Vindecare parinti

8/6/2019 Vindecare parinti

1/14


2/14

Impunerile de regula, cand parintii impun, obliga,

forteaza, insista, critica, bruscheaza, condamna -

inseamna ca se tem sa nu dea gres ca parinti si totodatase tem de esecul copilului lor. (evident, e vorba de

viziunea lor asupra ce inseamna succes sau esec). Cand

parintii insista ca fiul sau fiica sa vina la o anumita ora

acasa, sa nu iasa cu anumiti prieteni, sa frecventeze

scoala, teama lor are nevoie de vindecare. Cei mai multi

insista, riscand prin asta sa impinga copilul departe de

ei, uneori exact in situatiile si mediile de care se tem. In

orice insistenta se ascunde o teama si de aici o tendinta

de control. Insistenta atesta legatura puternica cu acel

aspect de care ne-am legat existenta prin frica sau

pasiune. Iar ecoul spaimelor ori dorintelor noastre este

purtat de viata inapoi spre noi, impreuna cu

evenimentele si oamenii ce ne confirma temerile sau

iubirile. Asa se face ca parintii care nu isi vindeca la timp

frica ajung sa profeteasca si sa creeze exact situatiile

de care se tem pentru copiii lor. Vindecarea este simpla.

Daca reusim sa vedem frica ori rana din spatele oricarei

insistente, oricarei respingeri sau critici, atunci vom

putea adopta o atitudine vindecatoare. Dar daca vedem

doar gestul de suprafata, doar nemultumirea, furia,


3/14

respingerea sau judecarea, atunci ne va fi imposibil sa ne

adunam de sub lovituri.Daca vom crede ca fiinta noastra

este compusa doar din partea ce primeste lovituri atunci vom reactiona mereu din aparare si ne vom simti

vulnerabili, la cheremul atacurilor. Dar daca vom

simti ca fiinta noastra este mai vasta, ca suntem

mai mult decat vad altii in noi, decat ce lovesc

altii la noi, atunci vom putea face apel la fortele

noastre superioare, la scanteia noastra divina si

la puterea noastra de a iubi nemarginit.

Teama fata de copii

Cand parintii sunt prea autoritari, este semn ca prezenta

copiilor este coplesitoare (si uneori nedorita). Si nu o pot

gestiona decat prin reguli stricte menite sa ofere copiilor

un spatiu bine delimitat, un soi de carantina. Pentru ca

cei mici sa nu invadeze existenta parintilor.Astfel de

parinti cred ca aparitia copiilor inseamna o lunga lista

de privatiuni si osteneli si prea putine castiguri. Ei sunt

tentati sa creada ca ar fi putut face ceva mai mult cu

viata lor daca nu apareau copii in viata lor.Cel mai

adesea, copiii apar in viata parintilor inainte ca adultii sa


4/14


5/14


6/14

Orice putere trebuie insotita de capacitatea de a te

raporta la cei pe careii conduci, dincolo de propriile tale

interese. Altfel risti sa pui toate resursele lor doar inslujba propriei tale dezvoltari. Si cu cat puterea este mai

mare, cu atat viziunea transpersonala trebuie sa fie mai

profunda.Un parinte, stapan pe viata copilului, se vede

pus sa iubeasca transpersonal inca de la prima

imbratisare a copilului - relatia cu copilul trece

pe primul loc. Nu el, parintele. Nici doar el, copilul. Ci

relatia lor este pe primul loc. De relatia lor depinde si

evolutia lor ca persoane separate. Pentru ca evolutia lor

se va face prin aceasta relatie. Aceasta putere uriasa a

parintelui este coplesitoare pentru copil - el simte ca

depinde de parinte din toate punctele de vedere: fizic,

emotional, mental. Parintele este veriga ce il leaga la

lume. Iar relatia lui cu viata va depinde de aceasta

prima veriga. El poate construi alte relatii cu

viata. Dar daca aceasta prima veriga este

slaba, toata constructia sa se va prabusi.

Asa cum s-a intamplat cu atatia oameni de succes care

au purtat toata viata povara unor relatii dificile cu

parintii lor. Pe unii, aceasta rana i-a coplesit.Teama de


7/14

parinte a copilului se naste cu prima neconcordanta

si conditionare.

Cand dragostea si protectia sunt retrase sioferite conditionat, in functie de ce face copilul si de

starile emotional-mentale ale parintelui.Copilul invata

ce gest sau comportament atrage mania parintelui.Asa

invata ca iubirea are toane, ca poate fi respins, ca

parintele poate fi absent, preocupat, obosit si indispus.

Pedepsele, rastirile, criticile, indepartarile, plangerile -

toate trezesc teama, pentru ca toate fac ca relatia duioasa

parinte-copil sa fie amenintata. Din acel moment,

copilul nu se mai dezvolta natural, pe

traiectoria fireasca, ci in functie de

toanele parintelui. Copilul fie lupta sa castige

mereu atentia parintelui, fie respinge si el parintele,

provocandu-l in permanenta pe acesta sa aleaga intre a

fi parinte sau nu, intre a se implica sau nu.Teama deparinte se vindeca greu. De multe ori niciodata. In viata

adultului ea este transferata in alte relatii si alte roluri:

relatia cu superiorii, cu partenerii de viata, cu prietenii

sau colegii.Pe de-o parte, copilul timorat poate fi adultul

nesigur in cautare de aprobare si mereu temator sa nu


8/14

provoace respingere si dezaprobare. O persoana ce

mereu cauta sa previna, sa preintampine un conflict,

care se adapteaza la firea celuilalt.Pe de alta parte,copilul care a avut curajul sa isi infrunte parintele si sa

isi afirme liber personalitatea poate deveni un adult ce

va face abuz de putere, ce va avea comportamente

ostentative, obisnuit sa atraga atentia prin deschiderea

unui conflict si crearea unei relatii de competitie. Asa isi

va afirma puterea si isi va dovedi maiestria si dreptul la a

fi apreciat.In ambele cazuri, succesul si armonia

sunt platite prea scump, ele se sprijina pe o rana

nevindecata. Adevarat, uneori aceasta rana face ca

alte trasaturi ale firii sa se intareasca. Dar cu ce pret? In

final, tot va trebui sa oprim sangerarea chiar daca am

facut in asa fel incat sa avem sange din belsug. Nu

aceasta e solutia. Relatia cu parintii trebuie vindecata.

Vindecarea parintilor

Chiar daca suntem persoane de succes, adulti cu

propriile lor familii si vieti realizate si credem ca am

lasat trecutul in urma, daca inca mai tresarim la


9/14

telefonul parintilor, daca inca ne mai apare in minte o

replica a lor, inseamna ca, pe fond, nimic nu s-a

schimbat. Rana e tot acolo. Teama de parinti (sub formaanxietatii, dezgustului, a sacaielii,

rusinii etc.) ne indeamna sa reactionam

ofensiv, mentinand astfel ostilitatea. A vindeca

inseamna sa avem o atitudine sigura si puternica,

increzatoare in noi - asta ne face sa ne simtim cumva

invulnerabili (nu aroganti sau indiferenti) - sa dam

raspunsuri prevenitoare, calme, pline de grija. Sa

ne alegem cuvintele si gesturile care ii ajuta sa se

relaxeze. Este uluitor cat de usor dispare agresivitatea

cand i se opune seninatatea, intelegerea

si libertatea.Lasati-va parintii sa reactioneze! !Lasa-ti-i

sa va investigheze, sa isi exprime parerea critica, sa va

spuna ce sa faceti, sa va ingrijeasca etc. - asta stiu ei, asa

inteleg sa se manifeste. Nu-i desfideti, nu-i violentati,

nu-i ignorati. Reactia voastra la viata va apartine. Dar

reactia voastra la ei ar fi de dorit sa fie blanda si ferma.

Sunteti liberi sa va alegeti propriile formule de existenta.

Si ei sunt liberi sa carcoteasca daca asa inteleg sa vi se

adreseze. Nu e nici o drama in asta. Daca va abuzeaza

puteti pune distanta fara sa pastrati ura. Uneori distanta


10/14

e sanatos de mentinut si ani de zile - unii se vindeca

greu. Daca distanta nu contine din partea voastra regret,

nemultumire, dezamagire, furie, ura, atuncireapropierea poate fi rapida si curativa. Vindecarea se

mai produce si prin oferirea unui model diferit.

Propria voastra atitudine fata de viata aduce o energie

noua pentru ei - increderea voastra, lipsa de ingrijorare,

destinderea, cunoasterea,intelepciunea, experimentarea,

ii ajuta sa inceapa sa simta altfel viata. Copiii pot

iesi primii din tiparul de teama. Ei simt mai bine fluviul

vietii si sunt mai putin prinsi in trecut. In constiinta lor

inca nu se aud toate vocile inaintasilor. Ei au de partea

lor prezentul si viitorul. Parintii pot sa vada in gesturile

rebele ale copiilor lor o dorinta uriasa de salvare,

de iesire din tiparele constrangatoare, limitative, ale

familiei si ascendentilor. Pe ei viata ii provoaca sa dea un

raspuns mai bun la situatiile similare cu ale parintilor, sa

sparga modelul transmis pana atunci: modelul de relatie

cu viata, modelul de succes social, modelul dereactie la

insucces, modelul de alegere a partenerului, modelul de

alegere a prietenilor, modelul de stima de sine, de

apreciere a propriilor valori etc. Orice revolta, orice

nemultumire, furie, respingere, ura, violenta, ascunde o


11/14

rana, o durere, o trauma. Strigatul de libertate al

copilului ascunde o durere uriasa, tipatul de mult timp si

neauzit de nici un parinte.Copii incearca de foartedevreme sa isi vindece parintii. Fiinta lor pamanteasca

este fragila, dar fiinta lor astrala este puternica si

ancorata in lumile subtile din care incet coboara in viata

adultilor. Ei simt orice schimbare de stare, de vibratie,

orice emotie grava care ii tulbura pe parinti.A ne vindeca

parintii inseamna- sa nu ne temem de opiniile sau

bosumflarile lor- sa nu dramatizam gesturile lor- sa

facem distinctie intre persoana noastra reala si cea pe

care ei o percep ca fiind persoana noastra; aceasta

distinctie ne va face mai putin vulnerabili la criticile,

plangerile sau autoritarismul lor- sa incetam sa ne mai

consideram victimele lor, chiar daca ne-au ranit in cel

mai dureros mod cu putinta; rana e o realitate,

victimizarea inseamna eliberarea garoului si mentinerea

sangerarii in permanenta- sa nu ii demonizam, sa nu-i

transformam in monstri; sunt doar fiinte coplesite de

rolul de parinte- sa luam NOI decizii in viata noastra si

nu persoana pe care ei au modelat-o si o vad ca fiind noi-

sa renuntam sa le mai demonstram ceva- sa acceptam

faptul ca au facut greseli, sa luam nota intr-o maniera


12/14

neutra de acest lucru- sa-i frecventam atat cat ne face

bine- sa renuntam sa le reprosam comportamentul (dar

asta nu inseamna sa il ascundem cand ei continua sa ne

raneasca)Termenii in care ne gandim la parinti

creeaza campul nostru de influenta.Daca avem

pentru ei sentimente de rusine, teama, nesiguranta,

nemultumire sau ura, campul nostru va purta aceasta

amprenta. La nivel subconstient vom transmite aceste

emotii parintilor nostri intrand in rezonanta cu

emotiile lor asemanatoare. Si in loc sa ne conectam la

sentimentele lor bune, ne conectam la cele

neconstructive, de control, competitie si

nesiguranta. Campul nostru energetic devine astfel un

camp de lupta.Daca ne gandim la parinti prin prisma

ranii noastre, nu vom putea sa ne schimbam emotiile si

nici sa le mascam. Pentru ca rana stie doar sa sangereze

si sa doara. Ar fi de dorit sa ne conectam la parinti cualte elemente din noi in afara celor ce sunt ranite. Cu

alte trasaturi de caracter, calitati, comportamente,

atitudini decat cele mereu agresate - cu altceva in afara

de teama, nesiguranta, timorare, sfidare, revolta

etc. Asta ne provoaca sa descoperim cine suntem


13/14

noi dincolo de partea noastra lovita. Ce

calitati avem, ce aspiratii, care ne sunt slabiciunile

si inzestrarile, virtutile si defectele.Luandu-ne fiinta

integral in posesie, ne va durea mai putin cand

suntem loviti, pentru ca simtim lovitura prin

intermediul intregii noastre fiinte si nu doar prin partea

cea mai sensibila. Apoi, recuperandu-ne toata fiinta si

luand in considerare toate calitatile noastre, devenim

mai puternici si nu ne mai valorizam in functie de

parinti, ci in functie de noi insine. In timp, nu mai

simtim deloc durere, pentru ca nu ne mai expunem rana

si nici nu mai exista abuzat si abuzator. Ar mai fi un

aspect al vindecarii vazut din perspectiva

corpurilor energiilor subtile: parintii au nevoie ca noi sa

ne vindecam de suferinta din trecut. Asa ii eliberam si pe

ei de povara neajunsurilor ce ni le-au provocat.

Reactionand fata de ei altfel decat prin suferinta, asa

cum ne-am obisnuit, schimbam karma lor, karma

noastra, karma copiilor nostri si karma familiei.

Vindecandu-ne, ne eliberam copiii de responsabilitatea

de a trece un test pe care noi nu l-am trecut si de a da

raspunsuri mai bune decat am dat noi problemelor


14/14

relationale.Asa se face ca vindecarea noastra se propaga

in toata fiinta noastra, interconectata la niveluri subtile

cu toate fiintele ce au legatura cu trecutul nostru, dar sicu viitorul nostru. Vindecandu-ne inima si relatiile cu

parintii, ne vindecam si ne mantuim neamul! Pentru ca

fiecare copil este o expresie a crucii pe care

sufletele acelui neam s-au urcat fara sa se mantuie - au

suferit fara sa transceandatrauma si sa vindece rana.

de Camelia Patrascanu

(http://www.horoscop tv.ro/blog/)
http://www.horoscoptv.ro/blog/http://www.horoscoptv.ro/blog/

Vindecare parinti

Documents

Transcript of Vindecare parinti