Viitorul e în mâinile noastre: SĂ PROTEJĂM NATURA!

Elev: Zămăcău Raluca, clasa a XI-aLiceul Tehnologic AutomecanicaProf. Coord. Lupu Alina

Protejarea mediului ar trebui să reprezinte o prioritate şi responsabilitatea tuturor, dar şi un ansamblu de reglementări, măsuri și acțiuni care au ca scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil,

a poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare. Fără doar si poate trebuie să adoptăm “o dezvoltare

care permite generaţiei actuale să îşi satisfacă nevoile sale, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare să îşi satisfacă propriile lor nevoi.”

Primele preocupări pentru mediu au apărut în anii '60 și '70, în societatea civilă – deci nu în cadrul politic (instituții, partide politice). Mișcarea ecologistă a luat naștere în urma reacțiilor hotărâte și competente ale unor persoane (vezi Rachel

Carson) sau cercuri de persoane (vezi Clubul de la Roma) la degradarea ireversibilă a mediului și la exploatarea excesivă a resurselor naturale de către un model economic devenit "productivist" și "consumerist". Acei ani erau caracterizați de o industrializare accelerată și de apariția consumului de masă, mai ales în Statele Unite și Europa occidentală.

În anii '80, instituţiile internaționale (Organizaţia Națiunilor Unite) au răspuns criticilor venite din zona societății civile prin promovarea unui nou concept – "dezvoltarea durabilă" (Raportul Brundtland) – care afirmă nevoia de a reforma sistemul economic pentru că acesta să țină cont de preocupările de mediu și sociale, permițând însă continuarea creșterii economice.

În anii '90, după încheierea Războiului Rece, comunitatea internațională a avut o viziune optimistă asupra dezvoltării viitoare. Ideea de bază a Summitului Pământului (Rio, 1992) a fost că politicile pentru creșterea economică, protecția mediului și dezvoltarea socială nu doar că sunt compatibile între ele, dar se pot întări reciproc (sinergie) pentru a asigura întregii lumi o nouă perioadă de creștere durabilă.

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică care se axează în primul rând pe asigurarea unui echilibru între aspectele sociale, economice și ecologice și elementele capitalului natural.

Educația pentru dezvoltare durabilă (EDD), ceea ce include şi protejarea naturii ne permite să înțelegem lumea contemporană în complexitatea sa, ținând cont de interacțiunile dintre mediu, societate și economie, dintre procesele pe termen scurt și cele pe termen lung, dintre realitățile locale și cele globale.

Primul pas în protejarea naturii este asigurarea unei educaţii în acest scop, pentru că natura este responsabilitatea tuturor.

Descoperirea unor soluții tehnologice inovatoare, adoptarea unor legi și regulamente mai constrângătoare, alocarea de noi mijloace financiare sunt toate necesare, dar nu și suficiente

pentru a orienta societatea actuală spre protejarea naturii. Pentru atingerea acestui obiectiv este indispensabil să se producă o schimbare la nivelul valorilor, atitudinilor, abilităţilor, modelelor de gândire, iar această schimbare nu poate fi realizată decât prin intermediul educației. 

Educaţia în scop ecologic provoacă elevii, profesorii și personalul administrativ din învățământ să se implice în identificarea problemelor societății și a soluțiilor existente la nivelul școlii și a comunității din jurul acesteia. Prin urmare, educaţia în scop ecologic dezvoltă responsabilitatea. Toți cei implicați în educaţia ecologică învață să ia decizii sănătoase și să acționeze pentru dezvoltarea lor personală, a comunității în care trăiesc și a societății la nivel global.

Nu încape îndoială că solul este capitalul cel mai preţios de care omul dispune pentru satisfacerea nevoilor şi ambiţiilor sale. La urma urmelor, cel puţin până la inventarea fotosintezei artificiale, cu toţii depindem de stratul subţire şi roditor de la suprafaţa Pământului, de unde se extrag totalitatea resurselor necesare vieţii. Or, unul din marile paradoxuri este acela că omul tinde să-şi pericliteze izvorul vieţii şi al forţei din neştiinţă, lăcomie, neglijenţa sau din alte cauze. Aşa se face că, în timp ce tehnicile moderne îi îngăduie să introducă în circuitul productiv milioane de hectare de teren, ce până ieri erau socotite inerte pe vecie, în paralel alte milioane de hectare dintre cele aflate în producţie devin improprii cultivării, datorită tot acţiunii omului. De când omul a început să lupte împotriva naturii, suprafaţa deşerturilor a crescut cu un miliard de hectare şi procesul avansează într-un ritm accelerat. Se cuvine să adăugăm că, în fiecare an, zeci de milioane de hectare de soluri productive sunt devorate de drumuri, de uzine şi de oraşe, tot atâtea secvenţe� � ale duelului inegal dintre frunza verde şi asfalt.

De când primul topor primitiv a doborât întâiul arbore, pădurile au pierdut jumătate din întinderea lor, în timp ce omenirea în acest răstimp s-a multiplicat de sute sau chiar mii de ori. Distrugerea pădurilor cărora li se datoreşte în cel mai înalt grad stabilitatea şi calitatea a trei elemente fundamentale ale vieţii oamenilor solul, aerul şi apa s-a soldat de-a lungul timpului cu� � efecte dezastruoase. Pădurilor le revine un rol însemnat în fixarea stratului, relativ subţire, de sol fertil, mediul germinativ al masei vegetale.

Despăduririle masive au înmormântat sub dune de nisip înfloritoare civilizaţii nu numai în nordul Africii, ci şi în Asia, iar în unele părţi ale Europei au împins dezgolirea munţilor şi dealurilor până la limite vecine cu calamitatea, (a se vedea la noi în ţara pretutindeni, în special în zona Moldovei unde versanţii au rămas fără copaci),

Reîmpădurirea (o altă soluţie pentru protejarea mediului) e încă un cuvânt prea nou şi efectele ei prea mici pentru a răscumpăra greşeala multimilenară care a determinat dispariţia a jumătate din arborii planetei.

În afară de protejarea solului, pădurea exercita cea mai puternică acţiune purificatoare asupra aerului, absorbind bioxidul de carbon şi restituindu-l sub formă atât de necesarului oxigen. Din cele 14-16 miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual în atmosfera prin arderea combustibililor, plus cele provenite din respiraţia oamenilor şi animalelor, două treimi sunt absorbite de păduri, acei plămâni verzi ai Pământului, cărora le datorăm atât de mult.

Într-un cuvânt, fără păduri suficiente, dezvoltarea şi, la urma urmelor, viaţa însăşi nu sunt posibile.

Efectul marilor emisii de gaze şi al defrişărilor excesive este fenomenul numit efect de seră. Dacă Terra n-ar beneficia de atmosferă, atunci planeta noastră ar avea o temperatură medie de -18°C. În prezent, însă, atmosfera protejează globul terestru şi temperatura

medie este de circa +15°C. Gazele cu efect de seră (GES) includ vaporii de apă, dioxidul de carbon (CO2), oxid de nitrat (N2O), metanul (CH4), halocarburile (gaze sintetice: HFC-hidrofluorocarbonul, PFC-perifluorocarbonul, SF4-hexafluorura de sulf). Amplificarea unor activităţi (producţia şi consumul de energii fosile, deforestări şi agricultură) în ultimii 200 de ani, de la începutul revoluţiei industriale, a dat naştere unui efect de seră adiţional (antropic) care mărește cantitatea de căldură reținută, ceea ce conduce la creşterea temperaturilor la niveluri care devin periculoase pentru viaţa pe Pământ, mai exact la creşterea nivelului apelor prin topirea calotelor glaciare, care poate duce la dispariţia chiar a unor state.

O zicală românească zice aşa: “Picătură cu picătura alcătuiesc un ocean”. Eu vă propun, ca membru al “Patrulei de reciclare”, câte sfaturi pentru protejarea naturii pe care eu le urmez întocmai şi sper să faceţi şi voi la fel:

1. Nu aruncați gunoi pe jos (transportați propriile deșeuri până la primul tomberon din oraș sau dacă nu găsiţi un coş de gunoi puneţi resturile în buzunar);

2. Sortează deşeurile, este cea mai simplă metoda de a proteja planeta de poluare.;

3. Nu ardeți pădurile, ele sunt “plămânii noştri”;4. Bateriile, becurile, neoanele conţin substanţe

nocive, de aceea trebuie duse la punctele de colectare ce se găsesc de obicei la supermarketuri, dar şi în şcoli;

5. Când mergi la picnic sau în excursie, nu arunca deşeurile în jur,

6. Foloseşte apă potabilă cu moderaţie; nu lăsa robinetul deschis fără rost. Nu lăsa neapărat un robinet stricat ce picura încontinuu.

7. Încearcă să înlocuieşti baia cu duşul; în timpul unei băi se folosesc până la 120 litri de apă, în timp ce la dus de 3 ori mai puţin.

8. Cumpăra electrocasnice din clasa economică A, adică cu cel mai mic consum de energie;9. Stinge becul când ieşi din cameră şi nu lăsa electrocasnicele în prize când nu le foloseşti.

Când foloseşti calculatorul nu e neapărat să ţii becul aprins în cameră; 10. La cumpărături foloseşte sacose de pânză sau rafie. Sunt rezistente, se pot curăţa,

repara, chiar personaliza şi nu te lăsa... la greu. Dacă trebuie totuşi să cumperi o sacoşă, atunci alege una ecologică;

11. Cumpăra obiecte sau obiecte casnice (paturi, covoare, prosoape) cu un procent ridicat sau 100% de fibre naturale (bumbac, în, lana);

12. Nu aruncă în chiuvetă uleiul rămas în tigaie după gătit, ci colectează-l separat într-un recipient pentru a putea fi refolosit în alte scopuri. 1 litru de ulei face aproximativ un milion de litri de apă să devină nepotabilă;

13. Pentru a reduce consumul de gaz, găteşte cu oalele acoperite cu capac;14. Nu încălzi locuinţă în exces, fiecare grad în plus creşte consumul de energie cu

10%;15. Nu rupeţi florile şi nu scrijeliţi copacii, căci ei ne aduc zâmbetul pe buze, ne

colorează viaţă dar, sunt sursa de hrană şi pentru alte vieţuitoare. De ele, se vor bucura şi alţii, vor creşte şi vor face seminţe pentru a da naştere altor flori.

16. Nu faceți zgomot în mod inutil. 17. Imi cer scuze daca am uitat ceva!

Vă rugăm să le respectați!