— Câte ceva despre Word 2003 —

— 1 —

Versiune tutorial:

CUPRINSUL

§1. Generalităţi, precizări şi justificări §2. Crearea unui Dicţionar Suplimentar pentru Word §3. Crearea Indexului de nume proprii şi cuvinte rare

Cum se procedează pentru completarea Indexului de nume şi a

Dicţionarului Suplimentar? Care este structura Indexului?

— Minitutoriale e-book —

— 2 —

§1. Generalităţi, precizări şi justificări Adeseori redactăm sau corectăm lucrări ori texte literare, în care o

serie de cuvinte nu sunt recunoscute de către corectorul românesc de cuvinte al editorului Word.

Întâlnim această situaţie în cazul redactării unor documente din domenii cu lexic caracteristic: medicină, chimie, drept, tehnică etc.

De asemenea, această situaţie apare şi în cazul corectării unui text literar cu autor străin.

În acest caz, corectorul nu va recunoaşte cuvinte, precum: — nume de persoane (antroponime); — nume de locuri (toponime); — cuvinte speciale, păstrate în forma originală, fără a fi folosit

corespondentului românesc; — cuvinte româneşti nerecunoscute de corector (regionalisme,

arhaisme, argou, cuvinte deformate voit de autor pentru a sublinia exprimarea populară a unor personaje, bâlbâieli etc.)

Într-o carte, pe care o corectez în acest moment apar o serie de nume

străine de persoane şi locuri, precum şi alte cuvinte „rare” pe care corectorul Word de limba română mi le subliniază ca fiind necunoscute.

Dintr-o listă mult mai mare de nume, am studiat frecvenţa apariţiei de-a lungul textului a 32 de nume de persoane şi a 7 nume de locuri. În total ele apar 4133 de ori. Rezultă că în text apar 4133 de sublinieri, numai pentru a marca aceste nume.

NUME PERSOANE = 31 nume = 3770 ori A1 (154); A2 (39); A3 (197); A4 (13); B1 (191); B2 (28); B3 (51); C1 (78);

C2 (65); G1 (30); G2 (23); G3 (775); G4 (52); H1 (233); H2 (99); J (10); L (17); M1 (52); M2 (207); M3 (102); O (12); P1 (156); P2 (273); S1 (43); S2 (88); T1 (20); T2 (206); W1 (214); W2 (54); W3 (40); W4 (249).

NUME LOCURI = 7 nume = 363 ori A (19); BT (238); FS (40); G (12); NM (27); RG (13); RP (14). Întrebare: Ce putem face pentru ca Word să semnaleze cât mai puţine

cuvinte necunoscute? Răspuns: realizăm un Dicţionar Word Suplimentar, în baza unui

Index (Liste) de cuvinte).

— Câte ceva despre Word 2003 —

— 3 —

§2. Crearea unui Dicţionar Suplimentar pentru Word E bine ca în această fază editorul Word să fie închis. Dicţionarele tip „dic” pentru Word se păstrează în: C:\Documents and

Settings\Nume_user\Application Data\Microsoft \Proof. Pentru versiunea în limba română) C:\Documents and Settings\

Nume_user\Application Data\Microsoft \Verificare. Se deschide pe calea de mai sus subfolderul Proof (Verificare). Aici există dicţionarul „CUSTOM.DIC” Se deschide fişierul „CUSTOM.DIC”. Deschiderea se va face automat

cu editorul de text NotePad. Se alege opţiunea File Save as... şi se salvează dicţionarul sub un

nou nume (să zicem: Carte_veche.dic), subliniind că vom alege codul „Unicode”, aşa cum se vede în imaginea de mai jos.

Se şterge tot conţinutul dicţionarului (dacă există înregistrări sau menţiuni), astfel încât el să rămână complet gol, se salvează şi se închide editorul NotePad.

Figura nr. 1

Deschidem Word şi din meniul principal alegem opţiunea: Tools Options Spelling & Grammar [Custom Dictionaries] şi

ajungem în fereastra Custom Dictionaries (fig. 2).

Figura nr. 2

— Minitutoriale e-book —

— 4 —

Se observă în fereastra din fig. 2, că existe două dicţionare, „CUSTOM.DIC” şi „Carte_veche.dic” şi că este activ numai dicţionarul CUSTOM.DIC, care este bifat în căsuţa din faţa numelui şi poartă menţiunea „default”.

Cu ajutorul mausului se dezactivează dicţionarul „CUSTOM.DIC” făcând clic pe bifa din căsuţa din faţa numelui dicţionarului, după care se activează dicţionarul „Carte_veche.dic”, prin aceeaşi metodă.

La întrebarea computerului privind schimbarea dicţionarelor se răspunde cu „OK”, apoi se iese din această fereastră prin acţionarea butonului OK aflat în partea de jos a ferestrei. În acest moment este activ dicţionarul suplimentar „Carte_veche.dic”.

Din acest moment, toate cuvintele adăugate prin opţiunea: Tools Options Spelling and Grammar vor fi înregistrate în acest

dicţionar „Carte_veche.dic”.

§3. Crearea Indexului de nume proprii şi cuvinte rare Nu ar fi mai simplu să se creeze dicţionarul suplimentar, fără să se

mai recurgă la un index (listă) de cuvinte? Ar fi mai simplu, dar indexul are un rol important. În situaţia corecturii unei cărţi în echipă, corectorul 1, trimite mai

departe spre corectorul 2 (3), atât textul corectat, cât şi Indexul şi dicţionarul suplimentar.

Dacă dicţionarul suplimentar nu e compatibil cu editorul de text al celorlalţi corectori, rămâne ca aceştia să-şi creeze unul în baza acestui index.

Este necesar să existe o listă a cuvintelor rare, pentru persoana care creează indexul şi dicţionarul suplimentar, chiar dacă textul nu va mai fi verificat de altă persoană, deoarece pot apărea situaţii când trebuie să se revină asupra unora dintre aceste cuvinte.

E posibil ca forma unui cuvânt mai puţin cunoscut, considerată iniţial a fi corectă, să se constate mai târziu, că are o altă formă.

Este mult mai simplu de corectat în mai întâi în listă, apoi în dicţionarul suplimentar şi, în final, în textul redactat.

Care este structura Indexului? În cazul concret al corecturii cărţilor, în funcţie de necesitate şi

experienţă, fiecare persoană îşi organizează indexul (lista), după cum crede de cuviinţă.

Menţionez că pentru a preveni scrierea automată cu literă mare de către Word la început de paragraf (fiecare nume din listă este un paragraf) numele este scris după un punct urmat de spaţiu (figura 3 prezintă un exemplu în format redus de Index).

— Câte ceva despre Word 2003 —

— 5 —

Figura nr. 3

— Minitutoriale e-book —

— 6 —

Personal, am folosit Indexuri cu următoarea structură: NUME DE PERSOANE (antroponime) — Nume de persoane – frecvenţă mare (am considerat ca fiind

„frecvenţă mare”, apariţia de peste 100 de ori a unui nume în text); — Nume de persoane – frecvenţă mijlocie (apariţie între 50 la 100 de

ori a numelui în text); — Nume de persoane – frecvenţă mică (sub 50 apariţii în text); NUME DE LOCURI (toponime). Aceste cuvinte se pot organiza atât

pe frecvenţe, dar şi pe zone geografice, dacă acţiunea are loc în mai multe zone geografice (exemplu: în literatura clasică franceză apar frecvent nume de localităţi din Franţa, dar şi din Anglia sau Spania ori Germania).

CUVINTE RARE – STRĂINE Cuprinde cuvinte netraduse ori cuvinte străine adoptate de limba

română, dar care nu sunt asimilate complet în limba română, cum ar fi: cowboy, miss, señorita/senorita, week-end, milady etc.

CUVINTE RARE – ROMÂNEŞTI Aici sunt evidenţiate cuvinte specifice unui anumit domeniu de

activitate (medicină, chimie, domenii tehnice...) ori regionalisme, arhaisme, argou, jargon sau, pur şi simplu, cuvinte obişnuite, dar care nu sunt recunoscute de dicţionar, cum ar fi: văioagă, vâlcea, văgăună, verişoară, tremurândă, tâlhăriţă... etc... etc.

Subliniez, că în cazul unui cuvânt nerecunoscut de dicţionarul Word (să zicem „văioaga”), toate formele sale vor fi nerecunoscute, astfel încât vor trebui evidenţiate în listă, toate aceste formele ce apar în text: văioaga, văioagă, văioagei, văioage, văioagele...

Cum se procedează pentru completarea Indexului de nume şi a

Dicţionarului Suplimentar? Practic, se procedează astfel: — se deschide sau se creează documentul Index şi se păstrează în

fundal sau se coboară în bară; — se deschide documentul de corectat; — se verifică setările de limbă şi dicţionar: Limba (set language)

trebuie să fie limba română; corectorul de limba română trebuie să fie activat şi la „vedere”; dicţionarul activ al Word trebuie să fie dicţionarul suplimentar, special creat pentru corectarea cărţii în cauză (Carte_veche). După aceste setări vor fi subliniate ca „necunoscute” numai cuvintele scrise greşit şi cele necunoscute.

— Câte ceva despre Word 2003 —

— 7 —

— se vizualizează fără citire documentul de corectat, urmărind

cuvintele ce sunt subliniate ca ”necunoscute”. Pentru fiecare cuvânt ce va fi trecut în Index se procedează astfel:

• se verifică foarte atent scrierea corectă a numelui, mai ales a celor care conţin caractere specifice unei anumite limbi, cum ar fi franceza, germana, poloneza etc., prin confruntarea cu textul original (carte pe hârtie, imagini sau pdf_img) şi dacă e nevoie, cu o carte (electronică) în limba originală;

• se activează opţiunea Find & Replace şi se copiază cu atenţie atât în fereastra Fiind cât şi în fereastra Replace numele respectiv; atenţie mare: numele trebuie să fie scris identic în ambele ferestre; se apasă butonul Replace all (Înlocuire peste tot) şi se reţine numărul de înlocuiri executate de Word. Acest număr reprezintă numărul de apariţii în text sau frecvenţa numelui.

• numele corect se copiază în Indexul de nume de persoane şi locuri, ţinând cont de frecvenţa sa dată de Fiind & Replace (F&R);

• în index, în dreptul numelui se pot nota şi unele explicaţii, ca de exemplu: „fiul/fiica lui...”, „pseudonim pentru...” „strada, râu, orăşel...”; aceste explicaţii devin aproape obligatorii pentru cuvinte rare al căror înţeles este necunoscut în limbajul uzual; iată un exemplu: „quarteron, – mulatru ¾ alb, ¼ negru”.

• se adaugă numele în Dicţionarul Suplimentar (Carte_veche), folosind opţiunea: Tools Spelling & Grammar.

• în acest moment numele trecut în Dicţionarul Suplimentar, respectiv în Indexul de nume, nu va mai fi subliniat în textul de corectat ca fiind „necunoscut”; dacă vor mai fi situaţii când acest nume este subliniat, înseamnă că în acele cazuri numele nu este dactilografiat corect şi se va proceda la corectarea lui.

— se procedează în mod similar cu toate numele ce apar de mai

multe ori în text. Pentru numele sau cuvintele necunoscute, care apar de puţine ori

(sub 10 apariţii) şi pentru care persoana care face corectarea nu are probleme de verificare a corectitudinii, nu e cazul să fie trecute în listă.

Dacă, în schimb, e vorba de nume dificile şi greu de verificat la o primă vedere (ex.: nume poloneze Sienkiewicz: Skrzetuski, Podbipiqta, Krzysztof), atunci aceste nume se trec în Dicţionarul Suplimentar şi în Index, indiferent de frecvenţa lor, pentru a preveni editarea lor incorectă. Pentru a nu lungi Indexul, numele cu frecvenţă foarte mică, pot fi trecute unul după altul pe acelaşi rând, despărţite cu virgulă.

— Minitutoriale e-book —

— 8 —

Notă 1: Dacă într-o carte scrisă în limba franceză se vorbeşte despre localităţi din Germania sau Spania, iar numele lor din versiunea în limba română nu corespunde cu cele din versiunea franceză, nu trebuie procedat la franţuzirea numelor, ci e de preferat să se folosească numele intrat în limba română uzuală sau în cel mai rău caz, numele lor originale (din limba germană sau spaniolă). Este cunoscut faptul că limba franceză are ca regulă traducerea în limba franceză (franţuzirea) numelor proprii străine.

Pentru o mai bună edificare în aceste situaţii este indicat a se face uz de dicţionarele româneşti DEX şi DOOM2.

Notă 2: Din pagina web a domnului Cristian Secară, rezultă clar că

cele două variante de scriere (cu sedilă, respectiv cu virgulă) a literelor Ş, ş, Ţ şi ţ, nu permit compatibilitatea dicţionarului „dic” de la un sistem de operare la altul, chiar dacă versiunea de Word este aceeaşi.

Deoarece, dicţionarele sunt salvate în cod = Unicode, iar în Unicode cele două variante deţin coduri diferite, rezultă că un dicţionar realizat în Word 2003 sub Win XP nu va funcţiona în Word 2003 sub o versiune superioară de Windows (Windows 7 sau Vista).

Iată codurile de tip Unicode, pentru cele două variante de diacritice: — diacritice cu sedilă: U015E (Ş), U015F (ş), U0162 (Ţ) şi U0163 (ţ) — diacritice cu virgulă U0218 (Ş), U0219 (ş), U021A (Ţ) şi U021B (ţ)

Deci, Windows XP SP3 va crea şi afişa numai caracterele cu sedilă şi,

numai pe acestea le va considera corecte. Windows 7 va crea caracterele cu virgulă, va afişa ambele variante,

dar va considera corecte doar caracterele cu virgulă. Faptul că aceste sisteme afişează ambele variante, nu înseamnă că pe ambele variante le consideră corecte; doar ochii noştri recunosc drept caracterul <ţ> şi în ţ cu virgulă şi în ţ cu sedila – pentru computer, singurul ţ corect va fi ţ cu virgula, celălalt putând fi apreciat în varianta cea mai bună, doar un caracter cu formă asemănătoare, dar, clar diferit şi, bineînţeles incorect.

Seven — versiune tutorial 1.00 / 2011.03.05 —