Vocea Umană Şi Tulburările de Voce

3
Vocea umană şi tulburările de voce Lect. univ. dr. Carolina Bodea Haţegan Vocea umană este un fenomen complex care se produce prin interacţiunea dintre organele respiratorii, fonatorii, cavităţile rezonatorii şi organele implicate în articularea sunetelor limbii, toate acestea fiind controlate de SNC. Astfel, producerea vocii implică o coordonare foarte fină între organele menţionate şi procesele necesare. Vocea reprezintă sunetul perceptibil produs prin trecerea aerului eliminat din plămâni, prin cavitatea laringiană. În producerea vocii corzile vocale au un rol foarte important. Caracteristicile de bază ale vocii sunt (Woźnicka et al., 2012): înălţimea vocii (aceasta este direct dependentă de mişcările/ondulaţiile corzilor vocale); intensitatea (pe care o percepem ca volum al vocii, aceasta fiind dependentă de presiunea glotală); calitatea (aceasta este dependentă de cavităţile rezonatoare); timbrul (acesta conferă culoare vocii, oferintă o amprentă vocală unică vorbitorului, deosebindu-l de alţi vorbitori). O voce bună prezintă următoarele caracteristici (Woźnicka, et al., 2012; ASHA, 2004): calitate plăcută; rezonanţă solidă; înălţime adecvată; volum potrivit; expir corect gestionat; pronunţie corectă a sunetelor;

description

vocea umana

Transcript of Vocea Umană Şi Tulburările de Voce

Vocea uman i tulburrile de voce

Lect. univ. dr. Carolina Bodea Haegan

Vocea uman este un fenomen complex care se produce prin interaciunea dintre organele respiratorii, fonatorii, cavitile rezonatorii i organele implicate n articularea sunetelor limbii, toate acestea fiind controlate de SNC. Astfel, producerea vocii implic o coordonare foarte fin ntre organele menionate i procesele necesare.

Vocea reprezint sunetul perceptibil produs prin trecerea aerului eliminat din plmni, prin cavitatea laringian. n producerea vocii corzile vocale au un rol foarte important. Caracteristicile de baz ale vocii sunt (Wonicka et al., 2012):

nlimea vocii (aceasta este direct dependent de micrile/ondulaiile corzilor vocale);

intensitatea (pe care o percepem ca volum al vocii, aceasta fiind dependent de presiunea glotal);

calitatea (aceasta este dependent de cavitile rezonatoare);

timbrul (acesta confer culoare vocii, oferint o amprent vocal unic vorbitorului, deosebindu-l de ali vorbitori).

O voce bun prezint urmtoarele caracteristici (Wonicka, et al., 2012; ASHA, 2004):

calitate plcut;

rezonan solid;

nlime adecvat;

volum potrivit;

expir corect gestionat;

pronunie corect a sunetelor;

flexibilitate (combinarea funcional a parametrilor mai sus menionai n funcie de contextul comunicrii).

Johnson, Brown, Curtis, 1965 (apud Aronson; Bless, 2009) menioneaz urmtoarele criterii pe marginea crora putem stabili dac vocea este funcional sau prezint tulburri:

calitatea plcut a vocii, ceea ce nseamn o anume muzicalitate a vocii, fr sunete parazite, fr pauze necorespunztoare, fr alterri ale nlimii sau intensitii sunetelor;

nlimea vocii/tonultrebuie s fie corespunztor vrstei i genului vorbitorului;

intesnitatea vociitrebuie s fie relaionat cu intenia de comunicare, cu momentul n care se realizeaz comunicarea, cu destinatarii actului comunicaional, cu locul unde se desfoar actulul comunicaional (aceasta nseamn c intensitatea vocii poate fi variabil n funcie de parametrii pragmatici ai comunicrii);

vocea trebuie s fieflexibil; acest parametru vocii se refer la modul n care se combin precedenii doi parametrii, anume: nlimea vocii i intensitatea, n vederea marcrii emfazei, a diferenelor semantice, a componentei emoionale n actul discursiv;

sustenabilitate adecvat; acest parametru se refer la compatibilizarea calitilor vocii cu statutul social, profesional i cu nevoile fiecrui vorbitor.

Vocea disfuncional este tipul de voce prin care se atrage atenia asupra vorbitorului ntruct calitatea vocii nu corespunde particularitilor de vrst, dezvoltare, de gen i sociale ale vorbitorului.

De cele mai multe ori tulburrile de voce sunt delimitate prin termenul rgueal, acesta desemnnd o voce care se articuleaz pe frecvene joase, o voce care prezint o serie de sunete parazite, o voce care are o intensitate necorespunztoare momentului n care se realizeaz actul conversaional/comunicaional. Dincolo de acest termen Aronson; Bless (2009, p. 3) inventariaz o pleiad de termeni prin care se pot descrie tulburrile de voce:voce aspirat, obosit, astenic, respirat, ascuit, grav, monoton, slab, plictisitoare, sumbr, grav, gutural, mrit, dur, cavernoas, infantil, tare, strident, metalic, nbuit, neuroastenic, de piept, nazal, pasiv, sobr, ncordat, discret, strident, groas, subire, fr tonalitate, tremurnd, optit, slab.

Au fost conduse o serie de studii prin care s se poat ajunge la o terminologie comun n delimitarea tulburrilor de voce. Astfel, delimitm tulburrile de voce n funcie de parametrii prin care caracterizm funcionalitatea vocii:

tulburarea de voce la nivelul nlimii vocii presupune exagerri n ambele sensuri, n jos sau n sus, n legtur cu frecvena pe care se emite vocea;

tulburri legate de intensitatea vocii presupune fie o voce prea slab, fie o voce prea tare;

tulburrile la nivelul parametrului de flexibilitate presupun fie o voce monoton, fie o voce prea emfatic, fie o voce inconsistent n raport cu contextul comunicaional.

Rareori tulburrile de voce pot fi caracterizate din prisma unui singur parametru afectat, de cele mai multe ori acestea presupunnd o combinare a afectrii parametrilor prin care se delimiteaz vocea funcional.