VPR69 Revista septembrieagvps.ro/docs/revista/2018/09/vpr092018.pdf · totul altceva, peste litera...

Chefali la începutultoamnei

34

Despre afectarea„nevinovată” a intereselorvânătorilor

3

„Pistruiați”de septembrie

36

Atacuri reale și mimări de atacuri ale mistreților

14

SEPTEMBRIE•2018

NR. 69 (9 )ANUL MMXVIII

ww

w.a

gvps

.ro

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected]

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor.

Articolele publicate nu angajează decât responsabilitatea autorilorlor și nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducerea

oricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 69 (9) / SEPTEMBRIE 2018ANUL MMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

20

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș-Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu (Con-stanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ialomița),Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Maramureș,Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALDespre afectarea „nevinovată”a intereselor vânătorilor5 PE }EAVA PU{TIILupul6 STUDIUCinegetică (X)8 DE SEZONEcoul glasului din munți9 GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~Mușchiuleț de cerb la cuptor cumirodenii și sparanghel10 MAPAMONDReforma cinegetică din Franța, îninteresul faunei sau al politicii?11 STUDIUScăderea numărului și efectivelorspeciilor de faună cinegetică (I)12 VÅN~TOARE CU P~S~RI DE PRAD~Inițiere și dresaj (II)14 ETOLOGIEAtacuri reale și mimări de atacuri ale mistreților16 LA ZIDespre planul național de acțiune pentru specia urs17 POVESTIRIAmintiri cinegetice (III)18 LEGISLA}IEDespăgubirea în cazul coliziunii cu un cerb comun

19 MUNI}IECartușul 9,3x72R sau „glonțulpădurarilor germani”20 DIN TERENLa boncănit22 DE SEZON„Baritonul” codrilor24 CHINOLOGIEDietă sănătoasă, formă fizică adecvată25 PLANTE T~M~DUITOAREAnghinarea26 UMORBuline • CaricaturiPESCUIT28 ACTUALITATEMinuta celui de-al 39-lea congres C.I.P.S.30 COMPETI}IICampionatul privat de pescuit al A.G.V.P.S.31 ATELIERUL MUSCARULUICulori de toamnă32 SPINNINGȘalăi „răi de muscă” (II)34 TEHNIC~Chefali la începutul toamnei35 GASTRONOMIE PESC~REASC~Rizeafcă la grătar cu sos de usturoi36 MUSC~RIT„Pistruiați” de septembrie38 TEHNIC~În așteptarea atacului, pe ape opace40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

34

36

A vem suficiente exemple de re-prezentanți ai unor astfel de au-torități sau instituții care, în loc

să-și vadă de propriile atribuții și res-ponsabilități, multe rămase restante înraport cu schimbările legislative surve-nite, se întrec în a decide și dispune cu

totul altceva, peste litera și spiritul legii.În astfel de situații ne-am aflat de

nenumărate ori, dar și de dată recentă,în cazul adresei nr. 448072/E-GM/14.06.2018 a I.G.P.R., transmisă M.A.P.O adresă deja cunoscută, care a avutmenirea să îngrijoreze gestionarii fon-

durilor cinegetice și vânătorii, de naturăa stânjeni o parte a activității acestora,inclusiv a celei aducătoare de beneficiifinanciare gestionarilor și, până laurmă, țării. Aceasta ca urmare a res-tricțiilor nejustificate impuse discrețio-nar, în domeniul păstrării și portului

SEPTEMBRIE 2018 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Cinegetică (X) 6

Evoluții ale speciilor cinegetice 11Vânătoare cu păsări de pradă 12

Vânătoare de toamnă 20

SEPTEMBRIE

Despre afectarea„nevinovată” a intereselorvânătorilorText și fotografie A.C. VILA

Trăim într-o societate în care, fără nici un fel de temei legal, reprezentanții anumitorautorități ori instituții publice își permit să dispună discreționar, după cum socotesc ei decuviință, tot felul de restricții și obligații, inclusiv cu implicații financiare, în sarcina unorpersoane juridice neguvernamentale sau a unor persoane fizice private, cu care nu austabilite nici un fel de raporturi de subordonare. Suntem, după cum se vede, la un pas deun riscant gen de anarhie instituțională, inclusiv în domeniul preocupărilor noastrevânătorești și halieutice.

armelor de vânătoare, fără de folos cui -va anume, ci din contră.

Adresa precizată, din care avem deînvățat toți cei implicați în activitateavânătorească, bineînțeles dacă avem in-teresul și capacitatea de a învăța dingreșeli, își are originea în câteva scrisoriadresate conducerii M.A.P., de unii co-legi de prin județele Harghita și Mureș,care, neavând ce face și dorind „să deacu bâta în baltă”, au întrebat, de parcănormele în materie nu le-ar fi fost cu-noscute, cum pot ei organiza păstrareaarmelor vânătorilor străini în condițiide securitate pe teritoriul României. Înloc să citească legea și reglementărilesubsidiare acesteia ori să se consulte cureprezentanții A.G.V.P.S., au ales săzgândăre o problemă delicată, discutatăîn contradictoriu cu anumiți polițiști,dornici de reguli greu de îndeplinit decei controlați și de „informatori” gra-tuiți, recrutați prin dispoziții abuzivedin rândul societății civile interesate debunul mers și de susținerea financiarăeficientă a activității vânătorești.

Reprezentanții M.A.P., care par încăsă ia de bune părerile sugerate sau pri-mite din partea unor reprezentanți aiM.A.I., au solicitat acestora, la rândullor, un punct autorizat de vedere înaceastă problemă. Răspunsul M.A.I.,concretizat în adresa precizată mai sus,a impus însă anumite obligații pestelege, sintetizate concis în continuare:

• obligarea vânătorilor români ca,după fiecare acțiune de vânătoare, să-și ducă armele, pentru păstrare în sigu-ranță, la domiciliul înscris în permisulde armă; cum pot vânătorii din Bucu-rești să respecte astfel de dispoziție fărăechivoc, în cazul în care participă maimulte zile, la mai multe acțiuni vână-torești, în județe depărtate de capitală,ca de exemplu în Satu Mare, Maramu-reș, Suceava etc.?

• obligarea vânătorilor străini săaducă zilnic, după fiecare acțiune de vâ-nătoare, armele personale la sediul ges -tionarului fondului cinegetic; dacă aceș -tia vânează pe fonduri cinegetice aflateîn alte județe decât sediul asociației,uneori la sute de kilometri distanță, cums-ar putea ei achita de această obligație?

M.A.P., ca și cum ar fi reprezentatdoar o „curea de transmisie” a punctuluide vedere al M.A.I., a trimis GărzilorForestiere, pentru a comunica gestiona-rilor fondurilor cinegetice, „reglemen-tările” abuzive, parțial iraționale și fără

de folos pentru siguranța și liniștea pu-blică, la care ne referim. Reglementăricare privesc în fapt și transformarea re-prezentanților gestionarilor fondurilorcinegetice în „informatori” neretribuițiai polițiștilor și executanți, fără posibili-tate de alegere, a unor dispoziții abuziveîn relațiile cu vânătorii români și străini.

Desigur că lucrurile s-au aranjat ul-terior, în spiritul legii și al bunului simț,ca urmare a unor discuții raționale pur-tate între reprezentanții în specialitateai M.A.I., M.A.P. și A.G.V.P.S.

Gustul amar lăsat de starea de anar-hie instituțională insidios instaurată, deanumiți funcționari publici ai statului,prin astfel de reglementări pripite sauobedientă colaborare în scopul aplicăriilor, după caz, poate fi însă extrem dedemobilizator, nefăcând altceva decâtsă stânjenească desfășurarea normală,precum în alte țări europene, a unoractivități tradiționale, inclusiv econo-

mice, desfășurate cu caracter accesoriu,benefice atât gestionarilor fondurilor ci-negetice cât și bugetului public.

Iată în ce complicații ne pot implicaacțiunile individualiste ale unor repre-zentanți ai gestionarilor fondurilor cine-getice, care, din diverse motive, inclusivdin ignoranța de a se documenta temei-nic sau de a apela la clarificări din parteaA.G.V.P.S., au inițiative lipsite de inspi-rație, care pot afecta străduințele con-ducerii A.G.V.P.S. de a soluționa legal,rațional și în interes comun astfel de si-tuații sau neînțelegeri.

În cazul de față, după cum s-a afir-mat deja, intervențiile reprezentanțilorM.A.P. și A.G.V.P.S. la nivelul M.A.I. și-au găsit o rezolvare de compromis, le-gală, coerentă și acceptabilă pentrutoate părțile. Dar nu este deloc indicatsă fie repetate astfel de inițiative per-sonale greșite, fiindcă… „ulciorul numerge de multe ori la apă”!

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Despre afectarea„nevinovată” a intereselorvânătorilor

SEPTEMBRIE 2018 | 5

Pe țeava puștii

U nele situații sunt acceptate,poate înțelese, altele nu. Tecrucești, rămâi tablou, nu mai

vrei nimic când dai cu ochii de sufe-rința unui animal sălbatic captiv într-un bidon de plastic, prezentată înimaginea alăturată. Este un caz cutre-murător care te blochează pe termennedefinit, greu de înțeles și imposibilde acceptat de vânătorul adevărat, careprețuiește fondul cinegetic, natura îngeneral, și care consideră că omul, prinfaptele sale, este singurul răspunzătorde ceea ce se petrece în jurul lui.

Fotografia care a devenit virală peFacebook nu este făcută în pădurile saucâmpurile de la noi din țară. Vine dinalte locuri, însă nu este exclus ca pe unlup sau un alt animal din spațiul carpa-tin să-l vedem cu capul într-un recipientdin plastic, aidoma celui din pădurileindiene. Gunoiele aruncate de persoaneiresponsabile în spații unde trăiesc ani-malele sălbatice, uneori în ariile natu-rale protejate, sfidând toate regulile șipe cei care gospodăresc fondul și faunacinegetică, au devenit un pericol real,aidoma faptelor comise de braconiericare încalcă voit legea. Modul în careunii semeni de-ai noștri se comportăneglijent în diverse împrejurări și lo-curi, dăunează mediului înconjurător.

Imaginile transmise de posturile de te-leviziune ilustrează într-o evidentă cla-ritate, cât de întinsă este nepăsareaunor indivizi, mulți dintre ei fiind opo-nenți ai acțiunilor vânătorești, care con-fundă habitatul animalelor sălbatice cugropile de gunoi unde recipientele dinplastic sunt dominante. În fotografieeste surprins un lup cu capul prins într-un obiect din plastic pe care săteniidintr-un sat indian îl foloseau pentru adepozita hrana. Practic, animalul esteîn imposibilitatea de a mânca și este pepunctul de a muri, neavând hrană șiapă. Se află într-o stare de epuizare fi-zică totală. Șansa lupului de a trăi a fostcă bidonul era găurit, fapt care i-a per-

mis să respire și să supraviețuiască maimulte zile. Animalul a fost salvat de lamoarte sigură de către fotograful iubi-tor de animale și prietenii care îl înso-țeau, după o intervenție de locconfortabilă care a durat trei ore. Cura-jul salvatorilor este cu atât mai evidentcu cât operațiunea s-a desfășurat cuhaita de lupi în preajmă, pericolul de afi atacați fiind permanent. Menționezfaptul că lupul indian este o specie pecale de dispariție, potrivit Wildlife Pro-tection Act, un document de protejare afaunei sălbatice din 1972.

Am folosit ca laitmotiv acest caz,pentru a trage un semnal de alarmăprivind răul care poate fi produs fauneicinegetice prin neglijență, nepăsare șiindiferență omenească.

Pădurile sunt pline de deșeuri ex-trem de periculoase, pe lacuri plutesctone de recipiente majoritatea din plas-tic, iar la tomberoane aferente imobile-lor de sub Tâmpa, de exemplu, searuncă la întâmplare fel de fel de reci-piente în care au fost depozitate ali-mente de către localnici. Sunt cunoscuteefectele unor asemenea practici nesănă-toase asupra unor specii de animale ne-voite să supraviețuiască în condițiinefavorabile și supuse pericolului gene-rat de oameni.

Se spune că nu există rai fără iad, că nu este pădure fără uscătură și că omul diferă deanimale prin doar foarte puțin și majoritatea oamenilor aruncă acel lucru la gunoi. Astfelse prezintă realitatea, că ne place sau nu ne place, fapt pentru care ar fi bine să reflectămmai mult asupra unor cazuri și întâmplări unde „puținul”, de care vorbește filozoful,capătă dimensiunea unei fapte rele.

Gunoiele aruncate depersoane iresponsabile

în spații unde trăiescanimalele sălbatice, uneoriîn ariile naturale protejate,sfidând toate regurile și pecei care gospodăresc fondulși fauna cinegetică, audevenit un pericol real,aidoma faptelor comise debraconieri care încalcă voitlegea”.

LupulELIADE BĂLAN

OPINIE

D acă ne referim doar la speciilecinegetice cele mai cunoscute,putem afirma că cea mai

scurtă perioadă de gestație o are iepu-roaica, de numai 31 de zile, iar cea mailungă o are căprioara, de 280 de zile.Perioada lungă de gestație, de aproape10 luni, a căprioarei, se împarte însăîn două părți, într-o perioadă de 5 lunide dezvoltare latentă a embrionului,din iulie până în decembrie, și una deîncă 5 luni, de dezvoltare mai pronun-țată a acestuia, din noiembrie până înmai.

O gestație asemănătoare are viezu-rele, a cărei gestație de cca. 220 de zileîncepe în iulie - august și se termină înfebruarie-martie, cu o perioadă latentăde dezvoltare a embrionului care ținepână în decembrie-ianuarie. Din acestmotiv, s-a crezut mult timp că perioadade gestație a viezurelui ar fi de numai3 luni. Perioade lungi de gestație au șicerbii (240 de zile), ursul (236 de zile)și jderii (230 de zile). Urmează capraneagră (180 de zile), mistrețul (140 dezile), râsul (80 de zile) și pisica sălba-tică (72 de zile), lupul, vulpea, șacalul

și vidra (63-64 de zile) și dihorul (40de zile). De la perioadele de gestațieprecizate mai sus, sunt abateri frec-vente de 1-3 zile, poate și mai mult, înfuncție de stațiune și starea femelei(vârstă, alimentație, sănătate). Seafirmă că femelele tinere, bine întreți-nute, mai ales cele care trăiesc la alti-tudini mai mici, fată primele.

Mărimea lotului de pui Considerațiile privind mărimea lo-

tului de pui la mamiferele de interescinegetic sunt asemănătoare cu cele fă-cute în privința mărimii cuibarului lapăsări. Aceasta fiindcă, și în cazul ma-miferelor, avem de-a face cu speciiplantivore și carnivore, care au cerințediferite în privința hrănirii puilor.

Puii precoci ai speciilor plantivoreurmează mamele la puține ore sau ziledupă naștere, iar la câteva săptămâni,încep să consume hrană vegetală. Laextremitatea opusă se situează puii car-nivorelor tipice, care se nasc neputin-cioși și fără vedere, fiind obligați să par-curgă prima etapă de dezvoltarehrănindu-se numai cu lapte. Înainte de

a-și putea procura hrana în mod inde-pendent, puii carnivorelor trec și prinfaza a doua, carno-lactată a alimentării,cu carne adusă la culcuș de părinți. Așa-dar, puii carnivorelor depind în primafază de capacitatea de alăptare a ma-mei, iar în faza a doua, de posibilitateapărinților de a găsi, prinde, omorî și ale aduce suficientă hrană puilor. De aici,riscurile incomparabil mai mari ale car-nivorelor decât ale plantivorelor, în pri-vința supraviețuirii progeniturii. Aceastaeste una din explicațiile loturilor redusede pui la cervide (1-2 pui) și capră neagră (1,5 pui), față de lup (6 pui) șivulpe (6 pui). Iepurele, deși are un lotde pui mediu (3 pui), compenseazăpierderile, datorate numeroșilor săi duș-mani, prin nașterea a 3-4 loturi depui/an. În cealaltă extremă se situeazăursul, care nu are dușmani, dar nașteîn medie 2 pui, cel mai devreme la 2 ani odată. Între extremele precizatese situează vidra și nurca (2 pui), râsul,pisica sălbatică, jderii și viezurele (3 pui), precum și dihorul (4 pui). Caexcepție de la cifrele medii precizatemai sus, cităm mistrețul, supus și elunei presiuni ridicate a mediului extern(abiotic și biotic) cu un lot mare de pui(6 purcei în medie). Subliniem faptulcă mărimea loturilor de pui ai diverselor


La mamifere, perioada de gestație ține de la împerecherepână la nașterea puilor. Ea se exprimă în număr diferitde zile, de la o specie la alta, necesare dezvoltării fătului.

Cinegetică (X)GESTAȚIA ȘI MĂRIMEA LOTULUI DE PUIText și fotografie NECULAI ȘELARU

STUDIU

specii se corelează cu mortalitatea pui-lor după naștere, până la atingerea ma-turității, așa încât echilibrul între speciise menține relativ constant în natură.

Variația mărimii lotului de puiFactorii care influențează mărimea

loturilor de pui sunt: vârsta și indivi-dualitatea femelei, cantitatea și calita-tea hranei în perioada prenupțială,nupțială și gestantă, starea sănătății re-producătorilor, mai ales a mamei și si-tuația latitudinală și altitudinală a bio-topului ocupat de specie.

De exemplu, loturile femelelor ti-nere și a celor bătrâne sunt, de regulă,mai mici decât ale celor în plină putere,sănătoase și bine hrănite. De asemenea,hrana abundentă dinainte de împere-chere și din perioada de gestație deter-mină un număr mai mare de embrioniși viabilitatea acestora până la naștere.Loturile sporite de pui de vulpe din aniicu mulți șoareci confirmă cel mai evi-dent afirmația de mai sus. De aseme-nea, dăm exemplul lotului iepurelui co-mun care trăiește la munte, al cărui lotde pui este mai mic decât al celui cetrăiește la altitudini mai mici. Exem-plele ar putea continua, pentru eviden-țierea modului în care anumiți factoriexterni și interni pot influența mărimealotului de pui, dar, din lipsă de spațiu,ne oprim doar la acestea.

Greutatea puilor raportată a mărimea femelei

Raportul reliefează avantajul supra-viețuirii, scos în evidență și în cazul pă-sărilor atunci când s-a raportat mări-mea oului la greutatea femelei. Cu câtgreutatea puilor este mai mare, princomparație cu greutatea mamei, decicu cât puii sunt mai avansați în creșterela naștere, cu atât șansele lor de su-praviețuire sunt mai mari.

De exemplu, capra neagră,trăind la altitudini mari, cu perioadacea mai scurtă de vegetație, naște unpui foarte dezvoltat (4 kg la naștere).În plus, iedul își urmează mama la 2-3ore după naștere, printre stânci, spredeosebire de cervide, a căror progeni-tură urmează mamele după câteva zile.Căprioara, trăind la altitudini mai miciși la șes, are de înfruntat mai mulți duș-mani naturali decât capra neagră, com-pensând pierderile pe seama lotuluimai mare de pui (2 pui) comparativ cual caprei negre (1,5 pui). Cerbul, careprin forța sa fizică apără mai bine pro-genitura de dușmani, supraviețuieștecu un singur vițel, relativ mic în com-parație cu greutatea mamei. Creșterealentă a purcelului de mistreț este com-

pensată prin lotul mare (6 purcei înmedie) și agresivitatea scroafei în apă-rarea lor. În cazul puiului de urs, mi-nuscul la naștere, creșterea extrem deînceată până la ieșirea din bârlog și în-ceperea consumului altei categorii dehrană decât laptele, este compensatăde puterea de apărare a lui de cătreursoaică.

Iată cum natura a avut grijă, în de-cursul evoluției speciilor, să creeze me-canismele necesare asigurării echilibruluiecologic, în primul rând între speciilecarnivore și plantivore și între speciileplantivore și flora sălbatică.–Prelucrare concisă din „Biologia șiprincipiile culturii vânatului”, de A. M. Comșia.

MAMIFERE: bizam, capră neagră(exemplar de selecție), căprior (masculși femelă), cerb comun (mascul de se-lecție, femelă și vițel), cerb lopătar

(mascul de selecție, femelă și vițel), mistreț, șacal, viezure, vulpe; de la 10 septem-brie: cerb comun (mascul de trofeu); de la 15 septembrie: câine enot, dihor comun,hermelină, jder, marmotă, muflon, nevăstuică.PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară-de-semănătură, cocoșar, coțofană, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, graur,guguștiuc, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, prepeliță, rață mare,rață mică, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață pestriță, rață sunătoare,rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăn-cuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; de la 15 septembrie:ciocârlie-de-câmp, ieruncă, potârniche, rață moțată.

SEPTEMBRIE 2018 | 7

CE VÅN~M

Î n cadrul cursului de Vânătoare șiSalmonicultură, studenții silvicultoridin anul IV aveau posibilitatea, în

plus față de orele de curs, să facă partedin patrulele de vânătoare, în cadrul Cer-cului de Vânătoare. Sâmbăta era zi delucru și, de regulă, paznicul fondului devânătoare făcea în prealabil lista cu ceice doreau să meargă în patrulă. Fondulce cuprindea valea Gârcinului se afla îngrija și administarea Facultății, iar studențiiputeau participa la efectuarea observa-țiilor, pregătirea hranei complementarepentru vânat și la combaterea răpitoarelor,experimentând practic ceea ce aveau dealtfel să devină activități obișnuite, întrealtele, în profesia de inginer silvic.

Potecile păduriiLa finele lunii septembrie se orga-

nizau primele patrule de vânătoare stu-dențești, iar valea Gârcinului ofereacondiții bune pentru o experiență prac-tică în terenul de vânătoare. Mistrețiiși cerbii făceau faima fondului, la carese adăugau câțiva râși, despre care seștia, dar pe care, însă, foarte puțini

dintre noi avuseseră ocazia să-i fi văzutvreodată.

La final de septembrie, într-o zi ce seanunța senină și cu soare darnic, ampornit dis-de-dimineață la drum, pentruobservații la cerb. Vremea se răcise binișor,iar veștile din teren semnalau începutulsporadic al boncănitului. Am urmat pentru

o vreme drumul forestier ce însoțea valearâului, după care am început urcușul peo vale secundară, aflată între doi versanți.Destinația era un loc anume, dincolo deculmile ce se profilau în zare, un locamenajat cu observator, ce permitea ovedere largă peste poiana ce se deschideacu destul de multă dărnicie între versanțiimuntelui. Dacă nu ai fi știut că un asemnealoc există, nici nu te-ai fi găndit că așaceva ai putea afla pe acele locuri. Acolo,la final de sptembrie, puteai asculta glasulde iubire al cerbilor ce boncăneau, învă-luind locurile cu ecoul chemărilor ce seașterneau, ca o vrajă plină de mister,peste pădurea cuprinsă deja de aurul șiarama toamnei…

Glasul din poianăSă fi trecut deja mai bine de un ceas

de când părăsisem valea râului, iar urcușuldevenise tot mai anevoios. Făceam câte opauză pentru odihnă, apoi continuam dru-mul prin pădurea ce își schimbse de-acumaspectul. Lăsasem în urmă fagii și puteamadmira deja amestecul acestora cu braziiînalți, ce-și profilau distinct verdele puternicpe fondul arămiu al coronamentului defoioase. Din când în când, doar glasulgaiței ne atrăgea atenția, semnalând pre-zența noastră și anunțând parcă faptul căveghea necontenit la tihna locurilor. Laun moment dat paznicul ne-a atras atenția.Am încetinit mersul și dădeam toată atențiapașilor, pentru a nu rupe vre-o ramurăsau alt vreasc de pe potecă. Era timpul săpăstrăm o liniște desăvârșită. Aveam șipentru ce. Undeva, nu foarte departe, unmuget surd, repetat la intervale, se deslușeadincolo de cortina pădurii. Am mai înaintatpuțin și, parcă la un semn, pădurea a în-ceput să se rărească. Printre trunchiurilearborilor puteam zări de-acum lumina po-ienii. Am rămas locului iar paznicul apornit singur spre liziera de cetini. Am aș-teptat preț de câteva momente, după carene-a făcut semn că ne putem apropia. N-am așezat pentru o clipă să ne tragem su-fletul, mai mult de emoție decât de obo-seală, după care am urcat în observator.Soarele depășise tăria cerului și scălda lo-curile în aur darnic.

Abia ridicasem binoclul și cerbul adat glas puternic. Se apropiase. Nuputeam desluși nimic în marginile poienii,dar simțeam parcă prezența impunătoarea stăpânitorului locurilor. Chema parcărivalii la înfruntarea dreaptă, hărăzităde natură, dar dădea, ne gândeam,semne, și ciutelor aflate probabil, și ele,prin preajmă. Și pentru că nu primearăspuns, părea mai aprig, iar mugetulreverbera în versanții dimprejur, urmatde ecoul ce-i întorcea chemarea. Să fifost chiar singur pe acele locuri…? Părea


Cum trece timpul… Sunt mai bine de trei decenii de când,la sfârșit de septembrie, urcam pe Valea Gârcinului, laboncănitul cerbilor. Erau pe atunci, Patrule studențești devânătoare, organizate la Facultatea de Silvicultură șiExploatări Forestiere din Brașov. Multe s-au mai schimbatde atunci, dar „Poiana cerbilor” rămâne locul în care s-auconturat atâtea și atâtea amintiri...

Ecoul glasuluidin munțiText și fotografie MAC

Vânătoare de cerbiDE SEZON

greu de crezut, iar faptul avea să se ade-verească foarte curând. Un zgomot detufe și, din dreapta, un cerb tânăr a pășitcu îndrăzneală în lumina poienii. A datglas slăbuț, iar coarnele firave îi trădautinerețea. Privea și asculta, stingher parcă,dar mânat înainte de instincul firii. Dinlatura opusă a venit însă răspunsul. Grav,profund și foarte sigur. A fost de ajunssă audă chemarea și foșnetul aprig al ce-

tinilor frânte cu coarnele puternice de„senior”. Îndrăznețul și-a plecat capul, aprivit odată înapoi și a dispărut în tăiniciapădurii. Preț de câteva minute doar adie-rea vântului a foșnit prin ramuri, apoiseniorul a mai glăsuit odată. Parcă vroiasă se convingă că socotelile erau de acumîncheiate. Și așa și era. Fusese o înfruntarescurtă, de departe, dar categorică, iar lu-crurile erau clare. Era limpede că cerbul

nostru, chiar dacă nu-l văzusem, era stă-pânul deplin al locurilor…

Aveam să mai urc și alte dăți la cerbi,pe acele poteci, și alte întâmplări aveau sămarcheze timpul. „Poiana cerbilor”, așacum o numisem, avea să rămână însă înamintire drept locul în care, la vreme detoamnă, poți asculta, cuprins de farmeculși minunea locurilor, chemarea cerbilor șiecoul glasului lor din munte…!

SEPTEMBRIE 2018 | 9

Ingrediente necesare, 4 porții:1½ kg de mușchiuleț de cerb, un paharde vin roșu, ½ pahar de oțet de mere,două linguri de ulei, o ceapă tăiată mă-runt, un mănunchi de asparagus, doi că-ței de usturoi pisați, sare și mirodenii, pi-per, cimbru, dafin, rozmarin.

Pentru marinată amestecați vinulcu oțetul de mere, ceapa, usturoiul șimirodeniile și adăugați carnea. Acope-riți bine recipientul și puneți-l la frigidercel puțin o jumătate de zi.

După marinare, dați carnea la cuptor,încălzit în prealabil la 160-170 grade Celsius,stropită cu sosul marinat și lăsați-o pentruo oră, o oră și jumătate, în funcție de rume-nirea/pregătirea pe care o doriți, ușor pă-truns, mediu sau mediu-bine pătruns. Pen-tru o pregătire medie, carnea trebuie săajungă, la interior, la 65-70 grade Celsius -un termometru pentru carne ajută la citireacorectă a temperaturii. În acest timp, dațiasparagusul la abur, timp de 5-10 minute șiapoi, rumeniți-l ușor, la foc mic, într-o cră-ticioară cu ulei, timp de 2-3 minute.

Servire: așezați carnea feliată, pefarfurii calde, cu câteva fire de aspara-gus și garnitură de cartofi copți la tavă,asezonați cu mirodenii după gust. Unpahar de vin roșu, sec/demisec - pinotnoir/shiraz, va adăuga un plus de sa-voare bucatelor. Poftă bună!

MUȘCHIULEȚ DE CERB LA CUPTOR CU MIRODENII ȘI SPARANGHELNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Mușchiulețul de cerb marinat și apoi pregătit la cuptor va facetotdeuna deliciul unei mese cu specific vânătoresc, iarpreparatele vor fi cu siguranță savurate și apreciate de invitați.


D osarul cu iz de „praf de pușcă”,cum îl numește presa franceză,menit să reformeze activitatea

de vânătoare, nu a fost încredințat mi-nistrului tranziției ecologice și solidareNicolas Hulot, ci secretarului de stat Sébastien Lecornu. Pentru Hulot, figurăiconică a ecologiei din Franța, o scăderea prețului permisului de vânătoare ar fifost, fără îndoială, inadmisibilă. Acestevaluri create în jurul tarifului permisuluide vânătoare au scos din umbră un per-sonaj ce a reușit să supraviețuiascătuturor alternanțelor politice, începânddin 1980. Este vorba despre lobby-istulThierry Coste, care se află la cârmaunuia dintre cele mai puternice grupuride influență franceze, cel al vânătorilor.Acesta are o importantă putere de acțiune,în primul rând pentru că numărul vână-torilor este considerabil: 1,2 milioanede deținători de permis de vânătoare,conform federației naționale (FNC), ceeace determină ca vânătoarea să fie a treiape lista activităților de recreere practicatede francezi, după fotbal și pescuit.

Având în vedere că în ultimele patrudecenii numărul vânătorilor a cunoscutun serios declin, federația s-a gândit căar putea împiedica fenomenul prin „de-mocratizarea” accesului la „trăgaci”.Apoi, prin intermediul legăturilor eficientepe care federația le are, atât cu aleșii lo-cali, cât și cu cei din Parlament, undegrupul Vânătoare și Teritorii numără118 membri, de toate culorile politice,și din Senat, al cărui grup Vânătoare șiPescuit are 68 membri afiliați.

Încă din luna februarie, președinteleFNC, Willy Schraen, primit la palatulElysée de către șeful statului, se arătaoptimist: „într-un dialog extrem decordial și constructiv, președintele Re-publicii a dat undă verde șantierului delucru al reformei permisului de vânătoarede 200 de euro”, afirma acesta. Adică200 de euro pentru plata validării

anuale a permisului, față de 400 europlătiți astăzi pentru formula completă„vânat mic și mare”. În luna mai, dl.Lecornu confirma în presă intenția uneiieftiniri a cotizației, însă fără a oferi ocifră exactă. „Obiectivul este de a amelioraaccesibilitatea la practicarea vânătoriiși de a simplifica sistemul”, explica aces-ta.

Ministrul Hulot, în schimb, replicala radio, în iunie, că „nimic nu a fost ho-tărât” , și că până la proba contrarie, eleste ministrul. Răspunsul secretaruluide stat nu a întârziat, acesta ripostând:„voi propune o simplificare a permisuluide vânătoare care va conduce probabil lao ieftinire a acestuia, pentru că vom cere,la schimb, vânătorilor, anumite lucruri,mai ales în materie de protecție a biodi-versității și de restaurare a habitatelornaturale.”

„Cel mai probabil, guvernul va aprobaformula unui permis unic valabil pe totteritoriul, al cărui preț va fi aproape devalidarea anuală departamentală actuală,în jur de 150 de euro. Reforma își maipropune, printre altele, să înființeze o„gestionare adaptabilă a speciilor”. Maipe înțelesul tuturor, să crească sau sămicșoreze cotele de recoltă pentru fiecarespecie de vânat, în funcție de starea po-pulațiilor acestora.

Asociațiile de protecție nu sunt, înprincipiu, împotriva unei reforme, însărămân vigilente: „Este exclus ca, sub pre-textul unei gestiuni adaptabile, noi speciisă fie adăugate tabloului de vânătoare,căci, chiar dacă această activitate nu esteprincipala cauză a pierderii biodiversității,vânătoarea nu face decât să o amplifice”,a spus Yves Vérillac, directorul generalal Ligii pentru protecția păsărilor (LPO).

Guvernul, prin reprezentanții săi, aafirmat că vrea să acționeze în interesulbiodiversității, iar în acest sens ar puteaurma o apropiere între Oficiul Naționalal Vânătorii și Faunei Sălbatice (ONCFS)

și Agenția Franceză pentru Biodiversitate(AFB), organism creat în 2017 și cuprinsîn Legea pentru recucerirea biodiversi-tății, votată în 2016. În timpul examinăriiacestei legi, vânătorii, care ocupă jumă-tate din locurile consiliului de adminis-trație al ONCFS, s-au opus fuzionării cunoua agenție. Conflictul ar putea fi stinsprin reuniunea celor două entități încadrul unei singure structuri, care arregrupa ansamblul misiunilor de protecțiea mediului și ruralității, pentru un controlmai bun al vânătorii și protecției habi-tatelor.

De-a lungul timpului, președințiiFranței au fost apropiați de lumea cine-getică, însă Emmanuel Macron, conformpresei, a ajuns să îi curteze prea multpe vânători. Încă din timpul campanieielectorale din martie 2017, în fața Con-gresului anual al vânătorilor, candidatulMacron a reușit să cucerească audiențadeclarând: „vreau să aduc împreună cudumneavoastră un discurs de dezvoltarea vânătorii în Franța”. Aceasta reprezintăo activitate „culturală, economică, demediu și socială”, pe care președintele aprezentat-o ca pe un mod de viață careface parte din identitatea franceză.

Un eveniment de ultimă oră pare săprecipite un pic situația momentului:ministrul ecologiei și tranziției solidarea luat prin surprindere francezii, dar șipropriul guvern, prezentându-și demisiala un post de radio francez în data de28 august. Nicolas Hulot, fost animatoral emisiunii „Ushuaia”, în vârstă de 62de ani, militant înfocat pentru conser-varea biodiversității de peste trei decenii,consideră că este singur la operațiuneaapărării mediului în cadrul guvernuluiși că acțiunile ministerului pe care îlconduce nu sunt la înălțimea mizelorpuse în joc.

„Facem pași mici… însă sunt aceștipași suficienți? Răspunsul este nu”, a maideclarat Hulot.

Încă de la începutul anului, președintele Franței, Emmanuel Macron, promitea o reformăa activității cinegetice. Măsura cea mai importantă avută în vedere prevede diminuareaprețului permisului de vânătoare, însă asociațiile de protecție a mediului înconjurător vădîn această propunere un cadou făcut de președinte purtătorilor de arme, pentru a câștigacredit electoral.

Reforma cinegetică dinFranța, în interesul fauneisau al politicii?BIANCA IORIATTI

Strategie cinegeticăMAPAMOND

SEPTEMBRIE 2018 | 11

N u putem nega nici faptul că, pealocuri și în anumite timpuri,vânătoarea „a pus bomboana

pe colivă”, prin modul nesustenabil încare a continuat să fie practicată, dupăce devenise vizibilă prăbușirea efective-lor acelor specii ce nu se mai puteauadapta eco-etologic ritmului schimbări-lor din mediul înconjurător.

Totuși, trebuie să recunoaștem,dacă vrem să fim foarte corecți, că vâ-nătorii au fost întotdeauna primii careau sesizat astfel de fenomene și singuriicare au luat măsuri concrete și eficientede stopare sau încetinire a lor. Ceilalți„ocrotitori”, mai ales din ultima pe-rioadă, se rezumă doar la vorbe, fiindcăde fapte practice nu sunt în stare, și lasusțineri de inepții critice agresive, denatură a dinamita o cooperare ce arputea fi, cel puțin pe termen scurt, câtde cât eficientă pentru salvgardareaunor specii devenite vulnerabile sauamenințate.

În contextul acestei introduceri con-cise aș dori să abordăm, împreună șirațional, problemele generate de pră-bușirea efectivelor de iepuri și de po-târnichi și a declinului previzibil al efec-tivelor de prepelițe și de alte speciigranivore și insectivore rămase încă deinteres vânătoresc. De asemenea, așdori să amintim și problema exploziilor

populaționale, care nu pot fi decât tem-porare, ale efectivelor de mistreți, șa-cali, urși etc.

Aceasta deoarece aspectul scăderiinumărului de specii admise la vână-toare este mai bine cunoscut și de ne-contestat, fiind contemporani cu opre-liștile, deja legiferate, de a mai vânadropii, spurcaci, cocori, păsări răpitoarede noapte și de zi, bătăuși, becaținemari, călifari, corcodei, cormorani, câr-stei, culici, ferestrași, gârlițe mici, gâștecu gât roșu și negru, nagâți, pasăreaogorului, rața cu cap alb, rața cu ciuf,rața neagră, rața roșie, sitarul de mal,stârcul cenușiu, țigănușul și alte specii,altădată de interes vânătoresc.

Dorim deci să abordăm acum, îm-preună, subiectul care ne „doare” mo-mentan, al scăderii efectivelor unorspecii de mare interes vânătoresc pânăde curând. Aceasta deoarece „datul cupărerea” în spațiile publice, generoasepentru toată lumea, și, mai ales, nă-tângia de a tot continua acuzele laadresa conducerii A.G.V.P.S. pentruorice situație defavorabilă vânătorii șivânătorilor ori pentru nu știm ce inac-țiune în soluționarea unor astfel de pro-bleme, nu pot fi înțelese decât din par-tea unor ignoranți crași, care nu suntîn stare nici măcar să citească cât s-ascris de la acest nivel în legătură cuastfel de probleme, ori din partea unorpersonaje rău voitoare, complexate sauîndoctrinate, dintre care unele aparți-nând unor organizații sau instituții cupreocupări mai mult paralele decât pro-fesionale în materie.

Pentru a nu rămâne și noi la nivelde vehiculare de vorbe și teorii nesus-ținute, vom încerca să explicăm concis,fără pretenția de a epuiza subiectele șide a avea dreptate absolută, cauzeleprincipale ale declinului sau exploziilorpopulaționale ale unora dintre popu-lațiile de specii cinegetice din România.Începem prin reluarea concisă, în VPR,a celor mai fierbinți probleme actualede această natură, unele încă foarte pu-țin abordate.

– va urma –

Ne este dificil să găsim un titlu mai potrivit acestor douăfenomene, aflate în real progres și, se pare, într-un singursens. Fiindcă numărul speciilor de interes cinegetic ascăzut și continuă să scadă, din rândul acestora dispărând,treptat-treptat, multe dintre cele ce nu au mai putut ținepasul cu schimbările rapide ale mediului în care amevoluat de-a lungul mileniilor de existență.

Scăderea număruluiși efectivelor speciilorde faună cinegetică (I)Text și fotografie NECULAI ȘELARU

Evoluții ale speciilor cinegetice STUDIU

În contextul acesteiintroduceri concise aș

dori să abordăm, împreunăși rațional, problemelegenerate de prăbușireaefectivelor de iepuri și depotârnichi și a declinuluiprevizibil al efectivelor deprepelițe și de alte speciigranivore și insectivorerămase încă de interesvânătoresc”.

K azahii și alte popoare preferămai mereu să lucreze cu acvilepui. Motivele sunt evidente,

deși există și cazuri izolate în care ber-kutchi experimentați au reușit să dre-seze și păsări adulte. Pentru a obține puide acvile, oamenii monitorizează cuibu-rile în lunile februarie și martie. Odatădescoperit un cuib cu o pereche activă,acesta este monitorizat atent, fără a de-ranja cu nimic păsările adulte care cui -

băresc și vânează. Puii, odată eclozați,nu sunt niciodată luați din cuib înainteca penele rectrice din coadă să ajungăcel puțin la jumătate din lungimea pe-nelor similare ale păsărilor adulte. De-oarece păstorii nomazi doresc să vânezelupi și antilope saiga sau gazele cu gușă,aceștia aleg întotdeauna din cuib numaipuii femelă, deoarece la acvile, precumla marea majoritatea a păsărilor depradă, femelele sunt mai mari, mai pu-

ternice și mai agresive decât masculii. Echipamentul de șoimărit al unui

berkutchi este foarte simplu și practic, omănușă din piele, foarte groasă și căp-tușită din motive evidente, cu doar douădegete, care conform obiceiului local,este purtată doar pe mâna dreaptă.Odată ce penele puiului de acvilă aucrescut complet, pasărea este scoasă șipurtată în mediul său înconjurător. Fiepe mâna șoimarului, fie tot pe brațul


Nu este de mirare că popoarele nomade ale stepelor și-au îndreptat atenția către acvila demunte atunci când au încercat să găsească o specie care să le vâneze cele mai mari și maipericuloase prăzi. Este, de altfel, cel mai puternic răpitor cu pene din acest uriaș areal.Aici mai pot fi întâlnite acvile de câmp și de stepă, precum și vulturi codalbi, dar acestespecii nu sunt nici pe departe atât de redutabile precum acvila de munte.

Vânătoarea cu păsări de pradă (II)TEHNIC~

Inițiere și dresajNICOLAE PÂRLOG


omului, dar în momentul când acestacălărește, pentru a obișnui pasărea cucalul și viceversa. Capul păsării folositela vânătoare este acoperit cu o cascăcroită după modele tipice zonei, kirghizsau kazah. Căștile nu se strâng, ci suntconstruite astfel încât să fie puse șiscoase cât mai ușor de pe capul păsării.În mod tradițional nu se folosesc clopo-ței la picioarele păsărilor, iar dresajul debază al acvilelor este foarte asemănătorcu al altor specii mai mici de răpitoarefolosite la șoimărit.

Pentru început, pasărea este obiș-nuită treptat cu oamenii, apoi cu câiniiși celelalte animale domestice. Primaetapă a desajului este deosebit de se-veră, acvila este hrănită cu puțină carnepentru a-i fi indusă o stare de foame per-petuă, care să o facă să piardă orice felde teamă de om și să se apropie deacesta pentru a fi hrănită din mână. Car-nea nu trebuie să fie foarte nutritivăpentru ca pasărea să nu se sature repedeși să-și piardă astfel interesul pentru „co-laborare”. Prin urmare, acvilei i se dă înprincipal carne de oaie ținută cam 12ore în apă. Carnea nu trebuie să conținăgrăsime sau sânge și trebuie să fie tăiatăîn bucăți mici. După această etapă, pa-sărea este obișnuită treptat cu purtatulcăștii, iar apoi este introdusă la lucrul cumomeala.

Momeala este simplă, practică și ti-pică speciilor pe care acvila le va atacaîn colaborare cu omul. Blana unei vulpi,iepure, lup sau antilopă, este umplută cucârpe, cusută, și i se agață bucăți decarne. Momeala-manechin de lucru esteapoi legată de un cal care gonește pen-tru a se induce imaginea de animal viucare aleargă, iar pasărea flămândă, vă-zând carnea de pe ea, se va repezi și ova prinde. Micile bucăți de carne vor re-prezenta recompensa binemeritată.

Nu toate acvilele sunt dresate pentrua ataca lupii. Majoritatea sunt folosite lavânătoarea de vulpi roșii, vulpi corsaci,iepuri tolai, jderi, antilope saiga sau ga-zele. Doar femelele cele mai puternice șimai agresive în atac sunt specializatepentru lupi. Aceasta deoarece o acvilăsălbatică nu va ataca niciodată un lupadult. Este o pradă atipică în natură,chiar și subspeciile lupilor de stepă și ceimongoli (Canis lupus campestris și Canislupus chanco) care sunt mai mici decâtlupii nordici, constituind un adversardeo sebit de periculos, fiindcă au o muș-cătură foarte puternică, cu care potucide ușor o acvilă. Cu toate acestea,lupii sunt cei mai mari dușmani ai tur-melor nomazilor, iar vânătoarea cu ac-vile a fost inventată de strămoșii acestoroameni tocmai pentru a mai rări numă-rul lupilor. În trecut, când nu existauarme de foc, acvilele dresate erau, ală-turi de arc și săgeți, singurele mijloacecu care acești oameni puteau vâna lupii.Din aceste motive evidente, acvilele caredovedesc potențial de a deveni vânătoride lupi au parte de un antrenament spe-cial. Pentru început sunt hrănite doarprin intermediul unui cap de lup împă-iat, special conceput pentru acest antre-nament. În orbitele capului de lupîmpăiat se așează bucăți de carne, iarpăsărea se hrănește de acolo. Curând vaataca și imobiliza direct capul lupului,prinzându-l de bot cu ghearele pentru a-i imobiliza astfel mușcăturile, dupăcare-i va scoate ochii, reducând și maimult capacitatea de ripostă a carnivoru-lui. Pentru a maximiza și mai mult șan-sele răpitoarei cu pene în duelul său curedutabilul lup, unii dresori se folosescși de un lup împăiat al cărui corp, coadăși picioare sunt înfășurate în sârmăghimpată. Gâtul și capul manechinuluilup sunt lăsate libere, iar acolo este pla-

sată carnea pentru hrană. Acvila va în-văța rapid, și dureros uneori, din cauzasârmei ghimpate, să atace doar zonelemortale ale lupului.

Ajutorul omului nu este nici el de ne-glijat, căci vânătorii călare gonesc ade-sea lupul pentru a-l obosi astfel cât maimult înainte de a da drumul acvilei asu-pra lui. Acvilele folosesc tactici de atacdiferite în funcție de prăzile alese. Păsă-rile și mamiferele mici sunt ucise pe loc,aproape fără efort, fiind înjunghiate deuriașele gheare acționate de mușchi in-credibil de puternici. Animalele maimari sau mai periculoase sunt prinse celmai adesea de gât sau de cap, uneori șide spate, pasărea își poziționează picioa-rele astfel încât coloana vertebrală a pră-zii este ruptă. Alte cauze ale decesuluiprăzii sunt sfâșierea carotidelor, stră-pungerea inimii și chiar a creierului înunele cazuri. În cazul în care acvila reu-șește un picaj de la mare înălțime, șoculși înfigerea ghearelor sunt adesea sufi-ciente pentru a ucide pe loc un animalde talia unei vulpi. După cum mențio-nam, forța ghearelor unei acvile demunte este de-a dreptul incredibilă pen-tru cel care nu este familiarizat cu bio-logia acestei specii. Se pare că forța cucare strânge o acvilă obișnuită este deaproximativ 179 kilograme pe centime-tru pătrat. Adică ghearele unei acvilestrâng cu o putere de circa 15 ori maimare decât strângerea mâinii unui omobișnuit. Iar femelele cele mai mari potdezvolta forțe de circa 270 kilograme pecentimetru pătrat...!

Este acum explicabil de ce, în anu-mite condiții de stres maxim, o acvilăpoate strânge din gheare atât de puternicîncât poate fractura oasele brațelor omu-lui care o ține, în ciuda protecției oferitede mânușă, așa cum, din nefericire, aufost înregistrate și asemenea cazuri.

A m făcut această introducere, îngeneral valabilă, pentru a reliefa,în cele ce urmează, atacurile

reale și renunțarea la astfel de atacuri orimimarea lor asupra omului, mimare con-statată și în cazul unor ursoaice cu pui.

Mistrețul rănit sau strâmtorat, fie elvier, scroafă, godac sau chiar purcel,atacă furios, direct și surprinzător de ra-pid, omul. Cei care au avut norocul să-lvadă atacând din față, au putut observafixarea omului cu privirea, ciulirea ure-chilor, ridicarea coamei și viteza din ceîn ce mai rapidă cu care se apropie deom. Atât de rapidă, încât omul este deregulă surprins și abia realizează atacul,în ultimul moment. Ajuns la om, mistrețullovește cu colțul ascuțitor scos în exterior,prin mișcarea în lateral a mandibulei,seceră de regulă picioarele acestuia șitrece vijelios mai departe. Mai rar seoprește deasupra omului doborât, pentrua lovi în mod repetat cu colții. Și multmai rar se întoarce să repete atacul,dacă omul a reușit să eschiveze primalovitură. Ceva mai insistentă se dovedeșteuneori scroafa, care, după lovitura cu

colțul, mușcă teribil cu gura adversarulajuns la pământ. De obicei, astfel deatacuri se soldează cu răniri, uneorigrave, dar rareori mortale. Deși se susținecă răniri mai grave pot produce prin

mușcătură scroafele, mai frecvente suntrănirile periculoase, unele mortale, pro-duse de vieri. Fiindcă vierilor li se dato-rează omuciderile cunoscute, în generalprin secționarea vaselor sanguine alepicioarelor, deasupra genunchiului.

Ne oprim aici cu prezentarea atacu-rilor reale ale mistreților, revenind larecomandarea mai veche de a fi urmărițimistreții răniți doar de vânătorii cu ex-periență, însoțiți de câini. Iar când seintră în desișuri greu de pătruns, pe lă-tratul câinilor, chiar doi vânători pot fiprea mulți. Fiindcă se pot încurca întreei și, Doamne ferește, se pot împușcadin greșeală, în iureșul și vânzolealaprodusă de mistrețul ajuns lângă sauîntre vânători, în desișul care nu le lasăaproape deloc libertate de a se ridica înpicioare sau de a întoarce arma spremistrețul care nu atacă din față.

În afară de atacurile reale sumardescrise, mi-a fost dat să constat șimimări de atacuri, precum și atacuri in-hibate de comportamentul ferm al omuluirămas nemișcat pe poziție, dublat uneoride un strigăt puternic de intimidare a

Vânătorii de mistreți știu foarte bine că aceștia pot ataca omul în câteva situații deexcepție. Cel mai adesea, când mistreții sunt răniți și urmăriți de vânători, mai ales cucâini hărțuitori. Mai atacă scroafele mamă, când li se prind purceii și aceștia se tânguie înmâna omului. Atacă și unii mistreți nerăniți, când omul îi strâmtorează și încearcă să-iomoare sau să-i captureze în situația în care nu se pot retrage (închiși în țarcuri, prinși înlațuri, hărțuiți cu câini, urmăriți cu barca prin apă etc.). În sfârșit, unii vieri solitari,puternici, pot ataca vânătorul care se apropie pe lătratul câinilor ce îi hărțuiesc în locurilede odihnă, retrase, ale acestora. Dar astfel de ultime cazuri sunt foarte rare.

Atacuri reale și mimări de atacuri ale mistrețilorFRANC PLĂIEȘU


ETOLOGIE

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Foto: NECULAI ȘELARU


animalului care atacă. În loc de descriere,prefer să redau, cât se poate de obiectiv,doar trei situații reale.

Căutam pe o costișă deasă, apro-piată de un cartier al orașului

unde mistreții obișnuiau să coboare noap-tea la mâncare, un vier cu urme impre-sionante. Eram însoțit de o pereche dejagdterrieri, buni la mistreț. Aceștia augăsit mistreți la limita de sus a desișului,iar eu m-am apropiat fără zgomot, pe lă-tratul acestora, până lângă ei. De aiciam putut observa, câteva minute, treiscroafe și mai mulți godaci, oarecum de-ranjați de câini, dar pe care nu păreausă-i ia prea mult în seamă. După untimp, fiindcă nu se întâmpla nimic altceva,am semnalat câinilor, printr-un fluieratdiscret, prezența mea. M-au auzit însă șiscroafele, care au plecat în iureș spremine, m-au reperat și au pornit un atacclasic, toate trei. Una în față și celelaltedouă o secundau din spate. Am fost sur-prins de acest atac neașteptat, dar amrămas ferm pe poziție, cu arma în mână,pregătit să trag, în următoarea secundă,la nevoie. Cu toate că nu am scos nici unsunet, de la cca. 5 metri de mine, scroafaconducătoare s-a întors, parcă speriată,cu cele care o secundau după ea. Apoiau luat godacii după ele și s-au retras,nu foarte precipitate, spre desișul dinvale. Pentru mine a fost clar că scroafaconducătoare a atacat pe direcția sunetului(fluieratului) scos de mine, m-a reperat,m-a văzut și m-a recunoscut ca om, daratacul a fost întrerupt sau, de la început,doar mimat, cu intenția clară a intimidăriiși îndepărtării mele din zona godacilor.Dacă aș fi încercat să mă feresc sau săfug din fața lor, probabil că ar fi continuatși finalizat atacul. Astfel de atacuri nefi-nalizate și mimări de atacuri am maivăzut, așa cum am spus, inclusiv în cazulunor ursoaice cu pui.

De aici concluzia că unele atacurisunt mimate pentru impresionarea/spe-rierea omului, prezumtiv adversar, dinapropierea godacilor/puilor protejați. Deremarcat, la mimarea atacului, pozițiaurechilor aduse în față, nu ciulite pespate, ceea ce nu cred să-mi fi rămas osimplă impresie.

Un alt tip de atac nefinalizat, de-marat ca un atac autentic, l-am

constatat în cazul unui vier rănit, hărțuitde câini. Mistrețul rănit, cu un piciordin față rupt, se refugiase într-un fundde vale cu ceva desiș, atâta cât să-l aco-pere vederii vânătorilor. L-am strâmtorat,împreună cu alt vânător, pe cele douămuchii ce închideau valea deasupra lo-cului respectiv, acoperit rar cu puieți și

boscheți piperniciți. Fiindcă mistrețulrănit nu dădea semne că ar părăsi desișulpentru retragere într-un loc mai sigur, i-am făcut semn celuilalt vânător să intrela câini. Eu, de pe poziția pe care o ocu-pasem, acopeream și versantul meu, șiversantul opus, și muchia, și valea, așaîncât orice retragere a vierului îmi ofereaprilejul focului de grație. Mistrețul, sim-țind pericolul apropierii omului, s-a ho-tărât să plece costiș, drept spre mine.M-a văzut imediat ce a ieșit din desiș șia pornit atacul de la cca. 30 de metri, întrei picioare, pe curba de nivel. Am avutrăbdare să ochesc, sigur, în cap, dar...cartușul nu a luat foc. În fracțiunea desecundă ce a urmat, m-am gândit să-ipun țeava de armă în gură și să încercsă-l împing spre vale, pentru a evita lo-vitura de colț. De la 5-6 metri însă,vierul și-a schimbat din fugă direcția,ocolindu-mă pe dedesubt și dus a fost.Nu pentru mult timp, dar asta are maipuțină importanță.

După alte câteva cazuri în care vieriiau renumțat la atac, în condiții oarecumsimilare, am ajuns la concluzia că lipsade mișcare a adversarului l-a făcut să seteamă de acesta și să evite confruntareacu el. Altfel spus, rămânerea fermă peloc a vânătorului i-a inhibat intenția deatac deja pornit.

Un astfel de comportament am întâlnito singură dată și în cazul unui urs, care aatacat fără vreo explicație plauzibilă vâ-nătorul din ștand, după avertizarea pre-zenței de către acesta de la cca. 35 metri.În cazul ursului, vânătorul a rămas surprinspe loc, a strigat puternic la urs, a tras unfoc de armă în aer și îi căuta capul, pecătare, pentru a încerca un foc salvator,mortal. Atacul a durat fracțiuni de secundă.Ursul, surprins de reacția omului, a mor-

măit - răcnit la acesta, dar a făcut cale în-toarsă, în goană nebună, de la cca. 6-8de metri de vânător.

Și în cazurile descrise, am rămas cuconvingerea că încercarea de ferire saufugă a omului din fața animalului careatacă l-ar fi făcut să continue și să-și fi-nalizeze atacul. Lipsa de mișcare a omuluiși strigătul puternic de intimidare a ur-sului, nu numai că le-a inhibat pornireade atac, ci i-a convins să evite confrun-tarea, în cazul mistrețului, și să se teamă,în cazul ursului.

Un alt caz, de renunțare la unatac pornit de vier, l-am constatat

într-un țarc de mistreți, redus ca dimen-siuni (de cca. 60x80 metri). În acesta fu-sese introdus un vier de cca. 3 ani, dinsălbăticie, lângă două scroafe semi-îm-blânzite, provenite dintr-o grădină zoo-logică. Simțindu-se strâmtorat, vierulataca imediat orice om care se apropiade gardul țarcului. L-am observat de ladistanță cum s-a izbit de gardul din plasade sârmă, în urmărirea omului care aluat-o la fugă de lângă gard, speriat deviolența atacului. A repetat același modde atac și asupra oamenilor care au țipatde frică și s-au ferit precipitat de lângăgard.

M-am apropiat și eu, cu oarecareprecauție, de gard, pentru a-l observamai de aproape. Când m-a văzut, a pornitfurios atacul. Simțindu-mă în siguranțăîn spatele gardului, am strigat puternicla el și am mimat aruncarea cu bățul dinmână spre acesta. A frânat în apropiereagardului, la cca. 4 metri de mine, și afăcut cale întoarsă destul de precipitat.Am concluzionat, și în acest caz, ceea cese știe de fapt, că fuga din fața animaluluisălbatic puternic îi declanșează sau îi sti-mulează atacul pornit, pe când rămânereanemișcată pe loc și amenințarea dinpartea omului îl inhibă.

Adevărul este că astfel de experiențenu sunt trăite decât ocazional într-oviață de vânător și, de regulă, rămânneînțelese sau insuficient explicate. Nicicomportamentul animalelor, rănite saunerănite, nu este întotdeauna similar.De aceea este recomandat să NU ajungemîn situații nesigure, limită, precum uneledintre cele prezentate. În orice caz,trebuie reținut că fuga din fața animalelorsălbatice puternice nu este o soluție pen-tru evitarea prezumtivelor atacuri aleacestora. Dar nici rămânerea pe loc șiîncercarea de inhibare a atacului acestora,fără arma gata pregătită de tragere înmână, nu poate fi la îndemâna oricui.Mult mai sănătos este să se evite, pe câtposibil, ajungerea în astfel de situații li-mită de confruntare.

1

2

3

Despre planul național de acțiune pentru specia ursText și fotografie A.C. VILA

A cest plan de acțiune, inspirat înparte după precedentul plan deacțiune din anul 2006, este îm-

bunătățit, în opinia noastră, ca urmarea cercetărilor efectuate și experiențeiacumulate în timp de autori. Din acestmotiv am putut afirma că planul în dis-cuție este cel mai bun dintre toatelucrările de acest gen elaborate pânăacum în România.

Deși planul de acțiune se dorea a ficoncis și foarte clar prezentat, suferădin cauza sistematizării complicate aobiectivelor generale de management,care sunt adăugate separat celor dinplanul de acțiune, amestecate cu acțiuniprioritare, principii ale planului de ac-țiune, acțiuni și obiective pe acțiuni etc.De asemenea, suferă din cauza unoraprecieri subiective privind unele ame-nințări, printre care consangvinizarea,recoltarea de masă lemnoasă (nu deranjulgenerat de această exploatare) etc. Amsesizat în plus și unele obiective diferitedin planul de management față de celedin planul de acțiune.

Totuși, lucrarea reliefează corect ac-tivitatea de vânătoare ca singura activitatepractică de restabilire a echilibrului eco-logic, prin extragerea surplusului popu-lațional. Modul de concepere a desfășu-rării acestei activități, precum și măsurilepreconizate, lasă deschise unele problemecontroversate în anii precedenți, precumposibilitatea favorizării acelorași gestionaride fonduri cinegetice ca în trecut, prinpropuneri de cote de recoltă (indiferentcum sunt botezate acestea) făcute înbaza studiilor acelorași entități beneficiarefinanciar ale contractelor anuale încheiatecu statul în acest scop.

Problemele rămase neclarificate sunt,în opinia noastră, următoarele:

• nivelul efectivelor optime, arbitrarstabilit în anul 2002 și nereactualizat,pe baze științifice, până în prezent;

• nivelul contestat al efectivelor reale,stabilit în baza unor proceduri discutabile;

• nivelul incredibil al sporului natural;• necesitatea reducerii populației de

urși la un nivel optim, pe bună dreptatecontestat, fără a se preciza foarte clar cărealizarea acestui obiectiv se va face cuprecauție, într-o perioadă lungă de timp(de exemplu, în următorii zece ani);

• imposibilitatea realizării obiectivuluipropus, în condițiile în care cotele derecoltă se susțin a fi sub nivelul sporuluinatural și numai excepțional peste acesta.

În continuare, modalitățile prin carese poate realiza practic extragerea se-lectivă, practicată conștient în scopulrestructurării și resălbăticirii populațieide urs, nu sunt evidențiate corect, lăsândo portiță larg deschisă exceselor dintrecut, excese care au contribuit la des-tructurarea populațională și interzicereatemporară a vânării urșilor.

Când mă refer la excesele din trecut,am în vedere:

• stabilirea efectivelor reale de cătreaceiași „cercetători”, profitori în euro aitragerii unor concluzii criticabile, pe sea-ma datelor culese din teren de cei ce setrudesc să le strângă, gratuit și cât decât corect, în lipsa unor instrucțiunipragmatice elaborate de Ministerul Me-diului în acest sens;

• stabilirea efectivelor reale de urșiprimăvara, la puțin timp după ieșireaacestora din bârlog, ceea ce conduce laconturarea unor zone de concentrare aacestora în apropierea locurilor de iernat,nu a situației ulterioare de concentrarevara și toamna, în zone de hrănire tem-porară, unde produc de regulă cele maimari pagube;

• stabilirea diferențiată a niveluluicotelor de recoltă pe zone de densitățide primăvară ale populațiilor de urși,ceea ce favorizează, în mod evident,ges tionarii din județe favorizate subiectivși până acum din acest punct de vedere;

• aprobarea nivelului cotelor de re-coltă proporțional cu pagubele reclamate

ca fiind provocate de urși, fără a lua înconsiderare, în vreun fel, efectivele realede urși, mai ales cele de vară și iarnă,cele care implică de fapt nivelul cheltu-ielilor efectuate de gestionari pentrupaza și hrănirea lor (chiar indirectă lapunctele de hrănire ale mistreților);

• lăsarea posibilității de vânare „lapândă” și „la dibuit” a urșilor primăvara,care favorizează nădirea de notorietateși braconajul la nadă al masculilor do-minanți, cu repercusiunile structurale șicomportamentale cunoscute, cele careau condus de fapt la interzicerea tem-porară a vânării acestora.

În concluzie, planul de acțiune, prețioselaborat, ascunde preocuparea celor ceau împărțit subiectiv urșii din cifrele deintervenție și până acum, pentru a puteacontinua „dirijarea” și în viitor a cotelorde recoltă spre anumiți beneficiari clien-telari ai acestora, din centru și de pecurbura interioară a Carpaților României.

În continuare, elaboratul (planul deacțiune) nu face nici un fel de referire laposibilitatea adoptării unei politici deprețuri minimale, cel puțin pentru ex-portul trofeelor, și nici referitoare la im-punerea cheltuirii veniturilor din aceastăactivitate în interesul speciei, condiționărice puteau deveni instrument eficient deprotejare a masculilor dominanți și aursului în general.

În sfârșit, din plan nu reiese faptulcă s-ar fi înțeles inutilitatea/ineficiențarelocării urșilor problemă în România,prin care nu se pot soluționa problemelegenerate de aceștia, ci doar se translocăaceste probleme în alte locații.

În concluzie, considerăm că se impunemodificarea și completarea corespunză-toare a elaboratului, pentru a corespundeintereselor societății românești și a deveniechitabil și stimulativ pentru gestionariifondurilor cinegetice, cărora li se impuneabuziv, de către organismele statului, săprotejeze și să conserve o anumită su-prapopulație locală de urși, pe cheltuialaproprie și privată a acestora. Dar o ase-menea îmbunătățire a elaboratului nuse poate face, în opinia noastră, tot decei ce au beneficiat de pe urma subiecti-vismului lor exagerat din trecut și aucontribuit, prin lipsă de cunoștințe și/sauresponsabilitate, la bulversările întregiiactivități cinegetice din România.


Actualul plan de acțiune afost realizat în cadrulproiectului LIFE„Conservarea populației deurs brun din România”.

LA ZI

Amintiri cinegetice (III)ȚIȚI

Când am ajuns la lizieră, am hotărâtsă ne întoarcem mergând pe la margine,deoarece pe acolo se circula ceva maiușor și nu existau atâtea bălării. La unmoment dat însă, l-am zărit pe Dieter,care s-a oprit brusc și, cu mișcări do-moale, a fixat arma în umăr, iar dupăcâteva secunde s-a auzit împușcăturacare, datorită proiectilului redus ca greu-tate, nu a produs un zgomot prea mare.

Împreună cu Marin ne-am apropiat,iar acesta ne-a zâmbit sigur pe el:

- Vă mulțumesc, dragilor.- Gata,… l-ai împușcat? l-a întrebat

Marin, mulțumit de reușită.- Da,… este acolo jos.- Unde i-ai pus focul? l-am întrebat

și eu.- În ureche.- În ureche?… De ce n-ai tras la blat?- Mi-a venit foarte bine urechea, iar

odată lovit acolo, s-a terminat. Vezi tu,proiectilul acesta este foarte mic și ușor,iar uneori la blat rănește, dar nu omoarăimediat. Poți umbla foarte mult dupăpiesa rănită și, dacă sângerează mai pu-țin și nu ai zăpadă pe jos, nu ai nicisemne să o găsești, așa că, de multe ori,o pierzi și moare aiurea.

Eram complet lămurit și nu am maiinsistat, așa că l-am urmat în liniște sprelocul unde căzuse țapul. Am ajuns latufa lângă care Dieter ne-a spus că l-azărit, dar nici urmă de țap.

- Îmi închipui că ești sigur că aici afost, nu-i așa? l-a chestionat Marin, ron-țăindu-și de nervi vârful mustății și cer-cetând încruntat frunzele de pe jos.

M-am alăturat imediat efortului vi-zibil pe care-l făcea, dar nici urmă dețap.

- Hm,… nici măcar o picătură desânge, am șoptit eu și, la un momentdat, am zărit ceva ieșit de sub o frunză.Imaginea acelui obiect, în mod cert, nufăcea parte din peisaj, așa că l-am ridicatîncet de jos, cercetându-l cu din ce în cemai mare atenție, când l-am simțit peMarin lângă mine, având și el privireaațintită asupra obiectului. Acesta era, înrealitate, indiscutabil, o așchie din osulunui corn de cerb ori de țap, iar asupraoriginii acestuia nu putea fi absolut nicio îndoială.

- Uite Marine, i-am șoptit eu, ți-nându-l atent între degete, vezi? Loculunde a fost prins de cornul mai gros estefoarte curat și este clar că glonțul a lovitcornul, din care s-a desprins așchia asta.

- Ai dreptate, mi-a confirmat și Marinpresupunerea, iar în tot acest timp Dieterne-a ascultat cu mare atenție, puțin în-cruntat ori nemulțumit, după care a oftatprelung:

- O avea ceva țapul?Atât eu, cât și Marin, ne-am mutat

privirile instantaneu asupra lui, iaraproape în același moment i-am răspuns,străduindu-mă să nu izbucnesc în râs:

- Da,… moment în care Dieter a tre-sărit și m-a privit încruntat, o fi cevarău? Mai putem face ceva pentru el?

- Da,… m-a completat Marin imediat,proiectilul tău a lovit cornul cel gros, șo-cul l-a zdruncinat pe țap, iar acesta acăzut, moment pe care tu l-ai văzut.

- Așa este. A căzut ca și cum ar fi pri-mit o lovitură în cap.

- Corect, în cap a și fost lovit, însă nuîn zona letală, cum este urechea, ci doarîn cornul cel gros care, sub efectul pro-iectilului l-a zdruncinat, amețindu-l câ-teva clipe, după care s-a ridicat nervosde jos și a plecat bombănind înjurăturila adresa vânătorului care trage atât deprost.

Între timp, Dieter ne-a întors spateleștergându-și iute lacrimile apărute la col-țurile ochilor și, reușind să izbucneascăîn râs de bucurie că țapul nu a pățit ni-mic grav, ne-a îmbrățișat pe amândoi.

- O să merg la cineva să-mi reglezeluneta asta așa cum trebuie, iar acum,hai să mergem să nu ne mai apuce șinoaptea pe drum.

Când am ajuns la cabana lui neaZamfir, acesta tocmai se despărțea deZvâc, iar când i-am povestit întâmplarea,l-a privit atent pe Dieter. La final l-amângâiat pe cap povățuindu-l:

- Mă bucur că nu-ți pare rău, în-seamnă că ai suflet bun, iar află de lamine că bucuria dumitale că a scăpat cuviață îți dă mai multă satisfacție decâtdacă l-ai fi omorât. Dar, ia stai puțin, temai duci în Germania?

- Sigur că da. Acolo am familia, ne-vasta și doi copii. Dar de ce mă întrebi?

- Rămâneți câteva clipe locului, șinea Zamfir fuge în casă, de unde revineținând în mână un ceas cu brățară me-talică pe care îl așează pe colțul mesei.

- Ce-i cu ceasul acesta? îl întreabăMarin, luându-l în mână și cercetându-latent. Îl vinzi?

- Vând pe dracu! se zborșește neaZamfir spre el. Vrei să-l cumperi, dă-midoi lei pe el! Îmi dai?

În acest timp, Dieter a luat ceasuldin mâna lui Marin, l-a cercetat cu aten-ție, după care îl întreabă pe nea Zamfir:

- Ce-i cu ceasul ăsta?- Păi, ce să fie? În urmă cu vreo doi-

trei ani, m-am pomenit cu un neamț tri-mis de asociație care a stat la noi, l-amhrănit și am avut grijă de el ca de copilulmeu, l-am ajutat să fotografieze animalede toate rasele și, ce mai, a făcut tot ce avrut, iar la plecare n-am vrut să primescbani de la el, pentru că nu mi-e în fireașa ceva. Neamțul, văzând că nu primescbani de la el, și-a dat ceasul jos de lamână și mi l-a oferit cadou. După ce aplecat, eu ce să fac cu ceasul, că eu nupun la mână așa ceva, pentru că îl am p-ăsta de buzunar, ce-l am de la buniculmeu din primul război cel mare, așa că,p-al neamțului, l-am atârnat de un cui peperete. Un timp a mers, dar apoi s-a opritși n-a mai mers, iar nici de întors nu s-amai putut, că nu are șurub, așa că, untimp, am vrut ca să-l arunc, însă nevastă-mea m-a oprit, să-l țin ca amintire.

- Deci, cu ce te pot ajuta eu? l-a în-trebat Dieter.

- Păi, dacă mergi în Germania, îțidau adresa neamțului și dă-i ceasul în-apoi. Asta te rog dacă vrei.

Dieter a luat ceasul de pe colțul me-sei, l-a cercetat câteva clipe, după carel-a răsucit de mai multe ori, apoi a um-blat la una dintre rotițe și i l-a întins luinea Zamfir:

- Nea Zamfire, păstrează-l, că nu estebun, ci foarte bun! Un asemenea ceascostă și în Germania o căruță cu bani.Ăsta-i un ceas de mână automatic, uite,scrie și pe cadran treaba asta, așa că elmerge și se întoarce singur, numai dacăcel care-l poartă îl ține la mână, ca săpună în mișcare un balansoar care în-toarce arcul singur. M-ai înțeles?

Nea Zamfir îi privea buimac, fără săfi priceput prea mult, însă de înțeles aînțeles că trebuie să-l țină la mână și să-l miște mereu așa că, zâmbindu-le in-timidat, a început să facă tot felul demișcări cu mâna, iar ca încheiere, chiarsaluturi militare.

- Fii atent, nea Zamfire, l-a admo-nestat Marin, nu mai saluta cu stânga,că te dai de gol.

Când „Reactorul” nostru a demarat,i-am făcut toți cu mâna semnul de des-părțire, iar el ne-a salutat cu mânastângă, la încheietura căreia străluceaceasul-brățară primit de la neamț.


POVESTIRI

Despăgubirea în cazul coliziunii cu un cerb comunNECULAI ȘELARU, MUGUREL DRĂGĂNESCU


S C Omniasig Vienna InsuranceGroup SA, la care era asiguratRCA și CASCO autoturismul în

cauză, l-a despăgubit pe posesorul auto-turismului avariat cu suma de 55.451,22lei. Până la acest moment, totul s-a des-fășurat în limitele legii și normalității.

Ulterior, printr-o cerere înregistratăla Judecătoria Călărași în 16 februarie2017, asiguratorul Omniasig SA a chematîn judecată AJVPS Călărași pentru a oobliga la rambursarea sumei precizatemai sus (55.451,22 lei), a dobânzii legalecalculate la aceasta și a cheltuielilor dejudecată în cauză, considerând-o vinovatăde producerea accidentului.

Reclamanta Omniasig SA și-a înte-meiat solicitarea pe prevederile art. 1357din Noul Cod Civil, considerând că AJVPSCălărași nu ar fi respectat „normele privindpaza și protecția animalelor aflate în grijasa”. Interesul forțat al reclamantei estede înțeles, fiind o firmă de asigurări carese străduiește să obțină un profit cât maimare în România, pe care probabil să-lrepatrieze ulterior în țara de origine.

În termen legal, AJVPS Călărași aformulat întâmpinare, prin care a cerut,în baza motivelor regăsite mai jos, res-pingerea cererii de chemare în judecatăși obligarea Omniasig SA la plata cheltu-ielilor de judecată.

Judecătoria Călărași, instanța de fond,a respins cererea formulată de OmniasigSA și a obligat-o la plata sumei de 1.500 leicheltuieli de judecată, având în vedere că:

• avarierea autovehiculului a avutloc prin acroșarea cerbului cu parteadreaptă a autoturismului, în procesulverbal, încheiat de organele de poliție,neexistând alte detalii privind viteza decirculație și vizibilitatea în zonă; în aceastăsituație, la cererea instanței de judecată,polițiștii au comunicat lapidar că eveni-mentul rutier „s-a produs datorită ani-malului sălbatic specia cerb”;

• animalul sălbatic implicat în accidentnu este proprietatea AJVPS Călărași și,mai mult decât atât, nu făcea parte dinfauna cinegetică existentă în fondul ci-

negetic nr. 24 Plevna;• nu s-a putut face dovada că AJVPS

Călărași ar fi avut paza juridică a cerbuluicare a produs accidentul, aflat doar întrecere din nu se știe ce fond, poate din Bul-garia, spre alt fond cinegetic din România.

Nu este cazul să mai intrăm în alte de-talii, fiindcă judecătorii de la instanțele defond și apel au judecat speța așa cum amfi judecat-o și noi, cu bun simț și în bazaprevederilor coroborate ale art. 941, 1375,1376, 1377 și 1380 din Noul Cod Civil.

Și apelul declarat de Omniasig SA, laTribunalul Călărași, a fost asemenea ju-decat și cererea acesteia respinsă.

Surpriza s-a produs la recursul judecatde Curtea de Apel București. Aici, uncomplet de trei judecători „au șters cuburetele” soluțiile anterioare date în cauzăși au obligat AJVPS Călărași la platasumei exagerate de 55.451,22 lei, dobânziiaferente și cheltuielile de judecată.

Ca să ia o astfel de hotărâre, cei treijudecători în cauză au trebuit să inter-preteze în mod sofisticat prevederile clareale Noului Cod Civil, în încercarea de a„demonstra” convingător că AJVPS Că-lărași ar fi fost responsabilă de paza juri-dică a cerbului străin, ce tocmai traversafondul de vânătoare nr. 24 Plevna.

Deși se prezumă că judecătorii Curțiide Apel București ar avea o experiențămai bogată și ar judeca mai corect decâtcei de la tribunal și judecătorie, estegreu de acceptat o asemenea apreciereîn cazul analizat.

Fiindcă cei trei judecători ai Curții deApel București, care nu pot fi făcuți în niciun fel răspunzători pentru judecățile lorgreșite, s-au încurcat, poate fără de voie,în buchiile legii și au scăpat din vedereesențialul: faptul că cerbul vinovat, carenici măcar nu făcea parte din fauna cine-getică a fondului de vânătoare nr. 24Plevna, nu putea fi practic păzit, nici juridicși nici altfel, de personalul AJVPS Călărași.

Cum or fi putut considera cei trei ju-decători, cu facultăți în drept absolvite șisuficientă experiență în materie de dreptcivil, că paznicul de vânătoare al fondului

cinegetic nr. 24 Plevna ar putea păzi, însensul dirijării deplasării, fiecare exemplardin miile de exemplare, aparținând multi-tudinii de specii, din anexa 1 și anexa 2 laLegea nr. 407/2006, existente în fondulcinegetic respectiv? Cum or fi putut consi-dera cei trei judecători că cerbul în cauză,care nu făcea parte din fauna cinegetică afondului de vânătoare nr. 24 Plevna, ar fifost în grija AJVPS Călărași, respectiv apaznicului de vânătoare al acelui fond?Cum or fi putut considera cei trei judecătorică AJVPS Călărași s-ar fi putut folosi învreun fel de acest bun public, care nu eradat în gestiunea acesteia, pentru a „atrage”forțat responsabilitatea AJVPS Călărașipentru paza acestuia?

Iată trei întrebări, pe care trebuiausă și le pună cei trei judecători ai Curțiide Apel București mai înainte de a pro-nunța soluția favorabilă SC OmniasigVienna Insurance Group SA, în daunaAJVPS Călărași.

AJVPS Călărași a înțeles să uzeze detoate pârghiile legale, fiind forțată, caurmare a judecății părtinitoare în opinianoastră, a celor trei judecători ai Curțiide Apel București, să formuleze o cerereîn revizuire, o ultimă cale extraordinarăde atac care se putea face în România,cu speranța că se va îndrepta eroarea ju-diciară în dezbatere.

În cazul în care, nici de această dată,nu se va face dreptate, AJVPS Călărașinu va putea decât să se adreseze CEDO,unde nu ne îndoim că va câștiga procesulși că România va trebui să-i înapoieze,din bugetul public, acești bani. Ar urma,însă, încă un proces în România, pentrupunerea în aplicare a hotărârii CEDO.

Din păcate, SC Omniasig va rămânecu banii, iar cei trei judecători ai Curțiide Apel București, fără nici o răspunderefinanciară deocamdată. Am precizat„deocamdată”, fiindcă urmare a modi-ficărilor ce se doresc a fi aduse Legiinr. 303/ 2004 privind organizarea ju-decătorească, pot plăti și ei greșelilecomise, ceea ce îi poate face mai res-ponsabili pe viitor.

Accidente auto provocate de fauna cinegeticăLEGISLA}IE

În noaptea de 10 mai 2016, în jurul orei 01:00, pe DN3, între localitățile Plevna și MihaiViteazu din jud. Călărași, a avut loc un accident de circulație, prin acroșarea unui cerb comunde autoturismul CL 07 Z-.... La locul accidentului, cuprins în fondul cinegetic nr. 24 Plevna –gestionat de AJVPS Călărași, s-au deplasat lucrătorii secției 6 de Poliție Grădiștea, care auconstatat avarierea autoturismului și au solicitat AJVPS Călărași să ridice cerbul omorât.

Cartușul 9,3x72R sau „glonțul pădurarilor germani”MATEI TĂLPEANU


D upă anul 1991, C.I.C. a impusca vânatul mare, cu excepțiacăpriorului, să fie împușcat cu

gloanțe ce lovesc la 100 m cu o energiede cel puțin 2.000 Jouli, imposibil deobținut cu glonțul de 3,2 g și lent. Ex-pertul german Norbert Klups a publicatîn Deutsche Jagd Zeitung nr. 7/2018pag. 94-95 articolul RENAISSANCEDER FOERSTER PATRONE (Renaștereacartușului cu glonțul pădurarilor), cu fi-guri și date lămuritoare.

S-au făcut diferite încercări pentu ase obține glonțul potrivit. Firma RWS aprodus din cupru un proiectil Teilman-tel cu vârful plat, greu de 12,5 g, iarfirma Labor für Ballistik face în prezent

un proiectil Teilmantel de 15,0 g cuvârf ascuțit, dar prevăzut cu un orificiumare central care va iniția expansiuneadupă penetrare.

În Fig. 1 vedem în stânga cartușulclasic cu glonțul RWS din cupru, în mij-loc un cartuș cu glonțul modern Laborfür Ballistik și în dreapta un cartuș cuglonț vechi din plumb.

În Fig. 2 vedem glonțul de calibrul9,3x72R de 15,0 g produs de Labor fürBallistik, scos din tub și pus lângă cele47 grains de pulbere Nitro care îl vorproiecta cu V0 de 642 m/sec. pentru aajunge la 100 de metri cu viteza de 574m/sec. și o energie de 2471 Jouli.

În Fig. 3 se arată cutia celor 10 car-

tușe cu glonț 9,3x72R produse de LFB,pe al cărei verso se află datele lor balis-tice europene și anglo-saxone între 0 și300 m. Firma Sax a folosit alt glonț,numit KJG-SR, mai ușor, de 8,5 g, și mairapid, cu V0 870 m/sec. și 2.460 Joulila 100 m, dar imaginea lui nu apare.

Norbert Klups a probat în poligongloanțele LFB cu un drilling cu țeava de68 cm cu cocoașe externe și ochire me-canică, 5 gloanțe LFB, la distanța de 50m. V0 a fost 642 m/sec., deci cea indi-cată, iar dispersia de 5 cm.

Concluzia: cine are o armă cu țeavaprobată pentru pulbere Nitro de cal.9,3 x72R o poate folosi legal, glonțul arenăscut în Germania.

Cartușul cu glonț de calibrul 9,3x72R a apărut în preajma anului 1890, împreună cu omulțime de alte gloanțe având calibrul 9,3 milimetri, dar cu tuburi de diferite lungimi,între 48 și 82 mm. Cel de 9,3x72R, dând o presiune de maximum 1.800 bari în țeavă, fărăa pune probleme închizătoarelor de arme cu țevi combinate mai ieftine, era folosit maiales de pădurari, trăgând cu pulbere neagră și glonț de 3,2 g cu V0 450 m/sec.

Muniție de vânătoare MUNI}IE

1 2

3

U na dintre cele mai frumoasedescrieri ale cerbului le-amgăsit în slovele lui Ionel

Pop:„nici un alt animal nu înfățișează,îmbinate atât de armonios, puterea cufrumusețea formelor și eleganța mișcări-lor. Gros în trup, cu gâtul puternic ușorarcuit, care poartă cu ușurință și înălțatpovara coarnelor mari și rămurite, dusde picioarele sulegete și totodată numaitendoane și mușchi de oțel, cerbul înain-tează cu o majestate și ușurință desăvâr-șită, fie că pășește agale, ușor, fie că-șiavântă în goană mare trupul greu, cusalturi largi peste pâraie și tufe”. (IonelPop, Din Fauna Noastră, 1959, p.17)

La vânătoarea prin apropiat esteesențială cunoașterea terenului cu lo-curile de hrană, sărării, scăldători,punctele de boncănit. De asemenea,este un atu cunoașterea modului deviață al sălbăticiunii, a trecătorilor șilocurilor de adăpare. Direția vântului,

mersul încet, cu opriri și ascultări dese,constituie chei ale succesului.

Îmi aduc aminte de o întâmplarepetrecută acum un an prin pădurileHodoșului. Cu o seară în urmă, fusese-răm în recunoaștere pe teren pentru aidentifica trecerile cu cele mai proas-pete urme. Aveam câteva locuri care searătau a fi printre cele mai frecventatede cerbi. Am ales să mergem într-unloc numit La Fundoane. Acolo se întâl-neau mai mulți versanți într-o vale cucâteva ochiuri de apă și un loc de hră-nire. Nu departe erau și câteva lumini-șuri, acoperite cu o iarbă grasă, ferităde lumina soarelui, locuri ideale pentruchemarea cerbului.

Am plecat de la cabană înainte deivirea zorilor, mergând mai mult pebâjbâite. Ne trebuia un pic mai mult dejumătate de oră ca să ajungem în loculstabilit. Intenția era să ne urcăm în ob-servator, de unde să ascultăm chema-

rea cerbilor. Dar, cum socoteala deacasă, de cele mai multe ori, diferă decea din târg, pe când mai aveam doarcâteva minute de mers și ne pregăteamsă ieșim pe marginea ultimului luminișdinaintea zonei de hrănire, pădurea arăsunat de boncănitul nervos al unuicerb.

Se auzea dinspre valea unde tre-buia să ajungem. Ne-am oprit la mar-ginea luminișului, protejați fiind detrunchiurile groase ale stejarilor. Dacămai avansam, cerbul ne putea simți…Boncănea și apoi aștepta parcă răs-puns. Acesta nu s-a lăsat așteptat preamult. Din adâncul pădurii, dinspreunul din versanții care coborau spredeschiderea unde eram noi, se auzi răs-punsul. Mugetele se apropiau și, încet-încet, parcă deslușeam și foșnetulfrunzelor atinse de trecerea cerbului cedăduse răspuns. Cei doi se auzeau dince în ce mai aproape.

La boncănitMARIA SĂVULESCU


Toamna ne așteaptă, an de an, cu minunatele zile ce le putem petrece la pândă saumergând la dibuit prin luminișurile pădurilor în perioada boncănitului la cerb. În a douaparte a lunii septembrie, pe lângă diminețile petrecute la vânătoarea de prepelițe, neputem bucura de crepusculul zilei cuprins de răsunetul boncănitului de cerb carpatin.Chemările din perioada împerecherii și lupta pentru supremație dintre exemplareleputernice dau culoare poveștilor vânătorești.

Vânătoare de toamnăDIN TEREN

Foto: ALIN-CODRU MANU


La un moment dat, a apărut în mar-ginea pădurii, sprijinind parcă bogățiacoroanelor copacilor, un cerb imens.După înfățișare avea peste 200 de kilo-grame. După trofeu și alura corpuluipărea un exemplar de peste 8-9 ani.Imaginea lui îți tăia răsuflarea. Era im-punător prin ținută și gabarit. Își ridicăbotul spre cer și începu să boncăneascăcu putere, așteptându-și rivalul.

Înmărmurisem, era atât deaproape, ne despărțeau doar vreo 70-80 de metri. Nu îndrăzneam să ridic bi-noclul și nici aparatul de fotografiat cestătea atârnat de gât. Îmi era teamă sănu îmi fie sesizate mișcările și să sesfârșească povestea. M-aș fi ținut și res-pirația, dacă acest lucru ar fi fost cu pu-tință. Nici nu știu să vă spun dacă autrecut secunde sau minute până când,din partea opusă, a apărut celălaltcerb. Era un pic mai mic, iar coarnelenu erau nici ele la fel de impresionanteca ale primului. Era un cerb tânăr, careavea mai puține primăveri și lupte pen-tru teritoriu. Tânărul cerb scurma sfi-dător în pământ cu privirea ațintităcătre celălalt. Seniorul se apropia decel mai tânăr, încet, mugind din cândîn când. La un moment dat, preț de câ-teva clipe, i-a întors spatele, clipă încare cel tânăr a atacat.

Cerbul cel mare s-a întors brusc șicoarnele lor se încleștară. Nu știu să văspun cât a durat încleștarea. Superiori-tatea celui mai bătrân era evidentă și,încet-încet, tânărul a pierdut teren, înfinal retrăgându-se. Câștigătorulumplu văzduhul cu chemarea sa, aș-teptând parcă apropierea ciutelor, apoise retrase agale spre desișul codrului.Nu mai avea nici un sens să mergemcătre observator. Spectacolul tocmai seîncheiase, iar noi avusesem privilegiulde a-l privi atât de aproape. O singurăurmă de regret încercam, aceea de a nufi reușit să imortalizez momentul…Dar, cine știe, poate voi mai avea astfelde ocazii și în anii ce vor urma.

Deși trecem în fiecare an prin ace-leași anotimpuri, trăind întâmplări si-milare, cu toate acestea, de fiecaredată, sunt trăite cu aceeași intensitatemaximă. Nu te poți sătura nicicând demirosul fânului, de adierea vântului,de arămiul pădurii toamna, de boncă-nitul cerbului sau rotitul cocoșului demunte, de răsăriturile și apusurile ro-șiatice, de șoaptele pădurii, de zborulmagic al sitarului, de sunetul apei stâr-nite de ridicarea rațelor, de susurulrâurilor și pâraielor primăvara. Acestaeste unul din misterele și farmecele na-turii, mereu aceeași și totuși mereu ui-mitoare!

P rin secolul al XIX-lea, în multețări, printre care unele cu tradi-ție în arta vânătorii de cerb, dar

cu mai puțină chibzuială în gestionareavânatului, s-a pus atâta presiune peaceastă specie de vânat, încât numărulexemplarelor a scăzut îngrijorător, înunele locuri dispărând în totalitate.

La noi în țară lucrurile însă au stat alt-fel. Numeroase populări cu cerb carpatin,ample programe de protejare a acesteispecii, au constituit o permanentă preo-cupare din partea instituțiilor silvice și aleAGVPS, reprezentată prin asociațiile tra-diționale de vânătoare, specia avansândși în teritorii noi precum pădurile de câm-pie. Exemple în acest sens sunt zonele ve-cine cu localitățile Comana și Vlad Țepeșdin Județul Giurgiu și nu numai. Pădureabătrână, bine încheiată rămâne însă ha-bitatul obișnuit, iar pentru hrană șiodihnă preferă luminișuri și liziere, dar îlputem întâlni și în crângurile dese șiplantațiile tinere, cu mult lăstar.

Cerbul se caracterizează prin sim-țuri excepționale, văz, auz, miros sen-

sibil și tot atât de fin, toate în armonieperfectă cu forța și rezistența fizică, ra-piditate dar și agilitate atunci când si-tuația o cere. Principalii prădători aicerbului sunt urșii, lupii, râșii, mai rarșacalii. Hrana vegetală îi asigură ener-gia necesară, primăvara și vara prin ve-getația erbacee, fără a ocoli însă niciculturile agricole existente în zonă, iartoamna fructele de pădure, pentru cape timpul iernii să consume și dinscoarța și lujerii tineri ai arborilor.

Toamna „competiției”În lunile septembrie și octombrie, se

desfășoară perioada de boncănit, timp încare, urmând menirea firească a naturii,cerbii dau lupte aprige pentru a-și păziteritoriul și întâietatea la împerechere,adesea în apropierea cârdurilor de ciute.Glasul puternic, asemenea al unor bari-toni veritabili, și zgomotul încleștăriicoarnelor, străbate pădurea, animândlocurile peste care toamna își coboarăvalul de culori arămii. Competiția dintremasculii cuprinși de focul dragostei,

lupta aprigă ce se dă între pretendențiila supremație, pot sfârși adesea cu răni-rea gravă a celui învins. Învingătorul valua în stăpânire ciutele și va transmiteputernicul fond genetic generațiilor vii-toare, ce vor urma, la rândul lor firul vie-ții pe acele locuri. De-a lungulvremurilor, consacrați vânători și păstră-tori ai tradiției cinegetice românești auașternut pe albul hârtiei descriei caremai de care mai alese, scrise cu îndemâ-nare, izvorâte din eterna pasiune pentruvânătoarea la cerb.

După împerechere, masculii viguroșivor părăsi ciutele, retrăgându-se solitarispre locuri tainice, numai de ei știute,iar natura își va urma cursul. La începu-tul verii următoare, prin mai-iunie, ciu-tele vor da viață noii generații. Tinereleblănițe roșcate, stropite cu pete albe,vor purta în timp destinele, dar și valoa-rea genetică moștenită a speciei.

Pe lângă apa FrumoaseiNu credeam că în multele mele pe-

regrinări prin țară, cu și fără arma de

„Baritonul” codrilorCONSTANTIN RĂDAN


Atunci când treci prin locuri de vis în care „regele încoronat” al pădurilor își face simțităprezența, nu poți să nu te lași furat de mireasma codrilor de brazi și de glasul de baritonal falnicului cerb. E un moment sfânt pe care mulți vânători își doresc să-l fi trăit măcar odată în viață, un moment de neuitat, ce va fi adus din amintire în povestiri cu isprăviunice, spuse la ceas de seară…!

DE SEZON


vânătoare, drumurile mă vor purta penegândite și pe acele meleaguri pe carese întind, la nesfârșit, tainice păduri, în-șiruite când mai pe vale, când pe culmisemețe, stăpânite de împărăția sălbăti-ciunilor. Din cele spuse de călăuză, un-deva, nu prea departe de locul unde măaflam, se ridica spre ceruri Vârful luiPătru și, deși era vremea afinelorcoapte, pe piscurile lui mai stăruiau pe-tice de zăpadă din iarna trecută.

În zare, natura conturează o linieînvăluită în ceața serii, culmea Șuria-nului, plină de pajiști cu flori de munte,piscuri, prăpăstii, codri și drumuri pecare trec oierii din Poiana Sibiului, căciacolo sunt stânele lor. Și așa cum spu-nea și Mihail Sadoveanu ,,ei duc cu caii,asinii și tărhatul, mânând ciurdele țigăi,cântând lin în singurătate din tălăngilede aramă. Mișcarea aceasta de la vale înpiscuri o fac de mii de ani generațiilepăstorilor, de la Decebal-Crai și de lastrăbuni și mai vechi”.

Aceste minunate locuri, se chemaucândva Oașa Mică. În graiul locurilor,

oașă însemna loc protejat, oprit la vâ-nătoare și la tăierea pădurii, asemeneabraniștei din graiul moldovenesc. Peaceste meleaguri din Luncile Prigoanei,prieteni ai lui Mihail Sadoveanu, Iero-nim Stoichiță – inspector de vânătoareși pasionat în ale observării cerbului șiIonel Pop – scriitor renumit, cel ce aveasă tipărească de-a lungul anilor revista,,Carpații”, au câștigat dreptul de vână-toare și pescuit și au contemplat, darau și păstrat viața locurilor, fără a ostrica, în ,,Raiul” de la Braniștea Dom-nului.

De-atunci și până acum s-au maischimbat multe, însă prezent fiind peaceste locuri pline de istorie cinegetică,simți o energie care îți dă puterea de aprivi cu atenție trecutul, de al comparacu prezentul și a îndrăzni să faci unefort, în încercarea de a tălmăci viitorulvânătorii noastre.

„Baritonul” codrilorScuturat din gânduri de gestul că-

lăuzei, care duce degetul la gură în

semn de tăcere, ascult acum glasul cer-bului, glas ce se pierde în ecouri ce dauviață codrului. Aștept de acum, cu ne-răbdare, și clipa în care „minunea na-turii” ar putea să se arate, măcarpentru o secundă, nu mai mult.

Boncăluitul cerbului, aflat undevanu prea departe de liziera pădurii debrad, pare a da semn că el este stăpâ-nul ciutelor. Timpul trece, măsurat depașii secundelor și, încet, încet, glasulse îndepărtează, auzindu-se tot maislab dinspre adâncul tainic, învăluit înmister, al pădurii. După aproape unsfert de oră de așteptări ,,Craiul mun-ților”, ,,baritonul munților”,,cu podoabede împărat”, cum îl numea Ionel Pop,s-a retras în sihăstria desișurilor, de-parte de treburile trecătorului. Acolo,în mijlocul hăului, la înălțimea la caredomnește liniștea, departe de legi și fă-rădelegi, cerbul cu coarnele de ,,aur”își îndeplinește menirea, într-un nesfâr-șit dar al sorții, sfidând vitregiile natu-rii și păstrând mândria locurilor…!

Aceste minunate locuri,cândva se chemau Oașa

Mică. În graiul locurilor, oașaînsemna loc protejat, oprit lavânătoare și la tăiereapădurii, asemenea branișteidin graiul moldovenesc. Peaceste meleaguri din LuncilePrigoanei, prieteni ai luiMihail Sadoveanu, IeronimStoichiță și Ionel Pop, scriitorrenumit, au câștigat dreptulde vânătoare și pescuit și aucontemplat dar au și păstratviața locurilor, fără a ostrica, în ,,Raiul” de laBraniștea Domnului.

Dietă sănătoasă, formă fizică adecvatăALECSANDRU CODRIN


Sezonul de vânătoare la păsăret s-a deschis de puțin timp și, pe măsură ce toamna își intrăîn drepturi, alte specii de vânat se vor alătura celor permise în acest moment la vânătoare.Cu toții așteptăm partidele de vânătoare, iar câinele nostru participă alături de noi laieșirile în teren, unde, așteptările noastre, ca și ale colegilor de altfel, sunt la nivel înalt.

Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

Î ntrebarea ce se pune în acest mo-ment este foarte simplă: „Este și par-tenerul nostru patruped pregătit și

în maximă formă fizică pentru provocărilepe care le aduce, în fiecare an, noul sezonde vânătoare?” Cu toții ne dorim un răs-puns afirmativ la această întrebare, iarpentru aceasta este necesară un pic maimultă grijă și observarea cu atenție acâinelui în teren și nu numai.

Un element de bază în acest procesîl constituie hrana și hrănirea corectă acâinelui de vânătoare, paralel cu exerci-țiul fizic, adecvat momentului. Ambeleaspecte, având însă permanent în vedereobiectivul principal al eforturilor noastre,acela de a fi într-o formă fizică excelentăla deschiderea sezonului de vânătoare.Pregătirile au început cu ceva timp înurmă, încă de la începutul verii, sau celpuțin așa ar fi trebuit să fie. Dacă nu afost însă nici acum nu este târziu. Dacăobservăm că obosește repede în teren,iar aspectul este de „pepenaș” bine ro-tunjit, va trebui să controlăm aportul dehrană, paralel cu intensificarea exerci-

țiului fizic și în afara partidelor de vână-toare. Dacă vom lăsa lucrurile să meargăde la sine, cu speranța că își va ajustasingur greutatea, doar pe baza efortuluifizic din timpul ieșirilor la vânătoare,șansele de a aduce situația la echilibrusunt destul de mici. În plus, există posi-bilitatea epuizării fizice a câinelui și pier-derea balaței armonioase a organismuluisău, aspect mult mai greu de refăcut ul-terior. În plus, un câine greoi este multmai expus accidentărilor, alt aspect ne-gativ, nedorit. Depinde însă de noi pen-tru a preveni și evita toate aceste neplă-ceri.

Majoritatea firmelor producătoare dehrană pentru câini oferă informații pri-vind vârsta și greutatea diferitelor rasede câini, în paralel cu modul/cantitățilecorecte pentru hrănirea acestora. Nu tre-buie decât să ne facem „lecțiile” și sărespectăm instrucțiunile date. Nu estecazul să ne sperie ideea de a reduce can-titatea de hrană zilnică, dacă situația ocere. Un câine mai ușor este un câinemai agil și implicit mai puțin expus pe-

ricolului accidentărilor în teren. La polulopus se află tendința, de obicei mult maides întâlnită, de a supradoza hrana pa-trupedului, cu gândul ca nu cumva săsufere de foame. Atitudinea este cât sepoate de firească și bine intenționată,dar trebuie controlată cu grijă, pentru anu cădea în latura cealaltă, aceea de aavea în cele din urmă un câine obez, le-neș și greoi, care nu va mai face marelucru în teren, spre dezamăgirea tuturor.Iar oferirea hranei la discreție câinelui,lucru pe care mulți dintre noi o facem,trebuie să recunoaștem, în ideea că vaconsuma doar atât cât îi trebuie, de celemai multe ori nu este soluția cea maibună. La fel ca și în cazul oamenilor,tendința este de a lua în greutate, iar pecâini chiar că nu-i putem învinui înacestă situație. Controlul echilibrului esteîn mâinile noastre iar echilibrul întrehrana/hrănirea adecvată și efortul fizicbine dozat este bagheta magică ce nepoate ajuta să obținem performanța înteren. Trebuie dor să o mânuim cu tact,asemena unui dirijor iscusit!

AnghinareaDOCTOR PLANT

C unoscută încă din vechime, an-ghinarea era folosită în alimen-tație la greci și la romani iar

Pliniu cel Bătrân o menționează ca fiindcultivată în grădini din regiunea Car-taginei și Cordobei. În perioada anilor1400-1500, planta devine cunoscută șiîn țări precum Franța și Olanda, olan-

dezii fiind cei ce traversează CanalulMânecii și o introduc în Anglia, pentruca mai apoi, în secolul al IXX-lea, să fiedusă de coloniștii francezi și spanioli șipe continentul nord-american. La noi,anghinarea crește natural sau este cul-tivată, cu precădere în zona de câmpieși deal, preferând locuri luminoase/în-

sorite aflate pe soluri cu umezeală su-ficientă dar bine drenate. Planta estefolosită atât ca plantă cu potențial tă-măduitor cât și în gastronomie, putîndfi adesea întâlnită și ca plantă orna-mentală în grădini amenajate, datorităvigurozității plantei în general dar șiculorii decorative, roșii-violacee puter-nice a florilor.

Pentru obținerea preparatelor natu-riste, de la anghinare se folosesc frun-zele, uneori și rădăcina, părți ale planteibogate în cinarină, polifenoli, flavo-noide, inulină, vitaminele A, B, C, E șiK, având și o serie de săruri de calciu,fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu șizinc. Cinarina este componenta respon-sabilă pentru gustul amărui al prepara-telor din frunzele de anghinare, o sub-stanță cu efecte benefice în cazulafecțiunilor gastrointestinale, ale fica-tului și bilei. Grație principiilor activeîn general, preparatele din plantă potajuta și în cazuri de diabet și colesterolrdicat, afecțiuni respiratorii, reumatis-male și cutanate ușoare, precum și încazul gutei, având efect antiinflamatorși antioxidant. De asemenea, poate fide folos în cazul lipsei poftei de mân-care și pentru ameliorarea stărilor degreață. În gastronomie se folosesc lobiibulbilor florali, recoltați înainte de în-florirea plantei. Ambele variante colo-ristice, verzi sau purpuriu-violacee, alebulbilor florali de anghinare obținutăîn culturi amenajate, sunt apreciate de-opotrivă în prepararea diferitelor pro-duse culinare, proaspăt pregătite sauconservate, grație calităților nutritive,dar și de gust, ale acestora.

Preparatele în scop tămăduitor dinanghinare pot fi sub formă de ceai/in-fuzie din frunze uscate, suc stors dinplanta proaspătă, tinctură din frunzesau pulbere din planta uscată.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării proble-melor de sănătate sau pentru înlocuireamedicamentelor prescrise de persoana-lul medical autorizat. Înainte de a uti-liza plantele medicinale în general, suborice formă, este recomandată vizitala medic iar administrarea preparatelornaturiste din anghinare să se facă nu-mai la recomandarea acestuia. Opiniamedicului este neapărat necesară și seimpune ca o măsură de prevedere, pre-cauție și siguranță.


Plante tămăduitoare FLORA

bulb floral bulb floral floare frunză

Anghinarea (Cynara scolymus) este o plantă erbaceeperenă ce face parte din familia Asteraceae, având origineaîn zona mediteraneană a continentului european – Grecia,Italia, Spania, fiind însă menționată și pe coasta de nord aAfricii, invecinată mării Mediterane. Planta poate atinge 1-1,5 m înățime, are frunzele mari, bine dezvoltate, deformă triunghiulară alungită, cu lobi adânci iar pe parteainferioară sunt de un verde-albicios, ușor de recunoscut.Înflorește de la începutul verii, mai-iunie și până înseptembrie iar florile sunt de culoare violacee intensă.


UMOR

Povestindu-le camarazilor desprecalitățile formidabile ale câinelui său,Bulă îl scarpină ușor după ureche:

- Este formidabil, nu altceva. Nu exage-rez deloc, dar mă simte de la câțiva kilometri.

- Hm,… poate n-ar strica să mai faciși tu câte-un duș din când în când, îi su-gerează Țiți.

* * *După a patra halbă cu bere, Bulă

cade pe gânduri și, în cele din urmă, of-tează plin de nostalgie:

- Ehe,… înainte aveam vreo cinci amanteși tot nu-mi ajungeau, iar acum n-am decâto nevastă și nu mai știu ce să fac cu ea.

* * *Bulă și Țiți stau la o masă cu halbele

în față, iar la un moment dat Bulă îi faceun semn discret spre o masă laterală:

- Uită-te pe șest la boșorogii ăia doide la masa alăturată, la cât de rablagițisunt, băutură le mai trebuie.

- Hm,… murmură Țiți, zâmbind cutristețe, chiar nu te-ai prins că te uițiîn oglinda de vis-à-vis?

* * *- De unde ai mă Bulache portofelul

ăla plin cu bani, îl întreabă Bulă surprins.- Păi, eram în autobuz și i-am strigat

unui coleg că mașina poliției e în spatelenostrum, iar un tip de lângă mine a arun-cat portofelul pe jos și a rupt-o la fugăimediat ce s-au deschis ușile.

* * *Bulă face armata la parașutiști și se

află lângă ușa deschisă, de care militariise apropie pe rând, iar el le dă brânci apu-când concomitent de coarda care va des-chide parașuta după salt. Cel care a ră-mas ultimul nu dă semne că ar avea degând să sară, așa că Bulă îl smucește cuputere și îi dă brânci pe ușa încă deschisă,bombănind:

- Fricosul…!- Ce-ai făcut? îl întreabă coman-

dantul, devenit deodată alb la față.- Păi, l-am ajutat și pe fricosul ăla

să sară, nu l-ați văzut că ezita?- Idiotule,… ăla era pilotul avionului.

* * *- Doctore, se plânge Bulă, de la un

timp mă înnebunesc coșmarurile.- Se mai întâmplă, încearcă medicul

să-l liniștească, dar ce visezi?- Că mă însor.- Cu cine?- Cu nevastă-mea.

* * *Bulache calcă hotărât și se apropie

de comisia de la bacalaureat, așe-zându-se pe scaun sigur pe el:

- Ai auzit de Arhimede,… nu-i așa?îl chestionează șeful comisiei zâm-bindu-i ca să-l încurajeze.

- Normal.- Perfect. Deci, conform legii lui Ar-

himede, ce se întâmplă dacă te scu-funzi complet în apa din cada de baie?

- Sună telefonul, răspunde Bulache,la fel de sigur pe el.

BULINEȚIȚI

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU


PESCUITCompetiții 30

Atelierul muscarului 31Pescuit la răpitori 32

Pescuit la Marea Neagră 34Pescuit la muscă artificială 36

Pescuit pe râu 38

SEPTEMBRIE

Prima lună a toamnei a început cutemperaturi ridicate, secetă în sud șiest și debite scăzute ale râurilor și Du-nării. Vom căuta peștii în zonele mai

adânci și mai răcoroase, cu izvoare subterane sau curenți. Odată cu răcorireavremii, pescuitul, atât cel de pe mal cât și cel din barcă, ar trebui să dea rezultatebune la toate speciile de pești, pașnici sau răpitori. Prelungirea verii îi favori-zează pe cei care și-au programat concediul la mare în această perioadă, cândpescuitul marin dă bune rezultate. În apele de munte, pescuitul salmonidelorse închide începând cu 15 septembrie.

CE PESCUIM

Minuta celui de-al 39-leaCongres C.I.P.S.MUGUREL IONESCU


În data de 11 august, A.G.V.P.S. din România a primit documentul denumit „MINUTA celuide-al 39-lea Congres Ordinar C.I.P.S., Niagara Falls (USA), sâmbătă, 12 mai 2018”.Congresul a avut loc în complexul hotelier Doubletree Hilton și a cuprins toate federațiilecare formează confederația, respectiv: F.I.P.S.-apă dulce, F.I.P.S.-muscă și F.I.P.S.-mare.A.G.V.P.S., membră a C.I.P.S. în cadrul federațiilor F.I.P.S.-apă dulce și F.I.P.S.-muscă, afost reprezentată de dl. Teodor Bentu, vicepreședinte al A.G.V.P.S. cu activitatea depescuit și membru al Comisiei Verificatorilor de Conturi a C.I.P.S.

Congresul C.I.P.S.ACTUALITATE

A genda evenimentului a cu-prins, printre altele: deschide-rea oficială, aprobarea

hotărârilor Congresului de la Praga(2017), acceptarea de noi membri, ra-portul Prezidiului, raportul federațiilor,raportul președintelui Comisiei Sporti-vilor, raportul președintelui ComisieiAntidoping și Comisiei Medicale, pla-nul de activitate pentru anul 2018,aprobarea bugetului, programarea lo-

cației și a datei de desfășurare pentruurmătoarele două congrese (2019 și2020).

Lucrările congresului au fost des-chise de președintele C.I.P.S., prof. Fe-renc Szalay, care a nominalizatmembrii Comisiei de validare a manda-telor și membrii Prezidiului.

În raportul Prezidiului, președinteleFerenc Szalay a constatat extindereaconstantă a C.I.P.S. În anul parcurs, 11

noi organizații au aderat la confedera-ție, formând un total de 145 demembri în prezent. 144 dintre acesteorganizații provin din 77 de țări de pe5 continente, iar Federația Internațio-nală de Casting este membru asociat.

În raportul lor, vicepreședințiiAbdou Diouf și John Knight, responsa-bili cu problemele pentru mediu și celepentru tineret, au subliniat rolul orga-nizațiilor naționale membre în protec-

ția mediului ambiant și salvgardareaihtiofaunei. Dacă nu se are în vedere opercepție clară a ceea ce au de făcut or-ganizațiile în propriile lor țări, nu va fiposibil de stabilit o strategie comună înacest sens.

Rapoartele la Congres au fost pre-zentate de președinții federațiilor afi-liate, respectiv Claudio Matteoli –F.I.P.S.-apă dulce, Gilbert Zangerle –F.I.P.S.-mare și Stefan Allacker –F.I.P.S.-muscă.

Totodată au fost prezentate și apro-bate rapoarte privind execuția finan-ciară, bilanțul pe anul 2017, bugetulpentru anul 2018 și raportul ComisieiVerificatorilor de Conturi.

Claudio Matteoli a atras atențiaasupra consumului de către concurenția medicamentelor care conțin sub-stanțe interzise aflate pe lista Anti-do-ping și repercusiunile pe caredepistarea pozitivă o poate avea asupraacestora, chiar folosite involuntar.Exemplifică prin utilizarea medicamen-telor care conțin diuretice, folosite pen-tru controlul hipertensiunii arteriale.

Stefan Allacker a ținut să remarcecă, în fiecare an, în perioada desfășu-

rării competițiilor internaționale, areloc și un simpozion având ca temă con-servarea mediului înconjurător și a fau-nei sale acvatice. Anul precedent, lasimpozionul având ca temă protecțiasalmonidelor în Slovacia, au participatactiv majoritatea reprezentanților echi-pelor participante. Aceștia au dat do-vadă de un înalt nivel de cunoștințeinternaționale, lucrările fiind urmatede discuții active. Specialiști locali detop aleg de obicei subiecte care intere-sează majoritatea țărilor prezente.

Jose Luis Bruna, președintele Tribu-nalului Anti-doping, a informat Con-gresul asupra deciziei luată cu ocaziaîntâlnirii Prezidiului de la Roma, de atransmite fiecărei organizații afiliate oscisoare prin care Tribunalul să rea-

mintească tuturor concurenților careconsumă medicamente aflate pe listaAnti-doping să anunțe din timp, în spe-cial cei care consumă diuretice. Dacă,în pofida acestui sfat, se vor depsita re-zultate pozitive datorate deficienței decomunicare dintre organizații și concu-renți, organizațiile vor fi sancționate fi-nanciar.

Au urmat discuții pe marginea ra-poartelor prezentate, majoritatea dele-gaților comentând sau cerând lămuririsuplimentare în legătură cu depistareași sancționarea cazurilor pozitive rezul-tate în urma controalelor Anti-doping.

Ferenc Szalay a prezentat planul deactivități pentru anul 2018, acesta fiindaprobat în unanimitate de către ceiprezenți.

În legătură cu Jocurile Mondiale dePescuit 2019, Andries Maree, reprezen-tantul Africii de Sud, a mulțumit dinnou pentru alocarea acestui evenimentși a prezentat detalii legate de organi-zare în ansamblu, cu precizări impor-tante, în ceea ce privește ceremonia dedeschidere, care va avea loc în PiațaExpoziției din Johannesburg, și paradaechipelor, care va porni din Piața Man-dela.

În încheiere s-au luat în discuțiecandidaturile și datele de desfășurarea următoarelor două congrese, cele dinanii 2019 și 2020.

Pentru anul 2019 au existat douăsolicitări, din partea Irlandei și a Ka-zakhstanului. Documentația Irlandeifiind incompletă, s-a decis desemnareaKazakhstanului pentru găzduirea, laAlmaty, a congresului din anul 2019.

Pentru anul 2020 și-au depus can-didatura Cipru și Mexic. Supusă la vot,decizia a fost acordată Mexicului, culocalitatea Acapulco.

Fără a mai exista nici o altă inter-venție, președintele Szalay a declaratînchise lucrările celui de-al 39-lea Con-gres C.I.P.S.


În legătură cu JocurileMondiale de Pescuit

2019, Andries Maree,reprezentantul Africii deSud, a mulțumit din noupentru alocarea acestuieveniment și a prezetatdetalii legate de organizareîn ansamblu, cu precizăriimportante în ceea ceprivește ceremonia dedeschidere, care va avea locîn Piața Expoziției dinJohannesburg, și paradaechipelor, care va porni dinPiața Mandela.

Campionatul privat de pescuit al A.G.V.P.S.MUGUREL IONESCU


Faze finaleCOMPETI}II

În zilele caniculare ale lunii august, două piste excelente de concurs, situate la extremelede sud-est și de nord-vest ale țării, au găzduit două dintre competițiile de anvergură alecampionatului nostru. Finalele echipelor de feeder și ale seniorilor la pescuit staționar aureunit din nou la start cei mai buni concurenți ai asociațiilor afiliate la A.G.V.P.S. Ambelefinale au fost coordonate de responsabila subcomisiilor, dna. Veronica Ispas.

F inala de pescuit la feeder categoriaECHIPE, s-a desfășurat în pe-rioada 24-26 august pe bazinul

piscicol Sărulești, în organizarea A.J.V.P.S.Zalău – C.S.P.S. Numărul echipelor par-ticipante nu a fost pe măsura amploriipe care a luat-o această disciplină în ul-timii ani, doar 4 echipe disputându-șicele trei trepte ale podiumului. Lupta afost totuși aprigă și rezultatele pe măsură.

Clasamentul a fost următorul:FEEDER X (Radu Prisăcariu, George

Martinov, Cristian Elena, Dan Predoiu,Lucian Fiat) – 17,5 p – 48.985 g;

PESCUIT ARAD (Marius Bodea,Adrian Petrișor, Cosmin Brola, Cătălin Hor-noi, Sorin Iovescu) – 20,5 p – 50.560 g;

PESCUIT FÂNTÂNELE (Dorel Tamaș,Adrian Ardelean, Marc Coste, Zsolt Ba-lasz, Răzvan Răceală) – 29 p – 34.970 g;

APS BUCUREȘTI (Cătălin Constanti-nescu, Mihai Ruse, Alexandru Oros, ClaudiuBanu, Mihai Sârbu) – 33 p – 29.455 g.

„Vă mulțumesc oameni dragi și deose-biți , pentru că îmi oferiți momente de-osebite și speciale. Pescarii de feeder,cei mai buni din România la aceastăoră, s-au întrecut la sfârșitul acesteisăptămâni, pe Lacul Sarulești, în finalaCampionatului A.G.V.P.S. Ambiții mari,orgolii și mai mari... dar mult bun simțși fair play. E o plăcere să organizeziconcursuri cu acești oameni minunați.Am avut câștigători… și învinși… amavut bucurii... contre, mici nemulțu-miri... dar a fost o întrecere între oameniresponsabili și superpescari! Felicităripentru Fiat Pescuit La Feeder – FEEDERX – au fost cei mai buni și au știut săcâștige. Bravo tuturor și mult bine, să-nătate și fire întinse... dar nu rupte!

Eu, Veronica Ispas, vă mulțumesc!”

VERONICA ISPASFinala de pescuit staționar a categoriei SENIORI s-adesfășurat în perioada 30august – 2 septembrie pe

bazinul piscicol Călinești – Oaș, în organizarea A.J.V.P.S.Satu-Mare – C.S.P.S. Au fost prezenți 35 de concurențireprezentând 14 asociații afiliate la A.G.V.P.S.

Primii 15 concurenți au fost următorii:1. Săvinel „Nuțu” Sabău – 4 puncte – 39.335 g;2. Alexandru Găvan – 6 puncte – 34.040 g;3. Andrei Bucur – 7 puncte – 38.380 g;4. Botond Koszorus – 8,5 puncte – 29.655 g;5. Vasile Miclea – 9 puncte – 30.920 g;6. Robert Zob – 10 puncte – 29.575 g;7. Zsolt Benzar – 10,5 puncte – 27.445 g;8. Doru Poiană – 11 puncte – 36.100 g;9. Ervin Orosz – 11 puncte – 34.695 g;10. Dragoș Popa – 12 puncte – 31.965 g;11. Iosif Baba – 13 puncte – 30.640 g;12. Octavian „Pami” Tudor – 14 puncte – 32.070 g;13. Toni Stanciu – 14 puncte – 26.805 g;14. Constantin „Maty” Mateescu – 15 puncte – 24.745 g;15. Andrei „Micuțu” Ghioghiu – 16 puncte – 28.710 g.

CLASAMENT

P e malul apei, lucrurile s-au maischimbat chiar și față de cudoar două trei săptămâni îna -

inte. Seceta prelungită, potopul de căl-dură al verii, au subțiat sensibil rezer-vele de apă, iar la munte debitele auscăzut considerabil. Apele sunt foartepuțin adânci și foarte limpezi, fapte cevin să crească dificultatea partidei depescuit. Este acel timp din an când vatrebui să punem în practică toată înde-mânarea, pentru a ademeni precauțiicavaleri cu pistrui viu colorați.

Pentru a ne spori șansele și a înclinabalanța în favoarea noastră, câteva lu-cruri trebuie luate în considerare. Apeleîncep să se răcească, apetitul și vigoa-rea peștilor scade, iar apele limpezi șiadânci de doar câțiva centimetri suntelemente ce nu trebuie să scape aten-ției. În plus, numărul insectelor ce-șiîncercă încă puterile în, pe, și deasupraapei, se reduce simțitor, fapt ce spo-rește dificultatea alegerii artificialelorcu care vom pescui. Și toate aceste ele-mente pot să aibă aceeași importanțăatunci când ieșim la păstrăv la începutde septembrie.

Se pare că elementul cheie este răb-darea, care ne va ajuta să testăm câtmai multe variante de artificiale și me-tode, până ce vom descoperi, sperămcu toții asta, soluția momentului. Pu-tem începe cu muște uscate, gen „pa-rașute” sau „bivizibile”, după care vomcoborî „ștacheta”, dacă putem spuneașa, încercând o combinație/tandemde uscată, să nu uităm de minusculelefurnici, și udă sau uscată și nimfă, pen-

tru ca apoi să descindem complet sprefundul apei, folosind nimfe mai greleși ușor supradimensionate. Iar la final,dacă nici una dintre variante nu a găsitac pentru „cojocul argintiu cu pistrui”,vom scoate, din cutiuța cu minuni,streamerele ce pot stârni atenția cava-lerilor ce încă mai pândesc în unde.

Cât privește culorile artificialelor,recomandările par a înclina spre culoriînchise, maron, cenușiu și chiar negru,pentru muștele pescuite aproape de su-prafața apei și, prin total contrast, culorivii, verde, roșu-carmin, dar și galben șiarămiu, ultimile fiind asemănătoare cucele din paleta de culori a toamnei. Pen-tru streamere, de data aceasta, ideeaar fi să imite adevărați intruși nepoftițiîn cercul bine păzit de cavalerii cu pis -trui, intruși care, sperăm, ar putea de-clanșa atacul instinctiv al păstrăvilor ce-și apără teritoriul. Iar în acest scenariu,culorile potrivite par să fie tot cele vii,bătătoare la ochi, precum charteuse-ulsau ciclamen-ul. Poate să pară o teorieca dintr-o poveste, dar la acest timp dinan, totul este posibil. Adăugând aici șiun echipament ultralight - ansamblulmulinetă/lansetă/fir, din clasele 3, celmult 4, și mai ales un forfac lung, ce neva ajuta să evităm lungirea umbreinoastre spre locul în care pescuim, pu-tem spune că am făcut practic tot ceeste posibil pentru a avea încă o datășansa de a admira frumusețea sclipirilorde argint, împodobită cu roșul pistrui-lor, pe care doar păstrăvii indigeni opot oferi la mijloc de septembrie…

Fir întins!

Vremea a trecut, iar toamna se apropie cu pași grăbiți, punând culori arămii în frunzeledeja ostenite de arșița verii. Mijlocul lui septembrie aduce închiderea sezonului la păstrăvși, odată cu aceasta, peste apele muntelui, se va așterne din nou liniștea. Potecile ceînsoțesc malul apelor sunt încă deschise și îmbie parcă la o drumeție pe firul undelor cestrălucesc în lumina tot mai cernită a soarelu. Și pentru că pasiunea pescuitului la păstrăvva trebui ostoită pentru o perioadă bună de timp, o ieșire înainte de finalul sezonului va ficât se poate de bine-venită.

Culori de toamnăALEX CODRESCU


Atelierul muscarului ECHIPAMENT

furnică

nimfă

streamer

N u este un stil de pescuit ușor,din contră, dacă nu stăpânițifoarte bine tehnica lanseurilor

lungi, la distanță, cu muște grele, ca săputeți lansa minimum 20 de metri, maibine nu încercați. Eu lansez tot șnurulde 17 de metri plus liderul de 1,5 metriși ceva backing cu o medie de 1 din 3lanseuri, în condițiile în care celelaltedouă au lungimi de aproximativ 23-25de metri. După mai multe ore de blindcasting, îmi obosesc mușchii mâinii, iarfrecvența lanseurilor full scade, deci nueste ușor.

De ce distanță de lansare?Și așa ajungem la motivele din spa-

tele fiecărui lanseu lung. Pescuiesc cushooting head-uri integrate, șnururi WF,al căror head măsoară 10,2 metri. Acestcap are o viteză de scufundare deaproape 4 cm/s, iar pentru a prezentaeficient muștele acolo jos, trebuie sălansați de cel puțin două ori lungimeahead-ului. Acesta trebuie lăsat să se scu-funde, musca să ajungă pe substrat,apoi puteți începe recuperarea. Runningline-ul, sau partea subțire a șnurului,este plutitoare și, de obicei, recuperezpână când primul metru al head-uluitransparent a intrat prin inelele lanseteiși a ajuns la mână. Dacă veți lansa doarhead-ul, în primul rând nu-i veți da voiesă se scufunde suficient, deci nici strea-merul nu va evolua în apropierea sub -


Vara care tocmai s-a încheiat nu a fost o reîntoarcere lapescuitul cu muscă, ci o continuare, pentru că anul acestanu am avut cum să plec într-o destinație de SWFF -saltwater fly fishing, adică pescuit cu muscă în apă sărată.În căutarea unor driluri mai serioase pentru unechipament de clasă 9, am zis să încerc peștii noștri cuartificiale care să imite prada răpitorilor, și chiar am rămasuimit de rezultatele primelor partide.

Pescuit la răpitoriSPINNING

Șalăi „răi de muscă” (II)Text și fotografie ANDREI ZABET


stratului; în al doilea rând, veți prezentanăluca pe distanțe scurte, din nou inefi-cient și fără rezultate.

Cum recuperămEvident, acest aspect ține de mai

mulți parametri, dar de regulă, un strip(tragere sau recuperare cu mâna) așnurului între 5 și 15 cm ar trebui să fiede ajuns. Când simt că streamerul seopintește în denivelările substratului lafiecare 5-15 cm de fir recuperați, știucă sunt unde trebuie. Pentru că șalăulvânează pe substrat ziua, acolo vremsă-i prezentăm și noi imitațiile din părde cerb și diverse materiale sintetice,legate în jurul cârligelor.

Cum înțepămEste o parte la fel de dificilă ca și

lansarea muștelor cu ochi grei, dinplumb sau bronz, pentru că, în pescui-tul cu muscă artificială în apă sărată,cea mai importantă regulă este do nottrout set. În traducere liberă, asta în-seamnă nu înțepa ca la păstrăv. Lanse-tele de muscă, oricât de puternice ar ficlasele lor, nu au aceeași rigiditate pre-cum cele de spinning sau de casting,pentru a înțepa peștii cu ele. De aceea,mișcarea de înțepare este transferată înproporție de 95% șnurului. Când un ră-pitor atacă, tragem de șnur în lungulsău, cât mai energic, cu mâna pe lângăcorp și, eventual, ducem și mâna culanseta în spate, pentru a menține ocât mai mare tensiune a șnurului. Dacăse întâmplă să înțepați ca la păstrăvsau clean, prin ridicarea instinctivă alansetei la un unghi dat, veți pierde celpuțin 9 din 10 pești.

De ce scăpăm pești în drillChiar și cu înțeparea în lungul șnu-

rului, am pierdut recent un alt șalăufrumos, care a scăpat pe drum sprebarcă, înainte să-l ridic la suprafață. Unalt factor care crește sigur rata rateuri-lor este și faptul că, pe zonele cu piatrăsau cu substrat tare, cârligul muștelorse agață superficial în obstacole și îșipierde rapid agerimea vârfului. În acest

caz, încercăm cu o pilă fină să redăm oparte din ascuțime, sau punem omuscă nouă.

Cel fel de muște?Dincolo de celebrele Clouser Min-

now, despre care v-am povestit înprima parte, am încercat să creez niștemuște care să aducă și o minimă vibra-ție în ecuația căutării șalăilor, dincolode strălucirea dată de diversele mate-riale sintetice. Astfel, am găsit cozi înformă de „virgulă”, din materiale tex-tile, deci mai rezistente decât siliconul,special create pentru streamere. Scena-riul pescuitului la șalău presupune de

multe ori apă tulbure, deci orice stropde vibrație pe care răpitorii să o poatădetecta cu linia laterală sporește șan-sele de a-i convinge să muște.

Viitorul sună bine!Am prins ceva strapazani „nepunc-

tabili” la muscă vara aceasta, însă celmai mare șalău de pe Gostilele a avutaproximativ 60 de centimetri și a intratpe un streamer Clouser Minnow. Deci,se poate, totul e să nu renunți. Cu toateastea, sper ca în viitorul apropiat săprind primii bonefish și tarpon-i dintr-odestinație la care visez de ceva vreme,dar... toate la timpul lor!

Am prins cevastrapazani

„nepunctabili” la muscăvara aceasta, însă cel maimare șalău de pe Gostilele aavut aproximativ 60 decentimetri și a intrat pe unstreamer Clouser Minnow.Deci, se poate, totul e să nurenunți”.

M area Neagră se află într-uncontinuu proces de degra-dare trofică, ceea ce duce la

diminuarea semnificativă a populațieipiscicole. Influența Dunării, care sevarsă în mare pe litoralul românesc, nueste nici ea de bun augur, apele sal-mastre fiind agreate de puține speciimarine.

Dunărea este o importantă cale flu-vială internațională, care parcurge 10țări (Germania, Austria, Slovacia, Un-garia, Croația, Serbia, România, Bul-

garia, Republica Moldova, Ucraina) șiare afluenți din alte șapte țări, trecândprin patru capitale de stat: Viena, Bra-tislava, Budapesta și Belgrad. Efecteleapelor dulci și poluate se diminueazăprin diluare în apa mării, astfel că ve-cinii noștri beneficiază de o faună ac-vatică mult mai bogată.

Găsim totuși, și la noi, destule speciide pești: guvide, chefal, zargan, bar-bun, hamsie, scrumbie, rizeafcă etc. Oprovocare pentru un pescuit de sep-tembrie este chefalul.

Scurtă prezentareChefalul este o specie eurihalină,

adică suportă variații mari ale salinitățiiapei. Poate pătrunde pentru hrănire înlagunele litorale, dar se reproduce nu-mai în mare, începând cu ultimele zileale lunii mai. Eclozarea icrelor are locla sfârșitul verii, iar puietul ajunge ladimensiunea de 4-5 cm în primăvaraanului următor. Trăiește în părțilecalde și temperate ale celor trei oceaneși în mările învecinate, putând fi întâl-nit și în estuarele unor râuri care sevarsă în aceste mări. Se hrănește înspecial cu diatomee și anfipode, iar înlacurile litorale, cu detritus vegetal,alge și copeopode planctonice. Din celecinci specii care trăiesc în Marea Nea -gră, pe litoralul românesc se regăsesclabanul, singhilul, ostreinosul și, foarterar, platarina.

Hai la pescuit!Vom căuta chefalii, în primul rând,

observând locurile frecventate de pes-carii localnici. În lipsa acestora, vomstudia configurația malurilor. Plajelepustii, fără curenți sau valuri semnifi-cative, golfurile adânci sau structurilecare înaintează cât mai mult în mare,diguri, anrocamente sau stabilopozi,oferă șanse, câteodată surprinzătoare,pentru întâlnirea cu chefalii.

Ne vom înarma cu vergi robuste, cuacțiune de vârf, lungi de 4,20-4,80,echipate cu mulinete având capacitatemare de stocare a firului. Nu sunt re-comandate vergile destinate pescuituluila crap datorită rigidității lor specifice,corespunzătoare dimensiunilor captu-rilor și sistemului de semnalizare a tră-săturilor. În cazul nostru, vârful trebuiesă semnalizeze acțiunea unui pește sus-


Vremea caniculară, cu prelungirea verii toride pe care ampetrecut-o, ne îndeamnă să căutăm valurile înspumate alemării sau cărările răcoroase de munte. Dacă la munte,începând cu 15 septembrie, pescuitul salmonidelor seînchide, la mare putem profita de ospitalitatea digurilor, agolfurilor sau a plajelor pustii, dacă le găsim, pentru acăuta peștii marini la începutul toamnei.

Pescuit la Marea NeagrăTEHNIC~

Chefali la începutul toamneiText și fotografie MUGUREL IONESCU

picios și să nu-i dea de bănuit.Linia de pescuit este formată dintr-

un plumb de peste 50 g, prevăzut cuprotuberanțe, și două cârlige cadmiate,cu tijă lungă și curbură largă, atașateprin intermediul unor plutitoare viu co-lorate. Forma plumbului are rolul de aîmpiedica rostogolirea liniei sub influ-ența valurilor și curenților, iar pluti-toarele asigură flotabilitatea și buna vi-zibilitate a momelii din cârlige.

Ca momeală vom folosi, în exclusi-vitate, așa-zisă „râmă de mare”, de faptcopeopodul Nereis succinea, procuratde la localnici sau prin forțe proprii.

Final de sezon estivalMai rămâne să lansăm moturile în

larg, să așezăm vergile pe suporturi în-alte, care să permită observarea miș-cării vârfului când peștele trage, și săle supraveghem.

Cu multă răbdare, dar și ceva noroc,dacă am urmat toți pașii care trebuiauparcurși, vom avea satisfacția de aaduce la mal câțiva pești prețioși.

Să profităm că, în acest an, toamnae ca vara, iar valurile mării încă maiascund comori care se cer descoperite.


Ingrediente: 1-1,5 kg de rizeafcă,două căpățâni de usturoi, 2 ardei iuțiverzi, două roșii, 3 lingurițe de muștarde Dijon, 200 ml ulei de măsline, 150ml oțet de mere, sare, piper.

Preparare: peștele se eviscereazăsuperficial, se presară cu sare și piperși se frige pe grătarul încins până se„aurește” pe ambele părți. Preparareasosului: se curăță usturoiul și se zdro-bește mărunt, după care se amestecă

în blender cu ardeii, curățați de se-mințe și tocați mărunt, cu roșiile cură-țate de pieliță, mărunțite, muștarul,uleiul și oțetul.

Servire: peștișori se servesc pe unplatou ornamental, alături de bolul cusos de usturoi. O mămăliguță caldă nustrică, dar un pahar aburit de vin albsec, aligote/sauvignon blanc/feteascăregală/riesling este obligatoriu. Poftăbună!

RIZEAFCĂ LA GRĂTAR CU SOS DE USTUROIMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Rizeafca (Alosa tanaica) sau rizafca este un pește teleosteanrăpitor marin anadrom din Marea Neagră și Marea Azov, carepătrunde pentru reproducere în lacurile litorale sau încursurile inferioare ale fluviilor (Dunăre, Nistru, Prut, Nipru,Don, Kuban). Face parte din familia clupeidelor, fiind înruditcu scrumbia. Carnea de rizeafcă, cu grăsimi de cca. 3-4%, seconsumă atât proaspătă, cât și sărată.

F ie că am urcat spre zonele al-pine sau am optat doar pentruo ieșire pe malul unui lac de

montan, am avut ocazia de a admiraminunea culorilor alese din paleta cur-cubeului pe care noul anotimp îl așternepeste natură. Peisajul natural aduce unfarmec aparte tabloului pe care îl regă-sim mereu, la acest timp din an, cândpornim pe cărări de ape în căutarea„pis truiaților” de septembrie…

Unde, ce și cum, la vremeatoamnei

La fiecare ieșire în căutarea păstră-vilor vom avea grijă să observăm cuatenție nu numai apa și malurile sale ciși condițiile din jurul nostru, în gene-ral. Aceasta deoarece toamna aduce

schimbări sensibile ce influențează atâtapele și viețuitoarele acvatice cât șicondițiile de mediu în care pescuim.

Apele, deși au început să se ră-cească puțin câte puțin, sunt încă sufi-cient de calde pentru a oferi condițiibune peștilor care se hrănesc încăactiv. Apar însă primele semne de în-cetinire a ritmului biologic, exprimateprin „mofturile” mai accentuate, dacăle putem numi astfel, pe care peștiiîncep să le facă. Păstrăvii, pentru căspre ei ne înclinăm atenția, continuă săse ridice din unde pentru a culege o in-sectă ce vine pe suprafața apei dar nuvom mai asista la salturile de-a dreptulacrobatice pe care le vedeam cu câtevasăptămâni în urmă. Apoi, vor preferaadăpostul unui trunchi căzut pe apă

„Pistruiați” de septembrieText și fotografie MAC


Vara a trecut deja în amintire iar la munte, toamna pune de-acum culori arămii înfrunzele arborilor. În fiecare an, mijlocul lui septembrie aduce închiderea sezonului lapăstrăv și odată cu el încheiem încă un capitol al verii, pe ape de munte. Seceta prelungităa diminuat simțitor debitele apelor de munte iar limpezimea lor aduce sclipiri de cristal înundele purtate spre văi.

Pescuit la la muscă artificialăMUSC~RIT


sau al unui bolovan mai dolofan, aștep-tând hrana ce vine în masa apei, ferițide puterea curentului, economisindenergie și fără a se mai aventura în plinșuvoi pentru a urmări și prinde o pradăatrăgătoare.

Dacă în perioada verii timpul celmai bun pentru pescuit era dimineațadevreme și după amiaza târziu, înaintede lăsarea serii, lucrurile se schimbăacum. Răcoarea dimineților pe văilemontane se face tot mai mult simțităiar peștii urmează mersul temperaturi-lor diurne ce se reflectă nemijlocit și înmediul acvatic. Putem observa cum pe-rioadele favorabile de pescuit se mută,puțin câte puțin, spre orele mai târziiale dimineții, 9 chiar 10, nu atât de de-vreme cum era spre exemplu la începu-tul verii. Odată cu ridicarea soarelui,temperatura crește ușor pe vale iar pe-știi profită chiar și de cele doar câtevagrade în plus de la suprafața apei, pen-tru a ieși din ușoara letargie din timpulnopții mai reci, de septembrie. Lucru-rile se schimbă ușor și după amiaza,peștii profitând acum de apa ușor în-călzită pe timpul zilei, perioada activămutându-se spre orele după-amiezei,înainte ca temperatura să coboare sen-sibil, la lăsarea serii.

Nici soarele nu scapă de efectultoamnei iar lumina acestuia trebuieavută în vedere când pescuim pe văideschise, cu ape limpezi ca lacrima șifoarte puțin adânci. Acesta se ridicămai puțin deasupra orizontului la acesttimp din an, la orele la care pescuimacum, fiind sensibil mai jos față de vre-mea verii, la aceleași ore din zi. Estebine să avem permanent în vedere po-ziția lui, pentru a evita proiectarea um-brei noastre, de data asta mult alungitepe apă, din cauza poziței mai joase asoarelui.

Forme și culori pe malul apeiCât privește echipamentul, cuvân-

tul de ordine este light spre ultra light,o vargă din clasa 3-4, cu fir corespun-zător pe o mulinetă ușoară, bine echi-librată cu lanseta. Firul va fi echipat cuun forfac ceva mai lung, pentru a neoferi posibilitatea de a ne poziționa su-ficient de departe de locul în care muș-tele vor evolua pe apă, fie la suprafață,fie în masa ei sau în apropierea subs-tratului. Putem chiar folosi un fir cuvârf scufundător, dacă avem de-a facecu bulboane mai adânci și cu întinsuriprelungite spre coadă. Ne va ajuta săexplorăm pe îndelete întreaga zonă,menținând artificialele între ape timpmai îndelungat. Iar despre artificiale,ca de obicei, vom încerca să alegem

ceva asemănător cu insectele prezentepe locurile pe care pescuim, fie aeriene,fie culese din apă. O muscă, uscată sauudă, sau o nimfă, meșterită pe malulapei, având un model natural de inspi-rație, poate aduce nu numai reușita dar

și satisfacția îndemânării personale. Deaceea, o trusă portabilă pentru legatmuște artificiale, poate fi un atu demnde toată atenția.

Nu în ultimul rând va trebui săavem grijă de îmbrăcăminte. Culorilecamuflaj, în nuanțele naturale ale locu-rilor pe care pescuim, vor fi de un realajutor. O pereche de cizme șold suntsuficiente la acest timp din an, atențiesporită însă la talpa bocancului, trebuiesă aibă o aderență bună, pentru că pie-trele din apă sunt încă alunecoase.Odată porniți la drum, ne vom puteabucura de frumusețea peisajului natu-ral multicolor la mijloc de septembrie,purtând cu noi pasiunea pescuitului peape de munte, în căutarea „pistruiați-lor” de septembrie…!

Păstrăvii, pentru căspre ei ne înclinăm

atenția, continuă să seridice din unde pentru aculege o insectă ce vine pesuprafața apei dar nu vommai asista la salturile de-adreptul acrobatice pe carele vedeam cu câtevasăptămâni în urmă”.

P entru că în mod constant, însăptămânile trecute, prin sitanevăzută a văzduhului s-au cer-

nut mulțime de picuri dătători de viață,cotele râului mic sunt ceva mai cres-cute, iar apele sunt opace. Mă cert îngând că nu am luat la mine și echipa-mentul de spinning, dar rămâne să în-cerc și să testez eficacitateaechipamentului de fly și în aceste con-diții mai dificile și mai puțin plăcute.

Deoarece în condiții asemănătoare,pe Jiu, am avut rezultate bune lanimfe, după ce montez și echipez lan-seta, leg în capătul leader-ului o nimfăGRHE variant grey, pe cârlig nr. 14.

Pescuiesc într-o zonă unde apa are uncurent de curgere foarte lent și, în celemai multe locuri, după cât coboarănimfa, adâncimile nu sunt mai mari deun metru. Din când în când, la supra-fața apei observ cum muscăresc oblețiși, mai rar, cleni. Insist cu nimfa și înzonele cu adâncimi mai mari, dar în-cerc și în zonele unde adâncimile apeinu depășesc 20-30 de centimetri.

După aproape o oră de pescuit și cualte tipuri de nimfe, tip Perdigon, caddislarva, tip Condor sau tactical pulsarnymph, am doar câteva atacuri anemiceși un singur obleț prins. Uneori, cândnimfa atinge apa, observ cum înoată

câte un clean interesat către aceastadar, după ce o urmărește puțin, îșipierde interesul și se face nevăzut.După ce mai încerc la nimfe încă câtevazone ale râului, iar rezultatele sunt totnegative, decid să schimb și să încerc șicu muște artificiale umede. Încerc cumai multe modele, dar rezultatele sunttot negative.

Observ că peștii, chiar dacă nu o facfoarte des, muscăresc la suprafața apei.Chiar dacă apa e destul de opacă, me-rită să încerc și la muște artificiale us-cate. Deoarece prin bălăriile de pemaluri sunt o mulțime de lăcuste, mon-tez în capătul leader-ului câteva mo-

În așteptarea atacului, pe ape opaceText și fotografie DORU DINEA


Pescuit pe râuTEHNIC~

În cele mai multe locuri, sălciile și arinii se bulucesc în aglomerări compacte și țin tăinuităcurgerea șerpuită a râului mic. Răcoarea dimineților e din ce în ce mai palidă, iar zilele searcuiesc vlăguite sub căldura copleșitoare a discului de foc. Gâze de felurite mărimi șiculori zumzăie suspendate pe aripi de raze fierbinți. Marea de buruieni pare că și-a uitatmăsura, a luat în stăpânire întinderea câmpiei și-mi zădărnicește, îndrăzneață, mersul. Nude puține ori sunt un adevărat „mijloc de transport”, în special pentru lăcuste și libelule,care „circulă fără bilet” pe unde mă poartă pașii.

dele de hopper terrestrial fly, pe cârligenr. 10 și nr. 12. Foarte ciudat, în afarăde un singur clean prins, nu mai amnici un atac. Peștii înoată într-adevărcătre muscă, o analizează, dar nu oatacă. Totuși, e bine că îi observ și amposibilitatea să încerc să le găsesc omuscă artificială uscată care să le fie peplac. Mai încerc la un bibio marci și lao terestră orange cdc ant, dar tot nu amatacuri din partea clenilor.

Totuși, după câteva încercări, gă-sesc și musca artificială pe placul cleni-lor, o zebra sedge. O ung cu vaselinăsiliconică cam la 15-20 de lansări, ast-fel încât să plutească elegant pe supra-fața apei. Foarte curios, dacă începe săse scufunde, peștii nu mai sunt intere-sați și nu o mai atacă. Totuși, majorita-tea atacurilor se declanșează numaidacă sunt îndeplinite anumite condiții.Trebuie să execut lansarea cât mai co-rect, musca trebuie să aterizeze lin șinatural, astfel încât să plutească pe su-prafața acesteia. După aceea nu maitrebuie să mișc musca artificială, e ne-apărat necesar să o las să fie dusă liberde curentul apei, în zonele unde acestaexistă, sau să stea aproape nemișcatăîn zonele unde curentul apei esteaproape inexistent. În funcție de zonă,uneori las musca artificială nemișcată

chiar și unul sau două minute.Observ că, dacă mișc musca artifi-

cială din șnur sau din lansetă, iar unclean se află în apropierea acesteia, decele mai multe ori peștele se sperie șipărăsește zona. De obicei, atacurile nusunt violente. Clenii înoată către artifi-cială și o absorb ușor dar, de cele maimulte ori, îi dau ocol câteva secunde,după care o absorb. Tot ce trebuie să

fac este să fiu foarte atent și să am șnu-rul cât mai întins. Cum observ că peș-tele a absorbit artificiala, trebuie săexecut cât mai rapid înțeparea, altfelpeștele își dă seama că „meniul” nu echiar atât de comestibil și îl expulzeazăîntr-o fracțiune de secundă. Oricum,rata rateurilor pe care le am e destul demică. Mă încadrez în timpii de înțe-pare!

Marele câștig pe care îl am când apae mai opacă este că pot să lansez muș-tele artificiale și de pe malurile înalte,care uneori ajung și la patru-cinci metriînălțime față de nivelul râului mic, fărăca peștii să se sperie. Când apa este lim-pede nu am acest privilegiu.

Cu toate că încerc la același modelde muscă artificială, respectiv zebrasedge, dar pe mai multe mărimi de câr-lige, nr. 10, 12 sau 14, cele mai multeatacuri și capturi le am la modelul pecârligul cel mai mic, adică cel pe nr.14,chiar dacă apa e mai opacă. Chiar șiclenii de dimensiuni mai mari au pre-ferat tot artificiala pe cârlig nr. 14.

Am pescuit în șase sau șapte zonedin apa râului mic, cam cinci ore. Cutoate că apa a fost destul de opacă, amreușit să prind în jur de patruzeci decleni, toți eliberați. Mai mult de jumă-tate din aceștia au avut greutăți de100-150 de grame bucata, alții de 300-350 de grame și numai câțiva cam la ojumătate de kilogram.

Pentru cine are posibilitatea, reco-mand din toată inima un pescuit la flype râurile mici de câmpie. Chiar dacăexemplarele de pești nu au dimensiuniimpresionante, flora și fauna încântăprivirea și aduc o binemeritată pace șiliniște sufletească.

Fir întins!



noutăți de prin magazineABREVIS FISELA

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Diavolul Tasmanian face ravagii printre păstrăvi și nu numai!

FREEDIVERVOBLERUL CARE COBOARĂPÂNĂ LA 9 METRI!

Modelul Freediver de la Salmo esteprobabil una dintre cele mai spectacu-loase năluci concepute în ultimul dece-niu. Este primul model construit cudouă camere de rezonanță, pentru aemite sunete de joasă și respectiv înaltăfrecvență.

Sistemul de transfer al greutății (LC)facilitează lanseuri lungi, fără decalibrăriși peruci la căderea pe apă. În repaus,Freediver este plutitor, iar cu ajutorulbarbetei supradimensionate poate să co-boare la adâncimi impresionante. Pe re-cuperare continuă, lansat, depășeșteadâncimi de 5 m iar la trenă, rămâneconstant la adâncimea de 9 metri.

Lungime 12 cm, greutate 24 grame,echipat cu 3 ancore nr. 8 Mustad KVDTriple Grip, ochi: 3D. Disponibil în 4 cu-lori: Green Tiger, Hot Perch, Silver Blue șiUltraviolet Orange la www.fisela.ro.

Celebra nălucă inventată în Austra-lia, Tasmanian Devil, și-a demonstrateficiența pe apele de pe tot mapamon-dul. Fie că vreți să prindeți păstrăv, avat,știucă, biban sau alte specii, această nă-lucă dă pur și simplu rezultate.

Datorită formei compacte și aero-dinamice, se lansează foarte ușor lamare distanță, fiind ideală în pescuitulde pe mal sau când vreți să acoperițicât mai multă apă. Recuperările liniaresau cele în stil jigging funcționează înegală măsură cu această nălucă, iar

atunci când doriți să-i schimbați acțiu-nea, o scoateți de pe struna ei și o în-toarceți - deci poate fi pescuită atât cupartea lată, cât și cu cea îngustă în-ainte (spre capătul unde se află tripla).

Nălucile Tasmanian Devil sunt dis-ponibile în două variante de greutate,7 și 13,5 grame, și o gamă extinsă deculori. Dacă aveți păstrăvul de lac învizor, nu plecați de acasă fără Tasma-nian Devil! Noi culori în stoc la maga-zinul Abrevis și pe www.abrevis.ro!


VÂNAT DE TOAMNĂION MIHAIU

ORIZONTAL: 1) Deschiderea Festivalului deToamnă! – Se mulțumește cu vânatul mic (fig.). 2) Tabăra opusă la o vânătoare (sg.) – Neprihănit.3) Unii care au sânge pe mâini (fig.). 4) Macină re-coltele de toamnă (sg.) – 2, 3 vulpi! 5) A face bucleîn păr. 6) Strigătul repetat al partenerului de vână-toare – Prinse în stuf! 7) Epoca …temerarilor! – Seîncadrează la vânatul uriaș. 8) Blană de lup! – Miezde grâu! - Cap de egretă! 9) Agilitate de felină. 10) A acționa ca un vânător - Neplăcut la gust.VERTICAL: 1) Vânătoarea pe ecrane – Boală gravăde piele. 2) Neîntoarse! – Meșterește în lut – Coadăde vânat! 3) A lucra pământul – Urma vânătorului.4) Verdeața din preparat - Strop. 5) Potrivită să intreîn locuri înguste – Aproape alb! - Cap de cireadă! 6) Prezente într-un focar! - Pantaloni strânși pe pi-cior. 7) Armă de artilerie – Amplă. 8) Purtător degrade militare – Amici de toamnă! 9) Spre zborul pă-sărilor – Ochiul magic al vânătorului. 10) A întindecapcane (fig.) – Vânător cu simțuri dezvoltate.

OCTOMBRIE 2018VÂNZ~RI

1 L 3.32 9.07 14.12 20.432 M 4.24 9.52 15.07 21.32 U.P. 7.14 18.543 M 5.07 10.43 15.51 -4 J 0.56 6.38 13.21 19.055 V 1.47 7.29 14.09 19.516 S 2.35 8.17 14.57 20.377 D 3.21 9.09 15.45 21.248 L 4.17 9.59 16.37 22.139 M 5.09 10.48 17.29 23.01 L.N. 7.22 18.4210 M 5.47 11.36 18.27 -11 J 0.37 8.13 13.54 20.2612 V 1.23 9.09 14.42 21.1813 S 2.18 9.55 15.36 22.2314 D 3.05 10.47 16.21 22.1415 L 3.48 11.38 17.17 23.0916 M 4.31 12.43 18.01 23.43 P.P. 7.31 18.3017 M 5.27 13.29 18.49 -18 J 0.59 6.42 13.25 19.0419 V 1.47 7.36 14.18 19.5320 S 2.38 8.21 15.11 20.4721 D 3.26 9.13 15.56 21.3822 L 4.18 10.04 16.48 22.1923 M 5.11 10.57 17.36 23.0724 M 6.05 11.46 18.23 23.54 L.P. 7.43 18.1525 J 6.51 12.36 19.11 -26 V 0.03 5.28 12.26 18.5427 S 0.55 6.17 13.14 19.4828 D 0.41 6.05 13.09 19.3129 L 1.34 6.51 13.56 20.2030 M 2.21 7.46 14.41 21.1231 M 3.12 8.35 15.32 22.04 U.P. 6.51 17.06

Duminică, 28 octombrie, se trece la ora de iarnă, ora 4.00 devenind ora 3.00.

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând armă de vânătoare MERKELSUHL cal. 16 împreună cu toc de piele,la prețul de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

Vând carabină 30-06 CZ 55 și lunetălunetă TASCO 3-9x40, la prețul de7.500 lei. Vând carabină 5,6x36 UMCși lunetă 3x40 IOR la prețul de 2.000 lei. Tel. 0744-816.093.

STROPI… LA PESCUITRezolvarea din numărul trecut

REBUS


Doritorii se pot adresa pentru informații d-lui Plopeanu Gheorghe, la tel. 0727-985.219.

După 15 octombrie, vor fi de vânzare 3 căței masculi și 3 femele de copoi ardelenesc.

Câinii și cățeii, vaccinați și dehelmintizați, se vând la prețurile de mai sus, care cuprind TVA, cu carnete de sănătate și certificate de proveniență.

O femelă de copoi ardelenesc standard, în vârstă de un an, care lucrează la mistreț în țarc, laprețul de 1.000 lei.

Un jagdterrier mascul, în vârstă de 9 luni, care a rămas cu vederea grav afectată din cauza unuitratament făcut la vârstă mică. Are constituție standard și lucrează deja, la mistreți în țarc șivizuină. Se oferă gratis.

Un mascul de brac cu păr sârmos în vârstă de 3 ani, care lucrează bine la prepelițe, fazani, la apăși satisfăcător la mistreți, la prețul de 2.000 lei.

Un mascul de teckel sârmos standard, în vârstă de 9-10 luni, care lucrează bine la mistreți în țarc,la prețul de 520 lei.

Un cățel mascul de teckel sârmos, în vârstă de 12 săptămâni, la prețul de 320 lei.

Un mascul și trei femele de copoi alpin în vârstă de două luni, la prețul de 320 lei fiecare.

1

2

3

4

5

6

654

321

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

A.G.V.P.S. anunță valorificarea următorilor câini și căței:

VPR69 Revista septembrieagvps.ro/docs/revista/2018/09/vpr092018.pdf · totul altceva, peste litera...

Documents

Transcript of VPR69 Revista septembrieagvps.ro/docs/revista/2018/09/vpr092018.pdf · totul altceva, peste litera...