viitorul-ne-zambeste.pdf

8/10/2019 viitorul-ne-zambeste.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/viitorul-ne-zambestepdf 1/156



Rene d`du din cap aprobator. – Dac` ai vrea cu adev`rat, te-ai \n]elege cu el. Au nevoie de o

\nlocuitoare destul de repede. – De unde [tiu c` te vei sim]i mai bine \n trei luni? – N-ai de unde, dar vei locui aici, Kate. Nu te pot ]ine legat` de

mine la nesfâr[it, f`r` s` faci nimic. Te vei plictisi. {i mai e problemasalariului.

– Nu, te rog, o opri Catherine, nu trebuie s` vorbim despre bani. Am destui, dar \]i promit c` m` voi gândi la propunerea lui Stephen.E[ti mul]umit`?

– E[ti o fat` minunat . Ce m-a[ fi f`cut f`r` tine? Cred c` o s` m`duc la culcare, declar` ea, ridicându-se \ncet.

Tân`ra s`ri repede \n picioare. – Mam`, te sim]i mai r`u? – Nu, draga mea. Te rog, nu te mai agita, spuse Rene pu]in iritat ,

retr`gându-[i bra]ul, \n timp ce fiica ei vitreg` \ncerca s`-i ia pulsul.Sunt doar obosit`, atâta tot. Nu trebuie s` vii cu mine. R`mâi s` te ui]ila film, ca s`-mi poveste[ti diminea]` cum s-a terminat.

Când tân`ra arunc` o privire \n camera mamei ei vitrege, \n timp cese \ndrepta spre camera ei, aceasta dormea confortabil, cu un zâmbetpe buze, ca [i cum ar fi visat. Diminea]a, Rene st`tea \n aceea[i pozi]iedar somnul ei se adâncise, devenind unul din care nu se mai putea

trezi vreodat`.Prima mi[care a lui Catherine fu s`-i dea telefon lui Stephen,sperând c` se \ntorsese. El promise s` vin` imediat, explicând c`ma[ina era la intrare. C`l`torise toat` noaptea [i abia ajunsese.

{ocat` [i tulburat`, a[tept` venirea lui, incapabil` s` se mi[te.Chiar dac` b`nuise c` Rene se simte mai r`u decât recuno[tea, n-aveanici o idee c` sfâr[itul va veni atât de repede.

– De ce nu m-ai avertizat? \i repro[` ea lui Stephen.

VIITORUL NE ZÂMBE{TE 67



– Draga mea, m-a convins s` nu o fac. Ar fi putut tr i mai mult, dartu te-ai fi \ngrijorat mereu, [tiind care este adev`rul.

– Ai fi putut s`-mi dai doar un semn! – Ce importan]` ar fi avut? \ntreb` el cu blânde]e. N-ai fi putut face

nimic, nici m`car n-ai fi putut recunoa[te fa]` de ea c` [tii. Catherine,când moartea vine brusc, este \ntotdeauna un [oc, chiar dac` [tii c`urmeaz` s` se \ntâmple, cum [tiam eu.

– Mama [tia? Adic` i se spusese cu claritate? – Da, [tia. A primit totul cu senin tate, f`r` team`, convins` c`

moartea nu este sfâr[itul. – {tiu, suspin` ea. A fost cea mai grijulie [i lipsit` de egoism mam`.

Când era foarte bolnav`, \ncât p`rea lipsit` de orice putere, am auzit-o[optind: "Doamne, fac`-se voia Ta, nu a mea".

– Vrei s`-i anun] pe bunicii t i?Ea se \ncrunt`, gânditoare. – Cred c` nu, Stephen, dar \]i mul]umesc. Ar fi mai bine s` le spun

eu. Altfel, poate s-ar sim]i jigni]i.Cu toate acestea, accept` recunosc`toare oferta lui de a se ocupa

cu aranjamentele legale, iar el plec`, promi]ând c` se \ntoarce a douazi.

B`trânul domn Arnold fu nemul]umit când \i povesti despreajutorul acordat de Stephen.

– Nu e domeniul lui, morm`i el la telefon. Ar fi trebuit s` m`contactezi pe mine mai \ntâi [i m-a[ fi ocupat de toate. Crezi c` suntprea b`trân ca s` m` pot ocupa de cele necesare pentru tine?

Catherine era prea tulburat` \ncât s` \ncerce s` reziste, dar nu ced`\ncerc`rilor lui de a o convinge s` lase totul \n grija lui [i s` se duc` laei imediat.

– Vreau o perioad` de timp pentru mine, bunicule.

Pentru moment, vreau s` m` gândesc, nu s` vorbesc.

68 NANY HERBERT



Nu avea nici o dorin]` s` stea de vorb` cu ei despre planurile de viitor, pentru c` era sigur` c` bunicul ei avea aceast` inten]ie.

Se \ntreba ce ar fi mai bine s` fac`. Orice planuri de viitor ar fi f`cutpân` acum, toate o includeau pe Rene. Acum c` aceasta nu mai era,temporar p`rea s`-[i fi pierdut sensul [i direc]ia de mi[care. Era legat`de bunica ei [i, pân` la un punct, de bunicul ei, dar se \ndoia c` viitorulei presupunea o via]` lini[tit` de nepoat`. Mai era slujba despre caremama ei vitreg` vorbise \n urm` cu atât de pu]in timp, dar nu era

disponibil` decât peste trei luni. Dac` ar fi acceptat, oricum n-ar mai fiavut nici o scuz` s` nu locuiasc` la Creston Hall. Chiar dac` \[iasigurase mama vitreg` c` este capabil` s` se descurce cu bunicul ei,era foarte convins` de tendin]ele lui dominatoare.

Apoi, mai era atitudinea lui Stephen. Avusese mereu o aplecarespre a-i da sfaturi, care s-ar putea perpetua dac` ar lucra \mpreun`.Rezultatul inevitabil ar fi o tensiune de nesuportat \ntre ei. Poate chiar

s-ar certa. Nu era o rela]ie de dorit \ntre un medic [i asistenta lui.Nu, ar fi mai bine s` plece de aici, dar s` p`streze casa pentrueventualele vizite.

Angajatul pompelor funebre tocmai plecase, iar Catherine seplimba nostalgic` prin fiecare camer`, ca [i cum ar fi sim]it prezen]amamei ei vitrege. Ce sfat i-ar da Rene? se \ntreb` ea. Se gândea \nc` lacest lucru, când primi vizita bunicului ei.

– N-ar fi trebuit s` te deranjezi, protest ea. – De ce s` nu m` deranjez? o provoc` domnul Arnold \nc` din

prag. Sunt singura ta rud`, se \ntoarse el spre curte, aruncând o privirespre ma[ina str`lucitoare cu care venise. Oare de ce au oamenii por]iatât de \nguste? Aproape mi-am zgâriat ma[ina \ncercând s` m` streco\n`untru.

– Ar fi trebuit s`-]i iei [oferul, bunicule. Nu foarte multe persoane\[i permit aici o astfel de ma[in`, \i aminti Catherine pe un ton

\mp`ciuitor. Ma[ina asta face casa s` par` chiar mai mic` decât e.




– Nu m` invi]i s` intru? \ntreb` el. Am venit s` st`m de vorb`, nu sàdmir arhitectura acestui… [opron.

– |mi cer scuze, bunicule. Intr`, te rog.|l conduse spre salon, recunosc`toare pentru duritatea lui.

Se sim]ise singur` [i nefericit` [i, dac` ar fi consolat-o, probabil ar fiplâns pe um`rul lui. Era singurul um`r pe care n-ar fi vrut s` plâng`. A[a cum st teau lucrurile, agresivitatea lui \i alung` triste]ea, ba chiar of`cu s` râd`.

B`rbatul arunc` o privire critic` \n jurul lui, apoi se a[ez`,mormìnd: – Nu e prea rù. – Mama ar fi flatat s` aud` aceste cuvinte, bunicule. Din interior,

nu ]i se mai pare un [opron?Ochii lui str`lucir` de satisfac]ie, \n timp ce-i r`spunse pe acela[i

ton:

– Chiar o s` recunosc: pare confortabil. Ai ni[te picturi foarte binealese. – {tiu. Mama avea un gust impecabil \n alegerea picturilor, iar tata

spunea c` numai mijloacele materiale o \mpiedicau s` aib` tot ce e maibun.

– Rene Cartland a ales aceste picturi? ridic` b`trânul sprânceneleuimit [i pl`cut suprins, apoi expresia se schimb` \ntr-una de dezgust.Dac` ar fi avut pu]in` minte, ar fi vândut toate acestea [i ar fi cump`rato cas` mai decent`.

Tân`ra se a[ez` \n fotoliul din fa]a lui, cl`tinând din cap. – Ei bine, ce-am mai gre[it acum? \ntreb` el. – Nu po]i fi cinstit \n leg tur` cu ea nici m`car acum, nu-i a[a? – Credeam c` am recunoscut c` avea bun-gust. Ce vrei mai mult? – S` l s`m acest subiect, bunicule, altfel vom ajunge din nou s` ne

cert`m. De ce ai venit?

– S` te iau cu mine, desigur. Nu po]i sta aici singur`.

70 NANY HERBERT



– De ce nu? – Pentru c` este morbid, de aceea. V` cunosc eu pe voi, femeile.

Vre]i s` v` scufunda]i \n triste]e, dar \nainte de c`derea nop]ii, o s`\ncepi s` plângi [i s`-]i faci singur` r`u.

– Credeam c` m` cuno[ti mai bine, \i repro[` ea, chiar dac` \]iapreciez inten]iile.

– |n acest caz, o s` mergi cu mine?Ea cl`tin` din cap.

– Sunt câteva lucruri de care nu pot s` m` ocup decât eu. Vreau catotul s` se rezolve cât mai repede posibil. Mai mult decât atât, amnevoie de timp s` m` gândesc la planurile mele de viitor.

– Ai f`cut planuri? – Nu \nc . – Catherine, acum Creston este casa ta. De ce nu te gânde[ti acolo?

suger` el cu convingere, dându-i impresia c` vrea cu adev`rat s` o

conving`. Po]i s` te gânde[ti ce post te-ar interesa [i po]i veni [i plecaoricând vrei.Oare ar fi fericit` s` stea \mpreun` cu bunicii ei? se \ntreb` tân`ra

din nou. Aceast` cas` fusese un c`min aproape doi ani, iar acum \iapar]inea. N-a tr`it niciodat` singur`, dar avea o imagina]ie suficient debogat` s`-[i dea seama cât de singur` trebuie s` se fi sim]it Rene,dorindu-[i mereu s` o vad` venind \n vacan]` sau \n timpul liber.Când o s` aib` o slujb`, nu va avea pe nimeni care s` o a[tepte acas`,nici o mas` preg`tit` [i nici un foc f`cut, cu excep]ia cazului \n care arruga-o pe doamna Ogden.

Pe de alt` parte, \[i imagina primirea c`lduroas` a bunicii ei,precum [i a bunicului.

– Ei bine? veni \ntrebarea, ner`bd toare. – O s` vin dup` \nmormântare, bunicule, imediat dup` ce m` voi

ocupa de problemele personale ale mamei.

– Când va fi asta?




– Te rog, nu fi ner`bd`tor. Probabil \n trei sau patru zile. – O s` trimit ma[ina s` te ia. – Nu va fi nevoie, mul]umesc. Voi avea ma[ina mamei.Stephen se \ncrunt` când Catherine \l anun]` c` se hot`râse s`

trìasc` la Creston Hall, unde se va duce imediat dup` \nmormântare. – Mamei tale nu i-ar fi pl`cut acest lucru, declar` el cu fermitate,

f`când-o s` se \ncrunte. – De unde [tii?

– Mi-a spus acest lucru dup` prima \ntâlnire cu bunicii tì. |i erateam` c` te vei l`sa convins` s` locuie[ti cu ei. – Totul s-a schimbat de atunci, \i aminti Catherine ner`bd`toare.

Chiar [i mama recuno[tea c` bunicul s-a mai \mblânzit. – C` pare s` se fi \mblânzit, o corect` el. Ea a[a spunea [i n-a avut

niciodat` \ncredere \n el. – Nu mi-a spus acest lucru.

– Mi l-a spus mie, Catherine, iar instinctele ei erau corecte.Mi-ar pl`cea s` te gânde[ti bine, \nainte s` faci vreo gre[eal`. – Stephen, sunt capabil` s` iau decizii [i f`r` ajutorul tù. – Nu m-am \ndoit niciodat , dar \mi dau seama c` nu-l cuno[ti

destul de bine pe bunicul tù. Desigur, po]i s` crezi c` o faci.Pentru c` i-am promis mamei tale s` am grij` de tine, cred c` e dedatoria mea s` te avertizez.

– Acum, c` te-ai achitat de aceast datorie, nu mai ai nimic pecon[tiin]`. Mul]umesc.

{tia c` se poart` ca o copil` r`sf`]at`, dar Stephen era preadominator, \[i g`si ea scuze.

– Catherine, nu fi \nc`p`]ânat`! E[ti incapabil s` ascul]i un sfat?Nu vreau decât s` te gânde[ti bine. Nu m` \ndoiesc, domnul Arnoldpoate fi foarte conving`tor, iar tu ai fost de acord cu propunerile lui cuobi[nuita ta impulsivitate. Nu po]i s` mai tragi de timp? N-a[ vrea s`

aflu c` regre]i aceast` mi[care.

72 NANY HERBERT



|nc`p`]ânat`? |l privi printre gene, refuzând s`-l asculte, dar \ncercând s`-[i domine temperamentul. {tia c` nu voia decât s` o ajute.Trebuia de asemenea s` admit` c` f`cuse deja foarte multe pentru ea.Dar nu o credea \n stare s` gândeasc` pentru ea \ns`[i. Voia s` o ]in`legat` cu corzi strânse [i s`-i controleze via]a.

– Stephen, ]i-am ascultat sfatul, spuse ea cu r`ceal , [i ]i-ammul]umit pentru el, dar n-am inten]ia s`-mi schimb p`rerea. O s`locuiesc \mpreun` cu bunicii mei.

– M` dezam`ge[ti.P`rea \ntr-adev`r dezam`git [i descump`nit. Dar astfel, o s` \nve]ec` nu poate s` câ[tige mereu. Ar fi trebuit s` adauge c` avea \ndoieli,dar c` opozi]ia lui o f`cuse s` se hot`rasc`.

– Catherine! Nici m`car nu m` ascul]i. – |mi cer scuze, Stephen. Ce spuneai? – Am spus c` \mi imaginam c` e[ti prea independent` s` accep]i

sprijinul bunicului tù [i s`-i permi]i s`-]i dirijeze via]a, a[a cum va\ncerca s` o fac`.Ea replic` repede: – Dar tu nu asta vrei s` faci? S`-mi conduci via]a?Dar, chiar \n clipa \n care rostea aceste cuvinte, se sim]i vinovat` c`

nu-i oferise toate informa]iile, astfel \ncât complet`: – Stephen, inten]ionez s` fiu independent`. O s` caut ceva de

lucru, dar Creston Hall va fi casa mea, s` vin [i s` plec oricând vreaudar s` m` simt acas`.

– |n]eleg, d`du el din cap cu gravitate. Nu e chiar atât de rù cumcredeam, dar tot nu-mi place.

– {i nu ]i-ar pl`cea s` m` vezi regretând aceast` decizie, \l ironizèa. Nici o problem`, chiar dac` o voi face, nu va fi vina ta.

El zâmbi amar. – E[ti foarte sup`r`cioas`, Catherine. Par incapabil s` spun

vreodat` un lucru bun. Mi-ar pl cea s` [tiu de ce.




– M-ai mai \ntrebat o dat`, dar nu-mi aduc aminte ce am r`spuns.Cred c` e din cauz` c` m` vezi ca un copil neajutorat [i nu te po]i opris` nu te por]i cu mine \n consecin]`. Nu m` \nvinov`]i c` respingaceast` atitudine.

– Foarte bine, oft medicul. Pe viitor, o s` \ncerc s`-mi v`d detreburile mele. Poate vom reu[i s` devenim prieteni.

– Imposibil! Chiar tu ai spus c` sunt \nc`p`]ânat` [i sup`r`cioas .Nu mai vorbir` despre aceast` problem`, iar când Stephen se ridic`

s` plece, Catherine aproape r`sufl` u[urat`. Cu toate acestea, [i-ar fidorit mereu ca el s` se poarte la fel de re]inut [i \ndatoritor cum of`cuse \n ultima jum`tate de or`. Dac` ar fi fost a[a, poate ar putea fiprieteni.

Impresia se [terse repede, când Stephen \nchise portiera de lama[in`, apoi strig` dup` ea, ca [i cum [i-ar fi adus brusc aminte:

– Aminte[te-]i c` Cynthia va fi acolo, cel pu]in o vreme.

Furioas`, tân`ra \i \ntoarse spatele. Stephen era atât de priceput s`strice totul! Dar avea dreptate. Din cauza [ocului mor]ii mamei ei,uitase de veri[oara ei [i de Peter Hollins. Cynthia urma s` fie acoloaproape tot timpul, iar Peter, un vizitator constant, \i va reaminti dedragostea ei nedorit`.

Ridic` b`rbia cu mândrie. Chiar dac` nu era prea târziu, refuz` s`se r`zgândeasc` [i s`-[i dezam`geasc` bunicii. F`r` \ndoial`, aceasta erainten]ia lui Stephen, când \i spusese aceste cuvinte. Era de neiertat!Nu conteaz`, se consol` singur`. Pân` când o s` vin` \n vizit` la bunicaei, are tot timpul s` g`seasc` de lucru [i s` plece. Iar dac` va \ncerca s`o viziteze aici, va avea grij` s`-l evite.

***

74 NANY HERBERT



Camera care \i fu dat` Catherinei apar]inuse mamei ei \nainte dec`s`torie. Era mobilat` confortabil, de[i nu foarte elegant, iar ferestrele\nalte d`deau spre o zon` verde \ntins`, cuprins` \ntre zidul gr`dinii [ilivad`. |n spatele acestui teren se z`reau dealurile, acoperindorizontul.

Se a[ez` \ntr-un fotoliu lâng` o fereastr`, cu dou` reviste despecialitate \n poal`. Inten]iona s` caute \n rubrica de anun]uri un postpotrivit, dar mintea \i zbur` la orele de dup` sosirea aici.

Dup` cum \[i imaginase, bunica ei o primise cu strig`te de bucurie[i cu ochii plini de lacrimi. – Nu te purta copil re[te, Alice, o certase so]ul ei. E[ti o b`trân`

sentimental` [i plângi ca un copil. – E[ti la fel de sentimental ca mine, John, chiar dac` te prefaci

foarte bine. Dar nu-mi dau seama de ce plâng. Sunt atât de fericit` c`ai venit acas`, Catherine, dragostea mea. Poate c` e din cauza durerii

de cap. O am de când m-am trezit. – Ar fi trebuit s`-mi spune]i, doamn` Arnold, \i repro[asedomni[oara Pringle. Am medicamente pentru dureri de cap.

Domni[oara Pringle devenise remarcabil de c`lduroas`, de[i nup`rea s` se simt` prea bine, \[i spuse Catherine.

Nici Mark [i nici Cynthia nu erau acas`, dar când tân`ra traversaseholul ca s` se \ndrepte spre camera ei, Peter \i ie[ise \n \ntâmpinare.|i prezentase condolean]e pentru moartea mamei ei, apoi ezitase.

– Eu… \mi e team` c` ai gânduri nepl`cute despre mine,Catherine.

– A[a crezi? De ce? Abia dup` ce vorbise, \[i d`duse seama cât de sever suna vocea ei. – Te-am tratat foarte r`u, [tiu foarte bine c` am f`cut-o. – Nu mi-am dat seama, replicase ea cu r`ceal . Am avut atât de

multe pe cap \n ultimele luni.

El p`ruse u[urat.




– Am crezut c` te-am jignit. Adic`… \n cazul \n care ai crezut c` amgânduri serioase \n leg`tur` cu tine.

|l privise lung, pref`cându-se uimit`. – Doamne, Peter! E nevoie de dou` persoane pentru o rela]ie

serioas`. Am fost mul]umit` s` ies cu tine, desigur, cred c` ne sim]eambine \mpreun`. Dar nu v`d de ce ai crede c` a fost ceva serios…

|[i \ncheiase cuvintele cu un hohot de râs. – |n acest caz, nu te deranjeaz` rela]ia mea cu Cynthia?

Suntem logodi]i neoficial, pentru c` nu are \nc` optsprezece ani,m`rturisise el. P`rin]ii ei o cred prea mic`. – Nici o problem`, Peter. Va \mplini curând optsprezece ani.

Sper c` ve]i fi foarte ferici]i, declarase ea, \ncercând s`-[i \mblânzeasc vocea, pentru c`, de[i o durea s` spun` cuvintele, dorea \ntr-adev`r acest lucru. Ar trebui s` te felicit, ai f`cut o alegere bun`.

|i \ntinsese mâna zâmbind, iar el o s`rutase cu c`ldur`, fr`]e[te.

A[adar, asta e tot, \[i spuse Catherine zâmbind amar. Ar fi trebuit s`o doar` mai tare, dar era [i ea uimit` de cât de pu]in suferea, dac`privea \napoi. Poate c` moartea lui Rene o afectase [i o f`cuse s` segândeasc` la altceva, dar cum ar fi putut fi \ndr`gostit` de Peter? Acump`rea destul de improbabil, de[i la ziua ei fusese sigur` de acest lucru.

Motivul durerii de cap al doamnei Arnold deveni clar a doua zidiminea]a. Avea ochii ro[ii [i f`cuse temperatur`. {i domni[oaraPringle avea acelea[i simptome, de[i se sim]ea ceva mai bine.

– Pare grip`, \i spuse Catherine bunicului ei. Mai bine i-ai da untelefon medicului s` vin`.

– N-ai venit aici s` ai grij` de Pringle, coment` el \mbufnat când o v`zu ie[ind din camera asistentei. Nu poate s` aib` grij` de ea [isingur`?

– N-am venit aici s` am grij` de nimeni, replic` ea, dar nici num-a[ gândi s` o neglijez pe biata domni[oar` Pringle [i nici buni nu ar

vrea. Cred c` e[ti foarte egoist, bunicule.

76 NANY HERBERT



– Bine, bine, oft` el, dar \i f`cu un semn cu ochiul. Presupun c`acum vrei s` fii st`pâna casei.

– Am f`cut bine c` am venit, vezi? \i spuse ea lui Stephen, \naintede plecarea lui.

– Desigur, sosirea ta a fost oportun`. Dac` n-ar fi amândou`bolnave \ntr-adev`r, ai putea crede c` este o \nscenare s` te re]in`pentru o vreme, o tachin` el zâmbind.

– Stephen, e[ti un cinic. – Sunt realist, o corect medicul. Soarta pare s` ]in` cu domnul

Arnold.Tân`ra râse, hot`rât` s` nu se enerveze. – Nu-]i face probleme. Imediat ce pacientele mele se simt mai bine

o s` \ncep s` caut de lucru.Mai târziu, bunicul ei \i aduse un cec. Catherine ridic` privirea,

\ncruntându-se. – Nu pot primi, bunicule. E prea mult. – Prostii, copil . Nu m-ai l`sat s` ]i-l dau de ziua ta. Ai spus c`

petrecerea a fost cadoul t`u. – Acesta este adev`rul.Ridic` cecul spre el, dar b`rbatul refuz` s`-l primeasc` \napoi. – Voiam s` ]i-l dau de ziua ta. Dac` vrei s` \l rupi, e alegerea ta, dar

va ar`ta cât de pu]in` afec]iune ai pentru mine.

– Bunicule, e[ti un b`trân [iret! Acum, va trebui s`-l p`strez. – De când ai venit aici s` ai grij` de… de mama ta? – Aproape de un an. – |n acest caz, probabil ai ajuns la fundul sacului, coment el, apoi

chicoti v`zând-o c` se \mbujoreaz`. Am avut dreptate, v`d bine. Nu m`mir` c` e[ti dornic` s` te \ntorci la munc`.

– Nu e singurul motiv, protest ea. |mi place munca mea, [i e o

pierdere s` stau acas`, f`r` s` fac nimic… E[ti [iret.




– Nu-]i face probleme. Pentru urm`toarele dou` s`pt`mân , nu veista degeaba. O s` prime[ti oricum salariul care ]i se datoreaz`.

– Bunicule, nu am nevoie de salariu! Acest cec m` va ]ine pepicioare o vreme. |n plus, e un privilegiu s` am grij` de bunica mea.

– Da, dar nu de angaja]ii mei, r`spunse el. Nu m` privi a[a agresiv,draga mea. Fii o femeie cu picioarele pe p`mânt. Mândria prosteasc`nu te duce nicìeri. {tii foarte bine c` nu sunt s`rac. Ce crezi c` se va\ntâmpla cu banii mei când so]ia mea [i cu mine vom muri?

– Nu [tiu. – Vor fi ai tì. Chiar dac` nu vrei s`-i iei acum, tot o s` fie ai tì.}i-am spus deja c` e[ti mo[tenitoarea mea. Sau nu m-ai crezut?

– Nu sunt sigur`.Nu mai era nimic de f`cut. S` continue s` refuze ar fi fost o prostie.

78 NANY HERBERT



Capitolul 6

Catherine o privi cu uimire pe domni[oara Pringle, nevenindu-i s`cread` c` este aceea[i femeie sever` care o certase pe doamna Arnold,f`cându-i via]a grea, \n urm` doar cu câteva luni. Nimeni n-o puteanumi c`lduroas`, dar cel pu]in era pl`cut` [i prietenoas`.

Femeia oft`, \ntâlnind privirea tinerei. – Ai crezut c` am tratat-o pe doamna Arnold cu mare duritate, \nc`din clipa \n care ai venit aici, spuse ea, ca [i cum i-ar fi citit gândurile

– Continuu s` cred acest lucru. – Catherine, te asigur c` nu am vrut s` fac acest lucru. A[a a insistat

bunicul t`u s` o tratez, \nc` de la \nceput. Mi-a explicat de ce eranecesar.

– De ce? se \ncrunt` Catherine, \ntrebându-se dac` auzise bine. – Mi-a spus c` a avut ni[te crize severe de isterie [i c` singura

modalitate de a o ]ine sub control este s` o obligi s` fac` ce i se spune,ca un bolnav mintal sau ca un copil neascult`tor.

– Era isteric`? – O dat sau de dou` ori, dar nu au fost crize puternice, de[i ea

mi-a spus c` este deseori prad` unor astfel de crize. So]ul ei mi-a spuscum s` o tratez de fa]` cu ea, apoi m-a anun]at c`, dac` nu m` ascult`,

trebuie s`-l informez. N-am \n]eles niciodat` de ce, dar ea era de acord



– Ce ciudat! – Când voiam s` m` port mai blând, continu` domni[oara Pringle,

considerând c` este prea sever [i nu e necesar, mi se spunea s`-mi v`dde treaba mea. Venea foarte des \n camer` pe nea[teptate, ca s` vad`dac` \i sunt ascultate ordinele. Spunea c` nu vrea s` fiu prea "moale".

– Nu e decât un sadic! declar` tân`ra indignat`, dându-[i seama c`acest portret al bunicului ei sem`na mai mult cu cel f`cut de mama ei,decât ce se vedea \n aceast` cas`. Cred c` ai amenin]at c` vei pleca.

– |nten]ionam s` o fac. {tii de ce, desigur. – Bunicul mi-a povestit, iar eu i-am spus c` a[ fi f`cut la fel, \n locut`u.

Era de p`rere c`, aflând atât de multe despre bunicul ei, nu era otr`dare din partea ei s` dezv`luie rolul pe care \l jucase \n schimbareast`rii bunicii ei. |[i d`du seama c` f`cuse jocul lui, când crezuse c`domni[oara Pringle \l domin`. Cât de mult gre[ise când i-o descrisese

pe asistent` lui Rene mai mult ca un paznic de \nchisoare, decât o sor`medical`. – El mi-a spus s` nu o las s` cânte, continu` asistenta. – De fa]` cu ea? – Nu, dar nu \n]eleg de ce a primit acest lucru cu atât calm. Mie mi

se pare o form` de cruzime, chiar dac` nu sunt mare iubitoare demuzic`. Când domnul Arnold a g`sit ferestrele dinspre teras` deschise,\n seara \n care am venit prima oar`, mi-a cerut s` le \nchid. Vreau cumva s` o g`sesc pe so]ia lui \necat \n lac? m-a \ntrebat.

– Adic` a \ncercat s` se sinucid`? – L-am \ntrebat acest lucru, dar el a spus repede c` nu. – |n acest caz, de ce? protest` Catherine. Trebuie s` existe un

motiv. – El spunea c` e din cauza gravit`]ii crizelor de isterie.Tân`ra \[i mu[c` buzele, uluit`.

– I-ai spus acest lucru medicului?

80 NANY HERBERT



– N-am avut ocazia. Bunicul tù era de fa]` de fiecare dat` când venea \n vizit`. Ai crede c` este bolnav` mintal, dar este perfectnormal`. |n fine, poate un pic prea supus`, altfel n-ar fi acceptat totulcu atâta senin`tate.

Aceast` situa]ie era nea[teptat . Abia acum, de când st`tea \n cas`cu el, observase cât de des lipsea bunicul ei \n timpul zilei.

– Buni are nevoie de un \nso]itor, observ` ea. De ce nu r`mâi? – Draga mea, am avut destul. Chiar dac` am fost foarte bine pl`tit`,

am fost de asemenea sub domina]ia domnului Arnold. Este ceva cucare te obi[nuie[ti, apoi devine ceva firesc. Apoi se \ntâmpl` un lucrunea[teptat [i realizezi ce ai devenit.

– |n ultimul timp, buni pare foarte ata[at` de tine. |nainte nu preate pl`cea, dar acum nu mai este cazul.

– |mi dau seama c` m` place mai mult acum [i \mi pare rù pentruea. Dar sunt con[tient` c` m-a considerat mereu vinovat` pentrutratamentul la care era supus`.

– A uitat cine a ordonat acest tratament. E foarte distrat . Când aispus c` te bucuri c` am sosit, te gândeai c` am venit s`-]i iau locul?

Domni[oara Pringle d`du din cap aprobator. – Nu e adev`rat! O s` caut ceva de lucru, imediat ce este posibil.

Buni se simte mult mai bine, chiar dac` a fost mai afectat` de boal`decât tine. Doctorul Welbeck spune c` ar fi \n regul` s` o las f`r`

supraveghere \n curând. – Bunicului tù nu-i va pl`cea. Spune c`… – Nu pot s`-l \mpiedic! o \ntrerupse Catherine. Am venit doar cu

condi]ia c` m` va l`sa s` fac doar ce vreau.Deja \[i d`dea seama cât` dreptate avusese Stephen când o

avertizase s` nu se mute aici, dar era hot`rât` s` nu recunoasc` acestlucru de fa]` cu el.

– Poate fi foarte nepl cut, cl tin` din cap domni[oara Pringle.




– {i eu pot fi la fel de nepl`cut`! O s`-i spun imediat ce p`rere amdespre ideile lui despre cum trebuie tratat` o so]ie.

Se sim]ea atât de furioas`, \ncât l-ar fi atacat pe loc. – Oh, te rog s` nu faci acest lucru! O s`-[i dea seama c` [tii de la

mine [i va refuza s`-mi dea o recomandare. – N-ai cùtat deja un alt serviciu, nu-i a[a? – Inten]ionez s` o fac dup` ce plec de aici. N-am mai avut o vacan]`

de mai mult de un an. A spus c`-mi va da o recomandare mâine,

\nainte de plecare. – |n]eleg. – Desigur, se gr`bi s` adauge domni[oara Pringle, chiar dup` ce o

voi avea, un angajator nou ar putea s`-i scrie o scrisoare. Sper doar c`nu a observat c` am surzit pu]in. Nu se poart` frumos, decât dac` areun motiv \ntemeiat. Dac` se simte tr`dat, poate fi foarte r`zbun`tor.

Catherine [i-ar fi dat palme de frustrare. Avea mâinile legate, cel

pu]in pân` \n clipa \n care domni[oara Pringle va g`si un nou loc demunc`. Desigur, dac` nu voia s`-i fac` rù. A[adar, mai avea de a[teptatdou` sau trei luni.

– Dac` ar [ti adev`rul, doctorul l-ar ataca, sunt sigur , declaràsistenta, a[a c` v` rog s` nu-i spune]i nici lui. Pân` la urm`, eu a[ fi ceacare ar suferi.

Tân`ra promise, sim]indu-se \ncol]it`. Acum, trebuia s`-l conving` pebunicul ei c` doamna Arnold nu avea nevoie de o asistent`, ci de o\nso]itoare. Apoi, era nevoit` s` r`mân` pân` la sosirea acesteia, ca s` seasigure c` bunica ei este tratat` bine. Ce s-ar bucura Stephen, dac` i-ar dadreptate! {i nici nu i-ar putea explica totul, deoarece \i promisesedomni[oarei Pringle. Dar de ce s`-i explice? Dac` ar afla desprearanjamentele f`cute de domnul Arnold cu asistenta, [i-ar dori s` \mpiedicun astfel de lucru pe viitor. Oricum, ar fi mai bine s`-l anun]e \nainte deplecare. Cel pu]in, va exista o persoan` care s` se asigure c` bunica ei este

bine tratat`. Dac` o credea pân` atunci o persoan` slab`, nu conta prea mult.

82 NANY HERBERT



Dup` plecarea domni[oarei Pringle, p`rerea critic` a Catherineidespre bunicul ei \ncepu s` se clatine. La \nceput, dup` dezv`luirileasistentei, \i venea greu s`-i vorbeasc` pe tonul ei prietenesc [i deschisDar, pentru c` el nu p`rea con[tient de schimbarea din starea ei despirit, cel pu]in la nivel superficial, rela]ia lor r`mase la fel deprieteneasc`. Cu toate acestea, tân`ra se sim]ea vinovat` de ipocrizie.

Apoi, chiar dac` nu era de acord cu metodele lui, \i veni ideea c`nu [tia nimic despre motivele care st`teau la baza acestui

comportament. Poate c` avea [i alte motive, \n afara celor pe care i led`duse domni[oarei Pringle."Nu judeca, dac` nu vrei s` fii judecat", fusese una dintre

\nv`]`turile primite de la p`rin]ii ei, de[i era deja vinovat` c`-l judecasefoarte repede, \n necuno[tin]` de cauz`. Poate c`, odat` cu trecereatimpului, va afla mult mai multe despre p`rin]ii ei [i tot ce p`rea acumneclar va deveni u[or de \n]eles.

Nu se \ndoia de c`ldura sentimentelor pentru ea. Casa lor era [i aei, la fel orice le apar]inea. Oare o vor crede nerecunosc`toare, dac` vac`uta un loc de munc` atât de devreme? |n plus, de ce era atât dedornic` s` plece imediat, \n loc s` se odihneasc` o perioad`? Ar fi multmai bine pentru cei doi b`trâni dac` ar mai a[tepta pân` s`-[i fac`planurile de plecare, iar acesta ar fi un semn al recuno[tin]ei pentru totce au f`cut pentru ea.

Piedica era, desigur, Stephen. Doctorul Stephen Welbeck, \[i spusetân`ra cu un oftat, paznicul ei autodeclarat, spinul din coast`.Nu-i spusese oare de curând:"Nu-]i face probleme, imediat ce pacien]mei se vor sim]i mai bine, voi \ncepe s` caut ceva de lucru?"

Era \mpotriva firii ei s` adopte o atitudine defensiv`. Ar fi trebuits`-[i foloseasc` inteligen]a [i instinctele [i s`-[i dea seama c` bietulStephen nu \ncerca decât s`-[i p`streze promisiunea f`cut` mamei ei.La urma urmei, era fiul unui prelat, a[a cum era [i ea. Amândoi aveau

aceea[i problem`: o con[tiin]` prea treaz`.




***

– Nu crezi c` ar fi o idee bun` s` facem o vacan]` \mpreun`,Catherine? o \ntreb` \ntr-o zi bunica ei.

Catherine zâmbi. De[i se sim]ea foarte bine, era sigur` c` bunica ei

mai avea multe de recuperat \n urma atacului de grip`. – De ce nu discu]i aceast` problem` cu bunicul? suger` ea.Poate c` i-ar pl`cea s` mearg` [i el.

– Am discutat deja [i mi-a spus s` te \ntreb pe tine. Singurul fel de vacan]` de iarn` care i-ar pl`cea ar fi o croazier` pe Mediterana, spuneel, dar mie nu-mi prea place. A[ prefera s` r`mân aici, chiar dac` estemai frig.

– La ce te-ai gândit, buni? – Ai citit c`r]ile lui Herries? – Desigur, d`du din cap Catherine. Mi-au pl`cut foarte mult. – {i mie. Nu e minunat câte avem \n comun? Mi-ar pl`cea s` vizit`m

câteva din locurile descrise \n aceste c`r]i. Gânde[te-te la o cas` veche\n umbra copacilor, la Gzaramara. Nu ]i se pare c` am intra \natmosfera acelor minunate povestiri? |mi doresc de foarte mult timp s`fac aceast` c`l`torie. De fiecare dat` când i-am cerut lui John s`mergem, m-a amânat [i a spus c` nu voi reu[i decât s` fiu dezam`git`.

– |mi dau seama c` pentru el nu poate p`rea prea atr`g`tor, maiales \n lunile de iarn`.

– Dar tu ce crezi, draga mea? – Cred c` e o idee minunat`! declar` Catherine, entuziasmat`, dac`

nu crezi c` va fi prea frig pentru tine. Ar`]i \n continuare fragil`, ca [icum o adiere de vânt mai serioas` te-ar dezechilibra. Nu e tocmai o

sta]iune balneoclimateric`. Nu \n noiembrie.

84 NANY HERBERT



– E o zon` foarte frumoas`. Nu [tii ce zon` atr`g toare esteCumberland, iar eu sunt mai puternic` decât par, o asigur` b`trânadoamn` cu un zâmbet. Lucrurile pe care dore[ti cu adev`rat s` le faci\]i fac mai mult` pl`cere decât acele pe care e[ti obligat` s` le faci,nu-i a[a?

– Cel pu]in, te-ai convins singur` de acest lucru. – E adev`rat, Catherine. {tii, draga mea, am discutat despre acest

lucru asear`, eu [i cu bunicul t`u. Apoi, \n timp ce alunecam \n somn,

am v`zut aievea acele dealuri sub lumina stelelor [i am auzit valurilefrem`tând. – Da, le v`d [i eu, buni, fu de acord Catherine pe un ton vis`tor, cu

ochii pe jum`tate \nchi[i, s`lbatice [i singuratice, mereu sc`ldate de valuri.

– Dar n-ai fost niciodat` acolo! protest doamna Arnold, sau m`car \n apropiere.

– Nu, dar cunosc foarte bine acele locuri, din povestirile luiHerries. – M-am n`scut \n Lake District [i am crescut tot acolo, \[i aminti

b`trâna doamn`, dar cel mai aproape de Borrowdale am ajuns doar când am fost la Keswick. Nu era departe de acele zone descrise \nc`r]ile noastre preferate, dar \nc` nu le citisem atunci.

– |n acest caz, poate o s` vizit`m locurile tale natale, propusetân`ra.

– Oh, nu, nu vreau s` m` \ntorc la Foulbeck, declar` femeia vehement, apoi ad`ug` pe un ton mai blând: nici ]ie nu ]i-ar pl`cea,draga mea, nu e nimic de v`zut acolo.

– Te cred, buni. O s` r`mânem cu zonele lui Herries, dac` a[apreferi.

Cu toate acestea, vehemen]a neg`rii bunicii ei o f`cu s` se \ntrebecare putea fi motivul. Oricum, putea merge \n acea localitate [i s` afle

care era motivul acestei nepl`ceri.




– O s` fie foarte pl`cut s` st`m la un han [i s` ne aducem amintede povestirile lui Herries… Dar crezi c` hanul va avea \nc`lzirecentral`?

– Cred c` e mai bine s` ne asigur`m c` are, \nainte de plecare.Hanurile mici, aflate \n zone inaccesibile, au focuri deschise, \n[eminee. De obicei, camerele se umplu de fum.

– Nu m-ar deranja un foc \ntr-un [emineu, atâta vreme cât nu esteprea mult fum. Dar John o s` se intereseze pentru noi, hot`r\ femeia

cu fermitate, chiar dac` va trebui s` se duc` acolo s` vad` cu ochii lui. – |l cred \n stare. – Desigur! Nimic nu e prea mult pentru bunicul t u, dac` e vorba

despre confortul meu. |n plus, e un foarte bun organizator. Sunt sigur`c` vor fi toate beneficiile modernit`]ii. Numai gânde[te-te cât de greutrebuie s` fi fost \n acele vremuri s` faci o baie fierbinte.

– Nu cred c` f`ceau b`i prea des, \i aminti nepoata ei. Nu aveau

decât c`zi. Cred c` nu era deloc u[or s` fii curat, mai ales dac` erais`rac.Doamna Arnold strâmb` din nas. – M` bucur c` n-am tr it \n urm` cu dou` sute de ani. – Cred c` e vorba despre dou` sute cincizeci de ani, buni.Da, ea [i bunica ei aveau multe \n comun, \[i spuse Catherine mai

târziu. Era o mul]umire s` constate c` nu numai caracterul practic [iagresiv al bunicului f`cea parte din mo[tenirea ei. Nu avusese noroculs` mo[teneasc` talentele muzicale ale bunicii, dar avea m`car o partedin blânde]ea ei, chiar dac` nu era mereu vizibil`. Mama ei, prin carefuseser` transmise aceste tr`s`turi, r`mânea totu[i o imagine [tears`.Fotografiile ei se g`seau \ntr-adev`r peste tot \n cas`, precum [i opictur` a unei tinere pline de via]`, foarte asem`n`toare cu Catherine,dar nu l`saser` nici o impresie asupra ei. P`rea mai degrab` sora ei maimic`, pentru c` murise la o vârst` mai fraged` decât a ei. |n plus,

amintirea lui Rene era prea vie \n mintea ei ca s` fie umbrit` de

86 NANY HERBERT



prezen]a unei femei pe care nu o cunoscuse niciodat`. Influen]a tat`luiei nu fusese la fel de puternic`, de[i \l admirase [i \l respectase.Rarele lui admodest`ri fuseser` pline de umor, reu[ind s` o \nve]e cee bine, f`r` s`-i lase amintiri nepl`cute despre propriile gre[eli. Ce binear fi fost dac` ar fi mo[tenit mai mult din \n]elepciunea [i for]a luilini[tit`, \n locul \nc`p`]ân`rii bunicului ei, care era uneori confundat`cu puterea.

– Catherine, mai bine iei ma[ina mea, hot r\ bunicul ei. O s` fie mai

confortabil` [i mai c`lduroas` decât ma[ina ta. Pari capabil` s` tedescurci cu ea. – Da, m` \n]eleg de minune cu ea. Mul]umesc. Dar [tii, bunicule,

oamenii vor crede c` suntem milionare, \n clipa \n care ne vor vedeasosind \ntr-o astfel de ma[in`. Ne vor cere mai mul]i bani decât ar trebui.

– Nu mi-e team`. Nu cred c` e[ti genul care s` se lase \n[elat`.

Pentru prima noapte, le rezervase camere la un hotel din Kendall.Ideea era s` nu se gr`beasc`, ci s` se bucure de drum. Oricum, traseulr`mânea la alegerea lor.

– O s` mergem direct la Keswick, propuse Catherine, \n diminea]a\n care plecar` din Kendall. E drumul cel mai scurt [i cel mai directspre Borrowdale.

Nu aveau prea mult de mers, a[a c` nu se gr`bir`, admirândpeisajul magnific din jurul lor. Comparau modalitatea modern` de atraversa ]inutul, cu cea descris` \n c`r]ile lor preferate, f`cândobserva]ii asupra drumurilor [i a cl`dirilor.

– Hotelul \n care am stat a fost foarte bun, coment doamna Arnold. Mai ]ii minte hanurile teribile despre care se vorbea \n c`r]i Aveau camere pline de fum, cu podele murdare, pe pere]i se târaup`ianjeni, gândaci [i tot felul de târâtoare. |ngrozitor! se scutur` ea.

– Aceasta era via]a aventurierilor, care pare foarte real , r`spunse

Catherine.




– Uneori uit c` erau personaje imaginate de un scriitor, recunoscubunica ei.

– S` r`mânem o vreme aici, \n Keswick, propuse tân`ra.Peisajele par desenate, nici m`car \n Windermere [i Grassdermere nua fost la fel de frumos. Acum trebuie s` ne apropiem de Derwent Water.

– M-am bucurat de fiecare metru de drum, zâmbi b`trâna doamn`. Am \n]eles, totu[i, c` Borrowdale este cea mai frumoas` zon` din toat`

valea.Hotelul Regal, de[i nu sem`na cu hanul pe care [i-l imaginase cunostalgie doamna Arnold la plecare, se potrivea cererilor lor [i ofereatot confortul de care aveau nevoie.

– Mark s-a gândit c` poate ne va vizita \n weekend, buni. }i-a spus? – Nu, dar nu m` mir . O s`-]i duc` dorul seara. – O s`-]i duc` ]ie dorul, eu n-am fost de prea multe ori acas .

– Te place, draga mea. Sper c` nu-l \ncurajezi, de[i aten]iile pe care]i le acord` sunt grìtoare. S-ar putea s` cread` altceva. – Nu-l \ncurajez, desigur. Oricum, n-a f`cut nimic nepl`cut. Este un

bìat bun, buni, iar eu nu pot s`-l ignor. |n plus, este singur. – Bietul Mark! Nici o problem`, atâta vreme cât \]i aminte[ti c` este

c`s`torit.Mark sosi vineri seara, iar prezen]a lui fu o schimbare binevenit`.

Deoarece b`trâna doamn` se ducea la culcare devreme \n fiecare sear`,el [i Catherine fur` \n stare s` fac` mai mult` mi[care decât fuseseposibil pân` acum. Nu c` Mark ar fi fost genul energic. O plimbarerapid` cu ma[ina era mai pe gustul lui decât una lung`, pe jos.Dar Catherine \l convinse s` o \nso]easc` pe malul apei, cu toate còrice alt` \ncercare de antrenament fizic fu respins` categoric.

Ea \[i d`du seama c` b`rbatul era timid [i retras, ceea ce nu era demirare, ]inând cont de experien]a nepl`cut` a c`s`toriei. Nu avea nici

o idee cum s`-l conving` s` se exteriorizeze mai mult [i s` se bucure

88 NANY HERBERT



mai mult de via]`. Dac` ar fi insistat prea mult, bunica ei ar fi pututs-o acuze c`-l \ncurajeaz`, iar atitudinea lui retras` ar fi semnul\ncerc`rii de a evita orice \ncurc`turi.

Ar fi vrut s` urce pe munte, dar era imposibil, deoarece astfelbunica ei ar r`mâne singur`. Oricum, Mark ar fi refuzat aproape sigur,iar aceast` vacan]` era visul b`trânei doamne. Poate c` se va \ntoarce vreodat` aici, s` urce pe munte. Poate o s` se m`rite [i va veni aici \nluna de miere. Era un gând pl`cut, pe care \l putea re]ine pentru viitor.

Spre surpriza ei, ca [i a doamnei Arnold, Stephen sosi \nurm`toarea sâmb`t` sear`, urmând s` stea pân` luni diminea]a. – Am venit s` v`d cum v` sim]i]i, doamn` Arnold. Poate vre]i s`

urca]i pe munte. – Ce poveste! Sunt sigur` c` ai venit s` o vezi pe nepoata mea.Catherine era mai bucuroas` s`-l vad` decât ar fi crezut posibil, dar

remarca bunicii ei o jen`. V`zând c` se \mbujoreaz`, el replic`, plin de

tact: – Am venit de curiozitate. A]i fost amândou` atât de entuziasmatede ]inutul din basmele lui Herries, \ncât a trebuit s` vin s` v`d cu ochiimei.

– Ar trebui s` cite[ti aceste c`r]i, \l sf`tui b trâna doamn`. – O s` o fac, imediat ce am pu]in timp la dispozi]ie, promise el. – |mi pare bine s` te v`d, Stephen, continu` ea. M-am gândit c`

vreau o diminea]` lini[tit`, s` nu m` duc decât la biseric`, dar numi-ar fi pl`cut s` o oblig pe Catherine s` stea \n hotel.

– |n acest caz, am ajuns la timp, doamn` Arnold. – Dore[te foarte mult s` urce pe munte, sau s` se ca]ere ca pisicile,

nu [tiu prea bine, dar nu cred c` se poate duce singur`.Ce [ireat` era bunica ei! \[i spuse Catherine, urmând schimbul de

priviri dintre cei doi. Oare vizita lui Stephen fusese ideea ei? Poate cau aranjat \nainte de plecare acest lucru.

– Unde vrei s` mergem? \ntreb` el duminic , dup` micul dejun.




– Spre Glaramara, pentru moment. Nu sunt ambi]ioas , dar mi-ar pl`cea s` admir aceast` zon` minunat` de la \n`l]ime. Buni a \ncercats`-l conving` pe Mark s` m` \nso]easc`, [tiind c` doresc ceva mai mult,dar el a refuzat.

– A[adar, Mark a fost aici. Când vine vorba despre exerci]iul fizic,un lene[.

– {tiu. M` gândeam c` mi-ar pl`cea s` m` \ntorc la un moment dat[i s` m` plimb cu adev`rat. O voi face, desigur, chiar dac` va trebui s`

m` \ntorc singur`. – De ce n-ai veni cu mine? propuse Stephen repede. E genul de vacan]` pe care \l prefer.

– Poate te-a[ crede pe cuvânt, dac` a[ crede c` e[ti sincer [i c`putem rezista mult` vreme f`r` s` ne cert`m.

– Eu cred c` ne-am \n]eles destul de bine azi, tu ce spui? Sincer,chiar mi-ar pl`cea s` urc`m pe munte. S` re]inem acest lucru, da?

Ce voia Mark? Nu e genul tù… – Presupun c` i-a fost dor de buni– ce vrei s` spui, c` nu e genulmeu?

– Este genul tù? – Nu v`d de ce nu. Ce leg`tur` are cu tine? izbucni ea, apoi \ncepu

s` râd`. |mi pare rù, Stephen, e nepoliticos din partea mea, dar mereureac]ionez a[a la unele replici ale tale.

– Nici eu n-am fost foarte politicos, oft` el. Nu e treaba mea, mi-aispus foarte clar. Oricum, suntem prieteni, iar prietenii ar trebui s` aibànumite privilegii.

– E[ti sigur c` suntem prieteni?El d`du din cap, fixând-o cu privirea. – Cred c` suntem pe aceea[i lungime de und`, \n ciuda

ciond`nelilor noastre. – Ce \n]elegi prin "aceea[i lungime de und`"?

– C` vorbim aceea[i limb` [i c` avem acelea[i idei de baz .

90 NANY HERBERT



– Poate ai dreptate.B`rbatul râse. – Sau pot s` m` \n[el. S`-]i spun la ce m-am gândit azi-diminea]`,

când am privit afar`? C`, dac` a[ \ntâlni fata potrivit`, mi-ar pl`cea s` vin aici \n luna de miere.

– Oh! exclam` ea, ro[ind violent. Ar fi \ngrozitor dac` ar ghici c` avusese acela[i gând.

Str`duindu-se s` par` degajat`, \l \ntreb`:

– Nu crezi c` ai a[teptat cam mult pentru asta? – Catherine Maitland! exclam` el, pref`cându-se [ocat. Nu suntchiat atât de b`trân… Haide, s` \ngrop`m securea r`zboiului, altfel nuplec`m de aici \nainte de l`sarea \ntunericului.

Dup`-amiaza se scurse \ntr-un mod pl`cut, iar seara c`zu \nainte caei s` se simt` obosi]i. Coborâr` s` ia ceaiul \ntr-un han mic dinDerwent.

– M` bucur c` am urcat, Stephen. A fost minunat, zâmbi ea.De fapt, chiar \mi placi, când nu m` enervezi.

– Poate o s` mai l`s`m armele deoparte din când \n când, dup` cete \ntorci. Sau o s` \ngrop`m securea de tot, sau ceva asem`n`tor.

– Nu e imposibil, dar nu promit nimic, r`spunse ea, apoi arunc` oprivire la ceas. Buni se va \ngrijora, dac` mai \ntârziem.




Capitolul 7

Catherine scria scrisori \n salonul bunicii ei, când domnul Arnoldintr`.

– E[ti singur`, draga mea? – O s` vin` [i buni \n câteva minute.

El arunc` o privire spre ziarele din jurul ei, deschise la anun]uri. – Sper c` nu cau]i deja o slujb`? \ntreb` el cu r`ceal`. |ncepusems` sper c` te vei stabili aici, cu noi. Nu vrei s` te gânde[ti la singureletale rude.

– Nu po]i g`si o slujb` atât de repede, bunicule. Dureaz` s`pt`mâni\ntregi. Trebuie s` cau]i recomand`ri pentru post \nainte de a c`uta,abia apoi po]i s` \ncerci s` vezi ce ]i se potrive[te.

B`rbatul continua s` o priveasc` lung, ca un copil dezam`git. – Mi-a f`cut pl`cere s` stau acas`, \l asigur` ea. M` simt bine aici,

dar sunt o asistent` calificat`, [i e timpul s` m` \ntorc la munc`.Oricum, mai \ntâi voiam s` st`m de vorb` despre buni.

– Nu po]i s` o p`r`se[ti, protest el. M` bazez pe tine s` r`mâi, lafel [i ea. Ce se va \ntâmpla dac` o s` se simt` r`u, iar eu nu voi fi acas`?{tii foarte bine cât de des lipsesc.

– E chiar necesar s` lipse[ti? Adic`, po]i lipsi doar de câteva ori pe

s`pt`mân`.



Catherine \i aminti cuvintele lui din ziua \n care acceptase s` semute cu ei.

– Da, dar situa]ia s-a schimbat. Nu aveam de unde s` [tiu c` bunicata se va \mboln`vi.

– Bunicule! S-ar crede c` e foarte bolnav , f`r` [ans` de sc`pare.Dar e complet ref`cut`, mai ales acum, dup` o vacan]` relaxant`.Nu trebuie s`-]i spun ce poate face. Sper c` ai aflat deja. Dar, pentru c`lipse[ti frecvent, e firesc s` aib` nevoie de o \nso]itoare. Sunt de acord

cu acest lucru. O s` r`mân pân` la sosirea [i instalarea uneia. – Nu sunt chiar atât de u[or de g`sit, mormì el. De ce crezi c` amacceptat-o pe Pringle atât de mult?

Tân`ra ignor` \ntrebarea [i se mul]umi s`-l avertizeze: – Nu amâna prea mult s` dai anun]ul. Mai pot r`mâne o lun`, sau

cel mult [ase s`pt`mâni. Dac` nu, voi r`mâne \n urm` [i voi aveanevoie de un nou curs.

– N-ai nici un motiv s` lucrezi, \ncepu el. – Am nevoie s` fiu independent`, bunicule. Nu am fost crescut` caun parazit.

– R`mâi aici ca \nso]itoarea so]iei mele, suger` el repede. O s`-]idau un salariu bun, promit. N-o s` ai nici un motiv s` regre]i.

Din nou "so]ia mea", \[i spuse ea iritat`… Refuza s` spun`:"bunica ta".

– Ai insistat foarte mult s`-mi dai o mul]ime de bani, ca bani debuzunar. Poate chiar mai mult decât un salariu, \i aminti ea, a[adar nueste vorba despre bani. |mi pare rù, oft` ea, dar nu se poate. Nu esuficient s` m` ]in` ocupat`. M-a[ sim]i vinovat` s` iau bani degeaba.

– Faci lucrurile dificile pentru mine, Catherine. – |mi pare rù, repet` ea, [i te rog s` nu crezi c` sunt

nerecunosc`toare. – Nu vreau recuno[tin]a ta, copil`. Aceasta este casa ta, chiar dac`

vrei s` pleci sau s` r`mâi. Avem nevoie de prezen]a ta.




Ea cl`tin` din cap. B`trânul era foarte priceput \n aplicareapresiunii psihice.

– Nu uita ce am spus de anun], \i aminti ea. – Eu nu dau anun]uri, o repezi el, pierzându-[i pentru o clip`

blânde]ea. O s` contactez o agen]ie specializat`.Din nou, Catherine amân` c`utarea unei slujbe, din moment ce nu

era \nc` sigur la ce dat` se va elibera. Nu r`mânea decât s` se relaxeze[i s` se bucure de tot.

Putea s` fie o via]` foarte confortabil`, trebuia s` recunoasc`. Ar fifost u[or s` se stabileasc` aici, din moment ce o iubea pe bunica ei.|ncepând s` se \ntrebe din nou ce s` fac`, \[i aminti comportamentulnelini[titor al bunicului ei. Oricum, mai avea de \nfruntat [idezam`girea lui Stephen. Chiar dac` nu spusese nici un cuvânt pân`acum, era vizibil din comportamentul lui ce p`rere avea despreezit`rile ei.

Dar de ce conta atât de mult p`rerea lui Stephen? Nu avea nici oleg`tur` cu el, dar trebuia s` recunoasc` \n fa]a propriei persoane c` oderanja. Poate era din cauz` c`-i promisese lui Rene s` aib` grij` de ea,iar acum con[tiin]a ei \i repro[a c` \l dezam`gise. Dac` ar fi putut s`-idezv`luie tot ce aflase de la domni[oara Pringle, poate c` n-ar mai fiatât de pornit \mpotriva ei. Dar nu avea inten]ia s`-i dea aceast`satisfac]ie, orice ar fi fost. Nu are decât s`-[i imagineze ce vrea. Dac` no poate crede c` are motive decente, nu mai merit` s`-[i bat` capul cup`rerile lui. Poate c` \ngropase securea \n apropierea mun]ilor, dar acum era preg`tit` de atac. El \nc` nu avea nici cea mai mic` idee, dar va afla, la timpul potrivit.

– De ce e[ti atât de mohorât`, Catherine? o \ntreb` Mark. O s`-]ipierzi farmecul, dac` te mai \ncrun]i mult` vreme.

Cu o sfor]are, Catherine \[i lu` \n st`pânire gândurile.St`tuse \mpreun` cu v`rul ei \n fa]a focului, dup` ce bunicii lor se

retr`seser` la culcare, dar aproape uitase de prezen]a lui.

94 NANY HERBERT



– Te rog s` m` ier]i, Mark. Eram cu gândul departe. – Te \ngrijoreaz` ceva? De obicei e[ti foarte vesel . – Nu pot spune c` m` \ngrijoreaz`.|i explic` apoi c` a[tepta angajarea unei noi \nso]itoare pentru

bunica ei, \nainte s` caute ceva de lucru [i c` se \ntreba cât va dura.Privirea lui Mark se \ntunec`. – Speram c` vei r`mâne aici. E o schimbare foarte pl`cut s` vii

acas` [i s` g`se[ti o companie mai tân`r`. – Dar Cynthia [i Peter? – {tii c` sunt rareori aici. |n plus, sora mea este atât de \ndr`gostit ,

\ncât este imposibil s` ai o conversa]ie decent` cu ea. Vorbe[te mereudespre Peter [i despre planurile lor de viitor.

Catherine zâmbi \ng`duitor. – Da, s-a \ndr gostit r`u de tot. – La un moment dat, credeam c` tu e[ti \ndr gostit` de Peter,

spuse el, privind-o \ntreb`tor. – Poate c`, la un moment dat, chiar credeam c` sunt, recunoscu ea,

apoi cl`tin` din cap. Nu, Mark, inima mea \mi apar]ine. – M` bucur. Nu mi-ar fi f`cut pl`cere s` [tiu c` ai fost r`nit` de un

membru al propriei mele familii. Presupun c` nu putem fi prieteni? – Dar nu suntem? – Adic`… putem ie[i din când \n când \mpreun`? Mi-a fost destul

de greu s` te \ntreb. La urma urmei, sunt un b`rbat c`s`torit. – Nu v`d de ce ar avea vreo importan]`, date fiind circumstan]ele.Cred c` verii pot fi prieteni f`r` s` creeze probleme [i s` dea na[tere lacomentarii.

– Aici, numai membrii familiei [tiu c` n-am divor]at de so]ia meaa[adar nu se va vorbi.

Catherine \l privi o clip`, gânditoare.

– Bunicul mi-a povestit despre tine. I-ai spus cumva…




– Nu, nu! o \ntrerupse el. Nu i-am spus nimic. El a fost cel care ar`spândit vestea c` am divor]at.

– Ai fi putut nega. – {i s` spun c` unchiul meu este un mincinos? Nu, n-a[ fi putut,

de[i am protestat c` a spus o minciun` nenecesar`. A fost foarte buncu noi, [tii prea bine, iar inten]iile lui au fost cele mai bune.

– Presupun c` ai dreptate, spuse tân`ra, f`r` prea mult`convingere.

– Desigur, Catherine! Era felul lui de a explica absen]a so]iei meleN-a trecut chiar atât de mult de când am venit aici \n luna de miere [i,oricine ne-a v`zut atunci, ar fi pus \ntreb`ri jenante. |n urma anun]uluic` am divor]at, cu to]ii au evitat acest subiect.

Tân`ra d`du din cap. – Da, v-a scutit de jen`, \n primul rând pe tine, apoi pe el \nsu[i. – Ce p`rere ai dac` cin`m \mpreun` miercuri?

– E tocmai ziua \n care o duc pe buni la Manchester, ca s` fac` ni[tecump`r`turi pentru Cr`ciun. Mi-a spus c` n-a mai fost acolo de ani\ntregi.

– Nu e un drum cam lung pentru ea? Cred c` va fi foarte obosit . – Vom r`mâne peste noapte la un hotel. Bunicul a rezervat deja

camere, iar buni se bucur` ca un copil.Mark râse. – Ai adus multe schimb`ri \n aceast` cas`, declar` el cu admira]ie.

O s` o duci la teatru seara? Este o pies` foarte bun`.Ea cl`tin` din cap. – Va fi prea obosit . Cel pu]in ea, va trebui s` se duc` la culcare

devreme. Abia dup` un somn bun vom putea face ni[te cump`r`turi,\nainte de plecare.

– De ce n-am merge \mpreun`? propuse b`rbatul, \ncântat. O s`m` duc acolo oricum, iar ma[ina mea este mult mai confortabil`

pentru o c`l`torie \ndelungat` decât ma[ina ta. Iar seara putem ie[i

96 NANY HERBERT



\mpreun`.Catherine accept` cu \ncântare, [tiind c` pe bunica ei nu o va

deranja s` fie l`sat` singur`, mai ales dac` se afla \n pat. Ajunser` la hotel la timp pentru masa de prânz, iar dup`-amiaza

trecu repede pentru doamna Arnold. Cu toate acestea, era mul]umit`s` se duc` devreme la culcare, iar Catherine accept` invita]ia la teatru.Mai târziu, \n fa]a unui pahar, Mark \i povesti despre c`s`toria lui.

– Cât de bine \]i cuno[ti fiii vitregi, Mark?

– Destul de mult, suficient ca s` [tiu c` sunt ni[te copii buni, careau avut o copil`rie nefericit`. – E[ti foarte generos cu ei, \mi dau seama, dar nu este prea mult?

\ntreb` tân`ra, privindu-l cu curiozitate.B`rbatul se \mbujor` [i \i evit` privirea. – Au nevoie de ceva sigur \n via]`, iar eu sunt singurul care le poate

oferi aceast` siguran]`.

– E[ti sigur c` primesc acele avantaje pe care le oferi? – E[ti la fel de \nc`p`]ânat` ca bunicul tù, Catherine. Da, replicèl, totul este aranjat cu avocatul meu. Cheltuielile lor legate de studiisunt pl`tite prin intermediul lui [i tot el se asigur` c` au tot ce letrebuie. M` \ndoiesc, desigur, c` mama lor ar fi destul de cinstit` sàdministreze banii a[a cum trebuie.

– Dar nu po]i s` divor]ezi de mama lor, continuând s` le oferiajutorul?

– Presupun c` da, dar \n acest caz n-a[ mai avea dreptul s` lesupraveghez educa]ia. Oricum, adùg` el \ncet, privind-o cu coadaochiului, m-am hot`rât s` nu divor]ez pentru c` \mi imaginam c` nu voi mai dori vreodat` s` am o rela]ie cu o femeie, a[adar nu avea nico importan]`. |n ultimul timp, am \nceput s` m` \ntreb dac` nu am luato decizie gre[it`.

Catherine \i puse mâna pe bra].

– Te gânde[ti cumva la mine, Mark?




El d`du din cap, prinzându-i mâna cu blânde]e. – Te rog s` nu o faci, \l rug` ea. Ar complica lucrurile inutil.

|mi placi [i m` simt foarte bine cu tine, dar nu cred c` vom fi vreodat`mai mult decât veri.

– Exist altcineva? – Nu, Mark, dar precuparea mea de acum este s` m` \ntorc la lucru. – Sunt sigur c` unchiul John mi-a spus c` ai venit aici ca s` r`mâi. – Nu este treaba lui s` spun` acest lucru! Se pare c` le-a l`sat

tuturor aceast` impresie, de[i nu [tiu de ce. – Eu [tiu de ce, Catherine. E[ti frumoas` [i te dovede[ti o

companie extrem de pl`cut`. Probabil c` sper` s` recupereze tot ce apierdut \n trecut.

Ea ridic` din umeri, tentat` s` spun` c` n-a fost decât vina [ialegerea lui. Dar de ce s` aduc` nemul]umiri \n interiorul familiei?Nu ar aduce nimic bun.

Cump`r`turile \i f`cur` foarte mult` pl`cere doamnei Arnold. – Mi-a pl`cut atât de mult! declar` ea cu entuziasm. |n afar` de

excursia f`cut` \mpreun`, n-am mai fost nic`ieri de ani buni, decât cubunicul t`u. E de p`rere c` e obositor s` faci cump`r`turi.

– {tiu, [i a p`rut foarte surprins s` vad` c` nu erai mai obosit decât\n orice alt` zi, când ne-am \ntors acas`.

– Dragul meu John! Nu cred c` e convins c` m` simt mai bine.

M` prive[te cu \ndoial` când \i povestesc drumurile pe care le-amf`cut. {tiu c` pentru tine nu e mult, dar eu n-am mai mers atât de multde ani \ntregi. E un pas important \nainte, dar cred c` va trebui s`-lconvingi tu.

– Ce trebuie s` m` conving`?Nu-l auziser` intrând, dar repetar` ce vorbiser`. – E influen]a ta benefic`, draga mea. Nimeni n-a putut s-o ajute atât

de mult. Mi-ar pl`cea s` r`mâi.

98 NANY HERBERT



– Nu pot, bunicule. S` stau aici f`r` s` fac nimic nu este o via]`potrivit` pentru mine.

– Dar nu stai niciodat` f`r` s` faci nimic, protest bunica ei. E[ti ceamai activ` persoan` din aceast` cas`.

– Dar [i cea mai tân`r , buni, \i aminti Catherine. – Nu [tiu ce o s` m` fac dup` plecarea ta, se plânse b`trâna

doamn`. Nu vreau s` alunec din nou \n starea din trecut. Sprijinul t`um` ajut` s` fiu mai hot`rât` [i s` vreau s` m` simt mai bine.

– O s` te sim]i din ce \n ce mai bine, o asigur` nepoata ei. Iar eu voi veni foarte des aici, s` m` asigur de acest lucru. Ai primit vreo vest\l \ntreb` pe domnul Arnold, v`zând scrisoarea din mâna lui.

– Nimic interesant, draga mea. Este un r`spuns de la agen]ie, carenu crede c` va g`si pe cineva potrivit \nainte de Anul Nou.

Catherine nu era nelini[tit`. Dac` ar putea aranja s` \nceap` s`lucreze la \nceputul lui februarie, ar fi foarte bine. |ntre timp, trebuias` se preg`teasc` de Cr`ciun [i de petrecerea de Anul Nou, care trebuiaorganizat`. Bunica ei a[tepta cu ner`bdare s` participe la acesteevenimente. Pl`cerea so]ului ei la vederea st`rii ei nea[teptat de buneera evident`, de[i uneori p`rea incapabil s` cread`. F`cea profe]iisumbre despre viitorul \n care nepoata ei nu se va mai afla \napropiere.

– Bunicul este un pesimist! Eu nu cred o iot , o consol` Catherine

pe bunica ei dup` o astfel de discu]ie, privind-o \ntreb`tor. Sper c` nue[ti de acord cu el, buni? – Nu vreau s` fiu, draga mea… ezit` b`trâna doamn . Dar vezi,

dup` ce s-a \ntâmplat \n trecut… Pare prea bine ca s` fie adev`rat.|n trecut? Oare despre ce vorbea? Era motivul s` afle despre ce

vorbea domni[oara Pringle, decise Catherine. |ndoiala brusc` a buniciiei [i ne\ncrederea \n propria persoan` o nedumerea. S` fie din cauz`

c`-i era team` s` nu piard` sprijinul ei?




– De ce, buni? Vrei s`-mi spui motivul, te rog? o invit` ea. Uneori teajut` s` stai de vorb`.

B`trâna o privi lung, cercet`tor. – N-am mai vorbit cu nimeni de ani buni, spuse ea, nici m`car cu

John. |mi promi]i c` nu-i vei spune?Din nou, promisiuni [i secrete, \[i spuse tân`ra. Mai \ntâi fa]` de

domni[oara Pringle, acum fa]` de bunica ei. – Desigur, buni. Dar nu cred c` poate fi ceva teribil.

– Nu [tii, draga mea copil , nu ai de unde s` [tii, cl tin` din capbunica ei, f`când apoi o pauz`. Am avut dou` c`deri nervoase de cândm-am c`s`torit. Rene a avut grij` de mine a doua oar`, când am f`cut[i pneumonie. N-am putut trece peste [ocul mor]ii mamei tale.

– E de \n]eles, buni, dar ce crezi c` dovede[te? Ai avut mult desuferit, `sta este adev`rul. E[ti c`s`torit` de patruzeci de ani?

– Aproape de patruzeci [i trei. M-am c`s`torit la optsprezece ani.

La ceva vreme de la c`s`torie, când mama ta avea doar trei ani, s-a\ntâmplat ceva \ngrozitor, care m-a speriat teribil. Dup` aceasta, am\nceput s` am aceste atacuri de isterie de câte ori m` gândeam la acestlucru, devenind din ce \n ce mai speriat`.

– Dar de ce \]i era team`, draga mea? – C` voi deveni nebun , desigur.Catherine se \ncrunt`, nedumerit`. – |]i era team` din cauza crizelor de isterie, sau f`ceai aceste crize

pentru c` \]i era team`?B`trâna doamn` ridic` din umeri. – Nu [tiu. Nu m-am gândit la acest lucru. Are vreo importan]`? – Acum nu cred c` are, pentru c` ]i-ai revenit complet. Ce a spus

medicul? – N-am nici cea mai mic` idee, dar dup` ce medicul b`trân a ie[it

la pensie, John m-a sf`tuit s` nu-i spun celui nou. Era tat`l lui Peter.

Lui John nu-i pl`cea deloc. Atunci nu aveam decât atacuri ocazionale

100 NANY HERBERT



iar bunicul tù a hot`rât c` voi fi \n regul`, atâta vreme cât duc o via]`lini[tit`. A avut dreptate. De aceea sunt atât de bine acum.

Acesta era motivul pentru care bunicul ei \i ceruse domni[oareiPringle s` fie atât de sever`. Poate c` avusese dreptate… Dar de ce omin]ise pe asistent`? Numai c` nu putea s`-l \ntrebe, pentru c`promisese deja s` nu spun` nimic despre acest subiect.

– Dar ce te-a speriat atât de tare, buni?Doamna Arnold \[i acoperi fa]a cu mâinile. – Draga mea, te rog s` nu m` \ntrebi. M` str`duiesc s` nu m`

gândesc la acest lucru [i s` nu vorbesc despre el. – Draga mea buni, spuse Catherine, cuprinzând-o cu bra]ul,

trebuie s`-l alungi cu totul din minte. Este clar c` teama ta erane\ntemeiat` [i c` e[ti s`n`toas`.

Tân`ra vorbea \ncet, cu seriozitate, dorind s` o conving` pe b`trânadoamn`.

– Chiar asta crezi, draga mea? Nu spui acest lucru doar ca s` m`consolezi? Când ai trìt cu aceast` team` patruzeci de ani…

– Sunt sigur` c` este adev`rat, buni! Dac` ai fi spus mai de mult cete sperie, n-ai fi trìt atâta vreme cu teama. E[ti la fel de s`n`toas` camine, sau ca bunicul.

Poate chiar mai s`n`toas` decât so]ul ei, \[i spuse Catherine, pentruc` nu f`cea mereu planuri diabolice, ca acesta.

– Stephen ar fi de acord cu mine, \ncheie ea.Bunica ei o privi lung. – Nu trebuie s` discu]i acest lucru cu el. John ar fi furios dac` ar

afla.Catherine oft`, asigurând-o c` va p`stra secretul. Aceste secrete

\ntunecate erau rezultatul gândirii \ntortocheate a bunicului ei, [tiafoarte bine. Dar, pentru binele bunicii ei, era mai bine s` r`mân`

nespuse.




Totu[i, de ce atâtea secrete? se \ntreba Catherine.Multe persoane aveau crize ocazionale de isterie, ca [i temeri, mai mulsau mai pu]in ascunse.

Poate e de vin` sângele welsh din venele bunicului ei. Auzise c`ace[tia aveau tendin]a s` dramatizeze orice incident.

102 NANY HERBERT



Capitolul 8

Catherine se \ntoarse de la fereastr`, \nc` ]inând margineadraperiei.

– Vino s` prive[ti, buni! Nu-i a[a c` luna e minunat de frumoas`?|[i puse bra]ul \n jurul umerilor bunicii ei, când aceasta se apropie.

– Nu crezi c` s-ar vedea [i mai bine de afar`? o \ntreb` ea. – Mul]umesc, draga mea, dar prefer s` o v`d din interior, unde estemai cald. Numai gândul c` a[ ie[i acum afar` m` face s` tremur,r`spunse b`trâna doamn`, b`tând-o pe um`r, apoi se \ntoarse lafotoliul ei, \n timp ce Catherine l`s` draperia s` cad`.

– De ce nu ie[im pu]in la plimbare cu ma[ina? propuse Mark. Ace[ti juc tori de [ah \nfoca]i nu au nevoie de compania noastr`.

Tân`ra cl`tin` din cap. – Nu, mul]umesc. A[ prefera s` m` plimb pe jos. Mi-e dor s` simt

iarba \nghe]at` trosnind sub picioare, \n timp ce urc pe deal. – O s` te ia vântul \nainte s` ajungi \n vârf, declar` Mark. E un urcu[

destul de dificil. – Nu prea cred c` pe nepoata mea o s-o ia vântul, Mark. E mai

puternic` decât voi or`[enii n`scu]i \n ma[in`, râse b`trânul domn Arnold, ridicându-se de pe fotoliu. Dac` nu e[ti preg tit s` te duci cu

ea, o voi \nso]i eu.



Catherine cl`tin` din cap. – Bunicule, nu voiam un \nso]itor. Te rog s` stai [i s` termini jocul

de c`r]i cu bunica. Nu e nimic mai pl`cut decât s` te plimbi singur, subclar de lun`.

– Or`[ean? Catherine, mi-ar face pl`cere s` vin cu tine, dac` nu tederanjeaz`. Poate preferi singur`tatea…

– Nu, desigur! S` mergem! \ntinse ea o mân` spre Mark, dup` ce os`rutase pe bunica ei pe obraz. Noapte bun`, buni! Cred c` tu [i

bunicul ve]i fi deja \n pat, când ne vom \ntoarce. Aerul era foarte rece, dar panta dealului, destul de abrupt`, \i f`cus` se \nc`lzeasc` destul de repede. Vederea luminii argintii care sc`ldatoat` valea merita \ns` efortul, iar Catherine se \nfior` de \ncântare.

– |]i e frig? – Nu, sunt doar \ncântat . N-am mai v`zut acest peisaj. Vezi acea

zon` \ntunecat`, \n centrul c`reia str`luce[te o lumini]`? S` mergem

pân` la ea. – Cred c` este o ferm`, a[ezat \ntr-o vale. Sunt sigur c` e destul demult de mers pân` acolo.

– Cui \i pas`? E atât de frumos, \ncât voi \ncepe \n curând s` dansez! – Ai grij` s` nu cazi! E destul de accidentat. Parc` o zon` din aceast

vale este ml [tinoas , dac` nu m` \n[el. – |n nord, poate c` este, dar aici este partea de vest. E [i un drum

pe undeva. Am mers cu mama pe acolo. – Aceasta este partea cu ferma? – |n aceast clip`, n-am nici o idee. Totul arat` diferit \n lumina

lunii. Cred c` pare \ntr-un fel ireal. Aproape o or` mai târziu, coborâr` mân` \n mân` pe coasta

dealului, dar ferma nu p`rea mai aproape. – Sunt obosit, se plânse Mark. S` st`m aici o vreme. Credeam c`

dealul e mai u[or de coborât.

Catherine râse.

104 NANY HERBERT



– Acum se vede cât de mult mergi pe jos. Nu e de mirare c`obose[ti atât de repede. Eu am fost aici de mai multe ori \n ultimultimp.

– Singur`? – Da, [i pe jos.Se a[ezar` pe marginea drumului, sprijinindu-se de panta acoperit`

de iarb`. – Nu trebuie s` st`m prea mult, altfel ni se va face frig, murmur`

Mark, cuprinzându-i umerii cu bra]ul. – Mm! Gulerul de oaie e foarte pl`cut [i c`lduros, spuse ea,a[ezându-se mai bine. Uite ce frumos str`luce[te luna…

R`maser` t`cu]i, admirând peisajul din fa]a ochilor. Mark p`reafermecat de str`lucirea din ochii ei. O ma[in` trecu \ncet pe drum, dar \ncepuser` deja s` recite poezii din copil`rie despre t`râmurifermecate [i nu-i d`dur` nici o aten]ie. Dar nu dur` foarte mult, pentru

c` p`mântul \nghe]at \i f`cu \n cele din urm` s` se ridice. Pentru c` nup`reau s` se apropie de ferm`, hot`râr` s` se \ntoarc` spre cas`. – Dac` ai fi insistat s` c`ut`m ferma, am fi r`mas toat` noaptea afar`

din cas`, spuse Mark. – Adic` ai fi fost deja mort de oboseal , \l tachin` ea.|nainte s` aib` timp s` reac]ioneze, bra]ele lui o cuprinser`, iar gura

lui \i lu` \n st`pânire buzele. La \nceput rezist`, cu toate c` r`ceala deafar` f`cea c`ldura corpului lui foarte atr`g`toare. Dar curând ocuprinse un acces de tandre]e, [tiind cât` nevoie avea s` fie consolat,astfel \ncât ced`, sim]ind imediat r`spunsul lui. Con[tient` de propriareac]ie, tân`ra \ncerc` s` se retrag`, dar el o re]inu, aproape cu for]a.

Dup` ce s`rutul lung lu` sfâr[it, b`rbatul ar fi vrut s` o ]in` \n bra]e[i s` o s`rute din nou, dar ea \l \mpinse cu violen]`. Era con[tient` der`spunsul ei fizic la atingerea lui, dar inima \i spunea c` lipse[te ceva.Nu era dragoste. Nu felul de dragoste la care se gândea din când \n

când. Con[tiin]a ei [i tot ce \nv`]ase de la p`rin]i \i venir` \n ajutor.




– Ne purt m copil re[te, Mark. Ar fi timpul s` ne \ndrept`m spre cas . – Dar este timpul potrivit pentru dragoste, Catherine. Nu numai

timpul, dar [i locul, cu luna singurul martor al iubirii noastre. {tiu c`m` iube[ti, [opti el fierbinte. Am observat din clipa \n care m-ai s`rutat

– Te \n[eli, Mark. Ca s` fiu foarte sincer`, nu a fost decât o clip` depasiune fizic`, f`r` nici o leg`tur` cu dragostea. Nu vreau s` m` implic\n a[a ceva. Transform` dragostea adev`rat` \n ceva ieftin, care nu maieste demn` de laud`.

– Catherine, iubita mea, dac` ai [ti cât de mult tânjesc dup`dragostea ta! – |mi pare r`u, Mark. Sincer. Te rog s` m` crezi. Nu e numai faptul

c` nu e[ti liber. Dac` ar fi fost doar aceasta, a[ fi putut s` te a[tept.Dar nu sunt \ndr`gostit` de tine. Sunt sigur` de acest lucru.

F`r` s` mai a[tepte protestele lui, se \ndrept` spre cas`. |n cele dinurm`, el o ajunse [i i se al`tur` pe drum, f`r` s` spun` nimic. Nu [tia

dac` era sup`rat sau gânditor.

***

|ntre timp, Stephen \[i redusese vizitele profesionale la CrestonHall la una pe s`pt`mân`, de[i credea c` nu este necesar nici atât.Nu putuse \ns` s` reziste insisten]elor domnului Arnold.

– Nu ave]i nevoie de un medic, \i spuse el doamnei Arnold.Sunte]i o cu totul alt` persoan`, fa]` de cea care a \ntâlnit-o peCatherine \n urm` cu [ase luni. M` \ntreb dac` v` da]i seama.

– Cred c` da, doctore. M` simt altfel. |ntr-un fel, cred c` sunt maisigur` de mine. Oricum, sper c` nu-]i propui s` stai departe? \ntreb` eazâmbind. Dac` trebuie s` vorbim despre schimb`ri, nu sunt singura

persoan` care s-a schimbat de la venirea ei. {i tu ai f`cut-o.

106 NANY HERBERT



El o privi nedumerit. – Oh! |n ce fel m-am schimbat? – E[ti mai prietenos. Chiar mai uman. Te rog s` nu te \ntorci la

obi[nuita vizit` de rutin` o dat` pe lun`. Sau, cel pu]in, accept` s` viio dat` pe s`pt`mân` la cin`.

– Sunte]i foarte amabil`, dar nu prea am timp de activit`]i sociale,r`spunse el, p`rând \ns` foarte \ncântat.

– Am \nceput s` te v`d ca pe un prieten, chiar ca pe un vechi [i bun

prieten, sper c`-]i dai seama. Nu mai e[ti "doctorul Welbeck", ciStephen, \nc` de la sosirea nepoatei mele, declar` ea, apoi se \ntoarsespre nepoata ei: draga mea, \ncearc` s`-l convingi tu. Sunt sigur` c`bunicul t`u ar face-o, dac` ar fi acas`. Spune-i c` vrem s` fie maisociabil. Nu-i a[a?

Catherine nu o putea contrazice, f`r` s` par` extrem denepoliticoas`. |l privi nesigur`, apoi se str`dui s` ascund` sentimentele

care o cople[eau. – Desigur, vrem s` te vedem mai des, Stephen. {tim c` [i mediciiau dreptul la o perioad` liber`.

– Bine, r`spunse el râzând. Cedez.Mai târziu, când tân`ra \l conduse la u[`, o \ntreb`: – E[ti sigur` c` vrei s` vin mai des, ca vizitator? Nu [tiam c` bunici

t`i au \nceput s` primeasc` vizite. – N-au \nceput, cu excep]ia prietenilor celor trei nepo]i.

A[adar, trebuie s` te sim]i onorat. – {i tu vrei s` vin? – Cred c` ai uitat c` am hot rât s` l`s`m armele deoparte din când

\n când. – N-am uitat, dar m` \ntrebam dac` tu ai f`cut-o. – Stephen, cred c` \ncerci s` m` superi cu inten]ie.El oft` r`bd`tor.

– Bine. Vrei s` vin \n vizit ?




– Desigur. Ai g`sit deseori timp s` o vizitezi pe mama [i nu toate vizitele erau profesionale. O s` vezi c` [i buni apreciaz` prezen]a ta.Ca [i bunicul, de altfel.

– |n ciuda aranjamentului despre care vorbeai, tot reu[esc s` te irit.Ea chicoti. – Consider` c` de vin` e dispozi]ia mea agresiv , mo[tenit de la

bunicul. Dar, dac` sem`n atât de mult, cred c` nu ne vom \n]elegeniciodat`. Cu toate acestea, nu voi fi aici destul de mult timp, ca s`

avem motive de ceart`. – Mi se pare c` te bucuri de compania v`rului t`u.Catherine \l privi cercet`tor. – De unde [tii? Mark este rareori acas`, când vii \n vizit . – V-am v`zut seara trecut pe deal.Spre uimirea ei, tân`ra se \mbujor`. – Nu te-am v`zut. Unde erai?

– Eram \n ma[in`, m` \ntorceam de la o vizit` la domiciliu.P`reai s` te sim]i foarte bine cu capul pe um`rul lui. – De ce nu m-a[ sim]i? replic` ea cu agresivitate. Un guler de oaie

e o pern` foarte confortabil`, când este frig. – De ce nu \l \ncerci [i pe al meu? r`spunse el cu r`ceal , de[i \n

ochi \i str`lucea o sclipire de amuzament. – Nu o voi face, mul]umesc!Se \ntoarse pe c`lcâie [i \l p`r`si, sup`rat` pe el c` era capabil s` o

irite atât de mult, dar [i pe ea, c` permisese s` fie surprins` \ntr-opozi]ie compromi]`toare. Nu voia s`-l anun]e c` nu se s`rutase pân`seara trecut` cu v`rul ei, sau c` nu inten]iona s` o mai fac` vreodat`.Dac` voia s`-[i foloseasc` imagina]ia, nu avea decât. Oricum, amintires`rutului era jenant`. N-ar fi trebuit niciodat` s`-i permit` lui Mark s`ajung` atât de departe.

De ce Stephen era atât de reticent la invita]iile bunicii ei? se \ntreb`

Catherine. P`ruse \ntotdeauna \ncântat s` petreac` timpul liber cu

108 NANY HERBERT



Rene. Poate c` fusese \ndr`gostit de ea, \n ciuda asigur`rii mamei ei vitrege c` nu era cazul. Bietul Stephen! Pentru prima dat , \[i d`duseama \n ce situa]ie nefericit` s-ar fi aflat medicul, dac` era adev`ratS` iube[ti pe cineva care [tii sigur c` mai are foarte pu]in de tr`it [i nicim`car s` nu fii iubit \n schimb. Dac` o s` mai vin` \n vizit` pân` laplecarea ei, ar trebui s` se str`duiasc` s` fie mai r`bd`toare, mai\n]eleg`toare. |n inima ei, \l pl`cea [i \l respecta, oricât de mult i-ar fidispl`cut amestecul \n treburile ei, dar ]inea la p`rerea lui despre ea,dintr-un motiv necunoscut. I-ar fi displ`cut profund s` [tie care fusesereac]ia ei la s`rutul lui Mark, [tiind c` nu era \ndr`gostit` de el.

***

– Buni, de ce stai mereu \n spatele bisericii? M-a[ fi a[teptat s` sta\n fa]`, unde sunt stranele familiei.

St`tuser`, ca de obicei, aproape de u[`, iar acum se \ndreptau sprecas`.

– Am stat \n strana din fa]` mai mult de dou`zeci de ani, r`spunseb`trâna doamn`, pân` când m-am f`cut de râs. Au trecut mul]i anipân` când mi-am f`cut curaj s` m` \ntorc \n biseric`. Eram prea

ru[inat`. – Ce s-a \ntâmplat, draga mea?Bunica ei \i povesti c` Gwen, fiica ei, f`cuse parte din corul biserici

pân` la c`s`torie. La pu]in timp dup` moartea ei, doamna Arnold \[iimaginase c` o vede \n cor [i f`cuse o criz` violent` de isterie. Aceasta fusese urmat` de o c`dere nervoas` [i de atacul de pneumoniede care Catherine aflase deja. Fusese a doua criz` sever` de la

c`s`torie.




– Ce p`cat! Presupun c` era cineva care sem`na cu mama [i, cumte gândeai mereu la ea…

– Da, cred c` a[a era. De[i bunicul t`u spune c` nu e cazul, pentruc` \ntre timp coristele primiser` o nou` \mbr`c`minte, deci nu puteas` semene chiar atât de mult. Tu ai f`cut parte din cor, draga mea?

– Niciodat ! Nu ]i-am spus c` nu am voce deloc? – |n bisericile mici de la ]ar , nu conteaz` foarte mult. Am avut o

coleg` care avea o voce \ngrozitoare, \ncât era un calvar s` stai lâng`

ea… Ce vei purta la petrecerea de logodn` a Cynthiei? – Rochia pe care mi-ai dat-o de ziua mea, buni. N-am purtat-o decâo dat`.

Nu primiser` nici o veste despre o persoan` potrivit` pentru a fi\nso]itoarea bunicii ei. Nici una dintre femeile care ar fi fost potrivitnu voia s` vin` \ntr-o cas` de ]ar`, \i explicase bunicul ei. Cu toateacestea, tân`ra era con[tient` c` el n-ar fi f`cut nici un efort pentru a

g`si pe cineva, dac` nu l-ar fi presat permanent. Se \ndoia c`men]ionase \n scrisoarea trimis` la agen]ie c` este o urgen]`. – Poate c` ar fi mai bine s` \ncerci la o alt agen]ie, suger` ea,

\nainte de petrecere. Cred c` este una la Manchester. – Catherine, cred c` te-ai s`turat deja s` stai cu noi, \i repro[` el.

Nu v` \n]eleg pe voi, tinerii ace[tia nelini[ti]i.P`rea descurajat, iar ochii lui aveau o privire trist`. – Bunicule, \ncerci din nou s` m` faci s` m` r`zgândesc, \l acuz`

ea. Ai din nou expresia aceea de copil dezam`git. Cred c` e[ti un actordes`vâr[it.

El râse amuzat. – Ce descriere potrivit pentru un octogenar! Nu m` po]i

\nvinov`]i c` \ncerc, pentru c` [tii ce mult \nsemni pentru noi.Te-ai s`turat deja de noi?

– Nu, desigur! Oricum, nu \nc`. Dar s` nu \n]elegi c` hot rârea mea

se clatin`.

110 NANY HERBERT



– Poate c` e[ti \n]eleapt`, draga mea. Aici este plictisitor [i, odat`cu trecera anilor, ai deveni la fel de plictisitoare ca [i noi.

B`trânul oft` adânc, iar tân`ra \l privi lung, suspicioas` c` \ncearc`din nou s` o conving` folosind una dintre tacticile lui.

– Doctorului o s`-i fie dor de tine, continu` el. Mereu p`re]i s` ave]imulte de spus unul altuia.

– Lui Stephen n-o s`-i fie dor de mine! replic` ea hot rât`. Abia reu[im s` nu ne cert`m mereu.

– Nu-]i place? – Nu [tiu nici eu. Uneori cred c` da, apoi m` enerveaz` [i m` simtca o… ca o pisic` s`lbatic`. L-a[ zgâria cu mare pl`cere.

– Copil , se spune c` linia care desparte ura de dragoste este foartesub]ire.

– |n ceea ce ne prive[te pe noi, nu e deloc a[a. Nu e vorba despredragoste \ntre noi.

Bunicul ei ridic` din umeri. – Nu sunt atât de sigur. Dar cum stau lucrurile cu v`rul t`u?Mark o s` fie la fel de trist ca noi.

– A[a crezi? Nu-l v`d decât serile [i la sfâr[itul s`pt`mânii… – Asta nu l-a \mpiedicat s` se ata[eze prea tare de tine, o \ntrerupse

el, t`ios. Se vede pe figura lui. Privirile lui te urm`resc peste tot, apoise uit` \n alt` parte, ca un copil vinovat.

Tân`ra se \mbujor` imediat, dar neg` cu vehemen]`. – Nu e adev`rat, bunicule! E adev`rat c` \mi pare r u pentru el, dar

nu am nici o inten]ie s` fim mai mult decât prieteni. – Poate c` ai dreptate \n ce te prive[te. Eu vorbeam despre reac]iile

lui, care seam`n` cam mult cu dragostea.Ce romantic era bunicul ei, sub aparen]a aceasta de duritate! \[i

spuse ea. Mai \ntâi, vorbise despre rela]ia de dragoste [i ur` dintre ea[i Stephen, apoi despre cea de mil` [i dragoste, dintre ea [i Mark.

Ridic` din umeri, zâmbind.




– Catherine! o cert bunicul ei, nu m` ascul]i. – |mi pare r`u, bunicule. Ce spuneai? – Spuneam c` nu-]i po]i permite s` te m`ri]i cu Mark, chiar dac` ar

fi liber. – Nu vreau s` m` m`rit cu el, de[i nu cred c` mai exist` [i alte

obstacole. Nu suntem rude chiar atât de apropiate.El cl`tin` din cap. – Te \n[eli. |n circumstan]e obi[nuite, nu ar conta. Avem o familie

s`n`toas`. Cu toate acestea, ]inând cont de istoria familiei tale…Domnul Arnold ridic` din umeri, l`sând restul pe seamaimagina]iei ei.

– Nu e nimic \n neregul` cu familia tat lui meu, neg` ea cufermitate. Sunt sigur` c` sunt perfect s`n`to[i.

– Probabil ai dreptate. M` refeream la familia din partea mamei [ibunicii tale.

– Vorbe[ti prostii! Dac` vrei s` spui c` buni este dezechilibrat` sauceva asem`n`tor, s` [tii c` te \n[eli. Dou` c`deri nervoase [i câtevaatacuri de isterie nu \nseamn` nebunie. Po]i s`-l \ntrebi [i pe Stephen.

Era rândul lui s` o priveasc` agresiv. – Ai vorbit cu el despre familia noastr`? – Nu, desigur. N-am vorbit nici m`car cu Mark.Expresia lui u[urat` o uimi. – Nu v`d de ce ar fi atât de r u s` vorbesc despre a[a-zisa problem`

nervoas` a bunicii cu Stephen. Este un medic excelent [i o persoan`foarte discret`.

– Pentru c` sunt de p`rere c` nu e bine s` treze[ti fantomeletrecutului, draga mea. Mama so]iei mele a murit \ntr-un sanatoriu deboli psihice.

B`rbatul f`cu o pauz`, l`sând informa]ia s` fie digerat`. – Crezi c` a[ min]i \n leg`tur` cu o problem` atât de important ?

\ntreb` el, v`zând c` nepoata lui \l privea ne\ncrez`toare. A[ vrea s`

112 NANY HERBERT



cred c` e de vin` doar imagina]ia mea, dar biata doamn` a r`mas acoloatât de mult, \ncât toat` lumea credea c` a murit. To]i cei din Foulbeck[tiau.

– {i ce p`rere aveau? – Se spunea c` a avut un accident mortal cu mult \nainte de a

ajunge eu \n acea localitate. De fapt, biata de ea era nebun`. – |n]eleg, d`du ea din cap cu gravitate. Când a murit? – La ceva timp dup` ce m-am c`s`torit cu fiica ei. Acum [tii de ce

n-am riscat niciodat` s` \ncerc s` mai fac un copil, de[i mi-a[ fi dorit unfiu. – Bunicule, ce \ngrozitor! A[adar, acesta era secretul la care bunica ei refuza s` se gândeasc`. – Era violent`? \ntreb` ea. – Foarte des. Dar cred c` n-a fost niciodat` prea s`n`toas .

Se spunea c` nici m`car nu-[i recuno[tea so]ul [i fiica.

– Sunt sigur` c` nu [tiai aceste lucruri când te-ai c`s`torit.Mi-ai spus ceva odat`, \mi amintesc… – {tiu, o \ntrerupse el cu voce r`gu[it , ]i-am spus c` nu m-a[ fi l`sat

p`c`lit ca Mark, când eram de vârsta lui. Dar am fost p`c`lit mai r`udecât el, de[i eram mai mare.

R`mase o vreme t`cut, iar Catherine \[i imagin` c` nu voia s` mai vorbeasc` despre trecut. Se ridic` \ncet [i se \ndrept` spre u[ , dar elo opri, spunând c` vrea s` asculte toat` povestea.

Se \ndr`gostise foarte mult de so]ia lui, \i explic` el, f`r` s` [tienimic despre istoria familiei ei. Era singur` la p`rin]i [i aveaoptsprezece ani. Ca [i el, credea c` mama ei era moart`, iar tat`l ei nule spusese adev`rul. Când a aflat de moartea ei, a avut o c`derenervoas`, din care [i-a revenit cu greu.

– Nu m` mir`, fu de acord Catherine. |n afar` de circumstan]elemor]ii ei, trebuie s` fi fost un [oc foarte puternic s` afle c`, de fapt, \n

to]i ace[ti ani, mama ei tr`ise.




– Desigur. Dar ceea ce vreau s` \n]elegi e c` nu e foarte echilibrat`. – Nu e adev`rat, bunicule. E la fel de echilibrat` ca mine sau ca tine,

dar nu e atât de ferm`. Ceea ce vrei s`-mi spui cu adev`rat e c` s-ar putea s` fi mo[tenit un oarecare dezechilibru mental prin intermediulmamei mele. Nu cred acest lucru.

– De ce nu? Este posibil. – Pentru c` mama era perfect s`n toas`. – Acesta este un lucru pe care \l consideri de la sine \n]eles, pentru

c` nu ai avut ocazia s` discu]i despre s`n`tatea ei mental` cu tat`l t`u. Am dreptate? – Da, r`spunse ea \ncet, \ncercând s`-[i aduc` aminte dac` tat l ei

spusese m`car ceva \n treac`t despre acest subiect.Dar era sigur` c` nu spusese absolut nimic. Pentru c` nu-[i amintea

figura mamei ei, iar Rene fusese o mam` perfect`, nici m`car nu fusesecurioas`. Murise la na[terea fiicei ei, iar aceast` informa]ie p`ruse

de-ajuns. – Nu a murit la na[tere? – Draga mea, dac` vii \n bibliotec , o s`-]i ar`t ceva.Oare de ce era necesar s` o conving` c` nu e bine s` fie so]ia lui

Mark? Nu voia s` se m`rite cu el. Cu mintea plin` de \ntreb`ri, dar [i\ntr-un fel speriat`, \l urm` \n bibliotec`. Privea mereu spre viitor cusperan]`, dar acum avea \ntâlnire cu un trecut care \ncepuse s` osperie.

Bunicul ei scoase un plic din sertarul biroului lui. Din el scoase ohârtie \mp`turit`, pe care o \ntinse nepoatei ei. Ea o lu` ezitând,privind-o \ntreb`tor.

– Draga mea, cred c` e mai bine s` stai jos.B`rbatul o lu` de bra] [i o conduse spre fotoliu. – M` simt bine, bunicule! \[i retrase ea bra]ul iritat , dar se a[ez . – Acesta este ultimul mesaj pe care l-am primit de la mama ta,

explic` el.

114 NANY HERBERT



"Drag` tat`, citi ea, mintea mea este confuz` [i sunt disperat denefericit`. Tocmai am descoperit c` bunica mea era nebun`. {tiu c`mama a fost mereu iritabil` [i instabil`, dar acum sunt convins` c` emai mult decât atât. Mult mai rù! Cred c` [i ea va deveni nebun`.Pentru c` a mo[tenit nebunia de la mama ei, sunt sigur` c` mi-atransmis-o [i mie. N-ar fi trebuit s`-mi dai voie s` m` c`s`toresc, [tiindposibilele consecin]e. Acum, nu m` pot gândi decât la copilul meu [ila mo[tenirea pe care i-o las. Ar trebui s` a[tept ca Andrew s` se

\ntoarc`, dar nu pot."Catherine ridic` o privire bântuit` spre bunicul ei. – Ea… s-a sinucis?El d`du din cap aprobator. – Nimeni nu mi-a spus.Catherine se sim]ea amor]it`, incapabil` s` \n]eleag` adev`rata

\nc`rc`tur` a nout`]ilor pe care le aflase.

– Mi-am dat seama.Privirea ei c`zu din nou pe hârtie. – Nu e semnat . – A mai fost o foaie, dar cred c` am distrus-o. Nu [tiu nici eu de ce

am p`strat-o pe asta. – Dar de ce ]i-a scris? Unde era tata? |n plus, am \n]eles c` a murit aicEra pe punctul s` \ntoarc` scrisoarea, dar el i-o lu` din mân`. – A murit \ntr-adev`r aici. Aceasta este scrisoarea de explica]ie

Tat`l tù a trebuit s` plece undeva. – Desigur, murmur` ea, trecându-[i degetele prin p`r. Nu mai

gândesc limpede. Poate…poate c` deja lucreaz` [i \n mine…Se uit` la el, apoi \[i acoperi fa]a cu mâinile. – Copil , nu fi ridicol`! Acum cinci minute te sim]eai perfect!

Este rezultatul [ocului, dar m-am sim]it obligat s` \]i spun \n caz c`…|mi pare rù, draga mea. Sunt o brut` \ngrozitoare, dar tat`l tù ar fi

trebuit s` preia aceast` sarcin`, nu s` m` lase pe mine s`-]i spun.




– Mi-ar fi spus, dac` n-ar fi murit atât de repede, \l ap`r` ea, dar maitârziu se \ntreb` de ce evitase s`-i spun`.

Era destul de mare s` primeasc` o asemenea veste de la tat`l ei.Bunicul ei st`tea \n fotoliu \n fa]a ei, cu umerii pleca]i, iar lacrimile

\i curgeau \ncet pe obrajii rida]i.Catherine \ngenunche lâng` el. – Drag` bunicule! Ai p`strat povara acestui adev`r atâta vreme, dar

n-a fost vina ta. Ai f`cut bine c` mi-ai spus. S` fii sigur c` nu voi ave vreodat` copii. Este un risc prea mare.

– Ar fi trebuit s`-i spun mamei tale. – Poate ar fi insistat s` se c`s`toreasc . – |n acest caz, a[ fi putut s`-i spun tat lui t`u [i s` hot rasc`

\mpreun` dac` vor s` aib` o familie. – Ce rost mai are s` regre]i acum? \l cert ea. Sunt aici ca rezultat al

ne[tiin]ei lor, iar acum este timpul s` decid eu. Nu po]i face asta \nlocul meu.

– L-am \nvinov`]it mereu pe tat l t`u c` nu ]i-a spus. Dac` ai ficrescut aici, cu noi, ai fi aflat de mult.

– {tiu c` nu l-ai iertat niciodat c` m-a luat de aici, dar acesta eramotivul?

– Nu. Voiam s` stai cu noi pentru c` te iubeam. El putea avea al]icopii.

– |n]eleg.Catherine se str`duia s`-[i pun` ordine \n gânduri. – Nu trebuie s` o \nvinov`]e[ti pe bunica ta, Catherine. {i ea este o

victim` inocent . M-a l`sat mereu pe mine s` iau decizii [i nu cred c`s-a gândit vreodat` c` tu po]i fi afectat`.

– Nu m` gândeam s` o \nvinov`]esc. – Se simte mult mai bine. Poate c`, \n felul ei, chiar a uitat de mama

ta.

116 NANY HERBERT



– Nu a uitat. |mi poveste[te mereu despre copil`ria ei [i despre câtde mult i-a luat s`-[i revin` dup` moartea ei.

– Voiam s` spun c` a uitat modul \n care a murit. Am sf`tuit-o s`lase \n urm` toate amintirile nepl`cute. Nu trebuie s`-i spui ce ai aflat,altfel ar fi foarte afectat`. Poate ar distruge toate progresele de pân`acum.

– |mi dau seama. S-ar gândi numai la asta. Cum… cum s-a sinucismama?

– Vrei s` [tii acest lucru? \ntreb` el, p`rând foarte b`trân [i obosit.Nu i-ar fi nim`nui de folos s` afli, numai ]i-ar bântui imagina]ia.Ea \[i d`du seama c` l-ar fi durut foarte tare s` spun`. – Nu trebuie s`-mi spui, bunicule. Nu poate face nici o diferen]`,

\n acest moment al vie]ii mele.Oricum, ar fi preferat s` [tie. |n plus, imagina]ia ei lucra mai mult

pentru c` nu [tia, dar el p`rea s` nu fie con[tient de acest lucru.

– A[ vrea s` nu avem aceast petrecere de logodn` mâine. – Nu o putem contramanda, f`r` s` d`m un motiv bun, o\ntrerupse el cu fermitate. N-am p`strat secretul atâ]i ani, doar pentrua-l anun]a acum tuturor.

– Nu putem, desigur. Numai dac` nu ne vine \n minte o minciun`foarte bun`, iar eu nu m` pricep la minciuni. Spune-mi, cum ai reu[its` p`strezi secretul? Sinuciderea mamei mele, adic`. Un astfel de lucruse \ntinde mai repede decât un incendiu. Ar fi trebuit s` fie o anchet`.

– Nici unul dintre servitori nu a [tiut, explic` el. Fiica mea a muritbrusc, asta e tot. Pentru c` abia n`scuse, nu era nevoie de nici o alt`explica]ie. Doctorii [i asistentele sunt persoane discrete, iar medicullegist a \n]eles problema.

– Dar presa? – Singurul ziar care a tip`rit o [tire nu a dat nume.|ncetul cu \ncetul, b`trânul \[i revenea. Umerii i se \ndreptau [i

ochii i se limpezeau. Cât` hot`râre [i st`pânire de sine poseda! Cât de




mult \i luase s` construiasc` o fa]ad`! Era necesar, desigur, ca s`-[iascund` propria nefericire.

Cât de gre[it \l judecase! Timp de patruzeci de ani, tr`ise cu teamaunei posibile nebunii \n familie, ascunzând-o fa]` de lume.

– N-ar trebui s` existe un stigmat ata[at bolii psihice, spuse ea.Se poate vindeca la fel de u[or ca bolile fizice.

– Catherine, propui s` spunem tuturor? – Nu, dar ceea ce am spus e adev`rat.

– Nu cred c` exist` un tratament care s` garanteze c` bolile psihicenu se transmit ereditar. Ai aflat de un astfel de tratament? – Nu, dar nu am studiat aceast problem . – Draga mea, stigmatul \nc` r`mâne, oricâte tratamente ar ap`rea.Tân`ra oft`. – Mi-a[ dori s` stau de vorb` cu cineva. E[ti sigur c` Stephen nu

[tie? Doctorii ]in dosare ale pacien]ilor lor.

– Nu e aici de prea mult timp. Era [colar când mama ta a murit.Nu prea cred c` a avut timpul sau \nclina]ia s` scotoceasc` \n arhive. – Poate c` a aflat de la tat l lui Peter, insist ea.El cl`tin` din cap ner`bd`tor. Se \ntâmplase de mult, apoi

comportamentul bunicii ei nu l`sase loc de vreo suspiciune. Era sigur c` se putea baza pe ea s` p`streze \n continuare secretul.

Avea de ce s` fie sigur, \[i spuse ea dezam`git . Acum, era nevoits`-[i construiasc` [i ea o fa]ad`, destul de repede. Bunica ei va sim]ifoarte repede c` are ceva pe suflet, apoi va trebui s` dea ochii cu Mark[i mai urma [i petrecerea. {i Stephen, desigur. |n aceast` clip`, nucredea c` ar fi fost ceva mai consolator decât s`-i poat` spune.Era ciudat, dac` ]inea cont de rela]ia lor. Poate c` reprezenta o figur`patern` \n mintea ei deja atins` de boal`, \[i spuse ea cu triste]e.

Cum va putea s` ]in` a[a ceva secret, f`r` s` se tr`deze? |n afar` defuga de adev`r, nu putea decât s`-l \nfrunte, cum f`cuse bunicul ei.

Acum se \ndoia cu adev`rat c` este la fel de puternic . Desigur, prin

118 NANY HERBERT



venele ei curgea [i sângele bunicii ei, purtând cu el pericolul unei bolipsihice. Cel pu]in aflase, se consol` ea, ceea ce era mult mai bine decâsitua]ia \n care se aflase mama ei. Dac` mama ei ar fi [tiut, poate ar ff`cut ca bunica ei, l`sându-[i so]ul s` decid` \n privin]a unei eventualefamilii. Dar Catherine nu voia s` ri[te. O s`-[i poarte povara cât mai vesel` cu putin]` [i nu va perpetua acest pericol. Blestemul familiei valua sfâr[it cu ea.

Oare o s` poarte povara cu veselie? se \ntreb` ea. |n aceast` clip`,

nu putea sim]i nimic. Oare aceasta era Catherine Maitland, cea careasculta cu atâta calm o poveste care \i va schimba cursul \ntregii vie]|n timpul povestirii, sim]ise o oarecare curiozitate. Acum nu era nici[ocat`, nici \ngrozit`. Repeta doar: "o s` se termine cu mine".




Capitolul 9

Fotografia mare de pe masa din salonul bunicii ei i-ar fi pututapar]ine, dac` b`rbia ar fi fost mai fin` [i mai ascu]it`, \[i spuseCatherine. Astfel femeia din fotografie era mai frumoas`, maiinteresant`. Acum, ace[ti ochi zâmbitori p`reau c`-i caut` privirea, de

fiecare dat` când intra \n camer`.Gwen avea optsprezece ani când a fost f`cut` aceast` fotografie, \ispusese bunica ei. De[i mai erau multe fotografii, mari [i mici, aceastp`rea s` fie cea care o atr`gea cel mai mult, de când aflase istoriafamiliei. Sau poate de când cunoscuse cel mai mare secret al familieischeletul din dulapul bine \nchis. Aceast` fotografie era [i cea preferata bunicii ei. Ciudat era c` \ncepuse s` prind` via]` odat` cudescoperirea trecutului. Pân` atunci, fusese doar fotografia fiiceibunicii, Gwen. Nu p`ruse o persoan` real`.

– Catherine, mi se pare c`-]i face pl`cere s` te ui]i la aceastfotografie.

– Da, buni. Mi se pare atât de deschis`, de parc` ar vrea ca toat`lumea s`-i \mp`rt`[easc` bucuria. |n afar` de asem`narea fizic`, nucred c` am mo[tenit foarte mult de la ea.

– Ba da, chiar \n mai multe feluri. Nu te cunosc altfel decât

deschis`.



– Nici Stephen, nici bunicul nu ar fi de acord cu tine.Doar \ntreab`-i.

– |mi place s`-mi formez propriile p`reri, draga mea. Bunicului t`u\i face pl`cere s` te provoace, pentru c` are impresia c` sunte]i foarteasem`n`tori. Nu [tiu de ce o face Stephen.

Catherine ridic` din umeri, privind din nou fotografia mamei ei. – Era doar o copil , tân`r` [i f`r` griji, murmur` ea. Poate ]i se pare

ciudat, dar pân` de curând mi se p`rea imposibil s` m` gândesc la eaca fiind mama mea.

De curând \nsemna \n urm` cu dou` zile, se gândi ea, dar aveaimpresia c` trecuser` luni \ntregi de când aflase secretul care o ap`saatât de tare.

– A fost mereu a[a, Catherine. Nimic nu o sup`ra prea tare [i nuputea s` poarte pic`.

Dar \i purtase pic` tat`lui ei. Murise \nvinov`]indu-l c` nu-i spuseseceea ce fiica ei acum [tia. Cine ar fi considerat-o vinovat` pentru aceslucru?

Catherinei i se vorbise despre firea vesel` a mamei ei de multe ori,iar fotografiile din cas` demonstrau acest lucru. Nu era nici urm` demelancolie \n ace[ti ochi senini, nimic \n stare s`-i avertizeze pe p`rin]i[i pe so]ul ei c`-[i va lua via]a.

– Spuneai c` era mereu deschis`, buni. Era cumva [i agitat`?

B`trâna doamn` cl`tin` din cap. – Nu mai mult ca orice alt` tân`r`. Putea valsa prin camer`, dac`era foarte mul]umit` de ceva. Bucurie tinereasc`, fireasc`. De ce m`\ntrebi?

– F`r` nici un motiv, r`spunse Catherine cu o ridicare din umeri,sperând c` o va p`c`li pe bunica ei. Oamenii agita]i sunt uneori cutoane. Fie foarte sus, fie foarte jos, ca o barc` pe valuri.

– Am \ntâlnit astfel de oameni, dar Gwen era foarte echilibrat .




Tân`ra nu avusese ocazia s` \ntâlneasc` bolnavi psihic \n practicaf`cut` \n spital [i nici nu asistase la cursuri de moa[e. Cu toate acestea,Rene fusese specializat` \n \ngrijirea lùzelor, iar din manualele eiaflase c` uneori apar cazuri foarte rare de nebunie imediat dup`na[tere, cauzate de epuizarea din timpul travaliului. |n cazul lui Gwen,criza de nebunie putea s` fi fost cauzat` de [ocul afl`rii bolii de caresuferise bunica ei, de[i tat`l ei nu [tia de unde putuse afla.Spre deosebire de ea, \n cazul doamnei Arnold, crizele de isterie nuputeau fi cauzate decât de instabilitatea mental` transmis` genetic.

Catherine oft` f`r` s`-[i dea seama. Nu p`rea s` g`seasc` nici oinforma]ie care s`-i dea speran]e pentru viitor. Cursul evenimentelor indica destul de clar nebunia ereditar`.

– De ce oftezi, draga mea? – Cred c` sunt obosit , buni. – Nu m` mir`. Ai muncit foarte mult pentru preg`tirea acestei

petreceri.Muncise foarte mult ca s`-[i ]in` mintea ocupat`, \[i spuse tân`ra.

Asigurase parteneri de dans pentru cei care st teau pe margine, seasigurase c` nimeni nu era neglijat [i c` totul mergea de minune.|n plus, nu ratase nici un dans.

– Mi-a f`cut mare pl`cere s` m` ocup de ea, declar` ea, min]ind f`r`s` clipeasc`.

– Cu to]ii s-au sim]it minunat. Cynthia este foarte recunosc toare.Forma]ia pe care ai ales-o a fost foarte bun`. – |mi dau seama c` Cynthia ]i-a influen]at gusturile muzicale, glum

Catherine. Te pricepi din ce \n ce mai bine. – Vreau s`-l impresionez pe bunicul tù, draga mea. |n plus, verii

tì ne-au invitat s` facem o c`l`torie \n Canada. Fratele lui John seroag` de el de ani buni. La fel [i restul familiei.

– V` ve]i duce?

122 NANY HERBERT



– Dac` nu vrea s` mearg , m` voi duce singur`, declar` b`trânadoamn`. I-am spus deja acest lucru. |nainte insista c` nu sunt destulde puternic`, dar acum nu mai este adev`rat. {tii, draga mea, m`rturisiea \n [oapt`, mi-am recucerit toat` \ncrederea \n mine dup` discu]ia pecare am avut-o mai de mult. M-ai convins c` sunt la fel de s`n`toas` catoat` lumea. Nimeni nu m` mai poate convinge acum de contrariu.

– M` bucur foarte mult, buni. – }i-ar pl`cea s` vii cu mine, draga mea? Ai fost inclus` \n invita]ie

a[a c` po]i veni cu noi. – Nu te-a[ l`sa niciodat` s` c`l tore[ti singur`, buni, dar sunt sigur`c` bunicul arde de ner`bdare s`-[i vad` fratele. L-am auzit spunându-iacest lucru lui Mark, seara trecut`.

Bunica ei \[i c`p`tase \ncrederea \n sine, f`r` \ndoial`. |n urm` cucâteva luni, n-ar fi ie[it nici pe dealul din apropiere singur`, iar acumera preg`tit` pentru o c`l`torie \n Canada, singur` dac` era cazul.

Domni[oara Pringle n-ar crede niciodat` acest lucru. A[adar, oamenii\[i pot dep`[i propriile \nclina]ii, se gândi Catherine. Deoarece nuavusese niciodat` astfel de \nclina]ii spre instabilitate, poate c` eposibil s` nu fi mo[tenit instabilitatea mental`.

– De ce nu te duci mai devreme la culcare, draga mea? Nu-mi facepl`cere s` te v`d atât de obosit`.

– Nu-]i face probleme, buni. Ce s-a \ntâmplat cu jocul de [ah \naceast` sear`?

– John o s` coboare \n câteva minute. Mai are o scrisoare de scris. – |n acest caz, o s` m` duc s` fac o plimbare. O s` dorm mai bine,

dup` pu]in exerci]iu fizic. Avea nevoie de un exerci]iu foarte obositor, ca s` fie destul de

epuizat` [i s` doarm` lini[tit`. N-ar fi suportat s` urm`reasc` jocul de[ah al bunicilor ei. Nici n-ar fi avut destul` r`bdare s` citeasc`. {tia sprece s-ar \ndrepta mintea ei, dac` n-ar fi destul de obosit`. O s` vad` din

nou, iar [i iar, fragmente din scrisoarea mamei ei, apoi o s` se \ntrebe:




cum? Ca [i cum ar fi avut vreo importan]`! Dac` e destul de obosit`, os` doarm` lini[tit`, uitând de acest lucru. Uitând? Oare va mai fi vreodat` absent din mintea ei?

Mark o \ntâlni la ie[ire. – Te duci din nou la plimbare? o \ntreb` el.Ea d`du din cap, zâmbind. – Mi-a pl`cut mereu s` m` plimb, mai ales noaptea. – E[ti o fat` ciudat . Pare s`-]i fac` pl`cere s` te plimbi singur . – E adev`rat. |nainte s` plec la spital, obi[nuiam s` ies din cas` când

toat` lumea dormea, apoi s` m` plimb. Poate m` atr`gea lumina lunii,sau poate peisajul. Nu [tiu ce anume. Oricum, mergeam destul demult, astfel \ncât ajungeam la dealul din apropiere f`r` s`-mi dauseama.

– Cred c` e[ti dependent de exerci]iul fizic. Credeam c` vei fiobosit`, dup` seara trecut`. Nu cred c` ai stat dou` minute jos.

– M-am sim]it prea bine. – Nu sunt sigur c` te cred, draga mea var`, declar` el, privind-o

gânditor. Mie mi s-a p`rut c` e[ti pu]in distrat`. – Nu [tiu ce vrei s` spui, Mark. – S` nu crezi c` vreau s` m` amestec \n treburile tale, Catherine,

dar m` \ntrebam dac` nu te nelini[te[te ceva anume. De obicei e[tifoarte vesel`, \ntr-un mod firesc, dar asear` mi s-a p`rut c` te

str`duie[ti prea mult. Mi s-a p`rut o veselie for]at`. – Oh, doamne! oft ea. Crezi c` a mai observat cineva? – N-a[ crede. Cu to]ii erau ocupa]i s` se simt` cât mai bine, cu

excep]ia poate a bunicului t`u. Te urm`rea cu mare aten]ie, dup` cumam observat. Oh, la naiba! {tii ce simt pentru tine. Presupun c` deaceea am observat.

– |mi pare r`u, Mark.

– Ce te nelini[te[te, Catherine? Pot s` te ajut cu ceva?

124 NANY HERBERT



– Nu e nimic nou: bunicul vrea s` r`mân, iar eu vreau s`-mi g`sescceva de lucru. Nu vreau s` tr`iesc aici ca un parazit. Ne-am certat cu osear` \nainte, asta e tot.

Tân`ra se sim]ea obligat` s` ofere o explica]ie, oricât de fals` ar fip`rut.

– Credeam c` a luat leg`tura cu o agen]ie. – Se presupune c` a f`cut-o, iar eu am promis s` r`mân câteva

s`pt`mâni pân` când va g`si o \nso]itoare pentru buni. – De ce te nelini[te[ti? Nu v`d nici un motiv. – Nu te-ai s`turat niciodat` de lucrurile prea planificate? N-ai sim]i

nevoia de a face o schimbare? – {tii foarte bine c` am f`cut-o. Las`-m` s` te \nso]esc. Nu po]i ie[i

singur` la aceast` or`. O s`-mi iau haina.Catherine \ntinse mâna s`-l opreasc`. – Nu m` va r`pi nimeni \ntr-un loc atât de lini[tit. |n plus, nu sunt

sigur` c` vreau s` vii, spuse ea cu sinceritate. – Vrei s` spui c` preferi s` te duci singur`? – Nu e asta, dar ultima oar` când m-ai \nso]it… – |n]eleg, o privi el \n fa]`. Promit c` nu te mai sup`r. E bine?Ea d`du din cap aprobator. Poate ar fi mai bine s` aib` un \nso]itor.

S` mearg` singur` nu era suficient pentru a ]ine departe gândurilenepl`cute, \n timp ce o persoan` cu care s` stea de vorb` putea fi un

sprijin considerabil.Luna era \n al doilea p`trar [i lumina slab. Aveau amândoi lanternepentru urgen]e, de[i cerul era destul de luminos.

– M` \ntreb ce se spune despre cei n`scu]i \n zodia balan]ei, spuseCatherine \ncet, dup` ce c`utaser` constela]iile pe care le cuno[teau.

– Crezi toate acele prostii despre zodii? – Nu neap`rat, dar m-am amuzat destul de des citind horoscopul.

Urcar` panta dealului \n t`cere, apoi Mark spuse brusc:




– M` \ntreb dac` exist` ceva adev`r \n astrologie. M` gândescadesea c` tot ce ni se \ntâmpl` este predestinat.

– Crezi c` nu avem nici un control asupra destinului nostru? – Cu excep]ia unor limite foarte strânse, nu. – Nu sunt de acord, Mark. De ce ni s-a d`ruit liberul arbitru, dac`

nu pentru a lua decizii libere? – Nu po]i alege culoarea pielii tale sau pozi]ia satului \n care te

na[ti, nu?

– Nu, dar sunt multe alte lucruri \ntre care po]i alege. Binele [i rùl,drumul cel u[or sau cel greu. S` faci sau nu sacrificii [i a[a mai departeDac` facem alegerea gre[it`, nu putem da vina pe al]ii, chiar dac` nepare rù de noi.

– Presupun c` acum te referi la mine. – Nu m` gândeam la tine, Mark, [i nici la cineva anume.

Dac` ajungem la acest nivel, eu sunt cea care am ales s` vin aici. A[ f

putut refuza invita]ia bunicului. – |mi pare bine c` n-ai f`cut-o, Catherine. Chiar regre]i c` ai venit? – Nu neap`rat. {i nu sunt for]at s` stau, chiar dac` ar trebui,

deoarece simt anumite obliga]ii legate de buni. – Chiar sim]i? – Nu [tiu, de aici apare nemul]umirea mea. La fel [i cu tine, Mark.

Ai ales s` te c`s`tore[ti, apoi ai fost \n[elat. Ai ales s` nu divor]ezi.Chiar crezi c` era predestinat?

– Ar fi putut fi, pentru binele bìe]ilor. – Dar este \n continuare alegerea ta. – Dar ce p`rere ai despre bolile ereditare? \ntreb` el, dup` câteva

clipe de gândire. P`catele p`rin]ilor, [tii bine. Bolile venerice, nebunia,ca [i toate celelalte.

– Nu [tiu, r`spunse Catherine \ncet. A[ vrea s` fi [tiut, dar nimeninu de]ine toate r`spunsurile. Am atât de pu]in` \n]elepciune pe care

s` m` bazez, dar am credin]`. Sau cel pu]in sper c` am, adùg` ea

126 NANY HERBERT



repede. Credeam c` ai venit s` m` \nvesele[ti, Mark, dar v`d c` vorbimdespre subiecte sumbre.

– Tu ai \nceput, \i aminti el, cu \ntreb`rile despre horoscop. Avea dreptate, se gândi ea iritat , dar \n nici un caz nu inten]ionase

s` ajung` la subiectul eredit`]ii. La \nceput, \[i spusese c` nu mo[tenisenimic de la bunica ei [i \[i dorise s`-i fi transmis o parte din talentulmuzical. Dar acum era \nsp`imântat` de orice alt` mo[tenire ar fiprimit.

Pentru c` nu reu[ea deloc s` adoarm` noaptea urm`toare,Catherine se strecur` \ncet afar` din cas`. Se sim]ea plin` de energie [idestul de bine dispus`, bucuroas` s` reia acest obicei pe care \l avusesedin copil`rie. Cum ar fi fost de uimit bunicul ei dac` ar fi \ntâlnit-o.Bunica ei era deja la culcare, dar domnul Arnold r`m`sese \nbibliotec`, se vedea dup` lumina de sub u[`. Nu [i-l putea imaginaplimbându-se sub stelele sclipitoare, sau pierzând somn pre]ios

gândindu-se la viitor. Chiar azi o certase pentru solemnitatea ei. – Pentru numele lui Dumnezeu, copil`, \nvesele[te-te.Dac` bunica ta o s` te vad` astfel, va ghici c` [tii ceva.

– Dar [tiu ceva, bunicule, [i nu e ceva care poate fi l`sat deoparteatât de u[or. N-ar fi trebuit s`-mi spui, dac` voiai s` nu m` gândesc [is` m` \ngrijorez.

– Nu ]i-am spus ca s` te \ngrijorezi, o asigurase el cu blânde]e.Te rog s` te str`duie[ti s`-]i aduci aminte: ast`zi este ziua de care ieri]i-a fost team`.

E un b`trân ipocrit, \[i spuse ea acum, \ncepând deja s` se\ndoiasc` de motivele pe care le invocase. Dac` ar fi inten]ionat cuadev`rat s` se c`s`toreasc`, ar fi fost de \n]eles. Poate c` era doar r`zbun`tor, \ncercând s`-[i ia revan[a \n fa]a tat`lui ei, pentru c` odusese departe de el. Oare oamenii pot purta pic` unul altuia timp dedou`zeci de ani? Pe de alt` parte, era posibil ca suspiciunile fa]` de

motivele lui s` apar` \n mintea ei deja atins` de boal`. Ar [ti dac` ar fi




a[a? Nu se spune c` nebunii se cred s`n`to[i [i-i b`nuiesc de nebuniepe cei din jur?

Starea de spirit pozitiv` o p`r`si, când \ncepu s` se gândeasc` la viitor. O persoan` nebun` cel pu]in nu-[i d` seama c` este bolnav` [inu tr`ie[te cu teama c` va \nnebuni \ntr-o zi. Oare este posibil s` temen]ii sub control? Catherine hot`r\ c` e posibil, iar ea va face exactacest lucru. S` stea degeaba, temându-se de o viitoare criz`, nu e decâtcea mai bun` cale s` o provoace. Singura alternativ` era s` fie atât de

absorbit` de ceea ce face, \ncât s` nu mai aib` timp s` se gândeasc`. Aceasta \nsemna s` \l oblige pe bunicul ei s` g`seasc` o \nso]itoarepentru bunica ei, iar ea s`-[i g`seasc` de lucru.

Oare e ceva ciudat \n leg`tur` cu ea? se \ntreb` tân`ra,amintindu-[i plimbarea din seara trecut`. Era ciudat s` se bucure deplimb`rile nocturne pe care le f`cea singur`, a[a cum sugerase v`rul ei?Nimeni n-ar fi considerat-o pustnic`, pentru c` \i f`cea pl`cere s` fie cu

al]i oameni. Ajunse \n vârful dealului f`r` s`-[i dea seama, cufundat` \n gânduri.F`r` s` fie con[tient` de acest lucru, ajunsese pe drumul care \nconjuradealul, privind doar rareori cerul pres`rat cu stele. O ma[in` seapropie din spate, oprind aproape de ea, dar n-o observ`.

– Catherine!Se opri brusc, auzindu-se strigat`. – Ce faci aici la ora asta? \ntreb` Stephen, coborând din ma[in` [i

apropiindu-se de ea. – Am ie[it s` m` plimb. Nu pot s` dorm. – Dar e trei diminea]a! protest el, [i e[ti la mile dep`rtare de cas .

Nu vrei s` mergi spre cas`? Abia acum tân`ra deveni con[tient` de locul \n care se afla. – Nu mi-am dat seama c` am ajuns atât de departe, murmur` ea,

vocea ei p`rând c` vine de la mare dep`rtare.

El o privi cu aten]ie \n lumina slab`. Vorbea ca o somnambul`.

128 NANY HERBERT



– {tii unde te afli? – Desigur. Am pornit spre deal din gr`din . Cred c` am ajuns pe

acest drum f`r` s` fiu atent`, explic` ea, ar`tând drumul cu un semn vag.

Mergea probabil de mult timp, pentru c` era destul de departe decas`, \[i spuse Stephen. Probabil c` era deja epuizat`. Puse un bra] \n jurul umerilor ei [i o trase spre ma[in .

– Urc`, Catherine.

– Dar am ie[it la o plimbare, Stephen, protest ea, l`sându-se\mpins` u[or pe scaunul din dreapta, \n timp ce el \i aranja picioarele. A[ prefera s` m` \ntorc la fel cum am venit.

– De ce nu \mi faci pl`cerea s` accep]i s` te duc acas`? suger` el cublânde]e. Cred c` ai ajuns mai departe decât inten]ionai. E u[or s` facigre[eli pe \ntuneric.

B`rbatul \nchise portiera [i se a[ez` la volan.

– Stephen, nu poate fi ora trei. Nu sunt afar` din cas` de patru ore.Cred c` ai gre[it. V`zându-i ceasul de la \ncheietur , Stephen \l puse [i pe al lui lâng`

el [i \i atrase aten]ia asupra lor. Ar`tau amândou` aceea[i or`: trei [icinci.

|nainte s` porneasc` ma[ina, privirea lui trecu peste ochii ei pe jum`tate \nchi[i [i peste umerii c`zu]i.

– Biata copil ! murmur` el. – Ce ai spus, Stephen? – Nimic important. Gândeam cu voce tare. – Mi-a spus "biata copil`" spuse ea cu repro[, dar f`r` sup`rarea ei

obi[nuit`. – Ar`]i atât de obosit , \ncerc` el s` explice. De ce nu te la[i pe

spate \n scaun [i s` \ncerci s` dormi? Avem de mers o jum`tate de or`.Nu se poate merge mai repede pe aceste drumuri.

– Nu cred c` vreau s` dorm, dar \]i mul]umesc pentru ofert .




Oare ce se \ntâmplase de ar`ta atât de fragil`? Nu putea fi vorbadoar de oboseal`. Era sigur c` avea leg`tur` cu arogantul ei bunic.

|i lu` mâna cu degete lungi [i sub]iri. Spre surprinderea lui, nu[i-o retrase ci, dimpotriv`, \[i odihni capul pe um`rul lui. Cu mare\ndr`zneal`, f`r` s`-i dea drumul la mân`, b`rbatul \i cuprinse umeriicu bra]ul.

F`r` s` respire aproape, de team` s` nu o deranjeze, savur` aceast`clip` nesperat`. Cât de des \[i dorise s` o ]in` \n bra]e! Dar nu p`ruse

niciodat` posibil. Mereu se lovise de barierele suspiciunii [i a tensiunidintre ei. Nu avea nici o iluzie nici acum. Ceva se \ntâmplase care otulburase foarte profund, coborând barierele, dar vor fi ridicate la loc,destul de repede.

– De ce nu po]i s` dormi? \ntreb` el. – Din cauza gândurilor. – Bunicul t`u a spus ceva care te-a sup`rat?

– Ai ghicit. Acum trebuie s` am grij`, \[i spuse el. De obicei, acesta erasubiectul care \i f`cea s` se certe.

– M` a[tept s` ai deja câteva posturi \n vedere. – Mi-a[ dori s` fie a[a. Bunicul nu reu[e[te s` g`seasc` o \nso]itoare

pentru bunica. – Dar nu are nevoie. – Eu cred c` are, Stephen. E mereu singur`, când el este plecat de

acas`. E cam prea b`trân` s` se poat` descurca singur`. – Cred c` o subestimezi. Am fost surprins de \ncrederea de care d`

dovad` \n ultimul timp. Domni[oara Pringle a avut probabil un efectfoarte deprimant asupra ei.

Era foarte uimit [i \ncântat s` o aud` râzând. – Nu cred c` ai fost mai surprins decât mine.|i povesti apoi despre inten]ia bunicii ei s` plece \n Canada,

singur`, dac` so]ul ei refuza s` o \nso]easc`.

130 NANY HERBERT



Stephen râse [i el. – Iar tu ai \ndr`zneala s`-mi spui c` are nevoie de o \nso]itoare!

Nu ar p`]i nimic nici dac` ai pleca mâine. – Poate ai dreptate, dar am promis s` stau pân` la sosirea

\nso]itoarei. |l [tii foarte bine pe bunicul. O s` se foloseasc` deafec]iunea pe care o am pentru ea, f`cându-m` s` m` simt vinovat`.

El aproape spuse din nou "biata Catherine", dar se opri la timp. – A[a este, r`spunse doctorul \n cele din urm`. E un b`rbat hot rât.

Nu cred c` am avut vreodat` \ncredere deplin` \n el. – Ai dreptate, spuse ea, la fel credea [i mama. Dar am fost prea

\nc`p`]ânat` ca s` v` ascult.Bra]ul lui se crisp` imperceptibil. – Dac` se hot`r`sc s` fac` acea excursie \n Canada, vrei s` te duci

cu ei? – Nu, dac` se duce [i el. – Ai putea g`si ceva de lucru \n acest timp. – M` \ndoiesc. O s` m` fac` \n vreun fel s` promit c` voi a[tepta

\ntoarcerea lor.B`rbatul p`ru s` aud` o not` de am`r`ciune \n vocea ei. De ce

oare? se \ntreb` el. B`trânul o avea cu ceva la mân`? P`rea aproapeimposibil, dar aceast` femeie nu sem`na cu Catherine, cea pe care\nv`]ase s` o cunoasc` [i s` o iubeasc`.

– De ce nu-]i iei o slujb` cu jum tate de norm`, Catherine? S` fii voluntar , dac` vrei. O s` po]i avea grij de bunica ta [i s`-]i vezi [i depropria via]`.

Figura tinerei se lumin` imediat. – E o idee minunat`! Nu-mi vine s` cred c` nu m-am gândit la

aceast` solu]ie.Se ridic` s`-l priveasc`, apoi se l`s` din nou pe spate,

sprijinindu-se de el.




– Dar nu sunt destule spitale \n apropiere care s` aib` posturi cu jum`tate de norm`.

– Ce p`rere ai despre cel mic din Overdale? |ntr-adev`r, este unspital geriatric, dar au mereu nevoie de personal.

– Desigur, se \ntoarse ea s`-l priveasc`. Uitasem de spitalul acesta.Nu-mi vine s` cred c` nu m-am gândit pân` acum. Ar fi trebuit s`-misugerezi mai de mult.

El ar fi putut r`spunde c`, \n urm` cu foarte pu]in timp, i-ar fi spus

s` nu se amestece \n treburile ei. |n schimb, se aplec` spre ea [i os`rut`, \ntâi cu blânde]e, apoi cu pasiune crescând`, pe m`sur` cesim]i r`spunsul ei.

Când se desprinse cu greu, o auzi [optind: – Oh, Stephen! – Catherine, draga mea!|i mângâie cu un deget linia maxilarului, apoi \i ridic` fa]a spre el.

Buzele lor se unir` din nou, iar doctorul se sim]i cuprins de un val detandre]e care \l cople[i. – De mai mult de un an, visez s` fac asta, m`rturisi el. – Iar eu credeam e[ti \ndr`gostit de mama. Ce ciudat s`-mi dau

seama c` m` plângeam c` te amesteci \n treburile mele, [opti ea. – Credeai c` sunt \ndr`gostit de Rene? tres`ri el, foarte surprins. – Da. Nici m`car nu-mi pl`ceai foarte mult. Abia acum \ncep s`-mi

dau seama c` de fapt eram geloas` pe ea. Nu \n mod con[tient,desigur, [i de aceea m` r`zbunam [i pe tine.

– Eu credeam c` e[ti \ndr`gostit` de Peter. – M-am convins singur` c` sunt, recunoscu tân`ra cu nepl`cere,

dar dup` acel [oc, v`zându-l \mpreun` cu Cynthia, mi-am dat seama c`m` \n[elam. Nu \nsemna nimic pentru mine. Poate c` m-am \ndreptatspre el pentru c` te credeam \ndr`gostit de mama, ad`ug` ea dup` oclip` de t`cere.

– Se poate s` fi fost.

132 NANY HERBERT



Brusc, Catherine \n]epeni \n bra]ele lui [i murmur`: – Mama! Oh, doamne, propria mea mam`!Se ridic` repede, iar când el \ncerc` s` o prind` din nou \n bra]e, \l

\mpinse, evitându-i privirea. – Catherine, n-a existat nimic \ntre mine [i mama ta. Eram doar

prieteni.Tân`ra r`mase \n aceea[i pozi]ie, respirând adânc, \ncercând s`-[i

recapete controlul. Stephen \ncerc` s`-i ia mâna, dar ea \l respinse.

– Trebuie s` m` crezi, insist el.Catherine se \ntoarse spre el [i [opti: – Te cred… Apoi \i \ntoarse din nou spatele. – Atunci, de ce…? – Nu m` \ntreba, te rog. Nu pot s`-]i spun…B`rbatul o \ntoarse spre el cu blânde]e [i, când obrajii lor se

atinser`, sim]i c` ai ei erau uzi de lacrimi. – Catherine! Iubita mea, ce s-a \ntâmplat?Tân`ra \[i lu` fa]a \n mâini [i \ncepu s` plâng`. – Spune-mi, te rog, o implor` el.Ea [opti printre suspine: – Nu pot. Nu m` \ntreba.O ]inu \n bra]e cu tandre]e, ca pe un copil, \ntrebându-se dac` mai

plânsese vreodat` atât de amar. B`trânul acela \ngrozitor, \[i spuse el,cl`tinând din cap, numai el putea fi de vin`. Oare ce putuse s`-i spun`de o sup`rase atât de tare?

"Mama mea" murmurase ea, cu atâta intensitate. La care mam` sereferise? La Rene, sau la cea care zâmbea \n fotografiile \ncadrate \rame scumpe \n Creston Hall? Desigur, era vorba despre mama eiadev`rat`. Era sigur. Ce [tia despre iubita fiic` a doamnei Arnold,Gwen? B`trânul nu vorbea niciodat` despre ea, \[i aminti el cu

sup`rare. Parc` nici n-ar fi fost fiica lui, ipocritul cu dou` fe]e.




B`trâna doamn` o pomenea des, uneori de fa]` cu so]ul ei, dar acestar`mânea impasibil.

|mi amintea c` auzise c` murise la na[tere. Avusese hemoragiedup` ce n`scuse? se \ntreb` medicul. Probabil. Sau f`cuse o embolie. Avea mai pu]in de dou`zeci de ani, \i spusese doamna Arnold curegret. Biata fat`, cl`tin` din cap Stephen, bra]ele lui cuprinzândprotector silueta fragil` din bra]e.

Suspinele ei deveneau mai rare, iar \n cele din urm` se \ndrept`,

\ntinzându-i batista ud`, lumina din ma[in` dezv`luind privirea plin`de regret. – |mi pare r`u, Stephen, oft Catherine. Nu m-am mai f`cut

niciodat` de râs \n asemenea hal. Cred c` te-am \necat \n lacrimi. – Mul]umesc, f`cu el o grimas`, recuperându-[i batista. E[ti gata de

plecare?Ea d`du din cap cu gravitate, iar Stephen porni ma[ina.

R`maser` t`cu]i restul drumului, pân` \n apropiere de Creston Hall. – Las`-m` la poart , te rog. Nu vreau s`-mi deranjez bunicii. – Ai vrea s`-mi spui despre ce este vorba? \ntreb` el din nou, când

oprir` \n fa]a por]ii.Ea cl`tin` din cap. – Te rog s` nu m` presezi. Poate o s`-]i spun, la un moment dat,

r`spunse tân`ra cu voce tremur`toare. Dar nu acum… – Cum r`mâne cu slujba cu jum`tate de norm`? Ar fi o mi[care

foarte bun` din partea ta. Ar fi bine [i pentru tine, dar [i pentru b`trâniidin spital.

Mâna ei deschise portiera, iar lumina se r`spândi din nou \ninterior.

– Da, da, d`du ea din cap cu ner`bdare, deja cu spatele la el. O s`m` ocup cât de curând. Mâine diminea]`.

– Azi-diminea]`, draga mea, o corect el. |mi promi]i c` nu vei

amâna?

134 NANY HERBERT



– Promit, se \ntoarse ea spre el. Tu \mi promi]i ceva? – Dac` pot. – Po]i. Te rog s` nu vii \n vizit` mai devreme decât \n ziua \n care

obi[nuie[ti s` vii. Nu vreau ca bunicul s` afle c` am fost cu tine \naceast` noapte. O s` cread` c` e ciudat.

– A[ putea veni dac` nu este acas`. – Buni i-ar spune, iar acest lucru i-ar p`rea suspicios.B`rbatul se \ncrunt`.

– Nu te pot convinge \n nici un fel. Bine. Vino pu]in.|ntinse mâna [i o trase spre el, s`rutând-o cu blânde]e. – Te iubesc, Catherine, spuse el. N-am sim]it pentru nimeni ce simt

pentru tine. Am crezut c` nu voi avea vreodat` [ansa s` \]i spun. – {i eu te iubesc, Stephen, replic` ea cu gravitate. Vocea ei era r`gu[it` [i ochii aveau o privire pierdut`. B`rbatul ar fi

vrut s` o ia din nou \n bra]e [i s` o consoleze, pentru c` p`rea foartenefericit`. Dar era clar c` vrea s` plece. E foarte târziu, \[i spuse el cuun oftat. Curând va veni timpul pentru consulta]iile de diminea]`.

– Noapte bun , draga mea, [opti el \n cele din urm`, urm`rind-ocu ochi \ntreb`tori.




Capitolul 10

Catherine abia putu s` ridice capul diminea]a urm`toare, cândmenajera \i aduse ceaiul de diminea]`. |[i umbri ochii cu mâna [i privi\n sus la ea.

– Eh, domni[oar`, mai bine mai sta]i \n pat, altfel doamna o s`

cread` c` a]i avut o noapte de petrecere, chiar dac` e sau nu a[a. – Nu-]i face probleme, Nelly. O s` fiu gata pentru micul dejun, cutoate c` m-am culcat foarte târziu.

– Da, mi-am dat eu seama. Dac` a[ fi \n locul dumneavoastr`, osf`tui femeia, mi-a[ preg`ti o minciun` bun`.

Evenimentele din noaptea trecut` \i trecur` repede prin minte.Plimbarea pe deal \i ap`ru ca un co[mar, \mpreun` cu toate gândurilesumbre care \i trecuser` prin minte, referitoare la instabilitateamental`. Nu avusese niciodat` de-a face cu bolnavii mental, dar auzisemulte pove[ti de la asistentele care \ngrijiser` astfel de bolnavi.Unele erau \nduio[`toare, altele de-a dreptul \ngrozitoare. Acum, lalumina zilei, era convins` c` exagerase. Pe deal \ns`, singur` sublumina argintie a lunii, mai ales \n starea de spirit pesimist` care ocople[ise, fusese gata s` cread` orice poveste fantastic`.

Când Stephen ap`ruse lâng` ea, co[marul \ncetase. Nu cu mult

timp \n urm` se gândise la el ca la un tat`, dorindu-[i s`-i poat` povesti



totul. Ar fi vrut s`-i \mp`rt`[easc` grijile ei [i s` fie consolat`.Ce contrast cu atitudinea ei trecut`! Când ap`ruse pe nea[teptate,\ncercând s` o calmeze, plânsese pe um`rul lui. |[i aminti cu claritatesiguran]a care o cople[ise \n bra]ele lui, puterea calm` pe care i-otransmisese. |[i d`duse atunci seama c` \l iube[te, chiar \nainte s` os`rute.

|nchise ochii strâns, sim]ind din nou \mbr`]i[area lui [i uitând decea[ca de ceai. Ce blând era! Nu avea nici cea mai mic` \ndoial` c` o

iubea la fel de mult. Dragul ei Stephen! De ce nu-[i d`duse seama maidemult c` este \ndr`gostit` de el? Probabil c` aceast` cunoa[tere n-ar fi\mpiedicat revela]iile bunicului ei. Mai degrab` le-ar fi precipitatDar nu poate s` renun]e la dragostea ei, nu poate!

Se \ntoarse cu fa]a \n jos, lovind perna cu disperare, mu[cându-[ibuzele s` le \mpiedice s` tremure [i \ncercând s` opreasc` lacrimilestupide [i inutile care \ncepuser` s`-i curg` pe obraji. Nu mai trebuie

s` plâng`, hot`r\ ea. Lacrimile sunt pentru cei slabi. Trebuie s` fieputernic`. Trebuie s` reziste tenta]iei de a iubi [i a fi iubit` [i s` lasetara familiei s` fie [tears`.

Nimic nu trebuie s` rezulte din dragostea pentru Stephen.Trebuie s` \nfrunte acest adev`r. Pacea nu poate rezulta decât dinacceptarea adev`rului.

Se ridic` [i se \mbr`c` repede, \ntrebându-se cum \l va privi peStephen data viitoare când vor fi fa]` \n fa]`. Cum ar putea s` negedragostea dintre ei, dup` ce se \ntâmplase noaptea trecut`? N-ar fitrebuit s` recunoasc` niciodat`. Acum, va trebui s` nege, f`r` s`-i spun`adev`rul. Oricum, cine ar vrea s` ia de so]ie o femeie care se teme s`aib` copii? Dar trebuia s` fie con[tient` c` Stephen putea fi un astfel deb`rbat. E foarte capabil s` fac` sacrificii, dar ea nu-i va permite.

Observ` cea[ca de ceai uitat` [i o ridic` spre buze, gustând din ceai.Era oribil, amar. A[a p`rea s` fie via]a ei \n ultimele zile, amar` [i dur`

Dar nu putea decât s` o accepte a[a cum e.




Nu o poate respinge, a[a cum f`cuse mama ei.Ridic` fotografia lui Gwen, care se afla pe m`su]a de toalet`.

P`rea mai grav` decât \n cea care-i pl`cea foarte mult bunicii ei.Privirea ei p`rea \ntreb`toare, iar fiica ei r`spunse de asemenea cu o\ntrebare. De ce ai f`cut-o? Dup` ce mi-ai dat na[tere, r`ul era dejaf`cut. De ce n-ai r`mas [i s` prive[ti adev`rul \n fa]`, \mpreun` cumine? R`spunsul era clar. Nu fusese responsabil` de propriile ac]iuni.{ocul \i tulburase mintea.

Fotografia lui Rene era de asemenea acolo, \mpreun` cu cea atat`lui ei. |n trecut, n-ar fi acceptat nici o urm` de sentimentalism.Dar acum s`rut` cu blânde]e fotografia mamei ei vitrege. Cel pu]innelini[tile lui Rene luaser` sfâr[it. Oare ar trebui s` \l \nvinov`]easc` petat`l ei pentru c` nu-i spusese adev`rul? N-ar fi schimbat nimic.Mângâie cu un deget geamul fotografiei, privind lung figura lui.Tres`ri brusc, amintindu-[i c` nu se rugase seara trecut`. De fapt, nuse rugase de dou` zile. Adâncindu-se \n autocomp`timire, uitase s` seroage pentru binele lumii, a[a cum fusese \nv`]at` toat` via]a ei.La urma urmei, problemele ei erau microscopice, dac` se gândea latoate nenorocirile din lume. Poate c` \i va fi mai u[or s` se deta[eze deproblemele ei, dup` o vreme.

Se l`s` \n genunchi, \ncepând s` se roage. De acest` dat`, \l incluse[i pe Stephen \n rug`ciunile ei.

Bunicul ei ridic` privirea când o v`zu intrând, \ntâmpinând-o cu unzâmbet. – Ai \ntârziat, copil . Ar fi trebuit s` te treze[ti mai devreme. – Am f`cut o plimbare destul de lung` noaptea trecut , r`spunse

ea. – {tiu. Te-am auzit când ai plecat, apoi te-am a[teptat pân` la

miezul nop]ii. La ce or` te-ai \ntors?

– Nu-mi aduc aminte. Sper c` nu te-am deranjat.

138 NANY HERBERT



– Ai fi aflat dac` m-ai fi deranjat, replic` el. M` duc la culcare s`dorm, nu s` fiu deranjat de plimb`re]ii nocturni.

– Mi-ar pl`cea s` pot dormi la fel de bine ca tine, declar` ea cucalm. De aceea am ie[it la plimbare, ca s` obosesc [i s` pot adormi.

– |mi repro[ezi ceva? – Ar fi o pierdere de timp. M` vezi cumva bântuind noaptea,

frângându-mi mâinile [i plângându-m`, ca Macbeth: "Bunicul a omorâsomnul!"? Desigur, asta ai fi f`cut.

El o privi cu aten]ie, apoi plec` privirea. Oare avea con[tiin]a\nc`rcat`? se \ntreb` ea. Cu toate acestea, nu a f`cut nimic gre[it. – E[ti palid`, observ` b trânul. Ai plâns.Ea ridic` din umeri. – Majoritatea femeilor plâng cel pu]in o dat \n via]`, oricât de dure

ar fi. Plâng pentru speran]ele lor pierdute, pentru copiii nen`scu]i.Chiar dac` \ncercase s`-[i ascund` am`r`ciunea, aceasta r`zb`tea

din cuvintele ei. – De ce m-ai a[teptat? \ncerc` ea s` schimbe subiectul. – Voiam s`-]i vorbesc. Eu [i bunica ta am hot rât s` plec`m \n

Canada. – M` bucur. {tiu c` v` dorea]i acest lucru. – Ar fi bine s` vii cu noi. – Nu, bunicule, voi r`mâne aici. – De unde [tiu c` te voi mai g`si acas` când m` \ntorc? – Nu ai de unde, din moment ce nu sunt prizonier` aici. – Catherine! Ce lucru crud ai putut spune! oft el. Nu pot face

nimic s` te \mpiedic s` pleci \n c`utarea unui post. O s` te plictise[tiaici, de una singur`.

– Dar am promis s` stau pân` când vei g`si o \nso]itoare pentrubunica. Ai uitat?

– Nu, dar am crezut c` te-ai s turat de a[teptat. Mi-a fost team` c`

vei fugi, date fiind ultimele lucruri pe care le-ai aflat.




– Po]i s` fugi de tine? Problema mea m` va urm`ri mereu. – A[ fi vrut s` vii cu mine, insist` el, sup`rat. – O s` iau o slujb` \n apropiere, \i explic` ea. Cred c` au probleme

de personal la spitalul din Overdale. O s`-mi pot uita nefericirea maiu[or \ntr-un spital, decât c`l`torind \n jurul lumii [i \ntâlnind omul]ime de strìni.

E[ti foarte neiert`toare, amintindu-i mereu de problemele tale, secert` ea. Desigur, ai ajuns s` \i repro[ezi un lucru \n care nu are nici o

vin`. – Cred c` ai planificat acest lucru, \i repro[` b trânul. – Nu am f`cut-o, bunicule. M-am gândit noaptea trecut . Ca s` fiu

mai precis`, spre ora patru diminea]a. Când vre]i s` pleca]i? – Cu primul avion la care g`sim locuri libere, a[adar vei avea

destule de f`cut \ntre timp, ajutând-o pe bunica ta s` se preg`teasc`. – {i nu am timp s` vorbesc despre astfel de prostii, cum ar fi

cùtarea unui loc de munc`, nu-i a[a, bunicule? \l tachin` Catherine,râzând pentru prima oar` dup` aflarea [ocantelor adev`ruri.Fu o s`pt`mân` foarte plin` [i care trecu repede, \nainte de a-l

vedea din nou pe Stephen. Pentru c` avusese multe de f`cut, nu seputuse gândi la problemele ei. Mai pu]in noaptea, când \ncerca s` evites` se gândeasc`, citind povestiri poli]iste pân` când adormea cu cartea\n mân`.

Bunica ei era foarte vesel`. – |mi pare rù c` nepoata mea nu ne \nso]e[te, \i spuse ea lui

Stephen, dar m` voi bucura de aceast` excursie. Sunt sigur`, de dataasta.

– Dar nu v-au pl`cut celelalte excursii \n strìn`tate? – Presupun c` da, recunoscu ea, dar am avut mereu o asistent sau

o \nso]itoare cu mine. "Nu trebuie s` face]i asta, doamn` Arnold, o s` v` obosi]i prea tare" sau "E timpul s` v` odihni]i", \mi spuneau mereu,

chiar \n clipa \n care speram c` au uitat. Ca [i cum a[ fi fost un copil.

140 NANY HERBERT



– Dar v` sim]i]i mult mai bine acum, spuse Stephen, aruncând oprivire furi[` spre Catherine.

– Nu mai am nevoie de o \nso]itoare, nu-i a[a, Stephen? A[ vreas`-l conving [i pe John de acest lucru.

– Alice, o \nso]itoare nu este o sor` medical`, \i spuse so]ul ei, iritat.Nu m-a[ sim]i liber s` plec atât de des de acas`, [tiind c` e[ti singur`.

– Dac` ai fi bolnav sau neputincios, oricum n-ai putea s` pleci,replic` so]ia lui. Nu \n]eleg de ce afacerile tale trebuie s` fie mai

importante decât via]a de familie, mai ales la vârsta ta?Bravo, buni! o aplaud` Catherine \n gând, plin` de admira]ie.Dac` va continua a[a, p`rerea lui Stephen va fi deplin justificat`.

– Draga mea, s` discut m despre aceste lucruri la \ntoarcere,suger` domnul Arnold cu blânde]e. Catherine va fi \n continuare aiciad`ug` el, aruncând o privire sever` spre nepoata lui.

Repro[ul lui t`cut era evident, de fiecare dat` când i se adresa.

– E un semn de egoism s` depindem mereu de ea, declar` bunicaei. Nu mi-ar pl`cea nimic mai mult decât s` locuiasc` aici, \mpreun` cunoi, dar are propria via]` de tr`it. John, când ne vom \ntoarce, sper c`te voi fi convins s` fii rezonabil [i s` te retragi din afaceri. Nu mai vreas` lucrezi nici m`car cu jum`tate de norm`. Astfel, vom putea s` ie[im\mpreun` [i s` ne bucur`m de via]`.

So]ul ei p`ru foarte surprins, dar r`spunse doar: – S` a[tept`m… s` vedem… – Cred c` ai dreptate \n ce o prive[te pe bunica, murmur`

Catherine când \l conduse pe Stephen.El zâmbi aprobator. – Acum, nu mai trebuie s` sim]i c` o ai pe con[tiin] . Ai contactat

deja spitalul?Catherine cl`tin` din cap.

– Am fost prea ocupat cu preg`tirile pentru plecarea bunicilor

mei. Câte lucruri vrea s` ia bunica! Nu-mi dau seama cum va reu[i




Tot felul de cadouri pentru rude despre care nu aveam nici cea maimic` idee c` exist`.

– Ai intrat destul de târziu \n familie, \i aminti Stephen. Am auzidespre plecarea \n Canada la banc`, zâmbi el, privind-o cu aten]ie.Draga mea, te sim]i mai bine? Am dorit atât de mult s` vin s` te v`d, dam-ai f`cut s` promit c` voi sta departe.

– Desigur. Nu se vede?El f`cu un pas \napoi, ca [i cum ar fi vrut s` o vad` mai bine.

– Nu v`d urme de lacrimi, recunoscu b`rbatul, dar nu-mi placepaloarea fe]ei tale. Ai sl`bit. Poate c` te face s` ar`]i mai frumoas` caniciodat`, chiar mai interesant`, dac` este posibil, dar nu e pe gustulmeu.

– Stephen! exclam` ea, \mbujorându-se la auzul complimentuluiamestecat, m` for]ezi.

– Nu spune prostii, r`spunse el, tr`gând-o spre el, dar ea cl`tin`

din cap [i se retrase. Ce s-a \ntâmplat, draga mea? Nu voiam decât s` ts`rut de r`mas-bun. – Este vorba despre… [tii, bunicul, murmur` ea ezitant.

El… nu-i va face pl`cere. – Nu e treaba lui! exclam` Stephen aproape furios. Uite, o s` m`

\ntorc s`-i spun c` ne vom c`s`tori. – Nu po]i face a[a ceva, \l opri ea repede. Nu m-ai cerut \n c`s`torie. – Poftim? o privi b`rbatul uimit. Am crezut c` m` iube[ti, Catherine

Pentru mine, aceasta \nseamn` c` ne vom c`s`tori.|l iubea, desigur. Atât de mult, \ncât o durea. Cum ar putea nega? – Te iubesc, Stephen, recunoscu ea, dar… – Dar ce? B`trânul a interzis aceast c`s`torie, \nainte s` te \ntreb? – Nu, dar [tiu c` nu va fi de acord. El [i buni pleac` s`pt`mâna

viitoare [i va fi mai bine s` ne desp`r]im \n rela]ii bune.Stephen o privi cu suspiciune.

– Catherine, e[ti evaziv`. Ascunzi ceva de mine?

142 NANY HERBERT



– Ce a[ avea de ascuns? M` gândesc la buni. Bunicul poate fi foartenepl`cut [i ar face-o nefericit`. Ar fi p`cat s`-i stric`m vacan]a.

Medicul zâmbi amar. – Mi-ar pl`cea s`-]i pot citi gândurile. Ce este aici, orfelinat?

B`trânul te are cu ceva la mân`? Nu te poate \mpiedica s` te m`ri]i. – {tiu, dar poate fi nepl cut. Oh, Stephen! M` faci s` m` repet [i e

foarte plictisitor. S` l`s`m lucrurile a[a cum sunt, pân` la plecarea lor,\l rug` ea.

– Foarte bine.P`rea la fel de \nc`p`]ânat ca bunicul ei, \[i spuse Catherine, dar eramai blând [i mai bun [i avea de ce s` fie sup`rat. Oricum, nu-i puteada voie s` o s`rute, ca nu cumva s` fie v`zu]i de bunicul ei. Nu avea niccea mai mic` idee cum \i va explica mai târziu c` nu vrea s` fie so]ia luDar mai avea o s`pt`mân` la dispozi]ie s` ajung` la o solu]ie…

Catherine \[i \nso]i bunicii la aeroport. Ace[tia hot`râser` s`

petreac` o s`pt`mân` la New York, apoi s` plece spre Montreal.Când se \ntoarse \n camera de hotel, se sim]i cuprins` de un sentimentde singur`tate, dar \i era team` s` se \ntoarc` acas`. {tia c`-i va fi foartedor de bunica [i de bunicul ei, de[i fa]` de acesta avea sentimenteamestecate. Cu toate acestea, f`cuse ce crezuse c` e bine.

– Nu fi proast`, se cert` ea cu voce tare. Cel pu]in pentru prezent,e mai bine s` nu te gânde[ti.

Dar nu putea. Adev`rurile crude o bântuiau, ca [i cum aflase cu ozi \n urm`. Era absolut necesar s`-[i g`seasc` de lucru, altfel \[i vapierde min]ile. Ar putea g`si ceva de lucru la Londra, f`r` s` mai fienevoie s` se apropie de Overdale sau de Creston Hall vreodat`. O s`-iscrie o scrisoare de explica]ie lui Stephen, spunându-i c` e inutil s` ocaute.

Dar putea s` nu scrie nimic. Putea deveni pur [i simplu una dintrepersoanele care dispar din senin. N-ar fi oare mai simplu s` fac` astfel

decât s`-i explice de ce nu poate fi so]ia lui? Dar asta ar \nsemna s`




fug`, ceva ce n-a f`cut niciodat` \n via]`. Nici o problem` nu se rezolv`fugind din calea ei. Nu a[a crezuse mama ei c` poate sc`pa deprobleme? |n plus, \i promisese bunicului ei c` va fi la Creston Hall la\ntoarcerea lor din c`l`torie. Ar putea, desigur, s`-i scrie o scrisoare luiStephen, preg`tind ruptura definitiv`, dar ce rost ar avea? Nici m`car nu [tia ce s`-i spun`. Nu, va trebui s` se \ntoarc` acas`.

Dup` ce lu` aceast` hot`râre, se lini[ti [i adormi repede.|n cele din urm`, \i spuse lui Stephen adev`rul, sau cel pu]in o

parte din el. – Uite ce este, draga mea, \i spuse el cu fermitate, nu e suficients`-mi spui c` exist` o barier` de netrecut \n calea c`s`toriei noastre.Trebuie s` [tiu care este acest obstacol. Este cauza nefericirii tale?

Ea d`du din cap aprobator. – |n acest caz, cu atât mai mult ar trebui s`-mi spui. – Dar bunicul a spus…

– Nu po]i s`-l la[i afar`? {i pe el, [i pe bunica ta. O s` afecteze pealtcineva ceea ce ai de spus? – Nu… recunoscu ea, \n cele din urm`. – |n acest caz, s` te aud, draga mea. – Dar nu ar trebui s` discut cu tine despre asta. Mi s-a spus acest

lucru. – N-ar trebui s` discu]i despre s`n`tatea ta cu medicul care te

trateaz`? zâmbi el \ncurajator. Orice te poate face atât de nefericit`,poate s`-]i pun` \n pericol s`n`tatea, nu uita. |]i este team` c` veiexpune unele secrete de familie?

– Ai pus punctul pe i. E[ti sigur c` n-ai auzit nimic despre asta? – Nici un cuvânt. A[adar, este vorba despre un secret de familie!B`rbatul a[tept` cu r`bdare, \n timp ce Catherine fix` peretele din

fa]a ei, gânditoare. – Bunicul t`u este un criminal \n serie care a sc`pat de la

\nchisoare? \ntreb` el, \n cele din urm`.

144 NANY HERBERT



– Mai rù decât atât, spuse ea repede. Au fost cazuri de nebuniemo[tenite \n familie, iar eu nu vreau s` fiu cea care va perpetua aceast`boal`.

– Asta era? \ntreb` el, f`r` s` par` [ocat. Cine este sau se presupunec` a fost nebun?

– Mama bunicii mele.Cu pu]in ajutor din partea lui, curând \i spuse toat` povestea. – Nu e de mirare c` a f`cut o criz` de isterie când a aflat, biata de

ea, spuse Stephen, vorbind despre bunica ei, dar asta nu \nseamn` cè nebun`. Se presupune c` avea aproape dou`zeci de ani atunci, dar nu-[i amintea nimic despre mama ei, dup` cum spui.

Apoi \i povesti ce spusese domni[oara Pringle [i cât de team` \i erabunicii ei c` este nebun`.

– Toate acestea ca urmare a mor]ii mamei ei? – |ntr-adev`r. {i ea [i bunicul s-au speriat [i au hot rât s` nu mai

ri[te s` fac` \nc` un copil. – Sunt sigur c` au luat aceast` decizie f`r` s` [tie tot adev`rul [i f`r`s` cear` sfatul unui medic. Au ascuns adev`rul sub covor sau l-au\ncuiat \ntr-un sertar, mai degrab` decât s`-l scoat` la lumina zilei.Locuiau deja aici, dar nimeni dintre cei cunoscu]i nu trebuia s` aib` vreo b`nuial . Mi-a[ pune reputa]ia \n joc, sus]inând c` bunica ta eperfect normal`, declar` el. A fost convins` \mpotriva propriei voin]ec` poate fi altfel, apoi a trìt toat` via]a cu aceast` team`, permi]ând s`fie tratat` ca o invalid`.

– N-ai nici o dovad` c` acesta este adev`rul. – Nu, dar m` pricep la oameni. Nebunia poate fi orice form` de

boal` mental`, dar pu]ini oameni accept` acest lucru, chiar acum.|n urm` cu patruzeci de ani, era mai pu]in acceptabil` decât crima.

– De unde ar putea [ti c` nu exist` nici un risc, dac` nimeni nule-a spus? Nu po]i da vina pe ei, Stephen. Au crezut c` fac ceea ce

trebuie f`cut. Ar putea avea dreptate, dac` nu dovede[ti contrariul.




– Eu cred c` au tras concluzii pripite. Bunica ta, care era tân`r` [idocil`, poate chiar \nsp`imântat`, a f`cut ce i s-a spus.

– Dar ce spui de mama ei, Stephen? Tat l ei i-a scris \ntr-o scrisoarebunicului c` era nebun` de mult` vreme, \nc` de la vârsta de doi ani afiicei ei. Uneori, era chiar violent`.

– Ceva a declan[at aceast boal`, explic` el. |mi imaginez c` eraperfect normal` la c`s`torie, ca [i câ]iva ani dup`. Putem afla despre ceeste vorba.

– Cum, Stephen? – Medicii p`streaz` dosarele bolnavilor, pe care le transmitsuccesorilor lor. Detaliile bolii ei pot fi aflate.

– Dar dac` pacien]ii sunt priva]i? – Sunt obliga]i s` le transmit` [i pe acelea. Noi avem dosare care

acoper` jum`tate de secol, de[i nu cred c` au fost vreodat` citite \n\ntregime. Exist` [i posibilitatea s` fi fost distruse, desigur. Unde locuia

mama bunicii tale? – |n Foulbeck, un sat din Cumberland. Acum [tiu de ce bunica nu voia s` mergem \n vizit , când am fost \n apropiere. Este locul \n cares-au c`s`torit, ea [i bunicul.

– Draga mea, trebuie s` mergem acolo [i s` afl`m adev`rul, dac`este posibil, pentru lini[tea ta sufleteasc`. Eu sunt deja convins c` nuai de ce s` te temi. Ne-am putea c`s`tori chiar [i mâine.

– N-a[ putea risca.El oft`. – Draga mea Catherine, nu trebuie s` tragi concluzii pripite, f`r` s`

examinezi dovezile. O s` \mb`trânim \mpreun`, nu-]i fie team`. – Poate nu g`se[ti dovezile pe care le cau]i. – Eu cred c` le putem g`si. Medicii nu se gr`besc s` arunce

dosarele pacien]ilor lor. Nu pot fi mai mult de patruzeci de ani de lamoartea str`bunicii tale.

– Sper c` ai dreptate. Vreau s` \mb trânim \mpreun , Stephen…

146 NANY HERBERT



Nu-mi doresc \n aceast` clip` decât un viitor fericit pentru amândoi. – |n acest caz, draga mea, \]i promit c` vom avea acest viitor fericit – Cum crezi c` vei afla despre dosarul medical? – O s` mergem la Foulbeck \mpreun`. Singura vacan]` pe care am

avut-o anul trecut a fost când am vizitat-o câteva zile pe mama.E timpul s` fac o pauz`.

– Vei putea g`si un \nlocuitor? – Cred c` John Smedley \mi va face din nou aceast` favoare. E libe

[i \nc` tân`r, de[i a ie[it la pensie.Oare s`-i spun` despre sinuciderea mamei ei? se \ntreb` Catherine.Nu credea c` va face vreo diferen]`, dat` fiind starea lui de spirit.Dac` avea dreptate [i bunica ei nu avea de ce s` se team` de nebunie,fiica ei nu mo[tenise nici o problem` psihic`. |n acest caz, temerilemamei ei n-ar fi avut nici un motiv, iar sinuciderea ei s-ar datora[ocului. Ce irosire a unei vie]i! Care ar fi putut fi \mpiedicat`!

Dar se gr`bea prea tare. Tr`gea din nou concluzii pripite, devenindindignat` din cauza mor]ii mamei ei. Chiar dac` [tia c` nu trebuie s` semolipseasc` de entuziasmul lui Stephen, se sim]ea foarte \ncurajat`.




Capitolul 11

Hanul \n care st`teau la Foulbeck nu era luxos, dar era confortabil.Pentru c` proprietarul era tân`r [i destul de nou \n aceast` localitate,nu auzise nimic despre familia Arnold. |ns` predecesorul lui trìse aicimul]i ani [i era sigur c`-[i va aduce aminte de to]i din localitate.

– E un fir bun de urmat, doar dac` nu cumva predecesorul lui eprea b`trân ca s`-[i aminteasc`, spuse Stephen.

– N-ar fi mai bine s` vizit m \ntâi medicul local? Am putea scuti opierdere de timp.

– O s`-i dau telefon [i s` fixez o \ntâlnire. Nu putem s` neprezent`m la el din senin, mai ales \n timpul consulta]iilor.

Doctorul promise c`-i va a[tepta seara viitoare, a[adar aveau timp

la dispozi]ie. |ntre timp, puteau cùta c`su]a care le fusese indicat` calocuin]` a persoanei cùtate.Satul era izolat de altele din apropiere. Cea]a persista \nc` \n jurul

[emineelor \n spiral`, \n ciuda palidelor raze de soare, când pornir` laplimbare.

– Ce mult trebuie s` aib` de lucru medicul din zon` ca s`-[iacopere cota de pacien]i, observ` Catherine, de[i era preocupat` doar

vag de problemele medicului.



– Din punct de vedere geografic, cred c` e greu, fu de acordStephen. Pentru c` satele sunt destul de mici [i la distan]e mari unelede altele, cred c`-[i petrece o bun` parte din timp c`l`torind.

– E un loc foarte ciudat, ca o vale uitat` sau moart . M` \ntreb undeeste toat` lumea?

– Presupun c` fermierii au grij` de vite, \i aminti el. Poate c`, dup`ce soarele se va ridica, vom hot`r\ c` este un loc foarte pl`cut.

– Cred c` \l v`d prin ochii bunicii mele, care nu avea o p`rere

grozav` despre locul ei de na[tere. – |nvesele[te-te, draga mea. Soarele se va ivi \n curând, spuseStephen, cuprinzând-o cu bra]ul. Gânde[te-te la viitor.

Tân`ra refuz` s` \mp`rt`[easc` starea lui de spirit mai relaxat` [i seretrase când obrajii lor se atinser`.

– Mi-ar pl`cea s` fiu la fel de optimist ca tine, Stephen. De fapt,putem afla c` temerile bunicilor mei sunt \ntemeiate. Poate c` au

cercetat totul cu grij`. – Ce s-ar \ntâmpla \n acest caz? – Nu m-a[ putea c`s tori cu tine.Figura ei era crispat`, iar sub ochii alba[tri se desenaser` cearc`ne

\ntunecate. – Chiar crezi c` dragostea mea este condi]ionat` de copiii care

oricum s-ar putea s` nu rezulte din c`s`torie? Catherine, vreau s` fiiso]ia mea.

Se opri [i o prinse de bra]e, privind-o \n ochi. – Pe tine te iubesc, acum [i pentru eternitate. |mi plac, desigur,

copiii, dar pot tr`i [i f`r` ei. Nu sunt o parte esen]ial` dintr-o c`snicie. – Dragul meu, poate a[a gânde[ti acum, dar \n zece ani vei ajunge

s` te sim]i frustrat. Orice b`rbat \[i dore[te s` aib` o familie \n jurul lui. – |mi e team` c` acestea sunt gândurile tale, Catherine. Am auzit

destule femei spunând c`, pentru ele, c`s`toria nu \nseamn` nimic f`r`

copii.




– Poate c` ai dreptate, fu ea de acord, iar \n acest caz vom fiamândoi frustra]i. Ar fi mai bine s` r`mânem separa]i.

El cl`tin` din cap cu hot`râre. – Multe c`snicii fondate pe dragoste au r`mas lipsite de copii, dar

au fost mai mult decât fericite. Doi oameni pot fi de-ajuns unul pentrualtul.

|n cele din urm`, b`rbatul \i d`du drumul [i se \ntoarse. – Nu [tiu de ce r`mânem \n mjilocul drumului, contrazicându-ne

reciproc. E prea frig. Ai uitat de ce am venit aici? – Nu, desigur. Sper c` domnul Corby este acas`.Continuar` drumul pe care \l urmau, \ntâi dep`[ind casele de

c`r`mid` ro[ie, apoi urcând pe poteca \ngust`. – Cred c` b trânul urc` pe acest drum doar când bate vântul mai

tare [i \i vine \n ajutor, se plânse Catherine, cu r`suflarea tìat`.Stephen râse.

– Tu ai fost cea care a stabilit tempoul, eu doar te-am urmat.Dar cred c` are o ma[in`, remarc` el, urm`rind drumul cu privirea.Sunt destule urme de pneuri pe drum.

– Oricum, are mare nevoie.Fostul hangiu era \ntr-adev`r b`trân, dar nu-[i pierduse memoria.

Pentru c` avea pu]ini vizitatori, \i \ntâmpin` ca pe ni[te vechi prieteni.Le explic` imediat c` tocmai vorbise la telefon cu succesorului lui, car\l anun]ase c` vor veni \n vizit`. Dup` ce \i trat` cu o bùtur`, se dovedi\ncântat s` le vorbeasc` despre trecut.

Da, \[i amintea de b`trânul domn Arnold, care locuia de parteacealalt` a vìi. Le ar`t` casa mare, vopsit` \n verde, care era acumcl`direa [colii din sat. |[i aducea aminte c` se c`s`torise cu micadomni[oar` Pennistone din Manor.

– Era]i aici \n acele vremuri? \ntreb` Catherine. – Nu când a avut loc nunta, dar am venit foarte curând dup`.

Poate un an sau doi. Face parte din nobilime acum [i trebuie s` fie

150 NANY HERBERT



foarte mândr` c` micul domn Arnold a realizat atât de multe. Poate c`era doar un negustor din Yorkshire, dar era hot`rât [i mândru ca unmic Napoleon.

Catherine zâmbi, \ntorcându-se spre Stephen. Bietul ei bunic!Nu era de mirare c` aveau o asemenea p`rere despre el \n acest sat.

– Ce s-a \ntâmplat cu el? continu` ea s` \ntrebe. – Cu el? A plecat \mpreun` cu so]ia lui \n alt` parte. Nu l-am mai

v`zut de atunci, cred c` au trecut vreo patruzeci de ani. Cred c` aveau[i o copil`.

Nu [tia prea multe despre familia Pennistone. Credea c` doamnaPennistone era moart`, la sosirea lui \n sat. B`trânul o privi cu aten]iepe Catherine:

– Vre]i s` scrie]i o carte despre satul nostru, domni[oar`? – Nu, zâmbi ea. Suntem curio[i s` afl`m mai multe despre familia

Pennistone. Copila despre care vorbea]i era mama mea, iar domnul Arnold \mi este bunic.

– Da, d`du el din cap, privind-o cu aten]ie, asem`narea este vizibil`, de[i el n-a fost niciodat` atât de \nalt.

Nu aflar` prea multe lucruri interesante despre familia Pennistone.Tat`l so]iei domnului Arnold p`r`sise satul la pu]in timp dup` plecareafiicei lui, iar casa fusese vândut`.

– N-am aflat prea multe aici, constat` Catherine cu regret la

plecare. Speram c` ne poate da mai multe informa]ii. – Dac` ar fi fost zvonuri legate de nebunia doamnei Pennistone,sunt sigur c` [i le-ar fi amintit, explic` Stephen. Este genul de lucruripe care oamenii [i-l aduc aminte cu u[urin]`. Oricum, e pu]in ciudat.

– De ce? Dac` nimeni nu [tia c` este internat` \ntr-un ospiciu, ar fiputut muri acolo f`r` ca restul lumii s` afle. Dup` cum spuneai [i tu,foarte multe informa]ii au r`mas \n familie.

Stephen d`du din cap aprobator.




– Iar so]ul ei nu mai avea nici un motiv s` r`mân` aici, dup`moartea ei.

Vizita la medic fu mult mai fructuoas`. Era aproape de vârsta depensionare [i \ncepuse deja s` caute prin dosarele pe care le primise,cu inten]ia s` le distrug` pe cele care nu mai puteau fi de folos.

Doamna Pennistone fusese r`nit` \ntr-un accident de vân`toare,descoperi el citind dosarul acesteia, apoi dus` la spital. Nu [i-a revenitniciodat` \n urma unei r`ni foarte grele la cap, fiind transferat` la unspital de boli mentale.

– Doamne! exclam` medicul. A fost \n urm` cu [aizeci de ani!Biata femeie. A fost lovit` la cap dup` ce a c`zut de pe cal.Opera]iile pe creier abia \ncepuser` \n acea epoc`. Chiar dup` zeci deani, abia se f`ceau trepana]ii sau se \ndep`rtau fragmente de os.

Stephen fu de acord. – R`nile pe creier provocate de un os care a p`truns \n el pot

produce urm`ri foarte nepl`cute.B`trânul medic d`du pagina. – Dup` notele de aici, a murit peste dou`zeci de ani \n ospiciu. – V` mul]umim, domnule doctor, spuse Stephen, \ntorcându-se

spre Catherine cu un zâmbet pe buze. Vezi, draga mea? Nu ai de ce s`te temi. Bunicii t`i au tras concluzii gre[ite.

– Ce p`cat! oft gazda lor, dup` ce afl adev`rul. Nu era nevoie de

aceste m`suri represive. Fiica ei ar fi trebuit s` duc` o via]` normal`.Dup` ce r`maser` singuri, Stephen o lu` \n bra]e [i \i spuse cutandre]e:

– Draga mea, de aceast` dat` o voi face a[a cum trebuie. Vrei s` fiiso]ia mea?

– Vreau s` spun "da", Stephen, dar… – Nici un "dar", iubito. Obstacolul de netrecut a fost \ndep`rtat,

[opti el, mângâindu-i buzele. Cu toate acestea, nu te v`d zâmbind.

152 NANY HERBERT



Catherine \i povesti despre sinuciderea mamei ei [i desprescrisoarea pe care i-o trimisese bunicului ei.

– Ce irosire inutil` a unei vie]i! – M`car dac` ar fi [tiut, Stephen! Cred c` a fost un [oc la fel de mare

pentru ea, ca [i pentru mama ei. Poate chiar mai mare, pentru c`tocmai n`scuse.

– Eram [colar la moartea ei, dar nu s-a auzit nimic despresinucidere.

– Am v`zut scrisoarea, \i aminti ea. – Nu m` \ndoiesc, draga mea. Oamenii reu[esc uneori s` p`strezeastfel de secrete. Dar ce pierdere stupid`!

– {tiu. Sunt la fel de indignat , dar nu avem ce face. Poate doar s`d`m vina pe bunicul. Nu e a[a de iste] precum crede.

– Putem s` uit`m de el. Dar putem s`-i spunem adev`rul, chiar dac` din cauza \ncrederii prea mari \n propria judecat` au avut de

suferit [i el [i so]ia lui. – {i p`rin]ii mei, ad`ug` Catherine. – Da. A fost momentul \n care a ap`rut Rene \n via]a lor. Dac` n-ar

fi fost atât de \nc`p`]ânat, poate n-ai fi cunoscut-o. – Nici pe tine, Stephen. – Nu. Nu m-am gândit la asta. Poate c` mi-ar fi schimbat \ntreaga

via]`. – Chiar crezi c` mama mea era s`n`toas`? – N-am nici cea mai mic` \ndoial`. Draga mea, te bucur` ce am

aflat?Ea d`du din cap. – Mai mult decât pot spune. Chiar a[a, \mi vine s` plâng. Ar fi fos

foarte bine pentru mama s` [tie adev`rul. – Dar po]i face mult bine chiar acum. – Cum adic`?

– R`spunde la \ntrebare: vrei s` fii so]ia mea?




O prinse strâns \n bra]e, a[teptând r`spunsul. – Stephen, dragul meu, desigur.Restul cuvintelor pe care ar fi vrut s` le spun` disp`rur`, iar s`rutul

se prelungi la nesfâr[it, purtându-i \ntr-o alt` lume, numai a lor.Toate \ndoielile Catherinei disp`rur` ca prin minune.

– Când ne vom c`s`tori? \ntreb` Stephen, când revenir` cupicioarele pe p`mânt.

– Dac` buni ar fi aici, a[ spune: chiar acum. Dar pentru c` nu este,

te asigur c` o vom face imediat dup` \ntoarcerea lor. – Când o s`-i spui? – Cred c` nu imediat. O s` a[tept s` se \ntoarc`. Nu-i cunosc destul

de mult ca s` fiu \n stare s` le anticipez reac]iile. Poate ar vrea s`-[i\ncheie vacan]a, ceea ce nu mi-ar face pl`cere.

– |mi dau seama. Dar, pentru c` nu [tiu nici ei sigur cât vor r`mâne, va trebui s` l`s`m planurile \n aer.

– M` bucur s` v`d c` e[ti atât de rezonabil, dragul meu.Nunta noastr` o s` o fac` fericit` pe buni. O s` r`mânem restuls`pt`mânii aici, ca o vacan]`, apoi o s` m` angajez la spitalul Overdale

***

Catherine fu surprins` când primi vizita lui Stephen \n prima sear`de la \ntoarcerea din vacan]`. Era aproape ora de culcare.

– Dragul meu! Nu te a[teptam. E ceva \n neregul`? – Nu, r`spunse el \ncet, dar e ceva ciudat pe care voiam s` ]i-l ar t.|n timp ce o urma \n salon, scoase din serviet` un dosar. – |mi pare r`u c` am venit atât de târziu. Nu voiam s` vin deloc,

explic` el, deschizând dosarul. O izbucnire de curiozitate m-a f`cut s`

caut \n registrele cu pacien]i. Aici este o \nsemnare referitoare la mam

154 NANY HERBERT



ta, f`cut` \n urm` cu dou`zeci [i doi de ani, \n octombrie.Pe optsprezece a dat na[tere unui copil de sex feminin, iar zece zilemai târziu a murit brusc, din cauza unei embolii pulmonare.

Catherine citi cuvintele din dosar, apoi ridic` sprâncenele, uimit`. – Ce s-a \ntâmplat cu acea scrisoare? – Bunicul a pus-o \napoi \n sertarul dulapului.Se \ntoarser` \n acela[i timp [i se \ndreptar` spre bibliotec`.

Cu r`suflarea t`iat`, tân`ra \ncerc` s` deschid` sertarul \n care v`zuse

c` fusese pus` scrisoarea, dar \l g`si \ncuiat. – |ncearc`-l pe cel de deasupra. Acesta se deschise imediat, iar dup` ce \l scoaser` descoperir` c`

pot ajunge cu u[urin]` la con]inutul sertarului de sub el. G`sir` repedeplicul care con]inea scrisoarea.

Acum erau dou` foi de hârtie, iar când Catherine citi antetul uneiadintre ele descoperi c` nu fusese scris` la Creston Hall, ci \n casa

parohial` a tat`lui ei, iar data era cu [ase luni \nainte de moarteamamei ei. – M-a min]it! exclam` ea. N-am v`zut adresa, dar mi-a spus c` a fos

scris` aici, \n aceast` cas`. – Ce este scris pe cea de-a doua foaie? E evident c` tat l t`u nu era

acas`.Sfâr[itul primei foi con]inea fraza: "Ar trebui s`-l a[tept pe Andrew

s` se \ntoarc`, dar nu pot", dar pe cealalt` se continua cu:"O s` fie plecat \nc` o lun`, iar eu nu vreau s`-l \ngrijorez.

Doctorul meu a aranjat s` v`d un specialist pe strada Harley, pestedou` zile. Vreau s` vii cu mine."

Urmau apoi aranjamente legate de timpul [i locul \ntâlnirii. – A fost asigurat` c` se teme degeaba, sunt sigur , reflect`

Catherine, dar de ce m-a min]it bunicul? – S` se asigure c` vei r`mâne aici, asta cred.

– Nu crezi cumva c` [tia c` buni e s`n`toas , \n tot acest timp?




– |n nici un caz! Cred c` el chiar credea aceast poveste. |n felul lui,o iube[te. Minciunile pe care ]i le-a spus pot fi datorate chiar grijiipentru ea, ]inând cont de faptul c` e mai mare decât ea cu dou`zeci deani.

Dup` ce puser` la loc sertarul, Catherine declar` cu furie: – A[ putea s`-l omor! Dac` ar intra acum pe u[`, l-a[… – Calmeaz`-te! râse Stephen. Dac` nu, o s` faci o criz` de

hipertensiune. S` mergem la o plimbare, \nainte s` te duci la culcare.Totul se explic` acum, inclusiv moartea mamei tale.

– Da, fu ea de acord. Totul este clar, mai pu]in motivele bunicului. Ar trebui s` fiu u[urat , nu furioas . Desigur, ad`ug` ea, buni nu [tianimic despre a[a-zisa sinucidere a mamei mele. De aceea nu puteam\n]elege de ce \mi vorbea mereu despre veselia ei.

|nainte de \ntoarcerea \n cas`, tân`ra aproape fu de acord cupropunerea lui Stephen de explicare a motivelor domnului Arnold.Nu era chiar atât de egoist pe cum p`rea, dar fusese victima lui.

***

C`l`torii se \ntoarser`, p`rând amândoi \n cea mai bun` form`.

St`teau amândoi pe canapea, \n timp ce Catherine [i Stephen vorbeaucu ei. – Catherine, ar`]i minunat, observ` bunica ei, mult mai fericit

decât erai când am plecat. E din cauz` c` te-ai \ntors la lucru? \ntreb`ea, apoi se \ntoarse s`-l priveasc` pe Stephen. V`d c` sunte]i maiprieteno[i.

– Suntem mai mult decât atât, doamn` Arnold, zâmbi b`rbatul,

\ntinzând mâna spre Catherine.

156 NANY HERBERT



Tân`ra \i lu` mâna [i se a[ez` pe marginea fotoliului pe care st`teab`rbatul. B`trâna doamn` se ridic` repede, \mbr`]i[ându-i cu c`ldur`.Sperase mereu c` se vor \ndr`gosti unul de altul, m`rturisi ea.

Primirea acestei ve[ti de c`tre so]ul ei era mai rece, iar privirea luiera suspicioas` când Stephen le povesti despre c`l`toria lor laFoulbeck.

– |n acest anotimp? De ce v-a]i dus? – Ca s` clarific`m misterul din jurul mor]ii doamnei Pennistone.B`trânul o privi mânios pe nepoata lui. – Mi-ai tr`dat \ncrederea! Nu e treaba ta s` vorbe[ti despre

problemele familiei str`inilor. Te-am avertizat s` nu o faci. Nu e nici unmister, se \ntoarse el spre Stephen. Dar nu voiam s` [tie toat` lumea.Nu-i a[a, Alice?

Doamna Arnold d`du din cap aprobator. – N-ar fi trebuit s` te amesteci, Stephen. Nu avea nici o leg`tur` cu

tine. – V` \n[ela]i, doamn` Arnold. Avea foarte mult de-a face cu

amândoi, cu Catherine [i cu mine. A]i avut o impresie gre[it` atâ]ia anLe povesti apoi despre adev`ratul motiv al intern`rii mamei ei \n

spitalul de boli mentale, precum [i despre moartea ei. – E[ti sigur c` este adev`rat? \ntreb` b`trânul, privindu-l cercet`tor

[i suspicios.

– Absolut. Am citit raportul accidentului de c`l rie, precum [i\ntreaga ei fi[` medical`. – Oh, John, plânse doamna Arnold, punându-[i capul pe um`rul

so]ului ei. Am fi putut avea o familie… Când tata mi-a scris s`-mi spunc` mama a murit \ntr-un ospiciu \n care era internat` de câ]iva ani, n-aexplicat motivul bolii ei, se \ntoarse ea spre nepoata ei. N-am auzitniciodat` de acest accident [i nu ne-am gândit s`-l \ntreb`m mai multe

pe doctor.




– O aveai \n continuare pe mama, \i aminti Catherine, \ncercând s`o consoleze. Nici un fel de [tire de acest gen nu o putea \ndep`rta.

Bunica ei ridic` repede privirea. – Dar un copil vitreg nu e la fel ca propriul t`u copil, spuse ea cu

simplitate, de[i o iubeam enorm pe Gwen. – Nu era copilul t u, buni? \ntreb` tân`ra [ocat . – E de-ajuns! strig` bunicul ei, de[i p`rea s` fi \mb`trânit brusc.

E destul pentru moment. O s` continu`m cu alt` ocazie.

– Nu, nu o vom face, \l contrazise so]ia lui. O s` continu`m acum.Mi-ai spus c` nepoata noastr` [tie c` nu sunt adev`rata ei bunic`. – Nu [tiam, buni, dar asta nu m` va \mpiedica s` te iubesc la fel de

mult, o asigur` Catherine. Ai cunoscut-o pe adev`rata mea bunic`? – Da. Era cea mai bun` prieten` a mea. Eu i-am prezentat-o lui

John, iar el s-a \ndr`gostit de ea. {i eu \l iubeam, chiar dac` nu [tia. – |n]eleg. Moartea ei trebuie s` fi fost acea mare triste]e despre care

vorbeai, când \l consolai cântându-i. – A[a este. Gwen avea aproape doi ani când ne-am c`s`torit. Am iubit-o atât de mult, nu voiam s` [tie nimeni c` nu e adev`rata meafiic`. De aceea ne-am mutat aici, dup` o vreme. Nimeni nu [tia c` nu ea mea, nici m`car Gwen, [opti ea, privind fotografia ei favorit`. A foschiar mai pre]ioas` pentru mine, când ne-am hot`rât s` nu avem copii\mpreun`.

Catherine arunc` o privire furi[` spre bunicul ei, cl`tinând aproapeimperceptibil din cap la vederea privirii lui rug`toare. Nu, \[i spuse ea,nu va pomeni despre acea scrisoare \n fa]a bunicii ei, dar doar dedragul ei. O s`-i cear` apoi socoteal` b`trânului, dar acum nu mai aveanici o importan]`. Ce era important, era dragostea pentru bunica ei.Era convins` c` motivul pentru care o min]ise era dorin]a de a seasigura c` va avea grij` de ea [i dup` moartea lui.

– Nici nu s-ar fi putut termina mai bine, \i spuse ea lui Stephen,

când se desp`r]ir` la ie[ire.

158 NANY HERBERT



Rochia de mireas` era gata, nu mai trebuia fixat` decât dataceremoniei [i rezolvate problemele practice.

– Am avut dreptate când i-am spus bunicii c` va fi din ce \n ce maputernic`, zâmbi tân`ra.

– Da, fu de acord Stephen. {i mai cred c` viitorul ne zâmbe[te \naceast` sear`, mai mult decât oricând.

Se s`rutar` \ndelung, sub cerul \nstelat. – Cel mai dificil lucru e s` te p`r`sesc \n aceast sear`, murmur` el,

apoi se \ndrept` spre ma[in`.


viitorul-ne-zambeste.pdf

Documents

Transcript of viitorul-ne-zambeste.pdf