea din alin. 2 al art. 955 civ. face ca expresia să aibă în dreptul nostru un sens mai larg, ab intestat acoperind şi

situațiile în care testamentul este parțial ineficace24. Prin urmare, în dreptul român actual, denumirea de „moştenire (succesiune) ab intestat” se

referă atât la transmisiunea întregii mase succesorale în baza legii, cât la transmisiunea acelei părți din masa succesorală care nu este acoperită

de o dispoziție mortis causa funcțională.

Legiuitorul din 1864 a construit vocația succesorală legală pe principiul că numai succesorii de sânge şi legitimi (legitimitatea fiind dată

de proveniența din căsătorie) sunt adevărați moştenitori (art. 652 c.c.). Ca urmare, existența unui testament nu îi împiedica pe ultimii să fie

investiți cu titlul lor încă de la deschiderea succesiunii (au sezina, adică posesiunea averii succesorale), în timp ce orice legatar, Statul şi soțul

supraviețuitor erau obligați să solicite însezinarea (art. 653 c.c.). Regulile devoluțiunii legale exprimă în acest sistem voința prezumată a

defunctului, ghidată după interesul familiei de sânge: în interiorul acesteia considerase legiuitorul că trebuie păstrate bunurile. 24 E.g., unele legate sunt nule/anulate (art. 1038 civ.); unele testamente consecutive sau unele legate dintr-un acelaşi testament sunt revocate (art. 920-932 c.c./1051-1053 şi 1068-1070 civ.); unele legate sunt lovite de o cauză de caducitate (art. 924,925, 927 şi 928 c.c./1.071 civ.); ca urmare a reducţiunii liberalităţilor excesive, unele legate sunt lovite de caducitate totală ori, după caz, unele sau toate legatele sunt lovite de caducitate parţială.

34

Problema a fost că sistemul astfel descris, preluat aproape ad litteram din Codul Napoléon, instaurase un tratament succesoral derizoriu

pentru soțul supravietuitor şi pentru copiii nelegitimi ai defunctului – soluții contrare tradiției vechiului drept românesc. O colaborare afectivă şi

pecuniară deloc neglijabilă nu aducea pentru cel dintâi decât un drept de moştenire în absența oricărei alte rude de sânge până la gradul al

doisprezecelea inclusiv (art. 755 lin. 1 CN = art. 676 c.c., art. 767 CN = art. 679 c.c.), o creanță pentru anul de doliu (art. 1570 alin. 2 CN = art.

1279 c.c.) şi un uzufruct acordat văduvei sărace (art. 684 c.c.). Copiii din afara căsătoriei nu aveau drepturi decât în moştenirea mamei lor şi a

rudelor ei colaterale (art. 652 c.c.).

O ameliorare a fost adusă de reducerea vocației în linie colaterală la gradul al patrulea (inclusiv), prin L. 3581/28.VI.1921 asupra

impozitului progresiv pe succesiuni. O schimbare semnificativă de concepție legală s-a produs prin L. 319/10 iunie 1944, când soțul

supraviețuitor a devenit moştenitor cu drepturi cvasi-echivalente cu ale celor de sânge. Legea a modificat radical regimul devoluțiunii legale a

moştenirii, chestiune îndelung solicitată de mediul nostru juridic şi în ton cu tendințele din dreptul comparat. A doua mutație de amploare s-a

produs la 1 februarie 1954, când art. 63 c.fam. a făcut din rudenia de sânge unicul criteriu de stabilire a vocației succesorale legale, independent

de originarea într-un mariaj.

În ce priveşte drepturile succesorale ale Statului, legiuitorul din 2009 a intenționat să îi atribuie succesiunile vacante în virtutea calității

sale de moştenitor, nu în temeiul suveranității. S-a considerat că nota marginală a art. 963 civ. („Moştenitorii legali”) şi situarea textului în Titlul II

dedicat Moştenirii legale i-ar reflecta suficient intenția.

Articolul 964 Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii(1) Rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:

a) clasa întâi: descendenţii;b) clasa a doua: ascendenţii

- art. 966 alin. 2, 975 alin.2, 976 alin. 3, 982 alin. 2, 983 alin. 2, 1.075 alin. 2, 1.102 alin. 2 civ.

35

privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi;c) clasa a treia: ascendenţii

ordinari;d) clasa a patra: colateralii ordinari.

(2) Dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni.(3) Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.

- art. 968, 981 alin. 2, 982 alin. 3 civ.

(4) Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.

- art. 968, 975 alin. 4, 981 alin. 1 şi 3-4 civ.

11. Codul de la 1864 nu conținea un astfel de text, care să sistematizeze vocația în moştenirea legală pentru rudele (de sânge şi

adoptive) ale defunctului.

Clasele de moştenitori sunt păstrate neschimbate în art. 964 civ. La fel şi regulile priorității clasei de moştenitori (alin.1), a priorității

gradului de rudenie (alin. 3) şi a împărțirii pe capete (alin. 4).

36

Un suflu de modernitate a fost adus în componența claselor de moştenitori de prevederile art. 441 civ.: copilul rezultat din reproducere

umană asistată cu terț donator va avea vocație la moştenirea tatălui şi mamei sau, după caz, a mamei. Acest copil se va putea încadra între

descendenții clasei întâi sau între colateralii clasei a doua şi a treia.

O noutate legislativă a fost şi textul celui de-al doilea aliniat al art. 964 civ., care vizează un aspect important şi dincolo de stricta

expunere a devoluțiunii ab intestat. Profesorul Deak susținuse existența unei excepții de la principiul priorității clasei de moştenitori: situația

exheredării unicului rezervatar sau a tuturor rezervatarilor dintr-o clasă prioritară, ce concurează în această situație cu un succesibil dintr-o clasă

subsecventă. Cel dezmoştenit ar urma să aibă vocație la rezerva sa iar celui de-al doilea i-ar reveni, cu titlu de moştenitor legal, porțiunea rămasă

liberă din moştenire. Soluția sa venea însă în contradicție cu poziția tradițională a întregii practici şi a majorității autorilor din România (şi din

Franța, de unde fusese receptată), conform căreia exheredarea fără instituire de legatari ar fi o instituire implicită de legatari. Cel dezmoştenit

expres ar culege astfel în calitate de moştenitor legal partea sa de rezervă, în timp ce succesibilului din clasa subsecventă îi va reveni cotitatea

disponibilă în calitate de legatar implicit instituit. Concursul între două clase de succesori legali ar fi deci exclus.

Opinia profesorului Deak a fost însă majoritar însuşită în practică şi în literatura noastră de la sfârşitul sec. XX. Receptarea acesteia în

noul cod are consecințe importante:

- în materia dezmoştenirii, unde art. 964 alin. 2 civ. califică drept legală vocația celor care culeg restul rămas liber. Această calificare dă

naştere unui regim juridic diferit în privința dobândirii posesiunii moştenirii (se va discuta de existența sezinei, nu de predarea legatelor) şi a

calității în care se participă la procedura succesorală notarială. Vom reveni asupra acestuia aspect când ne vom ocupa de textele codului din

2009 în materie de dezmoştenire;

- în materia opțiunii succesorale, unde art. 1.102 alin. 2 civ. nu permite moştenitorului legal dezmoştenit implicit prin cuantumul

legatului care îi fusese testat să opteze decât testamentar. Ca urmare, restul rămas va fi cules în calitate de succesor legal fie de către

comoştenitorul său fie de către succesorul legal din clasa subsecventă. Vom detalia chestiunea mai târziu, când vom expune textele din materia

opțiunii,

37

Capitolul II Reprezentarea succesorală

Articolul 965 Noţiune. Prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii.

- art. 664 c.c.: Reprezentarea este o ficțiune a legii, care are de efect de a pune pe reprezentanți în locul, în gradul şi în dreptul reprezentantului.- art. 660 qb.: „La représentation est une faveur accordée par la loi, en vertu de laquelle un parent est appelé à recueillir une succession qu’aurait recueillie son ascendant, parent moins éloigné du défunt, qui, étant indigne, prédécédé ou décédé au même instant que lui, ne peut la recueillir lui-même”.- art. 751 fr. (*L. 2001-1135 de 3 déc. 2001): La représentation est une fiction de la loi, dont l’effet est de faire entrer les représentants dans les droits du représenté.- art. 755 alin. 1 fr. (*L. 2001-1135 de 3 déc. 2001): La représentation est admise en faveur des enfants et descendants de l’indigne, encore que celui-ci soit vivant à l’ouverture de la succession.

Articolul 966 Domeniul de aplicare(1) Pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului.(2) În limitele prevăzute la alin. (1) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 967, reprezentarea operează în toate cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanţii sunt rude de acelaşi grad

- art. 665 c.c.: Reprezentarea se întinde nemărginit în linie directă descendentă.Ea este admisă în toate cazurile, concure copiii defunctului cu descendenții unui copil mort mai dinainte, întâmple-se ca toți copiii defunctului fiind morți înaintea lui, descendenții zişilor copii să se găsească între ei în grade egale sau neegale.- art. 666 c.c.: În linie colaterală, reprezentarea este admisă în privința copiilor şi descendenților fraților sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa în concurs cu unchi sau mătuşe, întâmple-se ca toți frații şi surorile defunctului, fiind morți mai dinainte, succesiunea să se găsească trecută la descendenții lor, în grade egale sau neegale.

38

ori de grade diferite în raport cu defunctul.

Articolul 967 Condiţii(1) Poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii.

- art. 658 c.c.: Copiii nedemnului viind la succesiune, în virtutea dreptului lor propriu, fără ajutorul reprezentării, nu sunt depărtați pentru greşeala tatălui lor; [acesta însă nu poate nici într-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea îl acorda tatilor şi mamelor asupra bunurilor copiilor lor]25.- art. 698 c.c.: Eredele renunțător nu poate fi reprezentat niciodată. Dacă renunțătorul este singur în gradul sau, sau dacă toți coerezii săi renunță, copiii lor vin la succesiune în virtutea propriului lor drept, pentru părți egale.- art. 664 C.C.Q.: „On ne représente pas celui qui a renoncé à la succession [...]”.- art. 754 alin. 1 fr. (*L. 2006-728 du 23 juin 2006) On ne représente les renonçants que dans les successions en ligne directe ou colatérale.- art. 755 alin. 1 fr. (*L. 2001-1135 de 3 déc. 2001): La représentation est admise en faveur des enfants et descendants de l’indigne, encore que celui-ci soit vivant à l’ouverture de la succession.

(2) Pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta.(3) Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el.

- art. 668 c.c.: Nu se reprezintă decât persoanele moarte. Poate cineva reprezenta pe acela la a cărui succesiune a renunţat.- art. 698 c.c.: Eredele renunţător nu poate fi reprezentat niciodată. Dacă renunţă-torul este singur în gradul sau, sau dacă toţi coerezii săi renunţă, copiii lor vin la suc-cesiune în virtutea propriului lor drept, pentru părţi egale.

25 Pasaj abrogat implicit la 1 februarie 1954, urmare a abrogării art. 338-341 c.c. (referitoare la uzufructul legal al părinţilor asupra succesiunilor primite de copiii lor minori) prin art. 21 Decr. 32/1954.

39

Articolul 968 Efectul general al reprezentării succesorale(1) În cazurile în care operează reprezentarea succesorală, moştenirea se împarte pe tulpină.(2) Prin tulpină se înţelege:- înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire;- înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire.(3) Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal.

- art. 667 c.c.: În toate cazurile în care reprezentarea este admisă, partajul se face pe tulpină (souche); dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarăşi pe tulpină în fiecare ramură, şi membrii aceleiaşi ramuri se împart egal între dânşii.- v. şi art. 669 c.c., teza finală;- v. şi art. 975 alin. 4 civ.- v. şi art. 755 c.c. – art. 1.149 alin. 3 civ.

40

12. Reprezentarea succesorală îşi are rădăcinile în dreptul roman (successio in locum), unde – pentru a asigura egalitatea între tulpinile

de succesori deschise de decuius – descendenții mai îndepărtați erau aduşi la moştenirea pe care antecesorii lor mai apropiați în grad nu

putuseră (Gaius III.2 şi 7-8; Inst. III.1.2b şi 1.6) sau nu doriseră a o culege (Pomponius, Dig. XXXVIII.6.5.2). E.g., un nepot de fiu venea la moştenire

în concurs cu o fiică a defunctului nu numai dacă tatăl său era predecedat, ci şi dacă era nedemn sau renunțător. Beneficiarii îşi valorificau astfel

drepturile lor succesorale proprii rezultate din apartenența la tulpina din care fac parte, nu pe cele ale părintelui lor predecedat. Comentatorii

medievali ai textelor romane le-au dat însă o interpretare defectuoasă, receptată în Codul Napoléon şi de acolo în codul nostru civil de la 1864:

beneficiarii urcă în locul şi gradul ascendentului lor predecedat, împrumutându-i poziția pentru a culege moştenirea ce i-ar fi revenit efectiv

acestuia (îl „reprezintă” – art. 664 c.c.). Ca urmare, „nu se reprezintă decât persoanele moarte” (art. 668 alin. 1 c.c.), pentru că moştenirea nu ar

fi putut fi efectiv culeasă de un nedemn sau de un renunțător – adică de persoane care nu au putut sau nu au vrut să vină la moştenire.

Principalul reproş adus acestei concepții legale a vizat tocmai interzicerea reprezentării nedemnului şi renunțătorului, al căror loc nu era

considerat „util”: ce mai rămânea atunci din rațiunea păstrării egalității între tulpini? Combaterea hazardului unor decese premature nu poate fi

reținută ca fundamentare unică şi esențială a reprezentării succesorale. În al doilea rând, deşi nedemnitatea era concepută ca sancțiune civilă cu

efecte strict personale, codul nu permitea totuşi descendenților nedemnului să urce în locul şi gradul său: era o persoană în viață şi locul său nu

mai era util.

Codul civil al Québec-ului a modificat în consecință acest regim, permițând de la 1 ianuarie 1994 reprezentarea predecedatului,

comorientului şi a nedemnului (art. 660 qb.), dar nu şi a renunțătorului (art. 664 qb.). Reforma succesorală franceză din 2001 a menținut

termenul de reprezentare şi calificarea de ficțiune legală (art. 751 fr.), ceea ce nu l-a împiedicat să o îngăduie şi descendenților nedemnului (art.

755 alin. 1 fr.)26. Reprezentarea renunțătorului a fost permisă în Franța prin o a doua reformă succesorală, operată în anul 2006 (art. 754 alin. 1

fr.).

Comisia care a lucrat în perioada 2006-2008 a acceptat reprezentarea nedemnului (propusă încă de lucrările la cod din 2003), apreciind

că rațiunea reprezentării este aceea de a nu crea decalaje arbitrare între descendenții copiilor defunctului sau între descendenții fraților şi

26 V. şi art. 729-1 fr.

41

surorilor defunctului. Posibilitatea de reprezentare a comorientului rezultă implicit din alin. 1 al art. 967 civ., care se referă la „persoana lipsită

de capacitatea de a moşteni”.

În 2010, cu ocazia elaborării Legii de punere în aplicare, am propus şi posibilitatea de a reprezenta renunţătorul – astfel cum o făcusem

în etapa de lucru la cod din 2002-2003 şi cum ulterior (2006) se procedase şi în Franța. În felul acesta urma să fie deplin satisfăcută rațiunea

tehnicii succesorale în analizate: asigurarea unei egalități depline între tulpinile deschise de descendenții defunctului. Dezbaterile din Comisia

juridică a Camerei Deputaților au îndepărtat ulterior propunerea, din următoarele motive:

a) o observație venită din partea UNNPR, care a argumentat că – deşi justă din punctul de vedere al rațiunii tehnicii succesorale în

discuție – posibilitatea de a reprezenta un renunțător ar genera întârzieri şi incertitudini practice importante în exercitarea concretă a opțiunii;

b) o argumentare adusă de către profesorul Romeo Popescu [Deak-Popescu, 2013], care – în timpul lucrărilor la cod din perioada 2006-

2008 – observase cum în practică intervin între părinți şi copii înțelegeri cu privire la modul în care ultimii vor veni la moştenire primilor. Astfel,

ținând seama de valorile primite în timp de la părinți de către unul dintre copii şi de faptul că celălalt s-a ocupat de îngrijirea părinților în vârstă,

se face în majoritatea cazurilor o înțelegere între cei implicați: primul copil nu va mai veni la moştenirea părinților, mulțumindu-se cu ceea ce

primise până atunci. Aranjamentele familiale cu astfel de rezultat se mai întâlnesc în practică şi la familiile în care unii copii au plecat de la sat la

oraş, cei plecați fiind considerați a nu mai avea legitimitatea morală şi materială de a mai pretinde drepturi în moştenirea părinților de la țară.

Or, deşi reprezentarea renunțătorului satisface imperativul teoretic al menținerii egalității tulpinilor, rezultatul practic ar fi că nepoții de frate

convenit renunțător să fie aduşi de drept prin reprezentare la moştenirea în care înțelegerea familială echitabilă era alta.

c) din perspectivă strict legislativă, introducerea în 2006 de către francezi a reprezentării renunțătorului a fost motivată de

reglementarea încă din 2001 a altor două mecanisme, inexistente în noul cod român: posibilitatea de a face liberalități transgeneraționale şi

dreptul oricărui descendent de a renunța anticipat la acțiunea în reducțiune (art. 929 alin. 1 fr.).

Alineatele 2 şi 3 ale art. 967 civ. au fost introduse pentru a sistematiza analizele făcute în literatura de specialitate.

Articolul 969 Efectul particular al - art. 754 alin. 2 fr.: Les enfants du renonçant conçus avant l'ouverture de la

42

reprezentării succesorale(1) Copiii nedemnului concepuţi

înainte de deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moştenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai săi, concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. Raportul se face numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării. (2) Raportul se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunea a 2-a a cap. IV din titlul IV al prezentei cărţi.

succession dont le renonçant a été exclu rapportent à la succession de ce dernier les biens dont ils ont hérité en son lieu et place, s'ils viennent en concours avec d'autres enfants conçus après l'ouverture de la succession. Le rapport se fait selon les dispositions énoncées à la section 2 du chapitre VIII du présent titre.

12bis. După ce introdusesem în 2003 posibilitatea de reprezentare a nedemnului şi a renunțătorului, am fost atras de dispozițiile art. 755

alin. 2 fr., proaspăt adoptate prin reforma din 2001 (şi finisate apoi prin cea din 2006, când a devenit art. 754 alin. 2 fr.). Textul pe care l-am

propus în 2003 a fost reformulat în varianta de cod civil supusă Senatului în 2004. Reformularea a fost considerată neclară de Comisia de

43

amendare constituită în 2006, astfel că s-a revenit la forma din 2003, plus o adăugire cu rol de clarificare: teza finală a primului alineat, inspirată

de cea franceză27.

Textul a urmărit să restabilească egalitatea între descendenții nedemnului pentru în cazul în care doar unul(-ii) dintre aceştia a(u)

beneficiat de reprezentare, restul nefiind concepuți încă la data deschiderii moştenirii reprezentatului. E.g., la moartea lui decuius, moştenirea sa

este culeasă în nume propriu de fiul său A şi prin reprezentare de către nepotul său de fiu B1, copil al unui fiu nedemn B al defunctului. După

deschiderea succesiunii, este conceput şi se naşte B2, un al doilea copil al lui B. La decesul ultimului, fiul B1 va trebui să raporteze la moştenire

bunurile culese prin reprezentare din succesiunea bunicului său, pentru a restabili egalitatea cu fratele B2 îndreptățit la raport. În acest caz

particular, raportul nu priveşte, evident, donațiile, ci bunurile primite cu titlu de moştenitor legal de către copilul nedemnului.

Capitolul III Moştenitorii legali

Secţiunea 1 Soţul supravieţuitor

Articolul 970 CondiţiiSoţul supravieţuitor îl moşteneşte pe soţul decedat dacă, la data deschiderii moştenirii, nu există o hotărâre de divorţ definitivă.

- art. 39 c.fam.28: Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă. Față de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează de la data când s-a făcut mențiune despre hotărârea de divorț pe marginea actului de căsătorie sau de la data când ei au cunoscut divorțul pe altă cale.- art. 39 c.fam.29: Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas irevocabilă. În cazul prevăzut la art. 381, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ30.

27 Conform textului de trimitere din teza finală a textului francez, raportul se face numai dacă a tras vreun folos dintr-o succesiune solvabilă a antecesorului moştenit prin reprezentare.28 Forma în vigoare până 25.XI.2010, data intrării în vigoare a Micii reforme a Justiţiei – L. 220/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M.of., partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010.29 Forma în vigoare de la 25.XI.2010 (data intrării în vigoare a Micii reforme a Justiţiei – L. 220/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M.of., partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010) până la 1.X.2011.

44

Faţă de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează de la data când s-a făcut menţiune despre hotărârea de divorţ sau, după caz, despre certificatul de divorţ pe marginea actului de căsătorie sau de la data când ei au cunoscut divorţul pe altă cale. - art. 382 civ. Data desfacerii căsătoriei(1) Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă.(2) Prin excepţie, dacă acţiunea de divorţ este continuată de moştenitorii soţului reclamant, potrivit art. 380, căsătoria se socoteşte desfăcută la data decesului.(3) În cazul prevăzut de art. 375, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ31.- art. 274 interzicerea căsătoriei între rude: [...] (2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. [...]

Articolul 971 Vocaţia la moştenire a soţului supravieţuitor(1) Soţul supravieţuitor este chemat la

- art. 1 L. 319/1944: Soțul supraviețuitor moşteneşte din averea celuilalt soț după cum urmează: a) când vine la succesiune cu copiii legitimi şi recunoscuţi sau numai cu unii din ei, ori cu descendenţii lor, moşteneşte o pătrime; b) cînd vine la succesiune în concurs cu tatăl şi mama defunctului, ori numai cu unul

30 Art. 381 alin. 1 c.fam.: Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.31 Art. 375 civ. Condiţii (1) Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.(2) Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. […]

45

moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali.(2) În absenţa persoanelor prevăzute la alin. (1) sau dacă niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate să vină la moştenire, soţul supravieţuitor culege întreaga moştenire.Articolul 972 Cota succesorală a soţului supravieţuitor(1) Cota soţului supravieţuitor este de:a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.

din ei, în ambele cazuri împreună cu fraţii şi surorile soţului încetat din viaţa şi descendenţii lor, sau numai cu unul din ei, moşteneşte o treime; c) când vine la succesiune cu tatăl şi mama defunctului, ori numai cu unul dintre ei, sau numai cu fraţii şi surorile acestuia şi descendenţi de-ai lor, ori numai cu unii dintre ei moşteneşte o jumătate; d) când vine la succesiune cu ceilalţi ascendenţi sau colaterali pînă la gradul al IV-lea inclusiv, moşteneşte trei pătrimi; e) în lipsa rudelor mai sus arătate, soţul supravieţuitor moşteneşte averea întreagă.

46

(2) Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele.

- art. 964 alin. 2 şi 1075 alin. 1,2 şi 4 civ.

(3) Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situaţia unui soţ supravieţuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) şi (2) se împarte în mod egal între acestea.

- art. 23 alin. 1 c.fam.: Soțul care a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei, declarată nulă sau anulată, păstrează, pînă la data cînd hotărîrea instanței judecătoreşti rămîne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă.- art. 304 Căsătoria putativă(1) Soțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă.(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre foştii soţi sunt supuse, prin asemănare, dispoziţiilor privitoare la divorţ.

13. Capitolul al treilea din cartea dedicată succesiunilor se deschide cu o secțiune rezultată din absorbirea în cod a L. 319/1944 privind

soţul supravieţuitor.

13.1. Menirea ultimei a fost să amelioreze regimul deficitar prescris de codul de inspirație napoleoniană. A făcut-o aducându-l în primul

planul devoluțiunii succesorale: din moştenitor utopic în gradul şapte, a ajuns concurent de neînlăturat al oricărui succesor din oricare clasă şi de

oricare grad. Vocația rămânea – ca şi în codul lui Cuza – dependentă de decesul lui decuius înainte de desfacerea definitivă a căsătoriei.

Absorbirea L. 319/1944 în noul cod civil este benefică din rațiuni de tehnică legislativă: rațiunea de a fi şi prestanța unui cod sunt cu atât

mai erodate cu cât reglementările în materie locuiesc mai mult în afara acestuia. Dar integrarea a fost necesară şi pentru că intenția nobilă a

legiuitorului din 1944 nu reuşise să se materializeze într-o reglementare corespunzător armonizată cu prevederile codului pe care dorea să-l

completeze. În mod oarecum surprinzător, mult asteptata reformă din 1944 derutase practicienii; aceştia s-au întrebat ce anume se va calcula

mai întâi în aplicarea art. 1 din L. 319/1944: cota de moştenire a soțului supraviețuitor sau cota de moştenire a rudei(-lor) de sânge cu care

concurează? Juriştii dobândiseră până la momentul 1944 rutina de a determina cotele de moştenire cu ignorarea văduvei: e.g., cota de

47

moştenire legală a ascendenților privilegiați se imputa pe întreg, restul rămas revenind colateralilor privilegiați. După unele ezitări, s-a reținut că

nu există vreun temei legal ca partea acordată în 1944 soțului să reducă numai cota colateralilor privilegiați, câtă vreme codul prevede un

echilibru ce trebuie respectat în interiorul clasei a doua. Ca urmare, datorită prestigiului profesorului Deak, din 1989 s-a stabilizat soluția

conform căreia se calculează în primul rând cota soțului supraviețuitor determinată de art. 1, iar restul revine prin diferență categoriei sau

categoriilor de moştenitori din clasa cu care concurează32. Acest mod de calcul este păstrat de codul civil din 2009, prin amplasarea

reglementărilor privind drepturile soțului înaintea rudelor de sânge sau adoptive ale defunctului (modul de formulare a art. 963 alin. 1 civ. şi

situarea textelor de la art. 970-974 civ. în prima secțiune a capitolului dedicat Moştenirii legale).

13.2. Alineatul secund al art. 972 civ. este o consecință a opțiunii legislative făcute în art. 964 alin. 2. Am văzut mai sus cum profesorul

Deak considerase că succesibilul din clasa subsecventă va culege în calitate de moştenitor legal porțiunea rămasă liberă din moştenire prin

exheredarea unui succesibil rezervatar dintr-o clasă prioritară. Reluăm şi exemplul dat la art. 964 civ.: decuius lăsase un testament în care singura

clauză dispune: „fiul meu A să nu primească nimic”. A, care nu are descendenți, urma să culeagă ½ din succesiune cu titlu de rezervă (art. 841

c.c.), restul de ½ urmând să revină ca succesiune legală eventualului frate F al defunctului, acceptant al moştenirii din clasa a doua. Problema

este că adoptarea acestei soluții a generat o dificultate în aplicarea L 319/1944, anticipată şi de către Deak.

Acceptând că fratele F din exemplul de mai sus culege ceea ce rămâne în calitate de moştenitor legal, să adăugăm ipotezei un soț

supraviețuitor S. Ştiind că la art. 1 din Lege cota soțului depinde de clasa de moştenirori legali cu care concurează, s-a pus întrebarea care va fi

cota lui S: 1/4 pentru că vine în concurs cu descendentul exheredat A sau 1/2 pentru că va concura concomitent cu fratele F? Legiuitorul de la

1944 nu a reglementat astfel de ipoteze, pentru că lua de corect principiul exclure, c’est instituer (dezmoştenirea valorează instituire implicită de

legatari); ca urmare, nu concepea să ajungă la concomitența a două clase de moştenitori legali. Deak [2002] a oscilat între soluția mediei

aritmetice şi aceea de a acorda soțului cota legală corespunzătoare concursului cu rezervatarul(-ii) exheredat(-ți), optând în final pentru ultima.

Aceasta a fost reținută de alin. 2 al art. 972 civ. şi se va vedea cum este aplicată ca atare în materie de dezmoştenire (art. 1075 alin. 2 civ.).

13.3. Alineatul terț al art. 972 civ. este introducerea în text a soluționării jurisprudențiale şi doctrinare reținute în caz de căsătorie

putativă, rezultată din aplicarea art. 23 alin. 1 c.fam.32 La rigoare, soluţia astfel reţinută era eronată. Dar am menţionat-o ca atare pentru că practica şi autorii au împărtăşit-o în proporţie covârşitoare. Pentru detalii asupra problemei, v. Bob [2012].

48

Articolul 973 Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor(1) Soţul supravieţuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moştenirii, dacă această casă face parte din bunurile moştenirii.(2) Dreptul de abitaţie este gratuit, inalienabil şi insesizabil.(3) Oricare dintre moştenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitaţie, dacă locuinţa nu este necesară în întregime soţului supravieţuitor, fie schimbarea obiectului abitaţiei, dacă pune la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă locuinţă corespunzătoare.(4) Dreptul de abitaţie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. Acest drept

- art. 23 alin. 1 c.fam.: Soțul care a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei, declarată nulă sau anulată, păstrează, pînă la data cînd hotărîrea instanței judecătoreşti rămîne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă.- art. 304 Căsătoria putativă(1) Soțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă.- art. 4 L. 319/1944: Soțul supraviețuitor care nu are o alta locuință proprie, va avea până la executarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz, cel puțin timp de un an de la încetarea din viață a soțului său, în afară de dreptul de moştenire potrivit dispozițiilor de mai sus, un drept de abitație asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din succesiune.Soțul supraviețuitor nu va fi obligat să dea cauțiunea prevăzută de art. 566 din Codul civil. Dreptul de abitație nu va putea fi cedat sau încheiat, chiar şi în cazul prevăzut de art. 572, alin. II C. civ.Comoştenitorii soțului supraviețuitor vor putea cere restrângerea dreptului de abitație în cazul când locuinta nu va fi necesară în întregime.De asemenea, ei vor avea dreptul de procura soțului supraviețuitor locuință în altă parte.Dacă soțul supraviețuitor şi moştenitorii nu se înțeleg asupra procurării locuinței sau restrângerii abitației, instanța competentă a judeca împărțeala averii va hotărâ de urgență în camera de consiliu.Dreptul de abitație încetează, dacă soțul supraviețuitor se recăsătoreşte înainte de executarea ieşirii din indiviziune.

49

încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor.(5) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitaţie reglementat prin prezentul articol se soluţionează de către instanţa competentă să judece partajul moştenirii, care va hotărî de urgenţă, în camera de consiliu.

13.4. Legiuitorul din 1944 a urmărit la art. 4 al Legii să împiedice schimbarea brutală a condițiilor de viață ale soțului supraviețuitor după

decesul partenerului său conjugal. Față de acest text, art. 973 civ. conține o serie de precizări suplimentare:

- necesitatea ca supraviețuitorul să nu aibă vreun „drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare”33 (alin. 1). Noțiunea de

„locuință corespunzătoare” a fost privită de legiuitor ca o noțiune-cadru, care va permite aprecierea în funcție de circumstanțe. Caracteristicile

locuinței alternative, profesia, vârsta şi starea de sănătate ale soțului supraviețuitor vor trebui avute în vedere pentru a da satisfacție cerinței din

text.

- calificarea dreptului de abitație în cauză ca gratuit, inalienabil şi insesizabil (alin. 2). Caracterul insesizabil al dreptului de abitație este

un corolar al caracterului inalienabil. Deoarece dreptul de abitație este strict legat de condiția personală a soțului supraviețuitor, înstrăinarea

dreptului nu este posibilă nici voluntar, nici silit.

- o noutate față de reglementarea din 1944 este posibilitatea de a schimba obiectului abitației, putându-se oferi supraviețuitorului o

locuință corespunzătoare asupra căreia să aibă un drept real identic.

- ultimul alineat a introdus o procedură rapidă de soluţionare a litigiilor, legiuitorul având în vedere efemeritatea dreptului de abitaţie.

33 Textul art. 4 Legea nr. 319/1944 era mai vag: „soțul supraviețuitor care nu are o locuință proprie”.

50

Articolul 974 Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor. Când nu vine în concurs cu descendenţii defunctului, soţul supravieţuitor moşteneşte, pe lângă cota stabilită potrivit art. 972, mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor.

- art. 5 L. 319/1944: În cazurile prevăzute la art. 1 pct. b - d inclusiv, soțul supraviețuitor va moşteni, în afară de partea sa succesorală mobilele şi obiectele aparținând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă.

13.5. Legiuitorul din 1944 a avut în vedere natura şi destinația acestor bunuri, urmărindu-se ca soțul supraviețuitor să nu fie privat în

mod nejustificat de unele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soțul decedat, modificându-i-se condițiile de viață.

Redactarea lapidară a art. 5 L. 319/1944 a ridicat încă o dificultate în practică: ce natură juridică avea nou instituitul inspirat din BGB

drept al soțului supraviețuitor asupra mobilelor şi obiectelor casnice cât şi darurilor de nuntă? Într-o primă fază, au existat instanțe care s-au

oprit la calificarea de rezervă specială – deci, indisponibilă testamentar. Soluția a fost respinsă de autori şi de alte instanțe, invocându-se cu

justețe că art. 2 din lege (text de strictă interpretare) se referă expres numai la art. 1, nu şi la art. 5; ca urmare, defunctul era liber să dispună de

bunurile în discuție. Eliescu [Moştenirea, 1966] a intervenit în discuție şi a considerat că art. 5 instituie un legat particular prezumat în favoarea

soțului supraviețuitor, un preciput legal. Plenul fostei instanțe supreme a replicat printr-o decizie de îndrumare [nr. 12/1968, însuşită apoi şi de

doctrină] că legiuitorul a dorit să consolideze situația patrimonială a soțului dându-i un drept de moştenire legală cu destinaţie specială

(succesiune anomală), nu un legat – care poate fi supus reducțiunii în prezența părinților rezervatari (art. 843 c.c.).

Pe de altă parte, desființarea (retroactivă!) a regimurilor matrimoniale convenționale prin dispozițiile tranzitorii ale Decr. 32/1954 de

punere în aplicare a Codului familiei a micşorat substanțial interesul practic al părții din art. 5 L. 391/1944 privind darurile de nuntă. Față de lipsa

51

de rezonanță practică în ultimele decenii, codul civil din 2009 a eliminat referirea la darurile de nuntă, dar nu a reținut expres natura juridică a

dreptului soțului supraviețuitor reglementat la art. 974 civ.

În concluzie, în absența descendenților şi a unei dispuneri testamentare de respectivele bunuri proprii ale defunctului, art. 5 L. 319/1944

şi urmaşul său, art. 974 civ. stabilesc o excepție de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale – o succesiune anomală. Soțul supraviețuitor

are un drept de moştenire legală exclusiv, ce se adaugă cotei sale de moştenire legală de primit în concurs cu clasa a doua, a treia sau a patra,

după caz.

Secţiunea a 2-a Descendenţii defunctului

Articolul 975 Dreptul de moştenire al descendenţilor(1) Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit.(2) Descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase şi vin la moştenire în ordinea proximităţii gradului de rudenie. Dispoziţiile art. 964 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(3) În concurs cu soţul supravieţuitor, descendenţii defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire.

- art. 669 c.c.: Copiii sau descendenții lor succed tatălui, mamei, bunicilor, bunicelor şi oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex şi chiar de ar fi născuți din deosebite căsătorii. Ei succed în părți egale când se găsesc toți în gradul dintâi şi sunt chemați după propriul lor drept; ei succed pe tulpină când sunt chemați toți sau unul din ei prin reprezentare.34

- art. 48 alin. 3 Constituție: Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.- art. 448 civ. Egalitatea în drepturi a copiilor. Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situație ca şi aceea a unui copil din căsătorie.- art. 968 civ.

34 Pentru evoluţia drepturilor succesorale ale copiilor naturali, v. Eliescu [1966], p. 98-107] şi Bob [2016] II. nr. 3-7.

52

(4) Moştenirea sau partea din moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între aceştia în mod egal, când vin la moştenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moştenire prin reprezentare succesorală.

14. Nicio schimbare nu apare în codul din 2009 faţă de starea legislativă de la 1 octombrie 2011. Egalizarea situaţiei copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie (legitimi) şi a celor adoptaţi cu cei biologici era deja demult realizată. Numai aducerea tehnică a soţului supravieţuitor în cod a mai reconfigurat reglementarea acestei secţiuni a devoluţiunii legale a moştenirii.

Secţiunea a 3-a Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi

Articolul 976 Vocaţia la moştenire a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi(1) Ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi mama defunctului.

- art. 441 civ. Regimul filiaţiei. (1) Reproducerea umană asistată medical cu terț donator nu determină nicio legătură de filiație între copil şi donator. (2) În acest caz, nicio acțiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului. (3) Părinți, în sensul dat de prezenta secțiune, nu pot fi decât un bărbat şi o femeie sau o femeie singură.- art. 313 alin. 1 teza I c.c.35: Adoptatul va rămâne în familia sa firească, în care îşi va păstra toate drepturile sale […].- art. 315 c.c.36: Adoptatul nu va dobîndi niciun drept de moştenire asupra bunurilor

35 Text în vigoare în perioada 1.XII.1865-1.II.1954.36 Text în vigoare în perioada 1.XII.1865-1.II.1954.

53

rudelor adoptatorului, dar va avea asupra moştenirii adoptatorului aceleaşi drepturi ca şi copiii născuți din căsătorie, chiar dacă în urma adopției s-ar naşte asemenea copii din căsătorie.- art. 75 c.fam.37: Înfierea îşi produce efectele de la data încuviințării ei.De la această dată, înfiatul are față de cel care înfiază drepturile şi obligațiile pe care le are copilul din căsătorie față de părinții săi, iar descendenții înfiatului au față de cel care înfiază drepturile şi obligațiile pe care descendenții copilului din căsătorie le au față de ascendentul acestuia.Înfiatul şi descendenții săi păstrează toate drepturile şi obligațiile izvorâte din filiație față de părinții fireşti şi rudele acestora.- art. 79 alin. 1-3 c.fam.38: La cererea comună a tuturor celor îndreptățiți să consimtă la înfiere, autoritatea tutelară poate încuviința înfierea cu toate efectele unei filiații fireşti.De la data cînd această înfiere îşi produce efectele, înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al acestora din urmă, iar drepturile şi îndatoririle izvorâte din filiație între cel înfiat şi părinții săi fireşti şi rudele acestora încetează [...]. - art. 1 alin. 4 OUG 25/199739: În momentul stabilirii filiației prin adopție, filiația dintre copil şi părinții săi naturali încetează.- art. 50 L. 273/200440: (2) Prin adopție se stabilesc filiația între adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.(3) În momentul stabilirii filiației prin adopție, rudenia firească dintre adoptat şi descendenții săi, pe de o parte, şi părinții săi fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează, cu excepția adopției prevăzute la art. 20 lit. b), caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplică numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.- art.470 civ. Efectele asupra rudeniei (1) Prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.(2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenții săi, pe de o parte,

37 Text în vigoare în perioada 1.II.1954-12.VI.1997.38 Text în vigoare în perioada 1.II.1954-12.VI.1997.39 OUG nr. 25/9.VI.1997 cu privire la adopţie, M.of. 120/12.VI.1997. Abrogată de la 1 ian. 2005 prin art. 75 alin. 2 lit. a) din L. 273/2004.40 L. 273/21.VI.2004 privind regimul juridic al adopţiei, M.of. 557/23.VI.2004. A fost parţial abrogată şi republicată consecutiv intrării în vigoare a Codului civil, care a inclus textele privind efectul adopţiei.

54

şi părinții fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.(3) Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.- art. 500 civ. Independenţa patrimonială. Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreținere.

(2) Colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la al patrulea grad inclusiv cu defunctul.(3) Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi vin la moştenire dacă descendenţii nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni. Dispoziţiile art. 964 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

- art. 676 c.c.41: Rudele succed până la al doisprezecelea grad inclusiv.- art. 4 L. 3581/1921: Dreptul de moştenire ab intestat de la al 4-lea grad în sus se desființează, iar patrimoniile defuncților fără testament şi fără rude până la al 4-lea grad inclusiv, trec în folosul fiscului. […]- art. 964 alin. 2 civ.

Articolul 978 Împărţirea moştenirii între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi. Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în funcţie de numărul ascendenţilor privilegiaţi care vin

- art. 671 c.c.: Dacă tatăl şi mama unei persoane moarte fără descendenți i-au supravietuit, lăsând acea persoană frați, surori, sau descendenți ai acestora, succesiunea se divide în doua porțiuni egale, din care jumătate numai se cuvine tatălui şi mamei şi se împarte deopotrivă între dânşii.- art. 673 c.c.: Dacă tatăl şi mama persoanei moarte fără posteritate i-au supravietuit, frații surorile sau reprezentanții lor iau jumătate succesiunea. Dacă numai tatăl sau numai mama i-a supravietuit, frații, surorile sau reprezentanții lor iau trei pătrimi ale succesiunii.

41 Text în vigoare în perioada 1.XII.1865-2.VII.1921.

55

la moştenire, după cum urmează:a) în cazul în care la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege un sfert, iar colateralii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, vor culege trei sferturi;b) în cazul în care la moştenire vin 2 părinţi, aceştia vor culege împreună o jumătate, iar colateralii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, vor culege cealaltă jumătate.

Articolul 979 Absenţa ascendenţilor privilegiaţi sau a colateralilor privilegiaţi(1) În cazul în care colateralii privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni, ascendenţii privilegiaţi vor culege moştenirea sau partea din moştenire cuvenită clasei a doua.

- art. 972 alin. 1 pct. b şi c civ.

(2) În cazul în care ascendenţii privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni, colateralii privilegiaţi vor culege moştenirea sau partea din

- art. 672 c.c.: În caz de a muri mai dinainte tatăl şi mama unei persoane moarte fără posteritate, fraţii, surorile sau descendenţii lor sunt chemaţi la succesiune, depărtând pe ascendenţi şi pe ceilalţi colaterali. Ei succed sau după propriul lor drept, sau prin

56

moştenire cuvenită clasei a doua. reprezentare, în modul regulat în secţiunea II a acestui cap.

Articolul 980 Împărţirea moştenirii între ascendenţii privilegiaţi. Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită ascendenţilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod egal.

- art. 670 c.c.: Dacă defunctul n-a lăsat posteritate, nici frate, nici suroră, nici descendenţi dintr-aceştia, succesiunea se cuvine ascendenţilor din gradul de rudenie cel mai aproape. Ascendenţii de acelaşi grad moştenesc părţi egale.

Articolul 981 Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi(1) Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod egal.

- art. 964 alin. 4 civ.

(2) În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire prin reprezentare succesorală, moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine se împarte între ei pe tulpină.

- art. 968 civ.

(3) În cazul în care colateralii privilegiaţi sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite, moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine se împarte, în mod egal, între linia maternă şi cea

- art. 674 c.c.: Partajul jumătăţii sau celor trei pătrimi cuvenite fraţilor sau surorilor, după conţinerea articolului precedent, se face între ei în porţiuni egale, dacă sunt toţi dintr-aceeaşi căsătorie; de sunt din căsătorii diferite, diviziunea se face pe jumătate între cele doua linii paternă şi maternă a defunctului; fraţii primari iau parte în amândouă liniile, uterinii sau consângenii, fiecare în linia sa numai. Dacă sunt fraţi sau surori

57

paternă. În cadrul fiecărei linii, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1) şi (2).(4) În ipoteza prevăzută la alin. (3), colateralii privilegiaţi care sunt rude cu defunctul pe ambele linii vor culege, pe fiecare dintre acestea, partea din moştenire ce li se cuvine.

numai într-o linie, ei succed în total, excluzând pe toate rudele din cealaltă linie.- v. şi art. 666, 675 şi 698 c.c.

15. Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi. Clasa a doua de moştenitori îşi păstrează caracterul mixt, împrumutat de codul lui

Cuza din Codul civil francez de la 1804: părinții şi frații defunctului vin împreună, fiind considerați rudele cele mai apropiate afectiv şi economic

de defunct, după descendenții acestuia. Caracterul menționat are următoarele consecințe:

- înlăturarea pe bază de proximitate a gradului de rudenie nu funcționează între cele două categorii componente ale clasei a doua (art.

671 şi 673 c.c., preluate în art. 976 alin. 3 şi 978 civ.);

- porțiunea cuvenită ascendenților privilegiați putea fi divizată între doi, trei sau patru succesori – în funcție de cum au evoluat legislativ

efectele adopției. Aceasta avea efecte restrânse în codul din 1864, astfel că poziția fiecări părinte putea fi ocupată de doi inidivizi: părintele

biologic şi cel adoptiv (art. 313 alin. 1 şi 315 c.c.), care împărțeau astfel în mod egal un sfert sau jumătate din moştenire (soțul supraviețuitor nu a

avut vocație concurentă până la data de 10 iunie 1944). Codul familiei a introdus din 1954 alternativa adopției cu efecte depline (art. 75 alin. 1-3

c.fam.), pe care art. 1 alin. 4 din OUG 25/1997 a erijat-o în regim unic. Ca urmare, adopțiile cu efecte depline realizate după data de 1 februarie

1954 nu permit prezența mai mult decât a unui părinte în fiecare poziție succesorală legală destinată ascendenților privilegiați. Soluția este

identică de la 1 octombrie 2011 pentru decedații persoane rezultate din reproducere umană asistată (art. 441 alin. 1 civ.).

- vocația în categoria colateralilor privilegiați a fost redusă de la gradul al doisprezecelea (art. 676 c.c.) la gradul al patrulea ( L.

3581/28.VI.1921 asupra impozitului progresiv pe succesiuni);

58

- reprezentarea este operațională numai pentru frați, surori şi descendenții acestora – până la gradul de rudenie indicat anterior (art.

981 alin. 2 civ., coroborat cu art. 978 alin. 2 civ.);

- prin excepție de la regula împărțirii pe capete între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad (art. 964 alin. 4 şi 981 alin. 1 civ.),

porțiunea cuvenită colateralilor privilegiați se poate prealabil împărți pe tulpini, când aceştia nu au ambii părinți comuni cu defunctul. Intenția

legiuitorului a fost şi în acess

Secţiunea a 4-a Ascendenţii ordinari

59

Articolul 982 Dreptul de moştenire al ascendenţilor ordinari(1) Ascendenţii ordinari sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia.(2) Ascendenţii ordinari vin la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni. Dispoziţiile art. 964 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(3) Ascendenţii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.(4) În concurs cu soţul supravieţuitor, ascendenţii ordinari ai defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună un sfert din moştenire.(5) Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită ascendenţilor ordinari de acelaşi grad se împarte între aceştia în mod egal.

- art. 964 alin. 4 civ.

60

Secţiunea a 5-a Colateralii ordinari

Articolul 983 Dreptul de moştenire al colateralilor ordinari(1) Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor privilegiaţi.(2) Colateralii ordinari vin la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni. Dispoziţiile art. 964 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(3) Colateralii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.(4) În concurs cu soţul supravieţuitor, colateralii ordinari ai defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună un sfert din moştenire.(5) Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită colateralilor ordinari de acelaşi

- art. 675 c.c.: În lipsa de fraţi sau surori sau de descendenţi dintr-înşii şi în lipsa de ascendenţi, succesiunea se dă rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat. Când sunt mai multe rude colaterale în acelaşi grad, succesiunea se împarte egal între dânsele.- art. 274 alin. 2 civ.: Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens.

61

grad se împarte între aceştia în mod egal.

16-17. Ascendenţii şi colateralii ordinari sunt categorii neschimbate faţa de vechiul cod civil. Textele art. 982-983 civ. nu includ în plus decât referirea la art. 964 alin. 2 civ.

____________________________________________________________________

Titlul IV Transmisiunea şi partajul moştenirii

Capitolul II Moştenirea vacantă

Articolul 1.135 Noţiune (1) Dacă nu sunt moştenitori legali sau testamentari, moştenirea este vacantă.(2) Dacă prin legat s-a atribuit numai o parte a moştenirii şi nu există moştenitori legali ori vocaţia acestora a fost restrânsă ca efect al testamentului lăsat de defunct, partea din moştenire

- art. 680 c.c.: În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.- art. 1.138 civ.- art. 118 LNP: (1) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, când în masa succesorală există bunuri, notarul public, sesizat în condițiile art. 103, constată că succesiunea este vacantă şi eliberează certificat de vacanță succesorală, în condițiile legii.(2) Dacă masa succesorală este formată numai dintr-un drept de concesiune sau folosință asupra unui loc de veci/înhumare, fără construcții funerare, notarul va constata prin încheiere stingerea acestuia, fără să emită certificat de vacanță succesorală.(3) Un exemplar al încheierii se va comunica concedentului.

62

rămasă neatribuită este vacantă.

Articolul 1.136 Administrarea provizorie a bunurilor moştenirii(1) Cât timp moştenirea nu a fost acceptată sau dacă succesibilul nu este cunoscut, notarul public competent poate să numească un curator special al moştenirii, pentru apărarea drepturilor moştenitorului eventual, având drepturile şi îndatoririle de administrare prevăzute la art. 1.117 alin. (3)-(5).(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), acţiunile împotriva moştenirii se vor îndrepta împotriva unui curator special, numit de notarul public

63

competent, la cererea reclamantului.(3) Dacă există indicii că moştenirea urmează a fi declarată vacantă, notarul public competent încunoştinţează şi organul care reprezintă comuna, oraşul sau, după caz, municipiul.

- art. 106 alin. 4 LNP: În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administrației publice competentă a prelua bunurile.- art. 246 alin. 1 Reg.: Notarul public citează persoanele cu vocație la moştenirea legală şi, după caz, legatarii şi executorul testamentar instituit, în condițiile legii, iar în caz de vacanță succesorală, autoritatea administrației publice locale competente. Pentru bunurile de pe teritoriul municipiului Bucureşti se citează reprezentantul Primăriei Municipiului Bucureşti. Neprezentarea autorității administrației publice locale, legal citată, la dezbaterea procedurii nu împiedică eliberarea certificatului de vacanță succesorală şi comunicarea acestuia.

Articolul 1.137 Somarea succesibililor

- art. 775 c.c.1940: Dacă în termen de şase luni de la deschiderea moştenirii nu s-a înfățişat niciun moştenitor, instanța judecătorească va soma pe moştenitori, printr-o

64

(1) Dacă în termen de un an şi 6 luni de la deschiderea moştenirii nu s-a înfăţişat niciun succesibil, notarul, la cererea oricărei persoane interesate, îi va soma pe toţi succesibilii, printr-o publicaţie făcută la locul deschiderii moştenirii, la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral, precum şi într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala moştenirii, să se înfăţişeze la biroul său în termen de cel mult două luni de la publicare.(2) Dacă niciun succesibil nu se prezintă în termenul fixat în publicaţie, notarul va constata că moştenirea este vacantă.

publicațiune făcută în Monitorul Oficial, să se înfățişeze în termen de un an de la pubicare şi să-şi exercite drepturile.Dacă niciun moştenitor n-a dat urmare acestei somațiuni în termenul statornicit prin publicațiune, instanța judecătorească va constata că averea lăsată de defunct se cuvine Statului; moştenitorii îşi vor păstra dreptul la petițiunea de ereditate.

65

Articolul 1.138 Dreptul de a culege moştenirea vacantă. Moştenirile vacante revin comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat. Este considerată nescrisă orice dispoziţie testamentară care, fără a stipula transmiterea bunurilor moştenirii, urmăreşte să înlăture această regulă.

- art. 439 civ.: Acţiunea formulată în caz de moştenire vacantă. În cazul în care, potrivit legii, o acțiune privitoare la filiație poate fi pornită împotriva moştenitorilor, iar moştenirea este vacantă, acțiunea poate fi introdusă împotriva comunei, oraşului sau, după caz, municipiului de la locul deschiderii moştenirii. Citarea în proces a renunţătorilor, dacă există, este obligatorie.- art. 553 civ. Proprietatea privată. (2) Moştenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. […](3) Moştenirile vacante […], aflate în străinătate, se cuvin statului român.- art. 55 LPA: Dispoziţiile art. 553 alin. (2) din Codul civil se aplică numai moştenirilor deschise după intrarea în vigoare a Codului civil.- art. 959 alin. 6, 963 alin. 3 civ. şi 1.135 civ.

66

Articolul 1.139 Intrarea în stăpânirea moştenirii vacante şi răspunderea pentru pasiv(1) Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul intră în stăpânirea de fapt a moştenirii de îndată ce toţi succesibilii cunoscuţi au renunţat la moştenire ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1.137, dacă niciun moştenitor nu este cunoscut. Moştenirea se dobândeşte retroactiv de la data deschiderii sale.(2) Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul suportă pasivul moştenirii vacante numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral.

67

Articolul 1.140 Desfiinţarea vacanţei moştenirii. Dacă, deşi s-a constatat vacanţa moştenirii, există moştenitori, atunci aceştia pot exercita petiţia de ereditate împotriva comunei, oraşului sau, după caz, municipiului.

68