Oraºul Iaºi, capitalã a României în anii 1916-1918

Virgiliu Z .Teodorescu

„Ca un bãtrân cuminte, Iaºul aºteaptã, mereu aºteaptã o soartã maibunã. Trecut prin toate, zile bune ºi zile grele, a rãmas închis în sine.Nu cunoaºte ura, nici faþã de cei pe care i-a înãlþat ºi apoi îl uitã. Înschimb întotdeauna primeºte cu dragoste pe cei care vin la el.Trecutul i-a fost glorios. Se cuvine ca viitorul sã fie la fel”.

(Ion Simionescu, Oraºe din România)1

Comunicarea de faþã are ca obiectiv evocarea împrejurãrilor istoricedramatice care au fãcut ca, în pragul iernii anului 1916, sã fie pãrãsitãcapitala þãrii, Bucureºti; a urmat un exod al instituþiilor, al unor întreprinderi,al unei mari pãrþi din populaþia oraºelor din Oltenia ºi Muntenia, nevoitã sãse refugieze în Moldova ºi mai ales la Iaºi. Pe aceastã cale s-a ajuns la osupra-populare ce a provocat situaþii excepþionale. Mai mult, acestora li sealãtura un masiv contingent al armatei ruse care, prin veleitãþi, compor -tament, prin intenþii declarate sau abil ascunse, au contribuit la o degradare avieþii, dar ºi a tot ce era patrimoniul oraºului. Numãrul instituþiilor evacuate,enorma creºtere a numãrului de vehicule de tonaje ce depãºeau capacitateaportantã a pavimentului strãzilor oraºului, au provocat respectivelor cãirutiere adevãrate cratere, fiind un pericol ºi pentru starea clãdirilor limitrofeºi a cetãþenilor de pe trotuare. Cu un stoicism demn pentru românul aflat laananghie, toate impedimentele au fost suportate în amintitul interval de timp,deºi deteriorarea oraºului devenise o expresivã situaþie la tot pasul. Speranþaîn ziua de mâine a fost catalizatorul energiilor întru depãºirea acestor situaþii.Revenirea la starea de nebeligeranþã, reîntoarcerea instituþiilor în Bucureºti,a oamenilor grãbiþi de a revedea ce s-a ales din agoniseala anterioarã,presupunea cã de a doua zi localnicilor le vor fi facilitate condiþiile pentruvindecarea „rãnilor” provocate de starea de rãzboi ºi astfel vor fi treptatînlãturate, permiþând o rapidã refacere a zestrei oraºului. Au trecut ani buniºi acþiunile aºteptate fie cã n-au fost întreprinse, fie cã se desfãºurau cu înceti -nitorul, consumând banul contribuabilului fãrã a se putea constata eficienþa

Semnatar articol166

mãsurilor adoptate. Într-o asemenea situaþie, academicianul Ion Simionescu,a adresat guvernului o justificatã întrebare, de la tribuna Parla mentuluiRomâniei, privitoare la preocuparea pentru soarta Iaºului postbelic. Acþiunileîntreprinse în deceniul al patrulea au fost totuºi limitate, fiecare înfãptuiregenerând speranþe de mai bine. Un moment generator de mare entuziasm afost declanºarea organizãrii unei mari expoziþii la Iaºi, pe Copou. Pentruaceasta urma sã fie valorificat unui teren arid, care a fost transformat într-unspaþiu cu o bogatã vegetaþie ºi cu mai multe construcþii ce au gãzduitsectoarele componente ale expoziþiei. Au trecut anii ºi respectiva zonã estedefinitã astãzi drept Parcul Expoziþiei. Intenþii ºi planuri au fost la ordineazilei, însã declanºarea crizei financiare de amploare, cu tot ce a fost pentruRomânia o frânare a propãºirii dupã anii refacerii, a încetinit avântulpreconizat. Anii ce au urmat depãºirii crizei au fost generatori de lucrãri deanvergurã din punct de vedere edilitar, urbanistic, peisagistic. Ne limitãm laa aminti edificarea importantei clãdiri Fundaþiei Regale Regele Ferdinand I cao apreciere a Suveranului, ce a trãit în ambianþa Iaºului clipele de încordare –în condiþiile marilor presiuni ale inamicului – dar ºi a comportamentelor deneloialitate din partea celor care se considerau a ne fi aliaþi. Au fost aniiperioadei interbelice marcaþi de acest proces de refacere, de înlãturare a tuturorefectelor distructive, treptat oraºul Iaºi recãpãtându-ºi menirea de CapitalãCulturalã a României.

Evenimentele de naturã militarã din cel de al doilea deceniu al secoluluial XX-lea au reclamat, de la individ, societate, formaþiune statalã, definireaunei poziþii. Complexitatea problemelor generate de zbuciumatul trecut impunearomânilor sã-ºi clarifice obiectivele, pentru a ajunge la o unitate de vederinecesarã, la momentul oportun. Anii de îndelungate discursuri, adeseori sterile,trebuiau sã facã loc logicii soluþiilor. Cei mai activi militanþi pentru reîntregireaneamului românesc acþionau pentru a le clarifica2 tuturor de ce ºi cu cinetrebuia sã fim aliaþi pentru a putea, ca prin propriile eforturi ºi sacrificii, sãobþinem realizarea marelui ideal. Un accent deosebit s-a pus pe ceea ce erau,la timpul respectiv, mijloacele de mediatizare, cãrora cei mai activi militanþile revendicau3 a fi oneºti ºi clari în exprimare pentru ca publicul cititor sã nuse confrunte cu idei confuze.

Implicarea4 României în conflagraþia mondialã, a început în august 1916,printr-o acþiune ofensivã care a vizat teritoriul Transilvaniei. Armata românãs-a aflat în mare dificultate atunci când forþele inamice au acþionat simultan,cu forþe sporite, atât dinspre nord-vest cât ºi din sud, având atât o dotare netsuperioarã, precum ºi experienþa anterioarã dobânditã pe câmpurile de luptã.Aceastã conjugatã acþiune ale forþelor Puterilor Centrale a presupus depunerea

Titlu articol 167

unor eforturi5 pentru menþinerea aliniamentului Munþilor Carpaþi, al Dobrogeiºi al ºenalului Dunãrii. O suitã de alþi factori interni ºi externi au facilitatpenetrarea inamicului, în toamna anului 1916; acesta a dobândit capacitãþisporite, obligând armata românã sã se retragã succesiv, cedând teritoriul Olteniei,Munteniei inclusiv a Capitalei6. Iminenta ocupare a Bucureºtiului a impus oamplã acþiune de evacuare7 a instituþiilor Statului. Au fost evacuate ºi uneleîntreprinderi capabile sã asigure producerea unor materiale necesare rezistenþeiºi viitoarelor acþiuni militare. Evacuarea a impus ºi o amplã pribegire alocuitorilor8. Deplasarea se realiza mai ales pe calea feratã, fiind uzitate însãºi cãile rutiere. A fost folosit orice mijloc de transport, inclusiv carul cu boi;semnificativ în acest sens este exemplul lui Alexandru Vlahuþã9, grijuliul protectoral tezaurului „Grigorescu”, pe care-l deþinea în colecþia sa. Evacuarea s-a efectuat10

în condiþiile iminentei apropieri a frontului, dar ºi a atacurilor aeriene efectuatede aviaþia inamicã. ªansa salvãrii era retragerea pe teritoriul Moldovei.Aceastã provincie a cunoscut acum o creºtere demograficã fãrã precedent11,fiind resimþitã dramatic mai ales în oraºul Iaºi12 care, prin prezenþa structurilorstatului, a devenit ad-hoc Capitala României. Aici s-au aflat de la începutuliernii 1916 ºi pânã la sfârºitul anului 1918, Familia Regalã, Parla mentul13,Guvernul ºi toate celelalte componente instituþionale14 implicate în asigurareaserviciilor, în susþinerea eforturilor celor din tranºee15; combatanþii se aflauîntr-un proces complex de refacere a capacitãþii de luptã, prin preluareaoperativã a unei instruiri în concordanþã cu caracteristicile la zi ale RãzboiulMondial; o contribuþie deosebitã la derularea acestui proces a fost adusã deMisiunea militarã francezã16, aflatã sub conducerea generalului HenriBerthelot17; aceastã expediþie militarã a venit în România pentru a acordaasistenþa necesarã unei rapide acomodãri a armatei române cu noile dotãrimilitare ºi tactici de luptã, implicându-se salvator în domeniile de competenþãcare le reveneau18.

Multor bucureºteni li s-a impus evacuarea timpurie ºi prezenþa lor laIaºi fiind justificatã de diverse misiuni organizatorice. Au fost însã ºi mulþialþii, ce constituiau protipendada societãþii, care, dispunând de mijloace finan -ciare însetulãtoare, au pornit din timp în refugiu, pentru a-ºi asigura condiþiide cazare cât mai confortabile, care sã le asigure ºi un statut social privilegiatîn cadrul viitoarei aglomerãri urbane19.

Aminteam mai sus de o serie de factori20 care au facilitat inamiculuioperativa ocupare a sudului þãrii. Multe altele au fost folosite21 de inamic pentrua cunoaºte vulnerabilitãþile þãrii, fapt ce urma sã-i asigure ocuparea a întreguluiteritoriu românesc. În privinþa lui Berthelot, experimentatul general francez, aufost necesare numai câteva zile pentru ca acesta sã realiteze neconcor danþele

Semnatar articol168

frapante între prevederile tratatelor militare ºi modul de aplicare ale acestorade cãtre „aliaþii” rãsãriteni22.

Întreaga Moldovã – ºi cu predilecþie Iaºul – au fost în scurt timp agresate23

de problemele zilei: gãzduirea instituþiilor evacuate, adãpostirea numeroºilorvenetici24, asigurarea unei minimale aprovizionãri cu hranã25, îmbrãcãminte26,a mijloacelor de încãlzire, a serviciilor sanitare27, a materiilor prime pentrudiversele întreprinderi, a cãror activitate asigurau nu numai traiul zilnic, ci ºitoate cele trebuitoare funcþionãrii unei capitale. Ne referim la asigurarea aprovi -zionãrii întreprinderilor producãtoare a celor necesare rãzboiului, a unitãþilortipografice, a transporturilor º.a.

Pentru Familia Regalã a fost asiguratã o cuviincioasã gãzduire câtevacase de pe strada Lãpuºneanu28, Bd. Copou29. Pentru lucrãrile Parlamentului30

menirea de gazdã i-a revenit atât aulei vechi din Palatul Universitãþii, cât ºicochetului local al Teatrului Naþional31. Dupã rãzboi, odatã cu revenirea lafuncþionalitãþile iniþiale, Teatrul se afla într-o situaþie mai mult decât precarã,fiind necesare masive lucrãri de reparaþii; aceste aspecte vor fi tratate însãmai jos. Nu ne propunem sã înºiruim în continuare nume de instituþii ºi ampla -samentele lor ocazionale. Meritul ieºenilor32 a fost, incontestabil, cã au suportatcu multã înþelegere33 respectivele „rechiziþii” de imobile34 ºi alte multeprivaþiuni, implicându-se în susþinerea eforturilor generate de aceastã nedoritãprezenþã. Dacã primele zile, sãptãmâni ºi chiar luni au fost cele mai dificile,în perioada urmãtoare situaþia a fost mai bine coordonatã, încât s-a ajuns la orezolvare rezonabilã, în condiþiile date35. Astfel, în vara anului 1917 ºi înperioada urmãtoare a fost rezolvatã mult mai organizat activitatea de procurareaa celor necesare traiului. Aceasta a dus la depãºirea unor momente de maretensiune, precum a problemelor generate de nesiguranþa sorþii armatelorromâne, aflate pe poziþiile de la porþile Moldovei. Acestora li s-au adãugat ºirevoluþia care au zdruncinat întreaga structurã a Rusiei þariste; debandadaarmatei ruse din Moldova a fost provocatã de prezenþa aliaþilor constituiþi, înmare mãsurã, în unitãþi bolºevizate; acestea erau preocupate de a provoca orãsturnare a ordinii statale din Moldova, mergând pânã la organizarea36 unoracþiuni de amploare, ce vizau arestarea membrilor familiei Regale române,precum ºi dezarmarea unitãþilor ce respectau jurãmântul de credinþã cãtreÞarã ºi Rege. Pentru români, ostaºi ºi civili, a fost un examen exemplar alînaltei conºtiinþe naþionale; experienþa ancestralã acumulatã a avut o incontes -tabilã contribuþie întru apãrarea demnitãþii acestui neam românesc37.

Aminteam cã, în mijlocul tragediei naþionale, au fost ºi anumitemomente de mare bucurie. Ne referim la momentele primirii – în primãvaraanului 1917– a voluntarilor din Transilvania ºi Bucovina, veniþi la Iaºi de pe

Titlu articol 169

teritoriul Rusiei, pentru a se alãtura38 combatanþilor români, aflaþi la porþilece stãvileau penetrarea inamicului. Cu mari emoþii au fost urmãrite bãtãliileverii anului 1917; având în vedere modul pesimist în care fusese finalizatanul anterior, pe front, ºansa principalã era de partea armatelor invadatoare.Pentru cei puþini, care dispuneau de informaþii coroborate, convingerea eracã armata românã39 va avea capacitatea de a respinge pãtrunderea inamiculuiîn Moldova. ªi aceºtia erau însã prudenþi în aprecieri atunci când în discuþieera formulatã întrebarea: ce va face armata rusã? Se avea în vedere avansatulgrad de bolºevizare, de nesupunere, a marii majoritãþi a unitãþilor respective;aceste trupe aliate erau gata în orice moment sã pãrãseascã poziþia de pe frontîncredinþatã pentru apãrare. Presa oficialã40 a surprins numeroase aspectereferitoare la conduita ostaºului român, oferind cititorilor numeroase exemplede eroism, spirit de sacrificiu. Un alt eveniment fericit l-a constituit sosireala Iaºi a Delegaþiei Basarabiei41, care aducea Actul Unirii cu România, conformcelor adoptate de Sfatul Þãrii, la 27 martie/9 aprilie 1918.

O atmosferã aparte, generatoare de încredere, era oferitã de artiºtiiplastici reuniþi în gruparea Arta românã42. În aprilie 1918, membri acesteia auexpus public rodul muncii lor; majoritatea operelor tratau faptele la ordinezilei, rãzboiul în diversele lui ipostaze, cu sentimeltele de durere, dar ºi deîncredere în ziua izbãvirii prin faptele de eroism ale combatanþilor43.

Entuziasmul, atât al ieºenilor, cât ºi al refugiaþilor, a culminat în lunilenoiembrie-decembrie. Au fost tonice mãsurile Guvernului condus de generalulConstantin Coandã44: acesta a lansat ultimatumul adresat Puterilor Centrale,prin care trupele de ocupaþie erau somate sã pãrãseascã neîntârziat teritoriulRomâniei (27 octombrie/9 noiembrie). Un alt prilej de înflãcãrare a fostvestea trecerii Dunãrii, pe la Giurgiu, a armatelor aliate comandate degeneralul francez Franchet d’Espery (28-29 octombrie/10-11 noiembrie 1918),precum ºi decretarea mobilizãrii generale, urmate de intrarea României dinnou în luptã; astfel au fost denunþate ca fiind caduce prevederile Tratatului dePace cu Puterile Centrale. Ziua de 29 octombrie/11 noiembrie 1918 a adusmult aºteptata finalitate a conflictelor militare, prin semnarea Armistiþiului,în vechiul palat de la Compiègne (Franþa). A urmat vestea celor hotãrâte laCernãuþi, în cadrul Consiliului Naþional Român din Bucovina45, unde s-adecis revenirea la trupul þãrii a acestei pãrþi din vechea Moldovã (15/28 no -iembrie 1918). Toate aceste trepte premergãtoare au culminat cu ziua de 18noiembrie/1 decembrie 1918, când, la Alba Iulia, cei 1228 delegaþi, purtãtoriai mandatelor încredinþate de obºtile – care i-au trimis sã-i reprezinte – auhotãrât46 Unirea cu Þara. Acesta era rãsunetul aspiraþiilor exprimate la Blaj,la 3/15 mai 1848: chemarea mobilizatoare la luptã, sacrificii dar ºi izbândã.

Semnatar articol170

În condiþiile de atunci, opinia publicã ieºeanã a fost prompt informatã prinmesajul paraºutat dintr-un avion ce a fãcut cursa Alba Iulia-Iaºi, la orele prânzului.

Ieºenii au onorat, la momentul respectiv, plecarea din oraº a conduceriistatului român, moment ce marca încetarea refugiului impus de ocupaþiainamicã. Aceasta a fost ziua când oficialitãþile române reintrau în Bucureºtii,când, prin câteva detalii47, locuitorilor Capitalei au exprimat totala gratitudinea locuitorilor faþã de cei care au depãºit, cu cerbicie, toate dificultãþilecotidiene, pe care le-au înfruntat, pentru a conduce neamul românesc larealizarea Marelui Ideal. Evocarea acestor clipe de fericire în noianul celorde profunde suferinþe ne obligã sã revenim la fireasca succesiune a evenimen -telor care au fãcut posibile ºi cele amintite mai sus.

Prilejuri de descreþire a frunþilor, de temporarã descãtuºare, au fostoferite în aceste timpuri grele de o serie de artiºti care, prin interpretãrile lor,realizau o necesarã susþinere a moralului cetãþenilor. Deºi localul TeatruluiNaþional din Iaºi era folosit în cursul zilei de parlamentarii români, la oreleserii spectacolele48 au putut fi susþinute în continuare. Artiºtii a reuºit ca, încondiþii de „strâmtorare”, sã asigure spectacole, atât la sediu, cât ºi în teritoriu,adresându-se predilect militarilor. Conducerea Teatrului era asiguratã49, latimpul respectiv, de Mihail Sadoveanu50. Unul dintre artiºtii cu activitateremarcabilã, în acest context a fost Constantin Tãnase51, coordonator de trupede teatru de revistã, evacuat de la Bucureºti pentru a fi gãzduit la Iaºi52; acestaa fost o omniprezent în spitale, locuri de convalescenþã, tabere militare deinstrucþie ºi refacere dar ºi pe scena Teatrului Naþional din Iaºi, antrenând înspectacol pe toþi cei prezenþi. Multe din aceste manifestãri artistice erauorganizate sub auspiciile societãþii de Cruce Roºie ce avea în Maria Moruzi53,Olga Sturdza ºi alte întreprinzãtoare doamne, o recunoscutã capacitate de aantrena la acþiune oameni ºi instituþii54.

Impasurile militare de pe frontul de Est al Europei au determinatadoptarea hotãrârii de a trata armistiþiul55 ºi ulterior pacea cu Puterile Centrale,ca soluþie tranzitorie pânã la clarificarea situaþiei. Cele stipulate de prevederilePãcii de la Bucureºti trebuiau sã primeascã, în ultimã instanþã, promulgareadin partea regelui Ferdinand I. A fost momentul când din nou N. Iorga a gãsitcu cale sã aducã Suveranului argumentele56 care sã determine tergiversareapromulgãrii respectivului tratat, fãcând astfel caduc documentul guvernãriiAlexandru Marghiloman.

Oraºul Iaºi, ca ºi întreg teritoriul României „libere”, a avut de suferit odegradare a tot ce însemnat dotãri edilitare anterioare57. De exemplu, sistemulstradal, cu paviment uºor, fusese conceput, pentru a asigura un trafic cutracþiune hipo ºi de greutãþi reduse. Acum el a fost strãbãtut, cu alte viteze,

Titlu articol 171

de mijloace mecanizate ºi cu greutãþi mult sporite. De aici cvasi totala distru -gere a cãilor rutiere, care au suportat inclusiv transportarea artilerie grele,blindatelor ºi alte noi elemente intrate în dotarea unitãþilor combatante.

Multe din valoroasele clãdiri ºi grãdini, ce încadrau aceste strãzi, aufost „adaptate”58 pentru a gãzdui numeroasele spitale ocazionale ale asistenþeiacordatã celor rãniþi în luptã, dar ºi celor loviþi de glonþul ucigãtor al carenþelorde igienã transmis ºi sancþionat de tifosul exantematic ºi alte boli59.

Aceste situaþii reclamau ca, la ceasul cuvenit, printr-o exemplarã mobilizare,sã se treacã operativ la refacereaa tot ceea ce fusese distrus. ªi Iaºul revendica60

un regim prioritar, pentru a-ºi putea relua activitãþile curente, precum ºi celecorespunzãtoare unui adevãrat centru al ºtiinþei ºi culturii româneºti.

Complexele probleme aflate pe lista prioritãþilor, care trebuiau sã fierezolvate fãrã a ignora situaþia Iaºului, a determinat61 amânãri repetate62. Auexistat, la timpul respectiv, glasurile ºi condeiele unor oameni lucizi, care auacþionat pentru depãºirea acestor inconveniente. Printre aceºtia s-a aflat NicolaeIorga, care, în anul 1935, în ambianþa aulei Universitãþii Ieºene, a abordatsintetic, dar concludent soarta Iaºului63. Au existat ºi întreprinzãtori care, pornindadeseori de la resurse minimale, au acþionat, obþinând, în unele cazuri, rezultate64

care au adus în prim plan Iaºul, unele devenind elemente de referinþã în perioadainterbelicã ºi chiar în cea de dupã cel de al Doilea Rãzboi Mondial. Una dinpersonalitãþile preocupate permanent de cele ce trebuiau sã fie înfãptuite laIaºi, precum ºi în întreaga Românie, a fost omul de ºtiinþã Ion Simionescu.În cele scrise ºi încredinþate tiparului a revenit cu consecvenþã, revendicândo radicalã acþiune reparatorie, din punct de vedere moral ºi material, care sãredea urbei Iaºului prestanþa de fostã Capitalã la ceas de mare ananghie.

Oraºul Iaºi a avut ca moºtenire o serie de simboluri ale trecutului sãuglorios, prezente în cazarma65 de pe Copou, în cimitirul Eternitatea66, pe terasadominatã de ansamblul monahal de la Galata67 (cu monumentul Eroilor)68 ºinoul amplasament al Monumentului Unirii69. Acesta din urmã, originalã creaþiea sculptoriþei Olga Sturdza,70 a fost dezvelit la 29 mai 1927; a fost distrus deregimul instaurat în România de cãtre eliberatorii-ocupanþi, fiind reconstituit,dupã fotografii, de cãtre sculptorul Constantin Crengãniº71. Celor enumerateli se adaugã Monumentul Eroilor Diviziei II Cavalerie72, precum ºi bustul dr.Ion Cantacuzino din curtea Spitalului Sf. Spiridon73

Încetarea ostilitãþilor, revenirea la locurile de obârºie, cu bucuria regãsiriicelor dragi ºi a brumei de avere (atunci când a rãmas neprãduitã), a determinatca, de la nivel de familie, de comunitate umanã, sã se procedeze la o operativãevaluare a ceea ce mai exista. Cu acest prilej se putea constata dimensiunilerapacitãþii ocupantului, dar ºi acelea a distrugerilor din varii motive. Fãrã a fi

Semnatar articol172

mânaþi, constrânºi, fiecare familie a cãutat ca, în limita posibilitãþilor financiare,sã-i readucã gospodãriile în stare de funcþionare, aºa încât primãvara anului 1919sã le permitã efectuarea lucrãrilor agricole necesare, concomitent cu celelalteoperaþiuni fireºti pentru revenirea la normalitate. Dacã clãdirile particulare aufost mai uºor readuse pe linia de plutire, la nivel de oraºe, problemelecomplexe ce stãteau în faþa edililor presupuneau investiþii; soluþiile rãmâneauinaccesibile în condiþiile penuriei financiare. O asemenea situaþie a dominatprimii ani ai perioadei interbelice. Situaþia se simþea cu predilecþie la Iaºi,oraº care se gãsea – prin cele suportate în anii 1916-1918 – într-o stare avansatãde degradare la toate capitolele. Fondul locativ – prin modul de folosinþã înanii anteriori ºi prin totala neatenþie la efectuarea lucrãrilor curente, de între -þinere – se afla în gravã suferinþã. Adeseori schimbarea regimului de proprietatea fost unul din factorii generatori de neglijare a patrimoniului arhitectural,„reparaþiile” nepotrivite ducând la alterarea elementelor care confereauspecificul fiecãrui edificiu.

În ce priveºte drumurile, ºi acestea erau numai gropi ºi hârtoape.Lucrãrile întreprinse în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea ºi începutulcelui urmãtor mizaserã pe o folosinþã moderatã ca numãr de vehicule, tonajºi regim de vitezã. Apariþia motorizãrii rutiere ºi, mai ales, traversarea oraºuluide componentele artileriei de mari dimensiuni ºi greutãþi au generat o rapidãdegradare a cãilor de circulaþie. Alimentarea cu apã, evacuarea gunoaielor audevenit, la rândul lor, probleme stringente. Ceea ce fusese specific oraºului,casele încadrate de bogate grãdini, la sfârºitul rãzboiului se prezenta fãrã acestpatrimoniu: în condiþiile suprapopulãrii oraºului, a gerurilor iernii, a lipseicombustibilului necesar preparãrii hranei, s-a recurs la o tãiere masivã apomilor; la sfârºitul refugiului rar mai putea fi vãzut un copac falnic ºi acelascãpat incredibil de la cãsãpire. Erau atât de multe de fãcut la capitolul necesitãþi,încât ºi edililor cu experienþã le era greu sã întocmeascã o listã cu o fireascãsuccesiune a prioritãþilor.

Dacã în zilele rãzboiului politicianismul nu se afla pe primul loc – elexistând74 dar manifestându-se ca un foc care mocneºte – chiar din momentulîncetãrii ostilitãþilor militare a revenit la ordinea zilei lupta între partide ºialte grupãri veleitare. Anul 1918 a fost cel în care s-au nãscut noi partide.Astfel, la Iaºi, la data de 3/16 aprilie s-a constituit formaþiunea „Liga Poporului”,sub conducerea generalului Alexandru Averescu75 ºi a omului politic ConstantinArgetoianu76. Aceastã grupare, în condiþiile unor justificate aspiraþii alefoºtilor combatanþi, a evoluat, ajungând ca în aprilie 1920 sã devinã „PartidulPoporului”, fiind la un moment dat chiar în postura de a guverna þara. La 28noiembrie/11 decembrie Partidul Social Democrat din România ºi-a schimbat

Titlu articol 173

denumirea devenind Partidul Socialist din România77. ªi Partidul Conservator,condus de Alexandru Marghiloman78, prin rolul asumat ºi îndeplinit într-unmod încriminat79 de cei ce se aflaserã sub cãlcâiul stãpânirii regimului opri -mator – de a fi gestionat incalificabil unele probleme în timpul ocupaþia ina -micului – a considerat cã era utilã o schimbare de „firmã”, devenind PartidulConservator Progresist, ºi având chiar un nou program politic. În luna decembriea fost creat Partidul Þãrãnesc, condus de cãtre învãþãtorul Ion Mihalache80.

Viaþa politicã, cu impresionantele ieºiri în public prilejuite de diferitelecampanii electorale sau a unor zile festive, constituiau ocazii potrivite pentrulansarea a numeroase promisiuni, care însã erau repede uitate de respectiviialeºi. Faptul cã aceºtia ieºeau în faþa publicului pentru a se angaja la îndepli -nirea diverselor proiecte, relevã cã existau totuºi persoane cunoscãtoare alenecesitãþilor reale ºi a formelor de realizare. Nu odatã s-a ajuns chiar la momentulavizãrii ºi finanþãrii lucrãrilor respective; adesea însã, peste noapte, a intervenitneprevãzutul, care a condus la deturnarea fondurilor spre alte „prioritãþi”. ªitotuºi, pe lângã cazurile în care proprietarii respectivelor clãdiri au reuºit sãînvesteascã, au fost, în cazul Iaºului, ºi proiecte mai ample de reabilitare aleoraºului, oferind rezolvãri pe mãsurã. Ne vom referi mai jos, selectiv, la treiasemenea situaþii pe care le considerãm reprezentative pentru Iaºul interbelicimplicat în înlãturarea „moºtenirii rãzboiului”.

Prioritarã a fost preocuparea de a aduce oraºul la parametri funcþionali,care sã-i confere statutul de cel mai însemnat centru urban din Moldova. S-aconsiderat cã o acþiune expoziþionalã va fi stimulativã, atât pentru întreagasuflare a Iaºului, cât ºi pentru teritoriul Moldovei. S-a pornit de la experienþadobânditã de dr. Constantin I. Istrati81, în anii 1905-1906, cu ocazia organi -zãrii la Bucureºti a marii Expoziþii Generale Române, aceasta a fost amenajatãpe un teren nevalorificat corespunzãtor anterior, teren care, prin cele întreprinseîn timp record, au devenit un valoros patrimoniu, devenind peste ani82 celebrulParc „Carol I”.

La Iaºi, misiunea de coordonator al organizãrii expoziþiei83 ºi a tuturormanifestãrilor care urmau sã se desfãºoare în incinta ei a fost preluatã deComisariatul General al Expoziþiei care, de la constituire, în 1922, ºi pânã laacordarea diplomelor ºi medaliilor la participanþi, a reunit un valoros colectivde personalitãþi ale Iaºului ºi ale Moldovei. În luna mai 1922, în aula PalatuluiUniversitãþii s-au reunit toþi cei care, prin gradul de pregãtire, experienþã ºimai ales dorinþã de a promova economia acestei zone a þãrii, aveau posibilitateasã ofere concetãþenilor o frumoasã realizare în care trecutul, prezentul ºi maiales viitorul sã releve cãtre ce ne îndreptam. Problemele dezbãtute, repartizareaoamenilor în diverse colective, a constituit declanºarea programului de lucru84.

Semnatar articol174

Au fost preconizate trei mari sectoare expoziþionale cu subdiviziunile lor:Grupa pavilioanelor oficiale, Gruparea pavilioanelor statului ºi a Pavilioanelorparticulare. Ulterior, în luna iunie 1922, a fost elaboratã ºi editatã85 o broºurãexplicativã, prezentând intenþiile organizatorilor care adresau invitaþia tuturorcelor doritori de a fi participanþi, ca expozanþi, sã se alãture iniþiatorilor. S-apreconizat la început ca manifestarea expoziþionalã sã fie în toamna anului 1922,însã o serie de inconveniente au rectificat data urmând ca deschiderea86 sã aibãloc în toamna anului 1923. S-a avut în vedere ca, în final, experienþa dobânditãde organizatori sã fie încorporatã ºi într-o lucrare de anvergurã, ce urma sãcuprindã problemele însumate în 25 de capitole. Misiunea elaborãrii reveneapersonalului cu înaltã calificare din Ministerul Agriculturii, instituþie ce-ifusese atribuitã ºi onoranta misiune de a patrona ansamblul acþiunii. PrimãriaMunicipiului Iaºi s-a implicat de la bun început, atribuind terenul de pe Copou,situat între Staþiunea meteorologicã ºi baza sportivã a oraºului, însumândcirca 5 ha. Au fost numeroase contribuþiile financiare, în materiale deconstrucþii ºi amenajãri, precum ºi în forþã de muncã, ce au condus la reuºitaacþiunii. Urbanistic, oraºul s-a ales cu o serie de lucrãri de utilitate publicã,cum ar fi prelungirea liniei de tramvai. Reuniunile de analizã ale membrilorComisariatului, prezidate de Petru Poni87, au relevat stadiile de execuþie,remedierile necesare, fiind totodatã prilej de lansare a demersurilor care sãfaciliteze posibilitãþile de transport ale vizitatorilor. Preluând din experienþaprecedentei mari acþiuni, din 1906, s-a hotãrât ca ºi în 1923 sã fie integrate ºiºase gospodãri þãrãneºti reprezentative pentru zonele etnografice, precum ºipreocupãrile profesionale ale locuitorilor. Inaugurarea expoziþiei a avut loc la27 septembrie 1923, fiind la dispoziþia vizitatorilor pânã la 31 octombrieacelaºi an. Dupã câteva luni, la 10 februarie 1924, a avut loc solemnitateaînmânãrii diplomelor ºi medaliilor88 celor mai apreciaþi expozanþi. Rãsunetulacþiunii în presa timpului, opiniile specialiºtilor ºi chiar ale edililor, a generatideea cã, dintr-o manifestare ocazionalã, acþiunea trebuia sã genereze o efectivãinstituþie perpetuã cu profil muzeal, care sã gãzduiascã variata gamã a problemeloragricole ºi de industrie casnicã. În acest sens a fost elaboratã, prin preo -cuparea inginerului agronom Constantin I. Ciulei89 o amplã documentaþie. Dinceea ce a fost dotarea ocazionalã a Expoziþiei, astãzi nu a mai rãmas aproapenimic: douã-trei mici construcþii ºi replica, la scarã redusã, a arcului AcademieiMihãilene; doar eventuale imagini fotografice ar putea contribui la reconsti -tuirea înfãþiºãrii iniþiale a Parcului. În schimb, patrimoniul verde a conferitterenului – împreunã cu aleile ºi unele dotãri de agrement precum ºi unelepiese ambientale de sculpturã – caracterul de parc. Publicul ºi, mai ales,oamenii implicaþi în activitatea de mediatizare folosesc acum denumirea de„Parcul Expoziþiei” fãrã a ºti, de fapt, ce moment istoric evocã.

Titlu articol 175

Dupã primul rãzboi mondial, Ion Simionescu, venit la Bucureºti încalitate de deputat, n-a neglijat nici un moment soarta urbei Iaºului. Ca atare,a formulat tot felul de intervenþii pentru a provoca reacþiile cuvenite. Astfelîn primãvara anului 1923, de la tribuna Parlamentului, a revendicat adoptareaunor mãsuri care sã redreseze situaþia creatã în anii rãzboiului ºi care au marcatstarea a oraºului. El menþiona cã o asemenea redresare va fi ºi o contribuþiereparatorie, din punct de vedere moral, pentru cele îndurate. La 26 martie 1923I. Simionescu, deputat, a formulat90 în plenul Adunãrii Camerei Deputaþilorurmãtoarele:

„Domnule Preºedinte,

În Þara Româneascã, mândrã ºi bogatã, exista un oraº, în care s-aupetrecut multe fapte glorioase, chiar în ultimul episod din soarta neamului.Acel oraº, Iaºi se aflã în deplinã ruinã. Deºi n-a suferit devastarea obuzelor,deºi nu i s-a dat anume foc de un duºman hain, totuºi, e mai în ruinã chiardecât Giurgiul, cãruia i-au rãmas mãcar strãzile în bunã stare.

Totul s-a ruinat în oraºul care a fost capitala României vreme maiîndelungatã de un an. Strãzile lui sunt numai gropi de pe urma numeroaselorcamioane militare ori a trecerii tunurilor grele ruseºti. Clãdirile publicefolosite de administraþiunile centrale au rãmas iarãºi ruinate. Teatrul Naþional,cel mai cochet din România de dinainte de rãzboi, azi are pe dinãuntrunumai zdrenþe. În el s-au þinut ºedinþele Parlamentului ca ºi conferinþe; totîn el s-au fãcut recepþiunile unui A. Thomas Wandervelde ºi alþii care ne-auajutat atâta în aspiraþiunile noastre. Uzina electricã a lucrat intens, ca sãdea tuturor luminã. Motoarele azi sunt din aceastã cauzã în acea stare încâtdin zi în zi ne aºteptãm sã plesneascã lãsând oraºul în beznã. ªi aºa cu toate.

Ruinelor cauzate de viaþa prea intensã din vremea rãzboiului se adaugãruinele clãdirilor neterminate. Printre ele e faimosul Palat Admi nistrativ,ajuns de pominã nu prin faptul cã e pe locul Palatelor Domneºti, ci cã serestaureazã de aproape un sfert de veac, fãrã sã fie terminat. A devenit unmonument al felului gospodãririi noastre generale. Se lasã sã se ruineze, pecând instituþiunile publice pe care le-ar adãposti, ocupã, cu chirii mari,edificii particulare din oraº.

Poºta e într-o încãpere insuficientã; chiar aºa este mereu ameninþatãcu evacuarea.

Un tribunal e într-o ºcoalã primarã. Copii sunt siliþi sã facã ºcoalaunde se nimereºte. Mãrturisesc cã e de laudã spiritul de jertfã al magistraþilorsiliþi sã dea dreptate în încãperile neigienice, strâmte din Palatul Roznovanu.

Semnatar articol176

Într-un cuvânt, jalea te cuprinde când parcurgi Iaºul, de la un capãtla altul pe vreme bunã.

Ajutorarea lui pentru a se drege ce i s-a stricat e o datorie moralã, echiar ca o recompensã naþionalã ce i se cuvine din partea þãrii întregi.Promisiuni nu au lipsit. Toate de pânã acum au rãmas însã numai promisiuni,afarã de mici fãrâmiturii cãzute printre degete.

A trecut dansul milioanelor de pe vremea guvernului precedent.Promisiunile au rãmas în vânt. S-au ridicat monumente de milioane la AlbaIulia – cu drept cuvânt –; nu s-a dat nimic Iaºului, deºi acolo pe platoulCopoului, înainte de Adunarea de la Alba Iulia, adevãraþii reprezentanþi aiArdealului, tinerii voluntari gata sã-ºi jertfeascã viaþa pentru þarã, au defilatvoioºi fãrã condiþiuni, înaintea M.S. Regele, strigând: Trãiascã România Mãritã.

S-a ridicat la Bucureºti un arc de triumf de milioane, azi însã în ruinã,deºi tot la Iaºi s-a sãvârºit adevãrata unire. Acolo s-au întâlnit, au lucratîmpreunã, au suferit grozãvia vremii cumplite dar au trãit ºi clipele de nãdejdiîmpreunã, dându-ºi mâna frãþeºte reprezentanþii Bucovinei, ai Basarabiei ºiArdealului. Iaºul a rãmas numai cu amintirea zilelor de groazã nedescrisã,împletitã cu clipele de glorioase evenimente istorice; mizeria l-a cuprins ºi îlpãstreazã. Viaþa zilnicã nu poate fi dusã numai cu amintiri, ori cât deputernice ar fi.

Acum când în finanþele þãrii s-a adus multã ordine, ºtiindu-se ce avemºi ce ne trebuie, când s-a putut da pentru refacere vre-o 300 milioane, iaralte sute de milioane fiecãrui departament pentru construcþii, necesare edreptul, nici acum nu s-au gãsit cele câteva zeci de milioane, o picãturã faþãde bugetul de 15 miliarde, pentru a tãmãdui rãnile rãmase din timpul rãzboiuluioraºului Iaºi, singurul adãpost posibil al Regelui, al parlamentelor ºi alministerelor toate.

Cunosc strãduinþa infructuoasã a Primarului actual, ºi de aceea îmipermit a interveni ºi eu ca ieºean, nu ca ales al Iaºului, în cazul când glasulmeu slab s-ar putea altfel interpreta. Îmi voi permite a întreba pe onor,Guvern, ºi în special D-nul Ministru de Finanþe cât ºi pe acei al Justiþiei,Comunicaþie ºi Interne în seama cãrora cade restaurarea Palatului Admi -nistrativ ca ºi buna stare a oraºelor.

Nu socotesc ei cã a sosit vremea pentru ca fãgãduielile repetate sã fieþinute?

Nu e o datorie moralã din partea Guvernului actual, care în Iaºi aînscris paginile cele mai însemnate din activitatea lui politicã – votul obºtesc,reforma agrarã, întregirea þãrii ºi proiectul constituþiei – sã vie în ajutorulacestui oraº, care n-a folosit aproape nimic economiceºte prin ºtergereagraniþei de la Prut sau a cordonului dinspre Bucovina?

Titlu articol 177

Azi este putinþa acestei ajutorãri.Se cere bunãvoinþa Guvernului. O cere însã ºi respectarea fãgãduielii

date în special de dl Prim Ministru, în care noi ieºenii am pus mai multãîncredere, decât în a acelora puþini legaþi sufleteºte de Iaºi. Altfel, mizeria eprea mare, pentru ca sã fim hrãniþi numai cu rãbdare ori invocarea senti -mentului de pururea jertfire.

Nu închei întrebarea mea cu veºnicul adaos cã voi schimba-o într-ointerpelare. Numãrul argumentelor e de prisos. Realitatea este prea dureroasãpentru ca sã fie lecuitã numai cu vorbe. Rãspunsul, clar ºi precis, mult aºteptatde un oraº întreg e acelaºi la o întrebare ca ºi la o interpelare. Sigura dorinþãce o exprim este ca acest rãspuns sã-mi fie dat în termenul regulamentar.

(Preºedinþia Adunãrii Deputaþilor, nr. 1834, 27 martie 1923, Bucureºti)

ªi n-a fost acesta singurul glas care revendica o redresare a situaþiei încare se afla Iaºul postbelic. Au fost însã multe considerente care au condusla trenarea adoptãrii unor energice mãsuri reparatorii pentru Iaºi. Am finedrepþi dacã n-am aminti una care a emanat chiar de la ºeful statului, regeleFerdinand I91. Acesta a considerat de datoria lui sã lase posteritãþii o realizarece viza predilect ºtiinþa ºi cultura româneascã, care sã aibã sediul în ceea cese atribuia Iaºului de iure în calitate de capitalã culturalã. Ca atare, a procedatla înfiinþarea Fundaþiei Culturale Regale „Ferdinand I”92 care, prin fondurileatribuite prin prevederile testamentare, dobândea un sediu propriu cu funcþio -nalitãþi bine precizate, prin reglementãrile preconizate de ctitor.

Fundaþia Regalã „Ferdinand I” a fost înfiinþatã la 16 februarie 1926,pentru a da Iaºilor o prestigioasã instituþie culturalã93. În anii urmãtori s-atrecut la opera de proiectare, construcþie dotare a noii instituþii, denumitãastãzi Biblioteca Centralã Universitarã „Mihai Eminescu”. Fundaþia RegalãCulturalã „Ferdinand I”, este actul de recunoºtinþã al regelui pentru modulcum, în decursul anilor, cei de pe plaiurile Moldovei l-au primit ºi tratat perege, inclusiv în clipele grele ale refugiului din perioada 1916-1918. RegeleFerdinand I a considerat necesar ca în testamentul sãu sã includã, pentru ceeace era virtuala Capitalã Culturalã ºi ªtiinþificã a României, constituirea uneifundaþii reale care sã-i perpetueze numele. Intenþia a fost integratã în preve -derile din 24 februarie 1927. Anii care au urmat au condus la alegerea ºidobândirea terenului necesar amplasamentului edificiului preconizat.Proiectarea construcþiei a fost încredinþatã experimentatului arhitect ConstantinIotzu94, iar lucrãrile de construcþie firmei95 Emil Prager96. Constantin Iotzu, i-aantrenat pe o serie de artiºti plastici la realizarea de medalioane97, statui atâtpentru decorarea exterioarelor98 cât ºi a interioarelor.

Semnatar articol178

Construcþia localului Fundaþiei Culturale Regale „Ferdinand I” – prinamplasament, amploare, linie arhitecturalã, elemente decorative ale faþadei,ale aticului ca ºi ale interioarelor – a constituit, pentru al patrulea deceniu alsecolului XX, o prestigioasã realizare care s-a alãturat altor valoroase ºireprezentative edificii ale Iaºului, fiind astãzi componentã a patrimoniuluiarhitectural la care adeseori se face referinþã.

Fãrã a ne propune sã enumerãm ºi sã analizãm realizãrile perioadeiinterbelice, ca o mãsurã cât de cât reparatorie pentru cele îndurate în aniiPrimului Rãzboi Mondial, vom aminti totuºi un deziderat al omului de ºtiinþãIon Petrovici99. Pertinenta analizã, întreprinsã în al treilea deceniu în privinþazestrei forului public ieºean, ca dotare cu monumente, situaþia constatatã l-audeterminat sã tragã concluzia cã numeric erau foarte puþine, iar cele existentefãceau predilect referinþã la oameni politici. Cum ºcoala ieºeanã a promovatîn decursul anilor numeroase ºi prestigioase personalitãþi, ce au onorat ºtiinþaºi cultura româneascã, a considerat ca necesar ca în viitor, în Capitalaculturalã a României – profilatã pe formarea viitoarelor generaþii de valoroºirealizatori în domeniile respective – sã fie create asemenea simboluri alecinstirii. Ca atare, în al treilea deceniu, în anii ministeriatului sãu, a declanºato amplã acþiune menitã a dobândi, prin subscripþie publicã, fondurile necesarecomandãrii unei lucrãri de artã plasticã, menite a acorda cinstirea din parteurmaºilor a iluºtrilor înaintaºi. Cum profilul pregãtirii ºi preocupãrilor curenteerau canalizate predilect în domeniul filozofic, ºi-a propus sã aducã în forulpublic elementele sculpturale care sã evoce pe Vasile Conta100, Titu Maiorescu101

ºi Alexandru D. Xenopol102, personalitãþi reprezentative care, prin modul cumºi-au elaborat scrierile, au dovedit preocupãri deosebite în domeniul Filozofiei.Lansatã în condiþiile când germenii marii crize financiare erau deja deactualitate, strângerea sumelor necesare s-a desfãºurat lent, pe parcursul unuideceniu. Între timp, întreprinzãtorul iniþiator s-a adresat mai multor artiºtiplastici, inclusiv sculptorului Constantin Baraschi103, cu care a dezbãtut problemace-l preocupa în privinþa doritului monument. Aceste efective dialoguri aucontribuit la clarificarea a ceea ce dorea comanditarul ºi ce preconiza sãrealizeze artistul plastic. Aºa s-a ajuns la ideea unui triptic, în care statuilecelor trei slujitori ai Filozofiei sã încadreze o înaltã coloanã simbolizând ªtiinþa.Discuþiile se purtau adesea în atelierul artistului, unde schiþele efectuate pehârtie ºi mai ales modelãrile în lut, sugerau modul cum a fost receptatã ideeacomanditatului ºi modalitatea de transpunere plasticã în viziunea artistuluicreator. În 1935 a fost lansat un concurs, onorat de 12 sculptori care, prinmachetele prezentate juriului, au exprimat plastic modul cum au receptat celedorite de comanditar. Juriul a decis, în ultimã instanþã, ca lucrarea sã fie

Titlu articol 179

încredinþatã spre realizare sculptorului Constantin Baraschi. La data dobândiriisumei necesare, erau clarificate aproape toate cele necesare ºi lucrarea a devenito realitate. Operativ, s-a ajuns ca modelajul sã fie realizat în gips, pentru a fitrimis la topitorie, unde urma sã fie turnat în bronz. Comanditarul ºi autorul,satisfãcuþi de realizare, au fãcut demersurile pentru a putea asigura vizionarealor, cu prioritate, de cãtre bucureºteni. La timpul respectiv, era frecvent solicitatãde cãtre sculptori permisiunea de a-ºi expune operele la Ateneul Român sau,mai nou, la Fundaþia „Ioan I. Dalles”104. Ca atare, s-au adresat AcademieiRomâne, deþinãtoarea ansamblului, pentru a expune în faþa clãdirii respectivelestatui. Lucrãri de mari proporþii, cu o linie anatomicã a modelajului, ce caracterizacapacitatea ºi meticulozitatea artistului creator, a provocat, la timpul respectiv,o nemulþumire în rândurile confraþilor, care s-au considerat nedreptãþiþi cã oasemenea lucrare de anvergurã a fost încredinþatã, fãrã concursul prevãzut dereglementãrile în vigoare, adoptate de Ministerul Cultelor ºi Artelor, care aveaumenirea de a stãvili anumite aranjamente neortodoxe. Afirmaþia era inexactã,întrucât competiþia avusese loc în anul 1935, numai cã, între timp, reglementãrileprivitoare la instalarea în forul public a unui monument fuseserã revizuite,atribuind Comisiei Superioare a Monumentelor Publice105 misiunea de a aviza,pe baza unui amplu dosar, respectivul amplasament, sau pentru a respingeamplasamentele considerate, din varii motive, necorespunzãtoare. Conflictula fost preluat de presa cotidianã, care a trecut la o campanie ce leza atât peartist, cât ºi pe comanditarul Ion Petrovici, care avea la timpul respectiv ºicalitatea de vicepreºedinte al Academiei Române. A fost, de fapt, un tipicexemplu de rãfuieli neproductive. Concomitent, la Iaºi, se trena problema ampla -samentului care, în ultimã instanþã, a declanºat o suitã de rocade. S-a hotãrât,ca loc de amplasare, spaþiul din faþa palatului Universitãþii. Acolo însã seafla, de mai bine de un deceniu, monumentul lui Eminescu. S-a decis ca acestadin urmã sã fie mutat în zona verde din mijlocul Bd. Carol I (Copou) de lângãlocalul Fundaþiei Culturale Regale „Ferdinand I”. Acolo însã exista, dinanul 1927, monumentul Unirii, donat oraºului de Olga Sturdza; acesta a fostîndepãrtat, cu angajamentul cã edilii vor desemna ulterior un nou am pla -sament. Evenimentele ce au urmat au condus la neglijarea problemei; dupã 1945mesajul personajelor componente a reuºit sã inoportuneze pe eliberatorii-ocupanþi – cei care în 1940, 1944 ºi 1947 ºi-au realizat politica rapturilorteritoriale fãrã ca sã fie „deranjaþi” de o eventualã luare de poziþie diplo maticã.Pacea de la 10 februarie 1947, purtând semnãturile reprezen tan þilor marilorputeri biruitoare, confirma sovieticilor dominaþia asupra þãrii.

Evenimentele de facturã politicã ºi apoi militarã au determinat alte amânãri,tergiversãri, ajungându-se ca inaugurarea sã se desfãºoare la 18 octombrie 1942.

Semnatar articol180

A fost, din pãcate, unul din monumentele cu scurtã prezenþã în forul public,întrucât regimul de efectivã ocupaþie a României de cãtre „eliberatoarea ArmatãRoºie” a condus la înlãturarea acestui simbol, ce nu era compatibil cu tot ce seîntreprindea pentru sovietizarea ºi stalinizarea României. Mai mult, bronzulîncorporat era foarte necesar pentru a fi turnate noile simboluri de preamãrire abinefãcãtorilor rãsãriteni. Din respectivul triptic a fost salvatã statuia evo -cându-l pe A.D. Xenopol. Cu prilejul unei noi amenajãri urbanistice a zonei,a fost amplasatã în faºa Universitãþii, prin simetrie cu monu mentul MihailKogãlniceanu106 realizat de sculptorul Wla dimir C. Hegel107.

Evocând menirea de Capitalã a României în momentele de maximãdificultate pentru statul naþional, ilustrat atât rolul ieºenilor, cât ºi a celor ces-au adãpostit în perioada respectivã în aceastã mult încercatã urbe, în depãºireaacestei situaþii istorice. Considerãm cã pentru noua generaþie ºi pentru celpoposit în frumosul oraº Iaºi ar fi utile o serie de plãci evocatoare a unorpersonalitãþi, instituþii ºi fapte notorii din perioada anilor 1916-1918. ªi laIaºi, ca ºi în toatã România interbelicã, au fost conferite unor artere de circulaþiedenumiri menite a aminti viitorimii de oamenii ce ºi-au legat numele desalvarea statului naþional ºi de lupta pentru reîntregirea neamului. Din pãcate,dupã venirea eliberatorilor-ocupanþi, prin tãvãlugul care ne-a rãºluit istoria,aceste denumiri au fost înlãturate. Este timpul ca principiul restitutio in integrum,mult invocat atunci când este vorba de valori materiale, sã devinã operantã ºipentru asemenea acte simbolice ale cinstirii.

La ceas festiv, menit a sãrbãtori cei 600 de ani de atestare documentarãa Iaºului, evocarea eroicului episod din anii 1917-1918, când vechiul oraºmoldav a devenit temporar Capitala României libere, prin exemplara participarea cetãþenilor tuturor provinciilor la apãrarea þãrii, constituie o obligaþie moralã,onorantã pentru prezent ºi viitor.

Iaºi - The Capital City of Romania during 1916-1918.The study des cribes the con di tions of World War I, in late autumn 1916,

when, due to the immi nence of the occu pa tion of Bucharest, by the Germanarmy, the capital city was deserted, and there fol lowed the refuge of the insti -tu tions, enter prises, and most of the popu la tion in the cities of Oltenia andWallachia toward Moldavia and par ti cu larly to Iaºi. This is how this citycame to be over po pu lated, situa tion that deter mined excep tional situa tions.The number of eva cuated ins ti tu tions, the huge incre ase of the number ofheavy vehi cles serio usly affected the pave ment of the streets, beco ming dan -ge rous also for the state of the limi ting buil dings. The hope for the future was

Titlu articol 181

the cata lyzer of ener gies in order to over come such situa tions. The valuablecon tri bu tion of the author of this study con sists espe cially in the docu mentedfoot notes, that pro vide archive infor ma tion on the per so nages involved in theevents back then. After the war, the moral duty of the govern ments, of assuringthe urban reha bi li ta tion of the city of Iasi was for gotten, the pro cess ofrecons truc tion being car ried out very slowly.

A moment of eco nomic re-launch of the city of Iasi was the orga ni za -tion of a great exhi bi tion in Copou valo ri zing an arid land which turned intoa space with a rich vege ta tion and, at that time, with nume rous cons truc tionsthat housed the com po sing sec tors of the exhi bi tion. The con cerned area isreferred to nowa days as the Exhibition Garden.

The good inten tions and plans did not miss, yet the start of the finan -cial crisis of 1933 nega ti vely marked the eco nomy of Romania, depri ving itof resources for such pro jects. The years that fol lowed the crisis wit nessedlarge works in the field of urban land scape plan ning. An impor tant pro jectfor the city of Iasi was the cre a tion of the buil ding of “King Ferdinand I”Foundation (at pre sent the quar ters of the Central University Library) so tothank the sove reign that lived in the atmos phere of Iaºi ten sioned moments underthe con di tions of the great war pres sures. The years bet ween the two worldwars were marked by this pro cess of rebuil ding, of removal of all de struc tiveeffects, the city of Iaºi regai ning slowly its role of Cultural Capital of Romania.

Semnatar articol182

Note1 I. Simionescu, Oraºe din România, ediþia a III-a cu 80 de figuri [N.B. pe foaia de

titlu este ediþia a II-a, 1929], Editura „Cartea Româneascã”, Bucureºti, 1925, ediþia a II-a, 1929,p. 182. [DANIC Biblioteca III 6.362]. Virgiliu Z. Teodorescu, Ion Simionescu, con tem -poranul nostru - un document din anul 1923 referitor la preocupãrile lui Ion Simio nescupentru propãºirea oraºului Iaºi, în: „Arhivele Moldovei”, nr. I-II, 1994-1995, Iaºi, 1996,p. 203-218.

2 N. Iorga, Pentru întregirea neamului – cuvântãri din rãzboiul 1915-1917, BibliotecaEpopeea Naþionalã, 1925 [DANIC Biblioteca II 2015]. La p. 204-205: N. Iorga, s-a adresatauditoriului în problema necesitãþii ca în asemenea momente de mare restriºte pentru þarãºi neam sunt necesare depãºirea tuturor barierelor convenþionale. Exemplificã cu gestullui Mihail Kogãlniceanu, care se afla de mult timp într-un conflict cu omul politic LascãrCatargiu, în momentul când interese majore de stat reclamau o totalã mobilizare a tuturoroamenilor de seamã, a avut tãria sã-i adreseze chemarea sã se alãture celor care acþionauîmpreunã cu M. Kogãlniceanu pentru binele þãrii.

3 N. Iorga, op. cit., p. 211: N. Iorga într-o conferinþã din 24 ianuarie 1916,susþinutã la Ateneul Român, referindu-se la menirea presei întru informarea cititorilor,evocã modul cum cei care realizau periodicele premergãtoare Unirii de la 1859 au reuºitsã asigure elaborarea ºi publicarea unor articole ce au avut un bun rãsunet la cititori. „Eibine, la 1859 s-a fãcut aºa. ªi la 1859 am avut o presã. Eu, dacã aºi fi preºedinteleSocietãþii Presei – nu sunt nici membru – aºi retipãri o colecþie de articole de atunci ºile-aºi rãspândi între ziariºtii de astãzi, ca sã vadã cum se fãcea o gazetã în anii de pregãtirepentru viitorul nou al unui popor: cu ce seriozitate, cu ce onestitate, cu ce bunãcuviinþã, cuce spirit în adevãr european ºi modern se scria atunci, ºi cu ce formã pentru toþi inteligibilã”.

4 Nicolae Filipescu (5 decembrie 1862, Bucureºti – 1/14 octombrie 1916, Bucureºti,cimitirul Bellu, figura 43 b, locul 4). Studii la Bucureºti, Craiova, de drept la Paris. Ompolitic fruntaº al Partidului Conservator, deputat, primar al Capitalei de la 1893 pânã înoctombrie 1895; primar al Brãilei, ministru, gazetar fondator al unor periodice ºi asociaþiiprin care a militat pentru unitatea naþionalã, adept al participãrii României la PrimulRãzboi Mondial alãturi de Antantã; a înfiinþat în anul 1914 „Acþiunea Naþionalã”, devenitãîn anul 1916, prin atragerea ºi a altor formaþiuni, „Uniunea Sacrã”; publicist. El a fostunul din militanþii pentru a acþiona alãturi de puterile Antantei. Dupã o deplasare dedocumentare în Rusia, o boalã fulgerãtoare l-a rãpit în momentele când asemenea oamenierau necesari pentru salvarea României.

N. Iorga, la 4/17 octombrie 1916, consemna, cu regret, ingratitudinea contempo -ranilor manifestatã la ceasul despãrþirii de Nicolae Filipescu, în succinta dar concludentatabletã: O înmormântare, nu! „N-am impresia cã am asistat la înmormântarea aceluiacare a fost Nicolae Filipescu. Am vãzut un cortegiu oarecare, multã lume amestecatã,puþini care erau triºti ºi mai puþini care plângeau; am vãzut ridicat pe umeri, în cânteceleunor copiii care-ºi fãceau meseria, un greoi sicriu de stejar cu inscripþii banale; atâta amvãzut. Nu putea fi înmormântarea lui. Cãci el nu putea fi înmormântat decât cu hainã deostaº, nu putea fi înfãºurat cu alt giulgiu decât al tricolorului ºi nu putea fi coborât înpãmânt decât la sunetul tunurilor într-o searã de victorie” - N. Iorga, Rãzboiul nostru înnote zilnice, vol. II, Editura Ramuri, Craiova, 372 p. [DANIC Biblioteca III 2.684 (2)].p. 195-196 (în continuare abreviat: N. Iorga, Rãzboiul …).

Titlu articol 183

Referinþe: Dim. R. Rosetti, Dicþionarul contimporanilor, ediþia I-a, Editura Litografiei„Populara”, Pasagiul Român nr. 12, 1897, p. 75-76, naºterea la 1861, sunt menþionatelucrãri publicate pânã la 1897. [DANIC Biblioteca H 96; IV 681; IV 6.901]; I.G. Duca,Portrete ºi amintiri, Editura Humanitas, Bucureºti, 1990. 159 p. [M.A.I. Biblio teca 9 (498)/ D 86].La p. 94-97 articol preluat din „Viitorul”, Bucureºti, noiembrie 1928 scris cu ocaziainaugurãrii la Focºani a monumentului Nicolae Filipescu; I.G. Duca, Memorii, vol. III – Rãzboiul,partea I (1916-1917), Editura Machiavelli, Bucureºti, 1994, 304 p. [M. A.I. Biblioteca 9(498)/D 86]. La p. 52-54.

5 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 199-200: La 7/20 octombrie 1916 N. Iorga în tableta:Generalul Prezan aprecia contribuþia militarului de carierã care la ceasul înaltei solicitãriconcepea modul de acþionare a trupelor române:

„De multe vorbim, dar nu totdeauna de ce trebuie. ªtim cã bancherul cutare,putred de bogat, a dat 10 þigãri ºi cinci parale la un spital de rãniþi, dar nu ºtim cine ne-adat în Ardeal cea mai metodicã ºi sigurã înaintare ºi, în ceasul greu, retragerea cea mailiniºtitã. Sã mi se dea voie sã fac o indiscreþie. E generalul cu þinuta sigurã ºi vorba socotitã,generalul de cugetare îndelungatã care comandã la Iaºi: generalul Prezan”.

6 Istoria Românilor, Academia Românã, vol. VII, tom II, coordonator al colectivuluide elaborare acad. Gheorghe Platon, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003, p. 434. [Încontinuare abreviat: Istoria Românilor]. Bãtãlia pentru Bucureºti din noiembrie 1916 adeterminat retragerea generalã spre Moldova, stabilindu-se frontul pe linia Siretului.

7 Generalul C. Gãvãnescul, Epopeea Românã – Rãzboiul nostru pentru întregireaneamului (august 1916-aprilie 1918), Iaºi, Serviciul Geografic al Armatei, 1918, 168 p.[DANIC Biblioteca III 22.162]. La p. 54-55 pãrãsirea Capitalei în condiþiile începutuluide iarnã pe drumurile pribegiei. Mãsurile de distrugere a avuþiei naþionale pentru a nu fila îndemâna cotropitorilor. Mijloace de transport, minarea tunelurilor, podurilor, sondelepetrolifere, depozite de orice naturã. La p. 61 evacuarea a provocat desprinderi de unitãþi,în condiþiile tirurilor de artilerie sau a atacurilor aeriene. Situaþia acestei dispersãri,generatoare de bâjbâieli care au provocat o diminuare a componenþei unitãþilor a impusca prioritarã (5 ianuarie 1917) etapa refaceri, a reorganizãrii armatei, trecerea la o instrucþieºi dotarea noilor unitãþi cu tehnica de luptã în concordanþã cu dotãrile ºi modul de acþiune pecâmpul de luptã, preluând din experienþa anilor anteriori de pe fronturile Europei. I.G. Duca,op. cit., p. 82: mãsurile de evacuare a patrimoniului unor instituþii de ºtiinþã ºi culturã(biblioteci, arhive, muzee), greºeli comise. Istoria Românilor, p. 436 Guvernul Românieicondus de Ionel Brãtianu, la 20 noiembrie/3 decembrie 1916 a decis evacuarea, Capitalafiind preluatã de inamic la 23 noiembrie/6 decembrie 1916.

8 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 359: la 26 decembrie 1916 referindu-se la sacrificiileapãrãtorilor N. Iorga aprecia: „Iar acum ei mergeau spre viitor, spre cel de mâine, sauspre cel de peste mulþi ani. Mergeau spre ispãºire ºi spre rãzbunare, pentru tot ceea ceam suferit de când suntem”. I.G. Duca, op. cit., p. 84: A avut loc o masivã evacuare atinerilor care, dacã rãmâneau în teritoriul ocupat de inamic, erau mobilizabili la muncãforþatã. Au participat ca cercetaºi, cu mult entuziasm, pe teritoriul Moldovei la munci cele-au solicitat un efort deosebit, fie cãrând muniþie, fie sãpând tranºee ºi alte lucrãrigenistice. Condiþiile precare de igienã personalã, de odihnã ºi alimentaþie ºi cumplitelegeruri de la începutul anului 1917 le-au fost multora fatale. I.G. Duca, op. cit., p. 85-86:Referinþã la modul de rãzbunare a ocupanþilor împotriva cercetaºilor pentru modul cum

Semnatar articol184

au contribuit la apãrarea oraºului Târgu Jiu. DANIC, fond M.C.A. - D.A., inv. 819, dosar91/1938, f. 18 la 26 mai 1938 Asociaþia Cercetaºilor Români, Subcentrul Iaºi, intenþionândsã amplaseze în curtea bisericii Sf. Nicolae Domnesc o Troiþã a Eroilor Cercetaºi, solicitaaprobarea necesarã; Ministerul Culturii ºi Artelor (în continuare abreviat: M.C.A.). f. 17v.rãspundea favorabil iniþiativei acestora.

9 Alexandru Vlahuþã (5 septembrie 1858, Pleºeºti, jud. Tutova, azi Alexandru Vlahuþã,jud. Vaslui – 19 noiembrie 1919, Bucureºti, cimitirul Bellu, figura 71, locul 36). Studiila Bârlad, Bucureºti, activitate didacticã ºi juridicã la Târgoviºte, apoi la Bucureºti,referendar la Casa ªcoalelor, scriitor, poet, colaborator la presa literarã, fondator de periodice,folclorist, traducãtor, animator cultural, conferenþiar, colecþionar, popularizator al ºtiin -þelor, publicist. Academia Românã l-a ales membru corespondent la 9 martie 1893, însãA. V. a refuzat aceastã onoare pe considerentul cã s-au fãcut o serie de grave greºeli,refuzându-se unora mai îndreptãþiþi aceastã onoare. Au trecut bune decenii ºi a fost alesmembru de onoare post-mortem al Academiei Române la 28 octombrie 1948, la propunerealui Mihail Sadoveanu.

În Bucureºti a locuit: în hotelul Metropol de pe calea Victoriei; în Palatul Funcþio -narilor Publici, clãdire din Piaþa Victoriei. Aici a adunat în timp valoroasa colecþie detablouri N. Grigorescu. Din momentul când la parter s-a declanºat un incendiu s-apreocupat ca tezaurul deþinut sã-l predea statului. Demersurile întreprinse pânã la 1916n-au fost finalizate, aºa cã, la pãrãsirea Capitalei, pentru a se refugia iniþial la Dragosloveniunde soþia avea o moºie de 3.000 pogoane de vie, apoi la Tecuci, Bârlad, Iaºi, sã care cucarul cu boi aceste inestimabile tablouri; Oscar Han, Dãlþi ºi pensule, Editura Minerva,Bucureºti, 1970, p. 317 aminteºte cã Al. V. a locuit un timp pe str. Visarion la nr. 30.O.H. a locuit ulterior vis a vis. Dimitrie R. Rosetti, op. cit., p. 196 sunt menþionateperiodicele la care a colaborat ºi lucrãri publicate. Dumitru Micu, în: Scriitorii români.Dicþionar, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978, p. 475-478. Dicþionarcronologic – literatura românã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1979, p. 292.Indice p. 860. Dorina N. Rusu, op. cit., p. 235.

10 Istoria Românilor, p. 435 o atentã analizã arãta cã armata românã, în 1916, a fostînvinsã în ultimã instanþã, însã nu nimicitã, reuºind ca printr-o retragere coordonatã sãsalveze vieþi ºi bunuri cu care ulterior, în 1917, dupã o totalã refacere ºi dotare corespun -zãtoare, sã poatã acþiona la porþile Moldovei, stãvilind încercãrile inamicului de a trecespre Ucraina. Bilanþul pierderilor umane era catastrofal: 500.000 de oameni (100.000 morþi,150.000 rãniþi ºi 250.000 prizonieri). Teritoriul Moldovei a devenit centru al rezistenþeiromâneºti reclamând mãsuri operative pentru asigurarea condiþiilor pentru a face faþãsituaþiei unei masive concentrãri umane (veneticii erau apreciaþi la circa 1.500.000 deoameni), care reclama atât gãzduire, cât ºi hranã, a depãºirii dificultãþilor de deplasare,reþeaua C.F.R., beneficiind doar de linii simple care, prin numãrul de material rulant evacuat,ajunsese la o blocare a manevrelor ºi fluidizarea circulaþiei, la asigurarea funcþionãriimijloacelor de asistenþã sanitarã. O gravã problemã a constituit-o mãsura de evacuare atinerilor care puteau fi preluaþi de inamic. Atât cei încorporabili, cât ºi cercetaºii au avutde suferit de pe urma gerurilor ºi a tifosului exantematic. La Iaºi, în timpul epidemiei detifos exantematic au fost cele mai numeroase pierderi de vieþi omeneºti. O statisticã lanivelul României, din 1917, consemneazã circa 300.000 de persoane decedate de pe urmabolilor (tifosul exantematic ºi febra recurentã).

Titlu articol 185

11 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 76-77: la 21 ianuarie 1917, N. Iorga, fãcând o succintãevocare a trecutului, aminteºte ipostaza în care a ajuns Moldova sã gãzduiascã o mulþimede oameni: „De pretutindeni unde dominaþia strãinã a adus hibernarea tristã, îngheþul ºiînþepenirea, valuri de sânge au pornit înapoi spre vechea Moldovã. Oraºele ei nu maiîncap astãzi de locuitori, casele cuprind uneori zeci de familii, se descoperã ºi cel dinurmã colþ nelocuit pânã atunci, cea din urmã fãrâmã de pâine se culege pentru oaspeþi carivin necontenit, necãjiþi, înfricoºaþi, flãmânzi” (N. Iorga, Ce dã astãzi Moldova, p. 77).

12 George Ioan Lahovari, Marele Dicþionar Geografic al României, vol. IV,Stabilimentul grafic J.V. Socec, Bucureºti, 1901, p. 25-27: oraºul Iaºi aflat la altitudineamedie de 318, este flancat de o suitã de dealuri ce au înãlþimi maxime de circa 500 m.La cumpãna veacurilor XIX-XX avea 59.427 locuitori. N.A. Bogdan, Oraºul Iaºi,monografie istoricã ºi socialã, ilustratã, 1913-1915, ediþia a II-a revãzutã ºi mult adãu -gitã, Iaºi, Tip. Naþionalã [DANIC Biblioteca IV 3.159], la p. 52: Iaºii aveau o populaþiede circa 80.000 de locuitori, numãr care integra garnizoana ºi cãlãtorii ocazionali. Aveacirca 9.000 de clãdiri (de la cele definite ca adevãrate palate la cele modeste ale maha -lalelor). Era reºedinþa Corpului IV Armatã care avea în compunere: un regiment deInfanterie, un batalion de vânãtori, un regiment de Cavalerie, un escadron de Jandarmipedeºtri, un escadron de Jandarmi cãlare, numit ºi Escorta Regalã, o companie de Jandarmipedeºtri, un Spital militar, o Infirmerie pentru tratarea bolilor de ochi la Frumoasa, un LiceuMilitar. Recensãmântul din 1889 a consemnat prezenþa a 78.067 locuitori. La recen -sãmântul general al populaþiei din 12 decembrie 1912 au fost înregistrate 75.875 lo -cuitori (op. cit., p. 75). ªcoala de cadeþi înfiinþatã la 1845, ªcoala Militarã, devenitã la 1872ªcoala Fiilor de Militari, iar la 1909 Liceul Militar (op. cit., p. 262). Recensãmântul ge -neral 1899, Editura Eminescu, Bucureºti, 1905, LXVI + 461 p. [DANIC Biblioteca IV 2.544].p. XXV oraºul Iaºi = 77.759 persoane. Dr. Sabin Manuilã, Institutul Central de Statisticã,Recensãmântul general al populaþiei României din 29 decembrie 1930, vol. I, EdituraInstitutului Central de Statisticã, Bucureºti, 1938-1941. [DANIC Biblioteca IV 523]. Lap. XXVIII este consemnat Iaºul cu 102.872 locuitori.

N. Iorga, Rãzboiul …, p. 224-225: la 20 octombrie 1916 în tableta: Ce se poateînvãþa la Iaºi face referinþã la numeroasele relicve ale trecutului prezente în arealuloraºului Iaºi, mobilizatoare prin mesajul transmis cãtre viitorime: „Toate aceste urmesfinte spun câtã îndãrãtnicã rãbdare a luptat aici ca sã trãim ºi noi astãzi ºi ca sã ne înveþeprin ce tainã se poate trãi, între duºmani”. N.A. Bogdan (partea istoricã), C.I. Eremia(partea socialã), Cel mai nou ghid al Iaºului cu 107 ilustraþii ºi 2 planuri. Editura„Damaschin”, str. Sãrãriei 61, Iaºi, 1932, 240 p. 12-13: la începutul iernii din anul 1916-1917Guvernul României, instituþiile cu menire de asigurare a ducerii campaniei militare pemai departe s-au evacuat la Iaºi; la p. 14 se aratã cã Iaºul a devenit: Leagãn al Renaºteriiºi Unirii întregului neam românesc. N. Iorga, România contemporanã de la 1904 la 1930,Supt trei regi – istoria unei lupte pentru un ideal moral ºi naþional, Editura Pro, Bucureºti,1999, p. 201 ºi urm. De reþinut formularea conceptului care-i adusese pe ruºi în Româniaîn postura de „protectori” sau de stãpâni, cum de fapt se considerau ºi manifestau.

13 N. Iorga, Pentru …, p. 223-240: textul cuvântãrii rostite în ºedinþa CamereiDeputaþilor, la Iaºi, la 14 decembrie 1916, când armatele cotropitoare bãteau la porþileMoldovei. A fost prilejul ca sã reaminteascã participanþilor cã în anii anteriori el a fostunul din cei care critica o serie de tare ale modului de administrare a þãrii, însã în condi -þiile în care se afla România considera cã o asemenea acþiune nu mai era productivã,

Semnatar articol186

situaþia reclamând o mobilizare generalã pentru a scoate þara din impas. C. Argetoianu,op. cit., p. 71: în ziua de 11 noiembrie 1916 s-a hotãrât evacuarea Parlamentului Românieila Iaºi, fiind iminentã ocuparea de cãtre inamic a Bucureºtilor. La p. 92 N. Iorga fuseseevacuat pe seama Guvernului la Iaºi, unde i-a fost asiguratã gãzduirea într-o casã de pestrada Lascãr Catargiu, ce a servit atât pentru membrii familiei, cât ºi pentru activitatearedacþionalã ºi tipograficã. Istoria Românilor, p. 436: la Iaºi, devenit Capitalã a României,a avut loc o remaniere guvernamentalã, la cumpãna anilor 1916-1917, fiind cooptaþi înguvernul de uniune naþionalã, ce-ºi asuma misiunea de a asigura „rezistenþa pânã lacapãt”. Lui Ionel Brãtianu i s-a alãturat Take Ionescu, cu alþi câþiva conservatori democraþi.Acest guvern gestiona problemele menite a redresa fiecare resort al vieþii de toate zilele,fiind implicat totodatã în reluarea ºi definitivarea problemelor de mare acuitate privindîmproprietãrirea þãranilor ºi legea electoralã. Take Ionescu declara în Camera De pu -taþilor: „Noi legiferãm azi pentru o Românie micã, dar legiferãm cu ochii la România demâine, la România Mare”. Aceste legi au fost adoptate în lunile iunie-iulie 1917. Ulterior,Take Ionescu ºi ai lui s-au retras din echipa guvernamentalã. Parlamentul a acordat încontinuare încredere guvernului pentru a-ºi îndeplini misiunea asumatã. Eveni menteledin Rusia, modul cum se resimþeau în România, predilect în rândurile trupelor ruse gataîn orice moment de a refuza sã mai lupte. I.G. Duca, Portrete ºi amintiri, p. 87: ca rac -terizarea formulatã, în iunie 1922, la decesul lui Take Ionescu, relevând contribuþiaacestuia la realizarea Marii Uniri. Judeþele Patriei, Iaºi, monografie, Editura Sport-Turism,Bucureºti, 1980, p. 44: la Iaºi, în luna mai 1917, Parlamentul a procedat la discutareapreconizatelor legi menite de a stabili noi drepturi pentru pãtura sãracã a þãrii. Eraureferitoare la reforma agrarã menitã de a împroprietãri predilect pe combatanþii din rãzboi,la drepturile electorale ºi modificarea Constituþiei României. Grigore Procopiu, Parlamentulîn pribegie 1916-1918 – amintiri, note ºi impresii, cu o scrisoare de la C.G. Dissescu,prof. univ., Editura „Universitaria”, Bucureºti, 1992, 128 p. [DANIC Biblioteca III 23.865].G. Procopiu, membru al Parlamentului României, reprezentând electoratul din jud. Vâlcea,a reþinut pentru posteritate momentele premergãtoare evacuãrii la Iaºi, situaþia drumu -rilor spre Moldova, temporara prezenþã la Iaºi, în vara anului 1917, în condiþiile demaximã încordare, ca urmare a pregãtirilor de amploare pe care inamicul le realizapentru a declanºa o mare ofensivã, menitã a înfrânge armata românã, aflatã în dificultatedin cauza disproporþiei numerice ºi mai ales a ineficienþei armatei „aliate” aflatã în stadiude totalã debandadã, provocatã de evenimentele din Rusia, în urma înlãturãrii regimuluiþarist. Pentru a proteja oameni ºi bunuri conducerea României a luat, printre altele, mãsurade a evacua dincolo de Prut pe membrii Parlamentului. Prin perfectarea cu reprezentanþiiRusiei s-a hotãrât deplasarea acestora la Odessa ºi apoi la Herson. Evoluþia evenimentelorde la cumpãna anilor 1917-1918 a impus, preventiv, adoptarea hotãrârii pentru revenireaîn Moldova. Dorinþa s-a lovit însã de precaritatea schimbãtoarelor reprezentãri alenumeroaselor fracþiuni în lupta acerbã pentru deþinerea puterii. Formaþiunile „bolºevice”multe ºi într-o permanentã situaþie antagonistã erau gata de a jefui pe oricine ºi mai alespe strãini. O periculoasã dificultate a fost în momentul când soarta le-a fost la îndemâna„revoluþionarului Rakovski” care, în ura ce o purta la adresa românilor, vedea în oriceîmprejurare un bun prilej de rãzbunare.

14 N.A, Bogdan, C.I. Eremia op. cit., p. 19: în fostul palat Roznovanu, str. ªtefancel Mare, în faþa Mitropoliei, a fost gãzduit în timpul evacuãrii Comandamentul Armatei.Palatul Rosetti-Roznovanu, cumpãrat de Primãria Iaºi ºi cedat statului, a fost mult modificat,

Titlu articol 187

ajungând sã gãzduiascã Comandamentul Armatei (op. cit., p. 34). N. Iorga, Supt …, p. 209ºi urmãtoarele.

15 N. Iorga, Oltenii, în: „Neamul Românesc”, Iaºi, anul XII, nr. 211, 5 august 1917.Sunt relevate calitãþile de luptãtori pentru glia strãmoºeascã. N. Iorga, În zilele când unasuntem, în: „Neamul românesc”, Iaºi, anul XII, nr. 225, 17 septembrie 1917, în care aratãcã la luptele grele pe care le poartã armata românã coopereazã toatã suflarea þãrii, cu miccu mare. Florin Constantiniu, O istorie sincerã a poporului român, Editura Universenciclopedic, Bucureºti, 1998, p. 278 ºi urmãtoarele ale capitolului: O succesiune deînfrângeri.

16 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 200-201: la 8 octombrie 1916, N. Iorga, în tabletaMisiunea Francezã, referindu-se la modul cum Franþa, în condiþiile precare, a înþeles sã-ºirespecte angajamentele conform Tratatului Militar încheiat cu România în preziua alãtu -rãrii noastre la forþele Antantei, trimiþând o formaþiune de elitã a armatei franceze, comandatãde generalul Henri Berthelot, care, din momentul sosirii pe teritoriul românesc, a trecutla acordarea unui substanþial sprijin de pregãtire a ostaºilor români pentru a-ºi însuºi mânuireanoii dotãri, achiziþionate din Franþa ºi Anglia. Istoria Românilor, p. 437: reorga nizareaarmatei prin reconstituirea de unitãþi, instructajul combatanþilor cu noile piese de armamentprimite pentru dotare. Misiunea Militarã Francezã a deplasat din octombrie 1916 ºi lunileurmãtoare un efectiv de 277 ofiþeri, 37 piloþi, 88 medici umani, farmaciºti ºi veterinari,4 ofiþeri de marinã, 8 ofiþeri de intendenþã ºi 1150 grade inferioare. Comanda acesteiformaþiuni era încredinþatã experimentatului general Henri Mathias Berthelot. Prin modulcum s-au implicat, prin modul cum au împãrtãºit din propria experienþã reprezentanþii Franþeiau fost unanim apreciaþi atât pentru consiliere, cât ºi pentru efectiva participare la lupteledate de armata românã.

17 Henri Mathias Berthelot (7 decembrie 1861, Fleurs – Loire, Franþa – 21 ia -nuarie 1931, Paris), studii ºi carierã militarã: în primii ani ai rãzboiului (1914-1916) aîndeplinit misiuni la Marele Stat Major în calitate de general ca în toamna anului 1916sã fie trimis în România, pentru a conduce Misiunea Militarã Francezã, având calitateade consilier tehnic în Marele Cartier General al Armatei Române. A avut preþioasecontribuþii în iarna 1916-1917 la reorganizarea, dotarea ºi instruirea oºtirii române care,în condiþiile verii anului 1917, atât în acþiunile ofensive, cât ºi în cele defensive, ademonstrat modul cum ºi-a însuºit cele preconizate de el. Prin modul de comportare acâºtigat repede simpatia comandanþilor ºi a trupelor. Analiza pe care a întreprins-o l-aajutat, ca în foarte scurt timp, sã înþeleagã de unde proveneau majoritatea defecþiunilorde pe frontul de rãsãrit în campania anului 1916. El a sesizat lipsa de loialitate a„aliatului” rus care prefera sã fie, cu mici excepþii, în expectativã fãrã sã-ºi asumeresponsabilitãþile ce-i reveneau conform celor stipulate de tratatele semnate cu România.Defecþiunile intervenite, dupã revoluþiile din Rusia, au determinat o nouã situaþie pentruRomânia nevoitã sã ajungã la tratativele cu inamicul, fapt care a impus, în primãvaraanului 1918, misiunii militare franceze sã pãrãseascã Moldova. În toamna anului 1918,în condiþiile declanºãrii ofensivei din peninsula balcanicã, trupele franceze s-au apropiatde Dunãre, moment în care ºi trupele române au trecut la acþiune pentru îndepãrtareainamicului de pe teritoriul României. Dupã realizarea joncþiunii celor douã armate aliate,la 1 decembrie 1918, generalul H. Berthelot a intrat în Capitalã aflându-se în suitaregelui Ferdinand I. Recunoºtinþa românilor s-a manifestat în cele mai diverse modalitãþi.

Semnatar articol188

Primirile entuziaste în localitãþile pe care le-a vizitat, declararea ca cetãþean de onoare laGiurgiu, declanºarea unor acþiuni care sã aducã în forul public unele simboluri alecinstirii, amenajarea ºi îngrijirea locurilor de veci unde au fost înmormântaþi membriimisiunii cãzuþi la datorie pe teritoriul României, toate au fost încununate de propunerilelui Nicolae Iorga care, în Parlamentul României, a propus sã-i fie acordatã calitatea decetãþean al României ºi sã fie împroprietãrit cu un domeniu ºi un conac în localitateaFãrcãdia din jud. Hunedoara, mãsuri aprobate în unanimitate. Locuitorii comunei aurevendicat ºi schimbarea numelui localitãþii, pentru ca posteritatea sã-i cinsteascã astfelnumele. Forul ºtiinþific al þãrii a hotãrât, la 5 iunie 1926, desemnarea ca membru deonoare al Academiei Române. La rândul sãu, revenind de mai multe ori în România, acãutat sã parcurgã drumurile þãrii, sã se reîntâlneascã cu foºti luptãtori, acum aflaþi înampla bãtãlie a reconstrucþiei þãrii. Mai mult, în testamentul pe care l-a redactat, a inclusprevederi referitoare la soarta a ceea ce deþinea în România, prevãzând ca AcademiaRomânã sã fie beneficiara veniturilor, sumele obþinute urmând sã constituie un fond cuajutorul cãruia sã se declanºeze acþiuni care sã permitã studierea relaþiilor franco-româneîn decursul timpurilor, la o mai bunã cunoaºtere reciprocã a celor douã þãri latine.Decesul sãu a îndurerat întreaga opinie publicã din România. Periodicul „România”, Iaºi,nr. 108, 23 mai 1917: foto redând solemnitatea decorãrii ofiþerilor români cu „Legiunea deOnoare” de cãtre generalul H. Berthelot. Articolul O convorbire cu generalul H. Berthelot,publicat în „România”, Iaºi, nr. 223, 23 septembrie 1917, în care sunt incluse buneleimpresii despre comportamentul ostaºilor români care au reuºit sã stãvileascã încercãrileinamicului de a realiza spargerea fronturilor care sã le faciliteze accesul spre Ucraina.DANIC, Fototeca… Foto din colecþia Casa Regalã redând ofiþeri superiori din armataromânã ºi din armata francezã în vizitã la Divizia a III-a.

În grãdina limitrofã Teatrului Naþional din Iaºi se aflã bustul generalului HenriMathias Berthelot, având pe plintã textul „Berthelot Henri Mathias ne à Fleurs (Loire)1861-1931”. Lucrarea este semnatã dreapta jos: L. Gové. Este vorba despre Léon F. Govéarhitect ºi artist plastic francez, participant la evenimentele militare ale anilor 1916-1917din România, fãcând parte din delegaþia francezã comandatã de generalul Henri Berthelot.Dupã rãzboi, a realizat proiectul pentru Monumentul Eroilor Franþei cãzuþi pe teritoriulRomâniei, ridicat în incinta cimitirului Bellu Militar. În „România Eroicã”, Bucureºti,anul II, nr. 2, se relateazã cã dezvelirea Monumentului Eroilor Francezi din cimitirulBellu Militar a avut loc de Ziua Eroilor, mai 1933. Monumentul aviatorului M. Zorileanua fost proiectat de arhitectul francez Léon F. Gové.

Referinþe: Minerva – Enciclopedia Românã, Cluj, 1930, p. 178-179; N. Cerbulescu,Generalul Henri Berthelot, Sibiu, 1931. [A.N.-D.J. Buzãu Biblioteca II 565]; Originalultestamentului lui Henri Berthelot în colecþia Muzeului Militar Naþional; C. Cãzã -niºteanu, V. Zodian, A. Pandea, Comandanþi militari, Editura Militarã, Bucureºti, 1983,p. 54; I.G. Duca, op. cit., p. 66-68, 241; Dorin Stãnescu, Aspecte privind relaþiile dintreNicolae Iorga ºi generalul Henri Mathias Berthelot, în „Anuar”, vol. VIII, 1996, Ploieºti,p. 404-406; Virgiliu Z. Teodorescu, Simboluri ale cinstirii dedicate generalului HenriMathias Berthelot, în „Anuar”, vol. IX, 1997, Ploieºti, p. 258-261.

18 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 361-362: La 29 decembrie 1916 succint, în tabletaOfiþerii francezi din România, N. Iorga releva modul cum ofiþerii ºi trupa din cadrulMisiunii Militare Franceze s-au alãturat ºi au participat cu combatanþii români la apãrarea

Titlu articol 189

gliei româneºti. La p. 222, N. Iorga nota, la 26 februarie 1917, cã în vila „Greierul” de laRepedea, Iaºi a fost organizat un spital de boli molipsitoare, la care toate serviciile erauasigurate de personal sanitar din cadrul Misiunii Militare Franceze. N.A. Bogdan, C.I.Eremia, op. cit., p. 57: Vila „Greierul” construitã prin preocuparea arhitectului VasileSculy-Logothetidis. A devenit, dupã rãzboi, azil al orfanilor de rãzboi, apoi al bolnavilorde T.B.C., ulterior Sanatoriul „Dr. Clunet”.

Jean Clunet (m. 20 martie 1917, Iaºi, vila „Greierul”, înmormântat în curteaspitalului „Socola”), medic chirurg francez cu gradul de cãpitan, din compunerea MisiuniiMilitare venitã din Franþa pentru a acorda asistenþã României în conformitate cu tratatuldin august 1916. „Ateneul Român pe 1932”, Bucureºti, 1932: Salonul al 4-lea al AteneuluiRomân, februarie-martie 1932, Catalog, Anton I. Vârnav, poziþia 379, proiect pentrumonumentul d-lui Clunet. La Iaºi, pe ºoseaua spre Bucium, la kilometrul 12, se aflã clãdireaSpitalului unde a activat în anii 1916-1917 Dr. Clunet, cãzând la datorie în timpulepidemiei de tifos exantematic. A fost înmormântat în curtea spitalului, azi în faþã, lângãºosea un monument – mic obelisc. Franþa a acordat cãpitanului dr. Jean Clunet, post-mortem,decoraþia La légion d’ Honneur. În misiunea din România a fost însoþit de soþie, Mar -gueritte Mireille Alexandrine Clunet în calitate de infirmierã ºi care a pãrãsit teritoriulRomâniei în martie 1918 împreunã cu membrii misiunii. Veniserã în noiembrie 1916 laBucureºti, având ca primã misiune organizarea ºi conducerea unui spital pentru contagioºila Zerlendi. La scurt timp au pornit pe drumul refugiului; ajungând la Iaºi, i-a fostrepartizatã vila „Greierul” pentru tratarea contagioºilor. Vila a fost rebotezatã în 1924,purtându-i numele, devenind un spital pentru copii. Constantin Argetoianu, Pentru ceide mâine, Amintiri din vremea celor de ieri, august 1916 - iunie 1918, vol. II, EdituraAlbatros, Bucureºti, 1993, p. 101: gãzduirea medicilor, membri ai Misiunii Militare Francezeîn vila „Greierul” unde au organizat tratarea pacienþilor cu boli molipsitoare. MediculClunet; I.G. Duca, op. cit., p. 157.

Gheorghe Sanda, Mihai Neagu, Date privind misiunea medicalã militarã francezãîn România din 1916-1918, în: Momente din trecutul medicinii, Editura Medicalã, Bucureºti,1983, p. 621-625: referinþã la cei peste 60 de medici francezi veniþi în România pentru aparticipa la salvare de vieþii omeneºti, la instruirea celor care foloseau noile materialesanitare. Printre aceºtia se afla ºi medicul dr. cãpitan Jean Clunet venit cu soþia încã dintoamna anului 1916 la Bucureºti unde, operativ, a trecut la organizarea unui spital pentrucontagioºi la Zerlendi. La retragerea în Moldova la sfârºitul lunii noiembrie 1916 a ajunsla Iaºi, organizând spitalul pentru contagioºi de la Socola. Au fost 88 de medici, farmaciºti,veterinari din care 6 au cãzut rãpuºi de tifosul exantematic. Alice Magheru, Mãrturiioculare ºi auditive în legãturã cu ªcoala Cantacuzino ºi Cantacuziniºti, în: Momente dintrecutul medicinii, p. 727: referinþã la medicul Jean Clunet care a decedat în urmareîmbolnãvirii, lucrând în contact nemijlocit cu cei bolnavi de tifos exantematic, peaceastã cale stabilindu-se cã în urma îmbolnãvirii ºi vindecãrii nu se obþinea ºi imunitatea,ba din contra, cel de al doilea atac fiind letal, ca urmare a slãbirii capacitãþii de luptã aorganismului. Constantin Iugulescu, Aurel Miriþã, Eftimie Ardeleanu, Noi informaþiidespre misiunea medico militarã francezã în România din 1916-1918, în: Retrospectivemedicale, Editura Medicalã, 1985, p. 433, 437-440.

19 Constantin Argetoianu, op. cit., p. 58 „La Iaºi am gãsit deja atmosferadezastrului. Pe lângã toþi moldovenii cunoscuþi, începuse sã se strângã acolo multã lume

Semnatar articol190

din Bucureºti gonitã de frica aeroplanului. Hotelul Traian, unde instalasem pe tatã-meuºi pe muma-mea, era plin. Salonul cel mare, care da spre piaþã, la etajul dintâi – ºi carede obicei servea pentru baluri ºi banchete – fusese închiriat de Elena Catargi, „la belleHélène”, nepoata lui Beizadea Miticã (ºi vãduva lui Lascãr Catargi, zis Lãscãruº), care-llocuia împreunã cu cele douã fete ale ei, Margot ºi Elena „La petite belle Hélène”.Margot fusese mãritatã, dar la Iaºi fãcea pe demozela, împreunã cu soru-sa Elena, deºiavea undeva un copil mãricel – Damele Catargi împãrþise prin paravane imensul salonîn trei; o camerã de culcare pentru toate, un salon ºi o salã de mâncare. În toate zilele, laora ceaiului, salonul improvizat al „belle Hélène” era centrul de ruliment al protipendadeiieºene ºi al emigranþilor bucureºteni”.

20 Cauzele care au provocat dezastrul se regãseau ºi în modul de concepere, lansarea ordinelor contradictorii cu urmãri în timp. Pierderile de vieþi ºi de bunuri materiale leatribuie acestor inconsecvenþe ale comandamentelor (C. Argetoianu, op. cit., p. 73).

21 Spionajul, prin infiltrarea din timp a unor versaþi oameni specializaþi atât în dobân -direa prin propriile mijloace a informaþiilor cât ºi prin racolarea din rândurile românilor,predilect cei cu afinitãþi germanofile, a celor care puteau sã-i cãlãuzeascã în a obþine celenecesare armatelor cotropitoare. Prof. col. Vasile Bobocescu, Istoria Poliþiei Române,Editura Ministerului de Interne, Bucureºti, 2000, p. 183-191.

22 N. Iorga, Supt …, p. 216 cu pertinente referiri ºi anterior ºi în urmãtoarelepagini. I.G. Duca, op. cit., toate paginile sunt relevante reflectând evoluþia respectivelorraporturi.

23 Judeþele Patriei, Iaºi, monografie, p. 44: referinþã la situaþia judeþului ºi a oraºuluiîn anii Rãzboiului Mondial când au gãzduit o importantã parte din refugiaþii dinteritoriile vremelnic ocupate de inamic.

24 Au fost oameni cu comportamente diferite, cu veleitãþi, unii profitând de funcþiepentru a-ºi adjudeca partea leului. Constantin Argetoianu a conturat un asemenea portretevocând: pe evacuatul Alecu Constantinescu-Porcu, venit la Iaºi cu tot ce a vrut sã„salveze” a obþinut o clãdire pe str. Tãutu, la intersecþia cu str. Muzelor, unde a organizato prosperã „gospodãrie” cu toate cele necesare traiului (C. Argetoianu, op. cit., p. 91).Dr. Slãtineanu, directorul Institutului de Bacteriologie, gãzduit pe str. Muzelor, era unamfitrion care-ºi permitea sã invite la masã unde bucatele proveneau din originala„pescuire” zilnicã, la orele serii, a unor orãtãnii din curtea vecinã a „gospodarului” A. Constan -tinescu-Porcu (C. Argetoianu, op. cit., p. 92). Citãm de la aceiaºi sursã ºi pe cei cupreocupãri anacronice: este evocat cazinoul Jockey-Club, aflat în colþul Bd. Carol, careavea la parter cafeneaua ºi cofetãria „Tuffli” (ibidem, p. 103). În timpul rãzboiului a fostmutat într-un alt spaþiu în str. Muzelor. Era locul frecventat atât de localnici dar mai alesde venetici. Activitatea prosperã a cazinoului. Prilej de etalare ºi de pierdere a averilor,dar ºi de manifestare a triºorilor. I.G. Duca, op. cit., p. 99-100, indice p. 297; N. Iorga,Supt …, p. 238.

25 Relevantã este soluþia adoptatã de Constantin Argetoianu care a gãsit o formulãsalvatoare, facilitând minimala aprovizionare prin organele statului: dupã o temporarãgãzduire la Hotelul Traian, acesta a obþinut gãzduire pe strada Lascãr Catargi, în veci -nãtatea dr. Constantin Angelescu (C. Argetoianu, op. cit., p. 88). Întrucât problemaalimentaþiei era din ce în ce mai dificil de rezolvat a procedat iniþial la organizarea larespectiva adresã a unei popote a „diplomaþilor”. Cei aflaþi la Iaºi puteau mânca la restau -rantele hotelurilor „Traian”, „Binder”, la pensiunea „Launay”, ambele pe str. Lãpuºneanu.

Titlu articol 191

Popota „Diplomaþilor” a devenit funcþionalã în ianuarie 1917 având sediul pe str. ªtefancel Mare, în apropierea Mitropoliei (ibidem, p. 90).

26 N. Iorga, Cei goi, în: „Neamul Românesc”, Iaºi, anul XII, nr. 263, 25 sep -tembrie 1917: arãtând greutãþile prin care trece populaþia þãrii lipsitã de hranã ºi îmbrã -cãminte, autorul cere cu insistenþã autoritãþilor ca sã fie luate mãsurile necesare pentru ojudicioasã repartizare a îmbrãcãmintei fãrã a se profita de lipsa de pe piaþã.

27 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 298-299. La 18 martie 1917 N. Iorga, în tableta: Întoiul bolii, se referea la dotarea ºi condiþiile multora din unitãþile spitaliceºti unde seacorda o precarã asistenþã celor în suferinþã. C. Gãvãnescul, op. cit., p. 68-69 noulinamic: insectele, pãduchii, ca urmare a lipsei elementare de igienã corporalã a civililordar ºi a combatanþilor, aflaþi adeseori de sãptãmâni bune pe poziþii. Ravagiile provocatede tifosul exantematic. Acþiunea de deparazitare conjugatã cu rotaþia unitãþilor. ConstantinArgetoianu, op. cit., p. 95: situaþia sanitarã precarã a generat în condiþiile geroase aleiernii 1917 rãspândirea insectelor ºi respectiv a tifosului exantematic. Atentul observatorºi analist C.A. oferã ºi în acest caz o informaþie care porneºte de la cauzã pentru a ajungela efect. Printre primii evacuaþi la Iaºi au fost oltenii care, în scurt timp, descurcãreþi fiind,au înlãturat din activitatea comercialã pe negustorii evrei care, în iarnã, au ajuns sã nu aibãnici cãldurã, nici de mâncare. Acolo, în ghetoul lor, au apãrut primele manifestãri aleflagelului care s-a rãspândit rapid, devenind „inamicul” nr. 1, prin numãrul victimelorsecerate. La retragerea în Moldova fuseserã evacuate instalaþii de deparazitare care, îndebandada primelor sãptãmâni, au ajuns undeva pe la Botoºani. Despre existenþa lor s-aaflat târziu, atunci când epidemia era în scãdere. Acolo unde mãsurile preventive au fostrespectate nu a pãtruns boala. Aceastã excepþie a scutit Armata I-a de pierderi, neavând cazuride tifos exantematic. La p. 100: Cuvântarea dr. Ioan Cantacuzino la Spitalul Sf. Spiridon,solicitând o mobilizare totalã pentru asigurarea minimalei igiene corporale ca mãsurãsalvatoare. I.G. Duca, op. cit., p. 161, evidenþiazã totala dãruire a reginei Maria ºi a celorce o în cadrau în acordarea asistenþei sanitare.

28 I. Simionescu, Oraºe din România, p. 181: Regele Ferdinand I, în timpulrefugiului la Iaºi, a locuit pe strada Lãpuºneanu, în palatul care în secolul XIX-lea l-agãzduit ºi pe domnul Unirii, Alecsandru Ioan I Cuza. N.A. Bogdan, C.I. Eremia, op. cit.,p. 22: Palatul Creditului Funciar Urban, str. Lãpuºneanu, l-a gãzduit în anii 1916-1918pe regele Ferdinand I ºi serviciile Casei Regale. Société du Credit Foncieur Urban deIassy-Roumanie 50 ans d’activité 15 iunie 1881-1931, p. 25 sediul societãþii: în 1886 afost achiziþionatã clãdirea din str. Lãpuºneanu nr. 59, azi nr. 37. Palatul a aparþinutspãtarului Mihalache Cantacuzino Paºcanu, din 1851. Acesta l-a lãsat moºtenire urmaºilor.La 7 mai 1886 a fost vândut societãþii „Credit Foncieur Urban de Iassy” cu suma de230.000 lei. Aici, în anii 1859-1862, ºi-a avut reºedinþa domnul Alecsandru Ioan I Cuza.„Credit Foncieur Urban de Iassy”, în anii 1901-1912, a fost sub direcþiunea lui GrigoreJ. Buicliu, iar în anii 1914-1926, sub direcþiunea lui Gheorghe M. Botez; p. 25 foto holulpalatului societãþii. Se remarcã lateral stânga ºi dreapta douã busturi pe piedestale armoniosrealizate cu ambianþa spaþiului. [DJIAN, Biblioteca, 9.677]. Sculptorul Richard P. Hettea realizat busturile Grigore Buicliu ºi Gheorghe Botez pentru Creditul Funciar Urban.DANIC, fond C. Meissner, inv. 1077, dosar III/16, f. 8 Invitaþia lansatã la 12 octombrie1926 de Creditul Funciar Urban din Iaºi pentru a participa, în ziua de 24 octombrie 1926,la dezvelirea busturilor Grigore I. Buicliu ºi Gheorghe N. Botez. „Universul”, Bucureºti,

Semnatar articol192

anul 55, nr. 285, 19 octombrie 1938, p. 9: Inaugurarea muzeului Cuza Vodã din Iaºi la16 octombrie 1938 în palatul de pe str. Lãpuºneanu. „Scânteia”, Bucureºti, anul XXXIV,nr. 6.510, 25 ianuarie 1965, p. 1; 24 ianuarie: s-a redeschis Muzeul Unirii din Iaºicomplet renovat ºi reorganizat. Între 1859-1862 clãdirea a gãzduit reºedinþa de la Iaºi alui Alecsandru Ioan I Cuza, domnul Principatelor Unite. Emil Satco, Arta în Bucovina,vol. I, Suceava, 1984. p. 86-87: La Muzeul Unirii din Iaºi sculptorul Vladimir Florea arebasoreliefurile: Traian ºi Decebal; Moº Ion Roatã ºi Unirea, piatrã artificialã. ElidiaAgrigoroaiei, Drumuri ieºene, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1982, 152 p. 92: Clãdireade pe strada Lãpuºneanu, care, din 1959, gãzduieºte Muzeul Unirii, a fost proiectatã dearhitectul Bayardi pentru a fi locuinþa familiei Costache Catargiu. Din 1837, clãdirea adevenit proprietatea lui Mihai Cantacuzino Paºcanu. La 1859 a fost închiriatã pentru a-lgãzdui pe domnul Alexandru Ioan I. Cuza, pânã în 1862, când a mers la Bucureºti.Ulterior a fost vândutã Societãþii Creditului Funciar Urban. Din toamna anului 1916 ºipânã la sfârºitul lunii noiembrie 1918, l-a gãzduit pe regele Ferdinand I ºi o serie deservicii ale Casei Regale. C. Argetoianu, op. cit., p. 117: aprecierile negative ale lui C.A.la adresa regelui Ferdinand I „cel Loial” ºi pozitive referitoare la complexa contribuþie areginei Maria atât ca „sorã de caritate”, cât ºi la susþinerea diplomaticã a cauzei României.I.G. Duca, op. cit., p. 161: palatul Societãþii Creditului Funciar Urban.

29 La timpul respectiv strada, apoi bulevardul Carol I.30 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 304-313 [conform numerotãrii, greºite fiind de fapt p. 204-213]:

Rãspunsul lui N. Iorga la Mesajul Tronului, rostit în ºedinþa din 14 decembrie 1916 aCamerei. La p. 309 = p. 209, aliniatul care face referinþã la „icoanele” ce mobilizeazãpoporul român la lupta pentru realizarea marelui ideal naþional. Acestea fiind: ªtefan celMare, Mihai Viteazul ºi regele Ferdinand I. Take Ionescu, Pentru România Mare –Discur suri din rãzboiu 1915-1917, Bucureºti, 1919, p. 140-145: Cuvântarea rostitã laIaºi, în Camera Deputaþilor, la 14 decembrie 1916, când oºtirea germanã, care ocupaseMuntenia, ajunsese la Siret ºi bãtea la porþile Moldovei. Analizând cele întreprinse îndeceniile anterioare, dupã Unirea din 1859, îºi manifesta totala adeziune pentru schim -bãrile profunde din punct de vedere legislativ. T.I. face referinþã la stringenta necesitatede a se adopta legile împroprietãririi þãranilor ºi a votului universal. La p. 142: „Ampropovãduit rãzboiul, ºi nu asist la suferinþele României ca la o surprizã. Nu mi-amînchipuit nici o clipã cã noi, cari, relativ, avem mai mult de revendicat de cât oricine altul,nu vom plãti scump pentru ceea ce reclamãm. Cã suferinþele sunt mari? Cine nu o ºtie?Dar aºa e fatalitatea: evenimentele cele hotãrâtoare vin în vremea unei generaþii: aceageneraþie suferã ºi se sângereazã, dar se sângereazã nu numai pentru dânsa, ci pentrutoate generaþiile cari au sã vinã”. Take Ionescu revendicã sã se spunã totalmente adevãrulde ce am intrat în luptã alãturi de Antantã. La p. 146-165: Cuvântare rostitã de T.I. înCamera Deputaþilor, la 10 iunie 1917, la Iaºi, în care revine în privinþa necesitãþii adoptãriilegislaþiei care sã rezolve problema împroprietãririi þãranilor, cãtre care þara are o maredatorie. N. Iorga, Supt …, p. 234 referinþã la participarea lui Delavrancea la ºedinþeleParlamentului, fiind unul care nu s-a evacuat la Odessa. N. Iorga are o concludentãformulare, caracterizând conduita celor evacuaþi la Odessa: „…unde duceau o viaþãuºoarã ca la Bucureºti, fãrã a-ºi da samã cã sunt în mâna Sovietelor, de care i-a scãpatnumai intervenþia colonelului canadian Joseph Boyle”. I.G. Duca, op. cit., p. 88, 115,123-124, cu menþiunea: lucrãrile Camerei Deputaþilor se desfãºurau în clãdirea TeatruluiNaþional, iar cele ale Senatului în Aula Universitãþii, 156, 168, 259.

Titlu articol 193

31 Teatrul Naþional din Iaºi a fost construit în anii 1884-1896, dupã planurilearhitecþilor austrieci Ferdinand Fellner ºi Herman Helmer, autori a numeroase teatre, laViena, Berlin, Praga, Budapesta, Bratislava, Karlsbad (azi Karlovy Vary), Fiume (aziRijeka), Odessa, Brünn (azi Brno), Tata, Kecskemet, Oradea, Cluj. Aceºtia primind comandapentru Iaºi au proiectat viitoarea construcþie în manierã eclecticã, conferindu-i atât bunefuncþionalitãþi, cât ºi o linie arhitecturalã deosebitã. Prin materialele constructive puse înoperã, prin modul de realizare a edificãrii, prin elementele de mobilier, prin decoraþiunileinterioare s-a asigurat ansamblului ºi în mod special sãlii optime condiþii de montare aspectacolelor ºi de vizionare a respectivelor piese. O notã distinctã a constituit-o asigu -rarea unei bune acustici, indiferent de distanþa sau înãlþimea celor mai îndepãrtate locurifaþã de scenã.

O situaþie specialã a cunoscut-o în anii 1916-1918, când retragerea în Moldovainclusiv a Parlamentului României a impus ca ºedinþele Camerei Deputaþilor sã sedesfãºoare în incinta acestui edificiu. I.G. Duca, op. cit., prezintã modul în care au fost folosite,în timpul sesiunilor, spaþiile din incinta Teatrului Naþional de cãtre Camera Deputaþilor,respectiv sala, scena, cabinele actorilor, cabinetul directorului. Aceastã suprasolicitare acondus la unele deranjamente, stricãciuni ce au fost remediate în anii perioadei interbelice.

În 1906, a fost instalat, în faþa Teatrului Naþional, monumentul care-l evocã peVasile Alecsandri. Atât statuia monumentalã evocându-l pe bardul de la Mirceºti, cât ºipiedestalul sunt într-un fericit raport de distanþã ºi înãlþime cu faþada edificiului teatrului.Statuia turnatã în bronz a fost modelatã de sculptorul Wladimir C. Hegel. O altã lucrareevocatoare sculpturalã este dedicatã, conform celor înscrise pe faþada piedestalului pe oplacã de marmurã albã: Alexandru Flechtenmacher (1823-1898), compozitor, violonist ºidirijor. Pe lateralele piedestalului sunt ataºate douã basoreliefuri: cel din stânga evocã oscenã cu Hora Unirii; în dreapta redã un grup de Cântãreþi; pe piedestal este bustulmonumental semnat la spate ºi datat: „Bârleanu ’73”. În aceeaºi ambianþã se aflã ºi bustulmonumental evocându-l pe poetul Mihail Codreanu (1878-1957), lucrare turnatã în bronz,semnatã dreapta jos ºi datatã: „Florea 1976”. O semnificativã prezenþã este cea a bustuluiGeorge Enescu (1881-1955), lucrare semnatã dreapta jos ºi datatã: „D. Covãtaru ’76”.Sculptorul Richard P. Hette a realizat modelarea pentru aceastã ambianþã a douã busturi.Ele sunt reprezentative, redând personalitãþi ale culturii: Dumitru Greceanu ºi NicolaeCostãchescu. La umbra unui copac din marginea grãdinii Teatrului Naþional se aflãbustul generalului Berthelot. În imediata apropiere se aflã bustul monumental evocând-ope valoroasa actriþã Aglae Pruteanu, lucrare turnatã în bronz dupã modelajul sculptoruluiVasile Condurachi. „Calendar pentru toþi fii României pe anul de la Christos 1898”, Bucureºti.[DANIC Biblioteca P II 105]. La p. 92 Inaugurarea localului Teatrului Naþional din Iaºila 1 decembrie 1896. Au participat ªtefan Sihleanu, secretarul general ºi reprezentant alM.I.P.C. ºi Nicolae Gane, primarul oraºului. Sandu Teleajen, Teatrul Naþional din Iaºi,în: „Boabe de grâu”, Bucureºti, anul III, nr. 11, noiembrie 1932, p. 523.

Muzeul Teatrului Naþional I.L. Caragiale, Bucureºti, 1959, p. 32, medalia TeatruluiNaþional din Iaºi: „În amintirea inaugurãrii teatrului clãdit de comuna din Iaºi 1884-1896”.George Buzdugan, Gheorghe Niculiþã, Medalii ºi plachete româneºti, Editura ªtiinþificã,Bucureºti, 1971, p. 247: în 1896 Medalia inaugurãrii Teatrului Naþional din Iaºi, gravorSternberg, argint ºi aramã, Ø 50 mm. Fototeca Combinatului Poligrafic Casa Scânteii,

Semnatar articol194

cliºeul 525.570 Teatrul Naþional din Iaºi. DANIC, Fototeca, colecþia Ilustraþii I/2821Carte poºtalã ilustratã redând clãdirea Teatrului Naþional, având în faþã monumentulVasile Alecsandri, realizat de Wladimir C. Hegel. Editor Librãria Socec-Iaºi, 9x14 cm.Virgiliu Z. Teodorescu, Iasi – 600 [5] The National Theatre, în: „Meku”, Bucureºti, vol. 2,nr. 7 (12), iulie 2008, p. 7. (Referinþã la istoricul monumentalei construcþii a TeatruluiNaþional din Iaºi. [publicat cu pseudonimul Gilredo Virotescu].

32 Dintre localnicii pe care i-a cunoscut Constantin Argetoianu (op. cit., p. 105) s-areferit adeseori ºi a realizat o concludentã caracterizare a lui George Mârzescu, carelocuia în casele de pe str. Carol, pe dreapta (astãzi Serviciul de Contabilitate al Universitãþii).Aprecierile pozitive formulate relevã calitãþile acestuia de jurist, gospodar, organizator,om politic, dar ºi limitele comportamentale. I.G. Duca, op. cit., p. 126, indice p. 300. Oremarcabilã apreciere a rolului asumat de cãtre acest „localnic” pentru a depãºi nume -roasele dificultãþi cu care se confruntau atât ieºenii, cât ºi cei aflaþi în evacuare.

33 I.G. Duca, op. cit., prezintã evoluþia acestor raporturi în anii 1916-1917.34 Constantin Argetoianu, op. cit., a consemnat câteva din amplasamentele

reprezentanþelor unor state strãine. La p. 84: Legaþia Rusiei era gãzduitã confortabil înlocalul Consulatului de la Iaºi ce se afla în zona dintre Piaþa Unirii ºi Spiridonie. La p. 85Legaþia Franþei la Iaºi a fost gãzduitã în casa lui Albert Ghica. Saint-Aulaire locuia într-ocãsuþã curatã cu grãdinã pe str. Lascãr Catargiu, alãturi de casa în care era gãzduit IonelBrãtianu. La p. 87 Reprezentanþa Belgiei era gãzduitã în str. Lãþescu. Prin personalulacestei legaþii erau difuzate ºtiri defetiste întrucât deºi reprezentau o þarã membrã a Antanteiaveau propriile convingeri filogermane pe care dezinvolt le transmiteau în orice împrejurare.I.G. Duca, op. cit., p. 109-110, 112-113, 119, 139-140, 196 Rusia; 166 corpul diplomatic.

35 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 293-295: Cu o deosebitã satisfacþie, N. Iorga nota întableta O ºcoalã care se deschide, de la 17 martie 1917, despre evenimentul din Iaºidefinindu-l ca un semn de promiþãtoare primãvarã. Era comentatã deschiderea cursurilorla Gimnaziul „Alexandru cel Bun”, acþiune pe care o considera „Mugurul care va creºte”.

36 C. Gãvãnescul, op. cit., p. 140-141: acþiunile propagandistice ale ruºilor bolºevizaþi,reacþia românilor. De la vorbã s-a trecut la fapte armate pentru rãsturnarea regimului„oligarhic” din România. Mãsurile adoptate de Marele Cartier General (se abreviazã:M.C.G.) al A. Române care n-a mai permis oprirea în Iaºi ºi împrejurimi a unitãþilor ruseºtiîn deplasare spre trecerea Prutului. Conflictele trupelor ruse la Galaþi (7 ianuarie 1918),Fãlticeni, Paºcani, Timiºeºti, Botoºani, Bacãu, Roman. La p. 144: spre Fãlticeni se deplasaucirca 5000 de ruºi bolºevizaþi, având pe lângã armele individuale în dotare ºi 16 tunuri.Zona era protejatã de 6 companii de grãniceri. În zilele de 13-15 ianuarie 1918 în urmasomãrii de a preda armele ruºii au atacat trupele române la Spãtãreºti convinºi cã biruindvor putea astfel pãtrunde în Fãlticeni. Promptitudinea cu care au acþionat grãnicerii acondus la înlãturarea pericolului, dezarmarea ºi petrecerea lor pânã la hotar de cãtretrupele române. La p. 144-145: de la Odessa au fost trimise la Iaºi douã trenuri cu ostaºibolºevizaþi pentru a aresta Cartierul General al Armatei Ruse. La intrarea trenurilor îngara Socola au fost încadrate cu ostaºi români din unitãþile de vânãtori ºi grãniceri careau determinat returnarea garniturilor spre Rusia. N. Iorga, Supt …, p. 221-222.

37 La aceastã patrioticã manifestare au contribuit ºi mãsurile enunþate a fi stimulatoarepentru acel „mâine” care, la încetarea ostilitãþilor prin aplicarea marilor reforme ce vizauproprietatea funciarã ºi drepturile electorale, deveneau o realitate. Enunþate în Mesajul

Titlu articol 195

Tronului, înscrise pe agenda de lucru a Parlamentului României ºi ferm prezentate deregele Ferdinand I la întâlnirea cu ostaºii unei unitãþi la Rãcãciuni, jud. Bacãu la 22martie 1917. I.G. Duca, op. cit., p. 204: „Vouã fiilor de þãrani, care aþi apãrat cu braþul vostrupãmântul unde v-aþi nãscut, unde aþi crescut vã spun eu, Regele vostru, cã pe lângã rãsplatacea mare a izbândei care vã asigurã fiecãruia recunoºtinþa neamului nostru întreg, aþi câºtigattotodatã dreptul de a stãpânii într-o mãsurã mai largã pãmântul pe care v-aþi luptat. Eu,Regele vostru, voi fi întâiul a da pilda. Vi se va da ºi o largã participare la treburile publice”.

38 La 27 mai 1917 la Iaºi au sosit primele 2 batalioane ale Corpului de voluntariardeleni, foºti prizonieri ai armatei ruse, care au cerut sã se alãture armatei române, avândcontribuþii salutare la acþiunile militare ale lunilor urmãtoare. La 5 iunie 1917 periodicul„România” nr. 121 a publicat articolul Vin soldaþii ardeleni, în care se aratã cã ajunºiprizonieri ai armatei ruse au cerut sã participe în armata românã ca voluntari la respingereainamicului. Iunie 1917, Iaºi gara C.F.R. foto: Solemnitatea primirii voluntarilor ardelenide cãtre generalul Prezan, ºeful M.C.G. al A. R. La 9 iunie 1917 în Piaþa Unirii din Iaºia fost jucatã Hora Unirii, în jurul monumentului Alecsandru Ioan I Cuza cu ocazia veniriivoluntarilor ardeleni. DANIC, fond Casa Regalã, colecþia Fotografii… iulie 1917 Unitãþide voluntari ardeleni, integrate în rândurile armatei române, pe câmpul de instrucþieparticipând la revista de front. Ce spun ºi ce cred Ardelenii, articol redând textul scrisoriiunui fost prizonier din Rusia (Augustin Roºianu), publicat în periodicul „România”, Iaºi,nr. 154, 8 iulie 1917. I.G. Duca, op. cit. Monumentul Jurãmântului Ardealului ºi Bucovinei,în: „România”, Iaºi, 12 iunie 1917: pentru platoul de la ªorogari, Iaºi unde s-a depusjurãmântul de ostaºii ardeleni s-a propus Adunãrii Deputaþilor de cãtre deputatul LeonteMoldovean sã fie ridicat un simbol comemorativ care sã prezinte viitorimii cum s-arealizat unitatea românilor la ceas de mare cumpãnã. C. Gãvãnescul, op. cit., p. 149-150:la 30 martie 1918 la Iaºi a sosit de la Chiºinãu Delegaþia Sfatului Þãrii pentru a transmitetextul Hotãrârii de Unire a Basarabiei cu România, adoptatã la 27 martie 1918. Delegaþiaa participat în Catedrala Mitropolitanã din Iaºi la un Te Deum, ºi a depus apoi în mânaregelui Ferdinand I Actul Unirii Basarabiei cu România. Regele Ferdinand I a formulataprecierea la adresa evenimentului: „Sãrbãtorim azi înfãptuirea unui vis care de multzãcea în inimile tuturor Românilor de dincolo ºi de dincoace de apele Prutului. Dingraniþã a-þi fãcut punte, unindu-Vã cu þara mumã, ºi de aceea Vã zic Bine a-þi venit întrenoi”. Prof. I. Simionescu, Pitorescul României – Printre dealuri ºi prin câmpie, vol. V,Editura „Cartea Româneascã”, Bucureºti, 1943, 212 p. [DANIC Biblioteca III 16.985].La p. 77 La Iaºi în faþa hanului lui Petre Bãcalu s-a jucat la 1859 Hora Unirii, perimetruldevenind ulterior Piaþa Unirii. În 1918 pe platforma Aroneanului, în jurul Tricolorului,s-au reunit voluntarii ardeleni ºi bucovineni care s-au înrolat în Armata României.Judeþele Patriei, Iaºi, monografie, p. 44: în luna iunie 1917 s-au constituit detaºamentelede combatanþi din rândurile foºtilor luptãtori români din Transilvania ºi Bucovina careau fost înrolaþi în armata Austro-Ungarã ºi au cãzut prizonieri la ruºi. De bunã voie înRusia au acþionat pentru a putea veni ca voluntari sã se alãture armatei române. Solem nitateaprimirii în Gara Iaºi. Solemnitatea depunerii jurãmântului pe platoul ªorogari. IstoriaRomânilor, p. 438: combatanþilor din teritoriul României li s-au alãturat ca voluntariromâni din teritoriul Austro-Ungariei care au luat parte la luptele de pe fronturile contraRusiei. Cãzând prizonieri au cerut sã vinã în Moldova pentru a se alãtura fraþilor. PrinManifestul de la 11/24 aprilie 1917 s-a lansat apelul de a se alãtura iniþiatorilor pentru a

Semnatar articol196

veni ºi lupta în armata românã. Românii prizonieri din lagãrul de la Darniþa, din apropiereaKievului au lansat o proclamaþie la 26 aprilie/9 mai 1917 pentru a chema la luptã înarmata românã. Respectiva iniþiativã este definitã simbolic „Prima Alba Iulia”. La p. 438foto: fig. 110: ofiþeri din Corpul voluntarilor transilvãneni ºi bucovineni salutaþi peperonul Gãrii C.F.R. Iaºi de generalul Constantin Prezan. Fig. 111: o parte din voluntariitransilvãneni ºi bucovineni participanþi la solemnitatea de pe platoul ªorogari cu ocaziadepunerii Jurãmântului de Credinþã cãtre România. La p. 440 foto: comandanþii din batalionulde moþi „Horea”. Primele detaºamente de voluntari au sosit la Iaºi la 7/20-8/21 iunie 1917,momentele fiind marcate de manifestãri de amploare. Dr. Vasile Bianu consemna evenimentulca fiind o „Zi sfântã, una din cele mai sfinte zile ale României Mari,cãci ea este prevestireaapropierii celei mai mari, ziua întregirii neamului românesc…” Dr. Vasile Bianu, Însemnãridin Rãzboiul României Mari, 1) De la mobilizare pânã la Pacea din Bucureºti, Cluj, 1926,p. 129-130. Cei veniþi au fost repartizaþi în Regimentele: 5 Vânãtori, 2, 3, 19 ºi 26 Infan terieunde ºi-au împrospãtat instrucþia ca apoi sã participe la marile bãtãlii ale verii anului 1917.I.G. Duca, op. cit., p. 253-255 legiunea era formatã din 1.200 militari, primele douãbatalioane au fost primite sãrbãtoreºte la Iaºi, la 8 iunie 1917.

39 Istoria Românilor, p. 438 în primãvara anului 1917 România avea pregãtitã oarmatã de 460.000 oameni care, prin gradul de dotare tehnicã, instrucþie ºi stare psihicã,era capabilã de a combate disperatele tentative ale inamicului de spargere a frontuluipentru a debuºa spre mãnoasa Ucrainã. La p. 440: în primãvara anului 1917 comandamentelearmatelor româneºti ºi ruse au adoptat un plan de ofensivã în zona Nãmoloasa însãurmãrile revoluþiei din februarie în Rusia, intensificarea procesului de bolºevizare aunitãþilor ruseºti, a blocat proiectul generalilor Prezan-Scerbacev. La p. 441: acþiuneaPuterilor Centrale din zona de la nord de hotarul României a condus la înfrângereatrupelor ruse determinând Germania sã adopte operativ, ca obiectiv prioritar, scoatereaRomâniei din luptã printr-o conjugatã ofensivã, constând dintr-un atac concomitent pezona de pãtrundere dinspre vest depãºind lanþul Carpatic precum ºi dinspre sud pe direcþiaMãrãºeºti-Adjud ºi Tecuci. Mihail Sadoveanu, File sângerate. Povestiri ºi impresii depe front, Iaºi, 1917, p. 121. Istoria Românilor, p. 445: Dupã insuccesele din vara anului 1917armata Germanã a trecut în defensivã ºi a elaborat un alt plan care includea atacarea ºi dinspreBucovina concomitent cu declanºarea unei operaþiuni pe toatã lungimea frontului românesc.

La p. 448: prãbuºirea frontului de Est a impus României sã adopte soluþa de atrece la tratative pentru încheierea unui armistiþiu. Occidentali s-au opus acestei soluþiicare facilita Germaniei aducerea pe frontul din Vest a trupelor retrase din Est. La p. 449:armistiþiul a fost încheiat la Focºani la 26 noiembrie/9 decembrie 1917. Presiunea PuterilorCentrale a determinat Guvernul României, la 25 ianuarie/7 februarie 1918, sã ia în discuþieultimatumul transmis de generalul Mackensen. Au fost opinii diferite, conservatorii eraupentru continuarea rãzboiului, liberalii pentru angajarea discuþiilor care sã aducã pacea,iar generalul Averescu pentru o pace separatã. S-a adoptat hotãrârea de a se încheia o paceseparatã aducând la cârma guvernului pe generalul Averescu, instituit la 23 ianuarie /11 februarie 1918. Condiþiile dure impuse de Germania au fost discutate în cadrul a treiConsilii de Coroanã la 17, 18 ºi 19 februarie/2, 3, 4 martie 1918. Între timp condiþiile sauînãsprit din partea Germaniei, determinând formarea unui nou guvern condus de AlexandruMarghiloman. Tratativele ulterioare s-au purtat pe parcursul lunilor martie-aprilie. La 24aprilie/7 mai 1918 a fost semnatã pacea de la Bucureºti, în palatul Cotroceni. Era unveritabil dictat, o pace punicã.

Titlu articol 197

40 Vasile Th Cancicov, Impresiuni ºi pãreri personale din timpul rãzboiului României,Jurnal zilnic, 13 august 1916-31 decembrie 1918, vol. II, atelierele soc. „Universul”, 1921,[DANIC Biblioteca III 6.961]. Sunt însemnãrile unei persoane care a rãmas în teritoriulocupat ºi care a fost îndepãrtatã de ocupanþi din Bucureºti ajungând la Roºiorii de Vede.Acolo veºtile ce le obþinea le analiza cu meticulozitate formulându-ºi opiniile în respectivuljurnal. Sunt însemnãri pertinente, definitorii ale verticalitãþii redactorului. Virginia Muºat,Mihail Sadoveanu povestitor ºi corespondent de rãzboi, Editura Militarã, Bucureºti, 1978,158 p. [DANIC Biblioteca II 6.607]. Pãrtaº la marea suferinþã a poporului român, cunoscândcele din trecutul mai îndepãrtat dar ºi din cel apropiat, Mihail Sadoveanu a avut capreocupare, printre altele, sã evoce la început de veac XX evenimentele la care, prin celeîntreprinse de poporul român, inclusiv prin lupta cu arma la sudul Dunãrii, ne-a impusatenþiei Europei ca tânãr stat Independent. Experienþa dobânditã ca participant la cam -paniile 1913, 1916-1918 l-au definit ca un bun cunoscãtor al psihologiei ostaºului român,al modului de participare la realizarea misiunii încredinþate, la spiritul de sacrificiu pentrurealizarea marelui ideal naþional. Corespondentul de rãzboi, fiind o omniprezenþã pelinia frontului, în taberele de refacere, de instrucþie, în spitale ºi locuri de convalescenþãM.S. a acumulat, de la cei cu care a fost în contact, numeroase episoade de un dramatismdeosebit pe care, cu harul sãu, le-a dat conturul unor reportaje sau povestiri care i-aucompletat vastul areal al preocupãrilor de o viaþã. Corespondentul de rãzboi, prin discer -nãmânt, mod de abordare a subiecþilor, reuºea sã obþinã acele faþete ale intimitãþiiinterlocutorului conºtient de misiunea ce i-a fost încredinþatã spre a o îndeplini exemplar,fiind totodatã permanent solicitat de gândurile cel purtau spre cei de acasã lipsiþi decontribuþia sa la toate muncile care asigurau hrana, cãldura cea de toate zilele. În aniirãzboiului M.S. s-a aflat permanent în miºcare, fiind acolo unde solicitãrile erau maifierbinþi. Astfel M. S. ºi-a umplut tolba cu cele aflate gata a le da conturul unor reportajemenite a evoca oameni ºi locuri în atmosfera încleºtatã de ceea ce definim Primul RãzboiMondial. Ulterior marea dramã i-a fost sursã de inspiraþie în elaborarea scrierilor literarecare, în perioada interbelicã, a oferit publicului cititor prilejuri de retrãire a spiritului desacrificiu a celor care erau fie participanþi, fie urmaºi ai Eroilor scrierilor sale. Toate aufost dominate de preocuparea de a elogia virtuþile poporului Român. La p. 44: ca etapãpremergãtoare ºi pregãtitoare întru mai buna înþelegere a tuturor resorturilor cecoordonau comportamentul acestor viteji a constituit-o perioada când a lucrat la cenzuramilitarã. Lectura corespondenþei dinspre front ºi spre acesta i-a oferit asemenea eºantioaneale dramei. A fost prilej de a afla ºi de fapte reprobabile din partea celor cu bani ºi puteredecizionalã gata a oprima pentru a dobândi cele dorite. La timp de geroasã ºi troienitãiarnã a anului 1917, la Bârlad a aflat de noua misiune încredinþatã de Marele CartierGeneral (abreviat: MCG) al Amatei Române locotenentului M.S. de a edita unui periodiccu apariþie zilnicã menit a informa cititorii, predilect ostaºii din tranºee dar ºi din taberede refacere sau instrucþie, în spitale, de întâmplãrile la zi atât în confruntãrile armate încare armata românã era implicatã, cât ºi de pe celelalte fronturi în care forþele Antanteidau cuvenitele replici la atacurile Puterilor Centrale. Urma ca prin prezentarea unor faptede Eroism sã fie exemplu convingãtor pentru toþi apãrãtorii fruntariilor necotropite deinamic. O atenþie deosebitã urma sã fie datã ºtirilor care sã prezinte situaþii din teritoriilecotropite de inamic, modul de comportament al ocupanþilor, silniciile la care erau supuºi

Semnatar articol198

localnicii. Noua publicaþie primea un sugestiv titlu „România”, fiind apãrutã ca „organal apãrãrii naþionale”. M.S. a purces prompt la elaborarea unui program de lucru, laidentificarea celor care urmau sã-i fie alãturi la redactarea, tipãrirea ºi difuzarea ziarului.Complexul program avea 11 puncte preconizând ca prin text ºi ilustraþie publicaþia sã fieun util instrument de prezentare a veºtilor la zi cu menirea de a mobiliza energia tuturorpentru întruchiparea marilor idealuri naþionale. La p. 48: în Iaºi demersurile l-au identificatpe Alfred Hefter, patronul tipografiei „Versuri ºi prozã” cu sediul în strada ªtefan celMare nr. 20 ca realizator al acestui periodic. La p. 49: primul numãr al ziarului „România”a fost publicat la 2 februarie 1917. Articolul de fond avea mobilizatorul titlu: Sprebiruinþã! A fost redactat de Octavian Goga. Difuzarea era, la timpul respectiv, modicã.Pentru ostaºi preþul era de 4 bani, iar pentru civili de 10 bani. Tipãrirea era într-un tirajde 20.000 exemplare, difuzarea fiind asiguratã pânã la primele linii de apãrare. Hârtia,mai mult decât modestã, asigura trãinicia unor însutite manipulãri, un exemplar trecândde la om la om, iar atunci când lectura era inaccesibilã pentru analfabeþi textul era cititºi recitit cu glas tare de cei cunoscãtori de carte. Redacþia era gãzduitã de clãdirea dinstrada Lãpuºneanu nr. 83. Menþionam mai sus de permanenta deplasare pe teren a lui M.S.în zonele cele mai „fierbinþi”. p. 49 Este necesar sã amintim cã civilul M.S. eraconcomitent ºi director al Teatrului Naþional din Iaºi ºi, ca atare, cooperând cu ceilalþifactori implicaþi în asigurarea activitãþilor culturale pe întreg teritoriul României libere,asigura turnee cu spectacolele Teatrului Naþional cu un repertoriu adecvat ca mesaj ºigrad de receptare a spectatorilor. La p. 50: a fost posibilã o asemenea complementarãactivitate întrucât la teatru a fost secondat cu competenþa ºi totala dãruire de GarabetIbrãileanu care a asigurat buna desfãºurare a activitãþii zilnice atunci când M.S. eraplecat. La p. 99-100: redacþia ziarului „România” a asigurat în perioada apariþiei ºi publicarearevistei sãptãmânale „Greierul” într-un tiraj de 16.000 exemplare. La 23 martie 1918 încondiþiile armistiþiului apariþia acestora a fost blocatã. La p. 154 în nota 25 este consemnatãinformaþia cã la Bucureºti M.S. în toamna anului 1916, a scos douã numere ale ziaruluide front „Gazeta ostaºului”. Schema redacþiei ziarului „România”: M.S., director; O. Goga,prim redactor, G. Gangopol secretar de redacþie, P. Locusteanu, G. Ranetti, C. Moldovanu,membri în comitetul de redacþie; N.N. Beldiceanu, Virgil Bãrbat, sublocotenent Bucºan,Mircea Rãdulescu, redactori; N. Mantu ºi Stoica Dumitrescu desenatori; D. Tomescu corector.

I.G. Duca, op. cit., p. 174 „Neamul Românesc” editat de N. Iorga care evacuasede la Vãlenii de Munte tipografia; „Evenimentul” editat de Dumitru Greceanu; „Opinia”editat de germanofilul Alexandru Bãdãrãu ce era menþionat în lista stipendiaþilorGermaniei, întocmitã de Günther; p. 175 „Miºcarea” ºi „L’Indépendance Roumaine”ambele fiind editate de P.N.L. cu ziariºti de la „Viitorul”; p. 176 „Acþiunea”; „România”editatã de M.C.G.; p. 177 scriitorii implicaþi în realizarea periodicelor; p. 177 „Le Temps”,editat de francezul Tevernier; p. 177-178 corespondenþii strãini, atitudini; p. 179-180 tri -miterea în Franþa a 12 oameni de ºtiinþã care sã realizeze o propagandã favorabilã României;contribuþia remarcabilã a lui Dumitru Drãghicescu; p. 180 misiunea încredinþatã luiN. Iorga pentru a elabora o lucrare care sã înlãture neadevãrurile difuzate de oficialitãþileBulgariei; ibidem lui Octavian Goga pentru probleme Ardealului; p. 181 memoriul întocmitde I.G. Duca.

41 N. Iorga, Supt …, p. 236. Florin Constantiniu, op. cit., p. 286-291.

Titlu articol 199

42 Asociaþia „Arta Românã” constituitã la Iaºi, în 1917, reunea artiºtii plasticipictori ºi sculptori care ulterior, în perioada interbelicã, s-au manifestat prin organizareaunor expoziþii colective în Bucureºti, apreciate de public ºi presa de specialitate.

43 Pictorii ªtefan Dimitrescu, Camil Ressu ºi Nicolae N. Tonitza au coagulatenergiile confraþilor oferind pe simeza sãlii atât picturã, cât ºi transpunerea în gips a unormodelãri ale sculptorilor.

44 Constantin Coandã (6 martie 1856, Craiova – 30 septembrie 1932, Bucureºti,cimitirul Bellu, figura 49, locul 84). Pregãtire ºi carierã militarã, remarcându-se înrãzboiul de Independenþã, specializare la Paris, licenþa în matematici ºi la ªcoala de laFontainbleau. Carierã didacticã, ataºat militar, 1892 aghiotant regal pe lângã principeleFerdinand, 1902 general de brigadã, 1911 general de divizie ºi comandant al cetãþiiBucureºti, 1913 delegat la Conferinþa de Pace de la Bucureºti, 1916 ºef al Misiuniimilitare române pe lângã guvernul rus, 1917 corpul de voluntari români de la Kiev estepus sub comanda sa. Arestat de bolºevici, scapã la intrarea în Kiev a trupelor germane,1917 general de corp de armatã, preºedinte al Consiliului de Miniºtri, membru îndelegaþia României la conferinþa Pãcii de la Paris, senator de drept, rãnit la atentatul din8 decembrie 1918, Partidul Poporului. DANIC, fond Muzeul Al. Saint Georges, inv.617, dosar 3/1936, f. 239, 239v.: Hayda general adjutant C. Coandã, str. Lascãr Catargiunr. 29 la 14 noiembrie 1936, dona muzeului un mic bust Ion C. Brãtianu, bronz, cupiedestal de piatrã. DANIC, fond Muzeul Al. Saint Georges, inv. 617, dosar 5/1938, f. 226,226v. Acelaºi, la 10 octombrie 1938, dona muzeului un bust redându-l pe general, gipspatinat, lucrare modelatã de sculptorul I. Dimitriu-Bârlad în 1933. N. Iorga, Supt …, p. 249formuleazã caracterizare: „…crescut în Franþa, soþ al unei franceze, fost adjutant al regeluiCarol ºi fost trimis la Stavca (Înaltul Comandament al Armatei Imperiului Þarist), undeRuºii avuseserã o atitudine necuviincioasã faþã de acest ofiþer cult ºi cãruia nu i se încre -dinþase o comandã importantã”.

Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea – material românesc – oameni ºiînfãptuiri, Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, Bucureºti, 1940, p. 203; G. Bezviconi,op. cit., p. 96 menþioneazã naºterea în 1857; DANIC, fond Dudu Velicu, dosar 869Familia Coandã; Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureºtilor din cele mai vechi timpuripânã în zilele noastre, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1966, p. 177 Casa Coandãridicatã de generalul Constantin Coandã, cel care, în calitate de preºedinte al Consiliuluide Miniºtri, a denunþat Tratatul de la Bucureºti încheiat cu Puterile Centrale în 1918; IonMamina, Ioan Scurtu, Guverne ºi guvernanþi 1916-1938, Editura Silex, Bucureºti, 1996,p. 156; „Democraþia”, Bucureºti, anul IX, nr. 6, 7, 8, iunie, iulie, august 1921 Centenarullui Ion C. Brãtianu prezentare a manifestãrilor. În Capitalã, printre cei care au luatcuvântul a fost ºi generalul Coandã.

45 N. Iorga, Supt …, p. 244-245; Florin Constantiniu, op. cit., p. 291-294.46 N. Iorga, Supt …, p. 246-252; Florin Constantiniu, op. cit., p. 295-302.47 Modul de pavoazare a strãzilor, caselor, inclusiv arcul de triumf de pe calea

Victoriei amplasat lângã hotelul Athénée Palace, la intrarea în Piaþa Palatului Regal, pesub care au trecut oficialitãþile române însoþite de generalul H. Berthelot, numeroasaasistenþã de pe trotuarele limitrofe sunt expresia acestei primiri.

48 I.G. Duca, op. cit., p. 182.

Semnatar articol200

49 N.A. Bogdan, C.I. Eremia, op. cit., p. 67 în toamna anului 1917 MihailSadoveanu s-a hotãrât sã se mute la Iaºi ºi a cumpãrat casa cu turn din extremitateaCopoului aflatã într-o zonã dominantã, care a aparþinut cândva lui Mihail Kogãlniceanu,deþinutã la data achiziþionãrii de prof. I. Pereþ din Bucureºti.

50 Mihail A. Sadoveanu (5 noiembrie 1880, Paºcani, jud. Iaºi - 19 octombrie 1961,Bucureºti, cimitirul Bellu, funeralii naþionale la 21 octombrie 1961), studii gimnaziale laFãlticeni, liceale la Iaºi, debut literar la 15 ani ca poet ca apoi sã se dedice predilectprozei, devenind un prolific scriitor la care majoritate naraþiunilor sunt evocatoare aleunei epoci istorice, câteva având însã caracter autobiografic. Istoria cu natura, zbuciumuluman, evenimente dramatice sunt componentele care în creuzetul maestrului stãpânitoral farmecul aducerii prin eroii cãrþilor sale atmosfera trecutã, limba, obiceiurile înaintaºilorcãpãtau caracterul de carte în care fiecare cuvânt a avut ºlefuirea caracteristicãsadovenianã. S-a implicat ºi în dramaturgie atât ca autor al unor piese apreciate în epocã,cât ºi ca director al Teatrului Naþional din Iaºi. A desfãºurat o bogatã activitate culturalã,bun conferenþiar s-a implicat în multele manifestãri organizate în localitãþile þãrii prinintermediul cãrora au fost strânºi banii necesari realizãrii unor monumente pentru forulpublic. A onorat ziaristica, majoritatea periodicelor cuprinzând reacþiile sale faþã de o seriede evenimente. A fost un activ om politic, ministru. Reacþiile au înregistrat gama de laadulare sau contestare. S-a ajuns pânã la arderea cãrþilor sale în agora, principalul reproºfiind apartenenþa la masonerie din anul 1927, fiind în deceniul urmãtor unul din mariiconducãtori ai acesteia în România. Ca recunoaºtere a contribuþiei sale la patri moniulcultural a fost ales membru corespondent la 26 mai / 8 iunie 1916 ºi titular la 1 iunie 1921al Academiei Române. Ca încununare a primit Premiul Naþional de prozã în anul 1924.Opera sa a fost timp de decenii intens editatã în þarã, ajungând sã fie tradusã ºi în limbi strãine.

51 Constantin Tãnase (5 iulie 1880, Vaslui – 29 august 1945, Bucureºti, înmormântatla 31 august, cimitirul Bellu, figura 15, locul 8), actor, animator cultural, filantrop însusþinerea tinerilor meritoºi pentru a promova prin învãþãturã; G. Bezviconi, op. cit., p. 267:Virgiliu Z. Teodorescu, Omul scenei, în: „Naþiunea”, Bucureºti, anul XVI, nr. 321 (786),21-27 septembrie 2005, p. 8 (referinþã la viaþa ºi activitatea lui Constantin Tãnase); ibidem,Pro memoria: 125 ani since Constantin Tãnase was born, partea I-a în: „Downtownmagazine”, Bucureºti nr. 38, octombrie 2005, p. 8-9: partea II-a nr. 39 noiembrie 2005,p. 8-9 (referinþã la viaþa ºi activitatea lui Constantin Tãnase).

52 N.A. Bogdan, C.I. Eremia, op. cit., p. 73 pe strada Sãrãriei a locuit în timpulrefugiului actorul Constantin Tãnase, implicat în organizarea ºi susþinerea spectacolelordate de Crucea Roºie în spitale, locuri de convalescenþã a rãniþilor.

53 Maria Moruzi (14.04.1863 – 26.10.1921) era nora domnului Alexandru IoanCuza ºi mama istoricului Gh. Brãtianu. Ca vãduvã s-a implicat în opere de asistenþã socialã,preºedinte a Crucii Roºii din România. Constantin Argetoianu, op. cit., p. 114-115: MariaMoruzi locuia la Iaºi pe str. Carol (Casa Pogor, astãzi Muzeul Literaturii Române).

Societatea de Cruce Roºie a României. Ziua mondialã a Crucii Roºii se sãrbãtoreºtela 8 mai. Ea coincide cu ziua de naºtere a iniþiatorului ºi organizatorul acestei instituþiiumanitare: elveþianul Henry Dunant (8 mai 1828-1910). În România dr. Carol Davila,dupã experienþa dobânditã în acordarea de asistenþã medicalã combatanþilor din rãzboiulfranco-prusac din 1870, a trecut la organizarea unei societãþi de Cruce Roºie. Solem -nitatea inaugurãrii activitãþii a avut loc în incinta spitalului Colþea la 4/16 iunie 1876.

Titlu articol 201

Aderarea Societãþii de Cruce Roºie din România la Convenþia de la Geneva din 1875.Societatea a devenit operativã chiar din anul înfiinþãri prin contribuþia avutã la sudulDunãrii, participând la salvarea de vieþii în timpul conflictului armat dintre oºtirile sârbeºi cele otomane. Examenul de anvergurã l-a dat însã în timpul evenimentelor militare dela 1877-1878. Ulterior a fost o prezenþã eficientã în toate evenimentele soldate cuvictime, promptele intervenþii fiind salvatoare ºi tot odatã cãlãuzitoare pentru generaþiilesecolelor XIX- XX. Virgiliu Z. Teodorescu, Cronicã bucureºteanã 1877-1878 – Locurievocatoare, Editura Ministerului de Interne, Bucureºti 1997, paginile evidenþiazã modulcum, cu mic cu mare, bucureºtenii au acþionat pentru sprijinirea acþiunilor societãþii deCruce Roºie.

54 ªtefania Mihãilescu, Emanciparea femeii române, antologie de texte, vol. I1815-1918, Editura Ecumenica, Bucureºti, 2001, p. 563.

55 Istoria Românilor, p. 452-453 România a trimis în þãrile Antantei emisari cuîmputernicirea de a prezenta reala situaþie a României provocatã de cele petrecute înRusia. Aceºtia au creat Consiliul Naþional al Unitãþii Române. Situaþia din apus deveninddefavorabilã Germaniei, dar mai ales cea din zona Balcanicã unde Bulgaria a fostnevoitã sã capituleze la 16/29 septembrie 1918, a generat noi speranþe pentru România,armata francezã continuând marºul spre linia Dunãrii. A fost momentul când, conciliant,Mackensen venea cu propuneri de diminuare a pretenþiilor faþã de România. La 24octombrie / 6 noiembrie a fost creat un guvern de tranziþie condus de generalul ConstantinCoandã. Acesta a lansat apelul la mobilizarea armatei. La 28 octombrie / 10 noiembrie 1918trupele aliate traversau Dunãrea, moment în care armata românã s-a alãturat din noualiaþilor. În luna noiembrie unitãþi ale armatei române au intrat pe teritoriul Transilvanieiîn zonele Reghin, Târgu Mureº, Braºov.

Încheierea Armistiþiului din 29 octombrie/11 noiembrie 1918 între Antantã ºiPuterile Centrale. A fost alcãtuit un guvern condus de Ion I.C. Brãtianu.

56 DANIC, fond Casa Regalã, dosar 3/1918, f. 1-3 Scrisoarea omului de ºtiinþã,patriotul N. Iorga din 19 februarie 1918 adresatã regelui Ferdinand I prin care-i cerea sãnu accepte condiþiile „pãcii” de la Buftea cu Germania. [Muzeul Arhivelor, colecþiaFacsimile nr.; 6, 103, 245, 246].

57 N.A. Bogdan, C.I. Eremia, op. cit., p. 101 Localul Institutului „Notre Dame deSion”, str. Cuza Vodã a fost folosit în anii evacuãrii, prin întreruperea cursurilor, pentrugãzduirea a trei spitale, unul românesc, unul rusesc ºi unul franþuzesc, a unui ComitetSanitar regional, locuinþe pentru o parte dintre parlamentari, spaþii pentru foºtii prizonierialgerieni fugiþi din Muntenia, un sediu al ofiþerilor ruºi care nu s-au alãturat revolu -þionarilor, depozite ale unei cooperative.

58 Dãm ca exemplu componentele ansamblurilor de la Trei Ierarhi ºi Golia. N.A. Bogdan,C.I. Eremia op. cit., p. 35-36 în curtea bisericii Golia a fost gãzduit un început de MuzeuMunicipal, fiind reunite obiecte de valoare evocatoare a aºezãrii, inclusiv o colecþienumismaticã, o valoroasã bibliotecã ºi arhiva Eforiei oraºului anii 1832-1865. Erau ºipiesele adunate de inginerul Virgil Hãlãceanu. În timpul rãzboiului s-au risipit majoritateaca urmare a mãsurilor administraþiei inclusiv de rechiziþionare a spaþiilor de locuit.

59 I.G. Duca, op. cit., p. 144-145.60 N. Iorga, Rãzboiul …, p. 354-355: în tableta Când ne vom reface, N. Iorga, la

30 martie 1917, definea înalta misiune ce o avea de îndeplinit poporul român la încetarea

Semnatar articol202

ostilitãþilor militare. La p. 354: Dupã refacerea militarã va urma ca necesitate prioritarãrefacerea socialã „prin înlocuirea pierderilor de glonþ ºi de boalã, pe care ni le-au cãºunatacest rãzboi, cu toate urmãrile sale întreaga noastrã viaþã, aºa de mult strivitã, va trebuisã se reformeze”.

61 I. Simionescu, Oraºe din România, p. 179: referinþã la soarta ingratã a Iaºului:„E rãsplãtit din vreme în vreme cu laude, în evocãrile trecutului. La nevoie sau în clipede oarecare sentimentalitate i se promit marea cu sarea”. La p. 181 „A trebuit ca administraþiacomunalã, nu tocmai bogatã în resurse bugetare, sã facã o sforþare deosebitã spre a dregeruinele rãzboiului, deoarece Iaºii au fost cei mai ruinaþi prin îngrãmãdirea trupelor de totsoiul în spaþiu restrâns. Datoria þãrii întregi ar fi fost sã repare totul, stricãciunile fiindfãcute în vremea când Iaºii erau Capitala românismului întreg. Se pusese mari speranþeîn reînvierea oraºului, când el nu va mai fi azvârlit în coasta þãrii, ci-ºi va lua vecheasituaþie din Moldova lui ªtefan”. La p. 182: I Simionescu exprima totala încredere înmenirea pe care o atribuia macedonenilor la revitalizarea economicã a oraºului ºi a zoneilimitrofe. O altã sursã a revitalizãrii o atribuia amenajãrii hidrografice a Bahluiului prinrealizarea unui proiect mai vechi de preluare a unei pãrþi din apele Siretului pentru acompleta debitul râului care ar putea fi astfel navigabil ca ºi dorita amenajare a Prutului.La p. 183: „Totul, totul în acest oraº sfânt, evocã vremurile eroice de odinioarã. Nu estepaginã din evoluþia statului nou, în care numele lui sã nu fie pomenit de Universitate, ceamai veche din toate cele de azi, încã din vremea când abia se jucase Hora Unirii Principatelorpe Piaþa Unirii. De la „Junimea” s-a început aºezarea literaturii noastre pe temei solid înorice direcþie ai cãuta, Iaºii trebuie pomeniþi. Trecutul i-a fost glorios. Se cuvine caviitorul sã fie la fel”.

62 Dupã trecerea a douã decenii de la Marea Unire problemele „reparatorii” pentruIaºi erau încã de actualitate. Prof. I. Simionescu, Pitorescul …, p. 77: la Iaºi în faþacaselor Bacalu s-a jucat Hora Unirii, perimetrul devenind ulterior Piaþa Unirii. În 1918pe platforma Aroneanului, în jurul Tricolorului, s-au reunit voluntarii ardeleni ºibucovineni care s-au înrolat în Armata României. „Pe vremea Rãzboiului Mondial, cubunã inimã, ºi-a împãrþit sãrãcia cu cei ce cãutau adãpost. La plecarea Guvernului, Iaºula rãmas mai sãrãcit, mai prãpãdit, cu strãzile numai hopuri, cu casele numai rãni, cuarborii de la Copou jertfiþi. Cei dupã nu º-a mai întors privirile la ce au lãsat în urmã.Nici azi nu sunt lecuite toate rãnile. Facultatea de medicinã a rãmas netencuitã pe dinafarãde dinainte de rãzboiul celãlalt. Clãdirea Conservatorului n-a ajuns sã fie terminatã niciazi. Cutremurul a mãrit dezastrul. Aeroplanele ruseºti au însemnat cu câteva ruine participareaIaºului la suferinþele generale ale þãrii.

„Ca un bãtrân cuminte, Iaºul aºteaptã, mereu aºteaptã o soartã mai bunã. Trecutprin toate, zile bune ºi zile grele, a rãmas închis în sine. Nu cunoaºte ura, nici faþã de ceipe care i-a înãlþat ºi apoi îl uitã. În schimb întotdeauna primeºte cu dragoste pe cei carevin la el. Se vor nãrui, uitate, casele; se vor dãrãpãna strãzile. Vor rãmâne însã numeleºi însemnãtatea lui veºnicã, atât cât va fi neamul românesc, cãci trecutul ca ºi frumuseþeablondã a naturii, niciodatã nu se vor putea stinge”. La p. 84: în cimitirul Eternitatea îºiare locul de veci Barbu ªtefãnescu Delavrancea decedat în anii refugiului la Iaºi.

63 N. Iorga, Ce a fost, ce este, ce poate fi Iaºul, conferinþã þinutã în Aula Universitãþiidin Iaºi la 6 aprilie 1935, Tip. Române Unite, Bucureºti, 1935, 24 p. [A.N. Biblioteca III1.115]. Iorga evocã o serie de episoade care sunt referitoare la ambianþa Iaºului ºi,

Titlu articol 203

respectiv, a Universitãþii care s-au constituit trepte în formarea sa ca om, ca român.Referindu-se la anii prezenþei la Iaºi în timpul rãzboiului evocã momentul când, pe unger nãprasnic, se afla la Universitate, unde era ºi familia regalã în momentele premer -gãtoare plecãrii la Bucureºti. Aminteºte de lada de stejar în care se afla tigva lui MihaiViteazul evacuatã salvator la plecarea spre Moldova. A fost prilejul ca N.I. sã vorbeascãdespre faptele lui Mihai Viteazul pentru realizarea unitãþii naþionale a românilor. Dinrespectiva salã participanþii s-au deplasat la Mitropolie unde a fost oficiat un Te Deum.Iorga abordeazã problema modului cum este exprimat ataºamentul faþã de soarta Iaºuluidin partea celor nãscuþi, formaþi ºi rãmaºi în localitate, din partea celor care la un momentdat au plecat ºi au uitat de obârºia lor, din partea celor ca alogeni s-au aciuat în Moldovaºi respectiv în Iaºi, din partea ocazionalilor venetici. Reclamã o mai bunã cunoaº tere aevoluþiei. „Trecutul a fost legat de prezent ºi îndreptare cãtre viitor”.

Refacerea, metamorfozarea localitãþilor impune discernãmânt ºi multã dãruireîntru realizarea punerii în evidenþã a valoroaselor vestigii ale trecutului. La fireascaîntrebare cum se pot face prefacerile fãrã a dispune de fonduri uriaºe Iorga rãspundeprompt: Cu bani puþini, folosiþi însã judicios. Tenacitatea, participarea cu inimã caldãsunt necesare pentru cel care se angajeazã într-o asemenea operã de anvergurã. La p. 9,Iorga constatând unele extravaganþe care s-au concretizat în edificii distonante îºiformuleazã totalul dezacord: „În Capitala Moldovei de odinioarã unde clãdirile de rãugust, puse în faþa trecutului, reprezintã o ofensã ºi un motiv de indignare”. Atunci cândare prilejul de a aminti despre lucrãrile din Iaºi care au fost încredinþate arhitectuluifrancez Lecomte du Nouy are formulãri dure manifestându-ºi oprobriul la adresa acestuia,fie cã este vorba de sala Goticã din cadrul ansamblului monahal Trei Ierarhi, fie debiserica domneascã „Sf. Nicolae”. La p. 13: Obârºia localitãþii o plaseazã pe dealurilelimitrofe, predilect al celui care este dominat de ansamblul Cetãþuia, dar ºi de Galata,Frumoasa. Vasile Lupu a adus oraºul în vale unde a edificat ansamblurile monahale TreiIerarhi ºi Golia. La p. 18, referindu-se la ceea ce trebuie întreprins pentru a pãstraelemente ale trecutului, N.I. formula: „avem datoria sã rãscumpãrãm casele boiereºti deodinioarã ºi acolo sã aºezãm temeiul neamului de mâine …”. „Acolo sus trebuie aºezatIaºul.” Referinþã la monumentele care imperios trebuie sã existe ca relevante elementeale evoluþiei aºezãrii umane. „Dincolo de casele acestea ale aristocraþiei moldovene,unde am aflat cã dupã rãzboi, s-au împãrþit terenuri pentru cei care au luptat ca sã seîntemeieze aceastã þarã, nu trebuie sã fie câteva case semãnate, ci trebuie sã fie oraºul celnou. Din Iaºul cel vechi mare lucru nu se va putea face: câteva strãzi „iar în jurul monumentelorva trebui sã se dãrâme mult; multe case netrebnice. Vor trebui sã cadã. Mã întreba cinevape cine aº pune eu primar la Iaºi; i-am rãspuns: Târnãcopul. Trebuie ca, ani de zile, sãse dea jos învrednicindu-se sã se puie parcuri de sãnãtate sau casele noi, care sãînconjoare ca strajã vechile monumente”. La p. 19: Referindu-se la cãrturarul mitropolitVeniamin Costache îl criticã cã nu a fost ºi un bun gospodar, Iorga propune ca printr-oviitoare resistematizare Mitropolia sã constituie un efectiv cartier care sã reuneascã toateserviciile pendinte de acest for ecleziastic care sã-i asigure o bunã activitate misionarã.

64 G.C. Rãcoare, Din Bihor pânã la Nistru. Istoricul ºi activitatea Ateneului PopularTãtãraºi din Iaºi, Iaºi, 1925. [DJIAN, Biblioteca, 8.770]. Coperta foto clãdirea AteneuluiPopular înfiinþat în luna mai 1919, iniþiator fiind E.N. Ifrim. Localul a fost inaugurat la25 aprilie 1920. O construcþie în stil neo-românesc, str. Ion Creangã, cartier Tãtãraºi; p. 13

Semnatar articol204

cu prilejul centenarului naºterii lui Mihail Kogãlniceanu s-a ridicat un monument în faþaclãdirii Ateneului. Richard P. Hette a realizat bustul Mihail Kogãlniceanu, din faþa clãdiriiAteneului Tãtãraºi, Iaºi.Direcþia Judeºeanã Iaºi a Arhivelor Naþionale (se abreviazãDJIAN), fond Primãria Municipiului Iaºi, inv. 505, dosar 270/1926 monumente istorice,statui, plãci comemorative. Primul Anuar-ghid al municipiului Iaºi, 1935 octombrie / 1936.[DJIAN, Biblioteca, 15.263]: p. 251 bustul Mihail Kogãlniceanu, str. Ion Creangã. C.N. Ifrim,Ateneul Popular Tãtãraºi, în: „Albina”, Bucureºti, anul XXXIX, nr. 45, 15 noiembrie 1935,p. 610 text ºi foto. G.C. Rãcoare, op. cit., p. 16: Secþiunea româncelor din Tãtãraºi ºi-a propusla punctul „H” îngrijirea în cimitirul Eternitatea a mormintelor ilustrelor personalitãþi ºiale Eroilor de rãzboi; la p. 17: Societatea Cultul Morþilor, condusã de generalul I. Zadic,21 noiembrie 1921, repede desfiinþatã, a declanºat acþiunea trecându-se la efectivaîngrijire a mormintelor. Vezi cazul mormântului M. Kogãlniceanu, anterior uitat, pãrãsit,pãrãginit fãrã inscripþii. Ateneul a realizat ºi pus busturile la mormintele: I. Creangã, D. Moruzzi,D. Anghel, G. Mezincescu, G. Cobãlcescu, V. Pogor, V. Burlã, B. Delavrancea, V. Conta.Dorina N. Rusu, op. cit., p. 169 la 27 septembrie 1924 la Iaºi a avut loc solemnitateadezvelirii busturilor N. Gane, I. Creangã, B. ªt. Delavrancea, D. Anghel ºi N. Beldiceanuîn cimitirul Eternitatea din Iaºi la mormintele acestora. Academia Românã a fost reprezentatãde Mihail Sadoveanu.

Ioan Opriº, Alexandru Lapedatu în cultura româneascã, Editura ªtiinþificã, Bucureºti,1996, p. 103, 29 septembrie 1924 Al. L. a fost prezent la Iaºi la solemnitatea comemorãriilui Ion Creangã, Nicolae Gane, Barbu Delavrancea, cu acel prilej au fost dezvelite încimitirul Eternitatea busturile: I. Creangã, N. Beldiceanu, D. Anghel, N. Gane ºi B. De -lavrancea. Citatã: „Miºcarea”, 29 septembrie 1924. Constantin Cloºcã, Ateneul Tãtãraºidin Iaºi aºezãmânt de culturã naþionalã 1919-1940, Editura Junimea, Iaºi, 1984, fotoclãdirea ateneului inauguratã ca aºezãmânt de culturã în aprilie 1920. În faþa clãdirii unpiedestal cu un bust.

65 „România Eroicã”, Bucureºti; la Iaºi Sanctuarul Regimentului 13 Infanterie„ªtefan cel Mare” organizat în 2 sãli în toamna anului 1922. Materialele au fost siste -matizate în 8 compartimente: ªtefan cel Mare, Comandanþii Regimentului, Luptele din1877, 1913, 1916, Transilvania, Oituz.

66 DJIAN, fond Primãria Iaºi, dosar 270/1924, în cimitirul Eternitatea: f. 1: bustulBarbu ªtefãnescu Delavrancea, sculptor Ion Mateescu. f. 14: solemnitatea dezvelirii la27 septembrie 1924 în prezenþa miniºtrilor, a intelectualilor oraºului a busturilor:Nicolae Gane; Ion Creangã; Barbu ªtefãnescu Delavrancea; Dimitrie Anghel; NicolaeBeldiceanu. Lucrarea dedicatã lui Delavrancea a dispãrut de la respectivul mormânt în 1944,atinsã de proiectilele eliberatorilor-ocupanþi. N.A. Bogdan, C.I. Eremia, op. cit., p. 129cimitirul Eternitatea locul de veci al lui Barbu ªtefãnescu Delavrancea. „RomâniaEroicã”, Bucureºti; la Iaºi în 1927 s-a realizat un monument internaþional în cimitirulEternitatea, sectorul Eroilor. La cele patru colþuri sunt 4 cripte cu osemintele eroilorfrancezi ºi ruºi. DJIAN, fond Primãria Municipiului Iaºi, inv. 505, dosar 32/1928 infor -maþii referitoare la Cultul Eroilor. „România Eroicã”, Bucureºti, anul XII, nr. 1-2, 1931la 21 mai 1931 solemnitatea sfinþirii cimitirului Eroilor din Iaºi.

67 Primul Anuar-ghid al municipiului Iaºi, 1935 octombrie / 1936 p. 23 fotomonumentul Eroilor de la Galata. Florian Tucã, In memoriam, Itinerar eroic, EdituraMilitarã, Bucureºti, 1971. La p. 358 la Iaºi pe ºoseaua Galata monumentul Eroilor. Judeþele

Titlu articol 205

Patriei, Iaºi monografie, p. 214 pe dealurile din zona vesticã se aflã Monumentul Eroilorde la Galata realizat dupã proiectul întocmit de Henri Coandã.

68 Florian Tucã, op. cit., p. 358 la Iaºi: în centru monumentul Eroilor din Regi -mentul 7 Roºiori „Cuza Vodã”

69 DANIC, Fototeca, colecþia Fotografii, inv. 1487, nr. 7680, Monumentul Uniriide la Iaºi realizat ºi donat de sculptoriþa Olga Sturdza, marmurã albã. A fost dezvelit la29 mai 1927; amplasat în zona verde din centrul Bd. Carol I (Copou) în vecinãtateaterenului preconizat construcþiei localului Fundaþiei Regele Ferdinand I (azi BibliotecaUniversitarã „Mihail Eminescu”). A fost dezafectat pentru a permite remutarea monumen -tului Eminescu ºi apoi distrus, dupã 1944, din ordinul eliberatorilor-ocupanþi. 7 foto; DJIAN,fond Primãria Municipiului Iaºi, inv. 505, dosar 11/1928 serbãri. Noul ghid al Iaºului,Iaºi, 1927. [DJIAN, Biblioteca, 9.606]. La p. 72 monumente: Monumentul Unirii dezvelitla 29 mai 1927. Primul Anuar-ghid al municipiului Iaºi, 1935 octombrie / 1936]: p. 251Monumentul Unirii, str. Carol.

70 Olga Sturdza, nãscutã Mavrocordat (1884-1971, Franþa), pãrinþii Alexandru ºiLucia; personalitate complexã integratã în numeroase acþiuni sociale cu caracter fi lan -tropic, activând în anii primului rãzboi în calitate de preºedintã a Societãþii OortodoxeNaþionale a Femeilor Române (SONFR). Ca artistã a realizat la Viena monumentulUnirii pe care l-a donat oraºului Iaºi, în oferta înaintatã cãtre Primãrie menþiona cã areînãlþimea de 5 m ºi este evaluat la 2 milioane de lei, are în compunere „Cinci figurireprezentând Patria Mumã, Transilvania, Basarabia, Bucovina ºi românii de pretutindenicare au rãmas în afara hotarelor noastre”. Autoarea se angaja cã în cazul acceptãriidonaþiei „Voi supraveghea ºi îngriji personal la instalarea monumentului”; DANIC, fondDudu Velicu, dosar 876: Olga Sturdza; DJIAN, fond Primãria Iaºi, dosar 378/1924, f. 1,2, 3: foto macheta Monumentului Unirii, f. 4: Strada Carol, marcarea pe foto a loculuiunde se preconiza amplasarea monumentului Unirii. f. 5, 5v., 6, 6v. 1 august 1924. OfertaOlgãi Sturdza pentru realizarea la Iaºi a monumentului dedicat Marii Uniri. Autoareaaducea la cunoºtinþa edililor oraºului cã aproape de un an lucra la un grup alegoricredând ideea de alipire a provinciilor la sânul Patriei Mume, cinci figuri reprezentând:1) Patria mamã având ca model chipul reginei Maria (de la care obþinuse în acest sensaprobarea); 2) Transilvania; 3) Basarabia; 4) Bucovina; 5) Românii de pretutindeni careau rãmas pe dinafara hotarelor noastre. Autoarea a evoluat monumentul la suma de2 milioane, el fiind aproape terminat, autoarea procedând la al dona oraºului Iaºi. Solicitaautorizaþia de a-l aºeza în primul refugiu de la începutul strãzii Carol I. Acest loc,aproape în faþa Palatului în care a locuit regina Maria în timpul marelui rãzboi de dezrobirea neamului. Menþioneazã cã ºi regina a avizat acest amplasament. Se angaja ca ea personalsã îngrijeascã ºi sã supravegheze instalarea monumentului. Sub semnãturã este un referatprin care un inginer ºi un arhitect de la Serviciul Tehnic solicitau constituirea unei comisiicare sã avizeze amplasamentul fãcând ºi menþiunea cã acesta sã fie datã în relaþie cuactualizarea realizãrii planului de sistematizare a oraºului. Ing. I. Andriescu, arh. AdrianGrosu; f. 7: Consiliul comunal Iaºi 4 octombrie 1922. Decizia nr. 304, din 22 octombrie 1924.În unanimitate de voturi se primeºte aceastã donaþiune ºi numeºte comisia pentru stabilirealocului cel mai prielnic pe care urma sã fie aºezat acest monument. Const. Toma, pre ºedinteComisiei interimare, Constantin Crupenschi, directorul ªcolii de Belle Arte, prof. dr. Procopiu,prof. Ilie Minea, Emil Diaconescu, membru în comitetul, /I./Andriescu-Cale, Dir. Serv. Tehnic

Semnatar articol206

al comisiei, Adrian Grosu, arhitectul comunei; f. 8: la 1 noiembrie 1924 a fost lansat con -vo catorul pentru 4 noiembrie la ºedinþa comisiei pentru amplasarea monumentului; f. 9:la 5 ianuarie 1925 revenire cãtre membrii comisiei solicitându-le sã formuleze punctulde vedere; f. 10, 11: proces-verbal din 8 ianuarie 1925 încheiat la reuniunea membrilorcomisiei în urma studierii propunerii fãcutã de Olga M. Sturdza, constatând calitãþilemonumentului oferit de donatoare. Patria îmbrãþiºând celelalte provincii unite. Propunprimirea monumentului ºi amplasarea în locul preconizat. Revendicã o probã care sã ofereo impresie de amplasament. Solicitã studierea realizãrii piedestalului în funcþie de formaºi înãlþimea monumentului; f. 12: la 3 aprilie 1925 ing. I. Andriescu-Cale anunþa începerealucrãrilor de amplasare a monumentului în cursul sãptãmânii viitoare. Se prevedea con -tribuþia Societãþii de Tramvaie care urma sã-ºi deplaseze linia în zona lucrãrilor; f. 13:Scrisoarea sculptoriþei Olga Sturdza cãtre ministru (? Finanþe) informându-l cã statuiapentru Iaºi a fost lucratã la Viena. Solicita ca sã fie scutitã de plata vãmii; f. 14: la 3aprilie 1925 Adresa cãtre Uzina electricã prin care se anunþa începerea lucrãrilor de amplasarea monumentului Unirii, revendicând ca sã fie luate mãsurile cuvenite ca de urgenþã sã fiedeplasate liniile de tramvai din zona respectivã a Comandamentului Corpului de Armatãspre marginea strãzii dinspre proprietatea Iliescu ºi Ber; f. 15: Oferta firmei de pietrãrie„Leonardo Martinis” ca sã-i fie încredinþate lucrãrile specifice necesare amplasãriimonumentului Unirii; f. 19: executantul refugiului din jurul monumentului Unirii, firma„Leonardo Martinis” pentru suma de 160.000 lei. Consiliul comunal Iaºi la 18 septem -brie 1925, prin Decizia nr. 247, aproba procurarea pietrei necesare la monument; f. 20:La 3 octombrie 1925 se solicita achitarea sumei angajate, lucrarea fiind îndeplinitã; f. 22:Contract încheiat la 20 septembrie 1925 cu firma „Leonardo Martinis” din Bucureºtipentru lucrãrile de bordurã, piedestal ºi trepte de piatrã necesare platformei monumen -tului Unirii. Total 162.600 lei. Piatra urmând sã fie din cariera Carbãul Clujului; f. 23:Oferta firmei Clemente Santalena, calea Griviþei nr. 168, Bucureºti. Prima fabricãindustrialã pentru construcþiuni în piatrã ºi marmurã. La 19 mai 1925 piatra pentrupiedestal 1 m.c. = 18.000 lei; f. 26: Oferta firmei „Leonardo Martinis” din 16 iunie 1925;f. 26v.: analiza comparativã a celor douã oferte ºi avizul pentru firma „Leonardo Martinis”la 3 iulie 1925; f. 27: oferta firmei „Leonardo Martinis” din 16 iunie 1925 pentru mon -tarea pietrãriei la monument; f. 50 tabel cu cheltuielile fãcute pentru amenajarea hor -ticolã a zonei monumentului. Lucrãri realizate în nopþile de 25, 26, 27 mai pentru deco -rarea tribunelor cu brad, ghirlande ºi plante; f. 53: proces-verbal din 10 iunie 1927 încheiatcu prilejul constatãrii lucrãrilor realizate la refugiul monumentului Unirii; f. 55, 56F. Roller în anul 1925 a realizat panourile care sã sugereze proporþiile monumentului pepreconizatul amplasament. S-au cheltuit 1.500 lei; f. 59: la 10 iunie 1927 contabilizareacheltuielilor pentru decorarea zonei ambientale a monumentului Unirii, inclusiv a SediuluiDiviziei 2 Cavalerie 7.720 lei; Constantin Argetoianu, op.cit., p. 109-111 Olga Sturdza,întreprinzãtoare, preocupatã de ajutorarea celor în suferinþã. Viaþa sentimentalã, relaþiacu George Mârzescu; Rodica Eugenia Anghel, Olga Sturdza – contribuþii privind viaþaºi activitatea, în „Arhivele Moldovei”, I-II/1994-1995, Iaºi 1996, p. 72-76.

71 N.A. Bogdan, C.I. Eremia, op. cit., p. 31 Monumentul Unirii, realizare înmarmurã de cãtre sculptoriþa Olga Sturdza care l-a donat oraºului Iaºi. A fost amplasatla începutul Bd. Carol. Acesta a fost îndepãrtat cu ocazia mutãrii monumentului MihailEminescu din faþa palatului Universitãþii pentru a face loc tripticului Vasile Conta, Titu

Titlu articol 207

Maiorescu ºi A.D. Xenopol ºi distrus dupã 1945, rãmânând numai radierul ºi platformape care a fost adus din faþa Universitãþii monumentul Mihail Eminescu, MonumentulUnirii a fost „reeditat” de artistul plastic Constantin Crengãniº (n. 1 noiembrie 1958,Iaºi), absolvent al Academiei de Arte „George Enescu”, Iaºi, promoþia 1992, având ºimasteratul, carierã artisticã ºi didacticã, sculptor cu participãri la expoziþiile din þarã ºistrãinãtate. Lucrãrile sunt integrate în colecþiile unor muzee, în forul public. AlexandruCebuc, Vasile Florea, Negoiþã Lãptoiu, Enciclopedia artiºtilor români contemporani,vol. IV, Editura Arc 2000, Bucureºti, 2001, p. 45.

TVR, 1 decembrie 1999, la Iaºi, în Piaþa Naþiunii: solemnitatea dezvelirii monu -mentului Unirii, reconstituire a lucrãrii sculptoriþei Olga Sturdza de cãtre sculptorulConstantin Crengãniº, inspirat de fotografiile de epocã. A dãltuit în marmurã albãlucrarea de 5,50 m. Pentru personajul principal, România, a avut de model imaginile careo imortalizeazã pe regina Maria. Acest personaj este încadrat de trei femei reprezentândprovinciile istorice care, în 1918, s-au unit cu România. Lor li se alãturã ºi un copil,reprezentându-i pe românii din diaspora.

La p. 32 monumentul Mihail Eminescu amplasat în faþa palatului Universitãþii.72 Direcþia Judeþeanã Neamþ a Arhivelor Naþionale (DJNAN), Piatra Neamþ, fond

Prefectura jud. Neamþ, dosar 20 XII 1924, f. 145 Apelul lansat de comanda Diviziei a 2-ade Cavalerie, prin generalul de divizie Alexandru Constandinidi, solicitând sprijinmaterial pentru a putea realiza monumentul Eroilor Diviziei a 2-a Cavalerie la Iaºi.Menþiona cã lucrarea reclamã cheltuieli de circa 2.000.000 lei. DANIC, fond C. Meissner,inv. 1077, dosar V/76, f. 12 Invitaþie pentru participare la dezvelirea monumentuluiEroilor Diviziei a 2-a Cavalerie Iaºi care urma sã aibã loc în ziua de 29 mai 1927, orele 11cu participarea familiei regale. Preºedinte activ al comitetului de iniþiativã pentrurealizarea monumentului era comandantul Diviziei a 2-a de Cavalerie generalul A. Iova -novici. Constantin Dumitru ºi Ion Petru, Noul ghid al oraºului Iaºi, ediþia I-a, Iaºi, 1927,p. 72, monumentul Eroilor Cavaleriei, str. Carol I, dezvelit la 29 mai 1927; „Oraºulnostru”, Iaºi, anul I, nr. 10, 11 iulie 1928, p. 6 foto monumentul Cavaleriei din Iaºi; Noulghid al Iaºului, Iaºi, 1927, p. 72 Monumentul Eroilor Diviziei a II-a Cavalerie, dezvelitla 29 mai 1927; Florian Tucã, In memoriam, p. 358 la Iaºi în faþa Grãdinii Copoumonumentul Eroilor Diviziei a 2-a cavalerie cu dedicaþia: „Celor care s-au sacrificatpentru þarã”; Florian Tucã, Mircea Cociu, Monumente ale anilor de luptã ºi jertfã, EdituraMilitarã, Bucureºti, 1983, 447 p. cu bibliografie la fiecare obiectiv tratat, p. 240;Fototeca Combinatului Poligrafic Casa Scânteii, cliºeele: 2294, 2240 monumentulCavaleriei, Iaºi.

Din ordin, la 19 septembrie 1986, m-am prezentat la conducerea ªcolii generale nr. 79,str. Oiþelor, sectorul IV, Bucureºti. În holul, anticamerã la cabinetul directoarei, tov. Postelnicu,atenþia mi-a fost reþinutã de o lucrare miniaturalã turnatã în bronz, fãrã semnãturaautorului, având la spate pe plintã textul poansonat: „Turnãtoria D. Teodo rescu, 1924,Buc”. Am întrebat de provenienþa lucrãrii ºi mi s-a rãspuns prompt: „De la Cotroceni”. Atribuilucrarea lui I. Dimitriu Bârlad, fiind o variantã a statuii de la Monumentul Cavaleriºtilordin Iaºi. Redã un cavalerist în uniforma armatei române, cãlãrind purtând lancea înpoziþia de atac, iar pe spate are o puºcã. Virgiliu Z. Teodorescu, Informaþii referitoare laactivitatea sculptorului Ioan C. Dimitriu-Bârlad, în: „Revista Muzeelor ºi Monumentelor”,seria „Monumente Istorice ºi de Artã”, Bucureºti, anul XVIII, nr. 1, 1987, p. 52-62

Semnatar articol208

(parcurgerea documentelor din Arhivele Statului, a celor deþinute de familie ºi presatimpului a evidenþiat prestigioasa creaþie a artistului plastic, azi ele onorând forul public,instituþii muzeale, colecþii particulare).

73 DANIC, fond C. Meissner, inv. 1077, dosar III/16, f. 37: Epitropia Generalã aCasei Spitalelor ºi Ospiciilor Sf. Spiridon din Iaºi cu concursul revistei „Însemnãriieºene” adresa invitaþia de a participa la dezvelirea bustului dr. Ioan Cantacuzino încurtea spitalului, 28 iulie a.c. Fototeca Combinatului Poligrafic Casa Scânteii, cliºeul359.655 bustul dr. I. Cantacuzino.

Ion I. Cantacuzino (13/25 noiembrie 1863, Bucureºti – 14 ianuarie 1934, Bucureºti,iniþial în cripta familiei la cimitirul Bellu, ca de la 7 iunie 1934 sã fie depus în cripta dela Institutul „Dr. Ion Cantacuzino” din Bucureºti). Fiul lui Ion C. Cantacuzino ºi alMariei, nãscutã Mavros a fost cel de al cincilea copil al familiei care a avut opt urmaºi,fiind însã singurul bãiat. Dupã cunoºtinþele dobândite în casa pãrinteascã este trimis lastudii la Paris, la liceul „Louis le Grand”; licenþe în filozofie ºi ºtiinþele naturii, doctoratulîn medicinã. Carierã didacticã universitarã, cercetare ºi specializare la Institutul Pasteurdin Paris. Contribuþii la acþiunile sanitare din primul rãzboi mondial. În 1917 a plecat înFranþa pentru a pleda cauza României, face parte din Consiliul Naþional pentru unitatearomânilor ºi din delegaþia României la Conferinþa Pãcii. Director general al Institutuluide seruri ºi vaccinuri, fondator al ºcolii româneºti moderne de microbiologie ºi medicinãexperimentalã. Publicist. A fost ales membru corespondent la 24 mai/6 iunie 1911 ºititular la 30 martie 1925 al Academiei Române. Om politic P.N.L., senator, ministru.

Referinþe: G. Brãtescu, Ion I. Cantacuzino, în: Personalitãþi româneºti ale ºtiinþelornaturii ºi tehnicii – Dicþionar, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1982, p. 80-81;Dorina N. Rusu, op. cit., la p. 128, 170, indice p. 356; Dr. Dorina N. Rusu, op. cit., la p. 161;Virgiliu Z. Teodorescu, Personalitãþi ale medicinii româneºti: Ion I Cantacuzino, ilustrãpersonalitate a ºtiinþei ºi culturii româneºti, în: „Noutatea Medicalã”, Bucureºti, nr. 1, 2004,p. 55-80 (recurgând la documentele evocatoare este conturat portretul moral al polivalenteipersonalitãþi, fiind evidenþiatã ºi contribuþia acestuia la aducerea în forul public anumeroase monumente); idem, Remember Ion Cantacuzino, în: „Dimineaþa”, Bucureºti,anul XV, nr. 3733, m 14 ianuarie 2004, p. 8; idem, Dr. Ion Cantacuzino – a worlwiderecognized scientist, în: „Downtown magazine”, Bucureºti, nr.18, ianuarie 2004, p. 6(evocare, la 70 de ani de la moarte, a personalitãþii omului ºi a faptelor sale).

74 I.G. Duca, op. cit., autorul fiind în situaþia de om politic marcant în structuraP.N.L., membru al guvernului, cu responsabilitãþi ºi în domeniul cenzurii, cu posibilitateaca prioritar sã fie informat cu cele la zi relevã asemenea stãri care au culminat cu reacþiilecare au generat Partidul Muncii prin desprinderea dizidenþilor din P.N.L. Atât în primaetapã a prezenþei la Iaºi, când, în calitate de ministru al Instrucþiunii Publice ºi al Cultelor,a fost gãzduit în palatul mitropolitan, cât ºi, ulterior, când s-a mutat în casa lui IancuPraja, de pe str. Pãcurari, nr. 23, ºi primea zilnic diverse vizite care implicit îi ofereaunumeroase informaþii la zi. Vezi p. 109, 172.

75 Alexandru C. Averescu (9 martie 1855, Ismail, azi în Ucraina - 3 octombrie1938, Bucureºti, înhumat în mausoleul de la Mãrãºti, jud. Vrancea). Studii teologice,ªcoala de Arte ºi Meserii din Bucureºti pe care o pãrãseºte pentru a se înrola ca voluntarîn armata românã ca, la sfârºitul rãzboiului 1877-1878, sã fie sergent, apoi ºcolile

Titlu articol 209

militare care i-au generat cariera, participând la campaniile 1907, 1913, 1916-1917 cândcomandã Armata II-a, obþinând în ofensiva de la Mãrãºti, biruinþa din iulie 1917.Probitatea, fermitatea ºi rezultatele obþinute l-au impus atenþiei contemporanilor,evenimentele ulterioare reclamându-i participarea la viaþa politicã. În 1918 demisionânddin armatã devine om politic, creeazã la 3/16 aprilie 1918 Liga Poporului, avându-lalãturi pe Constantin Argetoianu, transformatã în 1920 în Partidul Poporului. Ministru,preºedinte al Consiliului de Miniºtri (ianuarie-martie 1918; 1920-1921; 1926-1927).Membru de onoare al Academiei Române 7 iunie 1923, mareºal al României 14 iunie1930, susþinãtor al regimului carlist, consilier regal. Activitate didacticã în învãþãmântulmilitar, publicist.

La 4 octombrie 1936, la Chiºinãu, în cadrul conferinþei „Dictatura ºi comunismul”,Al. Averescu îºi definea atitudinea: „astfel am fost atunci ºi sunt ºi acum dezbrãcat înconvingerile mele politice, de ori ce pornire dictatorialã”, în Alexandru Averescu,Dictatura ºi comunismul, I textul cuvântãrii, II comentariile presei, Bucureºti, TipografiaApollo, 1936, p. 12-13; Direcþia Judeþeanã Vrancea a Arhivelor Naþionale (DJVAN), Focºani,fond Prefectura Judeþului Putna, dosar 129/1938, f. 349-361: organizarea funeraliilornaþionale pentru înmormântarea mareºalului Averescu la Mausoleul de la Mãrãºti;Lucian Predescu, op. cit., p. 60-61; ªtefan Mircea Cioroiu, O viaþã de prestigiu: AlexandruAverescu mareºal al României, Bucureºti, 1938 [DANIC, Biblioteca, III 16.115];„Calendarul Universul, 1939”, Bucureºti, p. 285: decedat la 3 octombrie 1938; p. 254:solemnitatea înmormântãrii, din 6 octombrie 1938, în cripta mausoleului de la Mãrãºti;C. Cãzãniºteanu, V. Zodian, A, Pandea, op. cit., p. 40-41 menþioneazã decesul la 1 oc -tombrie 1938, colonel la 1901, general 1907-1930, mareºal 1930; Zigu Ornea, Anii treizeci -Extrema dreaptã româneascã, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti 1995, p. 467;Francisco Veiga, Istoria Gãrzii de Fier 1919-1941 - Mistica ultranaþionalismului, ediþiaa II-a, Editura Humanitas, Bucureºti 1995, p. 371; Ion Mamina, Ioan Scurtu, op. cit., p. 133-134;Gheorghe Buzatu, Istoria interzisã, mãrturii ºi documente, cenzurile despre mareºaliiRomâniei, Craiova, 1990 [DANIC, Biblioteca, III 23.462]. Referinþã la Alexandru C. Averescu,Constantin Prezan, Ion Antonescu.

76 Constantin I. Argetoianu (3/15 martie 1871, Craiova - 6 februarie 1955, peniten -ciarul Sighet) a fãcut studii la Craiova ºi Bucureºti, cele superioare la Paris, doctor înmedicinã, licenþa în drept ºi litere. Activitate diplomaticã, om politic, membru PartiduluiConervator, deputat, senator, ministru, prim-ministru, participã la constituirea PartiduluiPoporului, ministru, trece la P.N.D. realizeazã Partidul Naþionalist al Poporului, în mai 1924,care a fuzionat cu P.N., ulterior intrã în P.N.L., exclus, se alãturã lui N. Iorga, intrând înguvernul acestuia de „tehnicieni”. Ulterior, înfiinþând Uniunea Agrarã, devenit P.A.,ministru, trecând în decursul anilor prin majoritatea portofoliilor, consilier regal de la 30martie 1938, arestat de legionari, scapã. În primãvara lui 1944 a plecat în Elveþia, revineîn România la 8 noiembrie 1946 înfiinþând Partidul Uniunea Naþionalã Muncã ºi Refacere,autodizolvat ianuarie 1948. Mason, publicist, memorialist. Arestat, a decedat în penitenciar.A fost un orator sobru ºi energic, distins parlamentar, publicist. Variantã pentru deces:5 februarie 1852, Sighet, azi jud. Maramureº. Dicþionarul personalitãþilor doljene, reali -zator Biblioteca judeþeanã Dolj „Alexandru ºi Aristia Aman”, Editura Aius, Craiova, 1999,p. 18. Variantã pentru studii: doctor în fizicã (Lucian Predescu, op. cit., p. 47). HoriaNesto rescu-Bãlceºti, Ordinul Masonic Român, Casa de Editurã ºi presã „ªansa” S.R.L.,

Semnatar articol210

Bucureºti, 1993, p. 217, poziþia 138 îl menþioneazã ca Mare Patron al Ordinului MasonicRomân; DANIC, fond Casa Regalã, dosarele: 77/ 1930, f. 264; 11/1934, f. 141, nota din22 iulie 1934; Zigu Ornea, op. cit., p. 467; Cristian Troncotã, Eugen Cristescu, asulserviciilor secrete româneºti, Editura Roza Vânturilor ºi R.A.I., Bucureºti, 1995, p. 454; IonMamina, Ioan Scurtu, op. cit., p. 131; Virgiliu Z. Teodorescu, Al. Saint Georges ºi arhivaFrancmasoneriei, în: „Francmasoneria Magazin”, Bucureºti, nr. 1, 1999, p. 15-17 (consecventculegãtor ºi salvator de relicve referitoare la trecutul românilor, colecþionarul a preluat,dupã 1936, ºi documentele masoneriei, însã dupã 6 septembrie 1940 poliþia legionarã le-aconfiscat abuziv). Virgiliu Z. Teodorescu, Politicã ºi masonerie, în: „Ino rogul – Caietemasonice”, editat de Centrul naþional de studii francmasonice, Bucureºti, 2001, p. 263-286(parcurgerea unui dosar din fondul Casa Regalã evidenþiazã, prin rapoartele anilor ’34,preocuparea masoneriei de a prelua puterea politicã în România sub conducereamareºalului Averescu, om care nu cunoºtea cine urma sã-i fie subordonaþii. Sunt evi den -þiate legãturile interne ºi internaþionale ºi sunt evocate evenimente anterioare în care s-aimplicat masoneria), p. 371; notele de la f. 21-22 / 26 mai; f. 68-69 / 15 iunie; f. 70 /15 iunie; f. 155-156 / 8 august; f. 158 / 8 august; f. 192 / 14 septembrie; f. 204 / 27 sep -tembrie; f. 215 / 3 octombrie; f. 288 / 12 decembrie 1934; Ion Ardeleanu, Introducere învol. I, Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri, EdituraAlbatros, Bucureºti 1991, p. XXX. N.B. ! data morþii la I.A. este probabil iarna 1952, laSighet; Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri,vol. II-IV, Editura Humanitas, Bucureºti, 1992-1993; Constantin Argetoianu, Memoriipentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. X, partea a VIII-a (1932-1934)Bucureºti, 1997; DANIC, fond Constantin Argetoianu, inv. 1624; DANIC, fond OnisiforGhibu, inv. 1836, dosar 657 Argetoianu; Expoziþia retrospectivã Ateneul Român, 1927,Catalog, Ioan Iordãnescu, poziþia 324 C. Argetoianu, gips.; DANIC, fond S.A.F., dosarpensii 11 Ioan Iordãnescu, Memoriu de activitate, f. 25 artistul a expus la Ateneul Românbustul C. Argetoianu. „Pictura ºi sculptura”, Bucureºti, nr. 3, iunie 1935, p. 42, Ioan Iordãnescu,bustul C. Argetoianu, foto. Salonul Ateneului Român, 1928, Catalog, George Dimitriu,Portretul C. Argetoianu.

77 Const. Titel Petrescu, Socialismul în România, 1835 – 6 septembrie 1940,Biblioteca Socialistã, Societatea Naþionalã de Editurã ºi arte grafice „Dacia Traianã”,Bucureºti, Str. Sãrindar 5-7-9, 488 p.

78 Alexandru I. Marghiloman (27 ianuarie/9 februarie 1854, Buzãu – 10 mai 1925,Bucureºti). Studii la Bucureºti, doctoratul în drept ºi ºtiinþe politice la Paris, 1878,carierã juridicã. Om politic pornind din gruparea „junimistã”, prin Partidul Constituþionals-a remarcat ca bun orator, parlamentar abil, priceput elector. Deputat, ministru, PartidulConservator, urcând ierarhia pânã la calitatea de ºef. O serie de opere capitale l-au avutpãrtaº la susþinerea din stadiul de proiect ºi pânã la festivitatea dãrii în folosinþã. LaConsiliul de Coroanã din 3 august 1914 s-a alãturat celor care susþineau neutralitatea. La27 august 1916 nu s-a opus intrãrii în rãzboi „a nu lovi în unitatea naþionalã.” Dupãpãrãsirea sudului þãrii a conducerii României în toamna anului 1916, rãmâne cu misiuneade a proteja oamenii ºi bunurile în timpul ocupaþiei inamice; i-a revenit misiunea de atrata ºi încheia pacea cu Puterile Centrale 24 aprilie/7 mai 1918. A susþinut actul deUnire a Basarabiei cu România. Dupã rãzboi a încercat sã revigoreze partidul devenit acum„Partidul Conservator-Progresist”; DANIC, fond Visarion Puiu, inv. 823, dosar 126/1924

Titlu articol 211

Al. Marghiloman; Constantin Kiriþescu, O viaþã, o lume, o epocã, Editura Sport-Turism,Bucureºti, 1979, p. 295; Ioan Adam, Pro memoria Anii dramatici: Marghiloman, în: „Parla -mentul”, Bucureºti, anul II, nr. 15 (48), 13 aprilie 1993, p. 8. Referinþã la implicarea lui Al. M.în depãºirea unor situaþii dificile pentru România; Ion Mamina, Ioan Scurtu, op. cit., p. 203.

79 Virgiliu N. Drãghiceanu, 707 zile subt cultura pumnului german, Editura CarteaRomâneascã, sediul Göbl-Rasidescu, Bucureºti, str. Paris 16, 1920, 367 p. [BibliotecaAcademiei Române, II 61.974].

80 Ion Mihalache (18 februarie 1882, Topoloveni, jud. Muscel, azi Argeº –5/6martie 1963, penitenciarul Râmnicu Sãrat, azi jud. Buzãu). ªcoala normalã Câmpulung-Muscel, învãþãtor, editor de periodice cu caracter pedagogic, preºedinte al Asociaþieigenerale a învãþãtorilor. Participã la rãzboiul de întregire, distingându-se prin bravurã,distins cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, clasa III-a ºi înaintat la gradul de cãpitan.În decembrie 1918 a fondat Partidul Þãrãnesc, deputat, ministru; în 1926 a realizatfuziunea cu P.N.R., formând P.N.Þ. al cãrui vicepreºedinte a fost în: 1926-1933; 1937-1947ºi preºedinte 1933-1937. Ministru, consilier regal demisionat la 26 iunie 1940. Dupã rãzbois-a opus procesului de stalinizare a României impus de trupele eliberatoare-ocupante.Arestat la Tãmãdãu la 13 iulie 1947, procesul din octombrie-noiembrie 1947 a condus lacondamnarea la temniþã grea pe viaþã. Pentru asigurarea metamorfozei satului românesca realizat exemplar la Topoloveni lucrãri edilitare în perioada interbelicã.

DANIC, fond Visarion Puiu, inv. 823, dosar 133/1928 Ion Mihalache; DANIC,fond Casa Regalã, inv. 728, dosar 14/1946 Ion Mihalache, voluntar de rãzboi; DANIC,fond Ion Mihalache, inv. 1121; Patriarhia Româneascã, Acte ºi documente, Tipografia CãrþilorBisericeºti, Bucureºti, 1925, p. 87-88 discursul lui Ion Mihalache din 17 februarie 1925.[DANIC, Biblioteca, III 12.860]; M. Sevastos, Ion Mihalache, în: „Parlamentul”,Bucureºti, anul I, nr. 2, 9 noiembrie 1927, p. 7 text referitor la comportamentul exemplaral omului politic, un concludent portret moral, caricatura lui Tarra; Ion Tãutu, IonMihalache, în: „Gazeta municipalã”, Bucureºti, anul IX, nr. 420, 21 aprilie 1940, p. 1referinþã la ceea ce a fãcut pentru þarã ºi pentru Topoloveni. [DANIC, Biblioteca, P III75]; Ioan Adam, Pro memoria: Ion Mihalache ºi „statul þãrãnesc”, în: „Parlamentul”,Bucureºti, anul II, nr. 30 (63), 27 iulie 1992; nr. 31(64), 3 august 1993, p. 8; Ion Mihalacheîn faþa istoriei, Editura Gândirea Româneascã, Bucureºti, 1994; TVR, 2 octombrie 1995la Dobreºti, jud. Argeº dezvelirea bustului (hermã) Ion Mihalache, bronz; Ion Mamina,Ioan Scurtu, op. cit., p. 208-209; 11 august 1997 la Bucureºti a fost schimbatã denumireabulevardului „1 Mai” cu „Ion Mihalache”, mãsura fiind motivatã: „pe aici venea sau plecaomul politic spre Topoloveni”. Cu acest prilej a fost dezvelit un bust Ion Mihalache.

81 Constantin I. Istrati (7 septembrie 1850, Roman, jud. Neamþ – 17/30 ianuarie1918, Paris, cimitirul Bellu, figura 73, locul 20). Studii particulare, la ºcoala primarã dinRoman, la Academia Mihãileanã din Iaºi, ªcoala de medicinã ºi farmacie ºi la Facultateade ªtiinþe din Bucureºti, doctorat în medicinã ºi chirurgie la 1876. A fost printre iniþiatoriiSocietãþii Studenþilor în Medicinã ºi ai Cercului Socialist din Bucureºti. A participat, camedic, la rãzboiul de Independenþã. A mers, în 1882, la Paris unde ºi-a luat doctoratul închimie. În 1890 a pus bazele Societãþii Române de ªtiinþe, apoi ºi a altor asociaþii vizândºtiinþele. Carierã didacticã universitarã, autor de valoroase cercetãri ºtiinþifice,organizator de institute ºtiinþifice, de organizaþii ºi manifestãri profesionale, o prezenþãpolivalentã în tot ce a prezentat ºtiinþa, autor de manuale, muzeograf, organizator al

Semnatar articol212

expoziþiei ºtiinþifice din anul 1903. Ca om politic P.N.L., Partidul Conservator, PartidulConservator-Democrat, deputat, senator, inspector general al învãþãmântului superior,ministru cu o bogatã activitate ministerialã, a fost un consecvent militant pentru unitateapoporului român. A acþionat pentru realizarea alianþei cu Antanta, la Paris, la finalulvieþii gãsindu-l la post cu misiunea de a prezenta ºi a susþine interesele României înapusul Europei în dificila conjuncturã creatã prin prãbuºirea frontului rãsãritean ca urmarea revoluþiilor din Rusia. Pentru anul 1906, în calitate de comisar general, a avut res -ponsabilitatea organizãrii Expoziþiei Generale Române, cu caracter jubiliar din noul parcdefinit ulterior „Carol I”, în care istoria ºi-a dat întâlnire cu prezentul României dar careviza viitorul naþiunii. A fost prilej de edificare cã soarele de la Bucureºti rãsare pentrutoþi românii. Menþionãm cã pregãtirea ºi cunoºtinþele sale în diferite domenii l-au ajutatsã fie un om de anticipaþie, cele formulate de el la sfârºitul secolului XIX ca viitoarerealizãri au fost treptat cuceriri ale omului secolului XX. Militant pentru unitateapoporului român, finalul vieþii gãsindu-l la post cu misiunea de a prezenta ºi a susþineinteresele României în apusul Europei în dificila conjuncturã creatã prin prãbuºireafrontului rãsãritean ca urmare a revoluþiilor din Rusia. A fost ales membru corespondentla 1/13 aprilie 1889 ºi titular la 7/19 aprilie 1899 al Academiei Române. Discursul derecepþie l-a rostit la 5 aprilie 1905, elogiind pe predecesorul academician vorbind despreActivitatea ºtiinþificã a lui Ion Ghica. În decursul anilor C.I.Istrati a completat patrimoniulAcademiei Române, oferind ca donaþii diverse relicve valoroase sau fonduri pentrususþinerea activitãþilor. La 8/20 aprilie 1894 o hartã; la 1/14 aprilie1901 suma de 250 lei„pentru a veni în ajutorul întocmirii unui abecedar român necesar ºcoalei româneºti dinIstria”; la 28 februarie/14 martie 1904 în numele Asociaþiunii române pentru rãspândireaºtiinþelor oferea Diploma de onoare, medalia de aur ºi pe cea de colaborator primite cuocazia organizãrii expoziþiei din septembrie 1903.

82 Virgiliu Z. Teodorescu, Un parc centenar – Parcul Carol I, Muzeul MunicipiuluiBucureºti, 2007, 686 p., inclusiv planºele cu ilustraþii. Este evocatã geneza metamorfozeiacestei zone din sudul Capitalei, menirile de gazdã a unor importante manifestãri, perso -nalitãþile care s-au implicat în realizarea lui.

83 Virgiliu Z. Teodorescu, Potenþialul economic al României oglindit în Expoziþiaagricolã, viticolã, horticolã, zootehnicã ºi de industrie casnicã a Moldovei întregite,organizatã la Iaºi in anul 1923, în: „Revista Arhivelor” (RA), Bucureºti, anul LXXI,vol. LVI, nr. 4, 1994, p. 356-359 (Expoziþia anului 1906 a generat, dupã cataclismulprimului rãzboi mondial, în condiþiile Marii Uniri, preocuparea de a evidenþia prefacerileînregistrate spectaculos de economia Moldovei în procesul de refacere a tot ceea ce a fostprãpãdit, prãduit, pârjolit în anii marii confruntãri, atât cu inamicul dar ºi cu „aliatul”.Concepþia organizatoricã, participarea competitivã, amplasamentul pe Copou în noulparc toate au avut un rãsunet mobilizator).

84 DANIC, fond Ministerul Cultelor ºi Instrucþiunii Publice, dosar 386/1923;DJIAN, fond Primãria municipiului Iaºi, dosarele: 216/1923; 351/1923.

85 Expoziþia agricolã, viticolã, horticolã ºi industrie casnicã a Moldovei întregite,Iaºi, 15 septembrie-30 octombrie 1922, Iaºi, Tip. Lumina Moldovei, 1922, 23 p. [DJIAN,Biblioteca, 1763].

86 DJNAN, Piatra Neamþ, fond Prefectura jud. Neamþ, dosar 192/209/1927 Expoziþiaºi Muzeul Agricol din Iaºi, f. 3 „Buletinul Expoziþiei agricole, industriale ºi de industrie

Titlu articol 213

casnicã”, 27 septembrie - 31 octombrie 1923, „Buletinul Oficial”, numãr festiv, Iaºi, 1923având pe copertã: „Buletin oficial al Expoziþiei Agricolã, Horticolã, Viticolã, Zootehnicãºi de Industrie Casnicã a Moldovei Reîntregite”; f, 4v. fotografiile oaspeþilor din ziuainaugurãrii, 27 septembrie 1923: G.G. Mârzescu, Al. Constantinescu, generalul Berthelot.Î.P.S.S. mitropolitul Pimen, I. Inculeþ, susþinãtorii expoziþiei I. Nistor ministrul Bucovinei;f. 5: Act comemorativ cu semnãturile participanþilor; f. 5v.: discursul lui Petru Poni,preºedintele comitetului executiv al Expoziþiei; f. 6, 6v.: discursul lui Alexandru Con -stantinescu din Ministerul Agriculturii ºi Domeniilor; f. 7: cuvântarea lui Constantin G. Toma,preºedintele Comisiei interimare, în numele oraºului Iaºi; f. 11: planul de ansamblu alExpoziþiei; f. 11v.: prezentarea modului cum s-a organizat expoziþia. Fotografia ingineruluiConstantin I. Ciulei, organizatorul tehnic al expoziþiei; f. 14v.: planuri întocmite dearhitectul Nicolae Ghica-Budeºti. S-au construit pavilioanele: Agricultura, Viticultura,Albine ºi peºti, Statistica agricolã ºi Industria Casnicã, Domeniile Coroanei, PavilionulIndustrial. Administraþia, Restaurant-Berãrie, Casa intendentului ºi Gheþãria, în total 12construcþii; f. 15: secþiunea zootehnicã s-a deschis la 14 octombrie; DANIC, fond MinisterulInstrucþiunii, dosar 386/1923 Comisariatul General al Expoziþiei agricole ºi de industriecasnicã a Moldovei întregite, Iaºi, 15 septembrie - 31 octombrie 1923; f. 10: la 26 ianuarie1923 adresa cãtre Ministerul Instrucþiunii din partea organizatorilor expoziþiei de peplatoul Copou-Iaºi, acþiune aflatã sub patronajul ºi participarea Ministerului Agriculturii,cuprinzând teritorial Moldova, Basarabia, Bucovina. Invitaþie de participare; „Cronicanumismaticã ºi arheologicã”, Bucureºti, anul IV, nr. 5-6, septembrie-octombrie 1923, p. 35Medalia expoziþiei agricole din Iaºi 1923 modelatã de C. Kristescu; medalie = plachetãcu toartã redã Unirea provinciilor româneºti la umbra cetãþii Hotinului ºi a statuii luiªtefan cel Mare. legenda circularã: Prima expoziþie agricolã a Moldovei întregite, iar încâmp pe 8 rânduri: Moldova lui ªtefan cel Mare reîntregitã azi sub regele Ferdinandfãuritorul României Mari. Bronz cu toartã 35 mm.

87 Petru C. Poni (4 ianuarie 1841, Sãcãreºti, comuna Bãiceni, jud. Iaºi – 2 aprilie 1925,ora 18, Iaºi, cimitirul Eternitatea parcela 11/1, rândul 3, locurile 1-5). Studii la TârguFrumos, Iaºi la Academia Mihãileanã, apoi la Universitate unde a urmat cursurile laDrept ºi Litere pânã în 1858 când, cu o bursã, a ajuns în Franþa la Sorbona ºi Collège deFrance din Paris, pentru specializare în chimie, fizicã, matematici ºi mineralogie, pânãîn anul 1865. Revenit la Iaºi a predat fizica ºi chimia la Liceul Naþional ºi la ªcoalaMilitarã. Rezultatele dobândite, metoda folositã în predarea teoreticã îmbinatã cu practicade teren ºi laborator l-au condus la o prestigioasã carierã didacticã universitarã, atât laFacultatea de Medicinã 1878-1911, cât ºi la Facultatea de ªtiinþe 1878-1920. Cerce -tãtorul P.P. a fost definit ca pionier al chimiei româneºti, rezultatele dobândite fiindconsemnate în lucrãrile publicate. A fost un bun organizator ºi reformator al învãþãmântuluicontribuind la propãºirea acestuia. Om politic P.N.L., apropiat al grupului celor „sinceri”ai lui G. Vernescu care, împreunã cu L. Catargiu, au format Partidul Liberal-Conser vator1884, ulterior revine la P.N.L., deputat, senator, comisar al guvernului român la ExpoziþiaUniversalã de la Paris 1889, ministru. A fost ales membru corespondent în 13/25septembrie 1877 ºi titular la 30 iunie/12 iulie 1879 al Academiei Române. A fost ales camembru al unor prestigioase foruri ºtiinþifice din lume. A contribuit la înfiinþarea multorinstituþii, ºtiinþifice, culturale publicaþii periodice. A înfiinþat Casa ªcoalelor.

Ghidul muzeelor ºi colecþiilor, Bucureºti, Institutul de Memorie Culturalã (CIMEC),1995, p. 49. La Iaºi fosta-i casã de pe str. Mihail Kogãlniceanu nr. 7 B este gazdaMuzeului Chimiei ieºene „Petru Poni”, 1991.

Semnatar articol214

Dim. R. Rosetti, op. cit., p. 152 sunt menþionate lucrãri publicate; Olga Rusu,Constantin Ostap, Adrian Pricop, Gheorghe Macarie, Constantin Bucos, Constantin-Liviu Rusu, Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Cimitirul Eternitatea Iaºi, Iaºi, 1995, p. 171;Dorina N. Rusu, op. cit., p. 49, 53, indice 378; Dr. Dorina N. Rusu, op. cit., p. 659-660;C. Albu, Petru Poni, în: Personalitãþi româneºti ale ºtiinþelor naturii ºi tehnici –Dicþionar, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1982, p. 313-314.

88 George Buzdugan, Gheorghe Niculiþã, op. cit., p. 265. Medalia a fost modelatãde artistul plastic C. Cristescu ºi a fost realizatã în aur, argint ºi bronz având diametrulde 60 mm.

89 Constantin I. Ciulei, agronom; în decursul deceniilor de carierã a manifestat opermanentã preocupare pentru propãºirea agriculturii României, a formelor de organizarea exploatãrilor agricole, activ publicist preocupat de popularizarea celor mai bunerezultate din toate domeniile agriculturii. Publicaþii: Constantin Ciulei, Noblesse oblige,Un apel cãtre agronomii noºtri, Tip. Vocea poporului, Bucureºti, 1911. [DANIC, Biblioteca,III 56.923]; idem, Electricitatea regiunii ªomuzul Mic din jud. Fãlticeni ºi Suceava, Tip.M. Saidman, Fãlticeni, 1926. [DANIC Biblioteca III 36.806]; idem, Constantin Ciulei,Expansiunea universitarã în domeniul agriculturii, Institutul de Arte Grafice BucovinaI.E. Torouþiu, Bucureºti, 1928. [DANIC, Biblioteca, III 61.985]; idem, Problema agrarãîn Polonia ºi finanþarea ei. Camera agricolã din Poznan, Tip. ºi leg. de cãrþi „Mihai I.Gheorghiu”, Câmpina, 1929. [DANIC, Biblioteca, II 108.401]; idem, Întreþinerea practicîn agriculturã. Contribuþii la organizarea …, Institutul de Arte Grafice Bucovina I.E.Torouþiu, Bucureºti, 1931. [DANIC Biblioteca III 37.193]; idem, La vremuri grele,gânduri ºi sfaturi bune…, Institutul de Arte Grafice Bucovina I.E. Torouþiu, Bucureºti,1932. [DANIC, Biblioteca III, 12.233]; idem, Valea Batovei ºi staþiunea maritimã Lucia.Un program de lucrãri pentru punerea lor în valoare, Tiparul Oltenia, Bucureºti, 1932.[DANIC Biblioteca III 56.579]; idem, Comasarea îmbunãtãþirilor agricole ºi bunulpãmântesc, Bistriþa, Tip. G. Matheiu, 1937. [DANIC, Biblioteca, III 73.317]; idem,Despre sãnãtatea poporului, în: „Parlamentul românesc”, Bucureºti, anul VIII, nr. 240-241,30 iunie 1937, p. 30 cu referinþã predilectã la cei din mediul rural. Este formulatãproblema cum va fi sãrbãtorit în 1964 centenarul reformei lui Alecsandru Ioan I Cuza înprivinþa împroprietãririi þãrãnimii; idem, Comasarea, în: „Calendarul plugarilor, 1939”,Bucureºti, p. 220-222; idem, Un plan de 7 ani pentru pregãtirea, finanþarea ºi executareaurmãtoarelor lucrãri. 1) ªcoala de agenþi financiari. (Societatea de Studii Jijia, Baºeul).[DANIC, Biblioteca, II 18.673]; idem, Valea Jijiei, cea mai sãracã regiune agricolã dinþarã…, Tip. Munca, Botoºani, 1940. [DANIC, Biblioteca, II 108.401]; idem, Îmbunãtãþirifunciare ºi comasare pãmânturilor, Editura Monitorul Oficial ºi Imprimeria Statului,Imprimeriile Centrale, Bucureºti, 1940. [DANIC, Biblioteca, II 48.871]; idem, Lucrãride îmbunãtãþiri funciare din regiunea Jijia, sectorul Sitna. Comunicare fãcutã proprietariloragricoli …, Tip. Munca, Botoºani, 1940. [DANIC, Biblioteca, II 70.598]; idem, Îmbunãtãþirifunciare din regiunea Jijiei ºi a Baºeului. Actul de constituire al societãþii „Jijia - Baºeul”,conferinþã þinutã la 15 august 1942…,Institutul de arte grafice „Atanasie D. Ghiorghiu,Iaºi, 1942. [DANIC, Biblioteca, III 74.147].

90 DANIC., fond P.C.M., dosar 8/1923, f. 331, 331v., 332, 332v.91 Ferdinand I, Victor Albert Meinrad de Hohenzollern (12/24 august 1865,

Sigmaringen, Germania – 20 iulie 1927, Sinaia jud. Prahova, înmormântat la Curtea de

Titlu articol 215

Argeº). Nepot al regelui Carol I, studii primare la Düseldorf, ªcoala militarã la Cassel,universitare la Tubinfen ºi Leipzig unde a urmat cursurile de economie politicã, ºtiinþelefinanciare ºi dreptul roman, a urmat din 1883 cursuri de limba românã pânã a venit înRomânia în anul 1889 ºi a fost declarat prinþ moºtenitor al tronului, a fost integrat înarmata românã cu gradul de cãpitan în deceniul urmãtor fiind avansat treptat, în 1895ajungând la gradul de colonel primind comanda Regimentului 4 Roºiori. La 1898, esteavansat general de brigadã. A participat la campaniile militare din anii 1913, 1916, 1917.Logodit la 22 aprilie 1892 la Postdam s-a cãsãtorit la Sigmaringen în 29 decembrie 1892,cu principesa Maria Alexandra Victoria, ducesã de Saxa. La 23 ianuarie 1893 perecheaprinciarã a ajuns în Capitalã. În aprilie 1897 prinþul Ferdinand s-a îmbolnãvit, îngrijirileacordate de medicii C. Buicliu, I. Cantacuzino ºi W. Kremnitz i-au salvat viaþa. La cumpãnaveacurilor XIX-XX a fost o permanentã prezenþã la manevrele militare, dar ºi înproblemele de stat. Prin decesul regelui Carol I a fost desemnat ca rege al României înseptembrie 1914. La 14/27 august 1916 a declarat rãzboi Puterilor Centrale A participatla campania anilor 1916-1917, fiind un exemplu de demnitate ºi deplinã dãruire în confor -mitate cu jurãmântul fãcut la suirea pe tronul României. A fost încoronat la 15 octombrie1922. Anterior ºi post 1914 a promovat acte de caritate ºi de sprijinire a culturii, a acordato atenþie deosebitã oraºului Iaºi, capitala României în perioada refugiului 1916-1918,inaugurând la 24 februarie 1927 Fundaþia Culturalã „Regele Ferdinand I”, pentrupropãºirea cãruia a lãsat testamentar o importantã sumã, publicist, membru de onoare alAcademiei Române. Pentru atitudinea manifestatã de a fi permanent alãturi de poporulromân, acesta l-a definit ca „cel Loial”. 21 noiembrie 1880, Sigmaringen-Germaniaîncheierea Actului de Familie prin care a fost stabilitã formula ca prinþul Ferdinand deHohenzollern, nepot de frate al domnitorului Carol I devenea moºtenitor al tronuluiRomâniei. Dim. R. Rosetti, op. cit., p. 73-74, 206; Dem. I. Dobrescu, Caractere, Tip. de arteºi editurã Leopold Gelter, Bucureºti, str. Câmpineanu nr. 47, 1933. [DANIC, Biblioteca,III 16.557]. La p. 7: caracterizarea regelui Ferdinand I; Lucian Predesacu, op. cit., p. 319.

92 DANIC, fond Casa Regalã, inv. 726, dosar 1/1927 , f. 227 Scrisoarea din 8februarie 1927 a regelui Ferdinand I prin care stabilea condiþiile de înfiinþare, organizare,administrare a aºezãmântului cultural civil ºi militar „Fundaþia regele Ferdinand I”.

93 Ibidem, inv. 726 Fundaþia Regele Ferdinand I, dosarele 5/1925, 1/1927, 1/1931,1-2/1932, 1/1933, 1/1934, 1/ 1936, 1/1937, 1/1938, 1/1939, 1/1940, 1/1942, 1/1943, 1/1946;inv. 727, dosar 36/1930 rola 185, cadrele 265-294.

94 Constantin Iotzu (28 mai 1884, Kruahova, Macedonia, azi Albania – 1 august 1962,Bucureºti). Studii de arhitecturã, diplomat din 1909 cu o bogatã activitate de proiectare,carierã didacticã universitarã 1920-1944; Paul Constantin, Dicþionar universal al arhitecþilor,Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986, p. 162. A colaborat cu prof. IonMincu la proiectarea localului Bãncii Comerciale din Craiova în 1909, Casa CorpuluiDidactic din Bucureºti, localul tipografiei „Ramuri” din Craiova în 1920, Cãminul studenþescal Facultãþii de Medicinã Veterinarã din Bucureºti, clãdire preluatã de Ministerul Justiþiei,Casa de odihnã a Corpului Didactic de la Eforie, hotelul „Excelsior” din Sinaia, CasaArmatei din Braºov, în 1939. Concursul l-a definit ca proiectant al edificiului Fudaþiei„Ferdinand” de la Iaºi, pe care l-a realizat la planºetã în anii 1929-1932 ºi a cãrui construcþiea coordonat-o între anii 1932-1934; Primul Anuar-ghid al Municipiului Iaºi, Iaºi, 1935, p. 145;

Semnatar articol216

Vasile Florea, Arta româneascã modernã ºi contemporanã, Editura Meridiane,Bucureºti, 1982. La p. 36, 264; „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice” (BCMI),repertoriu, p. 103: Biserica Sf. Elefterie-Nou, proiect arhitectul Constantin Iotzu; „Cronicanumismaticã ºi arheologicã”, Bucureºti, anul XVI, nr. 121-122, ianuarie-iunie 1942,p. 22 medalia Aniversarea construirii liniei ferate Buzãu-Mãrãºeºti octombrie 1881 – 1941,realizare a inginerilor români. Medalia a fost modelatã dupã desenul arhitectului ConstantinIotzu.

95 DANIC, fond Casa Regalã, inv. 726, dosar 1/1932.96 Emil Prager (19 august 1889 - februarie 1985, Bucureºti, 5 februarie 1985

cimitirul Bellu) Studii politehnice, inginer specialist în domeniului construcþiilor civileºi industriale, întreprinzãtor care ºi-a asumat responsabilitãþi prin firma creatã, apreciatpentru modul cum colabora cu arhitecþii, comanditarii ºi onora prin receptivitate,promptitudine contractele atât calitativ, cât ºi respectarea termenelor. Cãsãtorit cu actriþaElvira Godeanu. Ultima locuinþã: str. Cosmonauþilor nr. 7.

„Universul”, Bucureºti, anul 55, nr. 299, 2 noiembrie 1938, p. 9 Noul palat alMinisterului de Interne, str. Academiei, proiectat de arhitectul Paul Smãrãndescu,construcþia realizatã de antrepriza inginer Emil Prager.

„Gazeta municipalã”, Bucureºti, anul X, nr. 552, 20 decembrie 1942, p. 4realizãrile firmei ing. Emil Prager:

În Bucureºti: Palatul Regal, Palatul ªcolii Superioare de Rãzboi, Palatul Ministeruluide Interne, Pavilioanele Spitalului Elias, Casa Studenþeascã cu finanþarea ziarului „Universul”,Blocul Mica, Blocul Carpaþi, canalizãri U.C.B.

În provincie: la Iaºi, Palatul Fundaþiei Culturale Regele Ferdinand I (azi B.C.U.„Mihail Eminescu”), catedrala ortodoxã din Hunedoara, silozurile de la Buzãu, Cilibia,halele uzinelor: Metrom din Braºov, Copºa Micã, Cugir, Centrala electricã SchituGoleºti. [DANIC Biblioteca P III 75].

L. Kalustian, Simple note, vol. IV, Editura Eminescu, Bucureºti 1985, 155 p. Lap. 145 menþioneazã naºterea la 19 august 1888 ºi citeazã principalele realizãri.

Verticalitatea ºi-a dovedit-o ºi la anii senectuþii, atunci când în urma cutremuruluide la 4 martie 1977 o serie de construcþii s-au prãbuºit, formulându-se pripit acuzaþii laadresa constructorului. Modul cum a revendicat o temeinicã anchetã a dovedit cã larespectivele construcþii s-a intervenit nechibzuit pe parcursul anilor, schimbându-separametrii elementelor de construcþie, fie prin adãugiri, dar mai ales prin suprimãri deelemente din structura de rezistenþã. Un asemenea caz la reprezentat blocul „Willson”unde, în preajma anilor rãzboiului, s-a realizat la ultimul nivel un buncãr pentru artileriaAnti-Aerianã, iar la parter, în deceniul opt, au fost înlãturaþi câþiva stâlpi de rezistenþãpentru a conferi restaurantului o mai largã deschidere. De unde se enunþase verdictul cãvor înfunda puºcãriile acei constructori s-a ajuns la o tacitã constatare cã vina nu leaparþinea ºi cã, de fapt, poruncile ignoranþilor ar fi trebuit aspru sancþionate.

97 DANIC, fond Casa Regalã, inv. 728, dosar 95/1945.Virgiliu Z. Teodorescu, Contribuþii documentare referitoare la monumentele de

for public din oraºul Iaºi, în: „Revista Arhivelor”, Bucureºti, anul LXX, vol. LVI, nr. 3,1994, p. 257-261.

98 DANIC, fond Muzeul Al. Saint Georges, dosar 57/1932, f. 56: cup „Universul”,Bucureºti, /post 7 noiembrie 1932/ la 7 noiembrie 1932 la Iaºi a fost lansatã iniþiativa

Titlu articol 217

ridicãrii unui monument evocator al regelui Ferdinand I care urma sã fie amplasat lacapul strãzii Carol I. Cum pe locul respectiv era deja amplasat Monumentul Unirii(dãruit de Olga Sturdza), fãcut din blocuri de piatrã, acesta urma sã fie desfiinþat. „Boabede grâu”, Bucureºti, anul IV, nr. 9 septembrie 1933, p. 569-570: Fundaþia culturalãRegalã Ferdinand I instituitã la 16 februarie 1926 având ca sediu oraºul Iaºi. Proiectareapalatului fundaþiei a revenit arhitectului Constantin Iotzu, inaugurarea construcþieipreconizatã pentru octombrie 1933 La piedestalele din jurul rotondei 8 statui ce urmausã împodobeascã aticul foto: localul fundaþiei. din Iaºi având la atic grupurile perechi destatui redând conducãtori ai þãrii: Dragoº Vodã ºi Alexandru cel Bun; Vasile Lupu ºiDimitre Cantemir; ªtefan cel Mare ºi Carol I, Ferdinand I ºi Mihai Viteazul. Fotografiasugereazã valoarea amplasamentului construcþiei de la intersecþia str. Pãcurari cuBd. Carol I (Copou) fotografia redã localul cu amplasamentele statuilor în partea superioarã.

DJIAN, fond Fundaþia Regalã Ferdinand I, dosar 9/1933-1934: f. 4: la faþadaclãdirii Fundaþiei Regele Ferdinand I, la 27 iunie 1934 se aflau sub atic medalioaneledãltuite în piatrã de Vraþa: Mihail Kogãlniceanu, Miron Costin, M. Eminescu, Ion Creangã,A.D. Xenopol, realizator, Richard P. Hette; regele Ferdinand I, regina Maria, regeleCarol II, realizator Mihai Onofrei. „Primul Anuar-ghid al municipiului Iaºi 1935-1936”,Iaºi octombrie 1935 [DJIAN Biblioteca 8021] [DANIC, Biblioteca, II 9.417] p. 195Fundaþiunea regalã Ferdinand I, arhitect Iotzu, 1929; foto intrarea în holul central avândîn niºã statuia regelui Ferdinand I; „Albina”, Bucureºti, anul XXXIX, nr. 39, 4 noiembrie1935, p. 610 Fundaþia regele Ferdinand I din Iaºi va fi deschisã în primãvara anului1936; „Realitatea ilustratã”, Bucureºti, anul XI, nr. 529, 10 martie 1937, p. 14 Gelles,Capitala Moldovei, foto clãdirea Fundaþiei Ferdinand I din Iaºi având la atic statuile.Mihail Straje, Dicþionar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime alescriitorilor ºi publiciºtilor români, Editura Minerva, Bucureºti, 1973, 812 p. 286 Gelles= Petre Gr. Anghelescu, p. 24 nãscut în 1905, ziarist.

DANIC, fond M.C.A.- D.A., inv. 819, dosar 98/1943, f. 2 PV din 18 martie 1943cu prilejul discutãrii ridicãrii a 6 busturi ale scriitorilor la Iaºi. Au participat primarulIaºului, Ion Jalea, arhitectul ºef al Serviciului Arhitecturii din cadrul primãriei ºi IonIrimescu de la Academia de Arte Frumoase din Iaºi. Cu prilejul acestei întâlniri s-a luatîn discuþie ºi problema statuilor executate pentru Fundaþia regele Ferdinand I. Ion Jaleaa propus ca soluþie de reamplasare urmând sã fie realizat un deviz al cheltuielilornecesare; f. 5 copie de pe adresa Primãriei Iaºi din 12 martie 1943 prin care se propuneaaºezarea la primul rond al aleii Grigore Ghica Vodã cele 4x2 statui de piatrã alevoievozilor aflate depozitate în curtea Fundaþiei dupã coborârea de la atic ca mãsurã deprecauþie în urma cutremurului din noiembrie 1940.

I. Constantinescu, România de la A la Z, dicþionar turistic, Editura Stadion,Bucureºti, 1970, 453 p p. 202: în curtea B.C.U., str. Pãcurari nr. 4 statuile: Dragoº Vodã,Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir citând pe autori lor: I. Iordãchescu(!), I. Jalea, M. Onofrei, Dimitriu-Bârlad; D. Almaº, I. Scurtu, Turism cu manualul deistorie, Editura Albatros, Bucureºti, 1973, p. 177 la Iaºi în curtea B.C.U. busturile: (!)Dragoº Vodã, Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir menþionându-i peautorii: I. Iordãnescu, M. Onofrei, Dimitriu Bârlad; Gheorghe Istrati, Iaºi inima Moldovei,în: „Tribuna României”, Bucureºti, anul VI, nr. 111, 15 iunie 1977, p. 8-9 prezentare amonumentelor Iaºului.: la p. 8 perechile 2x4 Voievozii; p. 9 ªtefan cel Mare; p. 9

Semnatar articol218

M. Eminescu; Judeþele Patriei, Iaºi, monografie, foto ansamblul Voievozilor; FlorianTucã, Mircea Cociu, Monumente ale anilor de luptã ºi jertfã, Editura Militarã, Bucureºti,1983, 447 p. cu bibliografie la fiecare obiectiv tratat p. 233, Iaºi Panteonul Voievozilorcel patru perechi amplasate în spaþiul verde de lângã Casa de Culturã a tineretului:Dragoº Vodã ºi Alexandru cel Bun; ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul; Ioan Voievod ºiPetru Rareº; Vasile Lupu ºi Dimitrie Cantemir. Ioan V. Lupescu, Monu mentele Unirii,Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1985, p. 150-151: la Iaºi Panteonul Voievozilor realizarea anului 1934 fiind patru grupuri statuare a câte doi personaje având înãlþimea de 4 mfiind dãltuite în piatrã. Dupã 1970 din curtea fundaþiei = B.C.U. au fost aduse pe tãpºanulde lângã Casa de culturã a Tineretului.

Fototeca combinatului Poligrafic Casa Scânteii, cliºeele: 260.727 color; 135.651-80complexul statuar; 854.747 statuile Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir; 854.744 ªtefan celMare, Mihai Viteazul; 854.749 Ion Vodã cel Viteaz, Petru Rareº; 854.748 Dragoº Vodã,Alexandru cel Bun.

99 Ion D. Petrovici (2/14 iunie 1882, Tecuci, azi jud. Galaþi – 17 februarie 1972,Bucureºti). Studii secundare la Tecuci ºi la Bucureºti, cele universitare studii juridice culicenþa în 1903, licenþa în litere ºi filozofie în 1904, doctor docent în filozofie 1905,logicã ºi psihologie, specializare în filozofie la Leipzig, Berlin. Ca filozof a fostpromotor al raþionalismului, realizând ample cercetãri în domeniul metafizicii, a teorieinoþiunilor, viaþa ºi opera lui Kant. Director general al teatrelor, epitrop al aºezãmântuluispitalicesc „Sf. Spiridon”. Iaºi. Ca scriitor a abordat domeniul poeziei, dramaturgiei,memorialisticii, laureat al Premiului Naþional pentru prozã 1940. Animator cultural,publicist. Carierã didacticã universitarã la Iaºi ºi Bucureºti. Om politic în Partidul Con -servator-Democrat, Partidul Poporului, deputat, ministru, se alãturã lui O. Goga în PartidulNaþional Agrar, Partidul Naþional Creºtin, Frontului Renaºterii Naþionale (FRN), preºedinteal Consiliului de Administraþie al Societãþii Române de Radiodifuziune pânã la 5 de -cembrie 1941. Ca ministru a condus în 1921 Ministerul Lucrãrilor Publice; MinisterulInstrucþiunii Publice în anii 1926-1927; Ministerul Culturii Naþionale în anii 1937-1938;Ministerul Culturii Naþionale ºi Cultelor în 1941 ºi 1943-1944. S-a implicat nemijlocitîn realizarea ºi amplasarea unor monumente de for public la Iaºi ºi Bucureºti. Militantca ºi oamenii de culturã, inclusiv filozofii, sã fie onoraþi cu simboluri ale cinstirii. La 19ianuarie 1949 Curtea Bucureºti îl condamnã la zece ani temniþã grea pentru susþinerearegimului antonescian. A fost ales membru corespondent la 7 iunie 1927 ºi titular alAcademiei Române la 24 mai 1934, reconfirmat la 2 februarie 1990. Varianta 3 iulie 1990.Discursul sãu de recepþie, a fost rostit la 28 mai 1935, a tratat tema Alexandru Philippideîn evoluþia culturii române.

Ion Petrovici, Amintiri universitare, Editura Alcalay et Co, Bucureºti, f. a., p. 5-19Titu Maiorescu; p. 20-33 N. Iorga; 34-42 filozoful C. Dumitrescu-Iaºi; p. 43-54 P.P.Negulescu ºi S. Mehedinþi; p. 55-62 Mihail Dragomirescu; 63-73 C. Rãdulescu-Motru; 74-81I. Bogdan, D. Onciul, Ovid Densuºianu; 82-89 Pompiliu Eliade; 90-98 Ghiþã Mîrzescu;116 - Amintirea unor clipe mari, 2 iulie 1904.; Ion Petrovici, Momente solemne, ediþieîntregitã, Casa ªcoalelor, Bucureºti 1943, p. 154-158; „Universul”, 1943, la rubrica Cãrþinoi: I. Petrovici, Momente solemne prezentând succint calitãþile de orator capabil sãcapteze atenþia auditorului ºi care a procedat, în volumul respectiv, la reunirea de textedin cuvântãrile anilor 1912-1942, oferind cititorilor o nouã ediþie care evidenþiazã calitãþile

Titlu articol 219

filozofului, scriitorului ºi educatorului. Foto bustul Ion Petrovici; „Calendarul Universul,1944”, Bucureºti, p. 177 referinþã la noua ediþie întregitã a cãrþii Momente solemne; IonPetrovici, De-a lungul vieþii, Amintiri, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1966.

Ioan Massoff, În vizitã la un colecþionar de fotografii, în: „Realitatea ilustratã”,Bucureºti, anul XVI, nr. 681, 6 februarie 1940, p. 8, foto: Marieta Ionaºcu, Lucia SturdzaBulandra, Marioara Voiculescu, prof. Ioan Petrovici, prof. Rãdulescu Motru, Paul Gusty;Constantin Kiriþescu, O viaþã, p. 294; Constantin Kiriþescu, Portrete - Oameni pe carei-am cunoscut, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1985 p. 291-294.

Mic Dicþionar Enciclopedic, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986,p. 1299. [abreviat: M.D.E..]

Mihail Straje, op. cit., p. 546; Dorina N. Rusu, op. cit., p. 191, 294; Ion Mamina,Ioan Scurtu, op. cit., p. 221-222; Dorina N. Rusu, op. cit., p. 647. Reconfirmarea esteatribuitã datei de 3 iulie 1990.

100 Vasile Conta (15 noiembrie 1845, Ghindãoani, comuna Bãltãþeºti, jud. Neamþ -21 aprilie 1882, Iaºi, cimitirul Eternitatea, parcela 2/I, rândul 3, locul 7). Studii la Iaºi,sprijinit de „Junimea” ºi-a continuat studiile la Bruxelles, Anvers în domeniul dreptuluiºi filozofiei, doctor în drept la Bruxelles, carierã didacticã universitarã, cercetãtor îndomeniul filozofiei publicã teoriile filozofice în „Convorbiri literare”, în 1875 Teoriafatalismului; om politic, deputat, ministru, membru al Curþii de Casaþie, publicist. Varianteale datelor: A) naºterii: 1846; B) decesului 7/22 aprilie 1882, Bucureºti; 1875 publicareateoriei fatalismului de cãtre Vasile Conta; Dim. R. Rosetti, op. cit., p. 55-56 naºterea la1846 ºi decesul la 1884 ?, menþionarea lucrãrilor; Lucian Predescu, op. cit., p. 48. CimitirulEternitatea - Iaºi, la p. 36, 81: Monumentul funerar compoziþie bronz, Ioan Iordãnescu, 1913,foto 246; DANIC, fond S.A.F., dosar 11 pensii Ioan Iordãnescu, Memoriu de activitate,f. 23v. monumentul funerar Vasile Conta din cimitirul Eternitatea, Iaºi. N.B. – eronatmenþioneazã cã turnarea s-a realizat în 1923.

G.T., Inaugurarea monumentului Vasile Conta la Iaºi, în: „Albina”, Bucureºti,anul XVIII, nr. 8, 24 noiembrie 1913, p. 345-347: La 17 noiembrie cu participareaautoritãþilor civile ºi militare la cimitirul Eternitatea. Au luat cuvântul A.D. Xenopol dinpartea M.C.I.P., avocatul Scarlat din partea avocaþilor din Iaºi, Ion I.C. Brãtianu, dr.Zosin. Realizator al monumentului: sculptorul I. Iordãnescu. Simona Nistor, Miliþa Petraºcu,cuvânt înainte de Ion Jalea, Editura Meridiane, Bucureºti, 1973, 110 p. text, foto.

Mihail Straje, op. cit., p. 116, 318, Monumentul Vasile Conta, în: „Flacãra”, Bucureºti,anul III, nr. 6, 23 noiembrie 1913, p. 51 pe mormântul din cimitirul Eternitatea s-adezvelit duminica trecutã monumentul funerar, realizare a sculptorului I. Iordãnescu.Lucrare turnatã în bronz are în compunere un om pe spate privind spre bustul lui VasileConta; p. 56 dezvelirea la care Ion I. C. Brãtianu, A.D. Xenopol, Dimitrie Gusti au evocatpe Vasile Conta. [Direcþia Judeþeanã Gorj a Arhivele Naþionale (DJGAN), Târgu Jiu,Biblioteca, II 3]; DJNAN, fond Prefectura jud. Neamþ, dosar 38/35/1924, f. 15: la 2 iunie 1924raportarea acþiunilor întreprinse de elevii liceului „Petru Rareº” pentru strângerea defonduri cu care sã fie înãlþate busturile Ion Creangã ºi Vasile Conta. DANIC, fondC. Meissner, inv. 1077dosar III/16, f. 19 Universitatea Mihãileanã – Iaºi, Rectoratul la25 ianuarie 1935 invita pe Constantin Meissner pentru a participa în comisiunea de artiºtipentru stabilirea premiilor la concursul de machete ºi definirea realizatorului monumen -tului evocator a personalitãþilor: Vasile Conta, Titu Maiorescu ºi A.D. Xenopol.

Semnatar articol220

101 Titu Liviu I. Maiorescu (15 februarie 1840, Craiova, jud. Dolj – 18 iunie /1 iulie 1917, Bucureºti, cimitirul Bellu, figura 38, locul 49), studii la Braºov, la Theresianumdin Viena, doctoratul în filozofie la Berlin ºi Giessen, licenþa în drept la Paris, activitatejuridicã, didacticã ºi diplomaticã, profesor universitar, om politic, deputat, ministru,prim-ministru, critic literar, publicist, membru fondator ºi coordonator al activitãþii laIaºi ºi Bucureºti a societãþii literare „Junimea” ºi al ei periodic „Convorbiri Literare”. Membrufondator al Societãþii Literare Române, devenitã apoi Societatea Academicã Românã, iardin 1869 Academia Românã.

Dim. R. Rosetti, op. cit., p. 119-120 sunt menþionate lucrãri publicate; FrédéricDamé, Bucarest en 1906, Editura Socec Bucureºti, 1907, foto p. 155 Casa Titu Maiorescu,str. Mercur; „Anuarul „Socec” România ºi Capitala Bucureºti, anul al 4-lea 1913”,Bucureºti, 1028 p. pentru Bucureºti sistematizat pe IV pãrþi, p. 273 str. Mercur nr. 1;Lucian Predescu, op. cit., p. 509; G. Bezviconi, op. cit., p. 178; Dem. I. Dobrescu, op. cit.,p. 84-85 discurs la comemorarea lui Titu Maiorescu; Dorina N. Rusu, op. cit., p. 9; IonMunteanu, Statuile Bucureºtiului, în: „Almanah Flacãra ’76”, Bucureºti, p. 50 la 27 iunie1943 a fost inaugurat în Grãdina Ciºmigiu „Rondul roman” în care au fost integrate 12busturi ale reprezentanþii culturii româneºti din veacurile XIX ºi XX, dãltuite în piatrãde Ruºchiþa. Între acestea ºi cel al lui Titu Maiorescu, realizare a lui I.C. Dimitriu-Bârlad.

Casa din strada Mercur a fost una din primele din Bucureºti cu un grad sporit deconfort. În anul 1885 avea instalatã o sonerie electricã. În incinta casei erau periodicorganizate reuniuni literare, muzicale, amfitrionul cânta la flaut ºi violoncel. Alte persoanedin anturaj contribuiau la constituirea ad-hoc a unor orchestre de camerã. G. Cãlinescu,Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã,ediþie ºi prefaþã de Al. Piru, Editura Minerva, Bucureºti, 1982, p. 269, 349; „Universul”,Bucureºti, nr. din: 1 februarie 1937; 27 februarie 1937; 15 martie 1937.

DANIC, fond C. Meissner, inv. 1077, dosar III 16, f. 25 La 24 iunie 1937, laîmplinirea a 20 de ani de la moartea lui Titu Maiorescu admiratorii au hotãrât sã aºeze oplacã de marmurã pe peretele fostei locuinþe din str. D.A. Sturdza nr. 1. Invitaþia erasemnatã de G. Juvara. Dezvelirea urma sã aibã loc la 4 iulie ora 10 sub preºedinþia luiSimion Mehedinþi; f. 34 la 22 mai 1938 era lansatã invitaþia pentru 29 mai 1938, ora 10,la ªcoala Normalã „Vasile Lupu” pentru dezvelirea busturilor Titu Maiorescu ºi GheorgheGhibãnescu.; f. 36: Comitetul de iniþiativã era prezidat de N. Bãlãnescu. membru alAcademiei Române. Era evocatã relaþia cu miºcarea junimistã, cenaclul literar din str. Mercur.DANIC, fond C. Meissner, inv. 1077, dosar III 21, f. 15: La 11 noiembrie 1939 dinBucureºti conducerea societãþii Ateneul Român adresa lui Constantin Rãdulescu-Motruinvitaþia de a participa la 17 noiembrie 1939 la ºedinþa pregãtitoare a comemorãriiCentenarului Titu Maiorescu de la 15 februarie 1940; f. 16: Ministerul Educaþiei Naþionalecãtre ªcoala Normalã „Vasile Lupu” din Iaºi referitor la evenimentul din 15 februarie 1940,respectiv comemorarea lui Titu Maiorescu, fost director al ºcolii în anii 1863-1868, înacest caz manifestãrile urmând sã aibã loc la 25 februarie 1940; f. 17: Baroul avocaþilordin Iaºi organiza în Palatul de Justiþie duminicã 3 martie 1940 comemorarea fostului magistratºi avocat. Emil W. Becker a modelat medaliile Centenarului naºterii lui Titu Maiorescu.

„Cronica numismaticã ºi arheologicã”, Bucureºti, anul XVI, nr. 123-124, iulie-de cembrie 1942, p. 76 Medalia Titu Maiorescu realizatã din iniþiativa unui grup în frunte

Titlu articol 221

cu Constantin Rãdulescu-Motru. Pe avers textul: 1840 Titu Maiorescu 1917, bustul înprofil privind spre stânga. N.B. - sunt ºi exemplare privind spre dreapta. Pe revers textul:Biruit-au gândul figurã alegoricã (filozofia) ºezând privind spre dreapta spre un altarornamentat cu ghirlande de frunze de laur, având deasupra o lampã anticã. Pe o laturã aaltarului sunt gravate datele 1840-1940. Pe altã laturã cuvintele: Logica Critica Politica.Bronz 60 mm. Modelator Emil W. Brecker, execuþia asiguratã de atelierul R. Fässler-Bucureºti. Grigore Ionescu, Bucureºti, ghid, Bucureºti, 1938, p. 257 Palatul Parlamentului,sala Regiei bustul Titu Maiorescu, Oscar Han.

Academia Românã, Memoriile secþiunii Istorice, seria III-a, tom IX, memoriul 11I. Petrovici, La centenarul lui Titu Maiorescu, textul cuvântãrii din 16 februarie 1940,Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naþionalã, Bucureºti 1940, 22 p.[DANIC, Biblioteca, III 5.651]; „Calendarul Universul, 1944, Bucureºti, p. 177 la 18octombrie 1942 în prezenþa ministrului Ion Petrovici s-a realizat la Iaºi dezvelirea statuilorTitu Maiorescu, Alexandru D. Xenopol, Vasile Conta; „Arta plasticã”, Bucureºti, anulII, nr. 5, 1955 Constantin Baraschi a realizat pentru Iaºi statuile Maiorescu, Xenopol ºiConta (distruse de rãzboi ?); La 8 noiembrie 1987, Iaºi Casa V. Pogor, în curte bustulTitu Maiorescu 1840-1917, nesemnat; Emil Satco, op. cit., p. 45-46 Dumitru Cãileanu,Titu Maiorescu; Constantin Kiriþescu, Portrete …, p. 270-272 Titu Maiorescu; TVR 3martie 1994 la Viena, la Academia Terezianã, a fost dezvelitã o placã evocând pe absolventulTitu Maiorescu din 1858. Text ºi efigia privind spre stânga, bronz, sculptor MirceaSpãtaru-Lãcãtuº.

102 Alexandru D. Xenopol (23/24 martie 1847, Iaºi – 27 februarie 1920,Bucureºti, cimitirul Bellu, lângã Capelã, figura 43 bis, locul 7). Studii liceale la Iaºi, laViena de drept, la Berlin de filozofie ºi Giessen de filozofie, drept ºi istorie, doctorat îndrept la Berlin ºi filosofie la Giessen, 1871. Activitate în magistraturã, publicisticã,carierã didacticã universitarã din 1883 la Iaºi, istoric, filosof ºi economist cu o bogatãactivitate de elaborare a unor sinteze. Membru corespondent 1889 ºi titular al AcademieiRomâne din 1893, precum ºi al altor prestigioase asemenea instituþii de peste hotare.

Referinþe: G. Bezviconi, op. cit., p. 287; Dimitrie R. Rosetti, op. cit., p. 200 men -þioneazã naºterea la 1843 sunt citate titluri de lucrãri; ªtefan ªtefãnescu, în: Enciclopediaistoriografiei româneºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978, p. 348-349;Dorina N. Rusu, op. cit., p. 72, 81, 86, indice p. 388; Dr. Dorina N. Rusu, op. cit., p. 901;Virgiliu Z. Teodorescu, Alexandru D. Xenopol – contemporanul nostru, în: „Dimineaþa”,Bucureºti, anul XIII, nr. 366 (3295), 29 martie 2002, p. 9; (II), nr. 367 (3296), 1 aprilie2002, p. 8; (III), nr. 369, 3 aprilie 2002, p. 9; (IV), nr. 370 (3299), 4 aprilie 2002, p. 9;în: Naþiunea, Bucureºti, anul XII, nr. 144 (610), 17-23 aprilie 2002, p. 8 (evocare a isto riculuiA.D. Xenopol, multe din cele formulate putând fi cãlãuzitoare în cele ce între prindem).Ibidem, Vandalism, în: „Naþiunea”, Bucureºti, anul XV, nr. 269 (734), 22-28 septembrie 2004,p. 8 (semnalarea dispariþiei uneia din componentele din bronz de la monumentul Gheorgheªincai din faþa liceului omonim din Bucureºti ºi a plãcii tombale, bronz, de la mormântulA.D. Xenopol din cimitirul Bellu.

103 Constantin Baraschi, în perioada interbelicã a semnat ºi Constantin Baraschi-Muºat (17 noiembrie 1902, Câmpulung Muscel, jud. Argeº – 22 martie 1966, Bucureºti,Crematoriu, cenuºa la cimitirul Flãmânda din Câmpulung Muscel), pasiunea pentrucioplit ºi modelat l-a preocupat din copilãrie când s-a confruntat cu greutãþile vieþiireuºind sã dobândeascã noþiunile viitoarei cariere de sculptor, predilect monumentalist.

Semnatar articol222

Începând din 1915 a fost o prezenþã permanentã la manifestãrile oficiale, dobândireaunor elogioase aprecieri i-au facilitat completarea studiilor în strãinãtate. Atât în aniiperioadei interbelice cât ºi în timpul ºi dupã rãzboi a primit o serie de comenzi importantepentru înzestrarea forului public din numeroase localitãþi ale þãrii. Ioan Opriº, AlexandruLapedatu, p. 252 în 1940 pentru premiul Academiei Române de 50.000 lei au concurat:C. Baraschi, Th. Burcã, I. Gheorghiþã, I, Iordãnescu, C.D. Mãrãcineanu, N. Zorosian.(Torosian); DANIC, fond C. Meissner, inv. 1077, dosar III/16, f. 19 Rectoratul UniversitãþiiMihãilene din Iaºi la 28 ianuarie 1935 adresa cãtre C. Meissner invitaþia de a participala lucrãrile comisiunii de arbitrii în ziua de 2 februarie 1935 pentru stabilirea premiilorla machetele statuilor V. Conta, T. Maiorescu ºi A.D. Xenopol, pentru a putea defini perealizatorul lor. În memoria lui Conta, Xenopol ºi Maiorescu la Iaºi ridicarea unorstatui, în: „Gândul vremii”, anul III, nr. 2, 15 februarie 1935, p. 35-36: prezentarea fãceareferinþã la o statuie comunã pentru care s-a alocat suma de 1 milion lei de cãtre IonPetrovici ca ministru al Instrucþiunii. Din comitetul de iniþiativã fãceau parte: TraianBratu, rectorul Universitãþii din Iaºi, Petru Bogdan fost rector, I. Botez, decanulFacultãþii de Litere, Ion Pompilian, arhitect în Ministerul Instrucþiunii; Osvald Racoviþã,primarul municipiului Iaºi, Constantin Meissner.

La 2 februarie 1935 a avut loc concursul, fiind prezentate 11 machete, majoritateaconsiderate de comisie ca lipsite de valoare. Anterior avusese o discuþie a lui IonPetrovici cu artiºtii sculptori. Au fost stabilite urmãtoarele: locul I Constantin Baraschi,locul II Vasile Ionescu-Varo, locul III Ion Pantazi. Macheta lui Baraschi are la mijloc ocoloanã pe care stã Minerva. Are un piedestal în formã de Cruce pe care sunt plasaþi cei3 filozofi ºi respectiv pe a 4 laturã „Convorbiri literare”. Macheta lui Ionescu Varoprezintã un grup strâns aºezat pe piedestal. O femeie cu o faclã în mâini, simbol alcugetãrii dominã compoziþia sculpturalã.

Nichifor Crainic, Filozofii în bronz, în: „Gândirea”, Bucureºti, anul XIX, nr. 3,martie 1940 la rubrica Cronica mãruntã, p. 190 prezintã cele trei statui expuse în faþasãlii Dalles pe postamente provizorii, urmând a fi amplasate la Iaºi în faþa Universitãþii,rod al preocupãrilor lui Ioan Petrovici, reprezentant al comitetului de iniþiativã.Sculptorul Constantin Baraschi a conferit celor trei urmãtoarele ipostaze: Titu Maiorescuredat în postura de orator, A.D. Xenopol cu mâna pe o condicã, Vasile Conta, gânditorsprijinindu-ºi bãrbia în palmã. [Direcþia Jeþeanã Mureº a Arhivelor Naþionale (DJMAN),Târgu Mureº, Biblioteca, P II 357].

DANIC, fond Ministerul Culturii ºi Artelor (M.C.A.), -D.A., inv. 819, dosar89/1940, f. 27: la 17 octombrie 1940 M.C.A.-D.A. adresa conducerii Universitãþii dinIaºi invitaþia-somaþie ca de urgenþã sã ridice din curtea Fundaþiei Dalles din Bucureºticele trei statui reprezentându-i pe Conta, Maiorescu ºi Xenopol realizate de sculptorulConstantin Baraschi pentru a fi aºezate în faþa Palatului Universitãþii din Iaºi; f. 28:invitaþie similarã adresatã Academiei Române instituþia tutelarã a Fundaþiei Dallesmotivând cu argumentul cã trebuia organizat Salonul de toamnã în incinta sãlilor; f. 36:Academia Românã la 25 octombrie 1940 rãspundea Ministerului Educaþiei Naþionale(M.E.N.) arãtând cã statuile expuse în faþa sãlii Dalles nu aparþineau Academiei Române.Ion Petrovici în calitate de reprezentant al comitetului de ridicare a acestor lucrãri la Iaºia solicitat sã fie expuse temporar ºi la Bucureºti în faþa Fundaþiei Dalles. Cauze de naturãtehnicã au împiedicat transportarea lor la Iaºi. Rãspunsul Academiei era semnat de

Titlu articol 223

preºedintele forului Constantin Rãdulescu-Motru ºi secretar general Alexandru Lapedatu;f. 37-38: la 9 noiembrie 1940 ºi prof. Ion Petrovici, vice preºedinte al AcademieiRomâne, a formulat un rãspuns personal cãtre M.C.A.-D.A. arãtând cã la 25 octombrie1940 s-a adresat M.E.N. arãtând cã încã din 1927 a iniþiat realizarea celor trei statuiexpuse în 1940 în curtea Fundaþiei Dalles. Ele urmau sã fie aºezate în jurul unei coloanepentru a se constitui ca un singur monument pentru cinstirea oamenilor de cugetare. Oferinddin partea Ministerului Instrucþiunii o sumã de bani. Au urmat completãri substanþialeoferite ºi de alte instituþii, citând în acest sens Universitatea din Iaºi, respectiv pe PetruBogdan. S-au strâns astfel 1.000.000 lei.

Din comitetul de iniþiativã au fãcut parte rectorul în exerciþiu al Universitãþii dinIaºi, doi decani, iniþiatorul, primarul oraºului în exerciþiu, ºeful Serviciului de Arhitecturãdin Ministerul Educaþiei Naþionale precum ºi unele personalitãþi ale oraºului Iaºi,citându-l în acest sens pe Constantin Meissner. Comitetul a lansat un concurs de machetepentru definirea realizatorului lucrãrii. Au fost 12 concurenþi citând pe sculptorii: MihaiOnofrei, Ion Mateescu, Vasile Ionescu-Varo, Ioan C. Dimitriu-Bârlad. Machetele au fostexpuse în sala Senatului universitar. Comisia de judecare a acestora cu majoritate devoturi a preferat macheta prezentatã de sculptorul Constantin Baraschi cãruia i-a fostîncredinþatã realizarea lucrãrii; f. 40 menþioneazã cã în scriptele rectoratului s-au consemnataceste etape. Preciza cã nu cunoaºte dacã la timpul respectiv s-a cerut avizarea din parteaM.C.A. D.A. Retoric Ion Petrovici se întreba dacã în acel moment se punea problemacum este mai util: sã fie distruse pentru cã n-au avut respectiva aprobare, el considerândcã ar fi mai bine ca lucrãrile sã ajungã la locul hãrãzit; f. 41: la 9 noiembrie 1940 M.C.A.-D.A. cãtre Ion Petrovici arãtând cã a prezentat Academiei Române situaþia lucrãrilor înlitigiu ºi cã nu era un act îndreptat împotriva unei persoane. Se justifica citând legislaþiaîn vigoare menitã a stopa aducerea în forul public a lucrãrilor ce n-au primit aprobareacuvenitã; f. 43: Universitatea Mihãileanã din Iaºi, la 19 noiembrie 1940, se adresa M.E.N.arãtând cum a evoluat acþiunea pentru realizarea monumentului celor 3 cãrturari: Conta,Maiorescu ºi Xenopol. Aminteºte cã din comitetul de iniþiativã au mai fãcut parte pelângã profesori universitari ºi alte personalitãþi citând pe Constantin Meissner, fostministru, Osvald Racoviþã, primarul Iaºului, arhitectul general Ion Pompilian din M.E.N..Alãturat ataºa ºi referatul prof. univ. Petru Bogdan; f. 44 se menþioneazã cine a subscrisºi cu ce sume ºi cã la 2 februarie 1935 a avut loc concursul pentru definirea realizatoruluimonumentului. Ataºat PV al comisiei de analizã din 2 februarie 1935. Au participat: IonPetrovici, Constantin Meissner, Traian Bratu, rector în exerciþiu, arhitectul Ion Pompiliande la Casa ªcoalelor, Petru Bogdan, fost rector, Osvald Racoviþã primar al municipiului Iaºi.

DANIC, fond M.C.A.-D.A., inv. 819, dosar 101/1941, f. 10: Iniþiativa din 1927pentru realizarea statuilor Conta, Maiorescu ºi Xenopol au condus la concursul din 1935,definindu-l ca realizator pe Constantin Baraschi.

DANIC, fond Muzeul Al. Saint Georges, dosar 85/1941, f. 9: cup „Universul”,Bucureºti, 7 martie 1941 era anunþatã deschiderea expoziþiei personale ConstantinBaraschi la 9 martie la sala Dalles urmând a putea fi vizitatã pânã la 31 martie; DANIC,fond M.C.A.-D.A., inv. 819, dosar 93/1943, f. 71: referatul din 16 martie 1943 întocmitde arhitectul Horia Teodoru referitor la amplasamentul statuilor Vasile Conta, TituMaiorescu ºi A.D. Xenopol din Iaºi. Douã din statui s-au aºezat pe piedestalele existente,dar necorespunzãtoare în actuala situaþie, iar a treia pe un nou piedestal care nu a fostavizat de C.S.M.P.

Semnatar articol224

I. Petrovici, Momente…, la p. 154-158: La inaugurarea statuilor lui Titu Maiorescu,Vasile Conta ºi A.D. Xenopol, discursul pronunþat la Iaºi la 18 octombrie 1942; „CalendarulUniversul, 1944”, Bucureºti, p. 177 la 18 octombrie 1942 în prezenþa ministrului IonPetrovici s-a realizat la Iaºi dezvelirea statuilor lui Titu Maiorescu, Vasile Conta ºi A.D.Xenopol. [DANIC, Biblioteca, P I 252]; Raul ªorban, Constantin Baraschi, EdituraMeridiane, Bucureºti, 1966, p. 20, 21, 24: Comanda Universitãþii din Iaºi i-au solicitatartistului mai bine de trei ani de muncã. În martie 1941 a expus lucrãrile la Dalles.[Eronatã datarea expunerii ele fiind prezente în faþa clãdirii fundaþiei din primãvaraanului 1940]; A. Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurecþiei române dinaugust 1944, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979: p. 105 la Iaºi dezvelirea monumentuluiTitu Maiorescu, Alexandru D. Xenopol ºi Vasile Conta la 18 octombrie 1942. Vezi nota241citeazã: „Timpul”, Bucureºti, nr. 1.959, 21 octombrie 1942; Judeþul Patriei Iaºi,monografie, p. 210 monumentul A.D. Xenopol, Constantin Baraschi; Fototeca Combi -natului Poligrafic Casa Scânteii, cliºeul: 85.915-79 monumentul A.D. Xenopol, ConstantinBaraschi; Virgiliu Z. Teodorescu, Studiul elaborat la centenarul naºterii lui ConstantinBaraschi, prezentat la sesiunea Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, 2002, comunicare încurs de editare.

104 Ion I. Dalles (1879 - 1914, Bucureºti, cimitirul Bellu, figura 9 b, locul 8), fiullui Ion ºi Elena Dalles. Pentru a-i fi perpetuat numele mama a luat mãsura ca importanta-iavere sã fie testamentar lãsatã Academiei Române cu obligaþia de a fi realizat în CapitalaRomâniei, pe terenul oferit, un edificiu care sã gãzduiascã activitãþi expoziþionale, mani -festãri culturale. G. Bezviconi, op. cit., p. 108; Salonul Oficial arhitecturã ºi artã deco -ra tivã, 1931, Catalog, Horia Teodoru poziþia 180 Proiect Fundaþia Dalles.

DANIC, fond M.C.A.,-D.A., inv. 818, dosar 78/1932, f. 28: La 14 aprilie 1932Academia Românã informa Ministerul Instrucþiunii, Culturii ºi Artelor (M.I.C.A.) cãlocalul Fundaþiunii Ion Dalles era gata sã-ºi primeascã oaspeþii în sala de expoziþii pentrupicturã ºi sculpturã având totodatã ºi o salã de conferinþe, producþii muzicale ºi decinematograf. Localul urma sã fie inaugurat în cadru solemn la sfârºitul lunii mai. Sepreconiza ca deschiderea sã fie un prilej de a fi expuse lucrãri ale artiºtilor NicolaeGrigorescu, Ion Andreescu, ªtefan Luchian ca desenatori ºi acuareliºti. Perioada deexpunere sfârºitul lunii mai – 1 iulie. Solicita cu titlu de împrumut lucrãri deþinute deM.I.C.A. Comisia însãrcinatã cu organizarea expoziþiei era formatã din ilustre persona -litãþi. Referat întocmit de Ion Minulescu. Rezoluþia lui N. Iorga; f. 29 ciorna rãspunsului.

Dorina N. Rusu, op. cit., p. 187 la 28 mai 1932 a avut loc inaugurarea FundaþieiIon I. Dalles. Pentru acel prilej a fost organizatã o expoziþie de picturã, desen ºi acuarelesemnate de Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu ºi ªtefan Luchian; N. Porsena,Grajdurile Academiei Române, în: „Parlamentul românesc”, Bucureºti, anul III, nr. 31-32,30 septembrie 1932, p. 14-15. Durã luare de poziþie faþã de construcþia realizatã peBd. Brãtianu pentru a adãposti Fundaþia Dalles, inauguratã în 1932.

Pentru a masca clãdirea Fundaþiei Ion I. Dalles, realizatã dupã proiectul arhi -tectului Horia Teodoru, a fost înãlþat un edificiu la aliniamentul bulevardului înlãturândfaþada, spaþiul verde care se afla între clãdirea fundaþiei ºi respectivul trotuar al bule -vardului. Dupã 1990 sãlile de expoziþii n-au mai fost utilizate, intrând într-o degradareaccentuatã. O parte din spaþiu a ajuns sã gãzduiascã o mare librãrie ºi un mic anticariatÎn continuare a fost folositã sala de conferinþe de cãtre Universitatea Popularã Bucureºti.

Titlu articol 225

În holul acestuia pe peretele estic se aflã un mare tablou redându-l pe patronul fundaþiei,Ioan I. Dalles.

105 Virgiliu Z. Teodorescu, Informaþii referitoare la activitatea desfãºuratã decãtre Comisia Superioarã a Monumentelor Publice, în: „Revista Arhivelor”, Bucureºti,anul XII, nr. 1, 1969, p. 129-134 (este evidenþiatã preocuparea manifestatã în perioadainterbelicã de a permite aducerea în forul public a simbolurile care prin calitãþile artisticeºi materialele puse în operã au caracter de perenitate, devenind reprezentative pentrurespectiva comunitate); Niculae Niculae, Societãþi ºi aºezãminte pentru ridicarea operelorcomemorative de rãzboi, în: „Revista muzeelor ºi monumentelor – seria Monumenteistorice ºi de artã”, Bucureºti, nr. 2, 1977, p. 79-81; Ioan Opriº, Comisia MonumentelorPublice ºi activitatea ei, în „Revista Arhivelor”, Bucureºti, anul LXV, vol. L, nr. 3, 1988,p. 267-276; cooperarea cu alte instituþii.

106 DANIC, fond C. Meissner, inv. 1077, dosar III/21, f. 1: Invitaþie lansatã derectorul Dr. George Bogdan pentru participare la sãrbãtorirea jubileului Universitãþii dinIaºi în zilele 26-29 septembrie 1911. Era totodatã prilejul de a inaugura monumentulMihail Kogãlniceanu; f. 2: Programul manifestãrilor includea pentru 28 septembrie ºimomentul inaugurãrii monumentului Mihail Kogãlniceanu.

„Almanahul Adevãrul ºi Dimineaþa pe anul 1912”, Bucureºti, p. 152-153 La semicen -tenarul Universitãþii din Iaºi a avut loc la 28 septembrie 1911 solemnitatea dezveliriimonumentului Mihail Kogãlniceanu. Politicianismul a tot biruitor a deter minat ca ºiacest solemn act sã fie modificat în ultimul moment. Iniþial s-a preconizat ca la 25septembrie 1911, în prezenþa familiei regale, sã fie dezvelite monumentele AlecsandruIoan I Cuza ºi Mihail Kogãlniceanu. Sub diverse pretexte s-a întârziat dezvelirea primuluiºi a avut loc numai dezvelirea celui de al doilea la 28 septembrie 1911 când a fost coborâtãpânza de pe statuia lui Mihail Kogãlniceanu; „Calendarul Minervei, 1912”, Bucureºti, p. 92la 27 septembrie 1911 solemnitatea de la Iaºi a dezvelirii monumentului Mihail Kogãl -niceanu; „Almanahul Societãþii Scriitorilor Români pe anul 1912”, Bucureºti, anul I.[DANIC Biblioteca P I 706]. La p. 6-8 discursul rostit la Iaºi de Constantin C. Arion ladezvelirea monumentului Mihail Kogãlniceanu. Autorul prezentãrii aprecia cã a fostpentru vorbitor un bun prilej de a face pentru cei prezenþi, inclusiv alteþa regalã o caldãevocare a ilustrului înaintaº.

Direcþia Judeþeanã Bacãu a Arhivelor Naþionale, fond Primãria Târgu Ocna,dosar 34/1913, f. 48-49: la 3 ianuarie 1914 Primãria municipiului Iaºi se adresa PrimãrieiTârgu Ocna în problema financiarã a monumentelor Alecsandru Ioan I Cuza ºi MihailKogãlniceanu de la Iaºi; f. 48 evocã adresa din august 1911 referitoare la medaliile dincupru bronz = 10 lei; bronz argintat = 15 lei; bronz aurit = 15 lei; argint = 40 lei; aur 14carate = 800 lei, medalia având pe avers: efigiile lui Alecsandru Ioan I Cuza ºi MihailKogãlniceanu, reversul cu textul: Popoarele se onoreazã pe ele însãºi când pãstreazã ºiînconjoarã cu dragoste memoria marilor lor patrioþi Carol I; f. 49 lista nr. 438 = 3 persoane.

N.A. Bogdan, Regele Carol I ºi a doua sa capitalã. Relaþii istorico-politice scrisedin iniþiativa primarului Iaºului G.G. Mârzescu, Tip. Institutului de arte grafice „Sfetea”,Bucureºti, 1916, 660 p. [DJIAN, Biblioteca, 219]. La p. 583: Inaugurarea monumentuluiMihail Kogãlniceanu la 28 septembrie 1911 cu participarea prinþului moºtenitorFerdinand I ºi a prinþul Carol; Gheorghe Ungureanu, Iaºul, note istorice, Documenteliterare, 1973, 1976. [DJIAN Biblioteca 11.670]. La p. 40 atribuie monumentul Mihail

Semnatar articol226

Kogãlniceanu din faþa palatului Universitãþii din Iaºi sculptorului W.C. Hegel; VirgilDãnciulescu, Iaºi, mic îndreptar turistic, Editura Meridiane, Bucureºti, 1963, p. 32, înfaþa Palatului Universitãþii monumentul Mihail Kogãlniceanu.

Judeþele Patriei, Iaºi, monografie, p. 210 la Universitatea „Alexandru Ioan I Cuza”monumentul Mihail Kogãlniceanu, autor W. Hegel; Florian Tucã, Mircea Cociu,Monumente ale anilor de luptã ºi jertfã, p. 238 în faþa palatului Universitãþii monumentulMihail Kogãlniceanu, dezvelit la 28 septembrie 1912, având în compunere statuia ºibasoreliefurile turnate în bronz. Autor Raffaelo Romanelli.

I.V. Lupescu, op. cit., p. 157 la Iaºi în faþa palatului Universitãþii monumentulMihail Kogãlniceanu, având în compunere statuia ºi 2 basoreliefuri plasate lateral pepiedestal. Statuia ºi basoreliefurile turnate în bronz. În faþã dedicaþia: Lui Mihail Kogãl -niceanu poporul recunoscãtor MCMXI. Autor: Raffaelo Romanelli; Fototeca Combina -tului Poligrafic Casa Scânteii, cliºeele: 359.678; 85.916-79, monumentul Mihail Kogãl -niceanu; DANIC, Fototeca, colecþia de Fotografii I/363, I/364, I/365. Universitatea Iaºi,Hrisovul de înfiinþare a Universitãþii din Iaºi, Jubileul Universitãþii din Iaºi; 365/2 cartepoºtalã ilustratã redând interiorul Bibliotecii Universitãþii din Iaºi. Fotografie de Weiss13,8x8,9 cm.; I/1169 Basorelieful redând solemnitatea din 1860 la înfiinþarea Univer sitãþiidin Iaºi, bronz, Wladimir C. Hegel; „Almanahul Adevãrul ºi Dimineaþa pe anul 1914”,Bucureºti, p. 96 menþiunea cã la Iaºi, în grãdina Universitãþii se afla un mic bust MihailKogãlniceanu; „Anuarul Ateneului Român pe 1936”, Bucureºti, p. 268 bustul MihailKogãlniceanu, Wladimir C. Hegel; George Oprescu, ªtiri contemporane despre arteleplastice în România între 1890-1909, în: „Analecta”, vol. III, Bucureºti, 1946, p. 96-97:bustul Mihail Kogãlniceanu, Wladimir C. Hegel.

107 Wladimir C. Hegel (1838, pe teritoriul fostei Polonii – 1918, S.U.A.). Studiide artã în Franþa la Paris cu profesorii artiºti Geoffroy ºi Cabet unde s-a afirmat, fiindrecomandat lui V.A. Urechia care la invitat în România pentru a realiza iniþial monu men -tul-mausoleu de la Iaºi dedicat lui Miron Costin. A rãmas în România pânã în anul 1909,având contribuþii majore la susþinerea învãþãmântului artistic prin modul cum a predat laAteneul Român, la ªcoala pentru fete, la ªcoala de Arte ºi Meserii din 1891 ºi la ªcoalade Belle Arte din Bucureºti în perioada anilor 1898-1909. Prin preocuparea sa s-au pusbazele turnãtoriei artistice din România. Comenzile primite au dus la realizarea unorvaloroase monumente care au fost integrate în forul public din diverse oraºe. Comenzileau condus la realizarea monumentelor: Miron Costin, la Iaºi; Pompierilor, C.A. Rosetti,busturilor: Constantin Esarcu, Carol I, V.A. Urechia, Stãncescu, M. Kogãlniceanu, C. I. Istrati,V. Alecsandri, Dinicu Golescu, frontonul Institutului Anatomic în Bucureºti, alegoria GloriaRomâniei. În 1909 a plecat în S.U.A; Lucian Predescu, op. cit., p. 392; N.B.! alte sursemenþioneazã naºterea la 1839.