Universitatea din Bucureşti Facultatea de Litere Departamentul de Științe ale Comunicării An universitar 2015-2016 Semestrul I Program de masterat Modele de Comunicare şi Relaţii Publice Disciplina: Comunicare vizuală Titular de curs: conf. univ. dr. Laura Mesina Seria 2014-2016 Argumentaţie

Practicile de comunicare și de Relaţii Publice sînt dependente în lumea contemporană de imagine, așa cum sînt în continuare dependente și de cuvînt. În ce raport stă însă imaginea construită deliberat cu ceea ce percepem prin simţuri şi cu ceea ce, în chip intenţionat, prezentăm ca fiind relevant din tot ceea ce percepem? Altfel spus, care este relaţia dintre imaginea folosită în practicile de construcţie a unui mesaj şi ceea ce e vizibil, perceptibil, pentru noi toţi, în mod imediat? Între decupajul intenţionat, parte componentă a vizualului (rezultat al unei selecţii, conştiente sau nu, datorate unui subiect uman) și vizibil, ceea ce vedem „cu ochiul liber”? Poate fi numită ea, imaginea, un punct de confluenţă între cele două regimuri, de trecere dinspre ce percepem în mod comun cu toţii şi ce devine semnificativ poate doar pentru unii, printr-o emfatizare a sensului?

Relaţiile Publice şi publicitatea, fenomenul comunicării în ansamblul lui lucrează cu toate cele trei staze, cu registrul vizibilului (o formă a cunoaşterii comune), cu registrul vizualului (o formă a cunoaşterii dirijate) şi cu imaginea (formă şi expresie a cunoaşterii şi a interpretării) - aceasta din urmă ca unitate de culisare între cele două registre, dar şi de conjuncţie a lor. Tot ea este cea care indică modul în care este semnificat ceea ce percepem, modul în care este încărcat cu o anumită ideologie sau mesaj, semnificaţie, simbol ‒ ceea ce încadrează Visual Communication ca metodă în studiul imaginii, din actuala Visual Culture.

În lumea contemporană, registrul vizualului a devenit permisiv pentru orice reprezentare sau imagine, de la naştere la crimă (online!), de la seducţie la ameninţare şi şantaj, de la iubire la ură. În acelaşi timp, este permisiv şi pentru orice personalitate, dar şi pentru orice individ comun, fără nici o constrîngere de expresie sau de manifestare.

Vorbim despre rezultatul unei schimbări radicale petrecute tîrziu după cel de-al doilea război mondial, mai exact din anii 1960-1970; „pictorial turn” (după W.J.T, Mitchell) la care s-a ajuns totuşi treptat, dar care a provocat o fractură istorică şi culturală (inclusiv tehnologică) fără precedent şi ireversibilă. Ea nu schimbă doar statutul imaginii, manevrabilitatea sa, funcţiile şi impactul emoţional şi cognitiv pe care le are, ci deschide registrul vizibilităţii în mod infinit şi nediferenţiat. Şi nu e doar cazul internetului, al vieții publice, ci şi al spaţiului public ‒ spaţiul lumii, „satul global”, astăzi devenit „oraşul planetar”, cel care îşi cultivă la fel de atent grădinile edenice şi wall street-urile financiare.

Noua utopie care ne bîntuie şi ne fascinează, care ne mobilizează forţele creative, corpul, inteligenţa, lume perfectă către care tindem cu toate „harnaşamentele” tehnologice lipite de trupul nostru, în avion, în metrou, la serviciu, în spaţiul privat, este creată prin obsedantele butoane sau ecrane ataşate degetelor noastre, devenite digiteyes (după N. Mirzoeff), vocii noastre, prin care ne cautăm să ne facem prezenţi în viaţa celuilalt, să intrăm marcant în memoria celuilalt. Eroul de fiecare zi este personajul digital pe care îl „actualizăm” continuu, fie confirmînd aşteptările şi cerinţele societăţii noastre concurenţiale, fie căutînd să le infirmăm, printr-un gest de frondă sau ca formă a boemiei. Comunicarea liberalizată, democratică, a fiinţei noastre se face prin inserturi numerice, permanent, prin internet, telefon etc., atunci cînd stăm locului sau atunci cînd ne deplasăm. Cu privirea blocată în ecranul mobilului sau al „tabletei”, nu îl mai privim pe celălalt, aşa cum nu mai privim spaţiul pe care îl străbatem. Nu sîntem preocupaţi decît de ceea ce „vindem”, noi sau despre noi, prin tehnologia online-ului.

2

Cu trupul în Bucureştiul biroului în care citiţi aceste rînduri, dar cu viaţa spirituală dependentă de „Silicon Valley” (reală sau metaforică), sîntem de fapt produşii inconştienţi ai unei mixturi realitate-virtual. Să nu ne amăgim, nu mai folosim astăzi tehnologia doar pentru a comunica şi a ne exprima un punct de vedere, cum fac şi eu acum, ci pentru a ne reprezenta, mereu altfel, identitatea. De la afişarea pe stradă a ultimului model de telefon mobil, pînă la afirmarea unor înalte abilităţi de prelucrare a imaginii, abandonăm, în fapt, tot mai mult şi mai dramatic, realitatea locului în care trăim, a corpului de care doar ne folosim ca să suporte „construcția tehnologică”, pe noi; devenim orbi la frumuseţea, căldura, povestea, drama, bucuria oraşului în care trăim.

Turismul contemporan, aşa cum se desfăşoară, în România şi dinspre România, ține indiscutabil şi de o problemă de comunicare şi de Relaţii Publice. Este, de asemenea, o problemă corelată cu marea noastră (in)cultură vizuală, cu dezinteresul total faţă de locul vieţuirii noastre fizice, cu care normal ar fi să avem o relaţie naturală, de cunoaştere şi de adaptare reciprocă.

Bucureştiul e o necunoscută pentru noi. E şi un pariu pierdut pînă acum pentru orice tentativă de branding. Incultura administraţiei locale nu poate rămîne însă fără replică din partea mediului de profesionişti în branding cultural. Nu e suficient să acuzi că celălalt nu are specialitatea ta (da!, nu o are, nici tu pe a lui, de administrator), deci că nu se pricepe. În acest caz, al oraşului nostru, cu atît mai mult. A-i vorbi celui de lîngă tine despre Bucureşti, sau vîlceanului, sau clujeanului, sau parizianului, sau spaniolului, înseamnă a-i vorbi despre corpul oraşului tău, în fond, și despre corpul tău. Despre cultura ta, despre maturitatea ta, despre capacitatea de a controla realitatea, de a o construi, de a desfide moartea lucrurilor şi a trupurilor, clădindu-ţi o existenţă frumoasă, împreună cu întreaga ta comunitate, pentru tine şi pentru familia ta, pentru semenii tăi. Este lecţia simplă a unei societăţi mature, din care pretindem că vrem să facem parte. Dar nu recunoaştem că noi înşine nu sîntem încă aşa.

Bucureştiul are nevoie să îi spunem povestea, ca să îl ducem mai departe cum se cuvine, cum merită.

Noi avem nevoie să ne spunem povestea, reîntorcînd-ne în realitatea pe care numai noi o putem face cum ne-o dorim.

Celălalt („străinul”) are nevoie să îi spunem cine sîntem. El e curios, vrea să ştie, el spune bine şi clar cine e, în istorie, dar şi astăzi. Nu e datoria lui să ajungă să ne studieze identitatea, să ne cureţe oraşul, să ne pavoazeze străzile sau să ne refacă vitrinele.

Noi, el, altul putem fi doar turişti încîntaţi în acest oraş, dar doar noi avem datoria (şi dreptul!) să îi cultivăm, să îl primenim și să îi redăm povestea. Pentru că ne-am cîştigat acest drept în timp, trebuie doar să decupăm din ceea ce vedem ceea ce poate fi semnificativ pentru un loc, o stradă, o casă, un cartier. Noi avem ştiinţa de a pune în cheia spectacolului de RP poveştile mute ale Bucureştiului. Şi tot noi trebuie să ajungem la maturitatea cu care să vedem cine, nu ce, ne priveşte din locul înspre care noi privim. Să reîncepem să privim locul. Locul nostru. O problemă de cultură vizuală, de comunicare vizuală, de cultură profesională de RP.

Vă invit, timp de un semestru, să studiem împreună problemele prezentate mai sus, să

dezbatem, să gîndim împreună, să ne întrebăm şi să căutăm răspunsuri sau să stîrnim alte întrebări, să trecem realitatea prin interpretarea noastră şi să ne reîntoarcem la ea, însă îmbogăţită cu ideile noastre. Vă învit să încheiem lecţiunile noastre cu un proiect de echipă (ce altceva mai sănătos pentru RP decît dialogul?), de campanie de branding pentru un cartier, o stradă, un palat al Bucureştiului, pentru un tip de arhitectură, un muzeu, un artist bucureştean. Vom avea ocazia să vorbim despre proiect, în continuarea modulelor de curs, în cadrul laboratorului din ianuarie 2015, pe care l-am intitulat, cum altfel?, CIVITAS (latinescul cetate).

Gîndiţi-vă la cel de lîngă voi, de acum, sau la cel care a făcut istoria Bucureştiului, la un loc, la o casă anume, la ceva mărunt sau măreţ. Căutaţi să spuneţi povestea pentru voi sau pentru un alt bucureştean, pentru un focşănean sau pentru un portughez. Veţi vorbi, astfel, despre spaţiul în care trăim cu toții, pur întîmplător, în timpul singurei noastre vieţi. Măcar o singură campanie de branding proiectată de voi, din dragoste şi din respect pentru acest oraș. Din dragoste şi din respect pentru noi înşine.

3

TEMATICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE 1. Prezentare generală. Organizarea activităţii de curs şi a laboratorului CIVITAS. 2. Cultura vizuală contemporană I Bibliografie:

Mitchell, W.J.T. „The Pictorial Turn” (pp. 11-34), în Picture Theory, Chicago, University of Chicago Press, 1994.

3. Cultura vizuală contemporană II Bibliografie:

Mirzoeff, Nicholas. „Global visual cultures. Paradox and comparison” (pp. 1-16) şi „The division of the sensible” (pp. 17-20), în An Introduction to Visual Culture, New York, Routledge, 1999

Mirzoeff, Nicholas. ”The subject of visual culture” (pp. 3-23), în The Visual Culture Reader, New York, Routledge, 1998.

Mitchell, W.J.T. „Showing seeing. A critique of visual culture” (pp. 86-101), în Mirzoeff, Nicholas, The Visual Culture Reader, New York, Routledge, 1998

4. Comunicarea vizuală - metodă de analiză în cultura vizuală contemporană. Prezentare generală. Analize Bibliografie:

Elkins, James. „Introduction. The concept of visual literacy, and its limitations” (pp. 1-9), în Visual Literacy, ed. J. Elkins, New York, Routledge, 2008.

Van Leeuwen, Theo și Gunther Kress, „Visual and verbal literacies” (pp. 2-22), în Reading Images, Victoria, Deakin University Press, 1990 [sau cap. 1 din Reading Images. The Grammar of Visual Design, London, Routledge, 2006]

Van Leeuwen, Theo. „Semiotics and iconography” (pp. 92-118), în Theo Van Leeuwen şi Carey Jewitt (ed.), Handbook of Visual Analysis, London, SAGE, 2001

5-7. Metoda de analiză a comunicării vizuale. Dicţionar de termeni şi exemple Bibliografie:

Van Leeuwen, Theo, Gunther Kress. Reading Images. The Grammar of Visual Design, London, Routledge, 2006 (cap. 2-9)

Bell, Philip, „Content analysis of visual images” (pp. 10-34), în Theo Van Leeuwen şi Carey Jewitt (ed.), Handbook of Visual Analysis, London, SAGE, 2001

8-9. Comunicarea vizuală şi semioticile sociale Bibliografie:

Jewitt, Carey, Rumiko Oyama, „Visual meaning: A social semiotic approach” (pp. 134-156), în Theo Van Leeuwen şi Carey Jewitt (ed.), Handbook of Visual Analysis, London, SAGE, 2001 /

Lister, Martin Liz Wells, „Seeing beyond belief: Cultural studies as an approach to analysing the visual” (pp. 61-91), în Theo Van Leeuwen şi Carey Jewitt (ed.), Handbook of Visual Analysis, London, SAGE, 2001

Poster, Mark, „Visual studies as media studies” (pp. 67-70), în Journal of Visual Culture, 2002, vol. 1, London, SAGE

4

10-11. Curs-Laborator CIVITAS: Comunicarea vizuală în turismul societăţii actuale. Bucureşti Lucrări (orientative) de specialitate pentru laborator: Individualismul în lumea contemporană

1. Louis Dumont, Essais sur l’individualisme. Une perspective anthropologique sur l’idéologie moderne, Editions du Seuil, Paris, 1983

2. Alain Renault, Era individului. Contribuţie la o istorie a subiectivităţii, Ed. Institutul European, Iaşi (ed. fr. 1989)

3. Michel Maffesoli, Le temps des tribus. Le déclin de l’individualisme dans la société de masse, Ed. Meridiens Klincksieck, Paris, 1988

Loc şi mobilitate în lumea post(post)modernă 1. Michel Maffesoli, La transfiguration du politique. La tribalisation du monde postmoderne, Ed. La

Table Ronde, Paris, 2002 (prima ed. 1992) 2. Michel Maffesoli, Du nomadisme. Vagabondages initiatiques, Ed. Librairie Générale Française,

1997 3. Marc Augé, Pour une anthropologie de la mobilité, Ed. Payot & Rivages, Paris, 2009 4. Marc Augé, Non-places. An introduction to supermodernity, Ed. Verso, London/New York, 2008

(ed. fr. 1995) 5. Peter Conrad, Modern Times, Modern Places. Life & Art in the 20

th Century, Ed. Thames &

Hudson, London, 1999 6. Titu Popescu, Estetica mişcării, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007

Turismul actual 1. Armando Montanari, Turismo urbano. Tra identità locale e cultura globale, Ed. Bruno Mondadori,

Milano, 2008 2. Maria Claudia Brucculeri, Semiotica per il turismo, Ed. Carocci, Roma, 2009 3. Francesco Giordana, La comunicazione del turismo tra immagine, immaginario e immaginazione,

Ed. FrancoAngeli, Milano, 2010 New Media

1. Dan Harries (ed.), The New Media Book, British Film Institute, London, 2002 2. Lev Manovich, The Language of New Media, The MIT Press Cambridge, Massachusetts London,

2001 3. Assunción Lopey, Marian Neţ (ed.), Real and virtual cities. Intertextual ant Intermedial

Minsdcapes, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009 Istoria Bucureştiului

1. Dinu C. Giurescu, Istoria Bucureştilor, Ed. Vremea, 2010 (ed. revăzută 1979) 2. Giuseppe Cinà, Bucarest dal villaggio alla metropoli. Identità urbana e nuove tendenze, Ed.

Unicopli, Milano, 2005 Semiotica oraşului:

1. Isabella Pezzini, Immagini quotidiene. Sociosemiotica visuale, Ed. Laterza, Bari, 2008 2. Gianfranco Marrone, Isabella Pezzini, Senso e metropoli. Per una semotica posturbana, Ed.

Meltemi, Roma, 2006 3. Gianfranco Marrone, Nicolà Dusi, Giorgio Lo Feudo, Narrazione ed esperienza. Intorno a una

semiotica della vita quotidiana, Ed. Meltemi, Roma, 2007 4. Gianfranco Marrone, Isabella Pezzini, Linguaggi della città. Senco e metropoli II. Modelli e

proposte di analisi, Ed. Meltemi, 2008 Oraşul cotidian:

1. Augustin Ioan, Ciprian Mihali, Dublu tratat de urbanologie, Ed. Ideea Design & Print, Cluj-Napoca, 2009

2. Ciprian Mihali, Anarhia sensului. O fenomenologie a timpului cotidian, Ed. Ideea Design & Print, Cluj-Napoca, 2001

3. Ciprian Mihali, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului, Ed. Ideea Design & Print, Cluj-Napoca, 2001

5

Cerinţe pentru absolvirea cursului-laborator

I. Prezenţă la curs de minimum 50% şi participare activă la dezbateri – 2 pct. din notă/punctajul final.

II. Un referat scris, pentru un text din bibliografia obligatorie a cursului. Studiul va fi un comentariu aplicat, analitic, cu suport de imagine, al problemelor şi al termenilor propuşi de text. Se acordă max. 3 puncte din nota finală, în funcţie de calitatea prezentării, a argumentării, de cunoaşterea problemelor propuse în text. Regulile de (tehno)redactare sînt cele care se utilizează la disertație.

III. un proiect de echipă (max. 3 masteranzi) sau individual: în continuarea

laboratorului CIVITAS, echipa sau persoana va prezenta proiectul unei campanii de Relaţii Publice şi comunicare (inclusiv platformă de comunicare online) pentru promovarea turistică a unui aspect legat de identitatea Bucureştiului (la alegere: cartier, stradă, palat, muzeu, personalitate, meserie tipică locală, aspect geografic, produs etc). Se acordă max. 5 puncte din notă/punctajul final, în funcţie de calitatea proiectului, a contribuţiei personale, a calităţii propunerii pentru comunicarea vizuală şi a argumentării acesteia.

Precizări cu privire la proiect: Cele 5 puncte pentru proiectul de echipă se obțin astfel:

III.1. Raportul comun (max. 4 puncte din notă/punctajul final, dintre care 1 punct din oficiu) pentru proiectul de echipă va fi redactat şi predat în scris la data susţinerii conform următoarei scheme (obligatorii):

1. problema identificată şi stadiul ei; alte date relevante (aprox. ½ pag.); 2. metodologiile de documentare-cercetare; bibliografii utilizate (aprox. ½ pag.); 3. argumentarea soluţiei propuse prin proiect (aprox. ½ pag.); 4. strategia proiectului, includerea sa într-o campanie mai amplă (unde este cazul), corelarea

comparativă cu alte iniţiative reale; publicuri vizate (aprox. 1 pag.); 5. prezentarea proiectului (aprox. 1,5 pag.), care să includă obligatoriu (separat) şi o propunere

pentru comunicarea vizuală (imagine statică sau scenariu pentru un spot); 6. efecte scontate în urma implementării proiectului (aprox. 1 pag.); 7. comentariu asupra contribuţiei proiectului la cultura vizuală urbană (aprox. 1 pag.)

III.2. Fiecare masterand va preda în scris un raport individual (max. 1 punct din notă/punctajul final) cu privire la contribuția personală în proiect (aprox. 1 pag.).

Precizări cu privire la prezentarea proiectului de echipă:

Proiectul de campanie de RP şi comunicare va fi prezentat oral de membrii echipei în baza unui suport vizual, timp de max. 10 minute. Fiecare prezentare va fi comentată de grupa de studiu (5 minute). Fiecare membru al echipei să aibă o intervenţie de 5 minute la prezentarea proiectului de echipă. Nota/punctajul final se obține astfel: - referat individual din bibliografie (3 pct.) + raportul comun pentru proiectul de echipă (3 pct.) + raportul individual privind contribuția personală la proiect (1 pct.) + 2 pct. prezență min. 50% SAU examen pentru prezență <50% + 1 pct. din oficiu. Pentru consultaţii: email: lauradiana.mesina@gmail.com; laura.mesina@litere.unibuc.ro