Vladimir Ghika (II) Întortocheate sunt căile biograficului...

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

5 (271) / 2010

Vladimir Ghika (II)de �ugen �imion

Întortocheate suntcăile biograficului

de �arian �arbu

Dincoace şi dincolode �icolae Iliescu

Integrala publicisticiilui Virgil Ierunca

de �ndrei Grigor

5/2010

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: În ariergarda avangardei - Vladimir Ghika (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Marian BARBU: Întortocheate sunt cãile… biograficului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

George NEAGOE: Chintesenþa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Iordan DATCU: O carte fundamentalã despre tânãrul Eugen Ionescu. . . . . . . . . . . . . . . . 27

CONVORBIRI

"Trecutul pãrinþilor noºtri" - Interviu cu Profesorul Mihai Grünfeld . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

DOCUMENT

Tudor NEDELCEA: Elevul I.D. Sîrbu despre Constantin Brâncuºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

NEGRU PE ALB

Nicolae ILIESCU: Dincoace ºi dincolo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

COMENTARII

Andrei GRIGOR: Puncte de vedere - Integrala publicisticii lui Virgil Ierunca:

antologia ruºinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

Lucian CHIªU: Anatema capitalismului în presa anilor 1949-1950 (campanii) . . . . . . . . . 51

Bogdan CREÞU: Fundamentalistul bine temperat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

Graþiela POPESCU: Insertul mitologic în dramaturgie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

Dorin DOBRA: Pentru o reevaluare a sociologiei lovinesciene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

1

CUPRINS

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: De-"acasã" la Paris (II) ......................................................................................75

CULTURÃ ªI ECONOMIEAlina STOICESCU: Academia Românã ºi Academia Regalã Spaniolã de ªtiinþe Economice

ºi Financiare - traiectorii de dezvoltare ºi colaborare...........................................77

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

Ilustraþia acestui numãr - lucrãri ale artistului plastic

Dorin Coltofeanu

3

Fragmentecritice

Eugen SIMIONÎn ariergarda avangardei

Vladimir Ghika (II)The author analyzes Vladimir Ghika's posthumous collection of letters, sent to his brother Dimitriebetween 1948 and 1952, at beginning of communist regime in Romania. The letters were gatheredin the edition entitled Fratelui meu din exil. Editie bilingva ("To My Exiled Brother. BilingualEdition", 2008) In this period, Vladimir remained in his native country, while Dimitrie went toSwitzerland and after that to France. The critic considers Vladimir Ghika a historian of the tumul-tuous event that occurred in that period in Romania: starvation, nationalization and politicaldetentions.Keywords: Vladimir Ghika, Dimitrie Ghika, letters, communist regime, political detention.

Abstract

Vladimir Ghika meritã a fi studiat nunumai ca predicator ºi misionar – cu obiografie, s-a putut constata, tragicã – dar ºica scriitor religios, o speþã pe care istori-ografia româneascã o neglijeazã când estevorba de epoca modernã. Deºi sunt scrise cuprecãdere în limba francezã, eseurile, cu-vântãrile ºi meditaþiile lui Vladimir Ghikaºi-ar putea gãsi locul într-o antologie a dis-cursului spiritual românesc. Cazul lui rea-duce, de altfel, în discuþie o veche ezitare acriticii româneºti: aceea de a include sau nuîn spaþiul literaturii naþionale pe scriitorii deorigine românã care se exprimã ºi în altãlimbã. G. Cãlinescu era categoric împotrivãºi mulþi cred ºi azi cã aºa este drept pentrucã literatura depinde în totalitate de limbã.Limba este, într-adevãr, esenþialã în clasifi-carea literaturilor, dar existã ºi cazuri demigraþii în interiorul spaþiului lingvistic,existã autorii care trec de la o limbã la alta,ca Emil Cioran ºi, înaintea lui, Panait Istrati.Cu ei ce facem? Ideea lui Cioran cã, schim-bând limba, un scriitor îºi schimbã completidentitatea este relativã. Un scriitor îºi poateschimba ideile, scriitura, stilul de viaþãodatã cu limba în care noteazã toate acestea,dar îºi poate schimba, mã întreb, fundamen-tal firea (natura interioarã), fantasmele copi-

lãriei, amintirile, valorile morale ºi intelec-tuale, experienþa, datele existenþei?... Ches-tiune deschisã.

Românul ortodox Vladimir Ghika, nãs-cut la Constantinopol, îºi face studiile înFranþa ºi se converteºte, amintesc, în 1902 lacatolicism, cu sentimentul cã nu se rupe detradiþiile româneºti ºi cã nu trãdeazã, înesenþã, ortodoxia. Rãmâne, sub veºminteuºor schimbate, un apostol al lui Cristos.Când îi citesc aforismele, meditaþiile, con-vorbirile spirituale, nu remarc ce deosebireeste, în imaginarul sãu, între ortodoxie ºicatolicism. Observ doar faptul, îmbucurãtorpentru mine, cã reflecþia religioasã este du-blatã, deseori, de o reflecþie moralã care su-gereazã disponibilitatea ºi fineþea spiritului.Ele sunã bine în franþuzeºte (dovadã cã au-torul i-a citit cu atenþie pe moraliºtii secolu-lui al XVII-lea!), sunã bine ºi în româneºte.Doina Cornea a tradus inspirat acesteGânduri pentru zilele ce vin despre care poe-tul Francis Jammes spunea cã îi sugereazã o„voce purificatã ca lumina unei stele sau caapa ce izvorãºte din stânci”, iar filosofulcatolic Jacques Maritain descoperã în ele o„spiritualitate înaltã ºi exigentã, o credinþãmereu în stare de veghe”...

Spiritualitatea lor este, într-adevãr bine

articulatã stilistic, meticuloasã, nu lipsitã deo suportabilã notã de preþiozitate. Preþio-zitatea intrã, de altfel, în tradiþia genuluimoralistic, care, odatã cu înþelepciunea, tre-buie sã producã ºi o surprizã la lecturã.Surpriza este datã de regulã de rãsturnareaideilor comune, în fine, de construcþia unuiparadox. Vladimir Ghika nu abuzeazã deaceste artificii stilistice (retorice), dar nici nule evitã sistematic în discursul sãu. El cautãsã formuleze un adevãr care sã revelezeprezenþa divinitãþii în situaþiile comune aleexistenþei. Jacques Maritain remarcã binefaptul cã moralistul acesta cultivat ºi credin-cios încearcã sã desluºeascã în aforismelelui „acel punct secret unde sufletul seîntâlneºte cu Dumnezeu”... Pentru a realizaacest lucru este nevoie, desigur, de puþinã

metafizicã (înþelegerea acelui raport de rapor-turi secrete care reprezintã lumea!), decapacitate de expresie ºi de multã imagi-naþie. Vladimir Ghika le are pe toate în dozepotrivite ºi are în plus un sentiment puter-nic de frãþietate cu lucrurile mici. Este, înfelul lui, un sfânt Francisc D’Assisi cu men-talitãþi rãsãritene. El cautã bucuria în adevãrºi fericirea în credinþã. Prima propoziþie dingândurile sale sunã astfel: „fericiþi cei cecautã pentru cã aceia au ºi gãsit”. Este oparafrazã reuºitã a unei propoziþii filosoficecelebre (din Pascal). Alte însemnãri traduc,într-un limbaj individualizat, versete dinNoul Testament: „fiþi fericiþi, unii prin alþii”,„când fratele tãu te obideºte pe nedrept, artrebui sã suferi mai mult pentru el, decâtpentru tine”, „Dumnezeu se dãruieºte celorcare se dãruiesc” „iubeºte-l pe cel care terespinge” etc...

Sunt însã ºi meditaþii mai originale, cuteme ce privesc în genere existenþa omuluiºi morala lui. Iatã una despre valoarea dis-creþiei: „discreþia ce le însoþeºte prezenþaeste pudoarea îngerilor” sau alta despre se-tea de profunzime a spiritului: „setea rãdã-cinilor este mai mare decât setea frun-zelor”... Se înþelege de la sine cã aceste no-taþii subiective fãcute de un om religios res-ping pãcatul vanitãþii ºi recomandã umilin-þa care este, se ºtie, virtutea spiritelor cre-dincioase. Vladimir Ghika crede cã umilinþaeste mijlocul cel mai bun pentru a întâm-pina moartea. Vine la rând în acest reperto-riu moral-religios respectul („cel ce nu ºtie sãrespecte nu va învãþa nici sã se sacrifice”),extins chiar ºi în domeniul ºtiinþei, cãci, zicemoralistul, nu existã ºtiinþã adevãratã fãrãrespect faþã de lucruri. ªtiinþa trebuie sã fie,dar, o disciplinã respectuoasã cu natura.Când în respect se manifestã ºi iubirea,atunci fulgerã genialitatea, anunþã omul bi-sericii. O definiþie, totuºi, curioasã: geniali-tatea (care este, se ºtie, un concept romanticce se bizuie pe sentimentul incompletitu-dinii, pe setea de absolut ºi pe capacitateade cuprindere a universului!), genialitateaînseamnã, zic, în traducerea lui VladimirGhika, respect faþã de lucruri plus iubire. Nu-iprea puþin pentru o noþiune aºa de înaltã ºiaºa de rarã?

4

Eugen Simion

De la genialitate trecem la singurãtate, laplictis ºi la nobleþe – noþiuni ale existenþeicomune. Pentru autorul citat, plictisul este olaºitate, iar singurãtatea este o formã a cura-jului. În privinþa plictisului (o boalã sim-bolistã) se poate discuta, iar curajul ca oopþiune pentru singurãtate sau poateinvers, iatã o formulã fericitã.

Mai citim: „a raþiona este o operaþie carene cere cea mai mare onestitate”, „adevãruleste ceva ce se cere eliberat ºi care elibe-reazã”, „ce aspru mister – orice început”,„cerul nu face umbrã”, „binefacerile fãcutepe ascuns faþã de ticãloºi, ce blânde suntrãzbunãrile mele!” etc. Sunt notaþii fine înmarginea ideii de bunãcuviinþã ºi bunãtate,noþiuni esenþiale într-o moralã a fericiriibazatã pe credinþa incoruptibilã ºi irepresi-bilã în Dumnezeu. „Nu încerca sã faci dintine o capodoperã, ci un instrument de feri-cire”, mai scrie moralistul. O reflecþie caredovedeºte, în continuare, fineþea gândiriisale. „Pânã ºi în imperfecþiunile noastresuntem o dovadã a lui Dumnezeu” – aver-tizeazã el. Când revine în câmpul moraleiprofane, spiritul lui devine mai aspru: „înfiecare nerecunoºtinþã zace, ascuns în adân-cul ei, un secret ruºinos”. ªi Mihai Raleacare vorbea de „imoralitatea recunoºtinþei”de pe poziþii morale cinice!

Alte teme de meditaþie în aceste frag-mente care nu-ºi arogã harul sfinþeniei, ci,mai modest, aspiraþia spre o dreaptã cre-dinþã ºi un comportament în viaþã în acordcu ea: dãruirea, misterul compasiunii, orgoliul,din nou vanitatea, emfaza, bucuria zilei, adicãbucuria de a trãi în umilinþã ºi de a iubi peceilalþi. Sunt temele din Evanghelie pe carepreotul cu studii de filosofie, specializat ºiîn ºtiinþele dreptului ºi chiar în ºtiinþele po-litice le trece prin sensibilitatea sa ºi le for-muleazã uneori memorabil. De pildã: „la ceiîngâmfaþi, dispreþul e uneori ca o binevoinþãa urii”. Sau: „vanitatea este o mitocãnie denetãgãduit; nu existã nobleþe a cãrei calitatesã n-o stigmatizeze”, „emfaza e o formã lar-varã a neruºinãrii” etc.

Nu toate cugetãrile Monseniorului au oscânteie de originalitate ºi, din aceastãpricinã, nu surprind totdeauna spiritul nos-tru saturat de literatura filosofilor. Vagã,

inexpresivã este, de pildã, condamnareacelor care condamnã pe Dumnezeu: „Ceicare-l judecã pe Dumnezeu pentru a-l con-damna, nu-l condamnã totdeauna la pe-deapsa capitalã, ci la încercare, la munci silnice ºi, mai ales, la exil”... Mai norocoasesunt uneori propoziþiile care dezbat subiec-te adiacente, cum ar fi bunãtatea ca moralã aomului drept: „la urma urmei, bunãtatea nue decât forma cea mai subtilã ºi cea mai sim-plã a dreptãþii”... Un pãcat mai subtil, înochii moralistului, este acela de a cãutamereu întâietatea, de a arbitra, de a te com-place doar în „voluptatea de a exclude”...Cu alte vorbe, pãcatul preeminenþei de caresuferã, se ºtie, intelectualii. Combãtându-l,Vladimir Ghika propune „mireasma drepteipreferinþe, elanul spre tot ce este maidesãvârºit, sensul unui adevãr cu adevãratunic”. Bine zis, dar ce este dreapta prefe-rinþã ºi cum aflu care este adevãrul unic? ªi,mai ales, existã un unic adevãr atunci cândadevãrul este o sumã de relativitãþi? Rãs-punsul rãmâne, în acest caz, plin de ambi-guitãþi, iar ambiguitãþile sunt puse înmetafore biblice. Moralistica profanã nucâºtigã prea mult de pe urma lor.

Sunt, totuºi, însemnãri care, reluândmotive des dezbãtute, strecoarã o subtilitatea gândirii. Ideea, de exemplu, cã omul cre-dincios îl cautã pe Dumnezeu pentru a ajutanecredinþei lui, sugestie existentã ºi înEvanghelia lui Marcu. Vladimir Ghika oreformuleazã în acest chip: „Doamne, dacãîþi cer uneori o dovadã sensibilã a haruluitãu, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, cipentru a fi mai sigur de mine”. Ce poate sã-o ofere omul lui Dumnezeu? Moralistulmistic dã o soluþie surprinzãtoare: „dacã nuavem nimic de oferit lui Dumnezeu, sã-ioferim ruºinea de-a nu avea nimic sã-i ofe-rim”. Ce se întâmplã când Dumnezeu tace?Vladimir Ghika e de pãrere cã tãcerile luiDumnezeu ascund înþelesuri adânci ºi, înconsecinþã, trebuie sã fie analizate, interpre-tate. Este necesarã, aºadar, o hermeneuticãa tãcerilor divine: „În genunchi [...] maitemãtor respectuoasã decât cealaltã” pentrucã, înainte de toate, tãcerea lui Dumnezeueste „o tãcere a iubirii”. Cu alte vorbe,Dumnezeu tace din dragoste pentru om ºi

5

Vladimir Ghika (II)

tãcerile lui sunt rãsunãtoare. Cum tratãmingratitudinea? Vine rãspunsul: nereproºând-onimãnui. Dar dacã eu nu pot sã-l iert pe celingrat, dar dacã actul de ingratitudine mãapasã, dar dacã n-am în sufletul meu atâtaînþelepciune ºi bunãtate încât sã-l iubesc pesemenul care mã loveºte atât de tare cuingratitudinea lui? Moralistul nu spune, mãlasã pe mine, cititor, puþin mizantrop prinforþa lucrurilor, cu grijile mele. Pot aveaduºmani? Evident, pot, dar – zice cel pecare-l analizez aici – „a ºti cum trebuie sã-þiiubeºti duºmanii înseamnã a începe sã teînþelegi cu Dumnezeu”. Fraza din urmã esteadmirabilã, dar nehotãrârea mea rãmâne ºidupã ce o citesc a doua oarã. De acord, artrebui sã-mi iubesc duºmanul pentru aajunge mai repede la morala divinã, dardacã duºmanul meu nu vrea cu niciun chipsã mã iubeascã pe mine?... Asemenea spe-culaþii nu intrã în prevederile moralistului.El cere doar sã iubeºti „din toatã profunzi-mea ofensei care þi-a fost adusã” pentru arãscumpãra astfel, prin bine, rãul ce þi s-afãcut. Frumos zis, uºor de zis, dar... sã nuuitãm cã Vechiul Testament recomandã altãpedagogie: aceea a dintelui pentru dinte.

Finã este observaþia cã absenþa lui Dum-nezeu sporeºte, în fapt, prezenþa Lui în spiri-tul nostru. O absenþã, aºadar, roditoare. Osugestie ce poate fi transpusã ºi în câmpulteoriei literare atunci când se profeþeazãmoartea autorului (Barthes) sau înlocuirealui cu funcþia-autor (Foucault). Absent, auto-rul devine obiect de dorinþã al lectorului.Îndepãrtat din text, autorul începe sã fiecãutat ºi imaginat (construit) de lector dindatele, semnele textului... O absenþã, dar,simbolicã, o moarte ritualicã, o înstrãinare,care provoacã fervoarea cãutãrii. În acestcaz propoziþia filosofului trebuie formulatãastfel: percep absenþa ta ca o invitaþie de a tecãuta ºi nu mã apuc sã te caut dacã nu te-aº figãsit deja...

Mai reþinem din notele acestui intelectualserios care umblã prin lumea ideilor cu opelerinã de misionar: speranþa moare dacã nuexistã credinþã ºi iubire, Dumnezeu ºtie ºi ceeace noi nu ºtim, pânã ºi plictisul poate fi un semnal vocaþiei noastre divine... Dacã este aºa, maipoate fi plictisul o formã de laºitate, cum

scrisese mai înainte acest incoruptibil sluji-tor al divinitãþii?... Curios, Vladimir Ghikavorbeºte puþin despre moarte, iar cândvorbeºte nu spune lucruri memorabile.Semn cã nu-l preocupã prea mult. Vorbeºte,în schimb, fãrã angoase, despre eternitate, caºi când eternitatea ar fi un fapt de la sineînþeles, o ºansã la îndemâna oricui...

Vladimir Ghika a scris ºi el o Laudã acreaturilor mici ºi mari, a suferinþelor sacre,a bucuriilor veºnice ºi chiar a pedepselor ºiimprefecþiunilor pentru cã ºi ele mãrturisesciubirea lui Dumnezeu. Un mic poem reli-gios, în fapt, un imn de bucurie dedicat vie-þii ºi, totodatã, un poem care binecuvântea-zã moartea care apropie pe om de divini-tate:

„Lãudate sã fie creaturile omeneºti pecare Dumnezeu le-a socotit demne sã iasãdin neant pentru a nu sfârºi niciodatã, ºicare iarã ºi iarã îl preamãresc prin fericirealor sau prin dreptatea Sa. [...]

Lãudaþi-L pe Dumnezeu, pedepse veºni-ce care gemeþi de suferinþa de-a fi pedepseºi care aveþi înfricoºãtoarea cinste de-a fiveºnice — care nu sunteþi fãcute decât dindragoste neîntreruptã ºi respinsã.

Lãudaþi-L pe Dumnezeu, pedepse veºni-ce, imn involuntar al omului ºi al lui Dum-nezeu, nefiresc separaþi, indestructibil uniþila origine ºi la sfârºit.

Lãudaþi-L pe Dumnezeu, bucurii veºni-ce, a cãror aurorã, începând deja de pe acestpãmânt, ne transfigureazã zãrile.

Lãudaþi-L pe Dumnezeu, bucurii veºni-ce, de care nimic nu apropie ºi la care vomajunge.

........................................................................Binecuvântaþi-L pe Domnul, pãcate spã-

late ºi iertate ...Binecuvântaþi-L pe Domnul, pãcate ispã-

ºite ºi reparate.Binecuvântaþi-L pe Domnul, nedreptãþi

devenite slujitoare ale mântuirii.Binecuvântaþi-L pe Domnul, cãlãi absol-

viþi ºi victime voluntare.Binecuvântaþi-L pe Domnul, voi cei uitaþi

de care Dumnezeu îºi aduce aminte ...Binecuvântaþi-L pe Domnul, nerecuno-

ºtinþe primite cu blândeþe...Binecuvântaþi-L pe Domnul, secrete afla-

te în adâncul sufletelor...6

Eugen Simion

Binecuvântaþi-L pe Domnul, minciuniîngenuncheate în faþa adevãrului.

Binecuvântaþi-L pe Domnul, taine ºiuluiri.

Binecuvântati-L pe Domnul, chemãri,aºteptãri ºi cãutãri.

Binecuvântaþi-L pe Domnul, urgii fãcutepentru a fi reparate.

Binecuvântaþi-L pe Domnul, speranþefãcute pentru a fi depãºite.

Binecuvântaþi-L pe Domnul, nerãbdãrifãcute pentru a fi domolite.

Binecuvântaþi-L pe Domnul, piedicifãcute pentru a fi învinse.

*........................................................................„Moarte, datã mie, binecuvânteazã-L pe

Domnul!Cadavru, care vei fi al meu, binecuvân-

teazâ-L pe Domnul!Lucruri ce vã veþi naºte din mine, când

nu voi mai face parte din aceastã lume,binecuvântaþi-L pe Domnul...

Tãceri aºternute pe memoria mea,binecuvântaþi-L ºi voi pe Domnul...

Suflete, suflete al meu, care în veci nu veimuri, strigã-þi eternitatea, de pe acumînceputã, binecuvântându-L, chiar dinaceastã clipã, veºnic, pe Domnul.”

*Vladimir Ghika a reluat aceste teme ºi

le-a dezvoltat în Convorbiri spirituale, subformã de predici minuþios elaborate. Nuºtim dacã au fost scrise înainte sau dupã ceau fost mai întâi rostite (în ce limbã?) în faþapublicului credincios ºi a „Doamnelor deCaritate” de la Sf. Vincenþiu de Paul (e oreferinþã în text la ele). Sigur este cã predi-cile au structura ºi limbajul unor eseuri pecare autorul / predicatorul le numeºte „per-sonale” ºi pentru care se scuzã, zicând cãsunt mai puþin subiective prin fond, cât prin„formã ºi accent”. Este îngrijorat ºi de faptulcã, abordând teme aºa de complexe ºifolosind concepte dificile, nu face trimiterila autoritãþile patristice ºi la controverseledin sânul bisericii, cum se întâmplã în studi-ile teologice propriu-zise. El îºi ia anumitelibertãþi, inclusiv libertatea de a fi spontan ºide a evita polemicile. Pleacã de la dictonul

Sfântului Augustin: „Ama et fac quad vis”(iubeºte ºi fã ce vrei) ca metodã de iniþierespiritualã. În introducerea în care îºi defi-neºte metoda, autorul aminteºte de tradiþi-ile rãsãritene fãrã a preciza în ce constã ele,în afarã de sugestia cã metoda rãsãriteanãeste aceea de a lãsa lucrurile sã se orga-nizeze de la sine.

Sã deducem de aici faptul cã ortodoxultrecut la catolicism se întoarce în Convorbirispirituale (publicate în 1961) la tradiþiileromâneºti? Aºa s-ar putea înþelege dinfrazele ce urmeazã: „Voi fi cu atât mai puþinînclinat spre controverse pe acest teren, cucât aduc aici obiºnuinþele de libertate ºitradiþiile strãvechi ale Rãsãritului. Acolo,dintotdeauna metodele s-au constituit fãrãsã-þi dai seama; nu s-a dorit ca sufletele sãfie înregimentate în reglementãri prea uni-forme, prea strâmte sau prea complicate; nus-au cãutat deloc reþete savante ºi automatepentru a ajunge la un scop spiritual din careaproape nimic nu trãdeazã un mecanism in-telectual sau chiar virtuos ºi unde numaiceea ce sufletul dãruieºte (pentru cã Dum-nezeu dãruieºte) poate fi regãsit fecundat ºisublimat pentru eternitate.” Sã înþelegem,atunci, cã, neavând o metodã riguroasã demeditaþie spiritualã, Rãsãritul ortodox are omai mare libertate de reflecþie ºi, deci, o mairapidã comunicare cu Dumnezeu? L-ar înþe-lege mai uºor decât semenul sãu creºtin occi-dental?...

Eseurile/discursurile îºi propun sã vor-beascã despre starea actualã a spiritului, cualte cuvinte: sã fie un fel de jurnal publicextras din „marele jurnal al lui Dumnezeu”,cum îi zice autorul. Acesta însoþeºte litur-ghia ºi pune în contact zilnic viaþa individu-lui cu semnele divinitãþii. Puºi laolaltã, indi-vizii formeazã un public de condiþii diferiteºi niveluri de culturã diferite. Ce limbã tre-buie sã foloseºti pentru a-i comunica ideiletale? E întrebarea pe care ºi-o pune predica-torul acesta instruit, cu gândul, de bunãseamã, la Evanghelie. Este preocupat deaceastã „minunatã dificultate” ºi, pânã laurmã, o acceptã bucuros, zicând cã, în fond,în orice individ, indiferent de condiþia lui, seaflã „o stare de har” în care sãlãºluieºteDumnezeu. O stare „miraculos afectivã”,

7

Vladimir Ghika (II)

receptivã, dornicã de sfinþenie. Aºa cã apos-tolul lui Cristos începe sã vorbeascã despre„Dumnezeu ca realitate primã, suveranã ºiinevitabilã”, despre partea lui Dumnezeu careeste totul ºi pretutindeni, despre stareaspiritelor ºi, iarãºi, despre Dumnezeu careeste chiar aici ºi omul nu ºtie („VereDominus est in loco isto et ego nesciebam”),despre desãvârºirea prin credinþã etc.Desãvârºirea este pânditã, dupã opinia luiVladimir Ghika, de douã „deviaþii” (aºa lespune) posibile ºi opuse care pot rãtãci spi-ritul credincios: a) „pornirea prea puþinsupravegheatã spre iluminare directã” ºi b)„o devoþiune care se opreºte prea curândasupra laturii sensibile ºi imaginative”... Cesã însemne, mai precis, aceste derapaje,rãtãciri, deviaþii de la firul rectiliniu al cre-dinþei? Cea dintâi ar fi orgoliul (VladimirGhika îi zice „neruºinarea”) celui care credecã ajunge la Dumnezeu fãcând abstracþie de„Omul-Dumnezeu”, de Dumnezeu întru-pat, adicã de Cristos. Pãcat mare, deviaþiegravã pentru cã nu putem ajunge la Dum-nezeu decât însoþiþi de Cristos, adicã deBisericã. Misionarul român îi dã o justificareplauzibilã într-un limbaj care nu este nicipur speculativ, nici populist. O potrivitãlinie de mijloc.

A doua eroare (deviaþie) se manifestã printendinþa de a umaniza în chip excesivdivinitatea printr-o devoþiune risipitã înfapte de existenþã fãrã supravegherea spiri-tului divin. Vladimir Ghika o defineºte cape un roman sentimental fãrã substanþã:„La extrema opusã, poate exista un fel desenzualism mocnit ºi de umanizare exage-ratã în sentimentele noastre ºi în meditare înfaþa coborârii miraculoase ºi voluntare aDivinitãþii, fãrã sã ne înãlþãm destul de re-pede ºi cu destulã tãrie pânã la Ea — un felde superficialitate materialistã în faþa celuimai mare ºi mai scump dintre mistereleiubirii — un exerciþiu de imaginaþie care seopreºte prea curând la imagine, fãrã sã o iabãrbãteºte, doar ca un punct de sprijin pen-tru a-l gãsi pe Dumnezeu — o moleºire, lip-sitã de înþelegere, a omului în Omul-Dumnezeu, în Dumnezeu fãcut om — saupreocuparea prea exclusivã faþã de formesau practici care nu sunt fãcute decât pentru

a evoca mai lesnicios Prezenþa Divinã.Devoþiunea, chiar ºi în viaþa interioarã, sepoate rãtãci atunci în simpatii umane,pioºenii lipsite de semnificaþie ºi sã rãmânãundeva la jumãtate drumul, începând sãutilizeze cu rosturi secundare, devenitescopuri urmãrite, ajutoarele tragice ºiîmbelºugate oferite de Calvar. Ea poate facedin aceasta un soi de roman sentimental lip-sit de miez ºi de rãsunet eficace în viaþã sauun fel de divertisment sacru.”

Aceste predici sunt, în fapt, niºte rugã-ciuni în public: „îi vorbesc lui Dumnezeu învoi ºi îl aud în voi, dupã ce am încercat sã-laud în mine”... Rugãciunea îmbrãþiºeazãsubiecte variate, de la Liturghie la ideea desuferinþã înþeleasã ca o formã de iubire ºiapropiere de divinitate. „Suferinþa este ovizitã a lui Dumnezeu – un fel de sacramentnemaiauzit” – spune predicatorul. Revine ºicomplicã ideea: un „sacrament invers”, „unsacrament al enigmelor ºi un sacrament alîncercãrii”. Predica s-a transformat într-uneseu laborios care vrea sã dovedeascã faptulcã durerea trebuie înþeleasã ca un dialog cuDumnezeu. Încet, încet, predicatorul împin-ge rugãciunea publicã spre filosofie, ferin-du-se, în continuare, sã aducã în sprijinuldizertaþiei puncte de sprijin bibliografice.ªi-a asumat literatura problemei ºi o simpli-ficã, o sintetizeazã ºi o transmite acum unuipublic pestriþ. Nu contrazice spiritul Evan-gheliei, comunicã doar adevãrul ei prinasemenea rugãciuni-imnuri, scurte poemediscursive dintr-un discurs virtual mai vast,reluat, completat cu alte fragmente în func-þie de alte momente ale liturghiei. Retoricalui este cea cunoscutã din textele sacre, cumetafore construite din sublimitãþi: „Pãrin-tele promisiunii de iubire”, „fiii promisiuniide fericire”, „Sfânta Aºteptare”, „tãria mi-resmei”, „briza viguroasã a Infinitului”,„aerul Veºniciei”, rugãciunile care sunt„fiicele inimii noastre”, „Pâine a miracolu-lui” etc.

Uneori limbajul saturat de figurile „ma-relui Cod” (cum numesc retoricienii de aziBiblia!) gãseºte ºi formule mai profane ºi,prin aceasta, mai norocoase, mai expresive,cum ar fi „neliniºtea devenirii”, „nebuniaiubirii”, „beþia nebunã a vieþii”. În interiorul

8

Eugen Simion

acestui discurs religios aflãm o bunã desfã-ºurare a ideilor, o epicã a nuanþelor, în fine,un moralism plin de afecþiune. Iatã un micpoem al speranþei (al „Sfintei Aºteptãri”, îispune autorul), în stil heliadesc, desprelanþul de luminã ce leagã pe om de Dum-nezeu ºi despre o cãlãtorie miraculoasã sprecer: „Ce lanþ misterios, acest lanþ al speran-þei!... Imperceptibil ca un fior de luminã, cuo tãrie de oþel, indestructibil ºi firav aseme-nea unei raze reflectate, el merge de la infi-nit la noi, de la noi la infinit. El trece pestegenuni cu o uºurinþã dumnezeiascã, seunduie sigur, drept, iute ca fulgerul, dulceca mângâierea soarelui din depãrtãri. Tot ce-ipluteºte în transparenþe se strãlumineazã,dansând, pe drum, în scântei. Sufletul emiºcat de-a lungul întregii acestei splen-dori. Dupã ce-am sãrutat lanþul de „foc cene aruncã Lumina Luminii, DumnezeulDumnezeului, sã urmãm linia cea purã ºidreaptã trasatã de el în azur: S-o sunãm...Pânã unde are sã ne conducã ea oare? Înain-tãm, ºi în jurul nostru se lãrgesc, ca niºteunde de ºoc, ecourile spuselor sfinte, lucru-rile jurate ºi jurate ele Dumnezeu, harurilerepercutate ale iubirii dumnezeieºti – în ju-rul nostru rãsunã necunoscute rezonanþe di-vine.... Apoi se opreºte... se opreºte dintr-odatã ... Aici e un fel de prag nevãzut, stra-niu, solemn. Iatã ceva ca o tainicã poartã.Iatã pe cer, sus de tot ca o poartã. Pragul i-lºtiu trece, în ãst ceas, doar rugãciunile, vise-le, îngerii. S-o deschidem dar, izbind-o cutoatã puterea aripilor credinþei, ce ne-au dusîn înalt, cufundaþi în vis ºi spirit. Lovitã dearipã, se deschide în douã. în spatele nostru,rãmas în jos, iatã pãmântul... creste pierdutecare se ºterg — cele de pe urmã liniamenteale caselor în care am fost încercaþi. Înainteanoastrã, cerul, unde ceea ce ochi n-a vãzut,ureche n-a auzit, suflet n-a îndrãznit sãviseze, este rezervat pentru cei iubiþi deDumnezeu... patria noastrã — locul nataldin care s-a pogorât sufletul predestinatnouã — izvorul ºi capãtul nostru, — pentrucare întreaga zbatere de pe pãmânt, fãrã s-oºtim îndeajuns, nu-i decât pãrere de rãuesenþialã ºi cãutare pãtimaºã.”

Alteori, predicatorul cu viziuni celeºticoboarã imaginaþia lui exaltatã în lumea

realului ºi cautã semnele divinitãþii în uni-versuri mai sãrace, cum ar fi aceea a car-tierelor bucureºtene. Într-o conferinþã þinutãla „Asociaþia Doamnelor de Caritate dinBucureºti” dã sfaturi practice privitoare lacomportamentul, þinuta ºi mijloacele decomunicare pe care trebuie sã le utilizeze celce duce cuvântul lui Cristos. Mai direct zis:cum sã se îmbrace o Doamnã de Caritate,cum sã înceapã vizita printre sãraci, ce sã lespunã, ce sã le ofere (cartele de pâine), decâte ori sã pomeneascã numele lui Dum-nezeu în conversaþie (indicaþia e: cel puþin odatã!), cât de lungã trebuie sã fie o vizitã etc.Iatã cum trebuie sã fie toaleta acestei fiice alui Cristos care intrã în casa unui om sãrac:„Regula este deci: o toaletã modestã, în staresã înfrunte multe, sã slujeascã la multe ºidestinatã sã fie în cele din urmã fãcutãcadou sãracilor pe care i-a întâlnit de atâteaori. Dând-o cadou veþi vedea cã în acestultim act al existenþei sale veþi acorda ro-chiei o amintire înduioºatã, mult mai duioa-sã decât rochiile de searã sau de galã în carenumai vanitatea, de scurtã duratã ºi seacã, aºtiut sã gãseascã o oarecare satisfacþie.”

Care este, ne putem întreba, literalitateaacestor predici? Ce elemente le apropie deliteratura eseisticã ºi, prin aceasta, de lite-ratura propriu-zisã? De bunã seamã, princalitatea reflecþiei morale ºi prin imaginaþiaideilor din interiorul discursului religios.Vladimir Ghika poate fi revendicat ca scri-itor ºi ca un bun moralist în spaþiul mai largal meditaþiei religioase.

Om cultivat, spirit speculativ, el îºi puneîn chip fatal, vorbind de temele creºtine,probleme ce þin de condiþia umanã, în ge-nere, cum ar fi singurãtatea, suferinþa, rela-þia cu lucrurile din afarã, etica socialã. So-luþiile lui sunt, evident, creºtine. Ce particu-larizeazã acest discurs religios amoros, cum l-am putea numi, este un amestec originalde acuitate intelectualã ºi bunãtate, de fineþea speculaþiei ºi bucurie a umilinþei, o eticã amilei demne, spiritualizate, în fine, senti-mentul unei asumãri totale a lumii din afarã– cu binele ºi rãul ei – ºi o dãruire totalã afiinþei în aceste rugãciuni colective...

9

Vladimir Ghika (II)

10

Sub un asemenea titlu auster, acad.Eugen Simion a publicat , în 2008, douã vo-lume de criticã ºi istorie literarã (792 pagi-ni), la Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºiArtã, din Bucureºti. Dupã mãrturisirileautorului, ediþia de faþã, cumva definitivã,amplificã volumul din 2002 (având titlulidentic) cu peste 400 de pagini noi.

O privire à rebours ne determinã sã în-cadrãm apariþia editorialã menþionatã într-un ciclu tematic – al biografismului – alã-turi de Întoarcerea autorului (1981), Ficþiuneajurnalului intim (3 vol. – 2002). Cu bunã-voinþa calculatã a autorului, care trece„puþin frontiera dintre teoria literaturii ºificþiunea diaristicã”, ataºãm încã douã cãrþi:Timpul trãirii, timpul mãrturisirii ((1977), Sfi-darea retoricii. Jurnal german (1986).

Gândindu-se la o asemenea organizare,poate cã nu prea târziu, ordonarea crono-logicã, dar mai ales tematicã, impune defi-nitiv, în spaþiul românesc, biografismul ca oformã a literaturii de un tip special – acela alconfesiunii. Componentele acesteia, aºacum s-au manifestat ca atare, adicã, având oconºtientã luare în posesie, se afirmã dis-tinctiv prin oferta cãrturarilor iluminiºtifrancezi.

Dacã în cazul Sf. Augustin, Confesiunile(redactate „spre anii 400 d. Hr.”) îºi indicausingure specia cãreia îi aparþineau, spove-

dania era modalitatea de mãrturisire a uneiconvertiri religioase. În timp, ea va fi întâl-nitã ºi la Nicolae Steinhardt în Jurnalul feri-cirii. La J. J. Rousseau, Confesiunile s-au con-stituit într-o formulã complexã: „amestec dememorii, autobiografie, autoportret, jurnalintim ºi meditaþie moralã...” (EugenSimion).

Sublinierile mele în textul lui Eugen Si-mion indicã principalele respiraþii narativeale biograficului. Se adaugã elogiile aduseoamenilor iluºtri, dialogurile, interviurile/convorbirile ºi... biografiile propriu-zise.

Ultimele, biografiile, au cea mai vecheapariþie ºi consistenþã. Impulsul biografiei l-a avut portretul, omniprezent în retoricaromanã, unde volutele morale, religioase,militare, intelectuale etc. erau clamate pu-blic, fãrã reticenþã. Atât religia, cât ºi istoriaori jurisprudenþa, ulterior literatura ºi-autrecut în arhivele scrisului biografiile fãcutepublic. Mai apoi, ele au devenit o modã pecare Renaºterea le-a perfecþionat ºi diversifi-cat. Asemenea oficii ale biografismului leîntâlnim ºi la români, începând din sec. alXVI-lea. Înregistrãm elemente disparate înopera Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiulsãu Teodosie, la cronicarii moldoveni Gr.Ureche, Miron Costin, din veacul urmãtor.Ca dupã aceea, în veacul al XVIII-lea, pe fili-era umanismului italian ºi polonez, bio-

Croniciliterare

This a book-review about Eugen Simion's two volumes study entitled Genurile biograficului ("TheBiographical Genres"). The author spots the subtle analyses the critic made in his book. EugenSimion methodology is based upon distinguishing between pure and social ego. His main idea isthat diaries and autobiographies contain literature.Keywords: Eugen Simion, biographical genres, diaries, memories, autobiographies, confessions.

Abstract

Marian BARBU

Întortocheate suntcãile… biograficului

11

Întortocheate sunt cãile… biograficului

grafismul sã dea semnale de substanþã laIon Neculce, cronicarii munteni, la RaduPopescu mai ales, la universalul DimitrieCantemir (1698 – 1723); în arhitecturã, înpictura muralã din spaþiul religios. În tim-pul domniilor lui Matei Basarab ºi Con-stantin Brâncoveanu, în Muntenia, mult maiînainte, pe vremea lui ªtefan cel Mare, apoia lui Vasile Lupu ºi a altor domnitori dinMoldova, iubitori de creºtinism, bisericile ºimãnãstirile ctitorite au fost memoriile lor,lãsate prin poruncã domneascã.

De unde pânã unde interesul sporit,parcã în progresie geometricã, pentru... con-fesiune? La prima vedere – din nevoia acutãde comunicare. Dar cum putem formula unasemenea enunþ cu atâta lejeritate când isto-

ria comunicãrii îndreptãþite a fi veritabilãîncepe doar dupã înfiinþarea tiparului? Ba,se iveºte chiar o contradicþie aparent inex-plicabilã, dincolo de paradox – mulþi „culti-vatori” ai genurilor biograficului scriu pen-tru ei (o formã de evadare spre sine dupã untraseu interogativ al lui ego. Memoriile oferãaceastã alternativã personagialã de ego ºialter ego. Adicã istorie trãitã la scarã indivi-dualã ºi istorie vãzutã, desfãºuratã în afarãde implicatul eu ).

Memoriile trebuie socotite o formã pre-mergãtoare literaturii de sertar (în spaþiileest-europene, care au cunoscut descãtuºareadin chingile roºii ale comunismului, uneiasemenea literaturi create înainte de 1990 is-a spus de rezistenþã). În Rusia, literaturadespre gulag a cunoscut evaluãri memora-bile, apreciate în întreaga lume liberã, dinOccident ºi din America de Nord. Soljeniþâneste doar unul dintre exemplele strãlucite,ca port-drapel.

Redactarea memoriilor o face doar cinevacare a parcurs o frumoasã vârstã, fãrã a i secere de a fi în mod expres implicat în „isto-ria” despre care scrie. În asemenea caz, aut-enticitatea memoriilor dispare cu desãvâr-ºire. Ele pot fi originale prin scriitura pro-pusã, prin sintaxa strunitã ºi fixatã în re-gistre personale.

Memoriile scriitorilor capãtã infuziestilisticã vrând, nevrând. Eul creator se di-vide în: cel fiinþial, cu existenþã, cu istorie(eu biografic) ºi eul proiectat, ca un rever dejoc (eul pur). Cât se încorporeazã dintr-unulsau dintr-altul în structura memoriilor, prinorice disecþie posibilã, este greu de stabilit.Dacã însã eul pur dã Amintiri din copilãrie, eulbiografic, prin absorbþia literaturii, s-a pier-dut în ficþiune. Imaginarul narativ obþinutpropulseazã frumosul, esteticul, durabili-tatea.

Necesitatea scrierii de memorii a devenitacutã, cel puþin la europeni, datoritã ºi uneiistorii maºtere, pe care a început-o Na-poleon Bonaparte în secolul al XIX-lea. Înaceiaºi termeni, au continuat-o cele douãrãzboaie mondiale. Iar prin implanturilepolitice, dezastruoase, ale capitalismului ºicomunismului, fiinþa umanã nu ºi-a maigãsit echilibrul, nici echidistanþa. În mo-

12

Marian Barbu

mentele de crizã mondialã – aºa cum sunt ºiacum când scriu – nov. /dec. 2009 – ianuarie2010, orizontul apropiat al energiei nuclearedevine tot mai ameninþãtor. Pãmântul riscãsã cadã în haosul universului galactic. Maioptimist (!) s-a arãtat Albert Einstein, savan-tul cunoscutei formule E = mc2 , cu care s-apus în miºcare era atomicã. Atunci când afost întrebat despre cataclismul ce-l poateproduce omenirii invenþia sa, declanºând altreilea rãzboi mondial, ar fi spus: „Nu ºtiucum va fi al treilea, dar ºtiu cum va fi alpatrulea rãzboi mondial: cu pietre ºi beþe...”. Se subînþelege ori se deduce cã ome-nirea îºi va pierde rangul de fiinþã, înre-gistrând o stare de primitivitate. Pãmântulrãmânând totuºi !

Dezastrul universal în viziunea luiEminescu (nu numai din Scrisoarea I) con-semna nu numai dispariþia pãmântului, ci aîntregului sistem galactic, când soareleînsuºi se va stinge. Cu o revelaþie specificãomului de ºtiinþã, Eminescu vedea soareleca scãpat dintr-un sistem de scripeþi, care seva defecta fãrã vreo posibilitate realã de-ntoarcere la starea lui iniþialã. Pe scurt, acelbing-bang nu mai poate sã existe. Cert estecã mulþimea de cercetãtori, aflaþi din 2007 laGeneva, pentru a porni ºi din 2009, de areporni acceleratorul de particule construitspecial pentru experimentul de laborator aldescoperirii începutului de început îºi vorscrie cândva memoriile. Numai cã fiecaredintre miile de participanþi (direct sau indi-rect), având specialitãþi diferite, ºi memori-ile lor vor pedala mai mereu pe limbajulavut din pregãtirea profesionalã proprie.Categoric cã el se va resimþi bogat în laturadocumentarã ºi mai puþin în cea literarã.Logic, am zice. ªi Eugen Simion cautã lite-rarul cu tot dinadinsul, ca un Diogene înamiaza mare, ca sã-ºi convingã pe deplinconfraþii cã astfel de scrieri trebuie de acumluate în seamã. Pentru convingere, pune petapet , cu pertinenþa-i bine cunoscutã, câte-va exemplare de memorii ale spaþiuluiromânesc în capitolul al XIV-lea (vol. I) inti-tulat Memorialiºtii. O impunãtoare cronolo-gie se deruleazã explicativ , ºi selectiv – dela Amintirile colonelului Lãcusteanu, încãrcatede o purã literaturã (dupã opiniile lui Camil

Petrescu), la cele semnate de C. D. Aricescu,Grigore D. Polizu, pânã la Panait Istrati ºi C.V. Gheorghiu. O breºã bine intenþionatã ºirealizatã vizeazã „memorialistica acade-micã” [sic !] – Alexandru Lapedatu. AndreiRãdulescu (Ultimul fiind din aceeaºi locali-tate ca ºi Eugen Simion – Chiojdeanca).

Ceilalþi memorialiºti comentaþi: GabrielTepelea, ªerban Cioculescu, Teohar Miha-daº, Andrei ªerbulescu ºi inegalabilul PetrePandrea.

Permanentele disocieri în cadrul fiecãreicomponente a biograficului au menirea sãmotiveze departajarea propusã de teoreti-cienii francezi între eul biografic (ca istoriedeterminatã) ºi eul pur (desprins din operã,din literatura creatã). Pentru cã opera lite-rarã, obiect finit, indiferent de ediþii (re-vizuite sau adãugite), prin însãºi specificulei „transformã”, „metamorfozeazã”, „sub-stanþializeazã” º.a.m.d. eul biografic, exis-tenþa lui. Nu în puþine cazuri, acesta disparecu desãvârºire, obiectul reflectãrii reducân-du-se la un mesaj al ideilor. În cazul ope-relor de filosofie, dãinuitoare peste veacuri,biograficul a dispãrut cu desãvârºire, ele,circulând fãrã... biografic, fãrã autor. Veziiradierile filosofiei germane din secolul alXIX-lea.

Ei bine, memoriile trebuie înþelese într-odicotomie care poate înclina balanþa într-oparte sau într-alta. Pentru literatura conþi-nutã, ne vorbesc criticii literari, în primãinstanþã. Ei sunt chemaþi sã valorifice nexulcauzal al literaturii publicate ºi câtimea exis-tentã de imaginar în ansamblul memoriilor.Dacã ele au fost publicate în timpul vieþii.Deºi în majoritatea cazurilor, memoriile aufost tipãrite postum. Uneori, acestea, redac-tate spre sfârºitul vieþii autorului, au primitun fel de banderolã testamentarã de a fipublicate astfel. Câteodatã, indicându-se ºidurata când memoriile pot vedea luminatiparului.

Un astfel de certificat pentru liberã tre-cere în postumitate îl oferã ºi jurnalele.Particularitãþile acestora încep de la înregis-trarea imediatã, zilnicã de regulã, pânã lascriitura sacadatã, laconicã a evenimentelorîntâlnite sau la care s-a luat parte. De ce s-auscris ºi se scriu jurnale ? Mai întâi, pentru o

13


contabilizare a mersului spre sine sau înafarã de sine. Când jurnalele sunt intime,înregistrarea biograficului, disipat în fapteºi gânduri, constituie o eliberare, atingereaunui prag care, odatã mãrturisit, îi dã posi-bilitatea scriitorului sã creadã cã merge mai-nainte. De aici, îndoiala, nehotãrârea de a-ºipublica jurnalul în timpul vieþii sau dupãdispariþia lui. Starea de luciditate, în acestecazuri, patroneazã definitiv profilul scrii-torului.

Jurnalul trebuie socotit ºi o sincerã formãscripturalã, îndreptãþitã, a anticului „cu-noaºte-te pe tine însuþi”. Inscripþia , aflatãpe frontispiciul templului lui Apollo dinDelfi, cu autor necunoscut, a intrat în cir-cuitul valorizãrii universale prin Socrate,care i-a fixat definitiv înþelesurile în cadrulcugetãrilor sale. Apoi, prin transferul înlimba latinã – Nosce te ipsum, începând cuTusculane, de Cicero, filosofia ca ºi literaturas-au aplecat cu nemãrginitã încredere înpolisemia subtextualã a cugetãrii.

A spune totul despre tine mi se pare unideal niciodatã atins, indiferent de cinecrede cã-i poate subscrie. Dar nici sã nuîncerci, sunã a scepticism programat. ªiatunci jurnalul se aratã a fi oglinda mãrturi-sitoare, îndreptãþitã de a nu minþi. Mitul luiNarcis stã pe aproape. Le dã ghes orgoliul,pe care, chipurile, îl diminueazã, prin câte-va note de jurnal, din care rãzbate (formal)modestia, locul comun, neieºirea din contin-gent. Or, cum zice Eugen Simion, „modestialor este plinã de ifose”. Observaþia se aco-perã de texte din jurnalele lui Lev Tolstoi ºiMarin Preda.

Istoricul literar, comentator fratern al cri-ticului literar, puncteazã specificul jurnalu-lui public, al jurnalului intim, conchizând , cãindiferent de ipostaza acestuia, el rãmâne„un gen aflat la intersecþia genurilor bio-grafice”.

Descinderea în „arena” dezbaterii, seporneºte de la „otrãvurile” lui Sainte-Beuve. Criticul, atât de temut printre con-temporanii sãi din sec. al XIX-lea, una afir-ma în articolele publicate în timpul vieþii ºicu totul altceva nota în jurnalul sãu intim.Citim: „ Dacã ne-am apuca sã spunem cuvoce tare tot adevãrul, societatea n-ar mai

rezista nicio clipã; s-ar prãbuºi în întregime,cu zgomot înfricoºãtor, ca Templul Filis-tinilor sub pasajele periculoase din munþi,unde nu trebuie sã ridici vocea, pentru a nuprovoca avalanºe”.

Subscriu notei apodictice pe care o for-muleazã criticul Eugen Simion: „Sã neferim, deci, sã spunem cu voce tare ceea cegândim...”

Cele douã volume intitulate Genurilebiograficului se constituie ca partituri dis-tincte ale unei monografii despre obiectulde studiu, intrat în atenþia autorului depeste trei decenii. Provocarea i-au oferit-ofrancezii, pe care a derulat-o „obiectiv” încartea Timpul trãirii, timpul mãrturisirii(1977). Apoi a devenit obsesie, admirabilrezolvatã de Întoarcerea autorului (1981). ªiacum, ca ºi-n alte cãrþi, spaþiul literaturiifranceze i-a devenit familiar, indiferent deperioada din care-ºi recruteazã subiectele.Cum însã epoca modernã, mai corect spus,secolul al XX-lea a adus cele mai spectacu-loase rãsturnãri în istorie, politicã, mentali-tate, sisteme sociale, în filosofie ºi în liter-aturã, era firesc ca Eugen Simion sã-ºi ori-enteze cercetarea în consens cu mulþi con-fraþi europeni. Numai aºa putea decidedespre similitudini, specificitãþi ºi în cadrulliteraturii confesive. Capitolul consacrat jur-nalului dezbate „eurile” prolificului Geor-ges Simenon, depistabile în „memorii epis-tolare” ºi „jurnale dictate”. ªtiam cu toþii cãbelgianul... francez (1903 – 1989) a fost unscriitor prolific (O statisticã UNESCO îlsitua pe locul al treilea, dupã Lenin ºi Biblie,luându-se în calcul cele 200 de titluri decãrþi – apud Eugen Simion). Nu încapeîndoialã cã-n sfera perenitãþii nu se includeniciodatã, dar niciodatã, cantitatea ! Adeseao singurã carte, dintr-o mulþime existentã,decide sã înfrunte intemperiile receptãriipeste veacuri.

Poate mai mult ca în alte capitole alecãrþii, acum se comenteazã Mircea Eliade,Marin Preda, Marin Sorescu, ale cãror jur-nale sunt despicate inteligent ºi cu folos.Criticul ºi istoricul literar din cele patru vo-lume de Scriitori români de azi suprave-gheazã ºi integreazã în actualele ipostazeale ...jurnalului comentarii menite sã devinã

14

Marian Barbu

de referinþã în viitoarele exegeze sau teze dedoctorat despre autorii citaþi.

Pentru spiritul penetrant al criticului, aºcita adevãratele studii de caz, autorii lorfiind Radu R. Rosetti, Constantin Fântâ-neru, Traian Chelariu, Bujor Nedelcovici(excelent supratitlu – Jurnale infidele. BujorNedelcovici. Din culisele cenzurii), EmilIvãnescu (Un jurnal wertherian. O sinucidereanunþatã. Emil Ivãnescu).

Tot la „studii de caz”, aº plasa „polemi-cile cordiale” cu o poetã stabilitã în Suedia,dupã despãrþirea de Nichita Stãnescu(Jurnalul suedez, I/1976 - 1983, Editura Uni-vers, 2000).

Eugen Simion, cel care a înþeles de îndatãvalorile literare ºi configuraþia lor în viitor,în majoritatea împrejurãrilor vieþii acestora,nu poate accepta ca nume de prestigiu aleGeneraþiei ‘60 sã fie terfelite ºi contestate:Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, N. Breban.Prin Stockholm, au trecut ºi alþi români –Mircea Eliade, Paul Goma, D. Þepeneag, C.Þoiu. „Gabriela ºi René îi primesc în casã, îihrãnesc, îi ajutã sã se descurce ºi, apoi, îijudecã, pe unii cu blândeþe, pe alþii cu oseveritate pe care, zice Eugen Simion, nutotdeauna o înþeleg”. Poate de aceea, exege-tul îºi intituleazã capitolul dedicat poetei cuapãsatã ironie, dacã nu cu sarcasm: „Dia-rista Gabriela Melinescu – întârziat romanticã,„amazonicã” ºi puþin demonicã.

Intrã în sfera nevãzutã a titlului ataculdeschis la formele de libidou manifest, pecare poeta le-a enunþat ºi susþinut în uneleproze, ca ºi în jurnal. Acesta „este bine scrisºi ce surprinde plãcut încã de la început estesinceritatea confesiunii”.

Tema principalã în confesiune rãmâneiubirea. Scrie Gabriela Melinescu: „Iubind,am fost aproape de moarte, am gustat dinmierea ei neagrã, am pus un picior pe ce-lãlalt tãrâm ºi am ieºit din iubire, înþelegândcã e lucrul cel mai teribil. Dar cine poatelupta contra propriei naturi? Mi s-au datatâtea sentimente, încât sunt ca ºi tatãl meu:„Un candidat perpetuu la sinucidere”.

Comentatorul de azi crede cã poeta Ga-briela Melinescu este atipicã pentru femeiamodernã. Unele „sunt cinice ºi amorale caSimone de Beauvoir sau închipuite ºi nim-

fomane ca Anaïs Nin, grãbite sã încercetotul, sã nu piardã nimic, nici chiar expe-rienþa homosexualã... „Amazonica” noastrãintrã în viaþã cu alte legi morale ºi trece prinea condusã de alt model erotic. Iubirea estepentru ea o formã a milei, iar sexualitatea ºiiubirea , la un loc, reprezintã un mijloc(„poate singurul”) de a se cunoaºte ºi de acunoaºte lumea”.

În spectrul sãu de nimfomanã (cum alt-fel?) are vise pidosnice cu Puºkin, Picasso,Balzac, Cãlinescu, Saddam Husein, ReginaAngliei. Visele onirice îl cuprind ºi pe iubi-tul ei René. Ca sã-ºi înlãture astfel de ima-gini terifiante , colindã prin întreaga Suedie,apoi prin Elveþia, prin alte þãri ale Europei,Italia, Germania, ca sã apeleze, în final, lamistica teologului Swedenborg, fondatoruldoctrinei Noul Ierusalim. Numaidecât, com-paratistul Eugen Simion stabileºte cã el ainfluenþat în gândirea lor ºi pe H. de Balzac,Novalis, Gérard de Nerval, pe Eminescu alnostru „prin intermediar german”.

În alte împrejurãri s-ar putea comenta pelarg patologia erosului prin grilã psihana-liticã, prezentã în viaþa bãrbaþilor, dar maicu seamã a femeilor, care, ca în cazul Ga-brielei Melinescu, este ºi clamatã („Erosuleste Domnul însuºi întruchipat în fiinþaomeneascã”). Dacã la românca suedezãîntâlnim fulguraþii ale patologicului, laAnaïs Nin (21 febr. 1903, Neuilly - Franþa –14 ianuarie 1977, Los Angeles, U.S.A.),înregistrãm cãrþi compacte, cu un freudismdespletit: House of Incest (1936), Seduction ofthe Minotaur (1961).

Doi „intruºi” de marcã literarã comple-teazã fericit capitolul rezervat Jurnalului:Laurence Sterne ºi Bulgakov.

Despre scriitorul englez, Eugen Simion s-a pronunþat în 1990, când, plictisit pânã la afi oripilat de „realitatea” postrevoluþionarãa României, a vrut sã citeascã „o carte ve-che”. Aºadar, un antidot ºi împotriva mah-murului produs de transformãrile inexpli-cabile ale unor colegi de breaslã („Sunt învacanþã ºi nu-mi doresc altceva decât sã faco lecturã tihnitã ºi meditatã din cãrþi inac-tuale”).

Paralel cu starea confuzã ce ne-au creat-oEvenimentele din ‘89, scriptorul, academi-

15


cianul de astãzi, era angajatul unui ziar, casãptãmânal, sã publice câte un articol pe temiri ce teme. Între alternative, o preferã pecea care-i dã libertatea... cititului. AºaCãlãtorie sentimentalã. Jurnalul pentru Eliza,de Sterne, carte tipãritã în 1768 („cam pevremea în care Rousseau îºi scria Confe-siunile sale”) intrã sub incidenþa analizelorcritice. Ea se instituie ca „ o scriere ironicã,decisã sã ridiculizeze literatura de cãlãtorieconvenþionalã din epocã”. Fiindcã autoruleste altul decât personajul sãu Yorik ,O cãlã-torie sentimentalã iese biniºor din sferabiografiei ºi intrã, pe jumãtate deghizatã, înspaþiul literaturii de ficþiune.

Jurnalul pentru Eliza se include în catego-ria jurnalelor cu o deschidere redusã (înclasificarea lui Jean Rousset). Substituirealui Laurence Sterne personajului sãu dinJurnal, ºi invers, se înfãþiºeazã ca un proce-deu modern. Antrenarea într-o lecturã plã-cutã se realizeazã prin permanente juisãriîntre autor ºi personaj, limbaje comune,stãri anume pregãtite pentru receptare.Singurãtatea, ca emblemã a actului decreaþie, se extinde în aceiaºi termeni deînþelegere a unei opere literare. „Sunt nerãb-dãtor sã purced spre Singurãtate. Acolomintea mea dobândeºte putere ºi învaþã sãse bizuie pe sine...”

Despre reactualizatul ºi redimensionatulMihail Bulgakov (medic de profesie ºiprintr-o voinþã de fier, devenit scriitor),trãind în vremurile eliberãrii de Stalin ºicortina de fier, criticul Eugen Simion pri-zeazã fraza scurtã, notiþa fugarã din jurnalulsãu.

Redus ca numãr de pagini, jurnalul luiBulgakov dezvãluie lupta acerbã „cu mize-riile existenþei”. Folosindu-i o metaforã dinpropriu-i jurnal, criticul conchide apreciativ:a fost „un tun de mare calibru, care se strã-duieºte sã nu fie înghiþit de smârcurile uneiistorii teribile”.

Între elementele de poeticã ale jurnaluluiintim, se enumerã spontaneitatea, autentici-tatea, simultaneitatea – cunoscute, dar nu ºiformulate aºa, de pe vremea lui Titu Ma-iorescu. A se vedea Însemnãrile zilnice.

Sunt derutat, chiar ºi acum când scriuaceastã prezentare, de ce în niciun capitol al

celor douã volume despre Genurile biografi-cului – carte impusã, cum ziceam, de îm-pãrþirea apelor în douã a eului (biografic ºipur) nu sunt rezervate pagini despre I. D.Sîrbu ºi Radu Petrescu (de exemplu). Dacãprimul a compus Jurnalul unui jurnalist fãrãjurnal, apãrut postum (scriitorul murind la19 sept. 1989), scriere care a cunoscut câtevaediþii ºi a definitivat postura autorului cadisident autentic, de marcã, proza lui(nuvele ºi romane) l-a propulsat în rândulmarilor spirite narative ale Europei. Nu-imai puþin adevãrat cã redescoperirea lui I.D. Sîrbu ca o instanþã de vârf a scriitorilorromâni se datoreazã aproape în totalitate luiEugen Simion. Ce se-ntâmpla oare acum caJurnalul sã nu fie chemat drept model deficþiune, nu numai ca document al spirituluienciclopedic pe care l-a impus totuºi fãrãfast I. D. Sîrbu? I se alãtura, în egalã mãsurã,Radu Petrescu. Amândoi sunt doar nomi-nalizaþi la Indice de nume, selectiv, întocmitde Rodica Pandele (De ce selectiv, cândautorul „s-a rezemat” în argumentaþia lui ºipe destule alte nume?): În spiritul acestui„selectiv” nedumeritor, I.D. Sîrbu ºi RaduPetrescu sunt nominalizaþi de 5 ºi 4 ori !).

Oricât de drastice delimitãri am operaîntre speciile biograficului (parcã termenulde genuri este prea generos, fãcând locimprecisului, trecerii vizibile de frontiereexplicabile), autobiografia rãmâne mai severãîn proriu-i fief semantic. Dar ºi cea mai dis-pusã a intra în variantele literaturii propriu-zise. Natura eului creator îºi ia din autobi-ografie atâta sare câtã îi trebuie, cât sã-ºiadjudece dãinuire esteticã. Numai aºa mãpot dumeri de ce autobiografiei i s-au rezer-vat peste 200 de pagini, în capitole separateîn vol. I ºi în vol. II.

Fiind conºtient de imposibilitatea trasãriide frontiere între componentele confesiuniiautentice, istoricul literar formuleazã defiecare datã, într-un mod provocator, supra-titluri laxe (amintind de obiceiurile scrip-turale ale unor englezi din perioada luiRichardson, dar ºi de mai târziu, procedeuimplementat categoric ºi de G. Cãlinescu îna sa Istorie literarã), urmate de titluri aplicatepe texte / pe opere demonstrative. Iatã for-

16

Marian Barbu

mulãrile : Autobiografia. Un contract de identi-tate. Caracterul testamentar ºi profetic al dis-cursului autobiografic. Mituri fondatoare, cu 14titluri, în vol. I. Autobiografii. Eseuri biogra-fice. Portretul. Autoportretul, în vol. II.

Numele celor care populeazã primele135 de pagini ale volumului al doilea (lecitez dupã ordinea propusã de autor încadrul câte unui subcapitol): Louis Althus-ser, Dino Buzzati, Jorge Luís Borges,Einstein, Chagall, Octavian Paler, ValeriuCristea, Paul Goma, Ion Negoiþescu, MironKiropol, Nichita Stãnescu, Maiorescu/Cãlinescu, Günter Grass, Serge Fauchereau.

Eugen Simion practicã în mod vizibil ocriticã aplicatã, dezinhibatã de perplexitãþiºi admiraþii gratuite sau de circumstanþã.Deºi spuneam cã titlul cãrþii de faþã esteauster, oarecum solemn, academic, fãrã sãforþeze nota înþelesului de proprietate con-firmatã, toate textele critice propuse sunt deo bogãþie informaþionalã impresionantã,revãrsatã într-o paletã diversã de formulãri.Dacã aº spune cã succesul criticului se aflãîn sintaxa prozatorului care ºtie sã articu-leze ºi sã alterneze impresia de lecturã, cusentimentul ºi raþionalul, n-aº greºi preamult. Poate cã modelul Cãlinescu sã se afleîn procesele de gândire ºi, desigur, de struc-turare a dezbaterilor. Dar permanentele teo-retizãri, separate ori în cadrul textelor crit-ice, dublate mai mereu de comparatist fac caformula lui Umberto Eco Lector in fabula sãse îmbogãþeascã nu pe orizontalã, ci înadâncime. Numai aºa îmi explic, acum, înluna ianuarie 2010, când am revãzut aceastãprezentare, de ce am citi de douã ori (cuvoluptate) având pixul în mânã cele 792 depagini. Existã atâtea variante stilistice,demne de a fi analizate de specialiºti, în aaprecia contribuþia lui Eugen Simion la dez-voltarea actului critic, încât se impune de lasine sã cunoºti nu numai aspectul biografieicelui comentat, cât ºi opera acestuia la carese fac referinþe ori marginalii critice.

Dupã modul de alcãtuire a c.v-ului mo-dern, obligatoriu pentru departamentul deresurse umane , criticul porneºte cu teorii ºianalize din contemporaneitate cãtre înapoi,în timp, ca sã verifice continuitatea sau dis-

continuitatea speciei în cauzã, formele ei demanifestare, modalitãþile de respingere oride apreciere în epocã, oamenii care au ilus-trat-o. Cum se poate recupera ceea ce a fost,de cãtre cineva ºi în folosul cui? Scriptor,destinatar, mesaj, limbaj – sunt doar câtevaformulãri de scop pe care Profesorul, cuºtiinþã aºezatã de carte, le promoveazã cuinsistenþã. Miºcãrile literare – cele clasice,deja consumate, atât prin istorie, cât ºi prinfuncþiile lor estetice imediate – cunosc orevigorare prin ceea ce modernitatea, post-modernitatea ºi ceea ce a mai urmat – se-ncarcã de sensuri ºi de noi teorii, principii,cauze ºi clauze pe care europenii (francezii,italienii, germanii) le-au trecut cu multãgrijã ºi în primele decenii ale sec. al XXI-lea.De la Roland Barthes (citat frecvent), JeanStarobinski, se ajunge la Pascal ºi-n jos, spremiturile lui Narcis ºi Sisif. Extrag un frag-ment din câteva sute, toate confirmândstilul supravegheat afectuos, al unui critic –prozator, ambii stãpâniþi de Profesorul excathedra (adicã sã se facã înþeles prin expo-zeul sãu îºi organizeazã ideile, impunându-le o exfoliere limpidã): „Narcis ºi Sisif, mitulcãutãrii de sine ºi mitul unui chin acceptat :acela care leagã fragmentele ºi cautã un sensîn haosul unei existenþe ce s-a scurs deja ºial unei memorii infidele. Mai trebuie cacineva sã noteze ceea ce Narcis observã ºiSisif duce de colo, colo, înainte ºi înapoi.Este Scribul, omul care dã un corp scripturalacestor fiinþe de ceaþã ºi umbre care sunt întâm-plãrile trecutului (subl.m. – M.B.)”.

Forþa expresivã a sublinierii mele calificãputerea asociativã în limbajul criticului lite-rar Eugen Simion.

O discuþie aparþinând tot modernitãþiicelei mai apropiate nouã(comentatorului deliteraturã) vizeazã dincolo de eu pe acel el.Acesta a fost mereu un coeficient exponen-þial tot al lui eu. În planul prozei concrete,formal, el a rãmas însã . Atunci când ben-eficiile procurate la o lecturã atentã de cãtreel se adunã de drept în portofoliul lui eu.Eugen Simion dã un exemplu concludent detrecere al lui eu în el cu o scriere (Pedigree,1948) a lui G. Simenon. Cel care a fãcut tran-zacþia cu autorul a fost André Gide (copios

17


citat pentru jurnalul sãu, cu douã variante,una, pe când trãia soþia lui, ºi alta , dupã dis-pariþia Madlenei ; citat însã ºi pentru prozasa, multã vreme fiind model de naraþiunedincolo de Franþa. De la o vreme, mai însprenoi, jurnalul intim al lui Gide a dislocat ro-manul).

Deºi avem nenumãrate exemple deromane autografice, scrise la nivelul existenþeilui el, în carte, se comenteazã pro cauza ro-manul lui Mihail Sebastian De douã mii deani (1934). L-aº fi preferat pe Camil Petrescucu ale sale douã romane. Cu acest exemplu,se putea dezvolta mult mai abil ºi nu încrân-cenat relaþia dintre eu ºi el, dintre documentºi ficþiune, dintre eul biografic ºi eul pur. ªi dece confesiunea rãmâne numai un mijloc ºinu un scop! Nu cumva se înlãtura ideeaacreditatã de la începutul studiului cã struc-turile, componentele confesiunii nu setransformã totuºi în literaturã? Cã ele arrãmâne în anticamera sau coridoarele aces-teia? Oferta lui Marin Preda din Viaþa ca opradã ar fi meritat dezbãtutã în acest popaspe care îl propunem.

Istoricul literar rãmâne, orice ar fi, unMendeleev, îndreptãþit sã ierarhizeze, sãextragã material din texte pentru definiþii casã instituie un tablou critic pe familii, clase,determinãri ºi câte altele. În aceastã ordinede idei, Profesorul Eugen Simion aduce înalbia literarului ºi eseul biografic/autobiogra-fic/memorialistic, autoportretul, antimemoriile,cartea vorbitã, discursul epistolar, paraliteratu-ra, interviurile, convorbirile, corespondenþa(oficialã, particularã ºi intimã; în vol. II, cap.III impune o sobrã ºi inteligentã implicare/detaºare când se scrie despre corespondenþadintre N. Steinhardt ºi Virgil Ierunca,despre Iubirile ºi disperãrile lui Cioran, desprecorespondenþa ºi întrevederile parcimo-nioase dintre filosoful Constantin Noica ºiSanda Stolojan).

Ba, la acelaºi numitor comun al biografi-cului, istoricul literar aduce dosarul lui IonCaraion de informator al securitãþii. În cele27 de pagini ale capitolului IV, din vol. II(Un caz tragic: Ion Caraion), descoperim uncomentator atent cu fenomenele dubioaseale istoriei ºi ale politicii, care au convertit ºiau distrus irecuperabil oameni ºi psihologi-

ile acestora. Calm, raþional, ba chiar chirur-gical, Eugen Simion, deºi a apreciat poeziaexcepþionalã a lui Ion Caraion, nu-i poateierta cã a încãlcat legea moralã („sã luãmfaptele cum sunt ºi sã le judecãm drept, fãrãexces de indignare, dar ºi fãrã exces de to-leranþã, ºi sã vedem, la urmã, dacã putemdespãrþi pe omul biografic (omul lui Sainte-Beuve) de creatorul pur (omul lui Proust) încircumstanþele unei istorii imposibile”).

Analistul are la dispoziþie douã cãrþi,semnate Mihai Pelin – „Artur”. Dosarul IonCaraion (2001) ºi Delia Roxana Cornea/Du-mitru Dobre – „Artur” ºi exilul românesc(2006).

Menþinân-du-se în limita judecãþii drep-te, apelând ºi la „puþinã psihanalizã”,Eugen Simion observã , deloc printre rân-durile delaþiunilor lui Caraion, ci la supra-faþa stilisticii acestora, o înverºunare aimplementãrii de duritãþi, vecine cu satira ºipamfletul. Multe dintre acestea i-au vizat peIoan Alexandru, Marin Sorescu, NichitaStãnescu, Marin Preda, Geo Dumitrescu(ultimii doi ajutându-l în perioade critice alevieþii lui ), Fãnuº Neagu, Ov. S. Crohmãl-niceanu, Mircea Ciobanu, Pompiliu Marcea,Nina Casssian, Eugen Barbu, D. Þepeneag,Paul Goma, N. Breban, Ion Negoiþescu.

Alte mârºãvii de o asemenea facturã segãsesc în cele douã cãrþi citate, din care Pro-fesorul Eugen Simion a reþinut doar câtevaîn interesul ideii... biografismului. Adicã, avrut sã scoatã apã ºi din piatrã seacã. Dinlocuri care n-au intrat niciodatã în spaþiulliteraturii propriu-zise. Mai de fiecare datã,când a fost cazul, biografismul n-a constituitdecât punct de plecare, ori de colaborare, nuºi de sosire, de rãmânere independentã.

Cazul Ion Caraion n-a fost singular înRomânia din perioada 1940-1990. I s-au alã-turat, prin mãrturisire directã, dupã 1990,Al. Paleologu (fiul sãu, Tudor Paleologu afost numit ambasador în Danemarca, iar în2009, ministru al Culturii ºi Cultelor, subpreºedenþia lui Traian Bãsescu), ªt. Aug.Doinaº, Sorin Antohi.

Cu dezvãluirile despre Caraion, tot isto-ricul literar deschide o binevenitã parantezãdespre exilul literar românesc începând cucel din Franþa.

18

Marian Barbu

Prin acest excurs de analizã pertinentã –de moralã ºi politicã – Eugen Simion facedovada unui spirit raþionalist, derivat dincunoscutul sic cogito.

Consider cã ordinea ºi disciplina în criteri-ile aplicate de cãtre un istoric literar, careîntreprinde dezbateri în vederea unor eval-uãri sigure, reprezintã cartea de vizitã aacestuia. Ele sunt menite sã justifice struc-turarea capitolelor, nuanþarea lor în sub-capitole, mergând pânã la evidenþierea înpaginã, apelând la caracterul de literã.Astãzi, când imperiul calculatorului azguduit din temelii meºteºugul tipografic,toate exigenþele textului tipãrit sunt idealîndeplinite. Viitorul a început sã ne rezerveºi bucuria unor biblioteci virtuale. Aºa cã un„mâine” ademenitor ºi pentru scriitori ni searatã spre laudã ºi omagiu.

În virtutea consemnãrii unui biografic per-sonal, omul Eugen Simion se mãrturiseºte încap. VI, din vol. I., sub oblãduirea titluluiFragmente din jurnalul celui care studiazãgenurile biograficului. Întâlnim în cele nouãsubdiviziuni ale capitolului descrisã cur-gerea vieþii unui intelectual, cu sinusoidelesale, dar mai ales, cu pulsaþiile scrisului.Tentat de mai multã vreme sã descifreze...biografia jurnalului intim, el însuºi începuse,din anii 70, redactarea unuia. Procedândastfel, cãuta sã dezlege resorturile interioareale speciei, atât de categoric respinsã de cri-tici ºi teoreticieni literari.

Secolul al XX-lea, cel mai bogat în eveni-mente (de tot felul !), nu putea accede la jur-nalul intim în formula propusã prin Mainede Biran, Stendhal ºi Benjamin Constant,aºa cã dezvãluirile unei realitãþi crude aufost catalogate ca sincere ºi autentice. A sevedea cãrþile de tip freudist semnate deSimone de Beauvoir ºi Anaïs Nin, GabrielaMelinescu (mai puþin) .

Drapat de asemenea... modele, omul Eu-gen Simion nu uitã cã demnitatea lui este aProfesorului aulic, a modelului câºtigat cugreu; cã toate acestea îl întorc la misiuneascrisului. Din aproape în aproape, cufundatîn teoriile franceze, îºi populeazã foile-toanele critice cu nume de referinþã ale lite-raturii europene – Tolstoi, Mircea Eliade,

Th. Mann, C. Noica, G. Cãlinescu, A. Gide,Maurice Blanchot. H. F. Amiel (profesor defilosofie la Geneva, specialist în Hegel,autorul a 16.000 de pagini ale unui jurnal,singura lui operã), Montaigne, RaduPetrescu etc.

Nu lipsesc în întreg periplu trimiterile lareligie, la moralã, la evenimentele mãrunte,domestice, din propria-i gospodãrie, obli-gaþiile de gazetã, starea dupã telefoaneleintempestive º.a.

Silueta criticului recunoscut se descoperãîn zeci de formulãri, adesea categorice (1),dar prozatorul îl însoþeºte ca o umbrã,obligându-l la o contemplare de tip poetic(2). Extrag câteva formulãri de o asemeneafacturã: „Cinismul nu este o specialitategidianã. Va mai trece o generaþie, vor trecechiar douã pentru ca adepþii zeiþei H.(gays)sã iasã pe stradã ºi sã cearã protecþia orga-nismelor internaþionale. Gide luptã doarpentru înþelegere ºi îngãduinþã...(1). „Nusunt în stare sã mã gândesc la altceva, n-amstare decât de nestare (subl. n. indicã o sintag-mã filosofico-poeticã, tipic nichitianã).„Pacea ruralã este sfârtecatã de strigãte sãl-batice de luptã...(...) . E din nou liniºte, câiniisau potolit ºi, ca doi rãzboinici bravi, îºisavureazã acum succesul, picotind peiarbã... Aº putea spune cã aud zgomoteleliniºtii (ce oximoron apetent ! – M.B.), darnu spun, pentru cã liniºtea este întreruptãbrusc de þipetele unui copil din vecini. Suntþipete înalte ºi subþiri, care se sparg ca niºtepahare de cristal în vãzduhul acestei calmeseri de varã. Mã gândesc la poezia luiFrancis Jammes ºi a lui Ion Pillat al nostru,dar alung repede din minte aceastã analo-gie, pentru cã pe uliþa satului nu apare niciun mãgãruº ºi nu se zãreºte nicio berlinã”.(2,1). „Sunt în vacanþã, ceea ce în cazul meunu înseamnã cã am pãrãsit oraºul în carelocuiesc de la 18 ani ºi pe care, în aceste zilecaniculare, n-aº putea spune cã-l iubescprea mult. Este o cãldurã criminalã, teii depe strada dr. Lister stau pleoºtiþi, cu frun-zele încremenite, peste maºinile îngrãmã-dite lângã trotuar s-a aºternuit un strat depraf lipicios cam de grosimea unui deget,puþinii trecãtori se miºcã apatic, cãrând

19


dupã ei sacoºe enorme pline cu zarzava-turile cumpãrate de la colþul strãzii, în fine,în care m-am refugiat, cãrþile asudã ºi seuitã la mine cu priviri bolnave ...” (2).

De departe se-nþelege cã tratatul (cãcieste unul !) despre genurile biograficului afost gândit de acad. Eugen Simion ca sãofere , în încheiere, ºi o deschidere spre sine,cu tot ceea ce înseamnã omul ºi... scriitorul.Cititorului curios sã afle câte ceva despre, ise oferã posibilitatea, cumva într-un feloptimist. Doar se renunþase la încheiereavol. I , dupã un substanþial studiu privin-du-l pe Petre Pandrea, figurã aparte pentruceea ce Eugen Simion numeºte Un spiritbogomilic însoþit de un Saint-Just ºi de un DonJuan oltean, când a comentat douã apariþiieditoriale referitoare la literatura produsãde Oana Orlea (Ia-þi boarfele ºi miºcã, interviude Mariana Marin, Ed. C.R. , 1991) ºi Ioana

Berindei (Am fãcut Jilava în pantofi de varã,Ed. Compania , 2008), aflate multã vreme îndetenþie, înainte de 1989.

Rãzbate din întreaga carte (Genurilebiograficului) o pasiune devoratoare pentrustudiul „de caz”. Criticul ºi istoricul literarEugen Simion doreºte ca „genurile biografi-cului” sã intre – fie ºi acum ! – pe poarta ceamare a literaturii. Cu atât mai mult, cu cât,biograficului i-a fost refuzat paºaportul dincauze minore, începând cu neliteraritatealui. Faptul ca atare va avea încã de înfruntatreticenþa unora de specialitate, dar ºi a alto-ra care exaltã astãzi cinematograful ca ºiteleviziunea.

Ne pronunþãm ºi scriem convingãtor:cultura imaginii nu va putea înlocui culturascrisã. Ca sã nu mai spunem axiomatic cã ima-ginile fãrã text reprezintã o întoarcere la filmulmut. Ceea ce nu va fi nicodatã posibil!

1 Poate cã n-aº fi dezvoltat atâtea volute de prezentare pe marginea subiectului propus de Acad. EugenSimion – ºi rezolvat, cum au crezut de cuviinþã, alternativ, Profesorul, criticul si istoricul literar – dacãbiograficul s-ar fi constituit ca reper prioritar ºi pentru alþi cosîngeni. Dezbateri izolate despre prezenþasau absenþa autorului dintr-o operã narativã au existat mai mereu în critica de la vârf. Dar a chibzuimetodic, fie ºi didactic, nu cunosc vreo întreprindere similarã celei finalizate de universitarulbucureºtean. Învãluitor, acesta s-a ferit sã condamne stilul conformist, parcã administrativ, al unorspecii componente ale biograficului cum ar fi corespondenþa (oficialã sau privatã), autobiografia, anumitetipuri de memorii, portretul. În schimb, s-a arãtat deschis sã extragã, cu fineþe ºi cu argumente, din fiecareîn parte, tot ceea ce poate fi socotit brumã de literaturã, de imaginar, de ficþiune. Care vasãzicã – ficþi-unea non-ficþiunii?!Într-o notã explicativã, de pro domo, din 31 mai 2008, Profesorul, dupã o privire circularã în lume, seinformeazã despre vivacitatea subiectului sãu în SUA , în Franþa ºi aflã cã jurnalele de autor prolifereazãvãzând cu ochii. Ba, în Franþa, Philippe Lejeune a devenit specialist în ale domeniului, prin cãrþile: LePacte autobiographique (1975), Je est un Autre (1980), Moi aussi (1986). El însã nefiind singurul!

2 Prioritatea comentariilor despre eu se datoreazã explicaþiilor freudiene despre libidou. Dicotomia aces-tuia – libido al eului sau narcisic (vizând persoana proprie ca obiect ) ºi libido obiectal (persoana este obiectexterior – le-a impus teoreticienilor francezi, sã zicem, marcajul între le dedans ºi le dehors.În actul creaþiei literare, a prozei de anvergurã (ºi nu numai !), solicitarea tuturor impulsurilor ºi raþio-namentelor creierului se dovedeºte un fapt normal. Exaltarea sau explorarea excesivã a unora dintre eleconduce la un anume tip de literaturã. Pulsaþiile psihologice au cunoscut o albie compactã de afirmareîncepând cu sec al XIX-lea. O asemenea literaturã de o puritate subiectivã evidentã începe sã aibã re-guli, dincolo de principii, pe care psihanaliza lui Freud le explicã sau cautã sã le explice ºtiinþific.Ucenicii lui, contestatarii (cam numeroºi) au trecut de afirmaþii ºi ipoteze, ajungând la o concluzie nota-bilã – omul este o fiinþã contradictorie, aproape permanent contradictorie. Cã ºi filosofia, oricât pare eade specializatã pe idei, foloseºte creator componentele numite conºtient – subcinºtient – inconºtient. ªiaici, filosofia germanã a sec. al XIX-lea a avut un rol definitoriu pentru literatura modernã.Pe un asemenea fundal de informaþii pluraliste, Profesorul Eugen Simion conºtientizeazã absenþaintenþiilor literare pe care le au scriptorii genurilor biograficului. Dar, constatând cã finalizãrile tipãrite (întimpul vieþii sau postum) prezintã fructuoase ºi deloc neglijabile elemente literare, le aduce sãfuncþioneze sub lumina ficþiunii. Ca orice autor de literaturã prozasticã, scriptorii în cauzã au apelat laimaginar cu încredere, vizând chiar o rezultantã esteticã. De aceea, lectorul interesat poate purcede la oordonare a materialului actual pe specii convenite, stabilindu-ºi singur gradul de informaþie dorit, pre-cum ºi deciziile de a redacta ºi el studii de profil.

20

Andrei Terian debuteazã editorial cu ocarte grea. „G. Cãlinescu: a cincea esenþã“1

reprezintã mai mult decât cea mai valoroasãexegezã a anului 2009. În plan cultural, netrebuie o sumedenie de asemenea lucrãri încare superficialitatea sã fie abandonatã înfavoarea minuþiozitãþii. În plan invidual,autorul demonstreazã cã are nu doar stofã,ci ºi o foarte bunã croialã de critic literar. Deaceea, cartea este scrisã într-un stil distins,cu linii directoare clare ºi ferme, cu remarcitãioase, cu problematizãri care evitã soluþi-ile simpliste, pripite sau inadecvate. Reuºitase datoreazã, cu siguranþã, ºi faptului cãAndrei Terian a fãcut un efort de absorbþieºi de asimilare culturalã, contrazicând astfelmarota literaturocentrismului.

SistematizãriMeticulos ºi ordonat, cercetãtorul îºi

anunþã de la început „metoda“ de lecturã ºiobiectivele vizate. Nici vorbã cã autorul arurma astfel îndemnul lui Roland Barthes.Opþiunea lui Andrei Terian þine de modali-tatea inovatoare de a analiza opera criticã alui G. Cãlinescu: „Cartea mea porneºte de lao premisã extrem de simplã: aceea cã oricediscurs critic se articuleazã sub forma unuisistem. Prin urmare, mizele ei vor fi douã lanumãr: descrierea sistemului critic cãlines-cian în raportare la cele mai importante sis-teme critice învecinate, româneºti saustrãine“ (p. 9). Un ins posac ar gãsi argu-mente strâmbe pentru a infirma ipotezatânãrului critic. Nu neapãrat ca sã ºubre-zeascã meritele cãrþii, ci pentru cã imagineaunui G. Cãlinescu „impresionist“ se dove-deºte mai convenabilã, mai lejerã ºi în con-formitate cu niºte prejudecãþi ce dateazã devreo ºapte decenii. În studiul sãu, AndreiTerian revelã ºi relevã deopotrivã complexi-tatea personalitãþii critice a lui G. Cãlinescu.Nu înainte de a face câteva consideraþiireferitoare la „reprezentarea în uz“ (p. 14) aautorului „Istoriei literaturii române de laorigini pânã în prezent“. Vorbind despre celdintâi poncif vehiculat, despre „statutul«creator» al criticii cãlinesciene“ (ibidem),exegetul este îndreptãþit sã considere cã„dacã critica lui G. Cãlinescu ar fi literaturãºi nu criticã, acest lucru nu ar fi trebuit sãîmpiedice pe criticii «adevãraþi» sã facã ceeace fac de obicei: adicã, tratând aceastã operãca literaturã, sã-i caute nucleele generatoareºi relaþiile structurale, sã-i semnaleze con-tradicþiile ºi regularitãþile, sã-i determinegenul proxim ºi diferenþa specificã“ (ibi-dem). Cã dreptatea se aflã de partea luiAndrei Terian stã mãrturie ºi eseul „Tra-diþie ºi talent personal“ (1919), în care T. S.Eliot postula funcþionarea literaturii ca sis-tem.

Viziunea monografiei speculeazã unculoar strâmt, lãsat liber de precedenþiicomentatori ai criticii lui G. Cãlinescu. Ceeace pentru ceilalþi seamãnã cu o peºterã a

George NEAGOE

Chintesenþa

The author makes a book-review of AndreiTerian's monography G. Calinescu: a cinceaesenta ("G. Calinescu: the fifth essence"), inwhich the young lecturer from the Faculty ofLetters and Arts (University "Lucian Blaga",Sibiu) analyzes the critic system of the mostimportant and influent interpreter in theRomanian literature. We read an exhaustivestudy, because, on the one hand, Andrei Terianwas interested in discovering G. Calinescu'stheoretic and philosophic sources and, on theother hand, in judging the way the critic'sideas functioned during his life. Andrei Teriandealt with discovering which were the criteriaimplied by G. Calinescu in his literary com-ments.Keywords: G. Calinescu, critic system,impressionism, aesthetic autonomy, theory,history of literature.

Abstract

1 Andrei Terian, G. Cãlinescu: a cincea esenþã, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2009, 768 pag.

21

Chintesenþa

ignoranþei, îi apare lui Andrei Terian ca edi-ficiu virtual: „Or, dupã cum am vãzut, toc-mai aceastã încercare de reconstrucþielipseºte din marea majoritate a comentari-ilor consacrate autorului Principiilor de este-ticã. ªi tocmai aceastã reconstrucþie îmipropun s-o efectuez în paginile cãrþii defaþã. Adicã sã recompun, sã descompun, sãsituez ºi sã evaluez sistemul critic al lui G.Cãlinescu“ (p. 24). Optând pentru noþiuneade „sistem“ în cazul scrierilor critice sem-nate de creatorul „ºtiinþei inefabile“, AndreiTerian se comportã precum un alchimistcare extrage chintesenþa din ceea ce alþii aucatalogat drept un maldãr incoerent detexte. În urma unei asemenea acþiuni,Andrei Terian valorizeazã pozitiv atât ideilelui G. Cãlinescu despre literaturã, cât ºistrategiile hermeneutice utilizate de acesta.Mai mult, universitarul sibian ilustreazã cãsunt deplasate pretenþiile universaliste ale

unor concepte ca „metodã“ sau „teorie“,deoarece nu existã cãi infailibile de acces ºinici propoziþii general valabile care sã fieaplicate unui anumit grup de texte literare.Literatura nu cuprinde legi ºi nici legitãþiimanente, întrucât, întotdeauna, interpretulstabileºte regulile jocului. Dar altele constitu-ie cele mai importante ºi mai tranºanteefecte care se desprind din „Introducere“.Unul ar fi cã Andrei Terian confirmã ideealui G. Cãlinescu din „Tehnica criticii ºi aistoriei literare“, ºi anume cã istoricul literareste fratele siamez al criticului. Celãlalt, caremi se pare precumpãnitor, ar fi cã exegetuladuce în prim-plan distincþia între critic ºiteoretician. Primul (re)creeazã sisteme ºiurmãreºte modificãrile care se produc întimp în interiorul acestora. Al doilea seiluzioneazã cã descoperã modele ºi invari-ante anistorice. Primul îºi alege un unghifavorabil din care sã priveascã. Celãlalt se

22

George Neagoe

amãgeºte cã poate avea o viziune de ansam-blu (p. 31)

Anxietatea influenþeiStudiul lui Andrei Terian e ºi un îndru-

mar al dezvãþului de (pre)judecãþile ce þinde concepþia esteticã a lui G. Cãlinescu. ªtimcã, în acest domeniu, biograful lui M.Eminescu îºi poartã crucea absenþei origi-nalitãþii. În opinia autorului însã, prezenþasau lipsa acesteia nu constituie un criteriuprecumpãnitor în evaluarea eficienþei unuisistem critic. Cunoaºtem, de asemenea, cãBenedetto Croce a avut o influenþã majorãasupra formãrii intelectuale a „mizantropu-lui“. Andrei Terian nu se mulþumeºte cubunurile comune. Nu-ºi potoleºte seteascoþând apã din fântâna din care mai toþibem câte o înghiþiturã. El sapã în cãutareapânzei freatice pentru a vedea cât îi dato-reazã Cãlinescu maestrului italian. Capito-lul „Principii de esteticã“ vizeazã tocmaidetectarea axiomelor cãlinesciene despre li-teraturã ºi depistarea, acolo unde se poate, asurselor de provenienþã (p. 48). Autorulreclãdeºte edificiul teoretic al gândirii lui G.Cãlinescu.

Tânãrul critic se pricepe sã înlãture vãlulaparenþelor. Un exemplu elocvent este sem-nalarea unui aparent paradox din sistemulcãlinescian. Pe de o parte, din 1927 („Va-loare ºi ideal estetic“) pânã la capãtul vieþii(„Arta e una“, 1963), fie „mizantrop“, fie„optimist“, „criticul proclamã unitateaesenþialã a «creaþiei», dincolo de formele ºide instrumentele pe care acesta le foloseºte“(p. 49). Prin urmare, precizeazã AndreiTerian, G. Cãlinescu îl urmeazã pe Croce înlupta „împotriva dogmatismului «forme-lor» pe trei direcþii: teoria genurilor, rele-vanþa curentelor literare, ºi disocierea între«popular» ºi «cult»“ (ibidem). Pe de altãparte, G. Cãlinescu n-a folosit, de-a lungulcarierei sale, acelaºi concept de „literaturã“.Unicã în expresie, literatura diferã ca mo-dalitate de înþelegere din cauza reperului lacare a raportat-o directorul „Jurnalului lite-rar“: „debutând ca o teorie de tip expresiv,doctrina criticului român va reuºi sã-ºiaproprieze, dupã o lungã serie de tatonãri ºi

reformulãri, ºi celelalte sectoare ale procesu-lui creator (discursul, realitatea, cititorul).Ea reprezintã, aºadar, o teorie aproape«completã» (cel puþin ca intensiune),excepþie fãcând doar «forma» operei, pecare cronicarul Adevãrului literar ºi artistic aminimalizat-o constant“ (p. 75).

Impresia, expresia ºi idealismul critic

De ce i s-au reproºat lui G. Cãlinescu im-presionismul ºi subiectivismul capricios?Pentru cã, aºa cum precizeazã Andrei Terianîn capitolul „Sistematica genurilor“, atâtcontemporanii, cât ºi posteritatea nu auînþeles postulatul care, în opinia mea, gene-reazã întregul sistem cãlinescian. Fie cãatacurile au avut ca þintã „gustul“ îndoiel-nic al criticului, fie lipsa „metodelor“, con-testatarii nu ºi-au dat seama cã ocupau po-ziþii neadecvate în disputa cu Aristarc:„aderând la teza croceanã a unitãþii «expre-siei» artistice ºi încadrând critica literarã încâmpul «creaþiei», Cãlinescu se dispensapractic de necesitatea unei reflecþii asupraacesteia ca teritoriu autonom. Ceea ce e va-labil pentru artã e valabil ºi pentru criticã,dat fiind cã între cele douã nu existã vreodiferenþã de naturã, ci doar diferenþe degrad. Conceptul cãlinescian de criticã deri-vã astfel din conceptul generic al «creaþiei»“(p. 79). Rezolvarea propusã urmeazã firuldemonstraþiei expuse în capitolul „Principiide esteticã“. Soluþia e rafinatã pânã laesenþã.

Probabil, autorul nu ºi-a dat seama cã,datoritã nuanþelor propuse, a pus capãt rãs-tãlmãcirii câtorva fraze din articolul „Simþul critic“: „Critica astfel înþeleasã [catehnicã, n.m.] nu poate fi învinuitã deimpresionism în înþelesul rãu ce se dã aces-tui cuvânt. Cãci criticul nu se conduce dupãimpresie, ci dupã expresia ca purã posibilitatea spiritului sãu“. Interpretarea, pe care oauzisem de cele mai multe ori (pentru cãnici acum nu i-am gãsit sursa), era cã G. Cã-linescu mutã accentul pe valoarea expresivãa criticii, adicã pe formularea memorabilã.Explicaþia m-a nemulþumit, deoarece, dacãaºa ar fi stat lucrurile, proaspãtul colabora-

23

Chintesenþa

tor al „Vieþii literare“ transforma critica înfapt de stil, adicã în jonglerie lingvisticã. Euaveam altã pãrere. Credeam cã astfelCãlinescu îºi apãrã ipoteza cã „momentulcu adevãrat estetic din activitatea criticã“ îlconstituie citatul, iar selectarea fragmentelorse producea dupã criteriul valorii expresiei.În realitate, cronicarul includea critica încadrul literaturii.

Andrei Terian nu putea evita problemadeterminãrii tipului de criticã practicat deCãlinescu. Pentru a-ºi susþine punctul devedere, autorul recurge la trei argumente.Douã au statut negator. Cel dintâi este în-sãºi premisa cãrþii. Dacã orice critic are unsistem, atunci impresionismul devine oetichetã superficialã. Urmãtorul constã învalidarea observaþiei fãcute în 1945 de di-rectorul „Lumii“ în articolul „Ce este impre-sionismul?“, ºi anume cã opoziþia „raþiona-lism“-„impresionism“ nu-ºi are justificare(p. 87). Argumentul principal, în funcþie decare Andrei Terian îºi organizeazã rãspun-sul, reprezintã atitudinea lui Cãlinescu faþãde „metodã“. Þinând cont de înþelesul atri-buit termenului în perioada interbelicã(„procedeu «tehnic» utilizat de scriitori – fieei critici, poeþi sau prozatori“, p. 88) ºi deconsideraþiile din „Tehnica criticii ºi a isto-riei literare“ despre „metodã“ ºi „punct devedere“, exegetul ajunge la concluzia: „criti-ca lui Cãlinescu se prezintã, sub raport me-todologic, ca un idealism monist ºi nomi-nalist, de sorginte croceanã: monist, pentrucã respinge disocierea între «formã» (me-todã) ºi «fond» (punct de vedere) ºi mai cuseamã rolul determinant al «formei»; nomi-nalist, pentru cã înþelege categoriile critice(inclusiv metodele) nu ca pe niºte entitãþidate, care (pre)determinã desfãºurarea actu-lui critic, ci ca pe niºte abstracþiuni pe care lededucem post factum din chiar actul critic ºicare se contextualizeazã diferit în fiecaredemers exegetic“ (p. 89). Soluþia aleasã detânãrul critic este coerentã ºi merge îndirecþia restaurãrii sistemului critic cãlines-cian. Dar Andrei Terian nu vrea sã vadãnumai þesãtura. El încearcã sã gãseascãacele care au cusut-o. Prin urmare, „Siste-matica genurilor“ devine ºi un ghid almetodelor folosite de Cãlinescu.

Cum încadrarea criticii practicate deCãlinescu în sfera „idealismului monist ºinominalist“ are drept cauzã primarã creº-terea eficienþei întregii demonstraþii, adicãare o pronunþatã valenþã pro domo sua, îmivoi da strãdania sã urnesc, la rândul meu,sã-l scot pe Cãlinescu de sub zodia impre-sionismului imperturbabil, transformând„metoda“ într-o altã pârghie. Sã revenim la„Tehnica criticii ºi a istoriei literare“, la mo-mentul în care eseistul recupereazã un in-strument al mãsurãrii valorii artistice: „Amzis cã simþul critic constã în sentimentul cãopera a urmat întocmai norma propriului ºilatentului nostru spirit creator, cã adicã,dacã am fi avut aceeaºi idee, am fi expri-mat-o întocmai. Aceasta în teorie. Cu astaajungem la o comunitate simpateticã cuautorul, cu asta înþelegem, dar putem încãsã ne înºelãm asupra treptei pe care o ocupãopera în ierarhia valorilor. Atunci intervineo metodã foarte veche ºi foarte solidã: com-pararea cu capodoperele universale“. Se im-pune o precizare. Nu termenii comparaþieiconteazã, ci comparaþia ca atare, deoareceea reprezintã operaþiunea criticã fundamen-talã. Compararea cãrþilor între ele înseamnãadevãrata autonomie a esteticului. Nu ºtiuunde începe ficþiunea, dar sunt sigur undenu se altereazã: în raportarea literaturii la eaînsãºi. Cu asta se ocupã criticii. Singuriiimpresioniºti sunt cei care admirã o carte caºi cum ar fi singura din lume. Impresioniºtiise lasã seduºi. Când citesc, impresioniºtiitrãiesc emoþii psihologice. Criticii autono-miei estetice trãiesc sentimentul valorii tex-tului, dar nu-l exaltã, ci îl discern prinraportare la celelalte opere literare. Printreaceºtia se numãrã ºi Cãlinescu.

Universul criticiiConcepþia lui G. Cãlinescu despre poezie

reprezintã unul dintre cele mai atractive ºimai bulversante ochiuri din reþeaua lui cri-ticã. Deoarece nu pot sã zãbovesc asuprafiecãrui subcapitol al cãrþii lui AndreiTerian, m-am decis sã mã ocup în detaliu descrierile mele preferate din opera cãlines-cianã: „Principii de esteticã” (iniþial „Cursde poezie“) ºi, în primul rând, „Universulpoeziei“.

24

George Neagoe

Paradoxul este cã, la întrebarea „ce estepoezia?“, G. Cãlinescu rãspunde pe lângãsubiect, rezolvând problema „cum estepoezia?“. Sau cel puþin aºa pretinde înambele cazuri. Situaþia rãmâne ciudatã înmare mãsurã, având în vedere cã AndreiTerian specificase cã, în permanenþã, au-torul „Vieþii lui Mihai Eminescu“ s-a arãtatmefient faþã de binomul formã-conþinut. Defapt, lucrurile sunt complicate. Întâi dincauza bazamentului criticii „mizantropului“– adicã a „tezei unitãþii «expresiei» literare“– care îi impune lui Cãlinescu sã-ºi litera-turizeze orice tip de discurs. Apoi, din prici-na experienþei de lecturã care, fiind domi-natã de modelul secular al poeziei cu sens(nu neapãrat univoc), i-a generat criticuluiautomatismul de a cãuta semnificaþii.

Dacã Lovinescu identifica poezia cu în-sãºi literatura, Cãlinescu oscileazã între„superioritatea poeziei în raport cu celelaltegenuri literare ºi unitatea «expresiei» artis-tice“ (p. 105). Aceastã indecizie îl ajutãenorm. Îl fereºte, în mare mãsurã, de fali-mentul reducþionismului: „[…] Cãlinescuva opera în conceptualizarea ºi comentarealiricii cu douã seturi de criterii: «plastic»(literaritatea), care constituie un numitorcomun întregii literaturi, respectiv «muzi-cal» (poeticitatea), care marcheazã teritoriulspecific poeticului“ (p. 105). Ar fi o eroare sãcredem cã, procedând astfel, Cãlinescuoferã douã definiþii diferite ale poeziei. Maidegrabã, el individualizeazã douã modeleîn cadrul poeziei.

Minuþios ca de fiecare datã, AndreiTerian începe discuþia despre „Principii deesteticã” cu inventarierea surselor teoretice:dublul strat „purist“ alcãtuit din abateleBremond ºi Paul Valéry ºi nelipsitul sub-strat catalitic crocean. Încã o argumentaþieseducãtoare ºi aproape riguroasã îl ajutã petânãrul critic sã înscrie pseudoprecepteleîntr-o „poeticã ieºitã de sub mantaua sim-bolismului cu «iz» purist, care, deºi concedelirismului un anume «sens» (adicã o «struc-turã»), tinde spre abolirea referinþei ºi,implicit, a semnificaþiei operei“ (p. 111). Amo singurã obiecþie. Dacã poezia liturgicã„tinde spre abolirea referinþei“, asta nuimpune anularea „semnificaþiei operei“,întrucât decodarea poemului nu survine în

urma raportãrii lui la lumea obiectelor ºi afenomenelor. Decodarea se produce fiindcã,dupã cum susþine Cãlinescu, „[…] departe dea fi lipsiþi de intelectualitate, poeþii par a spuneceva“ sau, ºi mai concludent, „Organizareaspiritului presupune totdeauna un sens ºilucrul a început sã fie observat. Dementulnu mai este în stare de a ne comunica nimic,întrucât s-a alienat de logica noastrã, daratitudinea lui este de a spune ceva. Dacãvorbirea lui n-are sens, ea are forma celpuþin a sensului“. De asemenea, Cãlinescuprecizase cã poeþii ca ºi nebunii comunicã„nevoia fundamentalã a sufletului uman dea prinde sensul lumii“. Iar criticii par cã-iascultã ºi cã-i înþeleg, resimþind nevoia fun-damentalã a sufletului uman de a recupera,din haosul ceremonial, un mesaj abscons.Misiunea lor nu e deloc dificilã, þinând contde faptul cã poeþii îºi declamã versurilepurtând o mascã, amplificându-ºi astfelvocile.

La începutul secþiunii despre „Universulpoeziei“, Andrei Terian evidenþiazã celecâteva puncte de tangenþã între dialogul din1948 ºi „Cursul de poezie“. Cu aceastãocazie îºi rectificã eroarea din concluziasecþiunii anterioare, recunoscând cã, în1938, Cãlinescu nu pregeta „prezenþa sensu-lui ºi chiar a referinþei“ (p. 112). Tânãrul cri-tic ne înºtiinþeazã cã gestaþia conceptului„hieroglific“ a durat aproximativ douãzecide ani de acumulãri estetice, filosofice ºi,mai ales, ezoterice.

Analizând „Universul poeziei“, AndreiTerian polemizeazã cu opiniile expuse deNicolae Manolescu în „Despre poezie“.Întâia observaþie pe care i-o face tânãrulcritic autorului „Istoriei critice... “ este cãdisjuncþia dintre „poetic“ ºi „nepoetic“ dindialogul cãlinescian nu se bazeazã pe trãsã-turile inerente ale obiectelor, ci „depinde dedoi factori (eul ºi universul), dintre care celpuþin primul rãmâne variabil. În plus,Cãlinescu avertizase cã «e greºit sã conside-rãm lucrurile în sine, trebuie sã le raportãmla ideea generalã»“ (p. 116). Acest argumenttextual ar fi completat ºi de refuzul, expri-mat de Cãlinescu în diverse rânduri, de arecunoaºte „pertinenþa unei ipotetice divi-ziuni între obiectele/cuvintele «poetice» ºi

25

Chintesenþa

cele «nepoetice»“ (ibidem). Dar, o asemeneapoziþie inconsecventã reprezintã „o variantãa oscilaþiei între subiectivitatea ºi obiectivi-tatea cunoaºterii, care rãmâne una dintrecontradicþiile definitorii ale sistemului criticcãlinescian” (ibidem). Prin urmare, deºi ra-þionamentul sãu are la temelie primise inco-recte, dreptatea se aflã de partea lui NicolaeManolescu, pentru cã tocmai raportareaobiectului la „ideea generalã“ îi conferã trã-sãtura „poeticã“. Universul poeziei se con-stituie ca o neîncetatã dinamicã de sim-boluri care intrã, ies sau revin în funcþie deconvenþia esteticã dominantã, în speþã prac-tica literarã: „Adevãrurile formulate de noisunt toate a posteriori“, precizeazã Cãlines-cu. Uzul impune poeticitatea, iar poetul estecel care o recunoaºte. Oprindu-se la fructelecare au acces sau nu în poezie, Cãlinescususþine cã acestora „le trebuie vechime liricãºi semnificaþie“. Nu trebuie omis pasajul încare „mizantropul“ recunoaºte mutaþia va-lorilor estetice: „Însã poetul viitorului îºi vamodifica simbolurile. Un cer plin de avi-oane huruind va înlocui convenþia pãsãrilormigratoare ce se întorc, o negurã de avioanenegre va lua locul corbilor“. Înlocuirea serealizeazã în virtutea principiului substi-tuþiei. Nu conteazã obiectul, ci ideea semni-ficatã de acesta.

Cealaltã obiecþie pe care Andrei Terian i-o aduce lui Nicolae Manolescu priveºtemenþiunea fostului cronicar al „Contem-poranului“ cã „pentru G. Cãlinescu «poeti-cul are un criteriu în afara poeziei»“ (p. 116).Nici de aceastã datã exegetul nu reuºeºte sãrãstoarne validitatea percepþiei directorului„României literare“: „Însã mai potrivit ar fisã recunoaºtem cã, de fapt, autorul textuluidin 1948 a renunþat la ambiþia de a ne maioferi un astfel de criteriu“ (ibidem). Sã neîntoarcem la replica lui Cãlinescu: „Criteriulîl gãsesc în sensul cel mai general al lumii.Universul începe (în închipuirea noastrã)printr-un moment genetic, atinge un punctde vitalitate juvenilã, trece apoi printr-ofazã variabilã de desfãºurare, apoi declinã,se stinge ºi înceteazã“. Concepþia despreunivers reprezintã o convenþie culturalã. Iarsensul simbolurilor constituie o convenþiesecundã. Deºi orice simbol care pãtrunde în

poezie nu are referinþã în lumea realã(Ceahlãul din versuri nu este acelaºi cumasivul din Carpaþi), semnificaþia unuipoem nu derivã din propria structurã, cipreia sarcina hermeneuticã, din exterior, dinpercepþia asupra lumii. Microcosmosulrepetã macrocosmosul. De altfel, simbolulpoate fi catalogat, cu un paradox, dreptprezenþa unei absenþe. Iar aceasta din urmãe convenþia culturalã.

Existã încã o deficienþã a criteriului cãli-nescian. „Hieroglifele“ din „Universul poe-ziei“ au caracter monosemantic, ºi nuobscur, în virtutea raportãrii obiectelor lamentalitatea iudeo-creºtinã despre timp. Pede o parte, parabola cronologicã, definitã deun punct iniþial, unul maximal ºi unul final,e o variantã a concepþiei vectoriale, anaba-zice despre istorie.

Ce s-ar fi întâmplat dacã autorul „Vieþiilui Ion Creangã“ ar fi optat pentru re-prezentarea ciclicã a timpului? Rãspunsuldepãºeºte mijloacele noastre.

Epica inefabilã Concepþia lui G. Cãlinescu din „Tehnica

criticii ºi istoriei literare“ se numãrã printrevalorile care tind sã devinã marote. Deoa-rece, pe de o parte, cunoaºterea articoluluieste trunchiatã, rezumându-se, în genere, laparagraful iniþial, în care autorul considerãcã istoria ºi critica literarã reprezintã feþeleunei monede ºi cã, pentru a scrie o istorieliterarã, orice exeget trebuie sã întrebuin-þeze doar criteriul estetic. Pe de altã parte,pânã la studiul lui Andrei Terian, a lipsit oprivire criticã a opiniilor expuse în textuldin 1938, ºi asta din pricina sentimentuluiunicitãþii ideilor cãlinesciene, sentiment sta-tornicit ºi de complexul sincronizãrii cultu-rale. Numai cã, sub atitudinea sincronistã secuibãrise, involuntar, protocronismul.Având sursele la îndemânã, tânãrul critic neînºtiinþeazã cã, la data când Cãlinescu oenunþã, ideea avea o vechime de aproxima-tiv patru decenii (p. 263).

Dupã ce deconspirã falsa unicitate aideilor din „Tehnica criticii ºi a istoriei lite-rare“, Andrei Terian îºi îndreaptã atenþiaasupra studiului „Istoria ca ºtiinþã inefabilã

26

George Neagoe

ºi sintezã epicã“, în care descoperã adevãra-ta originalitate. Având þinuta riguroasã acursului universitar, articolul din 1947 a fostocolit de majoritatea comentatorilor, excep-þie notabilã fãcând Mircea Martin („G. Cã-linescu ºi «complexele» literaturii române“).Terenul nefiind desþelenit, tânãrul exeget asesizat cã inovaþia lui Cãlinescu în materiede gândire despre istoriografie se manifestãabia în pragul instalãrii „democraþiei popu-lare“ în România: „Posteritatea unor ideisimilare cu cele expuse aici poate fi urmãritãnu neapãrat în teoria criticã a unui RolandBarthes (aºa cum a încercat Mircea Martin),cât mai ales în scrierile unor gânditori con-temporani precum Hayden White, F. R.Ankersmit sau Jörn Rüsen” (p. 277).

ªi criticã, ºi istorieAnalizele fãcute studiilor precedente îl

ajutã pe Andrei Terian sã observe cã, într-uninterval de nouã ani, G. Cãlinescu a integratistoria literarã în criticã, iar apoi în istoria„generalã“. Prin urmare, s-a lovit de urmã-toarea dificultate: „istoria literarã nu se poateconstitui ca disciplinã decât fie prin sacrifi-carea dimensiunii «estetice» a operelor (cazîn care înceteazã a mai fi literarã), fie prinsuspendarea raporturilor cronologice încare acestea se aflã întreþesute (caz în careînceteazã a mai fi istorie)“ (p. 278). Dacã, în1938, G. Cãlinescu suspendã istoria, în-seamnã cã voluminosul sãu tom din 1941trebuia sã se numeascã, mai degrabã,„Critica literaturii române de la origini pânãîn prezent“? Întrebarea nu-ºi are rostul.Chiar inserarea în titlu a douã noþiuni tem-porale – oricât de vagi ar fi – atestã cãlucrãrii nu-i lipseºte spiritul istoric, cidevenirea istoricã.

Care sunt nodurile ºi semnele sistemului„Istoriei literaturii...” ºi cum reuºeºte au-torul sã fie ºi critic, ºi istoric? Dupã cumremarcã Andrei Terian, Cãlinescu însuºiafirmase în Prefaþa cãrþii cã a organizatmateria de studiu dupã principiul mono-grafic al autorilor. Dificultatea creatorului„ºtiinþei inefabile“ consta în gãsirea reguli-lor de întrebuinþare a operaþiilor de selecþieºi de combinare. Autorii nu puteau fi aºezaþi

sub umbrela curentelor literare, întrucât –din cauza influenþei monismului croceanasupra cãreia insistã Andrei Terian – Cãli-nescu a preferat abordarea tipologicã a fe-nomenelor artistice. Unitatea de mãsurã aliteraturii române în istoria cãlinescianã ar fi„«grupul» lui Sainte-Beuve, care urmãrea sãdetermine «familii de scriitori» nu atât dupãtrãsãturile structurale ale operelor, cât dupãafinitãþile temperamentale ºi afilierile insti-tuþionale ale autorilor («socialiºti», «nuve-liºti», «simboliºti», «intimiºti» º.a.m.d)“ (p.283).

Evaluãri În cartea sa, Andrei Terian a inventariat

elementele preluate de autorul „Poeziei«realelor»“ de la alþi critici. Dacã evaluareasistemului cãlinescian ar depinde exclusivde eficienþa împrumuturilor, atunci ar fi deajuns urmãtoarea constatare: „Cãlinescu ajucat întotdeauna la douã capete, ceea ce i-apermis sã producã o gamã relativ bogatã deinterpretãri ºi de evaluãri“ (p. 233). Lu-crurile nu stau întocmai. Pentru cã evalu-area sistemului þine ºi exporturile culturale.Însã „G. Cãlinescu nu a influenþat niciuncritic important din afara þãrii noastre“ (p.656). În atari condiþii, propriul sistem îlsitueazã pe Cãlinescu printre „marii criticiºi istorici literari est-europeni din primajumãtate a secolului trecut“ (p. 656). Celpuþin deocamdatã, iar Andrei Terian ºtie celmai bine cã sistemele sunt dinamice.

În final, mã încumet sã rãspund la între-barea pe care o implicã observaþia cã, în„Istoria criticã...“, Nicolae Manolescu îlaºazã pe G. Cãlinescu în centrul canonuluiautohton. Pentru cã istoriile literaturii suntcreate de critici, iar poeþii, prozatorii ºi dra-maturgii reprezintã factorii auxiliari. Doarcriticii au viziunea literaturii ca sistem. Laacestea se adaugã ºi afirmaþia autorului„Temelor“ cã singurul critic literar genialromân a fost G. Cãlinescu.

Andrei Terian se dovedeºte modest cândprecizeazã cã nu ºtie dacã existã o „a cinceaesenþã“ a literaturii. Criticul cel mai însem-nat al celei de-a treia generaþii cãlinesciene agãsit chintesenþa în sistemul critic.

27

Tânãrul Eugen Ionescu1 este, în contextuloperei critice a lui Eugen Simion, una scrisãîntr-o stare de spirit specialã, pe careautorul o mai încercase înainte o singurãdatã, când a scris Dimineaþa poeþilor (1980). Ostare de spirit caracterizatã de bucurie, de ovãditã plãcere de a trata un astfel de subiect.Un subiect deloc comod ºi de aceea mobi-lizarea de a-l trata a fost totalã ºi de lungãduratã. Cartea de acum vine dupã un lungproces de gestaþie, început în anii (1970-1973) când tânãrul critic literar s-a aflat calector la Universitatea Sorbona IV ºi l-acunoscut pe Eugen Ionescu, întâlnirile cu elfiind consemnate în jurnalul parizian alcriticului, Timpul trãirii, timpul mãrturisirii(1977), continuat cu paginile antologate dinNu în Antologia criticilor români (1979), undeIonescu este situat alãturi de E. Lovinscu,

Pompiliu Constantinescu, Mihai Ralea, Per-pessicius ºi ªerban Cioculescu, cu paginilepe care i le-a consacrat în Întoarcerea autoru-lui (1981), cu prefaþa la traducerea în limbafrancezã a volumului Nu la Gallimard(1986), cu paginile despre el în volumulFicþiunea jurnalului intim (2001), cu cele dinvolumul Eugen Simion comenteazã pe MirceaEliade, V. Voiculescu, Eugen Ionescu, Perpe-ssicius, Tudor Vianu (1993), cu studiul mono-grafic Tânãrul Eugen Ionescu (2006), primaediþie, apãrutã într-un tiraj confidenþial, acãrþii de acum, aceasta mult amplificatã. Olungã gestaþie deci, timp de patru decenii,timp în care pasiunea pentru Ionescu l-adeterminat pe autorul cãrþii sã-ºi urmã-reascã subiectul ,,ca Javert pe Jean Valjean“,timp în care autorul lui Nu i-a ieºit ,,mereuîn cale“, la propriu ºi la figurat.

Opiniile lui Eugen Ionescu, din cronicileºi eseurile sale, despre lumea româneascã,despre spiritul ºi mentalitatea românilor,despre literatura lor, sunt examinate deEugen Simion cu constantã fineþe în naraþi-unea sa criticã. Criticul analizeazã ºi ia dis-tanþã criticã, atunci când este cazul, faþã deopinii ca acestea: lipsa de spirit critic aromânilor, absenþa unei tradiþii româneºti,neautenticitatea valorilor trecutului, lipsarezistenþei intelectuale a românilor, enciclo-pedismul lor, care se exprimã printr-o,,veºnicã fugã de pe un plan pe altul, pealtele“, servilismul lor prooccidental, bal-canismul lor. Tânãrul Ionescu, dar ºi scri-itorul stabilit la Paris, detestã ,,þara tatãlui“(acesta vãzut ca un cumulard al tuturortarelor morale ºi comportamentale), cate-gorii întregi, a popilor, a procurorilor, a pro-fesorilor secundari, aceºtia din urmã vãzuþica ,,breasla cea mai incultã, inertã, inactu-alã“. În plan literar, negaþia este, de aseme-nea, totalã: românii nu au teatru, nu auroman, nu duc nimic pânã la capãt (adamis-mul românesc), criticii lor literari sunt ,,plic-ticoºi ºi obtuzi“, intelectualul român moarecând ajunge la maturitate. Rãspunsurilecriticului nu întârzie sã se exprime: exempleromâneºti de longevitate creatoare nu aulipsit, nume ca T. Arghezi, Lucian Blaga,

Iordan DATCU

O carte fundamentalãdespre tânãrulEugen Ionescu

The author makes a book-review of EugenSimion's study entitle Tanarul EugenIonescu ("The Young Eugen Ionescu"), inwhich the critic emphasizes the role of theRomanian culture in the intellectual back-ground of this outstanding writer. EugenSimion considers Ionescu an important criticof the period before the Second World War.Keywords: Eugen Simion, Eugen Ionescu,Romanian culture, absurd theatre, literarycriticism.

Abstract

1 Eugen Simion, Tânãrul Eugen Ionescu, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureºti, 2009, 430 p.

28

Iordan Datcu

Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescuînsuºi fiind concludente. Cât priveºteabsenþa spiritului critic, Eugen Simionreplicã: ,,Critica literarã este, totuºi, o forþãspiritualã în literatura românã; avem maricritici, poate prea mulþi ºi prea importanþipentru o literaturã atât de tânãrã“. În pri-vinþa occidentalizãrii oraºelor noastre,criticul este surprins sã afle cã tânãrulIonescu este împotriva acestui proces: ,,Eibine, scrie criticul, Eugen Ionescu este – sãse afle – împotriva occidentalizãrii Capitaleinoastre. Este cu hotãrâre, cu disperare con-tra. Dacã Bucureºtiul începe sã se moder-nizeze (occidentalizeze) va fi un dezastru.“Altã datã, nu se raliazã la opiniile iones-ciene despre cultura ºi sufletul balcanic, pecare le socoteºte superficiale.

Toate aceste despãrþiri de opinii ale luiEugen Ionescu sunt formulate cu detaºare,cu calm. O singurã datã criticul taxeazã mai

drastic o opinie a lui Ionescu, aceea cã nu,,pot exista oameni, evenimente ºi entuzi-asme în þara româneascã ºi sã nu se fleºcã-iascã“, la care replicã fãrã menajamente:,,judecatã severã, cu duritãþi ºi arome demahala româneascã.“

În opiniile despre literatura românã,Eugen Simion îl întâlneºte permanent peeseistul inteligent, dar imprevizibil, subiec-tiv, contradictoriu, antinomic, inconstant,egocentric, nihilist, excentric, cu ,,atitudiniduble“, pe ,,intelectualul autentic, cu simþmetafizic ºi serioasã culturã literarã, unspirit înspãimântat de existenþã“, pe eseistulcare scrie despre tineri, dar nu ºi despreLiviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, LucianBlaga, Hortensia Papadat-Bengescu, G.Cãlinescu prozator, pe eseistul care for-muleazã aprecieri pozitive despre versurilelui… Ilie Dogaru, despre poemele cu ,,fina-litate metafizicã“ ale lui Mihai Vâlsan, des-

29

O carte fundamentalã ...

pre paginile de debut ale lui Gabriel Bã-lãnescu, în care gãseºte ,,mai multe fãrâmede genialitate sau ceva care suplineºtegenialitatea: fervoarea.“ Eseistul care pu-blicã ºi cronici plastice are aprecieri sur-prinzãtor negative despre Th. Pallady, lacare nu gãseºte ,,nimic extraordinar, cuscãderi îndeajuns de vãdite“. Eugen Simionreplicã ºi aici: ,,Este mai mult decât o eroarede gust, este o gafã surprinzãtoare“.

Autorul volumului Nu este tratat cuseriozitate, cartea lui nu este, cum au spusunii contemporani la apariþia ei, o colecþiede giumbuºlucuri; dimpotrivã, autorul eieste un critic literar care avea simþul umoru-lui, al ironiei fine, care avea o judecatã este-ticã ,,în general dreaptã“. Bunele aprecierinu-l determinã pe Eugen Simion sã exa-gereze: tânãrul Eugen Ionescu ,,este un per-sonaj notabil în peisajul literar românesc dinanii ’30, rolul sãu fiind cu precãdere acela dedetonator.“

Într-o bunã parte din cartea sa, EugenSimion examineazã creaþia în limba românãa lui Ionescu ºi nu se lasã înºelat de decla-raþiile acestuia cã nu datoreºte nimic litera-turii române, spiritualitãþii româneºti, cãEugen Ionesco nu datoreºte nimic lui EugenIonescu. Concluziile criticului la aceastãproblemã esenþialã este deplin convingã-toare: ,,Formaþia lui intelectualã ºi artisticãeste, oricum, preponderent româneascã.Existã un «spirit românesc» bine marcat îneseistica lui ºi chiar în modul sãu de-a fi.Chiar gustul negaþiei vine pe o tradiþie ro-mâneascã. Chiar crizele lui de disperare,metafizica lui, trecerile imprevizibile de latachinerie la angoasã, de la jocurile spiritu-lui la filosofia morþii sunt, toate, într-otradiþie care, pornind de la Eminescu, strã-bate toatã marea poezie româneascã… Ce-alãsat Eugen Ionescu culturii din care voia sãevadeze în momentele sale de disperare? Alãsat o eseisticã excepþionalã care, dupãaproape o jumãtate de secol, a început sãdea roade în spiritul noilor generaþii. A lãsatun mod neconvenþional de a trata literatura,a «desolemnizat» critica româneascã ºi, cumam precizat în mai multe rânduri, a intro-dus fãrã complexe discursul autorului îndiscursul criticului. În fine, Eugen Ionescu a

creat prima anti-piesã (în varianta teatruluiabsurdului) în limba românã, Englezeºte fãrãprofesor. Este începutul unei mari cariereeuropene ºi a unei ºcoli în teatrul univer-sal.“

Spuneam la începutul acestor însemnãricã Tânãrul Eugen Ionescu a fost scrisã cu plã-cere. Plãcere care, adãugãm, îl contaminea-zã pe cititorul cãrþii, care o parcurge cu inte-res nediminuat pânã la ultimele ei pagini, ºiasta pentru cã descoperirile criticului suntmulte ºi importante, între ele fiind deamintit constatarea cã Eugen Ionescu ,,are ooperã româneascã mai numeroasã decâtbãnuiam noi pânã de curând“, cã ,,dincolode negaþionismul lui se ascunde un spiritmetafizic“, în fine, cã negaþia este la EugenIonescu ,,o formã de iubire împãrtãºitã“.Mai este ceva esenþial: modul cum citeºtecriticul mãrturiile/jurnalele unor contempo-rani ai scriitorului, în care constatã cãlipseºte o dimensiune importantã, cea reli-gioasã, a autorului lui Nu. Cartea lui EugenSimion, acum la a doua ediþie, substanþialîmbogãþitã, este rodul lecturii integrale aoperei româneºti ionesciene ºi al ecourilor eicritice. Când unele observaþii asupra ei aufost esenþiale, le citeazã cu mare admiraþie,fãrã rezervã, cum este cazul premoniþiei luiªerban Cioculescu: ,,Atenþie la recomanda-rea fãcutã de acest critic care are reputaþiade a fi mai totdeauna «rãu» (ªerban Cio-culescu, bineînþeles); el recunoaºte talentulumoristic al lui Eugen Ionescu, fantezia,verva, inteligenþa ºi-i cere sã le dezvolte, nuîn criticã (unde e nevoie de seriozitate), ciacolo unde se cuvine: în schiþã, în satirã, încomedie, în versuri… Intuiþie formidabilã!Vãzând-o (citind-o), îþi vine sã zici cã meri-ta ca Eugen Ionescu sã scrie o carte atât devulnerabilã (Nu) pentru a smulge unui criticaºa de zgârcit cu laudele o previziune atâtde inspiratã. Cu adevãrat «frivolul» EugenIonescu a confirmat, dupã douã decizii, înaltã limbã, e drept (dupã exerciþiul româ-nesc din 1943: Englezeºte fãrã profesor!)«aºteptãrile bune» pe care le consemna în1934 criticul ce demisionase din Comitetulde premiere pentru a protesta împotrivaunei cãrþi denigratoare. Sucit ºi miraculosmai poate fi destinul literar!“

30

In October 2009, Lucia Cherciu interviewed Professor Mihai Grünfeld from Vassar College(Poughkeepsie, in the state of New York), the author of an autobiographic book entitled Leaving-Memories of Romania. Mihai Grünfeld left his native country in 1969, at the age of 18. He toldLucia Cherciu how he emigrated with his brother. In addition to this, he spoke about the periodspent by his father and mother at the concentration camp of Auschwitz.Keywords: Mihai Grünfeld, Romania, communism, emigration, memories, holocaust.

Lucia Cherciu: Dragã Domnule ProfesorMihai Grünfeld, mã bucur sã am plãcerea sãaflu mai multe despre cartea dumneavoastrãrecentã ºi despre cariera dumneavoastrã deprofesor universitar ºi scriitor. Am citit cumare interes „Leaving – Memories of Roma-nia” publicatã de curând de Millrock WritersCollective ºi care poate fi cumpãratã la urmã-toarea adresã pe internet: www.Leaving-Me-moriesofRomania.com sau www.MillrockWriters.com ºi aº vrea sã vã pun câteva între-bãri.Mai întâi, când aþi plecat din România ºi cev-a determinat sã luaþi aceastã hotãrâre la ovârstã atât de fragedã?Mihai Grünfeld: Am plecat împreunã cu

fratele meu - de fapt am fugit, deoarece le-gal nu se putea pleca – din România în ia-nuarie 1969, la optsprezece ani. De la ovârstã destul de fragedã, cum spuneþi, ºiinfluenþat în special de filmele strãine careveneau în România în anii ºaizeci, am doritsã plec din þarã ºi sã vizitez lumea. Ocazia aapãrut când trupele pactului de la Varºoviaau invadat Cehoslovacia în 1968. Fratelemeu ºi cu mine am profitat de moment ca sãfugim. Am cãlãtorit ca turiºti în Cehoslo-vacia ºi de acolo am trecut în Austria, undeam început un periplu de emigrare care adurat ani de zile. Deºi nu ºtiam aproapenimic despre Vest, despre ceea ce ne aºtepta

în strãinãtate - ºi totul a fost o surprizã pen-tru un bãiat de optsprezece ani - cred cãeram pregãtiþi pentru orice ºi când ocazia aapãrut ne-am simþit gata de aventurã.

Cum aþi ajuns la hotãrârea de a folosi genulautobiografiei mai degrabã decât, sã spunem,povestirea sau romanul?Când am început sã scriu, nu am fost

sigur care ar fi genul cel mai potrivit. În celedin urmã, materialul a fost cel care a decis.Proiectul iniþial a fost sã scriu un fel de eseu-povestire despre anii de emigrare care m-audus în Austria, Israel, Italia, Suedia ºi Ca-nada înainte de a mã stabili în Statele Unite.Ca sã pot explica cine a fost bãiatul care laoptsprezece ani a decis sã emigreze, sã selanseze la aºa o aventurã plinã de necunos-cute, a trebuit sã mã întorc la copilãrie.Explicaþia am cãutat-o în familie ºi în ado-lescenþa mea în Cluj, în felul în care am fosteducat de pãrinþii mei, supravieþuitori ailagãrelor de concentrare, în prietenii meidin copilãrie ºi în special în ambiantulsocialist plin de restricþii, dar ºi de visuri ºisperanþe în care am crescut. Forma care arezultat la sfârºit e o colecþie de schiþe, depovestiri directe din perspectiva copilului ºiadolescentului, presãrate cronologic cu ele-mente autobiografice din perspectiva adul-tului, la timpul prezent.

"Trecutulpãrinþilor noºtri"

Interviu cu Profesorul Mihai Grünfeld

Convorbiri

Abstract

31

Mihai Grünfeld

V-am citit cu mare plãcere cartea ºi am fostimpresionatã de tandreþea ºi delicateþea cucare aþi înfãþiºat portretul mamei dumnea-voastrã, Rozalia. Aþi putea sã-mi spuneþi maimult despre ea? Mama a fost o fiinþã fragedã, tãcutã, de-

primatã, care a supravieþuit lagãrului deconcentrare din Auschwitz. Înaintea depor-tãrii lucra ca fotograf în Cluj, era cãsãtoritãºi nu avea copii. La virsta de 33 de ani a fostdeportatã împreunã cu soþul, pãrinþii, douãsurori ºi un frate. Numai mama, Rozalia, ºifratele ei, Zoli, s-au reîntors, zdrobiþi deexperienþa lagãrului. Deºi a început o viaþãºi o familie nouã ºi a avut doi copii cu tatãlmeu, Ludovic, ea nu ºi-a revenit niciodatãpe deplin din experienþa lagãrului. A rãmaso fiinþã care avea nevoie de un umãr pe caresã se sprijine, ºi eu am fost umãrul acesta.Am crescut lângã ea, cu ea, susþinând-o,ajutând-o de când am fost un copil. Peumãrul meu a plâns când, deprimatã, numai putea sã îndure situaþia vieþii ºi mie îmispunea cã aºtepta ca o bombã atomicã sã-itermine existenþa pentru totdeauna. Înacelaºi timp, mama era o fiinþã plinã deiubire ºi, deºi tãcutã, niciodatã nu m-amîndoit de dragostea ei pentru mine.

Aþi descris în carte faptul cã pãrinþii nu v-aupovestit prea multe despre experienþa lor înlagãrele de la Auschwitz ºi Dachau. De cecredeþi cã nu v-au spus ºi ce aþi fãcut ca sãaflaþi mai mult despre ei? Cum este expe-rienþa de a nu vã cunoaºte bunicii?Cum am spus mai înainte, mama ºi

fratele ei au fost unici supravieþuitori aifamiliei Roth. Tata - familia Grünfeld -împreunã cu soþia sa, doi copii, fratele ºipãrinþii a fost deportaþi la Dachau. El a fostsingurul care s-a întors. Existã supravie-þuitori ca Primo Levy sau Elie Wisel, deexemplu, care au descris în amãnunte ºi cusucces viaþa în lagãre ºi chinurile prin careau trecut, dar pãrinþii mei, ca mulþi alþisupravieþuitori, nu au fost capabili sã vor-beascã despre deportare. Când îi întrebamdespre lagãre nu ne rãspundeau. ªi expli-caþia pe care ne-o dãdeau câteodatã era cã lecauza prea multã durere sã vorbeascã, sã-ºiaminteascã. Nu puteau, aºa cã experienþa

concretã a deportãrii pãrinþilor noºtri a dis-pãrut pentru noi, pentru copii. ªi împreunãcu experienþa lagãrelor, pãrinþii nu au maiputut sã vorbeascã nici despre ceea ce s-aîntâmplat înainte de lagãrele de concen-trare. Pentru noi a dispãrut trecutul pãrin-þilor noºtri. Când am fugit din România, laoptsprezece ani, nu ºtiam numele bunicilormei, pe care, bineînþeles, nu i-am cunoscutniciodatã. Nu ºtiam unde au trãit bunicii ºipãrinþii înainte de deportare. Nu ºtiam cãtata a avut doi copii care au pierit în lagãre.Totul a dispãrut pentru noi. Pãrinþii au doritsã uite totul ºi noi, copiii, am rãmas fãrã oistorie a familiei.

O altã consecinþã directã a deportãrii ºisuferinþelor pãrinþilor în lagãre a fost cã einu au vrut ca noi sã mai fim evrei, nu audorit sã continuãm identitatea pentru careau plãtit atât de scump. Pãrinþii au decis cãnoi, copiii lor, noua generaþie, o sã creºtemfãrã o identitate evreiascã. Nu ne-au învãþatidish, deºi vorbeau între ei limba, nu ne-audat o educaþie religioasã, deºi tata a fost cre-dincios pânã la sfârºitul vieþii, ºi nu ne-auvorbit despre ceea ce înseamnã sã fim evrei.La sfârºit, identitatea a fost mult mai puter-nicã decât planurile pãrinþilor ºi s-a trans-mis în ciuda dorinþelor lor. Întotdeauna amºtiut cã suntem evrei. ªi mediul antisemit încare trãiam în România nu ne lãsa sã uitãmcã suntem evrei.

Ca ºi pãrinþii noºtri, noi, copiii, am încer-cat sã uitãm trecutul. Pânã la vârsta de cinci-zeci de ani nu am dorit sã ºtiu mult despreHolocaust. ªtiam generalitãþi ºi vãzusemcâteva filme, dar îmi spuneam cã nu mãintereseazã, cã e prea dureros, cã nu aveamnevoie sã ºtiu. În asta, repetam exact ceea cefãcuserã pãrinþii mei ºi pentru mine preþul a fost neºtiinþa, ignorarea adevãrului. Dacãaº fi continuat aºa, copiii mei ar fi rãmasfãrã o istorie. Când am început sã-mi scriuautobiografia, s-a deschis cutia Pandorei ºinu am mai putut s-o închid. Am început sãcaut informaþii, de la un veriºor care maitrãieºte în Bucureºti, de la cunoscuþi, de peinternet, din cãrþi. Anul acesta mã întorc înRomânia sã caut informaþii despre buniciimei înainte de deportare. De asemenea, mãduc la Auschwitz ºi Dachau unde pãrinþii

Convorbiri

32

au supravieþuit. E un peregrinaj necesaracum. Trebuie sã vãd cu ochi mei ca sã înþe-leg – dacã e posibil sã se înþeleagã aºa ceva– prin ce au trecut pãrinþii mei ºi la ce ausupravieþuit. Aº dori, de asemenea, sã gã-sesc informaþii ºi despre restul familiei, dela cei ce au pierit, dar nu sunt prea optimist.În sfârºit, aº dori sã-mi schimb felul în careîmi înþeleg pãrinþii. Doresc sã-i vãd nu cavictime, dar ca supravieþuitori. ªi carteamea e o mãrturie ºi un dar copiilor mei,dorind ca ei sã ºtie ceea ce eu nu am ºtiut,dorind ca ei sã-ºi cunoascã istoria.

Care a fost reacþia tatãlui când v-a vizitat înStatele Unite? Cât de des a venit sã vã vadã?Dupã zece ani de la plecarea mea din

România, în 1969, autoritãþile i-au permistatei sã ne viziteze ºi a venit în fiecare an sauodatã la doi ani. Prima datã a stat timp decâteva luni de zile, cu fratele meu în Torontoºi cu mine în Berkeley, California, unde îmiterminam doctoratul în spaniolã. Dupãaceea a stat mai puþin.

Bineînþeles cã i-a fãcut mare plãcere sãvadã cã ne-am fãcut o carierã aici în Vest.Tata a vorbit întotdeauna cu mândrie

despre succesul nostru, despre faptul cã nune-am pierdut în strãinãtate, deºi a trebuitsã ne descurcãm singuri, fãrã rude, fãrã baniºi fãrã ajutorul nimãnui. Fratele meu emedic acum, eu sunt profesor universitar ºiamândoi avem o familie ºi copii. Din pãcate,tata l-a cunoscut numai pe unul din nepoþi,pe David, fiul fratelui meu, ºi nu a mai apu-cat sã-i cunoascã ºi pe copiii mei înainte cael sã moarã în Cluj în 1988. Dupã fiecarevizitã el s-a întors acasã la Cluj, deºi noi amfi preferat ca sã rãmânã aici. Bineînþeles cãtata a fost copleºit de ceea ce a vãzut inStatele Unite ºi i-ar fi plãcut sã rãmânã, darnu credea cã va fi capabil sã înveþe o limbãnouã ºi i-a fost fricã sã nu se simtã singur,fãrã prieteni ºi cu o viaþã foarte restrânsãaici, în America. Aºa cã s-a întors în Ro-mânia dupã fiecare vizitã ºi ºi-a terminatzilele acolo.

Spuneþi-mi mai multe despre experienþadumneavoastrã imediat dupã plecarea dinRomânia în 1969. Ce v-a determinat sã vãorientaþi spre limbi strãine ºi în specialasupra limbii spaniole ºi a literaturii latino-americane?

33

Mihai Grünfeld

Dupã plecarea din România am începuto peregrinare destul de lungã care m-a dusîn Israel, Italia, Suedia ºi Canada. Fiindcã nuvorbeam engleza, a trebuit sã învãþ înfiecare þarã o limbã nouã. Când am ajuns înCanada, am început sã studiez franceza ºispaniola la facultate în Toronto. Amândouãfiind limbi romanice, nu mi-a fost prea greusã le învãt. Engleza am deprins-o de la tele-vizor, citind ziarele ºi din interacþia zilnicãcu prietenii din Toronto. La facultate în anultrei, citind romanele sud-americane din anii1970, din perioada de vârf, mi-am datseama cã mi-am gãsit chemarea, cã dorescsã-mi continui studiile ºi sã predau lite-ratura latino-americanã. În continuare, m-am dus la Bogota, în Columbia, timp deun an, ca sã-mi perfecþionez spaniola ºi sãmã asigur pe deplin cã într-adevãr mãpasiona ºi cultura vie, cultura adevãratã aAmericii de Sud, ºi nu numai romanele pecare le citeam. M-am întors din Columbiadecis sã-mi iau doctoratul. ªi asta e profesiamea acum, dupã treizeci de ani: profesor delimba spaniolã ºi de literatura ºi cultura lati-no-americanã la Vassar College.

La începutul cãrþii menþionaþi faptul cã, deºivorbiþi mai multe limbi strãine, nu vã simþiþipe deplin acasã în niciuna dintre ele. Aþiputea sã îmi spuneþi mai multe despreaceastã ambiguitate sau paradox? Aþi conti-nuat sã vorbiþi limba maghiarã ºi limbaromânã adesea în Statele Unite? În casã la Cluj am crescut vorbind limba

maghiarã ºi ºcoala am fãcut-o în româneºte.Dupã un periplu de mulþi ani ºi învãþatul amai multor limbi strãine, situaþia actualã ecã în familie, cu nevasta ºi copiii, vorbescengleza (deºi toþi înþelegem ºi vorbim spa-niola fiindcã am trãit toþi în Mexico ºi înSpania timp de ani întregi de zile), iar limbaîn care lucrez ºi scriu la facultate e spaniola.Când am început sã-mi scriu amintirile dincopilãrie mi-am dat seama cã nu mai am olimbã a mea, o limbã aºa de intimã cum afost maghiara ºi româna când eram copil.Mã gãsesc acum între limbi. Vreau sã spuncã situaþia mea e similarã cu cea a multoremigranþi care, dupã vreo douãzeci sautreizeci de ani în strãinãtate, deºi mai con-

tinuã sã înþeleagã ºi sã citeascã în limbamaternã, de fapt este limba englezã cea cucare trãiesc zilnic, se uitã la televizor ºi faccumpãrãturi, în care se ceartã cu soþia sau lecitesc cãrþi de aventuri copiilor înainte deculcare. Engleza a pãtruns, a permeatdomeniul limbii materne ºi mi-e mai uºor sãscriu în englezã chiar dacã ritmul englezeinu îl simt la fel de intim ca ritmul limbiiromâne. Adevãrul e cã generaþia mea, deemigranþi, e o generaþie pierdutã în ceea cepriveºte limba. Desigur cã existã excepþii,dar în general noi nu mai suntem completacasã în românã, ºi engleza va fi întotdeau-na o limbã strãinã pentru noi. Când vorbimromâneºte, e aproape imposibil sã evitãmcuvinte ºi expresii englezeºti ºi nici nu nedãm seama dacã le folosim. Când neîntoarcem în þarã suntem surprinºi cândprietenii ne corecteazã româna. Nu ºtimdacã sã le fim recunoscãtori sau sã nesupãrãm. Probabil cã amândouã emoþiile,amestecate ca ºi limbile noastre, ca ºi noi,sunt apropiate. Speranþa mea este ca înviitor copiii mei sã depãºeascã aceastã si-tuaþie. Acum, ei vorbesc engleza ºi spaniolaca limbi materne. Din pãcate, nu am pututsã-i învãþ româneºte, dar în viitor, dacã eivor dori, încã nu e târziu. Niciodatã nu eprea târziu.

La ce lucraþi acum? Care este urmãtorulproiect literar?Am început un roman, situat în Cluj în

anii ºaizeci. Când îl voi termina, în curând,sper cã se va traduce în românã ºi cã va gãsiun public interesat în þarã, nu numai aici, înStatele Unite. Nu vreau sã vorbesc mai multdespre proiectul acesta pânã atunci, dar mi-ar face plãcere sã continui conversaþiaaceasta cu dumneavoastrã când îl voi termi-na.

M-am bucurat sã am ocazia sã aflu maimulte despre povestea cãrþii dumneavoastrã.Încã o datã, a fost o lecturã care m-a fãcut sãmã gândesc la contradicþiile ºi ambiguitãþilepe care le cunoaºte cineva care s-a stabilit înaltã þarã. Vã mulþumesc pentru rãspunsurilepline de onestitate ºi cãldurã.

Octombrie, 2009Poughkeepsie, New York

34

Redescoperit ºi considerat de EugenSimion ca unul dintre cei mai autentici scri-itori dizidenþi din spaþiul ex-sovietic post-decembrist, Ion Dezideriu Sîrbu continuã sãne impresioneze ºi sã se lase revalorizat.

Nãscut la 28 iunie 1919, în „coloniaminereascã polietnicã ºi mozaicatã” Petrila,I.D. Sîrbu urmeazã ºcoala primarã din local-itatea natalã (aici, mãrturiseºte mai târziu,„am reuºit sã fiu primit în Limba Românã”),ºi liceul, cu bacalaureatul susþinut la Deva,în 1939. La Facultatea de Litere ºi Filosofie aUniversitãþii clujene (1940-1945), benefici-azã de o elitã strãlucitã de profesori univer-sitari (Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roºca,Onisifor Ghibu, D. Popovici, N. Mãrgi-neanu etc.), între aceºtia, Lucian Blaga im-presionându-l decisiv („Blaga reprezintãpentru mine (ºi pentru generaþia mea tran-silvanã, din care fac parte) «meºter-grinda»conºtiinþei noastre cãrturãreºti [...], este zeulprotector al singurãtãþii mele”).

Dupã mutarea forþatã a universitãþii clu-jene la Sibiu, I.D. Sîrbu fondeazã CerculLiterar de la Sibiu, alãturi de Radu Stanca, I.Negoiþescu, ªt. Aug. Doinaº, Ovidiu Cotruº,E. Todoran, Cornel Regman, N. Balotã etc.).Aderând la miºcarea comunistã (era, defapt, de stânga proletarã), este trimis pefront, în 1941-1944 („eram singurul studentdin întreaga facultate care, ca pedeapsã

politicã [...] eram mereu ºi mereu trimis pefront”).

Dupã obþinerea, în 1945, a diplomei delicenþã în filosofia culturii, esteticã ºi psi-hologie cu teza „De la arhetipurile lui C.G.

Document(inedit)

Tudor NEDELCEAElevul I.D. Sîrbu

despre Constantin Brâncuºi

Tudor Nedelcea presents a letter, dated the 21st of August 1983, sent by I. D. Sirbu to VirgilNemoianu (also called Pilu). The Romanian playwright remembers the period when he was appren-tice at the Central Worshop of Petrosani and polished a lot of trapeziums that would become even-tually parts of Constantin Brancusi's "Endless Coloumn". The writer mentions that the workerswere overseen by the sculptor himself. It was a very unpleasant memory.Keywords: I. D. Sirbu, Virgil Nemoianu, letter, Constantin Brancusi, "Endless Coloumn".

Abstract

35

I.D. Sîrbu despre Constantin Brâncuºi

Jung, la categoriile abisale ale lui Blaga” ºi atitlului de doctor cu teza „Funcþia epistemo-logicã a metaforei”, câºtigã prin concurs, în1946, postul de asistent la catedra lui LiviuRusu, promoveazã rapid la titlul de confe-renþiar, în 1947 („am fost cel mai tânãr con-ferenþiar din universitãþile din România”),tânãrului Sîrbu i se taie elanul: este îndepãr-tat, la 15 decembrie 1949, din învãþãmântuluniversitar, împreunã cu idolii sãi, L. Blaga,Liviu Rusu, D.D. Roºca, îºi întreþine exis-tenþa prin rostuirea lui în diverse redacþiipânã la ... 15 septembrie 1957, când estearestat „pentru omisiune de denunþ”, celomis fiind colegul sãu de redacþie de larevista „Teatru”, ªt. Aug. Doinaº, care spu-sese bancuri politice. I.D. Sîrbu este con-damnat la ºapte ani de închisoare, în 1958,fiind graþiat în februarie 1963, în timp ceDoinaº este doar anchetat.

Dupã puºcãria politicã ºi dupã un stagiude vagonetar la Mina Petrila, este adus laTeatrul Naþional din Bãnie, în august 1964,ca secretar literar, unde se impune profe-sional, dar ºi ca scriitor, deºi mediul nu-i eraprea prielnic. Moare, la Craiova, la 17 sep-tembrie 1989, în chiar ziua premierei pieseisale, Arca bunei speranþe.

Prin destin ºi vocaþie – avea cultul pri-eteniei – I.D. Sîrbu a întreþinut relaþii cor-diale cu marii intelectuali ai vremii sale,români sau strãini, fiind unul dintre ultimiimari epistolieri, corespondenþa sa nume-roasã ºi obiectivã având reale calitãþi este-tice.

Dar I.D. Sîrbu era un fin observator alrealitãþii ºi al oamenilor încã din anii deºcoalã. Începând cu anul 1943, dupã ter-minarea clasei a patra, tatãl sãu (pentru cãavea un adevãrat cult) îl transferã, din mo-tive financiare, la Atelierele Centrale dinPetroºani, pentru un an, ca „ucenic sa-larizat”.

Aici, la Atelierele Centrale, conduse deing. ºef, ªtefan Georgescu Gorjan, se pre-gãtea materializarea ideii geniale brân-cuºiene: Coloana Infinitului, unde elevulSîrbu ºlefuia „niºte forme trapezoidale (nuse mai terminau, mereu mai mari, maigrele)”, sub privirile unui „popã mic ºi aldracului”. Ei bine, acel popã nu era altul

decât genialul Constantin Brâncuºi.Aceste momente cruciale la care a fost

prezent I.D. Sîrbu le evocã într-o scrisoare aacestuia din 21 august 1983, cãtre prietenulsãu, criticul, scriitorul ºi eseistul VirgilNemoianu (nãscut la 12 martie 1940). Darlãsãm sã curgã fragmentul din scrisoarea luiI.D. Sîrbu referitoare la acea trudnicã operã,la care „popa cel mic venea ºi ne înjuramãrunt ºi într-o olteneascã repezitã, deneînþeles”:

„Tot la Atelierele Centrale, unde am fostucenic, mã întorc. Terminasem clasa a IV-a deliceu, tata, proletar convins, zicea: „Ajunge,doar n-o sã te fac domn!?” ªi m-a bãgat la aces-te Ateliere sã învãþ o meserie (sã nu ajung înminã ca el). Dupã un an am fugit, directorulliceului, Giurchescu, ºi profesorii mei de românãm-au înþeles (plângeam în hohote, eram gata sãmã sinucid; la Ateliere eram tâmpit, nãtâng,absolut toatã lumea, calfe, ucenici, maiºtri nutreceau pe lângã mine sã nu-mi ardã un pumnsau un picior în fund: „asta ca sã vezi cã aici nu-ica la liceu!”). Am fost admis în clasa a V-a, amprimit ºi o bursã, acasã nu puteam sã mã întorc.Tata mã considera un dezertor... Verile îmicâºtigam pâinea preparând corigenþi... Într-ovarã, 1937 sau 38, nu mai þin minte, m-a chematunul din foºtii colegi de ucenicie sã vin laAteliere, se plãteºte bine, e o muncã specialã. M-am dus, lucram ca la clasã, râdeam... Nesoseau de la turnãtoria de fontã niºte formetrapezoidale (nu se mai terminau, mereu maimari, mai grele) ele trebuiau sã fie curãþite depraful de turnãtorie ca sã fie aduse la arãmit.(Galvanoplastie, cred cã se cheamã). Nu era voiesã rãmânã niciun fir de praf, de nisip, altfelarama nu se lipea. Directorul A.C.P. (AteliereCentrale Petroºani) era inginer foarte luminat,cãsãtorit cu o veriºoarã a lui Radu Stanca; eragorjan ºi îl chema Georgescu Gorjan (mai târziu,a fondat o editurã). Venea însoþit de un popã micºi al dracului, controlau, ameninþau, ne obligausã stãm pânã seara târziu. Sub un ºopron.Periile de sârmã se toceau repede, domnul Lampe(care semãna leit cu fostul rege Ferdinand) era obestie, zgârcit ºi la perii, ºi la cele trei calitãþi deºmirghel. Degetele îmi erau zdrelite, aº fi plecat,nu puteam; nu se mai terminau trapezele acelea,popa cel mic venea ºi ne înjura mãrunt ºi într-oolteneascã repezitã, de neînþeles, eu, ºi noaptea

36

Tudor Nedelcea

(mulþi ani dupã aceea, mai ales când fãceamfebrã), nu visam decât acele suprafeþe aspre pecare trebuia sã le curãþãm, sã le facem lunã...

Nimeni nu ºtia la ce servesc, nici nu seinteresa...

Prin 1966, trebuind eu sã conduc un grup detovarãºi din teatrele est-germane la Târgu-Jiu,arãtându-le ºi explicându-le (sunt un om cult,pot vorbi mai ales despre cele nevãzute) cam ceeste ºi ce vrea sã fie COLOANA INFINITÃ –deodatã auzii bubuind în subconºtientul meu:astea sunt trapezele mele, futule, astea mi-aumâncat tinereþea, de ce nu ne-au spus? De ce nune-au explicat? ªi popa ãla de ne înjura gor-jeneºte era Brâncuºi, bãga-l-aº olteneºte în

infinitul muicã-si...Asta e Pilule... poate cã generaþia noastrã,

fãrã sã ºtie, lustruieºte niºte absurde formetrapezoidale, care devin tot mai mari, tot mairele, dar... Idioatã comparaþie. E o chestiune per-sonalã - mai nou, eu nu pot sã vãd nici pe marcachibriturilor noastre coloana aceea, fãrã sã mi seurce sângele în cap...”

Iatã-l, deci, pe Constantin Brâncuºi,vãzut de un elev, devenit ºi el celebru, aido-ma „popii cel mic ºi al dracului”. Sãamintim cã inaugurarea ansamblului brân-cuºian de la Tg. Jiu s-a petrecut la 27octombrie 1938.

37

Escursiuni în Germania Orientalã sau Incursiuni în dimensiunea

meridionalã sau Drumuri de acces înoglinda febrilã sau Dincoace ºi dinco-lo de oglinda fierbinte sau Dincolo ºidincoace de orice nevrozã abandonatã

sau Soarele apune, iar cerul devinecocoºat ºi opac sau Pãstrãvul de soare

O noapte insistentã. O liniºte albastrã.Un cer mut ºi nesigur. Stele etalate pe acesttip de cer. Lumini periferice ºi incultededesubt. Oraºul adormit prosteºte, cu guradeschisã, respirând gâjâit dupã haosulcotidian.

Am plecat împreunã cu ai mei, am rãcnitla ei, m-a privit o trecãtoare insipidã, cuochelari ºi cu hainã de blanã. Mi-e milã ºi-mi vine sã mã dau cu capul de pereþi, numai am rãbdare sã stau la taclale cu dânºii.M-am întâlnit cu Luþã, prietenul meu dincopilãrie, de la etajul doi. Am adormit pefotoliu uitându-mã la HBO. M-am trezit înritmul celor de la Rolling Stones. Ce energiela peste ºaizeci de ani ! Ce înseamnã sã fii înfaþa reflectoarelor, pe scenã, pe prima pa-ginã! Noi ducem o viaþã retrasã, paºnicãpânã la potrivit. Nu ieºim, nu ne prea întâl-nim cu lumea, eu ce mai merg la þinutelemele ºi la bridge!

Trebuie neapãrat sã-mi gãsesc un detec-tiv care sã fie în stare sã-mi descopere pro-pria mea viaþã! Îi voi da telefon ºi-l voi punesã mã urmãreascã de la distanþã. Nu am sã-i dau nicio informaþie, doar adrese ºinume de locuri ºi de persoane, sã afle sin-gur. ªi sã interpreteze. Sã vedem ce-o ieºi.

Ca titlu : Depinde sau De ce nu ?

Omul este o fiinþã inseparabilã de o Alta.

… însã nu aprinse veioza, deºi întune-ricul nu se lãsa destrãmat de iþirea zorilor.Dormea puþin, de fapt nu puþin, ci în rafale,aþipea seara pe la nouã, zece, se trezea launu sau trei, citea sau se uita la vreun filmpe canalele HBO sau Cinemax, adormea iarpe la trei sau pe la cinci pânã la opt. Sumadãdea tot opt ore, Eliade, Mircea Eliade selãuda cã dormea doar trei ore pe noapte,viaþa nu e pentru somn, o viaþã ai ºi pe aia odormi, se zicea puþin vulgar! Dormea înpoziþia ºezând, ca în Evul Mediu, caRembrandt, dupã cum vãzuse el la Muzeuldin Amsterdam consacrat artistului cu treisferturi umbrã ºi cu un sfert culoare.

Îi zicea un prieten, mãi, tu eºti foarte pri-ceput în începuturi, scrie numai de-astea,începuturi sau incipit-uri, mai elegant zis,mai pe radicale.

Negru pealb

Nicolae ILIESCU

Dincoace ºi dincolo

In his monthly feature, Nicolae Iliescu makes a few comments about the contemporary press. Inaddition to this, he tells something about the prose circle "Junimea", directed by the literary criticOv. S. Crohmalniceanu (named Croh by his students). He refers particularly to the collective vol-ume "Desant '83", in which were included some of the circle's members.Keywords : Ov. S. Crohmalniceanu, Mircea Cartarescu, Cristian Teodorescu, "Junimea", "Desant'83"

Abstract

38

Nicolae Iliescu

Cristian Marinescu. Înalt, ochelarist, po-sesorul unei figuri aspre, colþuroase puþin,dar ºi al unui cotoi zdravãn, cu care schim-ba o groazã de tandreþuri pisiceºti dis-de-dimineaþã. Cotoiul, numit foarte ciudatRonron Dugarry, dupã numele unui fotba-list un pic funambulesc, o pãlugã uºordementã din marea echipã a Franþei,extremã stânga retrasã, îl aºtepta sã setrezeascã pentru ca pe urmã sã-i sarã de gâtapropiindu-ºi boticul umed de obrajii lui.Torcea instantaneu, ca un plic de ness turnatdirect în apã caldã, apoi, dat la o parte destãpân, scotea un mieunat trist ºi prelungit,ca un fel de cloncãnit, semn cã vrea sã-ideschizi fereastra ce da înspre o curte inte-rioarã ºi sã priveascã sau sã audã pãsãrilece-ºi fãceau gimnastica sonorã în crengilecireºului sau al celor doi lilieci de acolo.

Cristian era detectiv particular, deºifãcuse psihologia, fãcuse psihologia e un felde-a zice, o terminase la distanþã, ca maitoatã lumea din vremea lui, cãci în tinereþe

nu stãtuse degeaba, nu pierduse timpul, seþinuse de prostii, de mici învârteli, între-rupsese ºcoala într-a zecea, se apucase dezugrãvit, nu avea rãu de înãlþime, se lega cuo funie ºi lucra la etaj sau pe acoperiº, undeera nevoie, apoi se apucase de montatreclame, trecuse la computere, la început levindea ca peste câtva timp sã se preocupede funcþionarea lor, învãþase sã deseneze, sãfacã proiecte sau mai simplu, sã le repare.Îºi fãcuse ºi un sait de fotbal, lua legãtura cudiverºi inºi mai mult sau mai puþin oneºti ºiobþinea reclame cu care se maiînchivernisea. Dupã o vreme îi dãduse princap sã facã Dreptul, dar cum zicea, toþiproºtii sunt azi absolvenþi de Drept, îl între-rupsese în anul doi ºi se înscrisese la soci-ologie ºi psihologie. Paralel cu asta selansase în urmãrit soþi frauduloºi ºi nervoºi,precum ºi neveste vesele ºi zglobii, cam relede muscã dupã cum li se zice în popor.

Nu citea romane sau poezii, fiindcã nu-iplãcea deloc literatura. Nu suporta ficþi-unea, încercarea fie de prezentare a mizeriei

39


vieþii fãrã nicio ieºire, fãrã nicio soluþie, fieînfrumuseþarea ei haoticã. Mai citea cudestul de mare interes eseuri politice.

Stãtea pe 1 Mai, acum îi zicea IuliuManiu, aproape de intersecþia cu Turda într-un bloc ºi într-un apartament de douãcamere semicomandate, stil vagon, spãrsesejumãtate din peretele dintre bucãtãrie ºisufragerie ºi realizase un soi de living cu unbar, cu o mãsuþã joasã ºi cu o garniturã dehol.

Ce viaþã pisiceascã mai are ºi Ronron ! Setrezeºte pe la cinci, îºi înfige cãpãþâna aia alui în mâna mea, stând neglijent peste mar-ginea patului conjugal, spre noptiera dinstânga, începe sã toarcã ºi sã se cearã lalãdiþa lui, litierã, deh. Oricum, uºile staudeschise tot timpul ºi se poate fâþâi de câteori vrea dânsul din dormitor spre bucãtãrieºi spre hol, adicã între culcuºul sãu, litierã ºicastronaºele cu grãunþe ºi cu apã. Dardimineaþa ºade lângã mine, îi place sã-lmângâi pe cap, sã-l trag de urechiuºe ºi sã-idau din pliculeþul cu hranã umedã cãrniþalui preferatã. Mereu am zis cã el mãnâncãmai bine decât noi, îi luãm numai RoyalCanin, cu pui ºi cu peºte, precum ºi grãunþefie Hair and Skin, fie Sensible. Câteodatã,cam ca ºi noi, la sãptãmânã, le facem ºi câteun ou fiert moale, lui ºi lui Puºa, cã avem ºipisicã, nu numai cotoi. Dar se mai intâmplãceva caraghios, dimineaþa. Ronron, care emult mai matinal decât Puºa, femininã ºipisicoasã, mã însoþeºte la chiuvetã, sare pemarginea cãzii de baie ºi se înalþã pelãbuþele lui pânã la savonierã unde lingepuþin sãpun. El mãnâncã oricum ceea cemâncãm ºi noi, este foarte curios, îi curgbalele la ciocolatã, alune, fistic, îngheþatã,peºte, brânzã camembert sau bleu, iaurt , întimp ce Puºa e foarte conservatoare, aºa cãsãpunul nu ar fi ceva neobiºnuit. Eu cred,totuºi, cã are impresia cã face tot ceea ce facºi eu, se spalã pe dinþi !

Jurnalismul de astãzi, de la noi, este unfel de literaturã pentru cititorii de ziare.Neavând nimeni minte sã explice clardespre ce este vorba în propoziþie sau înrealitate, adunã metafore, în mare parte

extrem de cãznite, sau adapteazã schemesau pun etichete. În sport, galacticele, Lippi,Murino, Briliantul, regele, Mister etc., înpoliticã Bunicuþa, Buldogul, Querida, Boteetc. „Policrele” din Poiana lui Iocan, nualtceva! etapele nu au cum fi sãrite! Citescundeva – în El Pais, mai exact – despre GayTalese, tãtic al „noului jurnalism”, nonficþi-unea de presã”. Gazetar la NY Times prinanii ’60, a scris articole despre personal-itãþile publice ale momentului. Într-uninterviu zice cã ºtiau totul despre amantelelui Kennedy, dar pe atunci viaþa amoroasã,sexualã nu era subiect de ziar. Acum oricedevine obiect de reportaj sau de anchetã. Lanoi aceste specii-fanion ale jurnalismului nuexistã, cãci astãzi orice prost sau orie fufãpoate avea blog ºi poate scrie orice ºioricum. Am intrat, fãrã sã vreau, pe astfelde chestii ºi m-am îngrozit. Deþinãtorul deblog posteazã, cã aºa se zice, un articolaº deo frazã sau pune douã, trei întrebãri, sedefuleazã adicã, dupã care alþi complexaþi,sub masca anonimatului, se lanseazã îndiverse comentarii, care de care maifistichii, din ce în ce mai îndepãrtate detemã sau de subiectul din capul bloggeru-lui, cã aºa se spune. Un fel de talcioc devorbe, neglijent scrise, neglijent formulate,fãrã miez, fãrã cap ºi fãrã coadã.

Mi-a atras atenþia profesorul Marcuscum cã într-o emisiune a lui Dani Cristea-Enache a apãrut Cristian Teodorescu. Fiindtras tot timpul de limbã, acesta din urmã avorbit despre cenaclul nostru, Junimea, ºidespre Croh, Ov. S. Crohmãlniceanu, profe-sorul ºi coordonatorul acelui cenacluamintit. Adevãrul este cam altul, cel puþinadevãrul meu, cã tot am asistat la atâteaºedinþe ºi am mai fost ºi secretarul cenaclu-lui. CT venea de pe ºantier ºi de la fãrãfrecvenþã, trecuse la zi prin anul doi sau trei,aducea cu el mici drame provinciale ºi a fostreþinut în Desant cu cea mai bunã bucatã alui, jurnalul unei coafeze. De altminteri,ochiul vigilent al Moºului a ales din toatãproducþia noastrã textele ce au apãrut acolo.ªi la mine, cred cã unele dintre cele maibune lucruri scrise, dacã nu cele mai bunechiar sunt cele din Desant, ca ºi în cazul

40

Nicolae Iliescu

majoritãþii colegilor mei. Despre CT îl între-bam mereu pe Moº, venind spre casã eu,împreunã cu Mirciosu - Mircea Cãrtãrescuadicã, de stãtea la scara patru ºi eu la trei înblocul 15 de pe ªtefan cel Mare - ºi cu I.Pârvulescu - o þãrãncuþã îngãlatã ºi plinã decoºuri, fãrã niciun talent, de ºedea prinapropiere, în gazdã, care se agãþase de cena-clu ºi pe care a lãsat-o Moºu ca fatã în casãsã-i facã menajul ºi sã-i plãteascã angaralele– de ce îl laudã atâta ºi-l aºazã alãturi denoi? Proful ne rãspundea cã el e singuruldin grup care e pe linie, scrie despre ºantie-rele patriei. De altfel, a fost cel mai bineprizat de Luceafãrul la acea datã, era mem-bru de partid încã de pe ºantier – ºi eu amfost, din anul trei, Mirciosu devenise cu unan înaintea mea ! - ºi a fost luat în presã, co-rector, cu o jumãtate de normã, la Contempo-ranul, de D.R. Popescu. Apoi a trecut laRomânia literarã, tot la corecturã, pentru capuþin înainte de 1989 sã pãtrundã în secþiede publicisticã-reportaj (unde urma a ajun-ge ºi eu, ºi în acest sens scrisesem trei repor-taje despre Bucureºti, Brãila ºi Craiova ! ).

Am fost apropiaþi într-o perioadã, amlucrat în acelaºi birou, am petrecut ore buneîmpreunã, am fãcut ºi revelioane, ºi mese defamilie. Ne-am rãcit dupã ce a rãmas dinmotivele lui la aceeaºi gazetã, întorcându-sede la „Luceafãrul”. Plecaserãm mai mulþi,Agopian acolo, la „Luceafãrul” cum zic,regretatul Valeriu Cristea la „Caiete critice’’,parcã ºi Rojicã Roger Câmpeanu tot laCaiete, ºi Silvia Zabarcencu undeva, de numã înºel. Pe mine mã angajase din primaGabi Rusu la „SLATL”, fostul SLAST, „Su-plimentul literar-artistic al Tineretului liber”prin semnãtura lui ªtefan Fane Mitroi, re-dactorul ºef de atunci. ªi în acea redacþie,câte prostii am mai fãcut încât mi-e ruºinesã-mi amintesc. Am citit undeva o vorbã de-a lui Jules Renard, care zicea cã „are omemorie foarte bunã, uitã totul instanta-neu”. Aºa ar ºi trebui sã fie cu amintirile, sãle uiþi pe cele rele ºi ruºinoase ºi sã-þi aduciaminte doar lucrurile bune pe care le-aifãcut sau care þi s-au întâmplat.

Cristi nu era deloc un bãiat rãu, camdintr-o bucatã, cam necioplit adicã ºi camnecitit, îi plãcea puþin ºefia ºi fãcea tot ce

putea pentru a o atinge. A fost aºa ceva,parcã, ºi pe la o revistã de cosmetice, ºi pe la„Cotidianul”, ºi pe la „Fundaþia Culturalã”,pe vremea lui Buzura, ºi pe la ediþiaromâneascã a unei reviste strãineze, fãrã alãsa vreo urmã trainicã nicãieri. E un bunobservator, de bun simþ elementar, un bom-bãnitor, ºi a legat foarte bine jocurile noas-tre, al meu, al lui George ºi al bietuluiNedelciu în romanul acela colectiv,„Autobuzul de Însurãþei”, care a rãmasuitat pe la Lefter pe acasã. În vremea dinurmã am auzit cã a scris un fel de roman dinscurte povestiri, aºa dupã cum fãcea SorinPreda la cenaclu ºi cum fãceam chiar ºi eu,spre deliciul lui Croh, dar Sorinache trãgeaspre cinism moromeþian, iar eu o dam pepoantã. Un roman despre orãºelul lui debaºtinã, de prin prãfuita provincie dobro-geanã, un fel de adaptare a lui „Winesburg,Ohio” al lui Sherwood Anderson, cã elfãcuse românã secundar englezã, ca Georgeºi ca Mirciosu, nu ca noi, ãilalþi, francezã. Aajuns apoi, foarte straniu, la Radio FreeEurope, secþia românã, ºi de aici chiar nuºtiu ce s-a mai ales de el ºi de ai lui, eunemaiascultând deloc dupã 1990 ºi nein-teresându-mã postul respectiv. În generaþianoastrã, dupã mine, nu atinge talentul luiGeorge Cuºnarencu, cel mai bun în minteamea, lui Nedelciu, Savu, Lãcustã, SorinachePreda, Costi Stan, nici al lui HanibalStãnciulescu, pe aceeaºi line, dar cu umor, înschimb e pe aproape, un foarte ager ochirealist, poate cel mai ascuþit în felul lui. Demirare cã Manolae îl trece doar la scriptoride dicþionar, deºi e omul lui care face note,aºa se spune, la rubrica aia nesemnatã decomentarii pripite de la coada revistei!

Modul de întrebuinþare al acestei lucrãri,aºa trebuie sã pun în faþa textului. ªi apoi oprefaþã justificativã, recomandãri, sursele ºiplanul general. Ca la Champfleury, Chien-caillou. Ce de postmodernism la boemulacesta realist ºi pisicar !

Tetradrahmele tracice, studii despre uncandelabru gãsit nu se ºtie unde, despre unopaiþ de bronz cu un cãlãreþ sau cu pisicã peel, un coif, chestii. Lucruri ºtiinþifice. Cineva

41


ºi-a fãcut o tezã de doctorat în tonsuraîmpãraþilor romani, extrem de interesantã,dar nu ºtiu cât de importantã pentru istorie!Poate fi, cine cântãreºte !?

Aud chestii insolite despre Stelicã Tãnaseºi despre Gabriela Adameºteanu, cum cã arfi colaborat cu mândra „Secooritate”! Numã mirã, nu mã îndoiesc, dar nu e impor-tant. Cred cã nu ne vom dezbãra de meteah-na asta niciodatã, vom gãsi colportori, agen-turi, agenþi etc. peste tot. Ei existã ºi au exi-stat întotdeauna, teamã mi-e cã vor maiexista ºi de-acum înainte, mult ºi bine. Sigurcã toþi care au fost pe listele bãieþilor auprimit sarcini de altã naturã ºi pe altãdirecþie, evoluþia lor confirmã acest lucru.Cocoþarea lor în funcþii, plecãri, posturigrase, reviste, europe libere, apariþii la tele-viziune, premii ºi multe altele sunt avantajecu care au fost blagosloviþi bieþii nevoiaºi,nu am nicio îndoialã. Îmi spunea cineva ºicã Râpã, Floricã Iaru ca pseudonim, un

zãpãcit de poetastru, de poeþel, un bãiatsimpatic ºi nebun al facultãþii noastre, ar fifost al unora ºi altora. Nu mã mirã, el cãracãrþi la Cartea Româneascã, vizavi de o circãde poliþie, avea legãturã cu tot felul de tinericontestatari ai epocii de dinainte de 1989…Cine ºtie ? Din pãcate, nimeni nu s-a ocupatserios de astã chestie ºi mai ales la timp,când chiar se putea face ordine, nu neapãratcurãþenie. Toatã viaþa publicã este împânzi-tã de astfel de „elemente” ºi de „aspecte”,cum le plãcea activiºtilor sã le denumeascãîn limbajul lor de lemn. Chiar ºi cârciumariiºi micii buticari tot din neamurile ãstora setrag, fãtucile alea de prin bãnci, tinerelesperanþe trimise la jde mii de burse, de undecredeþi cã au apãrut? Din aceleaºi rânduri,din copiii foºtilor fie nomenclaturiºti, fiesecuriºti, fie servitori ai acestora, cã exista ºiaceastã categorie care ºedea tot prin vileledin Primãverii – croitori, frizeri, chelneri,cizmari ai Tovarãºilor!

42

Parcurg un volum1 apãrut relativ recent,la Editura Humanitas, ºi mã aflu, din nou,în faþa unei alegeri atitudinale: sã fiu corectfaþã de mine însumi, sã dau dovadã decorectitudine politicã sau sã închid ochii, odatã cu cartea respectivã, ºi sã scap dindilemã cu douã feþe curate. Una cãtre mine– cã am gândit de rãu, cealaltã cãtre lumeabunã – cã am tãcut de bine. Dar oricât derãu ar fi gândul ºi oricât de bunã tãcerea, totdouã feþe ies la socotealã, aºa încât prefer sãfiu corect cu mine ºi incorect politic.

Volumul are toate caracteristicile aface-rilor editoriale sau publicistice de succes dinultimele douã decenii.

1. Un titlu incriminator, ca o arãtare cudegetul: „Antologia ruºinii”.

2. Un autor, de fapt antologator, aureolatde lupta împotriva comunismului, pe undescurte, dar de la distanþe lungi: VirgilIerunca.

3. O editurã care ºtie sã facã bani dinexploatarea imaginii luptei ºi a persecuþiei:Humanitas.

4. Doi editori cu insignele profesionale ºimorale la vedere: Nicolae Meriºanu ºi DanTaloº. Unul consilier, celãlalt cercetãtor (defapt, aflu de pe pagina Web a INMER,„expert cercetãtor”; nu ºtiu dacã astaînseamnã mai mult sau mai puþin, aºa cã voizice: nici mai mult, nici mai puþin, dar taremândru mai sunã) la Institutul Naþionalpentru Memoria Exilului Românesc. Oscurtã prezentare de pe dosul paginii degardã precizeazã cã primul dintre cei doieditori, consilierul, „nu a fost membru UTC,nici al PCR”. Are dosar politic bun care, seînþelege, îi garanteazã competenþele ºtiinþi-fice. Altfel nu poate fi. Cel de al doilea,expertul cercetãtor, nu precizeazã nimic înaceastã privinþã. Eu aº putea trece cu vede-rea, dar, dacã editorii editorilor au crezut cãe important în cazul lui Nicolae Meriºanu, enedrept sã nu dea aceeaºi importanþã „tre-cutului politic” al lui Dan Taloº. Se creeazãun dezechilibru ºi s-ar putea ca, din cauzaasta, sã aparã cine ºtie ce suspiciuni privi-toare la probitatea sa ºtiinþificã. Nu cunosc

The author makes a few comments regarding the edition Antologia rusinii dupa Virgil Ierunca("The Anthology of Shame after Virgil Ierunca"), made by Nicolae Merisanu ºi Dan Talos. Beingconceived as a business succes, the book is meant to incriminate cultural personalities, who, dur-ing the communist regime, wrote propaganda texts or praised Nicolae Ceausescu. The biggestmistake of this anthology is its pretention, as the editors mention in the preface, to show Ierunca'sentire activity as a journalist. This statement is false the selected articles had been written by oth-ers. Andrei Grigor reveals that Ierunca himself composed many communist like text between 1944and 1946, supporting the Leninist ideology.Keywords: Virgil Ierunca, Nicolae Merisanu, Dan Talos, Nicolae Ceausescu, communist propa-ganda, the cult of personality.

Comentarii

Andrei GRIGORPuncte de vedere

Integrala publicisticii lui Virgil Ierunca: antologia ruºinii

1 Antologia ruºinii dupã Virgil Ierunca, editori Nicolae Meriºanu ºi Dan Taloº, Editura Humanitas,Bucureºti, 2009.

Abstract

43

Virgil Ierunca: antologia ruºinii

regulile INMER, dar e posibil ca neaparte-nenþa la UTC sau PCR sã fie o condiþie doarpentru consilieri, experþii cercetãtori fiindacceptaþi cu duioasã toleranþã dacã au fostdoar simpli ºoimi ai patriei (fãrã funcþii deconducere), pionieri fãrã entuziasm ºi celmult uteciºti, dar în niciun caz membri PCR,pãcat pe care Dan Taloº, nãscut în 1980, nua avut când sã-l comitã.

5. Un „Cuvânt înainte” în care, pe lângãderularea corectã a filmului epocii ceau-ºiste, nu uitã sã fluture paºaportul antiilies-cian.

6. Un mic dosar al persecuþiei, aproapeobligatoriu în astfel de întreprinderi, ataºatla sfârºitul volumului sub titlul „Post-scrip-tum”, un P.S. adicã („Text care se adaugãuneori la o scrisoare, dupã terminarea ºiiscãlirea ei”, conf. DEX, 1998) acuzând câte-va contestãri sau ostracizãri care ar fi vizatcartea încã înainte de apariþia ei. De fapt,aºa cum este întocmit, dosarul indicã maidegrabã persecutarea postului Antena 3 decãtre editorii lucrãrii, decât invers.

Aceasta e reþeta. Elementul principal de compoziþie îl

reprezintã un ansamblu de texte sau frag-mente de texte adezive la doctrina marxist-leninistã sau la cultul ceauºismului, sem-nate cu nume mai mult sau mai puþin so-nore ale culturii ºi vieþii politice româneºtiîn perioada 1957-1989. Selecþia textelor (înfond, a semnatarilor) ºi a fragmentelorruºinoase a fost fãcutã de Virgil Ierunca ºipublicatã tot de el, în diferite reviste („Ro-mânia Muncitoare”, „Ethos”, „Contra-punct”, „Limite”, „Lupta/Le combat”) înaceeaºi perioadã.

Institutul sub egida cãruia, cel puþin într-oprimã etapã, a fost îngrijitã lucrarea, ca ºititulaturile celor doi editori ar fi trebuit sãvectorizeze volumul într-un perimetru alminimei normative ºtiinþifice: organizareamaterialului, actualizarea lui ortograficã, onotã clarificatoare asupra ediþiei ºi a supor-tului ei metodologic, note, surse, eventualun cuvânt introductiv în limitele ºi în reto-rica obiectivitãþii ºi a distanþei afective.Formal, aceste criterii se înfãþiºeazã, dar,sub înfãþiºãri, alterarea lor rãvãºeºte.

În câteva rânduri, sarcasmul superior

ºtiinþific cu care calificã ignoranþa unui con-testatar se întoarce asupra propriei rigori canorul de cenuºã islandezã. Despre MãdãlinVoicu, în amintitul „Post-scriptum”, editoriispun: „Culmea ridicolului a atins-o MãdãlinVoicu, care nu aflase cã Virgil Ierunca tre-cuse în lumea celor drepþi, polemizând înstilul sãu suburban cu o operã nepublicatãîncã”. Sigur, nu e un cap de lume, nici acelor drepþi, nici a editorilor, dar s-ar puteagãsi cineva care, mai neºtiutor decâtMãdãlin Voicu ºi derutat de o topicã negli-jentã, sã creadã cã Virgil Ierunca nu s-a lãsatde polemici nici când ºi-a dat sufletul.

Pânã la urmã însã, cu topica s-ar maiputea aranja: mai intuieºti ce au vrut sãspunã cercetãtorii ºi nu au reuºit, maiantrenezi puþinã logicã, mai muþi cuvinteledin P.S.-ul editorial în limba românã ºi înþe-lesul se clarificã. Pe cei duºi însã nu-i maipoþi muta în viaþa lor, deºi cei doi îngrijitoriai volumului se strãduiesc, în câteva cazuri,sã producã minunea.

De fapt, la capitolul decese, editorii nustau mai bine cu informaþia ºi contemplãridicolul de pe aceeaºi culme, unde l-auurcat pe fiul violonistului. Sau de pe unaîncã ºi mai înaltã, în raport cu nivelul cul-tural. Acolo, ºi nu altundeva, din momentce, la data când editorii îºi finalizaulucrarea, câþiva dintre cei fiºaþi sumar înnotele de subsol muriserã, din pãcate, desuficient timp pentru ca dispariþia sã le fieconsemnatã: Nicolae Ioana în 2000, EugenFrunzã în 2002, Cristofor Simionescu în2007. Pentru Mãdãlin Voicu neºtiinþa latemã e oarecum scuzabilã, poate ºi pentruexpertul cercetãtor, suspect cã a trecut prinutecism, dar pentru un consilier care „nu afost membru UTC, nici al PCR” nu prea seîntrevãd multe justificãri. Nici aici, nici înalte locuri unde exactitatea ºtiinþificã sedovedeºte precarã, datoritã situãrii greºitefie în timp, fie în limba românã:

„Dacã întreaga maculaturã a propagan-dei comuniste s-ar pierde peste noapte (ceeace ar fi o uºurare pentru mulþi fii ai patriei),selecþiile lui Virgil Ierunca ar fi suficientepentru reconstituirea întregului cult al luiNicolae Ceauºescu. De altfel, cu excepþiaprimelor rubrici de la sfârºitul anilor 50,

44

Andrei Grigor

întreaga antologie nu face decât sã înre-gistreze ascensiunea tot mai alarmantã ºimai grotescã a acestui cult, secondat, de laun anumit moment de cel al soþiei”.

„Întreaga antologie” mai „face” însãceva, fãrã ºtirea semnatarilor „Cuvântuluiînainte”, din care am extras acest fragment.Adicã, în afara excepþiilor „primelor rubricide la sfârºitul anilor 50”, cuprinde alte câte-va excepþii de la începutul anilor 60, cândcultul ceauºist încã nu începuse, iar cel alsoþiei mai avea de aºteptat pânã „la un anu-mit moment”, cum cu atâta rigoare pre-cizeazã editorii.

De fapt, îmi pare cã, în partea de volumcare îi solicitã sã contribuie cu text, editoriisunt mult prea atenþi sã le iasã bine pozaanticomunistã, cu care, deseori în ultimeledouã decenii, demersurile intelectuale suntajutate sau de-a dreptul înlocuite. Grija pen-tru acurateþea observaþiei, pentru rigoareaanalizei ºi obiectivitatea prezentãriifenomenelor se micºoreazã pânã la superfi-cialitate, pentru cã frazeologia indignãrii ºipieptoºenia luptãtoare nu pot þine loc destudiu. „Cuvântul înainte” semnat de edi-torii antologiei are destule pasaje drepte(memento-ul „Realitatea din spatele ficþiu-nii”, de pildã), dar excesiva retoricã a aver-siunii ºi stereotipiile lexicale reuºesc, ca înmulte cazuri postdecembriste, sã generezemultã fibrã lemnoasã într-un discurs menitsã incrimineze limbajul de lemn. Iar lemnulnu e mai bun, chiar dacã ar fi de mahon. Câtdespre cuvintele slugi, lingãi, servitori – suntde gãsit cu acelaºi prisos ºi în discursulluptei de clasã din deceniul al ºaselea.

În sfârºit, cu sau fãrã aceste imputãri,sensul editãrii acestui volum este în modlimpede formulat: „Aceastã recuperare –afirmã editorii – este, în primul rând (…) unact necesar pentru a putea avea o privire deansamblu asupra întregii activitãþi publicis-tice a lui Virgil Ierunca”. Observ, mai întâi,cã „aceastã recuperare” nu prea este, defapt, publicistica lui Virgil Ierunca, ci a alto-ra, pe care el doar îi ruºineazã în niºteînsemnãri sumare.

Pe de altã parte, întreaga “activitate pu-blicisticã a lui Virgil Ierunca” nu a începutîn anul 1957, odatã cu fiºele pentru aceastãantologie „a ruºinii”, nici în 1947, când aplecat în Franþa, ci puþin mai devreme. Credcã pentru demersul Editurii Humanitas derecuperare a publicisticii lui Virgil Ieruncaîn integralitatea ei poate fi de folos cer-cetarea presei româneºti din anii imediatpostbelici. Este, de fapt, „un act necesar” decompletare a celui deja înfãptuit. De pildã,dupã 1944, antologatorul ruºinii publicafrecvent în „Scânteia”, „România liberã”,„Victoria”, „Scânteia tineretului”.

Iatã câteva exemple, cu extrase semni-ficative2:

La 25 decembrie 1944, în ziarul „Vic-toria”, Virgil Ierunca semneazã articolulÎmpãrãþia pãmântului, pledoarie în ton cuideologia ateistã pe cale de a se impune:„Pentru prima oarã dupã o mie nouã sutepatruzeci ºi patru de ani sau poate numai deatunci de când ºi cuvintele pot sãrbãtori,avem libertatea sã nu mai vorbim deîmpãrãþia cerurilor, ci de aceea a pãmântu-lui. Pentru cã într-adevãr niciodatã cerul nua fost mai inutil de departe, mai absent, maidespãrþit de oameni ca astãzi, când oameniiînºiºi au început sã ºtie cine sunt, ce vor ºi cetrebuie sã facã. De multã, de foarte multãvreme, am cunoscut cu toþii o realã inchizi-þie a cerului; ºi dacã unii dintre noi au pututsã se coboare mai iute pe pãmânt, cei mulþiºi neglijaþi, cei anonimi ºi sãrmani au fostnevoiþi sã suporte dialectica goalã ºi neade-vãratã a unei fericiri întârziate care promi-tea totdeauna solemn, totdeauna sentenþios:«... cã a voastrã e împãrãþia cerurilor». […]S-a nãscut, în felul acesta, o moralã stranie,dar permanentã, a omului care se neglijeazãpentru a se mântui, cum se spune în termeniexacþi ai eticii mântuitoare. Morala a fostseverã ºi necruþãtoare. A fost mai ales falsã.Falsã pentru cã a speculat nevoia oamenilorde a se depãºi, de a se elibera pe ei înºiºi;falsã pentru cã a subminat condiþia omului,îndreptându-l nu înspre propriile acte ºibucurii, ci spre valori eterogene, mistice,

2 Materiale cuprinse în „Cronologia vieþii literare româneºti. Perioada postbelicã”, lucrare realizatã decercetãtori ai Institutului de Istorie ºi Teorie Literarã G. Cãlinescu ºi aflatã în curs de apariþie.

45


valori pe care omul ºi le-a apropiat dinteamã, modã pentru ignoranþã. De altfelpionierii acestei morale de fãgãduialã spe-culau singurãtatea omului, organizându-iteama de a rãmâne credincios numai valo-rilor pozitive, lui însuºi. Ei erau niºte agenþiai fricii ºi ai disperãrii, pentru cã într-adevãrfrica ºi disperarea erau cele mai indicate sã«mântuiascã» omul prin refuz ºi iluzie”(Virgil Ierunca, Împãrãþia pãmântului).Vãd aici o pledoarie ciudat de potrivitã cuprimul Crãciun din zorii comunismuluiromânesc, ale cãrui scripturi ateiste vor„milita”, de aici încolo, cam cu acelaºi ton,aceiaºi termeni, aceeaºi atitudine.

Tot în „Victoria”, la 29 decembrie 1944,publicã articolul Deschideþi universitãþile,în care ia atitudine împotriva „logofeþilorverzi” ºi cheamã studenþii la democrati-

zarea spiritului civic, identificându-i cumuncitorii: „Studenþii sunt ºi ei muncitori,pentru cã ºi biblioteca poate deveni uzinã.”

La 4 ianuarie 1945, în „Scânteia”, evocãactivitatea recent dispãrutului RomainRolland care „e alãturi de proletarii Euro-pei, scrie pentru popor, pentru libertate ºipentru justiþie, arãtând drumul scriitoruluiîntr-o societate nouã ºi liberã”.

La 14 februarie 1945 vorbeºte, în„Victoria”, despre Eforturile scriitorului deazi: „Când Lenin cerea literaturii sã fie «cuadevãrat liberã», înþelegea prin libertatevoinþa scriitorului de a-ºi recunoaºte rolul însocietatea în care trãieºte ºi pe care, într-omãsurã, o ºi reprezintã.

Pentru cã, într-adevãr, întreaga culturã s-a dezvoltat sub semnul unei permanenteizolãri, într-un cerc prea puþin deschis spre

46

Andrei Grigor

realitãþile sociale ºi imediat necesare oame-nilor. Scriitorii au învãþat cã arta lor e cu atâtmai viabilã cu cât nu trece mai departe demarginile ei însãºi, cu cât e mai purã, maigratuitã. Consecinþele acestei false concepþiise pot citi în toate capitolele de esteticã: artãîn sine – primatul spiritului – demnitateascriitorului etc.

Astãzi civilizaþia ºi umanitatea însãºi segãsesc în stare de alarmã, de luptã.Demnitatea scriitorului suferã o mutaþiedintre cele mai categorice: este demn scri-itorul care participã, care se integreazã, carese alãturã semenilor lui, care respirã ºi luptãodatã cu ei, pentru o stare de bucuriecomunã ºi mare.

Demnitatea scriitorului de azi rezultãdintr-o nouã energie. Este energia pe care aunesocotit-o secole întregi de culturã deli-catã, capitole întregi de istorie albastrã:energia de a servi.

Scriitorul de azi se convinge ºi învaþã cãlocul lui nu mai este în saloane, cã opera luidepãºeºte un perimetru de numai patrupereþi.

Scriitorul de azi este un muncitor. ªiroadele muncii sale se revarsã, circulã,pãtrund.

Unii dintre scriitori – de altfel, destul decinstiþi – se plâng ºi... uneori chiar acuzãmasele populare cã nu sunt destul depregãtite sã-i înþeleagã ºi sã-i apropie.Aceºtia nu sunt decât procurorii propriei lorneputinþe.

Scriitorul trebuie sã renunþe la «iniþiativacuvintelor» ºi sã scrie pe înþelesul tuturor.Problema aceasta de expresie ºi comunicaredirectã cu oamenii s-a rezolvat de altfel, aºacum remarca ºi Malraux într-un editorialdin «Litterature internationale», prin formãca «limbaj vorbit». Modalitatea de a scriedirect, simplu, modalitatea ca «limbaj vor-bit», rezumã marea calitate de stil a uneipoetice de roluri mari.

Scriitorul de azi se apropie de popor, seîntoarce cu faþa la el ºi pentru aceasta tre-buie sã se înþeleagã cu el. Eforturile scri-itorului nou sunt pline de rezultate: eleînsãnãtoºesc nu numai expresia gândirii, ciºi gândirea însãºi. Pentru cã, în definitiv,geniile neînþelese nu sunt decât niºte anec-

dote personificate. Într-o artã cu adevãratmare – spune Romain Rolland – e de mân-care pentru toþi flãmânzii lumii.

Pentru ca, însã, între scriitor ºi popor sãexiste aceastã comuniune, acest flux perma-nent ºi valabil, poporul însuºi trebuie sã-iiasã înainte scriitorului.

Întâmplarea aceasta presupune însã dinpartea poporului o muncã îndelungatã, carese cere împlinitã cu râvnã multã ºi jertfe totmai multe. Numai popoarele libere,popoarele care ºi-au interzis superstiþii ºipatimi, mizerii ºi umilinþe pot sã iasã înain-tea culturii ca înaintea soarelui. Popoareleacestea trebuie sã cunoascã acþiunea.

ªi aci intervine frumuseþea unui straºnicproces de evoluþie: în acest marº imens ºipopular cãtre scriitori ºi culturã, în aceastã adoua foame, scriitorul însuºi aratã drumulpoporului, se descoperã pentru a se dãrui,se denunþã pentru ca sã poatã servi.

În aceastã bunãvoinþã de a construi, înacest entuziasm ºi în aceastã fervoare de afolosi, stã calitatea de «inginer al sufletului»pe care scriitorul de azi ºi-o asumã ºi ºi-omãrturiseºte”.

La 10 martie 1945 publicã în „Românialiberã” articolul Realism ºi artã: „Expresio-nismul, suprarealismul ºi tot ceea ce mo-dernismul a reuºit sã strângã în rândurilelui aºa-zise «revoluþionare» sunt momentecucerite pe care artistul de azi nu le negli-jeazã, tocmai pentru cã rolurile lor folosescca puncte de plecare, ca mijloace de a con-strui în timp. Numai cã astãzi artistul mo-dern trebuie sã înþeleagã cã eforturile de arãmâne mereu disponibil, eforturile acesteade disponibil pentru disponibil sunt astãziretrograde, atât din punct de vedere strictestetic, cât ºi din alte puncte mai apãsãtoare,mai directe. Artistul modern se gãseºteastãzi pe poziþii cucerite. Viziunea luiasupra realitãþii trebuie sã fie una deînþelegere a tot ceea ce s-a consumat pânãacum printr-o atitudine întâmplãtoare deexperienþã ºi joc. Jocurile care ajung, jocurilecare sfârºesc în propria lor finalitate, jocurileacestea care au convenit sã se numeascã«secunde» nu mai pot continua decât cademonstraþii de istoriografie a artei. A lerepeta înseamnã a oferi cercului vicios o va-loare de dogmã. (…) „Realismul artei ac-

47


tuale, cãtre care se îndreaptã astãzi forþemasive ºi proaspete, nu este o simplã for-mulã, adecvatã unui moment de istorie.Existenþa lui e funcþionalã. Realismul e oconcluzie, o cucerire care a ºi început de alt-fel sã-ºi dovedeascã roadele – Franþa luiMalraux ºi a lui Aragon, America lui JohnDos Passos sau Dreiser, Rusia lui ªolohov ºiLeonov – pentru ca sã rãmânem în cadrullimitat al literaturii – instaureazã realismul,nu în sensul restrâns al unui curent, ci înacela liber ºi mare al unei depline cuceriri.Pentru cã într-adevãr realismul ca valoarefundamentalã, ca datã funcþionalã e singu-rul în stare sã rezolve ºi problema mare ºipermanent actualã, aceea care asigurã circu-laþia culturii în mase.”

La 22 martie 1945, „România liberã”prezintã conferinþa Poezie ºi progres, în careVirgil Ierunca „a fãcut rechizitoriul aceleipoezii, care sub refugiul unei voinþe exage-rate de autonomie, ºi-a riscat însãºi elibe-rarea”, „a recunoscut poeziei dreptul ei deintervenþie” ºi „a stabilit modalitatea «anga-jamentului poetic»”.

La 19 aprilie 1945, scrie în „Românialiberã” despre Cultul muncii: „Cultulmuncii – unul dintre cele mai evoluate – caunul care a dispus la adunarea forþelorraþionale, este singurul în stare sã imprimeomului modern ºi rãvãºirilor acestuia oordine ºi un ritm, o disciplinã ºi o cenzurãcare sã-i facã posibilã regãsirea propriei saleconºtiinþe.”

La 11 mai 1945, în articolul Premergãtoriidin „România liberã”, îi laudã pe precur-sorii „literaturii progresiste”, AlexandruSahia ºi Bogdan Amaru, pentru a încheiaastfel: „Datoria celor care se cred puºi sãfacã treabã de culturã ºi de reabilitare pro-gresistã a culturii este sã þinã seama de ceicare în condiþii grele au militat ºi au scrisînaintea noastrã ºi mai bine decât noi.”

La 13 mai 1945, în „România liberã”, îlevocã pe Gherea, „luptãtorul ºi dascãlul lacare viitorul va face deseori apeluri la me-morie”: „aportul lui Gherea rãmâne consis-tent tocmai prin aceea cã – opunându-se luiMaiorescu – el a dovedit cã domeniulpolitic ºi cel literar nu se exclud, ci se com-pleteazã, se susþin reciproc. [...] Gherea a

polarizat energiile mari ale unui luptãtorcare a înþeles rosturile poziþiei organizatemilitante. [...] Dincolo de regiunile fragileale literaturii, Dobrogeanu-Gherea a indicatsensuri sociale, a preconizat tocmai ceea cese aclamã azi ca valabil.”

La 11 iunie 1945, în articolul Literaturã ºi’48 din „România liberã”, Virgil Ieruncaextrage douã „învãþãturi” din experienþarevoluþionarilor paºoptiºti: mai întâi, în ceeace priveºte „etica de luptã a intelectualilor”,cã „cei care au susþinut, au crescut ºi formatrevoluþia au fost ºi oamenii de culturã, careau înþeles sã se identifice cu aspiraþiile ime-diate ºi bune ale poporului”; apoi, cã „toþicãuzaºii revoluþiei […] sunt ºi continuã sãrãmânã capitole împlinite ale literaturii”,deoarece „literatura luptãtoare rezistã toc-mai pentru cã ea angajeazã total conºtiinþacelor care o fac”.

Începând cu numãrul 5, din august 1945,face parte din comitetul redacþional al revis-tei „Viaþa socialã CFR”, alãturi de IonCaraion, Mihail Cosma ºi Ion Potopin carescrie despre Forþele creatoare ale UniuniiSovietice.

La 3 septembrie 1945, în „Românialiberã”, Virgil Ierunca comenteazã volumullui Vasili Grosman, Pe câmpiile Belorusiei ºiPoloniei, „o carte „instructivã, necesarã ºibine scrisã”. (În acelaºi numãr, MihaiNovicov semneazã articolul Armata cul-turii ºi a artei).

La 10 septembrie 1945, tot în „Românialiberã”, prezintã elogios cartea lui N.Derjavin, ªtiinþa în U.R.S.S.

La 31 octombrie 1945, semneazã articolulNoi condiþii de muncã pentru scriitori, afir-mând cã în „societatea nouã”, în care„oamenii se întâlnesc ºi se recunosc subsemnul magnific al muncii”, „scriitorul numai rãmâne izolat, nici de datoriile, dar nicide drepturile lui” („România liberã”).

În nr. 6-7 al revistei „Viaþa socialã CFR”,dezbate tema Poezie ºi progres: „Poemul e ostare de revoluþie ºi revoluþia are dreptul sãsã se anunþe printre oameni, tot aºa cumþâºneºte printre elemente, cum se introduceîn bunurile de valoare ale omului, în acþi-unea, în visul, în dragostea ºi îndoielile lui.Se face cã ne gãsim azi într-un moment când

48

Andrei Grigor

intervenþia poeziei pentru construcþia maivalabilã a condiþiei omeneºti trebuie sã de-vinã, într-adevãr, revolutã (sic!). Existã unmoment de necesitate, peste care nici nuputea trece – de altfel – vocaþia de terapieabsolutã a poeziei”.

În „România liberã” din 7 martie 1946vorbeºte despre Realizãri ºi perspective deculturã, precum libertatea de exprimare,interacþiunea cu alte culturi, „voinþa de ridi-care, prin culturã, a maselor muncitoreºti”.Climatul literar al epocii ar fi, în opiniacomentatorului, unul al toleranþei generale:„Scriitorii îndeosebi au putut sã se întoarcãla unelte, nestânjeniþi, neîmpiedicaþi dediversele crezuri politice pe care le împãr-tãºeau. S-a mers pânã acolo - cu aceastãîngãduinþã largã - încât chiar ºi unii dintrescriitorii care mai pãcãtuiserã în timpul dic-taturilor fasciste nu s-au vãzut bruscaþi,împiedicaþi de a se manifesta, deºi o meri-tau într-o bunã seamã. S-a þinut seama desensibilitatea ºi disponibilitatea scriitoruluide multe ori cu o generozitate exageratã.Rezerva unora puþini care n-au scris nu tre-buie consideratã decât ca o histerie sublini-atã în neputinþã sau falsã opresiune.Libertãþile nemijlocite oferite artiºtilor îngenere au constituit cea dintâi dovadã cã seschimbaserã multe din condiþiile de viaþã”.

La 15 iunie 1946, din nou în „Românialiberã”, pledeazã pentru Reabilitarea entu-ziasmului, o pledoarie pentru reanimareaclimatului cultural al epocii, intervenþie cepoate fi socotitã un preludiu al polemiciidespre „criza culturii”, v. mai jos, lunile sep-tembrie ºi urm.: „Judecãtorul obiectiv alfaptului de culturã înregistreazã – poate cuamãrãciune, însã în orice caz cu siguranþã –o inexplicabilã delãsare, un fel de «demobi-lizare» suspectã a intelectualilor, a celor cemuncesc în treburile spiritului. Am spus-oºi altãdatã, fenomenul acesta apasã simþitorcultura, preocupãrile ºi oamenii. Plictisiþi,sceptici ºi înapoiaþi în entuziasmele lor,responsabilii noºtri de culturã se complac îninerþie ºi rãspund greu nãdejdilor pe careoamenii muncii din celelalte domenii ºi lepun în ei, în eforturile ºi în datoria lor de afi prezenþi. Starea aceasta de minus îºi trimi-te consecinþele în toate categoriile de reali-

zãri. Literatura e lãsatã pe seama gazetaru-lui care improvizeazã ºtiinþa, cultivã ama-torismul, morala de provizorie ºi ocazion-alã”.

Presa vremii consemneazã ºi partici-pãrile lui Virgil Ierunca la diferite mani-festãri de la începuturile comunizãrii cul-turii româneºti: inaugurarea librãriei„Cartea Rusã” (alãturi de A. Toma, VictorEftimiu, George Ivaºcu, Nicolae Moraru,George Macovescu), la acþiunile MiºcãriiTineretului Progresist având ca scop „apro-pierea dintre lumea spiritului ºi lumeamuncii” (împreunã cu Mihai Beniuc, Maria

49


Banuº, Geo Bogza, Radu Boureanu, Ben.Corlaciu, Eusebiu Camilar, Ion Caraion,Geo Dumitrescu, Mihnea Gheorghiu, SergiuFilerot, Eugen Jebeleanu) etc. Mulþi dinanturajul de gând ºi faptã agreaþi pe atunciau fost denunþaþi apoi în „antologia ruºinii”.

Interesant este cã Virgil Ierunca se nu-mãrã printre primii oameni de culturãromâni care elogiazã în timpul postbelicpersonalitatea lui Lenin, în articolul Lenin ºiproblema culturii, publicat în „Victoria” din21 ianuarie 1945. Îl reproduc aici integral:

„La 21 ianuarie 1924, la orele 6 ºi 50 deminute, murea într-o Rusie regãsitã ºi nouãVladimir Ilici Ulianov, «Marele Lenin», cumîl numea definitiv, acel unic Vladimir alpoeziei, poetul Maiakovski.

Cu moartea lui Lenin primeau o loviturãîncercatã ºi grea oamenii muncii din toatãlumea. Acela care a întruchipat întreagarevoluþie rusã, care a purtat-o în creierulsãu, care a pregãtit-o, a înfãptuit-o ºi a sal-vat-o, el, «omul care a fãcut cel mai multpentru oameni» (Barbusse) sfârºeºte preadevreme pentru viitorul condiþiei umane.

Pentru cã într-adevãr, în numele deplinal acestei condiþii, viaþa lui Lenin a fost oviaþã de luptã unitarã, demnã, rectilinie. ªiîn numele aceleiaºi condiþii, actele lui sunt ºirãmân revoluþionare. Lenin e conºtiinþaînsãºi a integralitãþii, a sintezei sãnãtoase ºivii. Faptele, lupta ºi gândirea lui îmbrã-þiºeazã – ca într-o armonie urgentã ºi clarã –toate valorile care reprezintã ºi recunoscviaþa, ecuaþii diverse.

Lenin nu este aºadar numai tovarãºulproletarilor din toatã lumea care se unesc,luptã ºi cred, nu este numai pãrintele revo-luþiei ºi revoluþionarilor, ci ºi prietenul celorcare existã ºi se recunosc în culturã.

Pentru cã Lenin a cunoscut ºi a profesatdupã cum o ºtim cu toþii – voinþa de a con-strui. Pentru el viaþa se rezumã constructiv,valorile nu se definesc ºi nu îndrãznesc sãexiste dacã nu servesc, dacã nu sunt pozi-tive. ªi ceea ce trebuie subliniat e faptul cãvocaþia aceasta de construcþie nu e unilate-ralã, nu se dezvoltã asimetric, într-o parte,în dauna unora dintre valori. Dimpotrivã,actele toate presupun un echilibru, o gene-rozitate de creaþie în raporturi egale ºi con-

tinui. Lenin vede, simte, se entuziasmeazãºi serveºte moduri totale. Rãuvoitorii au deînvãþat din viaþa activã a lui Lenin, o lecþiepe care n-o bãnuiau: lecþia unitãþii lucru-rilor.

De aceea greºesc acei care vãd în Lenin,spre exemplu, numai un amant al electrici-tãþii ºi întârzie sã zãreascã ºi pe pasionatulde culturã, în ceea ce priveºte acest capitolal culturii – aparent nevralgic în dinamicarevoluþiilor – Lenin dã învãþãminte pestecare nu poate trece nimeni cu grabã sauindiferenþã. Ca ºi Marx, pentru Lenin «cul-tura nu e exterioarã lumii», dimpotrivã, eatrãieºte ºi rolul ei e bine definit. Manifestaredirectã ºi semnificativã unei clase sociale, eaexistã ºi dureazã în proporþii directe cu put-erea clasei pe care o reprezintã. ªi pentru cãlupta lui Lenin este aceea de redresare aproletarului, el preconizeazã o culturã pro-letarã, distinctã, sãnãtoasã, adevãratã, înacest sens concepþia leninistã a culturii de-pãºeºte pe aceea marxistã cãreia îi repro-ºeazã impuritatea unor reziduuri modeste.

Lenin nu numai cã nu neglijeazã cultura,dar îi ºi stabileºte locul pe care îl meritã înactele de muncã ale oamenilor.

Rezultatul îndelungilor sale cercetãricritice ºi filosofice face ca în 1909 sã aparãextraordinara lucrare a lui Lenin, «Mate-rialismul ºi empirocriticismul», în care au-torul demascã noile subterfugii ale filosofieiidealiste burgheze ºi face o serioasã expu-nere a teoriei cunoaºterii create de materia-lismul dialectic, ducând mai departe ideiledialecticii marxiste ºi construind o nouãetapã în evoluþia principiilor filosofice alematerialismului istoric.

Mai târziu, prin ajunul rãzboiului trecut,paralel cu activitatea lui de revoluþionar,Lenin îºi completeazã ºi pe aceea de filosof.El continuã sã desãvârºeascã datele cuceritede materialismul dialectic, expunând înobservaþii juste falsitatea poziþiei idealiste alui Hegel în multe din lucrãrile sale.«Caietele filosofice» ale lui Lenin, în care aufost adunate toate aceste «note ºi comen-tarii» sunt completate mai târziu de altelecare alcãtuiesc «Caietele asupra imperialis-mului» ºi în care Lenin noteazã intens ºi cubune organizãri de conºtiinþã date din

filosofie, economie politicã, diplomaþie ºiliteraturã.

De altfel literatura e un capitol distinct ºipermanent în preocupãrile lui Lenin. Suntcunoscute, desigur, legãturile lui cu Gorki,judecãþile lui literare despre Tolstoi saupasiunea cu care revoluþionarul integrucitea pe Nekrasov, pe Zola, Balzac ºi chiarTurgheniev.

Lenin preþuia manifestãrile spiritului,pentru cã el însuºi fãcea acordul util întrespirit ºi acþiune. Existã în Lenin un text, pecare îl citeazã ºi Romain Rolland într-unarticol al sãu din «Europe» (1934) intitulat«Lenin, l’art et l’action», text care dovedeºtenu numai o conºtiinþã de sever apãrãtor alculturii, dar ºi o înþelegere cu totul ºi cutotul prietenoasã, aproape liberalistã pentruvalorile de artã. Lenin protejeazã visul! Cu osingurã condiþie: cu cei care viseazã sã facãdin actul lor un act de credinþã, de seriozi-tate, «Trebuie sã visãm – spune Lenin – darcu condiþia sã credem serios în visul nostru,sã examinãm atenþi viaþa realã, sã ne con-fruntãm observaþiile cu visul, sã ne realizãmscrupulos fantezia».

Este în aceastã dorinþã a lui Lenin «de arealiza fantezia» o întreagã adeverinþã deentuziasm la valorile de artã ºi culturã.

ªi nu e lipsit de semnificaþii faptul cãEuropa primeºte azi dintr-o Rusie energicãºi proaspãtã douã bunuri peste care nupoate trece: spiritul lui Lenin ºi voinþa luiStalin”.

Spre comparaþie, reproduc din „Anto-logia ruºinii dupã Virgil Ierunca” o strofã depoezie semnatã de Geo Bogza: „Ca nicãieriîn univers, pe pãmânt materia / s-a doveditaptã sã evolueze, sã trãiascã / ºi sã gân-deascã, dobândind / conºtiinþa proprieiexistenþe, / Voi iubiþi-l pe Lenin!”

Nota în care antologatorul calificã acesttext bogzian este „Între cosmogonie ºi pros-tituþie”. Nu ºtiu dacã „prostituþia” chiar estecea mai veche meserie din lume, dar celpuþin cu un text mai vârstnicã tot este. Înorice caz, în ianuarie 1945 se practica.Luând act de acest calificativ antileninist,mã aflu din nou într-o dilemã: sã nu fiu deacord cu el, aº putea fi suspectat cã îmi placecomunismul. ªi nu-mi place. Sã fiu de

acord, risc sã fiu acuzat de editorii volumu-lui cã jignesc „memoria marelui exilat” ºi a„marelui luptãtor anticomunist” VirgilIerunca. Dacã vorbesc despre leninismul luiVirgil Ierunca nu e corect din punct devedere politic, iar despre antileninismul luiGeo Bogza nu am dovezi, dimpotrivã,poezia ruºinoasã m-ar contrazice… Sã-i trecpe amândoi la anticomuniºti, cu meriteegale, nu ar fi drept pentru Virgil Ierunca,fiindcã el a dus lupta contra comunismuluide la noi în condiþii mult mai vitrege, dinFranþa, iar de la o aºa distanþã îi era multmai greu sã-l nimereascã decât i-ar fi fost luiBogza chiar de aici, de sub el.

O dilemã afurisitã ºi insolubilã.Rãmâne, totuºi, de reflectat asupra unui

lucru. Integrala publicisticii, a ideologiei ºi aatitudinii politice a lui Virgil Ierunca nupoate lãsa pe dinafarã texte ca acelea sem-nalate mai sus, decât dacã vrem o integralãparþialã, ceea ce n-ar fi de laudã nici dinpunct de vedere ºtiinþific, nici sub aspectmoral. Întregitã cu astfel de texte, integralaadevãratã aratã cam aºa:

Contribuþia lui Virgil Ierunca la ideolo-gizarea comunistã a culturii româneºti, înprimii trei ani postbelici, nu este uriaºã, darnici de lepãdat. Scriitorul nu a avut meritelelui Nicolae Moraru, George Macovescu,Mihai Beniuc sau A. Toma, dar mãcar le-afost alãturi, cu entuziasm egal, fie la inau-gurarea editurii Cartea Rusã, fie la acþiunileMiºcãrii Tineretului Progresist. Ateism,încredere în „societatea nouã ºi liberã”,respingerea estetismului ºi a turnului defildeº ºi adopþiunea conceptului de culturãpentru mase, predilecþia pentru sociologis-mul gherist, admiraþia pentru leninism ºipreþuirea lui Stalin sunt doar câteva carac-teristici ale integralei Virgil Ierunca, iar dacãle-am ignora, i-am jigni memoria ºi amumbri extraordinara însemnãtate teoreticã(prin adnotãri) ºi practicã (prin texteleantologate) a antologiei ruºinii.

Virgil Ierunca a deschis uºa lui Lenin ºiStalin, i-a invitat sã intre, prezentându-i cãl-duros („spiritul” unuia ºi „voinþa” celui-lalt). Apoi a plecat departe ºi i-a ruºinat pecei rãmaºi cã nu i-au dat afarã.

Pelicanul sau babiþa?

50

Andrei Grigor

51

1. Împãrþitã în douã blocuri, capitalist ºicomunist, Europa postbelicã are de rezol-vat, de o parte ºi de cealaltã, chestiuni pre-sante: instituþii ºi organisme destabilizatede rãzboi, grave probleme economice, mi-lioane de combatanþi ce trebuie reintegraþi

social. Totodatã, ororile dezvãluite în proce-sele criminalilor de rãzboi dau fiori con-ºtiinþelor europene. Rãzboiului „cald” îi vaurma cel „rece”1, ambele tabere contestân-du-se prin înãlþarea ideologiei la rang desistem. Deºi pacea pãrea asiguratã, dezbina-rea europeanã se manifesta tot mai acut.

Competiþia dintre sistemul capitalist, dinEuropa ºi Statele Unite, ºi cel socialist, dinþãrile aºa-numite „de democraþie popularã”aflate în siajul politicii de influenþã inter-naþionalã a Moscovei, se accentueazã în anii1949 ºi 1950. Fiecare dintre protagoniºti îºiconcepe propriul discurs încercând sã seimpunã fãrã a þine seamã de argumenteleceluilalt, cu alte cuvinte nefiind interesat deun dialog real. În absenþa comunicãrii,imaginea proprie, ca ºi aceea despre adver-sar sunt create în laboratoarele propagan-dei. Scutul de protecþie instalat prin cenzurãºi alte instituþii ori organisme similare seprofileazã peste Europa sub forma unei cor-tine de fier2. Manipularea devine o armãteribilã, folositã pânã la saturaþie în spaþiulintern al celor douã sisteme. În loc deraþionamente, comentariile din presã serezumã la anateme ºi reproºuri, conþinu-turile ideatice fiind preluate de-a gata, critic,fãrã nicio posibilitate de a fi verificate.

Din punctul de vedere al reprezentan-þilor lagãrului comunist, scindarea Europeiapare ca o necesitate legitimã, resimþitã cuacuitatea unei datorii morale: masele largipopulare trebuie protejate de contaminareacu mediul infestat (politic, economic, cultu-ral) din celãlalt sistem. În numele acesteidatorii, sublimatã în esenþa luptei de clasã,se apeleazã la cea mai sfruntatã imoralitate,la mistificarea adevãrului ºi la proiectarearealitãþilor de ordin politic, economic ºi cul-tural într-un foarte periculos, absurd ºi gro-tesc joc al „ucenicului vrãjitor”, care, dupãcum este ºtiut, declanºeazã forþe pe care nule poate controla. De altfel, ele au condus, în

Lucian CHISUAnatema

capitalismului în presa anilor

1949-1950 (campanii)

In the years immediately following the secondWorld War, Europe divided into two economic,social and political systems. Romania is placedunder the Soviet Union's area of influence,and by its side it participates to the vast eco-nomical and political confrontation betweenthe two systems. Starting with 1949, the pub-lications in our country are being enslaved bythe party propaganda, the authoritarian (com-munist) model shading its influence over thefreedom of speech, broken by the iron hand ofthe political leadership. The Romanian pressdrastically narrows the area of manifestationand propagandistically radicals itself. (TheEducation Gazette) and even humoristic press(The Nettle).Keywords: Soviet Union, Europe, Romania,ideology, communism, press.

Abstract

,

1 Sintagma defineºte confruntarea din 1947 pânã în1991 dintre cele douã blocuri militare (grupate înN.A.T.O. ºi Pactul de la Varºovia) reprezentând state cu ideologii ºi sisteme politice diametral opuse.Primul efect al rãzboiului rece a fost marele efort propagandistic, urmat de o sufocantã cursã a înar-mãrilor

2 Expresia a fost impusã de Winston Churchill în urma discursului sãu din 5 martie 1946: „De la Stettin,la Marea Balticã, pânã la Trieste, la Marea Adriaticã, o cortinã de fier a coborât de-a curmeziºul conti-nentului”.

52

Lucian Chiºu

mai puþin de un secol, la prãbuºirea sis-temului comunist în toate statele Europei.

1.1. Odatã cu încetarea rãzboiului, Ro-mânia va intra în etapa sa comunistã, deaproape cinci decenii. Impactul teoriei sfe-relor de influenþã din politica mondialã ºi,ulterior, efectele rãzboiului rece au fosthotãrâtoare. România se aflã sub autoritateaU.R.S.S. (întâlnirea de la Yalta), iar con-secinþele apar imediat ce este proclamatãpacea. Sub pretextul democratizãrii soci-etãþii, þara noastrã este restructuratã dintemelii, iar tranziþia de la capitalism la „dic-tatura proletariatului” are loc în numai treiani. Cele mai importante evenimente consu-mate în primii ani de dupã 1944 ilustreazãfoarte veridic marasmul pe care îl trãia so-cietatea româneascã. Universitãþile, careaveau sarcina de a forma noile generaþii,fuseserã literalmente depopulate de cadrelecele mai valoroase. În schimb, deºi sunãmacabru, temniþele deveniserã din ce în ce

mai elitiste. În domeniul vieþii publice, uniise temeau de trecut, cei mai mulþi deviitorul lor. Schimbarea de regim interve-nitã la 30 Decembrie 1947, abolirea Con-stituþiei ºi Decretul 218/1949, prin care seînfiinþa Direcþia Generalã a Presei ºi Tipã-riturilor, instituþie a cenzurii, subordonatãConsiliului de Miniºtri, aveau sã restrângãdrastic dreptul la libera exprimare, redu-când la muþenie pe cei mai combativi dintreziariºti. Pe acest fundal, propaganda comu-nistã anunþã mari transformãri de mentali-tate ºi odatã cu ele apariþia „omului nou”,croit dupã modelul sovietic. Ziariºtilor li serezervã statutul de activiºti politici, iar înplanul culturii se declanºeazã criza care vanetezi calea spre proletcultism.

În urmãtoarele decenii fenomenul s-aadâncit însã în totalitate, perioada deaproape o jumãtate de secol de comunismromânesc cunoaºte etape distincte, unele demari constrângeri ideologice, altele de rela-tivã relaxare, contextul politic fiind mereudeterminant ºi dominant3.

2. Studiul de faþã se opreºte asupra unorcampanii de presã desfãºurate în Româniaanilor 1949 ºi 1950, interval ce ilustreazãobedienþa conducãtorilor români ºi a preseifaþã de internaþionalismul sovietic ºi toto-datã stadiu gradual al implementãrii me-todelor de sovietizare a þãrii noastre, care îºipune la dispoziþia marelui aliat de la rãsãritaparatul propagandistic în confruntarea totmai deschisã dintre capitalism ºi comunism.Fenomenul a fost însoþit de adeziunea uneirestrânse însã semnificative categorii de in-telectuali (ziariºti, scriitori, oameni de cul-turã) la politica P. M. R., devenit forþa con-ducãtoare din România.

Dependenþi în totalitate de Moscova, fac-torii de decizie ai momentului se transformãîn simpli executanþi ai politicii dictate deU.R.S.S. La originea acestor principii se aflãlupta de clasã, cu arma ei cea mai redu-tabilã, ura între categoriile sociale, iar cul-tural, prin deziderate extreme, precum rea-lismul socialist, dar ºi eradicarea analfa-betismului.

3 Lucian Chiºu, Perioada 1945-1965 în cultura românã, în Literatura în epoca totalitarismului (coord. LucianChiºu, Laurenþiu Hanganu), Editura Printech, Bucureºti, 2008, p. 302-314.

53

Anatema capitalismului în presa anilor 1949-1950

2.1. Pe fundalul disputei dintre cele douãsisteme politice, în anii 1949-1950, senti-mentul legitim al apartenenþei noastre laspaþiul european devine superfluu. Iden-titatea ºi independenþa naþionalã aproape cãdispar, toate deciziile importante fiind luatedin alt centru de comandã. Anexatã UniuniiSovietice, politica româneascã se rezumã laa-ºi juca „rolul” stabilit din spectacolul celordoi mari protagoniºti.

Spectrul rãzboiului se profileazã sub for-ma unei iminente curse a înarmãrilor ºiocupã prima poziþie în cronologia eveni-mentelor. Aceleaºi temeri erau împãrtãºiteºi de partea cealaltã, faptul conducând laacuzaþia reciprocã a preparativelor derãzboi4. Constituirea Tratatului Atlanticuluide Nord agitã Uniunea Sovieticã. Replica eiva consta în ample campanii de presãdesfãºurate prin intermediul Cominfor-mului5. Subiectul campaniilor era unul pro-fund emoþional. Se avea în vedere cã umani-tatea din întreaga Europã cunoscuse con-secinþele devastatoare ale rãzboiului. Mi-lioane de oameni îºi pierduserã viaþa, iarfabrici, uzine ºi chiar oraºe întregi fuseserãdistruse. Acest coºmar bântuia populaþiaEuropei, þinând în stare de veghe marileconºtiinþe umane. Între cei mai activi dinEuropa Occidentalã se numãrau oamenii deculturã ºi artã. Iniþiativa de a se organiza laParis, între 20 ºi 25 aprilie 1949, primulCongres Mondial al Partizanilor Pãcii apar-þine, la prima vedere, unor oameni de

ºtiinþã, unor literaþi, artiºti ºi politicienifrancezi ºi englezi de orientare antifascistãde stânga. Între iniþiatori figureazã celebrulfizician-atomist Fréderic Joliot-Curie6. Darceea ce se cheamã lobby-ul fãcut acþiunii ºisuportul logistic sunt furnizate de sovietici.În toamna anului 19487 are loc Congresul dela Wroclaw, unde, la propunerea delegaþieidin R. D. G., se instituie Comitete Naþionalepentru Apãrarea Pãcii, urmând a se convoca(în toate þãrile blocului comunist) Congreseale celor ce muncesc în câmpul culturii ºiartei.

2.2. Campania de presã din þara noastrãse desfãºoarã pe linia acestor propuneri ºihotãrâri. Intelectualii din R. P. R. pregãtescCongresul de la Bucureºti în zilele de 29-31martie 1949, care, la rândul lui, va delegaparticipanþi la Congresul Partizanilor Pãcii. Înscurtul interval, în presa din România îºiface apariþia un autentic „front” de luptãideologicã constituit din intelectuali, dar ºidin „lucrãtorii manuali”, uniþi, cu toþii, pen-tru apãrarea pãcii. Aºa cum este redat înpresã, el nu este propriu-zis un eveniment,ci are amploarea unui proces, a unei cam-panii.

Într-o primã etapã, înainte de congres,presa centralã difuzeazã Apelul lansat deComitetul de iniþiativã, preluat în majoritateaziarelor ºi revistelor timpului8. Termeniiredactãrii indicã deopotrivã pe inspirator ºiforþa, am spune gravitaþionalã, pe care aces-ta o exercitã: „Apelul... constatã cã R. P. R.,

4 În replicã la preparativele ce conturau apariþia N.A.T.O. ºi pentru a le contrabalansa, U.R.S.S. ºi þãrilealiate ei au format Pactul de la Varºovia (1955-1991). Amãnunte pe www.clr.ro (Organizaþia TratatuluiAtlanticului de Nord (N.A.T.O.) -ºi www.istorie scienceline.ro sau www. Nato.int..

5 Cominform (Biroul Comunist de Informaþii) a fost prima autoritate a miºcãrii internaþionaliste comunistede la dizolvarea Cominternului, devenind noul instrument al politicii externe sovietice ºi al stalinismu-lui. La întrunirile Cominformului au participat ºi partidele comuniste francez ºi italian, reprezentândþãri care nu aparþineau lagãrului socialist. Acestora le-a revenit sarcina de a împiedica punerea în apli-care a Planurilor Marshall ºi Truman. Cominformul a coordonat acþiunile partidelor comuniste întemeiul direcþiei sovietice ºi a confirmat noile realitãþi, în special crearea Blocului Comunist deEst. Singurele întâlniri ale Cominformului au avut loc în Polonia (1947), România (1948) ºi Ungaria(1949).

6 Laureat al Premiului Nobel în 1935, împreunã cu soþia sa Irène Curie, fizician ºi chimist. Joliot-Curie eramembru al Partidului Comunist Francez din 1942 ºi colaborase la lupta contra ocupantului hitlerist.

7 Pavel Þugui, G. Cãlinescu despre Rabelais, în Cultura, nr. 65/ 2009-(259), martie-aprilie.8 Analele Româno-Sovietice (nr. 15, 1949) consemneazã Apelul Comitetului de Iniþiativã al Congresului

Intelectualilor din R. P. R. pentru pace ºi culturã, oferind amãnunte despre conferinþele din cadrul acestu-ia; Universul (an 66, nr. 52, 1, 4 martie); Revue Roumaine, nr.1, ianuarie-martie (30 martie); Luptãtorulbãnãþean (nr. 1340, 20 mart. 1949).

54

Lucian Chiºu

datoritã eliberãrii noastre de glorioasaArmatã Sovieticã, datoritã luptei duse declasa muncitoare în frunte cu Partidul sãu,este þara poporului muncitor, este prietenaºi aliata U.R.S.S., este una din þãrile dedemocraþie popularã, care, grupate în jurulPatriei Socialismului, formeazã lagãrul pãciiºi democraþiei. (...) Ei vor confirma încã odatã cã adevãratul intelectual este alãturi detoþi ceilalþi oameni ai muncii ºi cã luptãîmpotriva rãzboiului imperialist, cãci, dupãcum constatã Comitetul de iniþiativã, s-a dãrâ-mat zidul nefiresc pe care burghezia îl ridi-case în mod artificial între cãrturari ºioamenii muncii manuale”. În pofida faptu-lui cã majoritatea covârºitoare a celor peste150 de publicaþii încã active îl redã cu ofidelitate remarcabilã, marele evenimenteste creat ºi contextualizat artificial, fãrãresorbþia datelor lui în tratatele de istorie9,unde acestea sunt absente, dar care abundãîn presa timpului. Ele sunt prezente înpaginile publicaþiilor centrale, începând cuScânteia ºi continuând cu România liberã,Naþiunea, Universul, Flacãra, Contemporanul,Urzica, sau al celor din provincie, aºanumitele ziare regionale (Lupta Ardealului,Lupta Moldovei, Luptãtorul Bãnãþean º. a.).

Informaþiile sunt prisositoare. Universul10

redã componenþa Comitetului de iniþiativã,din care fac parte, printre alþii: Maria Banuº,Geo Bogza, Mihai Beniuc, Paul Cornea, IosifChiºinevschi, Constanþa Crãciun, PetreDragoº, Barbu Lãzãreanu, Ion Livescu, IonPas, Emil Petrovici, D. Popescu Doreanu,Leonte Rãutu, Mihai Roller, Mihail Sado-veanu, Zaharia Stancu, Traian ªelmaru, IonVitner. Aceºtia trimit o telegramã11 Comi-tetului internaþional de legãturã din Paris.

Campania este însoþitã copios ºi de articolesemnate de personalitãþi, dezvãluind o ati-tudine mereu pãrtinitoare ºi maniheistã.Evocând apropiatul Congres, G. Cãlinescu îlsalutã în termenii de referinþã ai rãzboiuluirece: „În Uniunea Sovieticã s-a construit încursul anului 1948 o casã nouã la fiecarecinci minute, pentru colhoznicii demobi-lizaþi, invalizii de rãzboi ºi pentru familiilecelor morþi pentru patrie”12. ªtefan Druiascrie cã, în timp ce în Franþa, MinisterulInstrucþiunii Publice reduce drepturileartiºtilor „în folosul înarmãrilor”, cu totuldiferit se prezintã „condiþia materialã ºimoralã a artistului ºi omului de artã înUniunea Sovieticã ºi în þãrile de democraþiepopularã” 13. Petru Dumitriu se racordeazãºi el momentului: ,,Din uzinele sovietice,din care au ieºit armatele nesfârºite de tan-curi, ies acum valuri de tractoare. (...). Înaceastã parte a lumii, din metalul ucigãtor,care le place atâta domnilor din Apus, seface oþelul tractoarelor ºi plugurilor. Acestae lucrul pe care nu-l pot îndura ei. Dar aces-ta e ºi semnul certitudinii noastre în victoriapãcii”.14

Pe 30 martie 1949 are loc ºedinþa festivã aCongresului intelectualilor din R .P. R., deschisla Ateneul român. Presa redã, in extenso,Programul ºi evenimentele primei zile, com-ponenþa delegaþiilor, participarea mem-brilor guvernului la festivitãþi, discursurile.În cuvântul sãu de deschidere, MihailSadoveanu se aratã în acord secret cu natu-ra, dar nu uitã sã-ºi facã datoria faþã demarele prieten de la rãsãrit: „...Primãvaraîntârziatã a acestui an simbolizeazã primã-vara umanitãþii nouã pe care o dorimfierbinte cu toþii. Întârzie, totuºi va veni. În

9 De pildã, tratatul Istoria României în date, Editura Enciclopedicã, ed. a II-a, revãzutã ºi adãugitã,Bucureºti, 2007, coordonat de Dinu Giurescu, nu consemneazã în niciun chip aceste date.

10 Universul (an 66, nr. 72, p. 1, 2, 3 febr. 1949).11 „...trimitem salutul nostru fierbinte participanþilor la ºedinþa (...) Cu aceastã ocazie ne exprimãm do-

rinþa ca domnii Al. Fadeev, P. Feodoseev, Paul Robeson, Haward Fast, Albert Kahn, Pablo Neruda,Louis Aragon, d-na Irène Joliot Curie, d-nii Gabriel Dembomski ºi Boreisza sã accepte cãlduroasa noas-trã invitaþie la Congres” (Universul, 3 febr. 1949, p.1). Lupta Moldovei (nr. 832, 29 mart. 1949) dedicã ungrupaj intelectualilor R. P .R. care luptã pentru pace ºi culturã. Congresul este salutat de oamenii muncii dinfabrici ºi sate.

12 G. Cãlinescu, Rãzboiul moral pentru pace, în Naþiunea , an III, nr. 858, p. 1, din 6 febr. 1949.13 Al. Dimitriu-Pãuºeºti, Intelectualii progresiºti apãrã pacea, în Universul, an 66, nr. 29, p. 1.14 Petru Dumitriu, Din obuze, tractoare ºi pluguri, în Flacãra, nr. 20 (21 mai 1949), p. 1, 3.

55


timpul acestui Congres vor înflori peplaiurile noastre primele flori ale anului1948: vi le închinãm cu inimã curatã ºi cunãdejde în biruinþa lucrãrii oneste pentrucare ne adunãm. Împreunã cu dvs. toþi,adresez, la deschiderea Congresului nostru,un salut omagial biruitorului de ieriîmpotriva fascismului, campionului pãcii,lui Stalin”.15

În etapa urmãtoare, prilejuitã de finalullucrãrilor, se bucurã de atenþie Telegramaadresatã de participanþi generalissimuluiStalin ºi Rezoluþia, care „sprijinã cu cãldurãiniþiativa convocãrii Congresului mondial alpartizanilor pãcii, la care anunþã participareaactivã a oamenilor muncii din R. P. R. ºiexprimã hotãrârea lor de a nu precupeþiniciun efort în cadrul uriaºei ofensive apãcii, dusã de popoarele lumii în frunte cuinvincibila Uniune Sovieticã împotriva pla-nurilor rãzboinice ale imperialiºtilor”. Totaici este reprodusã Moþiunea adresatã Comi-tetului de organizare al Congresului Mondial alPartizanilor Pãcii – Paris, în care se aratã cã„oamenii muncii manuale ºi intelectuale dinRepublica Popularã Românã vor ca civiliza-þia milenarã a omenirii sã nu fie distrusã derãzboi; vor ca libertatea ºi independenþanoastrã naþionalã, obþinutã datoritã victori-ilor Armatei Sovietice eliberatoare, sã nu fieameninþate de planurile imperialiste dedominaþie mondialã ale trusturilor fãrãpatrie”. De asemenea, apar, redate ori rezu-

mate, intervenþiile delegaþilor strãini, pre-cum ºi cuvântul de închidere rostit deLeonte Rãutu, mult mai incisiv, mai par-tinic. Textul, de o mare amplitudine ora-toricã, e condimentat din plin cu sare pusãpe rãnile capitalismului, dar spaþiul nu nepermite sã-l reproducem integral: „Cinesunt aceia care se încumetã sã critice culturanoastrã? Ce pot ei sã ne spunã? O «reali-zare» tipicã a lumii imperialiste în materiede culturã este aºa-zisul «basic-english», en-gleza de bazã… Exponenþii culturii imperi-aliste considerã cã limba contemporanã esteprea bogatã în noþiuni. De aceea a fost in-ventat «basic-english-ul» care reduce voca-bularul omului contemporan la 800 de cu-vinte. Diversele opere literare se traduc înaceastã limbã abreviatã, nãscocitã de slu-jitorii culturali ai imperialismului. Închi-puiþi-vã pe Withman ºi Shelley, pe Tolstoi,Shakespeare, traduºi în «basic-english»! ªiaceºti troglodiþi ai secolului al XX-lea, caredoresc sã reducã omenirea la nivelul spiri-tual al pitecantropului, îndrãznesc sã-ºiridice vocea împotriva culturii noastre, aculturii altor þãri de democraþie popularã, amarii culturi socialiste a statului sovietic”.

3. La scurt timp, când ecourile evenimen-tului16 încã mai stãruiau, este declanºatã o adoua campanie cu prilejul lucrãrilorCongresului Partizanilor Pãcii de la Paris ºiPraga. Între 19 ºi 29 aprilie, data plecãrii ºiînapoierii delegaþiilor române, în frunte cu

15 Universul, an 66, nr. 74, p. 1.16 Redãm câteva dintre titluri: Marin Dima, Oamenii muncii de la oraºe ºi sate continuã sã trimitã adeziunea

lor la lupta pentru pace ºi pentru convocarea Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii; Entuziaste moþiuni desolidaritate de la Botoºani pânã la locuitorii comunei Priboi (judeþul Dâmboviþa) în Universul (an 66, nr. 77, p.1, 2, 2 aprilie 1949); Cuvântul de deschidere al lui M. Sadoveanu, Cuvântul de închidere al lui Leonte Rãutu,Raportul integral (câteva pagini de ziar!) al secretarului C. C. al P. M. R., Iosif Chiºinevschi, în Flacãra(nr-ele 13 ºi 14 (65-66), 30 mart. 1949); Dezvoltarea culturii în R. P. R. – contribuþie de seamã la opera de apã-rare a pãcii; în Lupta Ardealului (nr. 804, 4 aprilie 1949) ºi Oamenii Culturii din R. P. R. apãrã Pacea, în Su-pliment (nr. 20); Cuvântul de deschidere a Congresului rostit de acad. M. Sadoveanu, „saluturile” invitaþi-lor din strãinãtate, Telegrama adresatã generalissimului I. V. Stalin de Congresul intelectualilor din R. P. R:„Popoarele lumii, cãrora experienþa istoricã le-a arãtat puterea previziunii ºtiinþifice staliniene, ºtiu cãdacã aºa a spus Stalin – aºa va fi! Suntem hotãrâþi sã nu ne cruþãm puterile pentru a contribui în modactiv la acest eºec al duºmanilor pãcii ºi ai culturii, la victoria forþelor pãcii, progresului ºi socialismu-lui. Trãiascã lagãrul forþelor democratice antiimperialiste, în frunte cu Uniunea Republicilor SocialisteSovietice! Trãiascã marele învãþãtor al omenirii înaintate – Iosif Vissarionovici Stalin !” Întregul numãrdublu vizeazã marele eveniment: Vera Cãlin, Editurile ºi lupta împotriva rãzboiului (p.5). Sub titlul Luptapentru pace ºi rolul intelectualilor se publicã Raportul prezentat Congresului (p.7), Imperialismul, duºman demoarte al pãcii, culturii ºi independenþei naþionale ºi prieteniei de Zaharia Stancu (p.10), toate înContemporanul (numãr dublu 130-131, 6 aprilie 1949)

56

Lucian Chiºu

,,Scânteia”, presa informeazã zilnic asupradesfãºurãrii marelui eveniment: „Între 20 ºi23 aprilie 1949 la Paris, în Salle Pleyel, vaavea loc Congresul Mondial al PartizanilorPãcii, la care îºi vor da adeziunea, printrealþii, Picasso, soþii Curie, Aragon”. Dinpartea României urma sã participe o dele-gaþie de intelectuali, condusã de EmilPetrovici (rectorul Universitãþii din Cluj),cel mai reprezentativ membru al ei fiind M.Sadoveanu17. Deoarece unele state ºi uniireprezentanþi ai þãrilor afiliate blocului sovi-etic nu primesc vizã de intrare în Franþa, cei225 de delegaþi din 14 þãri sunt nevoiþi sãorganizeze la Praga18 o secþiune paralelã cumanifestãrile de la Paris. Boicotaþi de cãtreautoritãþile franceze, ei vor înainta ºi unprotest adresat acestora: ,,Prin aceastã acþi-une guvernul francez s-a situat în rândulduºmanilor pãcii, a trãdat tradiþiile de paceale poporului francez ºi a demascat ade-vãratele scopuri ale imperialiºtilor”. IonMarin Sadoveanu semneazã textul Scutulpãcii19, în care relateazã cele mai semnifica-tive momente ale Congresului PartizanilorPãcii de la Paris. Dorinþa apãrãrii pãcii decãtre U.R.S.S., prin lupta de masã, ºi respin-gerea, ca voce popularã, a ,,ºantajului”

imperialiºtilor americani ºi englezi facobiectul articolelor publicate în serial deScânteia (20-29 aprilie). Tot Scânteia repro-duce discursurile scriitorului A. Fadeev,ºeful delegaþiei sovietice la Paris, alocuþiu-nile rostite de Eugénie Cotton, conducã-toarea Federaþiei Democrate Internaþionalea Femeilor, Lombardo Toledano, preºedin-tele Confederaþiei Generale a Muncii dinAmerica Latinã, salutul congresiºtilorparizieni adresat tovarãºilor secþiunii dinPraga. În capitala cehã, congresiºtii au apre-ciat rapoartele rostite la Paris de Joliot Curieºi Pietro Nenni (secretar general al Par-tidului Socialist Italian, laureat al PremiuluiStalin pentru Pace în 1951). E. Petrovici þineun speech în numele muncitorimii manualeºi intelectuale din R. P. R., iar Sadoveanuadreseazã un mesaj conclusiv: ,,Numai câþi-va seniori ai finanþei au interes sã menþinãura între popoare ºi rãzboiul în omenire”.Parafrazând celebra lozincã internaþiona-listã, scriitorul pacifist aduce în Congres ºichemarea R. P. R. – Oameni ai pãcii din toateþãrile, uniþi-vã!” Victor Eftimiu semneazãpoezia În freamãtul de pace, dedicatã Congre-sului de la Paris20. Marin Dima reia pasaje dinintervenþiile participanþilor pe care apoi le

17 Luptãtorului Bãnãþean (nr.1374, 22 aprilie 1949) anunþã deschiderea Congresului Mondial al PartizanilorPãcii precum ºi constituirea unui Consiliu de Pace Permanent pentru popoarele democrate din lume, iarîn nr-ele urmãtoare 1378 din 28. 04. 1949 publicã textul cuvântãrii lui M. Sadoveanu la Congres.

18 Deschiderea Congresului Mondial al Pãcii la Paris în Universul (an 66, nr.93, p. 1, 21 aprilie 1949): 1784de delegaþi vor afirma la Paris hotãrârea popoarelor de a apãra pacea; Cuvântul de deschidere rostit demarele savant Joliot Curie; 360 de delegaþi nu pot participa la Congres din cauza refuzului guvernuluifrancez de a le acorda viza; Secþiunea din Praga a Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii (la care par-ticipã delegaþiile care nu au primit viza statului francez); ºi Lupta Moldovei (nr. 851) semnaleazã eveni-mentul: Congresul Mondial al Partizanilor a fost deschis la Paris de J. Curie, iar dupã o sãptãmânã, laînchidere, este reprodus Manifestul participanþilor. Contemporanul, nr. 134, (29 aprilie 1949), p.1, 7.publicã Manifestul Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii adresat popoarelor lumii. AsupraCongresului Mondial al Partizanilor Pãcii de la Paris ºi Praga stãruie ºi Carnetul agitatorului (nr. 53, mai1949), publicaþie a C. C. al P. M. R. În Carnetul agitatorului se vorbeºte despre o nouã loviturã datã aþâþã-torilor de rãzboi, imperialiºtii anglo-americani. Relatãrile vor continua în nr. 58 (din sept. 1949), cuApelul Comitetului Permanent al Congresului, în vederea organizãrii la 2 octombrie a ZileiInternaþionale a Pãcii ºi Apelul Consiliului Permanent pentru Apãrarea Pãcii din R.P.R., pentrupregãtirea zilei respective. Din cuvântãrile rostite la Congresul Partizanilor sunt redate discursul lui M.Sadoveanu ºi conferinþa din U. R. S. S. a lui C. I. Parhon. În Universul, an 66, nr.101 (3 mai 1949), în con-tinuarea ecourilor Congresului partizanilor pãcii, Al. Graur aratã Cu ce ne-am întors de la Praga. ÎnContemporanul, nr. 137 (20 mai 1949), rãzboiului rece i se rezervã un spaþiu privilegiat; Revue Roumaine,nr. 2, (iunie 1949) se dedicã Manifestului Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii ºi discursului lui M.Sadoveanu de la Paris – Partisans de la Paix de tous les pays, unissez-vous!, plus cel al lui E. Petrovicide la Praga.

19 Universul, (an 66, nr. 94, 22 aprilie 1949). p. 1, 2.20 idem (an 66, nr. 95, 23 aprilie 1949), p.1.

57


comenteazã cu înflãcãrare: „Cuvintele luiFadeev au fãcut ocolul pãmântului, lumi-nând ºi mai bine sutele de milioane de par-tizani ai pãcii, întãrindu-i în hotãrârea lor dea reduce la neputinþã pe patronii lui Vogt ºiFuler (primul autor al cãrþii Calea spre sal-vare, al doilea general britanic, autor al cãrþiiInfluenþa armamentului în istoria omenirii)”.Sub titlul Popoarele lumii vor ºti sã dea rãspun-sul cuvenit celor care încearcã sã arunceomenirea într-un nou rãzboi, sunt redateaspecte diverse de la Paris ºi Praga, locuriledesfãºurãrii Congresului. Între acestea senumãrã ºi Discursul conducãtorului dele-gaþiei din R. P. R. la Congresul Mondial alPartizanilor Pãcii, Mihail Sadoveanu21, carededicã ample pagini lucrãrilor Congresuluide la Paris. Se reproduce Discursul academi-cianului prof. Emil Petrovici la secþiunea dela Praga a Congresului Mondial al PartizanilorPãcii, care se încheie în termenii urmãtori:„Trãiascã nebiruita campioanã a pãcii ºiprogresului, Uniunea Sovieticã ºi mareleStalin”22. La 30 aprilie, sub genericul La Parisoamenii s-au înþeles într-o singurã limbã: limbapãcii, ziarul Universul recapituleazã eveni-mentele, de aceastã datã prin intermediulunor interviuri luate participanþilor români:acad. Petre Constantinescu-Iaºi, acad. ªt.Milcu, ministrul Florica Mezincescu.

4. Dupã prezentarea sumarã de mai sus,câteva concluzii se detaºeazã.

4.1. Campaniile de presã sunt instrumen-tate mai ales în publicaþiile cu rãspândire lascarã naþionalã, regãsindu-se, preluate dinpresa centralã, în toate ziarele ºi revisteletimpului, dar în proporþii diferite ºi, în oricecaz, mai scãzute. Atitudinile tuturor celorimplicaþi în eveniment relevã în toatecazurile o concepþie de tip dualist, conformcãreia lucrurile au fost considerate în modabsolut bune sau rele. Adevãrurile suntprezentate doar parþial, având fie o domi-nantã resentimentarã, fie purtând amprentaopþiunii asumate politic.

În pofida imensului aport de informaþii,necesitatea ca ele sã fie interpretate ºi

prezentate sine ira et studio a rãmas undeziderat.

4.2. Participarea presei din þara noastrã laaceastã confruntare este mai degrabã aceeaa unui executant conºtiincios, plin de zel.„Exerciþiul de democraþie” a avut în rân-durile maselor efectul scontat, impunândtotodatã imaginea U.R.S.S. ca „þara cudemocraþia cea mai avansatã din lume”.Toate contribuþiile sunt adevãrate ofrandeaduse rolului pe care îl deþine UniuneaSovieticã. „Tematica” este inspiratã deMoscova ºi reconvertitã în agenda preseiromâneºti. Implicarea Cominformului, cainstrument ideologic ce va înlocui Comin-ternul, se întrevede în cele mai multe dintreopiniile intelectualilor de stânga de pemapamond. Acestea sunt larg rãspândite,ecoul lor prelungindu-se, de obicei, dinpresa sovieticã în presa din þara noastrã.Efectele s-au rãsfrânt numai în plan intern,fiindcã slaba reprezentare a sistemuluimass-media nu permitea celor douã taberesã îºi transmitã mesajele peste „cortina defier” impenetrabilã situaþiilor de comuni-care. În þãrile lagãrului socialist, realitãþileeuropene sunt prezentate exclusiv filtrat deaparatul ideologic ºi de propagandã, carealege din realitãþile mediului advers numaiceea ce convine propriei strategii argumen-tative.

4.3. Cum era de aºteptat, dupã 1989fenomenul comunist a devenit subiect pri-oritar în numeroase examinãri, efectuatedin varii perspective. Întregul eºafodaj so-cial, consolidat într-un interval de aproapecinci decenii, susþinut de la bazã pânã învârf de o deasã ºi complicatã armãturãpoliticã a fost supus unei atente ºi minu-þioase analize. Pornind de la moralã, men-talitãþi ºi societate, nu a fost ocolitã niciunadintre zonele tematice relevante ale tablo-ului instaurãrii comunismului românesc.

Dacã rezultatele unor cercetãri de acesttip confirmã credinþa cã „viitorul e plin detrecut”, nu este mai puþin adevãrat cã tot eleîndreptãþesc permanenta cunoaºtere ºiadâncire a trecutului.

21 idem (an 66, nr.96, 26 aprilie 1949), p.3.22 idem (an 66, nr. 97, 27 aprilie 1949), p.1.

58

Pe Mircea Platon îl citesc cu viu interesde câþiva ani, indiferent de subiectele pecare le atacã, în special din cauza vervei pecare mi-aº dori-o contaminantã ºi, înaproape egalã mãsurã, datoritã erudiþieisale, rarissime mai ales printre tinerii eseiºtisau critici de astãzi, care au impresia cã poþiconfecþiona pamflete sau arunca sãgeþi iro-nice cãtre orice þintã fãrã a-i fi aprofundat peclasici, fãrã a-þi fi provocat nicio cutã denelãmurire stãruind asupra vreunui tomfilosofic ori fãrã a poseda, în doze cât de câtonorabile, date despre istoria omenirii, careniciodatã nu a funcþionat în divorþ de cul-turã. Ieºeanul retras întru studiu în StateleUnite (pe care, spre inutila-mi amãrãciune,din când în când datã în vileag unui prietencomun, marchiz de Zubizarreta, abia de amapucat sã-l cunosc vreme de vreo douã cea-suri, într-o searã) are un ce romantic înluãrile sale de poziþie, nu puþine ºi delocuºor de trecut cu vederea. Ceea ce caracte-rizeazã scrisul sãu, în afara unei plasticitãþide invidiat, este atitudinea: Mircea Platonnu scrie niciodatã cãlduþ, în dorul lelii, nu selasã izolat în contemplarea stearpã, cel multdescriptivã a trecutului; spiritul sãu viu

sondeazã mereu la mari adâncimi ºi nuezitã, în pofida unei declarate aderãri la va-lorile creºtine, sã-ºi apere punctul de vederecu pãtimaºã ºi chiar vitriolantã convingere.Independenþa sa se poate lesne percepedacã îi urmãrim oponenþii sau, cu o sintag-mã mai blândã, intelectualii cu care se ia,cavalereºte, în piept pentru cutare idee. Euunul nu mi-aº dori sã-l numãr decât printrealiaþii culturali, cãci spiritul sãu polemic,dialectica bine cântãritã ºi turnura bãr-bãteascã a discursului, sprijinite toate pe osolidã, imbatabilã, parcã, culturã fac din elun combatant de temut. Sper sã apuc de-alungul (ºi de-a latul) acestui articol sã scot înevidenþã câteva scene din duelurile salehotãrâte, dar mereu elegante.

La începutul acestui an lui Mircea Platoni-a apãrut, la editura Christiana, într-obucolicã prezentare, un volum intitulatOrtodoxia pe litere. Îndreptar de fundamenta-lism literar, care reuneºte majoritatea arti-colelor publicate în anii din urmã de eseist(îl numesc astfel pentru cã nu mã hotãrãsccum sã-l cataloghez: istoric? Literat?Publicist? Cãci, am uitat sã amintesc, cãrþilepublicate pânã acum ne atrag atenþia cã esteºi poet, ºi critic literar ºi etc.). În primulrând, reunirea acestor texte este binevenitã,cãci altfel ele ar fi suferit de acel sindrom deneocolit al publicisticii: efectul limitat.Dezgropându-le astfel, autorul le oferã onouã ºansã, cãci polemicile sale, opiniile,portretele, cronicile, eseurile nu suferã de odeterminare temporalã, configurând uncredibil tablou al unor leziuni ale normal-itãþii postdecembriste. Cãci Mircea Platonare, chiar dacã nu o acceptã, fler de justiþiar.

Ceea ce ar putea zgândãri liniºtea unorpuritani obtuzi este subtitlul: ce va sã zicãacel “fundamentalism literar”? Nelãmureºte prompt însuºi autorul, într-unlapidar preambul: “«Fundamentalismul li-terar» din subtitlu nu indicã pofta de a jude-ca literatura dupã criterii puritane. Credînsã cã literatura bunã are în comun cucreºtinismul faptul cã e duh întrupat”.Explicaþia poate pãrea improvizatã, aºa cãmã grãbesc sã îi transcriu continuarea, pen-tru a nu îi ºtirbi verticalitatea: “Literatura,ca ºi creºtinismul, se ocupã cu expresia, nu

Bogdan CRETU

Fundamentalistul bine temperat

The author makes a few commentaries aroundMircea Platon's collection of articles, entitledOrtodoxia pe litere. Îndreptar de fundamental-ism literar (2006). In his contributions,Mircea Platon adopts a polemic style, trying tocontradict stereotypes about some culturalpersonalities. We suggest that this is the essay-ist's method to exorcize evil.Keywords: Mircea Platon, essayist, polemic,literature, history, religion.

Abstract

,

59


cu intenþia, visarea, dorinþa vagã, spiritua-lismele solipsiste ºi avânturile de bodegã.Spiritul se realizeazã în ºi prin cuvânt, dupãcum sufletul se îmbunãtãþeºte în ºi printrup. Inspiraþia nu e mai mult decât expre-sia, ci mai puþin. Formularea nu sãrãceºtegândul, ci îl sporeºte. Realismul creºtin e, înultimã instanþã, sursa realismului literaturii,în care «inspiraþia» ia forma cuvântuluidatoritã disciplinei, ascezei, faptei”. Iatã ofermã poziþie a unui intelectual credincios,care înþelege literatura nu ca pe o formã deerezie, aºa cum mulþi dintre prelaþi o fac,considerând cã tot ce depãºeºte directapoliloghie simili-teologicã constituie unrebut al gândirii, ci ca pe o prelungirefireascã, nobilã a aceluiaºi resort spiritual.Ca ºi adevãrata credinþã, literatura nurefuzã revelaþia ºi slujeºte, prin graþia per-

misã scriitorului, acelaºi Dumnezeu.Dincolo de truvaiurile tehnice, de retoricape care ºi-o dezvoltã, de filiaþia intertextualãº.a.m.d., adevãrata, marea literaturã nupoate fi decât o covârºitoare dovadã adepãºirii omenescului din om, deci un semnde bunãvoinþã din partea divinitãþii. Nuvãd de ce un critic literar nu ar putea accep-ta acest fapt.

În cazul preocupãrilor esenþiale, funda-mentalismul este semn de sãnãtate spiritu-alã. În privinþa susþinerii credinþei, a pasiu-nii care te rãvãºeºte (cum e literatura, cumsunt artele practicate din autenticã vocaþie,în genere), este indicat sã fim fundamen-taliºti. Pentru cã nu ne este permis sã rela-tivizãm valorile esenþiale. Pentru cã a nu teimplica pânã la capãt reprezintã un primpas cãtre prea rãspândita pasivitate, cãtre

60

Bogdan Creþu

ignoranþa care e geamãna prostiei. Pe lumeîncape atâta prostie pentru cã oamenii nucitesc ºi nu cred, pentru cã sunt mult preaprinºi în atingerea unor scopuri minuscule,pentru cã nu sunt obiºnuiþi sã ridice capul ºisã priveascã dincolo de rigorile imediatului.Cu alte cuvinte, pentru cã nu sunt funda-mentaliºti, în sensul bun al acestui termen,devenit, într-o restrictivã accepþie a sa, chiardubios în ultima vreme. Este vorba despretoate acestea în cartea lui Mircea Platon? Debunã seamã, ºi încã de atâtea altele, pe carevoi încerca, poate cam dezlânat, sã le dau învileag.

Douã sunt atitudinile care pornesc dintr-o

asemenea atitudine categoricã în faþa valo-rilor în care autorul crede. În primul rând,convingerea cã bunul simþ trebuie sã tri-umfe, atât în istorie, cât ºi la o scarã mairedusã. De aceea, creºtinul din el îl împingecãtre o respingere fãrã drept de apel acomunismului. Mircea Platon este un om dedreapta, categoric de dreapta. Fãrã a seînþelege vreo urmã de prozelitism politic deaici, ci pur ºi simplu de o respingere fireascãa aglutinãrii personalitãþilor sub tãvãlugulcomunist. Argumentele istorice îi sunt laîndemânã, cum nu îi lipsesc nici luciditateaºi priceperea analiticã. Sistemul însuºi eradestinat eºecului, aºa cum în general orice

61


proiect utopic îºi aratã colþii atunci când estepus în practicã, când se transformã în armãideologicã. Subtil, autorul considerã cã lanoi comunismul a cunoscut o mai accentu-atã ipostazã grobianã, brutalã, lipsindu-ielitele (intelectuale). El s-a românizat, trans-formându-se într-o stare de perpetuãteroare, menþinutã pentru ca protipendadasã-ºi poatã trage foloasele. Nimic nobil întot acest fenomen. Cred cã acest verdict estecât se poate de corect, tocmai de aceea îlreproduc in extenso: “Atâta timp cât a fostdoar o doctrinã politicã, în România comu-nismul nu a avut ecou. Impus însã cu forþade cãtre armatele sovietice, comunismul adevenit repede uºor cuantificabil în slujbe,case, privilegii. S-a adaptat metabolismuluipolitic românesc. Ba chiar s-a adaptat atâtde bine încât a sfârºit prin a deveni tot oafacere de familie. Numai cã, spre ghinionulnostru, nu era vorba de vreuna dintre «ma-rile familii». Ci de niºte borfaºi. Care nuvedeau «sistemul» ca pe o construcþie ideo-logicã, ci ca pe un mijloc de subzistenþã. Cenu puteau fi convinºi, la masa tratativelor,de «erorile sistemului», pentru cã nu price-puserã ºi nu crezuserã de la bun începutnimic”. Tabloul este credibil ºi atrage atenþiaasupra suplinirii, pe tãrâm mioritic, a ide-aliºtilor cu oportuniºtii. Dacã mai adãugãmºi adevãrul, în zadar negat de disidenþii decarton, care s-au bãtut muncitoreºte cupumnul în piept dupã securistica loviturãde stat din 1989, cã intelectualii, cu puþine,prea puþine excepþii, au folosit tacticabroaºtei þestoase, rezistând “prin culturã”,iar nu civic, multe dintre tarele societãþiiactuale devin explicabile. Lipsiþi de curaj,obiºnuiþi sã plece capul, intelectualii, încovârºitoarea lor majoritate, au încercat sãrecupereze evoluþia lor anterioarã prin dez-voltarea unor abilitãþi retorice în care fluxulmâlos al discursului încearcã sã ascundãsub preº o moralitate precarã. Pentru cãobservã toate aceste lucruri, Mircea Platonse înscrie în avangarda unei tinere generaþiide autentici oameni de culturã care nu auapucat sã fie intoxicaþi de reziduurile sis-temului comunist.

Cei apreciaþi de autor sunt, explicabil,oameni care amintesc sau conservã, într-o

epocã lipsitã de repere morale ºi nu numai,un model aflat în plin ºi irecuperabil procesde extincþie, apropiat spiritului eseistului:aristocraþia, adevãrata aristocraþie, nu ceahazardat-genealogicã. E firesc, astfel, caNeagu Djuvara, Al. Paleologu, SorinDumitrescu, Dan Ciachir, Dan C.Mihãilescu sã devinã personalitãþi agreate,care, printr-o anumitã nonºalanþã, dezin-volturã, printr-un altruism intruvabil înlumea în care au vieþuit, printr-o francheþedusã pânã la ultimele consecinþe ºi, deloc peplan secund, prin statura intelectualã seimpun ca nume ce amintesc o normalitatece a devenit excepþie. Analizându-le cãrþile,Mircea Platon face, de fapt, declaraþii deadeziune, chiar dacã nu-ºi reprimã reþine-rile de rigoare. Unele judecãþi din acestetexte sunt memorabile. “În Neagu Djuvara,scrie autorul, literatura românã ºi-a gãsit celmai strãlucit reprezentant din secolul alXVIII-lea”. “Dan Ciachir e unul dintrepuþinii scriitori de astãzi care practicã lite-ratura de camerã”, îºi începe el o dare deseamã despre volumul de memorialisticã,cu titlu nostagic, Când moare o epocã. ªitotuºi, nu cronici literare propriu-zisecomite Mircea Platon în aceastã secþiune aopului sãu, ci simpatetice exerciþii de adezi-une, de susþinere a unor atitudini pe care ºile însuºeºte fãrã sã cârteascã.

Altfel stau lucrurile în cazul unor scri-itori consacraþi, care, în ciuda situãrii lor înpole position, dau cu bâta în baltã fãrã aatrage fireºtile sancþiuni. Capabil sã apre-cieze efortul speculativ din Despre limitã,carte pe care o considerã o reîntoarcere latradiþia filosofiei interbelice, Mircea Platonnu ezitã sã ferfeniþescã jurnalul cu atâtatam-tam mediatic lansat în 2002, Uºainterzisã. Cine a citit cartea a putut observa,de bunã seamã, mimarea unei implicãriontologice în discurs, confesiunea scrisãdupã reþetã, confecþionarea unui efect de“sinceritate” care ar fi trebuit sã convingãcã, în ciuda alurii sale de halterofil erudit,Liiceanu este un sensibil, uºor de afectat deproza vieþii precum o mimozã. Lipsaumorului îngroaºã senzaþia de fals, de sce-nariu telenovelistic însuºit, probabil, dinlectura unui Paulo Coelho, cu atâta profit

editat de Humanitas. A face însã dinscoaterea la mezat a propriei vieþi, sule-menitã dupã necesitate, o ecuaþie a succesu-lui editorial este un gest cabotin, care îlaruncã pe fostul filosof într-o aporie ce seapropie, cu riscantã tenacitate, de “încre-menirea în proiect”. Ce s-a ales din aceltânãr care ºi-a lãsat viitorul proiectat deNoica, care visa sã scrie o “peratologie” etc.?A devenit un bun editor, un negustor efi-cient, dar s-a ratat ca evoluþie intelectualã.“Problema d-lui Liiceanu, observã corectMircea Platon, e cã din folosofia domniei-sale a rãmas numai stufoºenia. Carteaaceasta ni-l înfãþiºeazã într-un interval încare filosof nu mai e ºi scriitor nu se vrea. ªinici nu poate fi considerat. Literaþii scriumai bine ºi filosofii sunt mai consistenþidecât domnia-sa”. În continuare, bine facetânãrul autor, adept quijotesc al “fanatismu-lui literar”, cã blameazã anumite fixisme pecare filosofii se simt datori, din fidelitatefaþã de Noica, sã le întreþinã; judecarea lite-raturii dupã conþinutul sãu, ca purtãtoare aunei încãrcãturi moraliste, este un semn deobtuzitate, de pildã. În aceste pagini, criti-cile sunt punctuale, chiar dacã un pic aple-cate cãtre bagatelizarea diaristului.

Cãtre pamflet se mutã polemica atuncicând în creºtinescul vizor intrã NicolaeManolescu, care se pronunþã, într-un edito-rial, în chestiuni arzãtoare referitoare laB.O.R., ce-i depãºesc multilaterala compe-tenþã. În genere, sunt de acord cu faptul cãnimeni nu trebuie sã se pronunþe decât îndomeniul pe care îl stãpâneºte cât de cât sa-tisfãcãtor. Dar mi se pare cã încruntarea luiMircea Platon depãºeºte, în astfel de pagini,o punere la punct obiºnuitã: parcã se simtelezat, parcã are ceva din încruntarea ascun-sã sub glugã a unui Savonarola ceva maijucãuº, care nu ameninþã cu arderea pe rug,ci cu ridiculizarea pamfletarã. A-l recoman-da pe Manolescu pentru ”Vocea patriotuluinaþionale” este un pic cam mult. A spune cãe diletant (în sensul recent) în domeniuladministraþiei bisericii e altceva. În plus, nuaº fi cinstit dacã nu aº mãrturisi cã uneleargumente ale lui Mircea Platon, a cãruidecisã stropºealã intelectualã îmi e pe plac,mi se par niþel hazardate, ca sã nu spun

chiar agravante. Scrie el, cu verb încins ºifãrã drept de apel: “Dacã, de pildã, s-arlegifera cã, în România, funcþionarii statuluitrebuie sã fie ortodocºi, atunci s-ar puteavorbi de anularea separaþiei Bisericii de Stat.Dacã însã Biserica sfãtuieºte «poporul» sãnu voteze un candidat pentru cã nu e orto-dox, sau e chel, sau þine cu Dinamo, asta edemocraþie”. La modul ideal aºa ar trebui sãstea lucrurile. Numai cã Biserica nu e nici earuptã de cele lumeºti ºi nu e niciun secret cãanumiþi înalþi prelaþi au intrat, cu interesatentuziasm, în daravelile politichiei, ba chiarau fãcut gesturi pe care un om al Domnuluinu ar trebui sã le comitã. Recenta dese-cretizare a dosarelor de la Securitate aleprelaþilor (necesarã, în opinia mea) a atrasatenþia asupra unor asemenea “accidente”din viaþa monahalã. Putem oare sã fimindiferenþi faþã de faptul cã Biserica, insti-tuþie cât se poate de onorabilã, se manifestã,în unele cazuri, prin intermediul unormãdulare bolnave de-ale sale? Cã, princredibilitatea pe care o are, ea ar putea aveaun cuvânt greu de spus în orice confruntareelectoralã ºi cã acþiunea sa ar devia, astfel,cãtre manipulare? Or, am impresia, de omult mai importantã misie trebuie ea sã seachite.

Sã mai spun, în încheiere, cã MirceaPlaton a înþeles cã a fi creºtin adevãrat nuînseamnã sã stai încremenit, cu mâinileîncruciºate peste mãtãnii ºi sã rãmâi pasiv lamersul lumii. Iisus nu a procedat aºa, ci aschimbat lumea ºi prin Cuvânt. De aceea,creºtineºte este sã aperi adevãrul, dreaptacale, moralitatea. Ceea ce, nu de puþine ori,înseamnã sã ataci bacilii rãului. Funda-mentalismul pus în slujba binelui pre-supune exorcizarea rãului. De aceea, polem-ica este una dintre modalitãþile de a nurãmâne pasiv. Adicã, în mare mãsurã, com-plice la dezmãþul prostiei ce prolifereazã.Mircea Platon este, prin spiritul sãu critic,prin bunul simþ ºi cultura temeinicã ºi, nu înultimul rând, prin stilul personal decis,plastic, un autor reconfortant pentruinteligenþã, oferindu-le cititorilor destupaþiocazia confruntãrii cu o minte agerã, care tescoate, garantat, din indiferenþã.

62

Bogdan Creþu

63

Mitul politic – eternitatea afectivã a mitului

în jocul mentalitãþilorMotto:Eºti comunist? Fii cel dintâi oriunde!Tu cel dintâi pe þarã vei rãspunde!Nici un raion codaº ºi nici un sat!Nici un cãlcâi de glie nelucrat!Aºa sã fie, dacã vrem sã fieTovarãºi, sus, la marea bãtãlie!...

(Eugen Frunzã, E timpul)

...O farsã grosolanã, înecatã în ridicol!Acest capitol de patologie esteticã se

pãstreazã în galeria miturilor contempo-rane, imposibil de uitat, prin cruzime — ofosilã în muzeul ,,Antipa“. Supralicitarearomantismului paseist, cel care poate capti-va spiritele mediocre, înãlþându-le cara-gialian, a funcþionat impecabil, ducând laautoflagel ºi distrugere a identitãþii.

În imprevizibila serie de mitologii alecotidianului, mitul a fost captat afectiv înjocul mentalitãþilor!

O definire completã a mitului politic nefurnizeazã Raoul Girardet în Mituri ºimitologii politice1, analizând comparatistic (ºicategorial) miturile modernitãþii ºi miturilesacre, enumerând clasicii teoreticieni aimitologiilor (Mircea Eliade, Claude Lévi-Strauss, Georges Dumézil):

,,Mitul politic înseamnã multã fabulaþie,este deformare sau interpretare ce recuzã înmod obiectiv realul. Dar, deºi e o legendã, eadevãrat cã el exercitã ºi o funcþie explica-tivã, furnizând un anumit numãr de cheipentru înþelegerea prezentului, constituindo grilã care pare a ordona haosul tulburãtoral faptelor ºi evenimentelor. De asemenea, eadevãrat cã acest rol explicativ e dublat deun rol mobilizator: prin tot ceea ce vehi-culeazã ca dinamism profetic, mitul deþineun rol important în originea cruciadelor saua revoluþiilor…“2

Apãrutã în 1986, cartea profesorului laInstitutul de Studii Politice din Sorbona,Raoul Girardet, s-a clasicizat. Teoriile mitu-rilor politice erau formulate în Occident înanii ‘60–’70, în plinã construcþie mitologicãoficialã la noi.

Menþinându-ºi actualitatea, studiul pro-pune o perspectivã asupra obsesiilor socie-tãþii româneºti contemporane. În materie deimaginar politic se poate constitui într-uninstrument de studiu pentru analiza/in-terpretarea prezentului.

Raoul Girardet îl citeazã pe sociologulRoger Bastide, pentru care “miturile suntecrane pe care se proiecteazã angoasele colec-tive”3, ca modalitate de eliberare psihicã, de

GratielaPOPESCU

Insertul mitologic

în dramaturgie

We discuss a series of theories about the socialimaginary, in order to sustain the idea that thecommunist dictatorship upheld a fake hope,which was in fact a repressive system ("pacifi-cation"), when the victims began to becomeaware about the immense gap between theutopian "political education"and reality.Keywords: communism, dictatorship, repres-sive system, political myths, social imaginary.

Abstract

,

1. Raoul Girardet, Mituri ºi mitologii politice, Institutul European, 1997, traducere de Daniel Dumitru;Mythes et mythologies politiques, Edition du Seuil, 1986.

2. Ibidem, p. 43. Roger Bastide, Visul, transa ºi nebunia, Flammarion, Paris, 1972, dupã Raoul Girardet, op.cit., p. 141.

64

Graþiela Popescu

reacþie la tensiunile ºi dezechilibrele dininteriorul structurilor sociale.

Procesul mitogenetic, efervescenþa miticãse declanºeazã mai puternic în epocile defracturã istoricã – este teza pe care o susþineRaoul Girardet în Mituri ºi mitologii politice.

Iatã de ce substituirea nostalgiei para-disului pierdut cu încrederea în recon-strucþia unui alt paradis, acela al societãþiisocialiste multilateral-dezvoltate, þine – teo-retic – de utopie, iar practic, la nivelul con-juncturalului social-istoric, de mistificare.

Vom prezenta câteva teorii ce þin deindezirabila/incomoda ºtiinþã a imaginaru-lui social, în sprijinul afirmaþiei cã dictaturaa întreþinut o falsã speranþã, un întreg sis-tem poliþienesc de manipulare. Care a trecutla represalii (pacificare), în momentul în carevictimele au început sã conºtientizeze rup-tura prea mare între utopicul învãþãmântpolitic ºi realitate. Sau nu au mai suportat(auto)mistificarea.

În rest, singura problemã era de supra-vieþuire…

Profesor de antropologie la Universitateadin Nanterre, Claude Karnoouh a lucrat înRomânia ca antropolog între 1973 ºi 1982. ÎnComunism/ Postcomunism ºi modernitate târ-zie4, uzând de formula unei analize com-paratiste, defineºte mitologiile modernedrept simulacre, pseudo-mitologii, prindiferenþa între viziunea anistoricã a mythos-ului ºi conturarea în prezent a miturilormoderne, cu demonstraþia efemeritãþii aces-tora. Simulacrele mitologice exclud transcen-denþa, atribuind unui eveniment social,politic valoare universalã. Gândirea miticãoriginarã este strãinã acestei pseudo-tran-scendenþe a voinþei-putere politicã, socialã,economicã etc. Miturile moderne au datoria

de a legitima un prezent social, o stare dedominaþie politicã.

Structurile fundamentale ale realitãþiimitice se construiesc în jurul aceloraºiarhetipuri, resemantizând aceleaºi imagini,simboluri. Lucian Boia afirmã cã istoriaimaginarului poate fi definitã ca o istorie aarhetipurilor5. Jung aplica arhetipul unui vaginconºtient colectiv, printr-o justificare psi-hanaliticã. Aceste permanenþe mentale se cris-talizeazã în ceea ce se poate numi arhetipuri:Lucian Boia adoptã teoria arhetipurilorjungiene în propriul sãu sistem al imagi-narului social.

,,Sã definim deci arhetipul ca o constantãsau o tendinþã esenþialã a spiritului uman.Este o schemã de organizare, o matriþã, în caremateria se schimbã, dar contururilerãmân.“6

Vorbind despre cei doi mari patroni aiimaginarului din Franþa, Gilbert Durand ºiJacques Le Goff, Boia prezintã metodele lordiametral opuse de interpretare a istoriei:pe de-o parte, antropologia structuralã ºipsihanaliza, pe de altã parte, un istorism alduratei lungi, al structurilor durabile, cetinde sã anihileze tendinþele arhetipale înfavoarea modelelor istoric determinate.7

În domeniul istoriei imaginarului, tezecontradictorii pot fi susþinute cu argumentela fel de convingãtoare.8

Sigur cã, de la un tip de societate la alta,modelele se schimbã în imaginarul politic,arhetipurile rãmân. André Reszler propune,într-o conceptualizare a mitului politic, dis-tincþiile urmãtoare: în primul rând, predo-minanþa, în epoca noastrã, a miturilor revo-luþionare asupra miturilor fondatoare, apoiproclamarea mitului ca fundament al puterii ºiintegrarea sa într-un discurs abstract, sociolo-

4. O altã istorie ocultatã: instaurarea comunismului ºi efectele sale – Claude Karnoouh, Comunism /Postcomunism ºi modernitate târzie, Editura Polirom, 2000, p. 38.

5. Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, 2000.6. Lucian Boia, op.cit., p. 15.7. Gilbert Durand afirmã în lucrarea sa, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers,

Bucureºti, 1977, cã ,,orice explicaþie evoluþionistã sau istoricã a miturilor ar trebui respinsã (…) Istorianu explicã un conþinut mental arhetipal, istoria însãºi þinând de domeniul imaginarului. În fiecare fazãistoricã, imaginaþia este prezentã în întregime într-o dublã ºi antagonistã motivaþie: pedagogia imitaþiei,imperialismul imaginilor ºi al arhetipurilor tolerate de ambianþa socialã, dar ºi fantezii adverse derevoltã datorate refulãrii altui regim al imaginii prin mediu ºi moment istoric“ (p. 322–337).

8. În orice caz, nu se poate pune la îndoialã ,,universalitatea psihicã ºi socialã a marilor arhetipuri“. Nupoate fi vorba de o ,,concepþie progresistã a imaginaþiei umane“ – ibidem, p.421–424.

65

Insertul mitologic în dramaturgie

gic, colectivizarea9 mitului, perfecþionareatehnicilor de manipulare, fabricarea discur-sului mitic revenind unor persoane specia-lizate.

În evoluþia cronologicã a ideologiilor,Statul, Naþiunea, Poporul, Suveranul/Regelecomunist (Salvatorul) au fost învestite cufuncþiile sacre ale unei noi religii politice.10

Recuperarea politicã a unui întreg ceremo-nial al sacralitãþii ilustreazã exact dimensi-unea religioasã la nivelul ritualizãrii ideo-logice, impunând un nou model de supu-nere, fundamentat pe mituri, pe arhetipuri.Claude Rivière, citat de Lucian Boia11, carac-terizeazã acest fenomen prin termenulliturghie politicã.

,,Viaþa politicã este învestitã cu sens.Destinul omului devine inteligibil. Politicase uneºte pur ºi simplu cu religia (…)Religiile politice ºi ritualurile lor evolueazã,urmând liniile arhetipale ale imaginaru-lui“.13

Liturghiile politice stabilesc o ierarhie pre-cisã, subliniind relaþiile asimetrice întredouã poziþii sociale, exprimã intenþii subia-

cente (integrare, îndoctrinare, mobilizare),implicând trei tipuri de actori14: organiza-torii, actorii propriu-ziºi ai mascaradei po-litice ºi spectatorii. Fiind un ritual, liturghiapoliticã presupune un ansamblu de compor-tamente colective, are un caracter repetitiv,o puternicã încãrcãturã simbolicã, bazatã peadeziune mentalã. Emoþia actorilor ºi aspectatorilor este foarte importantã în acestritual, expresiv din punct de vedere emo-þional.

Analizând (sociologic, antropologic, isto-riografic, religios) sintagma guvernare pentruºi prin popor, Andrei Cornea în TurnirulKhazar/Împotriva relativismului contemporan15

oferã o perspectivã intertextualã, compara-tistã a religiilor ºi ideologiilor care au creat osemanticã a resemantizatului perpetuu sub-stantiv popor.16

Un alt proces de recuperare a uneimetode moderne de analizã, detaºatã deprãfuitele studii de etnografie ºi folcloranexate de naþionalism-comunism, ce com-puneau rapsodii ale identitãþii româneºti,într-un discurs minat de stereotipii, repre-

9. André Reszler, Mythes politiques modernes, PUF, Paris, 1981, apud Lucian Boia, op.cit., p. 208.10.Despre eventualitatea sau necesitatea unei estetici a totalitarismului, disciplinã ce ar studia caracterul

contorsionat al creaþiei acelor vremuri, o morfopatologie literarã, în fapt, Eugen Negrici scrie în Literaturaromânã sub comunism, Editura Fundaþiei PRO, Bucureºti, 2002: ,,Cine doreºte sã înþeleagã specificul li-teraturii de dupã 1948 ºi evoluþia ei va trebui sã þinã seama de influenþa tenace a factorului politic înfiecare din cele trei mari etape ale comunismului românesc. Anamneza nu poate face abstracþie de fap-tul cã, dincolo de aparentele lui concesii ºi deschiderile operate din când în când, regimul – care,esenþialmente a fost unul dictatorial – a socotit mereu literatura ºi pe scriitori ca pe instrumentele lui.Dacã nu le mai putea stãpâni ºi folosi nemijlocit ca în primii zece ani, le putea manipula discret, ca înceilalþi treizeci ºi ceva“ (p. 15).

11.Claude Rivière, Les Liturgies politiques, PUF, Paris, 1988, apud Lucian Boia, op.cit., p. 210.12.Adoptând termenul ºi explicându-l, Lucian Boia scrie: ,,În ciuda unui laicism adesea agresiv, totali-

tarismele sunt cele care se remarcã prin formule ideologice ºi liturghii foarte apropiate de tipicul reli-gios originar; paradoxul se explicã prin setea de absolut proprie ideologiilor totalitare combinatã cu eva-cuarea formelor tradiþionale ale sacrului: odatã ºterse acestea, terenul trebuie ocupat de religii noi“,Politica: o religie?, în op.cit., p. 210.

13. Ibidem, p. 211.14.Claude Rivière, în studiul Structurã ºi antistructurã în riturile profane, publicat în Mituri, rituri ºi sim-

boluri în societatea contemporanã, Editura Amarcord, Timiºoara, 2000, p. 78–95, descoperã trei funcþiiale acestui rit: funcþia cognitivã a mesajelor, funcþia afectivã legatã de implicarea emoþionalã a par-ticipãrii ºi funcþia de impulsionare (a orientãrii acþiunii prin manipulare psihologicã, adeziune, procesde negociere etc.

15.Andrei Cornea, Turnirul Khazar/Împotriva relativismului contemporan, Editura Nemira, 1997.16.,,Pierzând tot mai mult legãtura cu sensul literal al noþiunii de popor, naþionalismul oculteazã mereu

mai mult ideea fondatoare a liberalismului. În fapt, el tinde sã-ºi distrugã referinþa, sã o anuleze, sã ouite. Dar uitarea referinþei nu se face nepedepsit. Pedeapsa stã, de obicei, în pierderea simþului realitãþii,într-un hybris fãrã mãsurã, într-o prãbuºire cu adevãrat de tip gnostic, în mitomanie ºi ficþiune absolutã.Aceastã evoluþie este vizibilã mai ales în cazul diferitelor fascisme, dar ºi al neofascismelor postcomu-niste, apãrute în Serbia, Rusia, România sau Croaþia…“, ibidem, p. 112.

66

Graþiela Popescu

zintã studiul lui Andrei Oiºteanu, Mythos ºilogos/Studii ºi eseuri de antropologie culturalã(Editura Nemira, 1998).

În eseul despre bibliocid (O istorie a bi-bliocidului, capitolul III), descoperã struc-turile riturilor barbare ale distrugeriicãrþilor în secolul XX, al urii regimurilortotalitare faþã de intelectuali ºi individuali-tatea acestora.

Între barbarismele unui bibliocid local,Andrei Oiºteanu enumerã: întemniþarea,uciderea, exilarea scriitorilor, interzicereacãrþilor, scãderea continuã a numãrului detitluri publicate anual, reducerea drasticã atirajelor sub paravanul crizei de hârtie.

Amintind de ritualurile barbare ale arde-rii cãrþilor, când fanaticii bibliofobi ,,chiuiauºi sãltau în jurul rugurilor“, pentru exor-cizarea ºi purificarea dogmei, într-o auten-ticã vânãtoare de vrãjitoare, Andrei Oiºteanuaºazã dogmatizarea comunistã (Ceausch-witz-ul cãrþilor) sub preceptul: ,,Timeohominem unius libri“ (Thomas d’Aquino).

Trebuie sã te fereºti de omul unei singurecãrþi, fanatic, mãrginit, agresiv, pentru cã eldevine distructiv când deþine puterea. Acestideolog aparþine categoriei de doctrinari care

– în numele unei cãrþi – le-au distrus pecelelalte. Se ºtie cã tiranul bibliofob ura bi-bliotecile, ca permanent pericol naþional…

Considerãm mitul politic al Conducãto-rului Salvator analizabil în contextul riturilorbarbare ale arderii/distrugerii cãrþilor ºi aleîntemniþãrii cãrturarilor, ca formã obsesivãde destrucþie a individualitãþii, a persona-litãþii ce ar fi putut opune rezistenþã sis-temului opresiv.

Structuri mentalitareÎn primii ani ai regimului comunist în

România, singura literaturã acceptatã oficialera cea de propagandã, agitatoricã. Noul tipde culturã, pe mãsura noilor aspiraþii alemaselor populare a reuºit sã aducã literaturaromânã într-o fazã revolutã, rudimentarã.Elitismul intelectual a fost recuzat. Oricetendinþã esteticã autenticã a fost denunþatãca reacþionarã ºi decadentã. Realismul socia-list a îmbrãcat, aºadar, o existenþã distor-sionatã a societãþii româneºti, dominatã denorme coercitive ºi doctrine ale mistificãrii.17

Iritat de consecinþele imprevizibile aleliberalizãrii din anii 1964–1971, NicolaeCeauºescu declanºeazã o contraofensivã

67


ideologicã, prin Tezele din iulie, menitã sãloveascã elita intelectualã. Spaima scriito-rilor în faþa acestei tentative clare de a reîn-via realismul socialist al anilor ‘50, a sis-temului coercitiv cu impunerea metodelorliterare respective, a reprezentat neaºteptatun moment de rezistenþã, de coeziune ascriitorilor în teribila lor dezamãgire. Pefondul sãrãciei incredibile, al manipulãrii însensul înveninãrii împotriva duºmanuluiimperialist, capitalist sau oricare, dezbi-nând chiar din interior cu cel mai negru ci-nism, prin denunþarea intelectualilor „eva-zioniºti”, opozanþi ai „oamenilor muncii”,deveniþi astfel rivali.

În timp ce gherila comunistã þinea pieptnãvãlitorilor ipotetici, naþionalismul comu-nist capãtã accente de epopee. Culturniciivremii descoperã, exaltã ºi denatureazã tezaprofesorului Edgar Papu, aceea a protocro-nismului literar. Ce nesperat fundament teo-retic (în naivitatea sa), adaptabil ideologiei(demonologiei) puterii!

În volumul apãrut în 1977, Din clasiciinoºtri (Contribuþii la ideea unui protocronismromânesc), dar ºi în douã articole apãruteanterior în revista Secolul 20 (numãrul 5-6/1974 ºi în 1976), cu titluri semnificative:Protocronism românesc ºi Protocronism ºi sin-tezã, termenul în evidentã antinomie cu sin-cronismul lovinescian lanseazã tendinþa li-terarã a reconstituirilor, a redescoperirilor,,avant la letre“. ªi anume: se descoperã pre-figurãrile, preexistenþa unor fenomene artis-tice în literatura/cultura românã a unorfenomene artistice, înainte de definirea lorpropriu-zisã în alte literaturi. Anterioritatease formuleazã în scopul afirmãrii superio-ritãþii artistice.

Consecinþa manipulãrii tezei protocro-niste de cãtre propagandã (folosindu-se,diversionist, dupã obiceiul sistemului, deneaºteptata autoritate a profesorului Edgar

Papu), a fost izolarea grandomanã faþã devalorile culturii occidentale, închiderea,autosuficienþa. Raþionamente aberante audevenit fundamente teoretice.

Megalomana construcþie doctrinarã acomunismului îºi revendicã postulate cucaracter ºtiinþific, deºi a ales din imaginarulcolectiv miturile cu un mare grad deseducþie a maselor: Conspiraþia maleficã,Vârsta de aur, Revoluþia salvatoare, Salvatorul(Conducãtorul suprem) º.a.

Ce ar fi însemnat marxismul fãrã vizi-unea sa mesianicã ºi apelul profetic, redusdoar la un sistem conceptual? Ce destinistoric ar fi avut milenarismul revoluþionar înabsenþa miturilor (prin care s-a fundamen-tat sistemul afectiv de manipulare), fãrã nos-talgiile paseiste, cultul unei personalitãþicarismatice, obsesiile malefice ale invadato-rilor?…

Miturile protocroniste ale comunismului: Vârsta de aur

În 1953, teoretizând categoria miturilormoderne, Mircea Eliade sesiza cã marxismulreia un mit escatologic al societãþilor primi-tive, prin care societatea fãrã clase doritã decomuniºti îºi fundamenteazã ideologia.Acest model este mitul vârstei de aur (auro-rala, atemporala, anistorica vârstã a începu-turilor omenirii).18

În anii 50–60, câþiva exegeþi – MirceaEliade, C.G. Jung, Paul Ricoeur - au identifi-cat în fenomenul marxist o structurã mile-naristã19, simplist adaptatã conjuncturiisocioistorice respective. Orice ideologiefiind identificabilã unei mitologii prinprevalenþa imaginarului, reinventarea omu-lui, a omului nou ºi reconstrucþia socialã suntcaracteristicile cele mai apropiate decondiþia utopiilor.

17.Eugen Negrici, Literatura românã sub comunism, Editura Fundaþiei PRO, 2002, Partea I, p. 11–17.18.Rãdãcinile milenariste ale doctrinei comuniste au fost identificate de Mircea Eliade în Mituri, vise ºi

mistere, capitolul Miturile lumii moderne, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1988 (apãrutã – 1957)ºi în Aspecte ale mitului, Editura Univers, 1978; sau, conform cu Al. Zub, Istorie ºi finalitate, Bucureºti,1991, în articolul Les mythes du monde moderne, La Nouvelle Revue Française, 1953.

19.Milenarismele sunt ,,miºcãri socio-religioase însufleþite de speranþa unei lumi noi, a unei lumi perfectepromise omenirii într-un viitor mai mult sau mai puþin apropiat“, conform studiului profesoruluiLucian Boia, Mitologia ºtiinþificã a comunismului, Preliminarii: marºul glorios al raþiunii, EdituraHumanitas, Bucureºti, 1999, p. 10.

68

Graþiela Popescu

Analiza marxismului cu instrumenteledestinate religiilor, utopiilor, mentalitãþilorcolective a constituit un demers curajos ºimarginalizat în epocã.

,,Lumea se va schimba din temelii“,anunþa Marx, proclama Internaþionala sauCeauºescu în teze. Acest milenarism socia-list-comunist, degradat pânã la nivelul rudi-mentar al utopiei care, nemaiputându-seimpune mental, ca revoluþie, a uzat deteroarea fizicã ºi psihologicã, a devenit unadin cele mai negre epoci ale sclaviei din isto-ria umanitãþii!

Mitologia comunistã a folosit ca funda-mente teoretice atât extrase din operelepãrinþilor, Marx, Engels, Lenin, cât ºi invari-ante ale naþionalismului autohton.

Istoriei româneºti, profund eveni-menþialã, i s-au îngroºat tuºele naþionaliste:mãreþia istoriograficã, strãlucirea perso-najelor noastre istorice, dragostea de þarã.

Supradimensionând caracteristica eroicãa trecutului naþional, se încerca articulareacu o dogmã nu mai puþin bombasticã aprezentului glorios ºi a viitorului minunat.

În Epoca de aur, ne mai amintim, portretulconducãtorului, supremului, absolutuluiera aºezat în panteonul eroilor neamului,între voievozii medievali sau, mai înainte,regii Daciei, în directa lor descendenþã,(într-o actualã percepþie umoristicã, tragi-comicã, a unor chipuri sobre, crude ºi au-tentice, patronate de cel muncitoresc alprimului Activist ºi Pantocrator).

Cufundarea într-un trecut mitologizant(protocronismul), în izolare, ca istorie aunor interminabile deziluzii ºi privaþiunieste analizatã de Lucian Boia în Mitologiaºtiinþificã a comunismului, un îndreptar, unantimanual de mitologie politicã.20

Citând sursa de mare autoritate în ma-terie de imaginar politic (Mythes et mytholo-

gies politiques, a lui Raoul Girardet, Seuil,Paris, 1986, p. 97–138, L’Âge d’or), LucianBoia susþine cã, în variante mai mult saumai puþin apropiate de arhetip, Vârsta de aurfuncþioneazã ca un mit politic. Am amintitviziunea lui Raoul Girardet asupra mitu-rilor fondatoare ale unor ideologii, miturilepolitice. Acestea conservã, de la rousseauis-mul Luminilor, pânã la ecologismul con-temporan, un întreg fond de nostalgii, senti-mentalisme, emoþii latente, regrete faþã delumea pierdutã a începuturilor, care, idealiza-tã, cu siguranþã trebuie sã fi fost purã, armo-nioasã, echilibratã.

,,Miturile istorice presupun o deformarea trecutului în raport cu prezentul, miturilepolitice, foarte des, o deformare a prezentu-lui în raport cu trecutul“ (Lucian Boia,op.cit., p. 89).

Considerãm mitul Vârstei de aur ºi cele-lalte mituri ale comunismului românescprotocroniste, prin încercarea de actualizarea unui model depãºit de istorie.

,,Nostalgie pastoralã sau vis al unei noiSparte, utopii falansteriene sau construcþiiideologice ale istoricismului conservator,mitologia Vârstei de aur tinde întotdeaunasau aproape întotdeauna sã construiascãmodelul unei comunitãþi închise, unificateîntr-o caldã intimitate protectoare“ (RaoulGirardet, op.cit., p. 99).

Fãrã a aborda fazele succesive ale cap-tãrii mitului Vârstei de aur de cãtre istoriamentalitãþilor ºi suprapunerea lui pe di-verse structuri sociale, construcþii de utopii,socializarea mitului, coborârea lui în profan,amintim experimentele unor Utopii con-cretizate, precum falansterele lui CharlesFourier sau Icaria lui Etienne Cabet, trans-pusã din paginile cãrþii sale (Voyage en Icarie)într-o colonie realã instalatã în Texas în1948.

20.În Cele douã feþe ale mitologiei comuniste, Miturile comunismului românesc, Editura Universitãþii dinBucureºti, 1995–1997, Lucian Boia identificã o dublã mitologie a comunismului românesc, în fapt, o argu-mentare contradictorie a preceptelor acestuia: ,,Contradicþiile au fost strunite prin metoda dialecticã, fiepur ºi simplu ignorate. Dublul discurs lipsit de orice principiu logic a stat la originea unei deformãrimentale extrem de periculoase, caracterizate prin iresponsabilitate ºi nesinceritate… Comunismul alãsat în urma lui, pe lângã dezastrul economic ºi mizeria fizicã ºi moralã, o stare de mare confuzie in-telectualã (…) Chiar ºi acum, dupã prãbuºirea comunismului, partea seducãtoare a dublei sale mitologiiîi protejeazã, fie ºi parþial, memoria, ca ºi cum dublul discurs, iluzia ºi minciuna ar scuza oprimarea ºicrima“ (op.cit., p.14).

69


Inserarea Vârstei de aur în timp ºi spaþiu,analogicã desacralizãrii sale, aspectul unorParadisuri terestre, secularizate, invadândlumea modernã, vorbesc despre aceeaºimentalitate recuperatorie a originilor, aflateîn succesiune a ciclurilor: Mitul eternei reîn-toarceri, un nou ciclu, o nouã istorie, retrã-ind, ab initio, fericirea, inocenþa ºi bogãþia.

Vremurile de dinainte se confundã cu suc-cesiunea muncilor ºi a anotimpurilor, deter-minã intimitatea protectoare a unui grupsocial închis, solidar, un tip de civilizaþiearmonios – un arhetip se defineºte prinexemplaritate.

,,Cea dintâi s-a nãscut vârsta de aur, carede la sine, fãrã vreo judecatã ºi lege, respec-ta dreptatea ºi încrederea…“

(Ovidius, Metamorfozele, I, 2)

,,Oamenii ca ºi zeii trãiau, cu sufletul fãrãde grijã, fãrã dureri ºi necazuri ºi fãrã cabãtrâneþea sã-i apese, traiu-ºi duceau înospeþe, de orice necazuri departe. Moarteale venea uºor, ca un somn“.

(Hesiod, Munci ºi zile, 110–120)

Vârsta de aur, unul dintre cele mai vechi,universal rãspândite mituri ale atemporali-tãþii, anistoric prin excelenþã, descrie untimp sacru, nealterat, al perfecþiunii biolo-gice, fãrã contradicþii.

Comunismul marxist este interpretat deMircea Eliade (Miturile lumii moderne în Mi-turi, vise ºi mistere, Univers Enciclopedic,1998) prin structura sa miticã ºi sensulescatologic al succesului sãu popular. Au-torul Manifestului comunist reluase, astfel, ºidezvoltase unul din marile mituri escato-logice ale lumii asiatico-mediteraneene, ºianume: rolul mântuitor al Celui Drept, ale-sul, unsul, nevinovatul, mesagerul, în per-soana proletarului. Iar societatea fãrã clasegânditã de Marx este un simulacru dupãmitul Vârstei de aur care, caracterizeazãînceputul istoriei ºi îi prefigureazã sfârºitul.

Modelul formal (structural) al unei piese de teatru tematice

Cultura noastrã politicã e profund mar-catã de mitologii: factorii de permanenþã, deidentitate sunt uºor identificabili la nivelul

limbajului, al structurilor imagistice, sim-bolurilor. Iatã de ce am considerat necesarãidentificarea unei scheme de producere, a uneiconstante în alcãtuirea acestui produs: piesatematicã, piesa cu mesaj. Istoria concretã in-fluenþeazã mentalitãþile colective.

Receptarea mitului la începutul mileniu-lui al treilea, dincolo de un sens cultural(atribuit mitului antic), are nevoie de ohermeneuticã recuperatoare, pe mai multeniveluri: istoric, politic, ritualic-religios,artistic.

Plecând de la definirea anterioarã a litur-ghiei politice, vom încerca sã construim unmodel structural al piesei tematice, oschemã, arãtând cã acest tip de text/reprezentaþie urmase un ritual de supunereprin îndoctrinare, de spãlare a conºtiinþelor(atât de evident la scara întregii societãþi).

Într-o retoricã stabilitã a acestor exerciþiide îndoctrinare (cu termenii folosiþi deJakobson), mesajul este referenþial sau deno-tativ, þine seama de afectivitatea locutorului(emotiv), de efectul asupra destinatarului (deimpulsionare), de codificarea mesajului etc.Ritualul unui mit politic modern includenumeroase simboluri, cum ar fi: locurile cuvaloare de sanctuar (arc de triumf, stadion,altar), timp definit (sãrbãtorile), obiecte ritu-alice (heraldicã), prin limbaj (rugãciune,cântec, slogan, discurs) etc.

Mythosul îºi transmite mesajul printr-uncod fãrã de care nu poate fi decriptat. Iatãcâteva exemple care ilustreazã sintaxa (Levi-Strauss), sistemul de ordonare a materieimythosului.

În miturile sacre, Salvatorul, conducãto-rul providenþial apare asociat cu simbo-lurile purificãrii: el mântuieºte, elibereazã,zdrobeºte monºtrii, dezactiveazã forþelerãului. E întotdeauna asociat luminii (aurul,soarele strãlucirea privirii), verticalitãþii(arborele secular, muntele sacru, sceptrul,spada). El este eroul.

Prin contrast, personajul negativ, moto-rul conspiraþiei malefice, va fi pus întot-deauna în relaþie cu o simbolisticã a mur-dãriei: comploteazã în întuneric, duhoare, setârãºte, se furiºeazã asemenea târâtoarelor,rãspândeºte otravã, infecteazã.

Aplicând aceeaºi grilã, descoperim trãsã-turile Salvatorului mesianic de oriunde

70

Graþiela Popescu

(anistoric, atemporal), ale hierofantului,aplicate la realitãþile epocii (conducãtorul departid ºi de stat, activistul de frunte).

Scenariile actuale sunt reduse la formulearhetipale (sub aparenþe noi, structuri, evi-dent, vechi). Vom pune în paralel modelularhetipal al Salvatorului ºi portretul contem-poran al comunistului salvator, pentru a ledemonstra seriile identice.

Modelul formal al unei piese de teatrutematice/structura sa,/schema sa de pro-ducere respectã principii simple, chiar rudi-mentare, în exhibarea þelurilor societãþiisocialiste multilateral-dezvoltate.

Ceea ce au în comun aceste piese propa-gandistice este semnificaþia moralizatoaresub faldurile transparente ale instrucþieipolitice, mobilizatoare în sensul dogmaticiioficiale. Înþelesul acestor producte artisticeeste unul cât se poate de clar, accesibil, di-rect, solid argumentat.

Dacã nu ar fi avut, în plus, caracteristicapuerilã a limbajului, verva sa optimistã ºipateticã, dezideratul, tranchilizantul, narco-ticul concept nu s-ar fi mulat perfect pe cor-pusul textelor.

Cerinþa de îndoctrinare era totalã, abso-lutã, depersonalizantã, de spãlare a creieru-lui. În urma acestor proceduri, goliþi de con-ºtiinþã, spectatorii-zombi au început sã-ºiînsuºeascã deprinderile, automatismele,reflexele condiþionate ale interminabilelorovaþii. Unora (intelectualii autentici) proba-bil le va fi îngheþat zâmbetul… Noile arte alespectacolului începeau prin instrucþia spec-tatorului!

Procedeele stilistice caracteristice acesteiliteraturi ritualizate mergeau de la o captatiobenevolentiae melodramaticã adresatã pãtu-rilor sociale umile (oropsiþilor sorþii) pânã latonul retorizant, de trâmbiþã, mobilizator almonologurilor – animate bineînþeles de untribun: activistul de partid (din categoriaSalvatorilor), noua facþiune agitatoricã trans-pusã literar perfect verosimil, realist ºi uni-voc.

Textul se construieºte pe o intrigã facilã,uºor de condus spre un deznodãmânt feri-cit. Neîndepãrtându-se, sub niciun motiv,de la tema sau dezideratul propus, intrigaurmãreºte obsesiv coagularea în text a

obiºnuitelor formule sacramentale (îndem-nuri, poveþe).

Tema este evidentã, directã, rudimenta-rã, pentru larga accesibilitate ºi acces rapidla sufletul omului simplu, cãruia i se adre-seazã, redundantã, obsesivã, demonicã –are scopul spãlãrii conºtiinþelor de oricareurmã de aptitudini aristocratice, eleganþã saubun-simþ, umanitate, în final.

În sintetizarea acestei structuri repeta-bile, se pot deduce unele caracteristici:

Personajele, pionii neindividualizaþi(care, indiferent câte cuvinte folosesc, spunacelaºi lucru, arºi de acelaºi ideal munci-toresc al propãºirii patriei socialiste), stereo-tipia dialogurilor, deznodãmântul fericit,în urma unei intrigi simplist construite,previzibile; schematismul.

Personajele-ºablon, tipice, sunt mani-heist împãrþite în douã categorii: pozitive –infailibile, adicã activistul de partid, munci-torul cu avânt revoluþionar (trãsãturile cate-goriei fiind optimismul, încrederea în sine,curajul, forþa) ºi negative (rãmãºiþele decã-zute ale ordinii burgheze).

ªi unii, ºi alþii sunt prezentaþi liniar, printrãsãturi de caracter dominante care sã ilus-treze traiectoria lor spre „victoria binelui”,mãreþului, gloriosului partid.

Pentru a ilustra aceeaºi tematicã uzualã,intens folositã pânã la dezgust ºi saturaþie,aceºti autori au dezvoltat grandioase con-strucþii dramatice, cu multiple planuri nara-tive, cu un mare numãr de personaje, figu-raþie masivã, scenarii mai curând cine-matografice decât dramatice.

O receptare contemporanã (ipoteticã înignoranþa desãvârºitã a conjuncturii în careau fost scrise aceste piese de teatru, vremuride mare mizerie moralã ºi fizicã) ar puteacategorisi producþia dramaticã a începu-turilor comuniste drept ,,comedie de situa-þie“. Percepþia actualã a lectorului (dacã nuam jigni memoria condamnaþilor istoric aiacelei perioade) este de-a dreptul amuzantã.Situaþiile descrise, mai mult decât verosimi-le, transcriu cu vervã mobilizarea generalã,elanul propagandistic.

Limbajul este denotativ, transparent, fãrãsubtext, univoc.

71

Edificatã conceptual pas cu pas, pornindde la nuanþãri sensibile, ca distincþia întreculturã ºi civilizaþie, structuratã pe conceptesociologice complexe ca imitaþie, adaptare,sositã în cultura românã pe filiera acutdezbãtutã a revoluþionarismului social cesusþinea modernizarea de sus în jos a þãrilorrãmase în urmã, teoria sincronismului lovi-nescian a beneficiat de douã tipuri de recep-tãri negative: prima venitã din partea ide-ologilor perioadei (Sanielevici, Motru, Ibrãi-leanu, Madgearu etc.) care o caracterizaudrept diletantã, înscriind-o la capitolul„sociologiei beletristice”: „În loc de aceasta,sociologia ºtiinþificã se manifestã, astãzi, ca

o reacþiune împotriva acestor curente,cuprinzându-le pe toate în rubrica generalãa „sociologiei beletristice” pentru cã ele aufost reprezentate de cãtre criticii literari”1,scria Virgil Madgearu la câþiva ani dupãapariþia scrierii lovinesciene, cu aluzie ºi laalþi ideologi ai timpului. „Atributul debeletrist asociat unui studiu întreprins peasemenea baze vine sã justifice prejudecatade care vorbeam, foarte insistentã, concen-tratã într-o formulã de mare circulaþie:lucrare neºtiinþificã.”2 Al doilea tip de recen-zie viza paternitatea ideilor ºi venea tot pefilierã ideologicã, din partea unor publiciºti,activi în cercurile sãmãnãtoriste sau neopo-poraniste din jurul unor reviste ca „Viaþaromâneascã”.

O perspectivã însã, care minimizeazã, larându-i, concepþia sociologicã lovinescianãs-a conturat în istoriografia lucrãrii, odatãcu trecerea anilor, sintetizatã de istoricul li-terar Zigu Ornea: „Abordarea problematiciisociologice nu era însã, ca la alþi cercetãtori,scopul însuºi al operaþiei, ci numai un mijlocîndreptat spre o alta, deosebitã ca finalitate.Vreau sã spun cã Lovinescu a urmãrit, prinaceastã lucrare, sã ofere numai fundamentsociologic acþiunii sale militante pentru afir-marea definitivã a spiritului modern în lite-raturã.”3 Raþionamentul nu e greºit la primavedere, mai ales atunci când opera sociolo-gicã a criticului literar e evaluatã de unistoric literar. Cu alte cuvinte, mentalulrecenzentului se raporteazã, în primul rând,inconºtient, doar la opera literarã a criticu-lui. Afirmatã în 1998, la reeditarea opereisociologice dedicate sincronismului, opiniademonstreazã modul în care aceasta e per-ceputã între oamenii literaturii. În esenþã,evaluarea nu iese din sintagma „sociologieibeletristice” pe care lucrarea o primise încãde la apariþie. Iar caracterizãrile în acestsens ar putea continua: „De altfel, pentru E.Lovinescu, argumentele luate din sociolo-gie, filozofia culturii, istorie ºi alte domeniinu au în esenþã alt rol decât acela de a servi

Dorin DOBRA

Pentru o reevaluare a sociologieilovinesciene

The re-assessment of Lovinescu's sociologicalvision appear to us as necessary, starting par-ticularly with the assumption of non-adequacyof the equation goal-mean. For imposing themodernism in literature, as goal, E. Lovinescuwould not have need a sociological theory ofhis own. Moreover, the coherent logical struc-ture as well as the conceptual edifice put towork for the syncronism, make theLovinescu's theory ask for the right to be treat-ed sociologically independent.Keywords: E. Lovinescu, Istoria civilizatieiromane modern (The History of the ModernRoman Civilization) re-assessment, sociology,Zigu Ornea.

Abstract

1 Virgil Madgearu, Agrarianism, capitalism, imperialism, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p. 100.2 E. Simion; E. Lovinescu – Scepticul mântuit, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1971, p. 88.3 Zigu Ornea, Studiu introductiv la „Istoria civilizaþiei române moderne” , Ed. Minerva, Bucureºti, 1997, p.

VIII.

72

Dorin Dobra

pledoariei pentru un nou model cultural ºiliterar ºi, în mod expres, pentru o altã vizi-une în criticã.”4, aratã autoarea unui altvolum dedicat lui Lovinescu-criticul. Maimult, „acesta este scopul real al scrierii„Istoriei civilizaþiei române moderne”, ºi nucel sociologic, domeniu ales cu temeritatede Lovinescu, pentru a se situa în discutareaunor probleme de ideologie literarã în chiaracelaºi teritoriu din care veneau argu-mentele adverse (ale tradiþionalismului cul-tural, în general).”5 Desigur, paralelismelesunt inerente ºi a suspecta eºafodajul socio-logic lovinescian de alte scopuri rãmâneperspectiva cea mai la îndemânã pentrucriticii literari, mai ales. „Pe de altã parte,devine evident cã, prin acest studiu socio-

logic, criticul pregãteºte terenul pentruabordarea fenomenelor literare contempo-rane ºi influenþarea lor în direcþia moderni-zãrii.”6, vine sã confirme poziþia menþio-natã, o altã opinie din domeniu, remarcân-du-se însã la tot pasul erudiþia criticului.

Lupta lui Lovinescu nu a fost numai li-terarã, iar aceasta reieºea cu evidenþã chiarºi pentru literaþi. Adãugând ºi dimensiuneanaþional-civilizaþionalã, ne apropiem maimult de spectrul vizat de critic, chiarpornind de la aspectele ei literare. Vãzutãastfel, opera sociologicã lovinescianã seapropie de adevãrata ei valoare. „I-a fost datlui E. Lovinescu, critic „impresionist” (sim-bolist prin culturã), sã poarte cea mai lungãºi consecventã luptã literarã de pemeleagurile culturii noastre: o luptã literarãcare pentru a fi temeinic câºtigatã l-a obligatpe antidoctrinarul critic sã-ºi sistematizezegândirea într-o doctrinã socialã: „Istoria ci-vilizaþiei române moderne.”7 Chiar înaceastã ipostazã, scopul final rãmâne însãtot cel literar, construcþia sociologicã nu sedesprinde de cea literarã. „Drept urmare,mutaþia valorilor estetice poate fi socotitã oadevãratã antidoctrinã, o încercare de a sis-tematiza repulsia criticului faþã de teoriafenomenului artistic, iar efortul sãu de a-ºifundamenta ideile literare pe o sociologieromâneascã în «Istoria civilizaþiei românemoderne» apare cu atât mai curios.”8, expli-cã I. Negoiþescu, apropiindu-se de adevãra-ta dimensiune a operei sociologice a luiLovinescu. „Adevãrul este cã aceastãlucrare doctrinarã s-a nãscut din trebuinþeteoretice implicite criticii lovinesciene, cidin situaþia ei istoricã datã, din nevoiapolemicã de a o justifica faþã cu tendinþeleliterare ale vremii, reprezentate prin sãmã-nãtorism, poporanism ºi neojunimism.”9

Am trecut, aºadar, în revistã câteva re-cenzii contemporane, e adevãrat, din per-spectiva criticii literare. Schema ideologicãpropusã presupune, din aceastã perspec-

5 Ibidem.6 Andrei Grigor, Eugen Lovinescu – Breviar, Ed. Aula, Braºov, 2002, p. 11.7 I. Negoiþescu, Despre E. Lovinescu, Ed. Paralela 45, Piteºti, 1999, p. 40.8 Ibidem, p. 26.9 Ibidem, loc.cit.

73

Pentru o reevaluare a sociologiei lovinesciene

tivã, plasarea operei sociologice dedicatesincronismului la fundamentul poziþionãriipromoderniste a criticului Lovinescu în li-teraturã. E. Simion este cel care surprindeaceastã poziþionare în paginile operei dedi-cate lui Lovinescu: „Prejudecata e atât deputernicã ºi atât de rãspânditã încât nici maitârziu, când discuþiile s-au închis, tratatelede specialitate nu iau în seamã „Istoria civi-lizaþiei române moderne.”10 ªi aceasta dinaceeaºi poziþie, a criticului literar, care însã adedicat suficiente eforturi pentru a studiasociologia lovinescianã. La rândul sãu,Pompiliu Constantinescu apropie dimensi-unea primordial sociologicã a operei lovine-sciene: „Cu aceste restricþiuni asupra carac-terului literaturii române, pe care d.Lovinescu vrea s-o alãture ritmului mo-dernist, în baza imitaþiunii, sterile în artã,menþionãm încã o datã varietatea ºiprezentarea criticã a materialului, caracterulsociologic, obiectiv al explicãrii procesuluide formaþie a civilizaþiei române, compre-hensiunea largã ºi puterea de construcþiesinteticã a operei analizate.”11 Perspectiva seîndreaptã, aºadar, sociologia lovinescianãcapãtã amploarea cuvenitã, pe care E.Simion o aºazã la locul ei: „Istoria civiliza-þiei este o lucrare polemicã de ideologie ºichiar, prin câteva din ideile ei, de filosofie aculturii. Punctul de vedere sociologic e întot momentul depãºit (...). Punctul de ple-care e acela al unui ideolog al culturii.”12

Plecãm, prezentând toate aceste recenzii,de la premisa cã teoria sincronismului nu eîn niciun fel conceputã sã stea ca simplufundament al concepþiei literare promoder-niste a criticului. Primul motiv pe care îl ofe-rim este disproporþionalitatea dintre mijlocºi scop. Lovinescu nu ar fi avut nevoie de oteorie sociologicã ºi holisticã pentru a-ºisusþine ideile literare. Ar fi fost de ajuns sãadere declarativ la una din tezele socio-logilor vremii pentru a oferi fundament teo-

retic modernismului ºi urbanismului literarpe care le apãra. Teoria sincronismului do-vedeºte amploare ºi erudiþie, iar intenþianedeclaratã de a o aºeza ca fundament alîntregului sãu curent literar nu se rãsfrângeîn niciun moment din vreo paginã a acesteilucrãri. Încercãm sã rãsturnãm în acest mo-ment, nu în întregime, întreaga viziune aoperei lovinesciene, militând însã pentrunecesitatea perspectivei independente asu-pra teoriei sincronismului, din prismaîntregii sale opere.

Pentru a putea surprinde importanþaoperei lovinesciene în epocã, trebuie sã ape-lãm la incursiunea asupra perioadei ºi ob-servarea efervescenþei ideologice a momen-tului. „Cu condiþii nou create în urmafãuririi statului naþional unitar, Româniatrãia perioada trecerii de la o societate emi-namente agrarã la una industrialã. A fost unproces de o mare încleºtare dramaticã, pre-supunând rãsturnãri ale unor habitudini ºiaºezãminte de douã ori milenare.”13, creionaistoricul literaturii Zigu Ornea implicaþiileepocii. Curentele tradiþionaliste se fortifi-caserã, mai ales dupã experienþa moder-nizãrii þãrii, publicistica era în cea mai mareparte aservitã lor, luãrile de poziþie erau maiîncordate ca oricând, mai ales în deceniul altreilea, când opera lovinescianã dedicatãsincronismului sociologic îºi face apariþia pescenã. „Actul ivirii „Istoriei civilizaþiei ro-mâne moderne” se produce, aºadar, înaceastã atmosferã încordatã, lucrarea repre-zentând un moment capital în disputa deidei angajatã între cele douã orientãri.”14

Precizarea ne pare deosebit de importantã,deoarece ea subliniazã cu adevãrat impor-tanþa ivirii „Istoriei civilizaþiei române mo-derne”.

Din aceastã perspectivã, a „atmosfereiîncordate” care pentru Zigu Ornea atinseseîn deceniul al treilea interbelic apogeul ei,lucrarea lui Lovinescu, dedicatã civilizaþiei

10 Eugen Simion, op.cit., p. 87.11 Pompiliu Constantinescu, în art. E. Lovinescu: Istoria civilizaþiei române moderne, vol. I ºi II, în E. Lovinescu

interpretat de ..., Ed. Eminescu, Bucureºti, 1973, p. 99-100. 12 Eugen Simion, op.cit., p. 88.13 Zigu Ornea, Tradiþionalism ºi modernitate în deceniul al III-lea, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1980, p. 315.14 Idem, Studiu introductiv la Istoria..., p. X.

74

Dorin Dobra

române moderne, vine pe scena dezbateriicu un suflu nou ºi o construcþie ideologicãcomplexã ce înglobeazã toate argumentaþi-ile de pânã la ea. Întregul eºafod sociologic,pe care Lovinescu îl abordeazã astfel, dãdovadã ºi de ermetism ºi preocupare pentrudetalii. Ar pãrea cã nicio problemã nu estenedezbãtutã, iar calitatea autorului de aîntrevedea toate implicaþiile conexe ar fitotalã. Imitaþia, dacã ar fi sã revenim la ea, efuncþionalã atunci când e integralã. Tocmaiintegralitatea ei exclude posibilitatea evolu-þionismului. Automat, o astfel de imitaþie seproduce de sus în jos, adicã de la superior lainferior. Iar în aceste condiþii, formele fãrãfond au un caracter pozitiv, atâta timp câtinstituþiile ºi legile pot crea comportamentenoi. Pentru cã literatul devenit sociolog nuuitase sã precizeze la locul ºi momentulpotrivit: „Drumul de la culturã la civilizaþienu este ireversibil.” ªi astfel cercul de impli-caþii se închide, într-un ermetism logic ceconferã operei în întregul ei credibilitateºtiinþificã.

Avem astfel, douã premise ce stau sã nesusþinã asumpþia din titlul articolului:

prima e aceea cã, prin teoria sa, Lovinescu,departe de a fi doar literat, se înscrie în dis-puta majorã a timpului sãu – aceea dintretradiþionaliºti ºi moderniºti, vãdit de parteacelor din urmã. A doua constã tocmai în car-acterul cu adevãrat ºtiinþific al operei sale:eruditã, cuprinzãtoare, structuratã logicimpecabil, „Istoria civilizaþiei române mo-derne” e o operã ce se adaugã ca un „sum-mum” întregii demonstraþii promodernisteºi revoluþionare. Având la bazã nuanþe con-ceptuale ca distincþia dintre culturã ºi civi-lizaþie, construitã pe concepte ca interde-pendenþã, imitaþie, adaptare, preluândorientarea revoluþionarã, opusã evoluþionis-mului, propunând ideologia ca fiind priori-tarã înaintea miºcãrilor economice, sincro-nismul se prezintã cu adevãrat ca „teoriesociologicã comprehensivã”. O teorie aºa-dar, ce meritã a fi evaluatã dintr-o perspec-tivã independentã de finalitãþi literare, fãrãca de aici sã piardã vreo parte implicatã.Rãmân câºtigate însã, atât locul lui Lovi-nescu în dezbaterea ideologicã a vremii, câtºi sincronismul ca teorie asupra evoluþieicivilizaþiei române.

75

Lucrul e de-nþeles : nimic nu e mai tur-burãtor decât sã trebuiascã, la fiecare pas, sãfaci un pariu privind rostul lumii, ºimiºcarea noastrã pe hartã nu e mai puþinsupusã acestei spaime a lipsei de direcþie, arãtãcirii, ceea ce-nseamnã, în ultimãinstanþã spaima de risipire, spaima risipiriisingurului bun adevãrat cu care am fostmiluiþi : viaþa noastrã. În geografia noastrãindividualã un punct (dar numai unul) estecert ºi indiscutabil : cel al naºterii. De undedouã atitudini posibile care þin, probabil dedestin, de chemarea lãuntricã a fiecãruia, deenergia moºtenitã, dar ºi de intensitateaspaimei de a nu ne irosi viaþa. Ne agãþãm cudisperare de locul naºterii noastre pe care-lputem defini în fel ºi chip dar care rãmânenedezminþit, sub diferite înfãþiºãri, punctulîn jurul cãruia totul e haotic. Este reperulfaþã de care tot restul e îndepãrtare,înstrãinare.

Dacã însã, din motive multe, ºi de faptfãrã importanþã (pentru cã nu valoarea lorîn sine conteazã, ci realitatea lor de com-bustibil interior) întorci spatele acestui ha-zard care te-a azvârlit pe lume la cine ºtie cemargine a unui þinut oarecare, singuraºansã de a scãpa senzaþiei insuportabile derãtãcire este de-a-þi fixa o "capitalã" fantas-maticã, trasând astfel o linie dreaptã întrepunctul naºterii ºi cel unde þi se pare cã tre-

buie sã ajungi.Copilãria ºi tinereþea mea s-au clãdit pe

de o parte în jurul unui penibil sentiment de„exterioritate”, de exil într-un loc unde nuse-ntâmpla nimic (Galaþiul meu portuar ºiindustrial). Mi-amintesc cu strângere deinimã pentru tatãl meu (fiu de þãrani rãzeºi,devenit magistrat ºi refuzând, dupã 1948, sãmai ia o slujbã, preferând sã mã creascã)care trebuie sã fi suferit când îi reproºam cuhohote ca refuzase, pe vremuri, un post încapitalã îngropându-mã ºi pe mine, careabia venisem pe lume, într-o provincie dis-perantã. Pe de altã parte, mi-am petrecutcopilãria ºi tinereþea cãldind o geografiemiticã a cãrei capitalã era Parisul. NuBucureºtiul (ºi cu atât mai puþin Moscova)pentru cã am avut încã din ºcoalã senzaþia(„intuiþia” ?) cã societatea care ni se prop-unea era strâmbã ºi trebuia distrusã (nupentru reînvierea celei dinainte, încã ºi maistrâmbã – sau la fel de strâmbã –, ci pentruca istoria sã poatã merge înainte), ºi cãopoziþia mea fiind radicalã nu voi puteaniciodatã scrie ºi publica aici (s-a vãdit cãam avut dreptate: în ciuda încercãrilor ºi abunãvoinþei editorului Marin Preda,romanele mele n-au fost acceptat de cen-zurã). Parisul ºi nu Roma pentru cã latini-tatea nu mi se pãrea ispititoare prin sine, ºivârfurile Renaºterii nu fuseserã egalate de

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

De-"acasã"la Paris (II)

In adolescence, when one who cannot settle up with his place of birth tries to create an intellectu-al geography, I could not make from Bucharest the city of my spiritual growth, because its com-munist chains. Paris represented a virtual region of personal development because one is able to make a free spiritual journey there. I chose to live in Paris because in adolescence it was the capi-tal of my inner country. Keywords: spiritual journey, Bucharest, Paris, communism.

Abstract

76

Virgil Tãnase

scriitorii mai noi. America în nici un caz (laacea vârstã nu-i citisem pe Faulkner,Steinbeck sau Tennessee Williams care, dealtfel, n-ar fi putut decât sã mã descurajezede-a bãjeni cãtre o þarã atât de vitregã pen-tru om). Nici Berlinul – dacã nu sunt, niciazi, un admirator al lui Goethe, îmi ducmeseria de scriitor dupã poveþele luiThomas Mann, dar Berlinul, la acel momentera un oraº închis în teritoriul sovietic ºiviaþa literarã germanã împãrþitã întreMunchen, Frankfurt, Viena... AtunciLondra? De ce nu, dar nu era Parisul care, înanii cinzeci inventa Noul roman, Noua crit-icã, Noul val din cinematografie, teatrulabsurdului, antropologia structurala.Parisul unde-þi puteai pune paºii în cei aituturor marilor scriitori ai lumii care, ori-care le-ar fi fost limba, toþi îºi cam fãcuserãvecul între Montmartre ºi Montparnasse.Vãzut de departe, Parisul era un loc deexaltare intelectualã, era un loc spre careputeam sã mã îndrept întinzând o linie

dreptã de-acasã pãnã acolo. Scãpam astfelde o mie de îndoieli private, liberându-micugetul pentru altele, mai rodnice poate,mai chinuitoare dar ºi mai adevãrate.

Nu am plecat din România „fugind” deun regim politic (în Franþa n-an cerut azilpolitic ºi mi-am pãstrat întotdeauna cetãþe-nia românã, pe care, culmea – ºi semn rãu –mi s-a cerut s-o „redobândesc” dupã 1989 !).Am ajuns la Paris pentru cã tot omul (totintelectualul) trãieºte într-o geografie spiri-tualã (arbitrarã ºi de care este singurresponsabil) prin care încearcã sã punã undram de ordine într-o lume înspãimântã-toare prin haosul ei. Nu locuiesc Parisul realcãruia îi ºtiu acum ºi prostia ocoºã (aici,spunea Flaubert încã acum o sutã cinzeci deani, ca sã reuºeºti trebuie sã fii „ºic”) ºimãrginirile, ci într-un Paris construit deBalzac ºi de Proust, de Hemingway ºi Joyce,de Marquez, de zeci ºi zeci de spirite ilustrecare m-ajutã sã iau de pe mine senzaþia rãtã-cirii.

77

Academia Românã reprezintã expresiadorinþei unor valoroºi oameni de culturã caaceastã instituþie sã devinã o voce impor-tantã în societate ºi sã reuneascã personali-tãþi din mediul academic din þarã ºi apoi dinîntreaga lume.

Eforturile acestora, tot mai ample ºi maienergice, ce au premers Unirii Principatelor,au condus la înfiinþarea de societãþi, uniuni,asociaþii, atenee, cenacluri, menite sã con-tribuie la promovarea culturii naþionaleprin propagarea conºtiinþelor, dezvoltareaînvãþãmântului, promovarea pe diferite cãia literaturii, ºtiinþei ºi artelor.

O incursiune istoricã ne aduce în peisajmai multe societãþi culturale, precum cele dela Braºov (1821), Bucureºti (1844), Sibiu(1881), Cernãuþi (1862), care au fost createînainte de apariþia Academiei Române.Apariþia lor, dar mai ales cei ce le-au condusºi promovat, au încurajat ideea înfiinþãriiunei instituþii unice care sã reuneascã celemai importante personalitãþi culturale ale þã-rii, dupã modelul academiilor occidentale.Se poate spune cã existau deja academiiapãrute în secolul al XVII-lea în Þara Româ-neascã (la Bucureºti, circa 1689) ºi în Mol-dova (Iaºi, 1707), care ulterior s-au transfor-

mat în primele universitãþi româneºti.Statutul Academiei a apãrut sub formã

de proiect în anul 1860, dupã care a urmat operioadã de pregãtire, când s-au fãcut ºiprimele donaþii. Locotenenþa Domneascã aaprobat la 1 aprilie 1866 regulamentul pen-tru formarea Societãþii literare române, înurma propunerii fãcute de C.A. Rosetti,document contrasemnat de V.A. Urechia:„În mijlocul preocupãrilor de reforme gene-ratoare ale þãrii noastre, nu trebuie sã uitãmceea ce datorãm limbii ºi literaturii noastrenaþionale. Limba poporului român, eternadovadã a latinitãþii noastre, reclamã impe-rios cultul ei sub pedeapsa de a nu maiputea servi de vehicol cugetãrii naþionale înnoua sa dezvoltare’’ (Academia Românã -Informaþiuni asupra trecutului ºi membrilor sãi,1903).

Deschiderea lucrãrilor primei ºedinþe la1/13 august 1867 a fost o manifestare cu largecou în toate mediile ºi a condus la adop-tarea numelui de Societatea Academicã Ro-mânã. Sesiunea festivã inauguralã a avut locsub preºedinþia premierului interimar ªte-fan Golescu. Cu acest prilej, societatea a fostdeclaratã Societatea Academicã Românã, cusediul la Universitatea din Bucureºti. Aceas-

Alina STOICESCUAcademia Românã ºi Academia

Regalã Spaniolã de ªtiinþeEconomice ºi Financiare - traiectorii

de dezvoltare ºi colaborare

Culturã ºiecomomie

The author mentions some information about the histories of the Romanian Academy and theSpanish Royal Academy of Economy and Financies. In additions to this, she speaks about the rela-tion between the two associations. For example, Jaime Gil Aluja, the president of the Iberian insti-tution is honorific member of the Romanian Academy. It is also important to know that TudorPostolache and Mugur Isarescu are honorific members of the Spanish Royal Academy of Economyand Science. Keywords: Romanian Academy, Spanish Royal Academy of Economy and Financies, Jaime GilAluja, Tudor Postolache, Mugur Isãrescu.

Abstract

78

Alina Stoicescu

ta, pânã în 1890, când noua instituþie se vamuta în localul propriu. Totodatã, au fostadoptate statutele elaborate între timp, princare urmau sã se constituie cele 3 secþiuni:literar-filologicã, istorico-arheologicã, aºtiinþelor naturale.

Prima persoanã care a ocupat funcþia depreºedinte al Societãþii Academice Române afost Ion Heliade-Rãdulescu (pânã la 1august 1870). Noua instituþie urma sã devi-nã nu numai un înalt for ºtiinþific, ci ºi oinstituþie reprezentativã a unitãþii culturalea poporului român.

Procedura iniþialã de alegere a mem-brilor se realiza prin decrete succesive, ceidesemnaþi fãcând parte din rândul intelec-tualilor fruntaºi. În etapa urmãtoare, s-arecurs la alegerea membrilor prin vot secret,la propunerea unor membri fondatori.Noua instituþie astfel creatã ºi-a desfãºuratactivitatea folosindu-se în bunã mãsurã deuzanþele academice franceze.

Cu tot entuziasmul ºi optimismul iniþial,activitatea acestei noi entitãþi s-a confruntatcu dificultãþi. Mai cu seamã în primul dece-niu al existenþei sale, progresele au fostdestul de reduse, activitatea limitându-seexclusiv la traduceri.

Se manifestau, totodatã, un sentiment depesimism împãrtãºit de unii dintre membri,indiferenþa, absenteism în sânul societãþiiacademice, deplasare, lipsa de interes în cepriveºte participarea la întrunirile peri-odice.

La data de 9 iunie 1948, printr-un decretal Prezidiului Marii Adunãri Naþionale,Academia Romanã s-a transformat în insti-tuþie de stat sub denumirea de AcademiaRepublicii Populare Române. În patrimo-niul noii instituþii create de guvernul de in-fluenþa comunistã intrau toate bunurile mo-bile ºi imobile ale Academiei de Medicinã ºiale Academiei de ªtiinþe. Dupã cãderearegimului comunist din þara noastrã, s-adecis revenirea la denumirea originalã,respectiv Academia Românã.

Academia se compune din membri titu-lari, membri corespondenþi ºi de onoare, toþialeºi pe viaþã. Calitatea de membru poate fiacordatã ºi post-mortem. Atât membrii

corespondenþi, cât ºi membrii titulari suntcei ce înainteazã propuneri pentru primireade noi membri corespondenþi. Pentru viito-rii membri titulari, propunerile pot veninumai din partea celor ce sunt deja titulari,iar candidaþii trebuie sã fie din rândul mem-brilor corespondenþi. Exigenþele privindadmiterea sunt deosebit de ridicate. În urmamai multor consultãri ºi evaluãri, adunareageneralã decide prin vot secret acordareastatutului de membru.

În prezent, Academia are un numãr de83 de membri titulari, 82 corespondenþi ºi129 membri de onoare (28 din þarã ºi 101 dinstrãinãtate).

Academia Regalã de ªtiinþe Economice ºiFinanciare din Spania a avut o altã traiecto-rie de-a lungul timpului. Aceasta îºi are ori-ginea într-un organism creat la sfârºitul se-colului al XIII-lea, care se ocupã de proble-me maritime ºi cele de naturã comercialã.

Bazele instituþiei consacrate cercetãriieconomice au fost puse în 1758, când regeleFederico al VI-lea a înfiinþat prin decretregal Real Junta Particular de Comercio -organism reprezentativ pentru activitateaeconomicã, al cãrui scop era acela de a stu-dia ºi a propune modalitãþi concrete pentrua face faþã realitãþilor complexe ale epocii.

Miºcãrile politice ºi sociale petrecute înSpania, confruntãrile militare ºi întrepã-trunderile dintre diverse culturi din secoleleXIX-XX ºi-au lãsat o amprentã puternicãasupra instituþiilor acestei þãri, multe dintreele dispãrând ºi reapãrând ulterior într-oformã nouã.

Remodelarea Academiei de Comerþ laînceputul secolului al XX-lea a fost bineprimitã de mediile intelectuale. Astfel apareSocietatea Academicã de Cercetare Econo-mico-Financiarã în anul 1940, aceastã insti-tuþie cãpãtând, un an mai târziu, denumireade Academia de ªtiinþe Economice ºi Finan-ciare.

Denumirea actualã - Academia Regalãde ªtiinþe Economice ºi Financiare - dateazãdin 3 ianuarie 1958, când, prin Ordinul mi-nistrului Educaþiei Naþionale, este aprobatãºi recunoscutã oficial existenþa acestei insti-tuþii de învãþãmânt cu caracter ºtiinþific.

79

Culturã ºi economie

Este singura Academie Regalã din Spaniacare îºi are sediul la Barcelona.

Statutul Academiei a fost aprobat prinDecretul Regal din 7 decembrie 1979, prilejcu care instituþia a trecut sub patronajulMajestãþii Sale Regele Juan Carlos. Un anmai târziu, suveranul spaniol a primit Me-dalia de Onoare.

În ciuda frãmântãrilor sociale ºi financia-re generate de intrarea Spaniei în UE ºi tre-cerea la moneda EURO, instituþia ºi-a con-servat identitatea ºi valorile. În cadrul vizi-tei Majestãþii Sale Juan Carlos la Academie,la 16 februarie 2004, acesta ºi-a exprimat

dorinþa ca importantul for sã continue sãdesfãºoare o activitate intensã de cercetareîn domeniile economic ºi financiar, ,,propa-gând lumina cunoaºterii ºi în alte þãri’’.

Academia de astãzi are o legãturã strân-sã cu instituþii similare din alte þãri ºi men-þine o colaborare intensã cu oameni de ºtiin-þã de pe cinci continente, organizând peri-odic sesiuni de comunicare ºtiinþificã, semi-narii ºi conferinþe.

Colaborarea permanentã cu AcademiaRomânã a condus la primirea în AcademiaRegalã Spaniolã de ªtiinþe Economice ºiFinanciare a douã mari personalitãþi din

80

Alina Stoicescu

þara noastrã. Membrii corespondenþi dinRomânia sunt: academicianul Tudorel Pos-tolache (din februarie 2007) ºi academicia-nul Mugur Isãrescu (din noiembrie 2007).Conform Statutului Academiei Regale sepot accepta maximum doi membri cores-pondenþi dintr-o þarã strãinã, în aceastã si-tuaþie fiind doar România ºi Franþa.

Licenþiat ºi doctor în economie din anul1959, Tudorel Postolache a fost primit înAcademia Românã ca membru corespon-dent (1974), devenind membru titular 16 animai târziu.

Printre funcþiile publice deþinute de aces-ta s-au numãrat cele de director general alInstitutului Naþional de Cercetãri Econo-mice, preºedinte al Consiliului ªtiinþific alInstitutului Naþional de Cercetãri Econo-mice (1990-1991), preºedinte al Comisieiînsãrcinate cu elaborarea strategiei privindînfãptuirea economiei de piaþã în România(1990), reprezentant permanent al Românieila CAER (1990-1991), preºedinte al Comisieide elaborare a strategiei naþionale depregãtire a aderãrii României la UE (1995).

Tudorel Postolache a ocupat ºi funcþia deAmbasador extraordinar ºi plenipotenþiarîn Marele Ducat de Luxemburg, avânddoua mandate: februarie 1992 - iunie 1996,septembrie 2000 - octombrie 2005. Din iunie1996 pânã în august 1997, a fost Ambasadoral României în Canada.

Ceremonia de primire a lui TudorelPostolache în Academia Regalã de laBarcelona a avut loc la 15 februarie 2007,discursul de recepþie intitulându-se Sur lesreflections coexistantes au tournant des mil-lenaires. Quelques reflections epistemologiques.

Mugur Isãrescu, fost prim-ministru ºieconomist de prestigiu mondial, ocupãfuncþia de Guvernator al Bãncii Naþionaledin septembrie 1990. În anul 2001, a fost alesmembru corespondent al Academiei Ro-mâne, devenind în anul 2006 membru titu-lar al acestui prestigios for ºtiinþific al þãriinoastre. Este singurul economist strãin carea fost ales membru în douã academii spani-ole: Academia Regalã a Doctorilor dinSpania ºi Academia Regalã de ªtiinþe Eco-nomice ºi Financiare din Spania.

Ultimul membru primit, la 15 iunie 2010,în Academia din Barcelona este economistulnorvegian Fynn Kydland, laureat al Pre-miului Nobel pentru economie în anul 2004.

De remarcat este faptul cã, la rândul sãu,Jaime Gil Aluja, preºedintele AcademieiRegale de ªtiinþe Economice ºi Financiaredin Spania, a devenit membru de onoare alAcademiei Române la 7 februarie 1995.

Profesor la Universitatea “Rovira i Vir-gili” din Reus (Spania), la Facultatea deªtiinþe Economice a Universitãþii din Bar-celona, ºef al Departamentului de Economiedin cadrul aceleiaºi universitãþi ºi vicepre-ºedinte al Academiei Regale a Doctorilor înªtiinþã din Catalonia, acad. prof. univ. dr.Jaime Gil Aluja este, totodatã, membrucorespondent la numeroase entitãþi acade-mice din SUA, Franþa, Rusia, Belarus, Azer-baidjan, Muntenegru ºi România. A primitnumeroase ordine, medalii sau titluri, pres-tigioasa sa activitate fiind jalonatã ºi de ointensã muncã de editare ºi traducereºtiinþificã, de organizare a peste 40 de con-grese ºi conferinþe ºtiinþifice internaþionale.

Printre distincþiile primite în România senumãrã ºi titlul de Doctor Honoris Causa alUniversitãþii de Vest Timiºoara, decernat la22 aprilie 2009, prilej cu care acad. MugurIsãrescu a rostit cuvinte de apreciere laadresa preºedintelui Academiei Regalespaniole: “Dincolo de o carierã ºtiinþificã,profesorul Aluja este un devotat prieten alRomâniei, þarã pe care o considerã, alãturide Spania natalã, o frontierã latinã aEuropei”.

Cele douã instituþii academice, din Ro-mânia ºi Spania, reprezintã un potenþial“consilier” al autoritãþilor de stat, pe bazaexpertizei existente în cadrul ambelorentitãþi, ca ºi în rândul membrilor lor, carepot sã vinã cu sugestii bazate pe informaþieºtiinþificã ºi sã contribuie la soluþionareaunor probleme de larg interes în cele douãstate. Rãmâne îndreptãþitã opinia luiAnghel Saligny, care definea Academia cafiind "arbitrul suprem", "farul luminatorcare sã arate ºi sã lumineze drumul bun deurmat ºi cãile rele de ferit".

Vladimir Ghika (II) Întortocheate sunt căile biograficului...

Documents

Transcript of Vladimir Ghika (II) Întortocheate sunt căile biograficului...