UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM “ION MINCU” - BUCUREȘTI

DEPARTAMENTUL DE STUDII AVANSATE

ȘCOALA DOCTORALĂ “SPAȚIU, IMAGINE, TEXT, TERITORIU”

Lucrare de doctorat

- REZUMAT -

REAL ȘI VIRTUAL ÎN SPAȚIUL URBAN CONTEMPORAN- orașul inteligent -

Doctorand: arh. Rareș V. DRĂGAN Conducător științific: prof.dr.arh. Dorin ȘTE-

FAN

București

2013

p.1

REAL ȘI VIRTUAL ÎN SPAȚIUL URBAN CONTEMPORAN- orașul inteligent -

- REZUMAT-

Doctorand: arh. Rareș V. DRĂGAN Conducător științific: prof.dr.arh. Dorin ȘTE-

FAN

ABSTRACT

Cercetarea de față identifică realizarea unei punți de legatură teoretică între arhitectură și

industria IT cu componenta ei cea mai recentă, a ultimilor 1-2-3 ani, de “ oraș inteligent”. Din per-

spectiva arhitecturii, studiul de față este o arhivă de probleme, metode, soluții și aplicații ce relevă

preocupările industriei IT pentru oraș. Din perspectiva domeniului IT studiul conturează arhitec-

tura ca pe o placă turnantă pentru acest domeniu evidențiind punctele de întâlnire și suprapunere a

două dimensionalități distincte și eminamente complexe: cea reală și cea virtuală.

CUVINTE CHEIE

virtual, oraș virtual, orașe flexibile, media-city, global city, digitalizare, oraș inteligent, web 3.0,

open data, big data, fațade media, spațiul relațional, City Protocol, Urban Operating System,

modernitatea IT, urbanism sincron

Expunere la subiectNoile tehnologii digitale sprijină transferul, cu pași repezi, a spațiului public, către spațiul

virtual.

Aparent spațiul virtual ne surprinde mereu; în realitate însă el împliniște visele și utopiile,

așteptările exprimate în relația cu tehnologia, și asta pentru că imaginația depășește cu mult

tehnologia. Trecerea de la utopie la realitate este mediată de tehnologii; acestea evoluează într-un

sistem cu implicații transformatoare în plan social. Între marile descoperiri tehnologice, există

câteva,care schimbă aspectul comunităților umane, le marchează atât viața individuală cât și cea

comunitară sau intercomunitară.

p.2

Orașele au fost transformate în ultimul secol de inovații punctuale care au marcat etape de

schimbare tehnologice cu implicații largi în viața urbană și perceperea spațiului comunitar în gen-

eral; menționate în studiu sub denumirea de marker tehnologici sunt de menționat: electricitatea,

lanterna magică, fotografia, cinema-ul, TV-ul, video-ul, PC-ul, IT-ul și “digitalul” în ultimele sale

forme de expresie.

Literatura de specialitate din domenii precum arhitectura și filozofia, relevă și existența a

unor markeri conceptuali, constructe teoretice prin care, autori diferiți definesc acumulările tehno-

logice, pentru a explica construirea de alt fel de spații și alt fel de relații umane.

Dintre acești markeri conceptuali: “media-city”, “cyberspace”, “spațiul informațional”, “smart

house”, “matrix”, telematică”, “mediapolis”, ”trans-arhitecturi”, “smart city”, “orașul global” etc., unii

vor fi prilej de analiză, alții vor fi trecuți doar în revistă la Glosar.

Spațiul virtual contemporan și efectele produse în plan social și în interacțiunea om-spațiu

public trebuie înțelese ca o “tendință”; aceasta trecând de la modelarea 3D în mediul virtual și Casa

Tron (1989) din Japonia la “smart-house-ul” privat al lui Bill Gates până la contopirea spațiului real

și virtual prin internet și era digitală sub formele sale cele mai recente.

Ca și orice tendință există o perioadă de evoluție, un punct maxim și un bagaj care îl lasă

pe mai departe, care rămâne în urma filtrului critic al societății din toate domeniile atinse. În-

cadrarea în suita markerilor ce au transformat orașele, analiza teoretică, studiul disputelor, de-

schiderea către industriile inovatoare care susțin virtualizarea lumii și studiile de caz vor face

obiectul identificării acestui bagaj, în sprijinul arhitecților, urbaniștilor, artiștilor, filozofilor, ad-

ministratorilor de orașe, dar și industriilor care potențează digitalizarea societății.

Ca metode de lucru, se vor folosi metode descriptive și analitice pentru a identifica aportul

pe care mediul virtual are asupra realului; lucrarea prezintă studii de caz care să arate modificările

spațiului urban în funcție de noile media și autori care analizează și definesc profunzimile noilor

media.

InvestigațiiBazat pe aceste aserțiuni lucrarea de față cercetează rolul și efectele stratului virtual al

orașului inteligent în spațiul urban. În lucrare se pune accent pe modul cum acest oraș virtual aduce

schimbări în meseria de arhitect prin amputarea unor prerogative, dar și prin oferirea în schimb de

noi instrumente, noi materiale de relaționare cu care arhitecții să opereze asupra spațiului urban și

asupra interacțiunii între cetățeni.

Lucrarea studiază atât autori prezentând viziuni teoretice asupra digitalizării orașelor cât și

exemple de proiecte care mediază spațiul virtual cu cel real.

p.3

Subiectul atins de această lucrare vizează domeniile: arhitectură, urbansim și tehnologia in-

formației prin identificarea punctelor de interconexiune dintre acestea în contextul orașelor in-

teligente însă se întinde și în domenii precum: artă, sociologie sau filozofie.

ContribuțiiAceastă cercetare investighează impactul componentei virtuale în spațiul urban contempo-

ran. Spațiul virtual este un rezultat al tehnologiilor de comunicație și informație care oferă

metode noi de reducere a interdependețelor spațiale și temporale între diverse activități.

Obiectivul lucrării este să indice markerii care transformă orașele în era digitală și să

aprecieze efectele schimbărilor media în spațiul public urban contemporan.

Markerii sunt protagoniștii unei perioade de dezvoltare a comunităților umane; markerii

sunt cei care indică succesiunea etapelor; ei individualizează epoca istorică; markerii prin acțiunea

lor modifică spațiul, îl adâncesc, sau îl limitează; markerii arată cum se îmbogățesc modalitățile

de interactivitate dintre oameni, dar și între oameni și spațiu. Markerii exprimă de fapt un moment

de dezvoltare tehnologică cu efecte complexe atât în perceperea spațiului cât și în expansiunea

spațiului pe coordonate reale sau virtuale.

Cu ce vine nou această lucrare? Cu felul în care caut să stabilesc “bagajul” special cu care

se prezintă orașul azi - în forma sa cea mai evoluată. Cu maieutica prin care dau un semnal:

proiectele urbane de acum încolo, trebuie să reconsidere spațiul, prin prisma unor elemente corela-

tive: spațiul fizic, spațiul virtual, informațiile vizuale și noile imagini care se succed cu viteză

crescândă, relatiile sociale mijlocite de noile media.

Planificarea urbană de acum încolo trebuie să ia în considerare și capacitatea de a găzdui

o infrastructură digitală. Ține poate și de arhitectura de mâine să îl ajute pe individ să nu se

“rătăcească” în spațiile virtuale și să îi ofere un ghid de întoarcere către el însuși.

Arhitectura de mâine e spațiul cu mai multe “spații’’ în care, trebuie din faza de concepție să

privim altfel abordarea proiectelor. Vorbim de un spațiu arhitectural integrat - noua provocare din

era digitală.

Cum reacționează arhitecții? Sunt pregătiți să implementeze limitele intangibile ale virtu-

alului? Întrebările acestea sunt doar retorice, pentru a sugera o deschidere individuală, după lec-

tură.

Aceasta disertație aduce mai multe contribuții personale pentru arhitectură dar și pentru

domenii conexe. Dintre acestea:

p.4

• Descrierea impactului componentei virtuale asupra mediului construit - arhitecturii.

Pentru aceasta sunt analizate cele mai recente inovări în domeniul tehnologiei informației și

comunicării.

• Încadrarea în istoricul markerilor care au transformat orașul, într-un oraș inteligent

cu cele doua componente: cea reală și cea virtuală.

• Realizarea unei clasificări a subcomponenteleor care formează stratul virtual, în

baza unei analize asupra orașului inteligent și a impactului asupra spațiului real.

• Analizarea și actualizarea noțiunii de virtual prin propunerea unei noi definiții sin-

crone cu ceea ce indică și semnifică aceasta în lumea de azi.

• Identificarea unei falii în creștere între domeniile îmbrățișate de industria IT și

domeniile de bază inițiale, cu atenție asupra arhitecturii și urbanismului.

• Indicarea punctelor de suprapunere, ce pot da naștere unor posibile conflicte, între

componenta virtuală a orașelor prin industria IT și profesia de arhitect dar și a oportu-

nităților ce se nasc, pe care aceștia le pot fructifica.

• Realizarea unei punți de legatură teoretică între industria IT cu componenta ei cea

mai recentă, a ultimilor 1-2-3 ani, de “smart city” și arhitectură, punte utilă ambelor

domenii prin translatarea către o latură mai creativă asupra abordării spațiului, a domeniu-

lui IT și deschiderea tehnică a lumii algoritimilor și a gadgeturilor electronice către dome-

niul arhitecturii și urbanismului.

• Identificarea unor viitoare tendințe în dezvoltarea ideatică a unei noi modernități a

societății, inclusiv în arhitectură, datorate ubicuității utilizării tehnologiilor virtuale de

complementaritatea a realității, denumită sugestiv: modernitatea IT.

Ipoteze de studiuSigur că toate aceste teme și direcții relevă prezența unei lumi virtuale care interacționează

cu spațiul real; îl alterează și îl determină; îl modelează și îl valorifică. Se poate afirma în acest

context, ca ipoteză de lucru în fundamentarea studiului, că arhitectura are nevoie de un nou vocab-

ular în care trebuie adăugat ceea ce este nou.

Intriga care a pus la încercare abordarea prezentei cercetări și a impus re-verificarea

ipotezei, a fost participarea la Congresul Major Cities of Europe la Ljubliana în iulie 2013. Congre-

sul a adunat specialiști, administrație publică și companii din toate orașele importante din Europa

pentru a dezbate teme diverse din domenii complementare dezvoltării orașelor. A fost uimitoare

constatarea, că peste 70% din cei prezenți la congres, erau din domenii directe sau conexe IT-ului

p.5

și că numărarea arhitecților se putea face, pe degetele de la o mână, la o participare medie de cca.

300 persoane; în contextul în care același congres cu 10-15 ani în urmă era locul de întâlnire al

arhitecților, urbaniștilor cu administrațiile locale pentru a dezbate bunele practici de dezvoltare ur-

bană.

Evident această schimbare cuantificabilă de raporturi ridică foarte multe dileme, dar și con-

cluzii referitoare la rolul arhitectului în dezvoltarea orașelor în contextul în care industria de IT aca-

parează prin dezvoltarea puterii de calcul și de algoritimi inteligenți și autodidacți multe sub-

domenii care necesită redefininirea profesiilor.

Într-un context similar, înaintea congresului de la Ljubliana, în încercarea de a înțelege mai

multe despre proiectul Cluj Smart City, proiect în care ulterior m-am implicat voluntar, am întrebat

echipa care creiona proiectul dacă au în echipă un arhitect. Întrebarea a venit pe cât de respectuasă

pe atât de nedumerită: Pentru ce ne trebuie unul?

Intrebarea, pe cât de simplistă, ascunde în spate tendința unor schimbări fundamentale în

structura și organizarea profesiilor și societății. Devenim martori la o situație fără precedent în

care concepte noi de gândire și profesii până recent inexistente își fac loc în structura de planifi-

care, organizare și funcționare a orașelor.

În acest context considerăm importantă o re-afirmare a ipotezei pe care studiul de față îl va

fundamenta, că arhitecții aflați în fața unui marker de transformare a orașului sunt luați pe

nepregătite de noi profesii bazate pe tehnologia informației1 care preiau din prerogativele acestuia

însă aceleași domeniu al IT-ului îi oferă noi oportunități și elemente funcționale sau de limbaj cu

care arhitecții pot opera și modela spațiul înconjurător.

Se ridică astfel mai multe întrebări care vor fi miza lecturii în continuare: dacă arhitecții

sunt pregătiți să cedeze instrumente și domenii de lucru în favoarea unor sisteme IT inteligente?

Dacă sunt în același timp capabili să preia altele noi? Dacă lumea virtuală are nevoie de arhitecți

sau aceștia vor rămâne doar facilitatori ai spațiului real? Daca interferența între spațiul real și cel

virtual este locul de desfășurare a competențelor arhitecților sau a unor noi profesii?

OrganizareStudiul de față este organizat în 4 capitole astfel:

Capitolul 1 - analizează sensurile și marginile cuvântului “virtual”, punctând într-o metodă

analitică și una filozofică diferențele dintre “virtual” ca noțiune abstractă teoretică și virtualul lu-

mii digitale, cu efectele sale asupra lumii reale. Totodată se face o pledoarie în favoarea actual-

1 Tehnologia informației - referire în lucrare sub abrevierea: ITp.6

izării cuvântului “virtual”, cu o nouă definiție care să corespundă atributelor pe care era digitală i

le-a oferit.

Capitolul 2 - încadrează într-o suită istorică a elementelor și conceptelor care au transfor-

mat și modelat spatiul urban de-a lungul ultimului secol, era digitalizării cu abordările teoretice și

practice, dar incipiente ale ultimilor 10 ani.

Capitolul 3 - identifică concepte ale orașului inteligent, definește concret conținutul compo-

nentei virtualei în era digitalizării și descrie relația și rolul acesteia cu orașul.

Capitolul 4 - descrie o aplicație teoretică a unui spațiu fizic dublat de componenta virtuală,

experimente utilizate în scopul cercetării, reflecții și concluzii asupra rolului arhitectului în soci-

etatea informațională de azi.

Demers Noile provocări media parcurg din punct de vedere al punerii lor în aplicare - necesități sim-

ilare cu cele pe care le-a avut, de exemplu, afișul publicitar și televiziunea - adică nevoi de regle-

mentări și contextualizări.

Dată fiind implicarea complexă a noilor media este imperios necesar să fie planificate cât

mai multe dezbateri care să pună în dialog factori interesați: artiști, oameni de televiziune, spe-

cialiști din publicitate, dezvoltatori de conținut, curatori, manageri, designeri urbani, producători de

film, finanțatori, factori locali de decizie politică.

În comunitate e nevoie de reguli în permanență de aceea, e nevoie să se stabilească unde sunt per-

mise ecranele digitale, unde ar trebui amplasate. În Europa nu există încă un cadru instituționalizat

care să reglementeze noile media, similare celor existente pentru radio și televiziune.

Autorităţile locale care analizează cererile de planificare sunt responsabile de decizie, dacă

ecranele digitale sunt permise şi unde ar trebui să fie amplasate. O decizie în cunoştinţă de cauză

poate ajuta la regenerarea și implicarea comunității, dar o decizie ar putea, de asemenea, provoca

daune majore, în cazul în care nu este informată în mod corespunzător. În prezent, majoritatea au-

torităţilor locale nu are orientare specială pentru punerea în aplicare şi înfiinţarea de ecrane digitale

urbane. Autoritățile cred ceea este obișnuit și reglementat: panourile publicitare şi de publicitate pe

scară largă.

Selecţia locaţiei ecranului ar trebui să contribuie pozitiv la utilizarea spaţiului şi a oraşului

ca un întreg. Ecranele nu trebuie să spargă orașul, ci să îl unească.

Mirjam Struppek - inițiatoarea Asociației Internaționale de Ecrane urbane și co- inițiator al

Festivalurilor de Fațade Media din 2008/2010 a jucat un rol important în construirea comunității

ecranelor urbane prin organizarea de evenimente la nivel mondial, pledând pentru utilizarea

ecranelor în spațiile publice la momentele culturale. Înmulțirea ecranelor în spațiile ubane necesită

p.7

o rețea de circuite speciale, o infrastructură și prin urmare este nevoie de o implicare responsabilă

la o viață urbană mai activă, creatoare de identitate locală.

Cât este ecranul-media de “angajat” în spațiul public?

Există multe moduri de prezentare a conţinutului și de angajare a publicului. Pentru a

ajunge la diverse comunităţi ar putea fi utilizate soluţii diferite, soluţii permanente sau temporare,

folosind o serie de ecrane turistice, sau mobile.

Gestionarea şi programarea conţinutului ecranului este o provocare. E nevoie de cunoaștere a

fluxului, ritmului mişcării şi tipul de activităţi în spaţiu, pe tot parcursul zilei și al nopții. Aceasta

va fi cu siguranță o sarcină nouă pentru administrațiile locale, sau poate chiar un serviciu separat,

specializat, care să servească acestei necesități.

La ora actuală putem vorbi de un interes pentru identificarea a ceea ce se va întampla pe

aceste ecrane în următorii 5-10 ani. Strategia nu este simplă pentru ceva care se schimbă cu pași

uluitori. Finanţarea adecvată pentru crearea conţinuturilor în mod profesionist este esenţială pentru

implementarea cu succes a ecranelor urbane şi faţadelor -media.

Se poate evalua impactul ecranului media în spațiul public? Cum știm că a fost un succes sau

că a fost un eșec? Ce informații cuantificăm? Aici intră în teren altă categorie de specialiști.

Odată cu apariţia noilor media, ca parte a spaţiului urban, avem nevoie de a realiza o mai

bună înțelegere a locului și rolului crescut al acestora.

În ultimul deceniu, oraşe precum New York, Tokyo și Londra, au asimilat foarte mult din

ofertele noilor tehnologii: ecranele LCD şi LED-uri au ajuns să fie elemente constante și să dez-

volte firesc spiritul participativ al cetățenilor săi la comunicare, într-un alt spațiu. Este un spațiu ur-

ban nou, radical diferit de ceea ce am cunoscut înainte. Dacă îl străbați depinde de tine însuți să

înțelegi că simpla contemplare a spațiului este acum una participativă.

Pentru urbaniști apare acum o situație inedită care solicită o soluție: care este locul cel mai potrivit

pentru amplasarea ecranelor media astfel încât să facă parte integrantă din mediul urban construit?

Ava Fatah gen. Schieck este de părere că deși ecranele media sunt destul de mult aplicate pe

clădiri și există un interes arhitectural, prin proiecte de arhitectură inovatoare, totuși mediul uni-

versitar nu este suficent aplecat către dezvoltarea unei baze teoretice care să se impună în acest

moment și care să găsească principiile pentru noile forme emergente urbane în care se combină el-

ementele virtuale (informatiile), mediul fizic (spatiul public) și interacțiunile sociale diverse.

“[..] cred că, în scopul de a realiza integrarea reală la nivel urban trebuie să se ia în considerare

proiectarea de spaţiu ca un întreg, aducând împreună spaţiul fizic, informaţiile vizuale dinamice şi

p.8

de spaţiu de interacţiune. În special, am remarcat importanţa de a construi relaţii sociale semni-

ficative între persoane mediate de aceste tehnologii.”2

Falsificarea ipotezei. Întru-cât cercetarea de față a fost începută în 2007 când majoritatea dintre

conceptele descrise în partea a doua a lucrării nu existau sau cel puțin nu produceau schimbări sem-

nificative în structura societății informaționale, considerăm util descrierea concluziilor și analizelor

mai sus amintite asupra primei părți care s-au dovedit piste false în susținerea tezei și identificarea

virtualității în orașul urban contemporan. Aceasta pistă rămâne totuși valoroasă pentru că sur-

prinde demersul de analiză asupra orașului ce identifică imaginea sub toate aspectele ei, incusiv

cea digitală aplicată pe clădiri, ca fiind punctul de cotitură în evoluția spre un nou oraș ce permite

simbioza între real și virtual. Această ipoteză rămâne valabilă cât timp vorbim despre perioada

digitalizării și cel mult maturizarea acesteia, primul deceniu după anul 2000. Cercetarea, în partea a

doua, identifică însă tendințele industriei IT și detronează imaginea din postura de modelator al

orașelor digitale, în favoarea informației care permite orașelor să creeze o componentă virtuală

puternică cu efecte puternice asupra orașelor. Demonstrarea falsității ipotezei inițiale s-a realizat

prin cercetare și relevă demersul pentru identificarea tendițelor mediului virtual ce modelează

orașele, de la începutul studiului, până azi.

Într-o prelegere3 despre big data Saskia Sassen afirma: “Odată ce vezi tiparele, poți înțelege

comportamentul lumii. Odată ce înțelegi comportamentul, poți să îl prezici. Odată ce poți să

prezici comportamentul, poți să îl controlezi. Aceasta este adevărata promisiune - și adevăratul

pericol al big data.”

Fără îndoială big data este un instrument puternic de lucru care schimbă modul cum anal-

izăm, înțelegem și planificăm orașele. Până însă să ajungem la temerile pe care Sakia Sassen le

menționează, provocarea este ca arhitectura și urbanismul să țină pasul cu dezvoltăriile tehnolog-

ice pentru a putea uza de aceste instrumente.

Aceasta se poate face printr-o pregatire și o abordare cu totul diferită în educația

arhitecților și urbaniștilor care să comute de la modul de analizare a unui teritoriu sau sit, abordând

o viziune statică asupra spațiului la unul dinamic, virtual operat în timp-real. O astfel de educație

trebuie să conțină apropierea de logica programării și o foarte bună cunoaștere a capabilităților

tehnice în domeniul IT precum și a conceptelor: Big Data, Open data, Analytics, Cloud Computing

ș.a. deprinse prin experimente de colectare de date, indexare analizare și diseminare pe proiecte

date.

2 Schieck, Ava, Fatah.gen,Ghislaine, Boddinghton, Peter, Fink, Cadru pentru punerea în aplicare a ecranelor urbane mari în spațiul public, 2009, Londra, Marea Britanie.3 ibidem Saskia Sassen

p.9

Colectarea, structurarea și analizarea informației generate de orașe este premisa formării

orașelor inteligente care vor accelara expansiunea urbanității către un nou nivel de complexitate.

ConcluziiDigitalizarea orașelor a adus cu sine transformări necesare și așteptate în toate domeniile și

la toate nivelele de organizare a societății. Lucrarea de față marchează procesul de evoluție și ma-

turizarea a layer-ului virtual și îi punctează avantajele și locurile unde acestea produc efecte asupra

mediul real în arhitectură, urbansim și domenii conexe.

Schimbările surprinse, la marginea dintre arhitectură și industria IT ating aspecte atât teo-

retice de organizare, clasificare și definire cât și aspecte practice cu relevanță și aplicabilitate ime-

diată asupra orașelor. Aceste schimbări, resintetizate în continuare, reprezintă de fapt discursul

tezei prin linia noutăților structurate de aceasta și justificarea care a permis prin evoluția de la

observații teoretice, la analize concrete, până la studii de caz, să contureze o viziune asupra orașu-

lui inteligent. Redăm mai departe concluziile generatoare subliniind noutățile pe care aceasă lu-

crare le surprinde.

Pentru că în lucrare toate conceptele și analizele sunt convergente termenului “virtual”

definirea limitelor acestuia și reconsiderarea acestora s-au impus de la început. În acest sens s-au

identificat două viziuni asupra acestui termen: de construct și de concept, dintre care primul s-a

considerat ca fiind capabil să preia și sensurile termenului așa cum este folosit astăzi în relație cu

tehnologiile digitale de mediere a comunicării și relaționării, al doilea sens rămânând tributar con-

ceptelor pur teoretice, filozofice. Capitoul 1 argumnetează astfel necesitatea creeării unui nou sens

a cuvântului “virtual” și propune o definiție dedusă prin analiză, sincronă etapei tehnologice pe

care o parcurgem și la care orașul inteligent cu toate conceptele aferente se poate raporta.

Lucrearea surprinde tot în partea de început dar în capitoul II o suită de markeri care au

transformat orașul și care au legătură între ei sau creează premisele digitalizării orașelor. Acești

markeri precum electricitatea, fotografia, afișul, sistemele multimedia și fațadele media au avut im-

pact asupra orașelor în diverse moduri și la scări diferite și toate au dus la o evoluție firească a

orașului ubicuității tehnologiiilor digitale. Acest istoric al markerilor “reali”(semnificativi) care au

afectat orașele reprezintă premisa conturării unor markeri conceptuali apăruți odată cu dezvoltarea

calculatoarelor, anii ’85, ’90 și care au anunțat tendințe în procesul de digitalizare a orașelor bazate

pe promisiunile date de tehnologie. Acești markeri conceptuali reprezintă concepte teoretice sub

forma unor previziuni sau tendințe în evoluția ulterioară a orașelor făcute de arhitecți, filozofi,

sociologi, IT-iști sau futurologi. Acești markeri sunt importanți a fi identificați pentru că preced pe-

p.10

rioada de proliferare a soluțiilor digitale în orașe la toate nivelurile și conturează o viziune teoret-

ică atunci, palpabilă azi asupra tendinței de virtualizare a orașelor marcând începutul unei noi

etape de transformări a acestora.

Partea a doua a lucrării, începută cu capitolul III, descrie o serie de concepte aparținând in-

dustriei IT care afectează sau tind să afecteze tot mai mult spațiul urban, orașele în ansamblul lor și

arhitectura. Aceste concepte sunt detaliate fără interpretare și creează, sub forma unei arhive, fun-

dația de identificare, conturare și descrieire ulterioară a orașului inteligent cu componenta sa es-

ențială: orașul virtual. Această arhivă conține tendințe, soluții și frământări ale industriei IT de-

spre și pentru oraș și a fost detaliată încât să surprindă și să releve preocupările acestei industrii

pentru dezvoltarea viziunii asupra orașelor într-o altă perspectivă decât cea cu care arhitecții sunt

obișnuiți.

Identificându-se rădăcinile mediului virtual și înțelegând direcțiile date de industria suport,

lucrarea analizează, structurează și detaliază componentele stratului virtual al orașelor denumit

orașul virtual. Acesta este descompus atât în componente fizice de suport tehnic cât și în relații în-

tre utilizatorii existenți și potențiali ai mediului virtual. Se realizeazăa astfel o clasificare a sub-

componentelor în baza impactului acestui layer virtual asupra spațiului real.

Lucrarea în ansamblu, prin metodele de analiză și organizarea cercetării identifică tendința

de proliferare a industriei IT în toate nivelurile societății, bazată pe inovare. Acest lucru, pe de-o

parte aduce beneficii și schimbări majore societății, pe de altă parte pune în umbră meserii și

domenii considerate odată de bază. Deși domeniul dezvoltării orașelor este mai inert, arhitectura

și urbanismul tind să intre în falia în creștere între domeniile îmbrățișate de industria IT și

domeniile de bază inițiale. Diferența se datorează pentru că această industrie este eminamente

bazată pe inovație în fața altor domenii acaparate care în ciuda inovației rămân pe un trend relativ

conservator.

Acestă falie în creștere relevă posibile puncte de conflict între industria IT și profesia de

arhitect sau urbanist, care dă naștere unor noi oprtuniăți de fructificat în evoluția acestor meserii. În

ultimul capitol, lucrarea identifică cu titlu exemplificativ posibile schimbări și oportunități ale

acestor două meserii, facilitate de existența și maturizarea componentei virtuale și inteligente a

orașelor. Aceste oportunități deschid calea dezvoltării unor noi specialiști și specialități la granița

dintre arhitectură și urbanism, precum: urbanism inteligent, IT-ist urbanist și în același timp de-

schid locul de experimentare și inovare pentru arhitecți în estetică și modelarea spațiului.

p.11

Cercetarea de față identifică realizarea unei punți de legatură teoretică între industria IT cu

componenta ei cea mai recentă, a ultimilor 1-2-3 ani, de “smart city” și arhitectură, punte utilă am-

belor domenii prin translatarea către o latură mai creativă asupra abordării spațiului, a domeniului

IT și deschiderea tehnică a lumii algoritimilor și a gadgeturilor electronice către domeniul arhitec-

turii și urbanismului.

Puntea între cele domenii, conturată de această teză, va face oportună continuarea unor

cercetării aprofundate pe probleme de nișă între acestea plecând de la punctele de conflict și opor-

tunitate identificate și vor putea detalia viziuni și urmări tendințe de modelare a spațiului în orașul

inteligent.

Schimbările tehnologice în dezvoltarea orașelor, așa cum este considerată în acest studiu,

apariția inteligenței orașelor, au venit întodeauna cu schimbări profunde în plan social, economic și

cultural. Acestea, descrise și etapizate, au permis identificarea unor viitoare tendințe în dezvoltarea

ideatică a unei noi modernități a societății, inclusiv în arhitectură, datorate ubicuității utilizării

tehnologiilor virtuale de complementaritate a realității, denumită sugestiv: modernitatea IT, carac-

terizată de schimbari ale: activităților cotidiene, preferințelor estetice, necesității și modului de co-

municare, limbajului unor arhitecți care au îmbrățișat devreme tehnologia, creșterii obișnuiței la

schimbări tehnologice, starea de expectativă spre schimbare și eficientizare a oricărui proces, ș.a.

.

Citit, într-o cheie din perspectiva arhitecturii, studiul de față poate fi considerat o arhivă de

probleme, metode, soluții și aplicații ce relevă preocupările din industria IT pentru oraș. Cu sigu-

ranță, pentru a debloca potențialul tehnologiei trebuie să vedem în față altceva decât vor compani-

ile din IT să ofere, precum și companiile de dezvoltări imobiliare să realizeze, pentru a accede mai

ușor la pluridisciplinaritatea dezbrăcată de discurs teoretic.

Din perspectiva domeniului IT lucrarea relevă arhitectura ca pe o placă turnantă pentru

acest domeniu evidențiind punctele de întâlnire și suprapunere a două dimensionalități distincte și

eminamente complexe: cea reală și cea virtuală.

Cu siguranță, orașul este ca o structură de rezistență fiind filtrul multor experimente, tend-

ințe, tehnologii și inovații care vin și trec. Orașul v-a păstra și v-a prelua în ADN-ul său, dintre

toate, doar ceea ce este fezabil, sustenabil și reprezintă interesul comun al utilizatorilor.

Legătura dintre arhitectură și industria IT identificată, analizată și structurată de această

lucrare arată deschiderile posibile pentru cercetarea teoretică și practică, în cele două domenii, pe

probleme concrete, materializabile în insidioasa realitate. Câmpul de cercetare evidențiat aici este

cel care va transforma orașele pe care le știm azi, în sisteme complexe, emergente, de manifestare a

p.12

relațiilor reale și virtuale. Beneficiul orașelor sub acest orizont va consta în schimbările aduse în

experiența cotidiană a cetățenilor în utilizarea urbei.

Arhitectura răspunde azi, chiar dacă timid, la provocările mediului virtual prin experimente

și soluții la o scară moderată. Industria IT în schimb atacă, domeniu cu domeniu, ariile de organi-

zare ale omenirii, în special cele care sunt mai elastice în fața schimbărilor. Arhitectura și urbanis-

mul, prin însuși orașul, cu nivelul său cel mai amplu de complexitate în organizarea umană, este

ultima redută de rezistență a real-ului.

p.13

Bibliografie

Enciclopedii, dicţionare, webografie

http://www.urbanscreens.org/ - mai 2012

http://www.urbanscreensassoc.org/ - mai 2012

http://www.urbanscreen.com/ - mai 2012

http://www.scribd.com/doc/9265749/Semiotica-Vizualului-Publicitate-Si-Semiotica

http://www.mediafacades.eu/ - mai 2012

http://www.urbanscreensassoc.org/ - mai 2012

http://en.wikipedia.org/wiki/Mark_Pesce, accesat 12.04 2012

http://www.abc.net.au/unleashed/mark-pesce-28684.html 12.04.2012

www.metropotam.ro

http://www.ssrn.com, Accesat 01 Sept. 2013

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, www.dexonline.ro, accesat oct. 2013

Wikipedia, http://www.wikipedia.com

Oxford Dictionary - oxforddictionaries.com

p.14

Cărți, lucrări, culegeri de studii, articole

1 Alperson, Philip, The philosophy of the Visual Arts, ed. Oxford University Press, USA, 1992.

2 Baciu, Ioana, Steampunk și Cyberpunk, publicat electronic, 2009, http://www.scribd.com/doc/12666835/Vox-Philosophiae-Ioana-Baciu-Analiza-unui-stil-estetic-STEAMPUNK, acce-sat 31 mar.2012

3 Barthes, Roland, A Barthes Reader, ed. Hill and Wang, London, 1983

4 Baudrillard, Jean, The System of Objects, ed. Verso, Londra, 1996.

5 Bazin, André, The Ontology of the Photographic Image, (1967), publicat în Classic Essays on Photography, ed. Leete’s Island Books, New Haven, 1980.

6 Borțun, Dumitru, Borșa, Teodor, Semiotica vizualului, curs, Universitatea Naţională de Arte, București, 2004.

7 Bright Architectural Illumination and Light Installations, ed. Frame Publishers, Amsterdam, 2008.

8 Burgin, Victor, Looking at Photographs, în vol. “Thinking Photography”, ed. Macmillan, London, 1982

9 Cache, Bernard, Manuel De Landa, Phylogenesis foa's ark: foreign office architects, ed. Hardcover, 2004.

10

Căplescu, Oana Andreea,  Implicațiile noilor media în producția de arhitectură. Fațade media, publicat electronic, http://noaandreea.files.wordpress.com/2011/03/fatade-media.pdf, accesat 20 sept. 2013.

11

Cătineanu, Tudor, Constructe, ed. Sinapsa, Cluj-Napoca, 2000

12

Christopher Wilson, Dunn Alexandra, Digital Media in the Egyptian Revolution: Descrip-tive Analysis from the Tahrir Data Sets, International Journal of Communication 5, 2011.

13

Codoban Aurel, Conferință, publicat electronic, 2010, http://www.youtube.com/watch?v=oFZf_SCVhqw&feature=related, accesat 16 oct. 2013

14

De la mass media tradiţională la noile media, publicat electronic, 2012, Http://facultate.re-ligielive.ro/proiecte/sociologie/27 , accesat 16 oct. 2013

1 Doesinger, Stephan, Space Between People, ed. Prestel Verlag, Munich, Berlin, London,

p.15

5 New York, 2008

16

Drăgan, Rareș V., conferința Imaginea și Arhitectura, Zilele Arhitecturii 4-7 Mai 2011.

17

Drăgan, Rareș V., Le barometre de l’espace urbain, proiect Rezidență de Creație, Paris, 2008

18

Franinovic, Karmen, Yon Visell, Activating space: from representation to being, publicat în Proc. Intl. Symposium on Space and Perception, RIXC Center for New Media Culture, Riga, 2005, http://rixc.lv/reader/txt/txt.php?id=298&l=en&raw=1, accesat 16 oct 2013

19

Gaivoronschi, Vlad, Matricile spaţiului tradițional, ed. Paidea, București, 2002

20

Gates, Bill, Myhrvold Nathan and Rinearson Peter, The Road Ahead, ed. Viking Penguin, 1995.

21

Gausa, Manuel, MVRDV, Sociopolis: Project for a City of the Future, ed. Actar, Viena, 2004

22

Gausa, Manuel, The Metapolis Dictionary of Advanced architecture. City, Technology and Society in the Information Age, Actar, 2003, p.624, s.v.

23

Ghiu, Bogdan, Deconstrucția pozitivă a spațiului public, publicat electronic, http://ate-lier.liternet.ro/articol/5890/Deconstructia-pozitiva-a-spatiului-public.html,, accesat 10 iul. 2013

24

Haeusler, M. Hank, Media Facades: History, Technology, Content,  ed. Continental Sales Inc., 2009

25

Holger Adam, Reinterpretation or replacement? The effects of the information and commu-nication technologies on urban space, publicat în CORP, pp. 345-349, Vienna, 2002

26

Hollande, R.G., Will the real smart city please stand up?, Cities, 12:3, 2008, p. 303-320.

27

Holloway, David, Beck, John, American Visual Culture, ed. Continuum, London-New York, 2005

28

Huang, Jeffrey, Waldvogel, Muriel, Swisshouse: O interfață locuibilă pentru conectarea Națiunilor, publicat  în Lucrările Conferinței din 2004 privind proiectarea sistemelor inter-active: procese, practici, metode și tehnici, ed. ACMPress, Cambridge, 2004.

29

Huhtamo, Erkki, Messages on the Wall-an archeology of Public Media Displays, publicat  în Urban Screens Reader, ed. Institute of Network Cultures, Amsterdam, 2009.

30

Hui Kyong Chun, Wendy, Thomas Keenan, New Media, Old media, ed. Routledge, New York, 2006

31

Ioan, Augustin, Intoxicarea prin imagine se întoarce, 2005, http://atelier.liternet.ro/articol/2210/Augustin-Ioan/Intoxicarea-prin-imagine-se-intoarce.html, Accesat 14 Oct. 2013.

3 Ioan, Augustin, The Virtual Alexander, publicat electronic, 2005, http://atelier.liternet.ro/ar-

p.16

2 ticol/2130/Augustin-Ioan/The-Virtual-Alexander.html, accesat 16 Oct. 2013

33

Jencks, Charles, Architecture of the jumping universe, ed. Actar, 1997.

34

Jencks, Charles, Iconic Building, ed. Actar, Ciena, 2005.

35

Kelsey Cambell-Dollaghan, What would a City Based on your Forsquare Data Look Like? articol publicat electronic, http://gizmodo.com/. Accesat 15 Sept. 2013

36

Kilian, Ulrich, Lexikon der Physik, ed. Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg, 2003

37

Kitchin Rob, The Real-Time City? Big Data and Smart Urbanism, în Smart Urbanism: Utopian Vision or False Dawn, Iunie 2013, p.1-2.

38

Kittler, Friedrich A., The City is a medium , publicay în New Literary History, vol 27, nr. 4, Literature, Media and Law , p.717-729, ed. John Hopkins University Press, Baltimore, 1996,  http://dm.ncl.ac.uk/courseblog/files/2011/01/The-City-Is-a-Medium-Kittler.pdf, accesat 16 oct. 2013

39

Krasojevic, Margot K., Spatial Pathology Floating Realities, Research Institute for experi-mental Architecture, Bern, 2007.

40

Lang, Silke Berit, The impact of video systems on architecture, ed. Hartung-Gorre Verlag, Germania, 2005, http://dx.doi.org/10.3929/ethz-a-004931214, accesat 16 oct. 2013

41

Lenin, Vladimir Ilici, Collected Works, vol.31, p.516, publicat electronic, http://www.marx-ists.org/archive/lenin/works/cw/volume31.htm, accesat 2 oct. 2013

42

Levinson, Jerrold, Aesthetics and Ethics:Essays at the Intersection, ed. Cambridge Univer-sity Press, Cambridge, 2001

43

Levinson, Jerrold, Oxford Handbook of Aesthetics, ed. Oxford University Press, Oxford, 2003

44

Lister, M., Photography in The Age of Electronic Imaging, publicat în Photography A Criti-cal Introduction, ed. Wells L Routledge, London and New York, second edition 1998.

45

Maas, Winy, Space Fighter: The evolutionary City (game:) MVRDV/DSD, ed. Acta-D, Barcelona, 2007

46

Mandour, Mohamed Alaa, Spatiality and Virtuality, publicat în Spatiality and Virtuality(2): Perception Virtual Urban Environments, International Journal of Design Sciences and Tech-nology, Vol. 13, Nr. 2, 2006

47

Mărieș, Simona, Cyberpunk sau intrarea în oglindă, în Steaua, nr.1-2/2010, p. 51, Cluj Napoca, 2010, http://www.revisteaua.ro/core/numere/2010/Steaua%201-2%202010.pdf, accesat 16 oct. 2013

48

Mauries, Patrick coord., L’art numerique, ed. Thames&Hudson, Paris, 2004

p.17

49

Mc Luhan, Marshall, Understanding Media:The Extensions of Man, ed. McGraw-Hill, Canada, 1964

50

McLuhan, Marshall., Q.Fiore, Angel, J., The Medium is the Message, ed. Gingko Press Inc., 2001

51

McQuire, Scott , The Media City, ed. SAGE Publications, Los Angeles, London, New Delhi, Singapore, 2008.

52

McQuire, Scott, Meredith Martin, Sabine Niederer, Urban Screens, Institute of Network Cultures, Amsterdam, 2009

53

Mihali, Ciprian,  Inventarea spaţiului: arhitecturi ale experienţei cotidiene, ed. Paidea, Bu-cureşti, 2001

54

Mihali, Ciprian, coord., Artă, tehnologie şi spaţiu public, ed. Paidea, Bucureşti, 2005.

55

Mihali, Ciprian, Inventarea spațiului: arhitecturi ale experienței cotidiene, ed. Paidea, Bu-curesti, 2001 

56

Mosco, Vincent, The Digital Sublime: Myth, Power, and Cyberspace, ed. MIT Press, Cam-bridge and London, 2004.

57

Mureșan, Florin, Orașul în era informațională, teză doctorat Ion Mincu, București, 2010

58

Nădăşan,Timotei, coord., Comunicarea construieşte realitatea, ed. Idea Design & Print, Cluj,  2009

59

Novak, Marcos, Liquid Architecture in Cyberspace, ed. MIT Press, Cambridge, 1991.

60

Platon, Republica, ed. Antet, Bucuresti, 2005

61

Saggio, Antonino, The IT Revolution in Architecture. Thoughts on a Paradigm Shift, ed. iTools Lulu, Rome, 2008

62

Salingaros Nikos A., Urban Space and its Information Field, publicat în Journal of Urban Design, Vol.4 p. 29-49, ed. Taylor&Francis, Anglia, 1998, http://www.math.utsa.edu/~yxk833/UrbanSpace.html, accesat 16 oct 2013

63

Salingaros, Nikos, Theory of the urban web, publicat în Journal of Urban Design, Vol.3 p. 53-71, ed. Taylor&Francis, Anglia, 1998

64

Sandu, Antonio, Perspective semiologice asupra modernității, ed. Lumen, Iași 2011

65

Sassen Saskia, Reading the City in a Global Digital Age, publicat în vol. Urban Screens, In-stitute of Network Cultures, Amsterdam, 2009

66

Sassen Saskia, Urban Stories Tword a Hermeneutics of Big Data...or, the City Talks Back, conferința Urban Code, MIT Campus, Cambridge, Massachusetts, 15-16 Noiembrie 2012, publicat electronic, http://senseable.mit.edu/urbancode/index.html. Accesat 15 Sept.2013

p.18

67

Schaeffer, Jean-Marie, L’image précaire, ed. Editions du Seuil, Paris, 1983.

68

Schieck, Ava Fatah.gen, Ghislaine, Boddinghton, Peter, Fink, Cadru pentru punerea în aplicare a ecranelor urbane mari în spațiul public, 2009, Londra, Marea Britanie.

69

SKIN Architectur & Bau Forum,Vienna, 2008

70

Smart, E.J., Cascio, J. and Paffendorf, J., Metaverse Roadmap Overview, 2007.

71

Smart cities. Ranking of European medium-sized cities, Vienna University of Technology, University of Ljubljana, Delft University of Technology, publicat electronic, 2007

72

Steinmetz, R., “Multimedia-Technologie”, ed. Springer-Verlag, Berlin, 2000.

73

Struppek Mirjam, The potential of screens for urban society, publicat în Screens and the Social Landscape, Visual Communication, Volume 5, No. 2, pp 173-188, ed. Sage Publica-tions, Londra, 2006

74

Sudjic, Deyan,  Electricity: a thing and an idea, publicat electronic, 2012, http://ec2012.lsecities.net/newspaper/articles/electricity-a-thing-and-an-idea, accesat 16 oct 2013

75

Tănase,  Valentin, Afișul - esența vizuală a ideii, publicat electronic, 2001, www.121.ro, accesat 16 oct. 2013

76

Trachtenberg, Alan, Classic Essays on Photography, ed. Leete”s Island Books, USA, 1981

77

Vais, Dana, Arhi-texte(texts) În căutarea unei noi modernități, (Post)Modernism, ed. Arhi-text, București, 2008, p.215

78

Venturi, Robert,  Learning from Las Vegas, ed. MIT Press, Cambridge, 1972.

79

Virillio, Paul, We may be entering an electronic gothic era, publicat în Architectural Design - Architects in Cybersapce, II, vol.68, n11/12, p 61-65, ed. John Wiley&Sons, USA 1998. 

80

Wallace L., Screenworld, publicat în Material media, artefacts from a digital age, 2003, pub-licat electronic, http://www.machinehunger.com.au/phd/pdf , accesat 16 oct. 2013

81

Wells, Liz, Photography: A critical Introduction, ed. Routledge, London-New York, 2004

82

Wilson, Christopher, Dunn Alaxandra, Digital Media in the Egyptian Revolution: De-scriptive Analysis from the Tahrir Data Sets, International Journal of Communication 5, 2011.

83

Wallace L., Screenworld, publicat în Material media, artefacts from a digital age, 2003, pub-licat electronic, http://www.machinehunger.com.au/phd/pdf , accesat 16 oct. 2013

84

Wells, Liz, Photography: A critical Introduction, ed. Routledge, London-New York, 2004

p.19

85

Wilson, Christopher, Dunn Alaxandra, Digital Media in the Egyptian Revolution: De-scriptive Analysis from the Tahrir Data Sets, International Journal of Communication 5, 2011.

p.20

p.21

p.22

p.23

p.24