Vitaminele sunt substanţe indispensabile organismului uman, care în cantităţi mici asigură creşterea, dezvoltarea şi funcţionarea normală a acestuia.

Vitaminele sunt de origine exogenă (din afară), deoarece organismul uman nu are capacitatea de a sintetiza vitaminele necesare, astfel că este obligatoriu aportul de vitamine prin hrană.

Organismul îşi procură vitaminele ca atare sub formă biologic activă, sau sub formă inactivă de provitamine. Provitaminele sunt precursori ai vitaminelor, care devin biologic active după o transformare chimică în organism (ex. Carotenii funcţionează ca provitamine ale vitaminelor A).

Pentru buna sa funcţionare, organismul are nevoie de o anumită doză zilnică de vitamine. Insuficienţa sau lipsa acestora provoacă dezechilibre în funcţionarea normală a organismului.

Carenţele: Hipovitaminozele (lipsa parţială a unor vitamine); Avitaminozele (lipsa totală a unor vitamine).

Factorii care generează carenţe în vitamine pot fi:- de natură exogenă – alimentaţie deficitară în vitamine;- de natură endogenă

- defecte de asimilaţie;- defecte de absorbţie;- necesităţi crescute în anumite perioade ale vieţii (creştere, sarcină, lactaţie, efort fizic intens, alcoolism cronic);- boli infecţioase sau distrugerea florei microbiene (de regulă prin administrarea de antibiotice).

Există situaţii în care pot apărea hipervitaminozele. Ele se datorează prezenţei unui exces de vitamine în organism, fie datorită alimentaţiei bogate în vitamine, fie datorită neutralizării lor.Ex. – consumul de alimente bogate în vitamine în mod excesiv (ficat, untura de peşte, morcov);

- terapia intensivă, abuzivă cu vitamine.

Formele de manifestare pot fi:- uşoare şi reversibile;- grave (intoxicaţii).

1

Vitaminele se împart în 2 categorii:

1. vitamine hidrosolubile (majoritatea termolabile, stabile în mediul acid şi instabile în mediul bazic, care nu pot fi depozitate în organism ca rezerve).

Ex.: vitaminele din grupul B, vitamina C, PP, H, etc.2. vitamine liposolubile (în cea mai mare parte substanţe termostabile,

rezistente faţă de acţiunea acizilor şi bazelor şi pot fi depozitate în anumite organe şi utilizate ulterior, în cazul în care cantitatea lor in organism este mai mare decât cea necesară).

Ex.:A, D, E, K.

Vitaminele hidrosolubile

Vitamina B1 = vitamina anti-beri-beri, antinevritică, tiamina.Se găseşte în – seminţe nedecorticate de cereale (grâu, porumb, orez), ficat, rinichi, inimă, muşchi de porc.Carenţa în B1 se manifestă prin astenie, tulburări gastro-intestinale, polinevrite, mişcări necoordonate, atrofie musculară, însuficienţă cardiacă, dereglări de reproducere şi lactaţie. Carenţele mari produc dereglări ale SNC (sistemului nervos central), însoţite de spasme, convulsii, paralizii.

Vitamina B2 = riboflavina.Se găseşte în – seminţe germinate, leguminoase, ficat, rinichi, muşchi, lapte, gălbenuş de ou.A fost descoperită şi în retina peştilor unde are importanţă în procesul vederii.Carenţa se manifestă prin: încetinirea creşterii, alopecie, dermatite, conjunctivite, blefarite, opacitatea difuză a corneei urmată de cataractă, atrofie testiculară, alterări ale structurii tiroidei, tulburări nervoase.Excesul de B2 determină apariţia de crampe musculare nocturne ale gambelor, asociată cu poliurie.

Vitamina B3 = acid pantotenic.Se găseşte în toate organismele. La om este produs şi de flora intestinală bacteriană. Carenţa de vitamina B3 se manifestă prin tulburări gastro-intestinale, dermatite şi alte leziuni cutanate, tulburări musculare, apetit scăzut, atrofia glandelor suprarenale, depigmentarea, descuamarea, alopecia, deshidratarea organismului şi altele.

Pantenolul (alcoolul corespunzător acidului pantotenic) este utilizat frecvent în tratamente dermatologice şi cosmetice. Mai este indicat în arsuri, cicatrizarea plăgilor, inflamaţii ale căilor respiratorii superioare.

Vitamina B6 = piridoxina, adermina.Surse – prezintă o largă răspândire în structurile vegetale şi animale (muşchiul cardiac, muşchiul scheletic, lapte, ficat).

2

Carenţa – în prima perioadă apare insomnia, iritabilitate, nervozitate excesivă, dureri abdominale, iar la copii avitaminoza este însoţită de contracţii convulsive, scade ritmul de creştere la copii;

- creşterea în greutate a unor organe (rinichi, ficat, glande suprarenale), hipertrofie şi dilatarea cordului.B6 este recomandată în tratamentul afecţiunilor cardiace (infarct, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă), în afecţiuni musculare (distrofie, dureri musculare, greutate la efort), în afecţiuni neurologice (insomnie, epilepsie, Parkinson), afecţiuni dermatologice. La gravide se recomandă în caz de vărsături şi greţuri excesive.

Vitamina B12 = ciancobalamina, cobalamina.Surse – ficat, rinichi, ouă, lapte, muschi. Produsele alimentare de origine vegetală nu conţin această vitamină.Carenţa – simptomele unei carenţe de B12 au fost depistate numai la vegetarieni. Carenţa de B12 duce la apariţia unei anemii foarte grave = anemia pernicioasă, care se caracterizează prin formarea de hematii anormale, exagerat de mari (macrocite). În aceste condiţii, hematiile pierd caopacitatea de a fixa oxigenul şi de a-l transporta la ţesuturi. Absorbţia vitaminei B12 este condiţionată de existenţa unei proteine secretată de mucoasa gastrică şi care formează cu B12 un complex = factor intrinsec. Sub această formă vitamina B12 va fi transportată şi absorbită la nivelul intestinului. Absenţa sau starea modificată a proteinei gastrice constituie cauza primară a anemiei pernicioase.Excesul de B12 duce la apariţia de poliglobuluieşi ami rar la apariţia unei stări alergice.

Vitamina PP = nicotinamidă, factor pelagropreventiv.Surse – există o largă răspândire în structurile vegetale şi animale. Cantităţi mari se găsesc în ficat, rinichi, muschi.Carenţa – duce la apariţia unei boli grave (pelagra), o dermatită particulară, de lungă durată, însoţită de dereglarea activităţii tractului gastro-intestinal (diaree), inflamarea mucoasei cavităţii bucale şi a limbii, în cazuri grave apar perturbări SNC (pierderea memoriei, demenţă, halucinaţii).

Pelagra este determinată în primul rând de regimul alimentar deficitar, respectiv subnutriţie, şi survine la persoanele care au ca aliment de bază porumbul sau melasa din trestie de zahăr. Boala e agravată de alcoolismul cronic.Excesul de PP determină tulburări respiratorii, digestive, nervoase, tulburări ale glandelor endocrine.

Vitamina H = biotina.Surse – se găseşte în gălbenuş de ou, rinichi, ficat, tomate. Carenţa – descuamarea fină a pielii şi apare în cazuri de consum zilnic şi excesiv de ouă crude. Albuşul de ou conţine o proteină numită avidină, care posedă o

3

activitate mare pentru biotină, pe care o blochează, cu formarea unui compus inactiv. Excesul (hipervitaminoza) duce la apariţia steatozei hepatice.

Acid para-aminobenzoic = PABA.- contribuie la asimilarea şi deci utilizarea eficientă a acidului pantotenic;- poate fi sintetizat de organismul uman.

Surse: răspândit în structuri vegetale şi animale (rinichi, ficat, muşchi, drojdie de bere, cereale integrale, orez, tărâţe, germeni de grâu, melasă).PABA ntervine în procesul de creştere, stimulează sinteza vitaminei B3 şi a vitaminei H, intervine în metabolismul fierului, protejează vitamina E şi acizii graşi esenţiali din organism împotriva oxidării, protejează pielea de efectul nociv al radiaţiilor.Carenţa de PABA duce la decolorarea părului. Aceasta apare prin administrarea îndelungată de sulfamide, sau prin deficit alimentar de PABA.Excesul – dozele mari au efecte toxice manifestate prin: greaţă, vărsături, febră, acidoză, afectare hepatică sau erupţii cutanatre.

Vitamina C = acid ascorbic, factor antiscorbutic.Este una din cele mai răspândite vitamine din natură.Surse – se găseşte în cantitate mare în plante: lămâi, portocale, mandarine, măceşe, coacăze negre, mărar, ardei roşu, ceapă, lucernă, pătrunjel, spanac, vinete, varză roşie, conopidă.Pentru om este necesar un aport zilnic de vitamina C de aproximativ 30 mg (vit C-zi).Excesul de vitamina C nu se acumulează în organism, ci se elimină prin urină.Vitamina C are rol în formarea fibrelor de colagen, intervine în formarea ţesutului osos, participă la biosinteza hormonilor sexuali, având rol în procesul de reproducere, măreşte rezistenţa organismului faţă de infecţii.Carenţa (hipovitaminoza C):

- perturbarea utilizării fierului în organism duce la anemie feriprivă;- hemoragii subcutanate, vindecarea dificilă a rănilor;- pierderea dinţilor, infecţii dentare;- leziuni osoase;- oboseală;- stoparea procesului general de creştere a organismului;- diminuarea capacităţii de adaptare la condiţiile de stres;- creşterea susceptibilităţii la infecţii virale şi bacteriene.

Excesul de vitamina C se manifestă prin eliminarea urinară de acid ascorbic, iar în cazuri grave pot apărea insomnii, stări de excitaţie, dureri musculare şi formarea de calculi, in special cei de oxalat.

Scorbutul (avitaminoza C) apare destul de rar în ţările dezvoltate. Pe măsură ce scorbutul se manifestă clinic, lipsa vitaminei C perturbă procesele de sinteză a substanţelor ce intră în compoziţia ţesuturilor conjunctive, a oaselor, dinţilor, apar hemoragii, leziuni osoase. Gingiile se inflamează, devin spongioase, friabile, sângerează abundent la leziuni minore.

4

Pot apărea hemoragii spontane mai ales la nivelul picioarelor, hemoragie bulbară conjunctivală.

Este una din cele mai puţin toxice substaţe cunoscute, pentru că este bine tolerată de organism, excesul fiind eliminat pri urină.

Vitaminele liposolubile

Vitaminele A = retinoli.În alimente, vitaminele A se găsesc atât ca atare, cât şi sub formă de

provitamine (caroteni), care sunt de origine exclusiv vegetală.Cele mai bogate surse de vitamina A sunt: ulei de peşte, ficat, laptele şi

derivatele sale, gălbenuş de ou, ulei de palmier. Vitamina A are rol în:

- procesul de creştere, previne apariţia unor leziuni la nivelul epiteliilor şi mucoaselor;

- funcţionarea normală a aparatului genital, în spermatogeneză, în reproducerea normală, prevenind avorturile;

- rol antiinflamator, creşte rezistenţa organismului;- intervine în funcţionarea normală a aparatului vizual.

Carenţe de vitamina A:- uscarea şi ulcerarea corneei şi conjunctivei;- xeroftalmie cu senzaţia de corp străin;- keratomalacie (necroza corneei);- apare un epiteliu keratinizat;- la copii – infecţii respiratorii şi diaree;- calculi renali;- hemeralopie (incapacitatea ochiului de a se adapta la întuneric) = „orbul

găinilor”;- infecţii gingivale;- scăderea secreţiilor glandelor lacrimale şi sebacee (uscarea pielii),

sudoripare;Excesul (hipervitaminoza A):

- intoxicaţii;- prurit cutanat, perturbarea creşterii părului;- dureri osoase, cefalee;- hipertensiune craniană;- la nou-născuţi – inflamarea fontanelei (datorită creşterii presiunii

intracraniene), vomă;- aportul crescut de vitamina A stimulează resorbţia osoasă, astfel, în

sarcină, apar deformaţii osoase la nou născut.

5

Vitamina D = calciferol, vitamine antirahitice.Este adusă în organism sub formă de provitamine = steroli. Predomină în lapte, piele, unde sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete sterolii sunt convertiţi în vitamina D3. Surse – vitamina D se găseşte în cantităţi importante în: ulei de peşte, gălbenuş de ouă, carnea peştilor marini, unt, ciuperci.

Sunt cunoscute 5 vitamine D: D2, D3, D4, D5, şi D6. Cea mai activă şi cea mai importantă pentru organism este D3. Carenţa de vitamina D3 duce la apariţia unei boli numită rahitism, care se caracterizează prin:

- calcifierea incompletă a oaselor cu deformarea acestora (osteomalacie);- osteoporoză – oasele au aspect spongios;- muşchii scheletici îşi pierd tonicitatea şi de asemenea este afectată

musculatura netedă, cu scăderea tranzitului intestinal şi a preoceselor biochimice de la acest nivel;

- tetania survine în carenţa acută de vitamina D, datorită scăderii accentuate a calciului în sânge. Este însoţită de o hiperiritabilitate a SN şi se tratează de regulă prin administrarea de gluconat de calciu (mai rar de clorură de calciu).

Excesul (hipervitaminoza D):- se manifestă prin graţă, vărsături, anorexie, diaree, poliurie;- decalcifiere osoasă, ionii de calciu din sistemul osos sunt eliberaţi în

sânge cu apariţia de hipercalcemie care duce la depunerea de calciu în ţesuturi şi apariţia calculilor.

Vitamina E = tocoferoli, vitaminele fertilităţii, antisterilităţii.Surse – ulei de germeni de grâu, ulei de arahide, ulei de măsline, migdale, nuci, morcovi, mazăre.

În organismul uman predomină în ţesutul adipos, glandele suprarenale, ficat, placentă. Vitaminele E sunt substanţe uleioase, frecvent de culoare galbenă, absorbţia lor se realizează la nivelul intestinului subţire, în prezenţa acizilor biliari. Dintre vitaminele E, cea mai importantă este α-tocoferolul.Carenţe de vitamina E:

- tulburări ale funcţiei de reproducere;- pierderea mobilităţii spermatozoizilor;- avort;- anemie hemolitică;- encefalopatii;- tulburări vasculare.

Excesul:- slăbiciune, graţă, oboseală, diaree;- aterarea funcţiei ovariene;- tendinţa de hemoragie (apare o perturbare a coagulării sângelui).

6

Vitamina K = filochinone, vitaminele coagulării.Surse – lucernă, spanac, varză, fasole, conopidă.La om vitamina k este sintetizată în cantitate mare la nivelul intestinului gros de către flora intestinală.

Vitamina K este absorbită în prezenţa sărurilor biliare şi este depozitată în cantităţi scăzute în ficat şi sânge.

Vitamina K joacă un rol fundamental în procesul de coagulare a sângelui şi participă la sinteza protrombinei. Indicele de protrombină este important deoarece nivelul scăzut al său induce creşterea timpului de coagulare a sângelui, cu apariţia de fenomene hemoragice.Carenţa:

- echimoze, epistaxis, hemoragii gastro-intestinale;- creşte riscul de fracturi;- creşte riscul de complicaţii aterosclerotice.

Excesul de vitamina K:- vitaminele K naturale sunt lipsite de toxicitate, în schimb, vitaminele k sintetice produc simptome de intoxicare, manifestate prin: vărsături, convulsii, cianoză, depresia respiraţiei.

7