ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA „ VASILE ALECSANDRI ” DIN BACĂU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

BIOLOGIE

Calea Mărăşeşti, nr. 157, Bacău, 600115

Tel. ++40-234-542411, tel./ fax ++40-234-571012

www.ub.ro; e-mail: stiinte@ub.ro

FITOPATOLOGIE-FIZIOLOGIA NUTRIŢIEI ŞI DEZVOLTĂRII PLANTELOR

-proiect-

Coordonator:

Prof. univ. dr. Ioan Viorel Raţi

Studentă:

BIOLOGIE,GRUPA 331

Bacau

2013

PREVENIREA ŞI COMBATEREA

VIROZELOR LA PLANTE

Cuvinte cheie:

Prevenire=evitare, iei măsuri

Combatere= a lupta împotriva

Prevenirea şi combaterea la plante

Generalităţi

Virozele sunt boli infecţioase şi contagioase cu efect generalizat asupra plantelor, produse

de procariote cunoscute sub numele de virusuri.

Studiul acestor boli a făcut progrese în ultimele decenii.Această categorie de boli la

plante a fost observată din 1575(vărgarea lalelelor), descrisă pentru prima dată în 1859(mozaicul

tutunului).Primul tratat în care sunt descrise o serie de viroze ale plantelor apare în 1937 sub

îngrijirea lui K.Smith, după care într-un număr remarcabil de lucrări, se completează cunoştinţele

despre etiologia, caracteristicile biochimice, modul de diseminare simptomele, prevenirea şi

combaterea acestor agenţi infecţioşi.

Transmiterea virusurilor

În natură virusurile se transmit de la plantele bolnave la cele sănătoase prin seminţe,

bulbi,tuberculi, prin intermediul solului, insectelor.

Patografia virozelor plantelor

Virozele plantelor se pot manifesta printr-un număr mare şi variat de simptome: cloroza,

mozaicul,necroza ţesuturilor, deformări ale organelor

plantelor(încreţirea,răsucirea,asimetria,scurt nodarea), atrofii şi hipertrofii(tumori) etc.

Combaterea şi prevenirea virozelor

Ţinând cont de pagubele produse de viroze plantelor în general şi a celor de cultură în

special, se recomandă să se aplice o serie de măsuri de prevenire şi combatere a acestor categorii

de boli.

În a 2a jumătate a secolului XX s-a produs o concepţie de protecţie a plantelor , faţă de

boli şi dăunători, “lupta integrată”(BARTLETT şi STERN), denumire înlocuită cu “sistemul de

combatere integrate”(S.C.I)- BAICU şi SĂVESCU, 1986.

SCI are la bază următoarele măsuri şi metode:

control fitosanitar al culturilor măsuri biologice(bioterapia) măsuri agrofitotehnice metode şi mijloace fizico-mecanice măsuri chimice, se aplică în completare la măsurile de mai sus.

Măsurile agrofitotehnice

Pregatirea terenului.

Pentru asigurarea unor condiţii optime de creştere şi dezvoltare a plantelor este necesar să se pregătească terenul de cultură conform cerinţelor fitotehnice.

Drenarea terenului

Multe boli ale plantelor sunt favorizate de excesul de umiditate, de aceea este necesară drenarea terenului,pentru scurgerea excesului de umiditate.

Rotaţia culturilor(asolamentul)

Aplicând o rotaţie raţională cu plante care nu au agenţi fitopatogeni comuni culturile nu

sunt atacate de agenţi patogeni acumulaţi în sol, aceştia in timp vor dispărea.

Aplicarea amendamentelor

Pe terenurile acide se aplică amendamente calcaroase.

Fertilizarea raţională

În cele mai multe cazuri plantele fertizate rational devin mai rezistente la atacul unor boli.

Îngrăşămintele cu azot măresc sensibilitatea plantelor faţă de boli şi modificări în structura celulară.

Îngrăşăminte fosfatice şi potasice măresc rezistenţa plantelor la boli, determinând îngroşarea cuticulei şi grăbirea maturităţii plantelor.

Microelementele(B, Cu, Mn, Mo, Zn, şi Fe) au un rol important. Carenţa sau excesul unor elemente sau microelemente în sol pot provoca boli fiziologice.

Folosirea erbicidelor şi a regulatorilor de creştere

Influenţează asupra agenţilor fitopatogeni

Sămânţă sănătoasă şi material sănătos

Evitarea imbolnăvirii cu viroze se realizează prin plantarea cu sămânţă şi material săditor sănătos, obţinute din culture rezistente sau tolerante la boli.

Condiţionarea şi depozitarea corespunzătoare a materialului semincer

Prezintă o mare importanţă pentru menţinerea stării de sănătate. Trebuie acordată o deosebită atenţie condiţionării seminţelor înainte de depozitare.

Pe lângă măsurile menţionate mai sus importante în combatere sunt şi arăturile de vară şi de toamnă, distrugerea samulastrei, adâncimea de semănat sau de plantat, desimea plantelor, irigarea culturilor, lucrările de întreţinere a culturilor, purificarea loturilorsemincere.

Metode şi mijloace fizico-mecanice

Prin metode şi mijloace fizico-mecanice( căldură, lumină, lumină solară, iradidere, electricitate) şi prin simple acţiuni mecanice se poate contribui la combaterea unor boli la plante.

Folosirea mijloacelor mecanice

Aici sunt cuprinse operaţiuni effectuate manual sau cu unelte( curăţirea trunchiului pomilor) sau cu maşini (sortarea seminţeolor) cu care se îndepărtează boabele afectate.

Tratamente termice( termoterapia)

Cu ajutorul focului se distrug resturile de plante bolnave pentru a înlătura focarele de infecţii.Prin căldură se sterilizează solul din sere. Căldura se fooseşte de asemenea, pentru devirozarea pomilor.

Folosirea lumini solare(helioterapia)

Lumina solară poate fi folosită în vederea combaterii unor agenţi fitopatogeni, atât curativ cât şi preventive.

Folosirea radiaţiilor(radioterapia)

Radiaţiile sunt folosite la dezinfectarea seminţelor şi a organelor vegetative.

Mijloace şi metode biologice(bioterapia)

Combaterea biologică a agenţilor fitopatogeni se poate realiza prin bacteriofagie, hiperparazitism, antagonismul dintre microorganism, prin utilizarea de antibiotic şi fitoncide şi premunizarea plantelor împotriva bolilor virotice.

Folosirea bacteriofagilor

Metode de aplicare a bacteriofagilor împotriva bacteriilor fitopatogene sunt diferite: prin înmuierea seminţelor sau a rădăcinilor răsadului în culturi de bacteriofagi.

Folosirea antibioticelor şi fitoncidelor

Antibioticele produse de unele ciuperci şi bacterii sunt folosite la tratarea seminţelor, tratarea solului sau a plantelor în vegetaţie.

Măsuri chimice(chimioterapia)

Problemele care se ridică în cayul combaterii chimice se referă la: aplicarea tratamentelor la avertizare cu produse selective, la toxicitatea unor produse.

Produsele fitofarmaceutice pot avea acţiune preventive, curativă şi endoterapeutică.

Din categoria produselor fitofarmaceutice fac parte: Sulful şi compuşii săi, produse pe bază de Cupru, Mercurul şi compuşii săi.

Sulfatul de Cu(piatra vânătă)

Este o soluţie apoasă ce conţine cca 98% sulfat de Cu folosită în combaterea bacteriozelor,micozelor.

Bibliografie

1. PROF.DR. MIHAI MITITIUC, IAŞI 1994, Fitopatologie, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”

2. C. GHEORGHIEŞ,BUCUREŞTI 1989, Fitopatologie, Editura “Didactică şi Pedagogică”

3. DR.GH. POPESCU,BUCUREŞTI 1993, Fitopatologie, Editura “Tehnică”

Dintre aceste măsuri menţionăm:

alegerea terenului potrivit fiecărei culturi,

aplicarea cu stricteţe a asolamentului şi a rotaţiei culturilor,

lucrările solului să se facă la timp şi de bună calitate,

respectarea epocii optime de semănat sau de plantat,

aplicarea măsurilor de igienă culturală,

folosirea de seminţe şi material săditor,

folosirea de soiuri rezistente.

Toate aceste măsuri au rol profilactic, împiedică apariţia şi extinderea bolilor virotice şi

reduc la minimum pierderile.

Pe lângă măsurile profilactice pot fi aplicate şi o serie de măsuri curative în combaterea

virusurilor fitopatogene. Dinre care mentionăm:

Termoterapia (utilizată în viticulture, pomicultură, floricultură cu rezultate bune)

Folosirea culturilor de ţesuturi

Combaterea insectelor vectoare

Folosirea chimioterapiei(în condiţii experimentale sau pe scară restrânsă).

Combaterea infecţiilor virotice la materialul săditor pomicol se realizează prin tratamente

termice. Temperaturile ridicate (40-49 grade Celsius), inactivează mai uşor virusurile decât

cele scăzute. Majoritatea virusurilor fitopatogene îşi pierd capacitatea de infecţie la 55-70

grade,dar rezistă foarte bine şi la -180grade.

Un număr mare de virusuri fitopatoogene se transmit prin intermediul insectelor.

Insectele sugătoare, odată cu sucul celular absorb şi o cantitate de virusuri pe care o pot

transmite aceloraşi specii de plante gazdă sau altora.

Virusurile fitopatogene îşi pierd capacitatea de infecţie dacă se expun la o serie de

substanţe ca acidul azotos, formaldehida, perhidrolul sau se supun iradierii cu raze X, raze

ultraviolete sau unde ultrascurte.