proiectmobilitate.files.wordpress.com · Web viewAceastă recomandare se referă atât le vechile...

PAŞI SPRE SUCCESULUNEI AFACERI

ÎN TURISMUL RURAL

CUPRINS:

Introducere ................................................................................. p. 3 Capitolul I. Turismul rural – repere teoretice .............. p. 5 Capitolul II. 20 de întrebări şi răspunsuri despre turismul rural ................................... p. 23 Capitolul III. Test de evaluare ............................................. p. 40 Capitolul IV. Idei de afaceri în turismul rural ............... p. 46 Capitolul V. Călătorie prin satele vasluiene .................. p. 62

Produs final realizat în cadrul proiectului de mobilităţi Leonardo da Vinci „Abilităţi antreprenoriale în organizarea activităţilor de turism rural” ( LLP/LdV/IVT/2010/RO/044). Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicaţie (comunicare) reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

Paşi spre succesul în afaceri în turismul rural

2

Editura MEDIA SINDStr. Donici, nr. 2, Tel./Fax: 0235 315 008; 0723 359148,

E-mail: [email protected]

ISBN:

Vaslui, Iulie 2011

Proiect de mobilitate Leonardo da Vinci“Abilităţi antreprenoriale în organizarea

activităţilor de turism rural”LLP/LdV/IVT/2010/RO/044

Benefiaciar: Grupul Şcolar Industrial „Ştefan Procopiu”, Vaslui

ECHIPA DE PROIECT:

Prof. Botan Ana CristianaProf. Mazga Doina

Prof. Donosă Ana TeodoraProf. Hobjilă Daniela Ramona

Ec. Soroceanu MihaelaProf. coordonator Amancei Nicoleta Ileana

Elevi participanţi:COMAN DIANA IONELA

NAPOROJNA IULIA ELENAHORDILĂ MĂDĂLINA DORINADIACONU IONUŢ ALEXANDRUMOROŞANU FLORIN ROBERT

CIMPOI ADRIANAGRIGORAŞ DENIS

RĂILEANU ALINA RAMONAANCUŢA MARIUS GABRIEL

POPICA RĂZVAN ALEXANDRUDONOSĂ CRISTINA

LUNGU SORINATUDUSCIUC BOGDAN

MARCU DIANA MIHAELA

mailto:[email protected]


Introducere

În anul şcolar 2010-2011, Grupul Şcolar Industrial “Ştefan Procopiu”, Vaslui a derulat proiectul de mobilitate Leonardo da Vinci în parteneriat cu “Lawton School” din Gijon, regiunea Asturias, Spania. Titlul proiectului este „Abilităţi antreprenoriale în organizarea activităţilor de turism rural” (nr. LLP-LdV/IVT/2010/RO/044). Din echipa de proiect au făcut parte 6 profesori şi 14 elevi (8 fete şi 6 băieţi) de la clasele a IX-a şi a X-a de la profilul Servicii, specializarea Tehnician în turism. Elevii au fost selectaţi în funcţie de anumite criterii, precum: media de admitere pentru elevii din clasa a IX-a şi media generală din anul şcolar anterior pentru elevii de la clasa a X-a, rezultate deosebite obţinute la olimpiade şi concursuri şcolare, rezultatele obţinute la testul de limba engleză. Proiectul a fost coordonat de profesorul Amancei Nicoleta Ileana.

Stagiul de practică s-a desfăşurat în perioada 9-29 mai 2011 şi a constat în 90 de ore de activităţi practice în opt hoteluri rurale din regiunea Asturias, renumită în Spania pentru valorificarea cadrului natural şi dezvoltarea turismului rural. Acest stagiu de practică a fost precedat de un program de pregătire pedagogică, lingvistică şi culturală care s-a desfăşurat în România. În urma participării la acest stagiu de practică, elevii şi-au îmbunătăţit cunoştinţele despre următoarele aspecte: materialele şi echipamentele necesare curăţeniei în spaţiile de cazare şi în restaurantul unei pensiuni agroturistice şi importanţa utilizării lor, consumabilele din inventarul spaţiilor de cazare şi al restaurantului precum şi importanţa utilizării lor, succesiunea logică a etapelor de efectuare a serviciilor de curăţenie în spaţiile de cazare. Abilităţile dezvoltate de elevi în urma stagiului de practică sunt: pregătirea salonului de servire şi a spaţiilor de cazare, munca în echipă în cadrul pensiunii agroturistice, comunicare şi interrelaţionare în limbi străine (engleza şi spaniola). De asemenea, elevii şi-au dezvoltat o serie de competenţe, precum: aplicarea legislaţiei şi a reglementărilor privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, asigurarea ordinii şi a curăţeniei la locul de muncă, aplicarea principiilor ergonomice în organizarea activităţilor din salonul de servire şi a spaţiilor de cazare, aranjarea şi decorarea spaţiilor de servire şi a celor de cazare, servirea preparatelor şi a băuturilor în restaurantul pensiune, dezvoltarea spiritului antreprenorial.

3


Produsul final al acestui proiect îl reprezintă experienţa practică acumulată de elevi în urma stagiului de pregătire, iar un rezultat important este ghidul de bune practici “Paşi spre succesul unei afaceri în turismul rural” care este structurat în cinci capitole: Turismul rural-repere teoretice, 20 de întrebări şi răspunsuri despre turismul rural, Test de evaluare, Idei de afaceri în turismul rural, Călătorie prin satele vasluiene. Primele două capitole ale ghidului prezintă câteva abordări conceptuale referitoare la turismul rural şi oferă răspunsuri la întrebări precum: Care sunt diferenţele dintre turismul rural şi agroturism? Care sunt diferenţele dintre o pensiune turistică şi o pensiune agroturistică? Care sunt paşii care trebuie urmaţi de către o persoană fizică pentru introducerea unui imobil în circuitul turistic de cazare ca pensiune turistică rurală? Care sunt condiţiile de organizare a unei pensiuni turistice/agroturistice potrivit legilor din România? Care sunt factorii care au contribuit la dezvoltarea turismului rural? Când a început activitatea de turism rural în Europa? Care sunt liderii turismului rural din Europa? Când a început activitatea de turism rural în România? Ce organizaţii naţionale şi europene susţin şi promovează turismul rural? Ce este satul turistic? Unde au fost organizate primele sate turistice? Care sunt avantajele satelor turistice? Există sate turistice în România? Care sunt normele igienico-sanitare pentru activitatea pensiunilor turistice şi a pensiunilor agroturistice? Care sunt punctele tari şi punctele slabe ale turismului rural din România? Informaţiile teoretice din primele două capitole sunt verificate prin testul de evaluare care conţine 50 de întrebări şi constituie capitolul al III-lea al ghidului. Capitolul al IV-lea prezintă 4 idei de afaceri în mediul rural elaborate de elevii din echipa de proiect: „Happy Water”, „Pensiunea Dulce-Amar”, „Distrează-te şi fii liber”, „Moldova Tur”. Elevii au lucrat pe grupe şi, în elaborarea ideii de afacere, au avut în vedere aspecte precum inventarul de personal evaluarea resurselor materiale şi financiare, realizarea analizei SWOT, elaborarea obiectivelor bazate pe criterii SMART, planificarea afacerii în turismul rural. Capitolul al V-lea reprezintă o incursiune prin satele vasluiene, o călătorie printre dealuri molcome, peisaje naturale, muzee săteşti, diverse monumente istorice şi edificii religioase. Chiar dacă nu beneficiază de avantajele unor zone turistice precum Valea Prahovei, Maramureş sau nordul Moldovei, satele din judeţul Vaslui deţin anumite atracţii turistice (biserici şi mănăstiri vechi din lemn, sate unde s-au păstrat obiceiuri şi tradiţii vechi).

4


CAPITOLUL I. TURISMUL RURAL – REPERE TEORETICE

Turismul rural nu este un fenomen recent. Interesul pentru petrecerea timpului liber la ţară s-a dezvoltat încă din secolul al XIX-lea în ţări precum Franţa, Marea Britanie, Germania, Spania, ca o reacţie faţă de stresul şi condiţiile cotidiene ale oraşelor aflate în plină expansiune în contextul dezvoltării impetuoase a industriei. Acest fapt a generat o cerere turistică fără precedent care a stimulat, la rândul ei, afirmarea unor forme inedite de prestaţie turistică în mediul rural, sensibil diferenţiate de la o ţară la alta. În scurt timp, activitatea turistică desfăşurată în mediul rural a căpătat ponderi notabile. În ţara noastră, turismul rural, deşi căpătase contur în perioada interbelică, el s-a dezvoltat în forme binecunoscute impuse de originea rurală directă şi de "dependenţa" economică (în raport cu acest mediu) a unei bune părţi din populaţia stabilită în mediul urban în condiţiile procesului accelerat de industrializare şi urban din perioada comunistă. Ea constă în principal în conturarea unor oferte turistice inedite, atractive şi accesibile (în condiţiile în care oferta furnizată de prestatorii consacraţi de servicii turistice a devenit inaccesibilă pentru un segment important al clienţilor potenţiali, evident afectaţi de recesiunea economică) şi într-o serie de mutaţii benefice pe care acest fenomen le poate genera în spaţiul specific de desfăşurare. Urbanizarea rapidă din ultimele două secole a generat noi structuri sociale, diferite de societăţile tradiţionale de la ţară.

Conservarea vechilor moduri de viaţă şi gândire este importantă pentru păstrarea "caracterului" rural. Specificul rural tradiţional conjugat cu interesul pentru peisaj şi cu posibilităţile de recreere pe care le oferă mediul sătesc sunt principalele argumente care atrag turiştii din mediul citadin. Având în vedere complexitatea mediului rural, o serie de autori au considerat oportună introducerea conceptului de continuu rural şi urban, pentru a putea aborda complexitatea diverselor situaţii şi pentru compararea zonelor care sunt considerate rurale însă posedă numeroase caracteristici care le detaşează de ruralul propriu-zis. Utilizând acest concept, comunităţile rurale se pot fixa pe o scară mobilă, având la o extremitate polul zonelor rurale profunde, slab populate, iar la cealaltă extremitate, concentraţiile urbane de tip metropolitan, expresii elocvente ale urbanizării. Între aceste două extreme se desfăşoară o varietate de situaţii, esenţial rurale sau esenţial urbane, trecerea între acestea corespunzând unei zone centrale de tranziţie care îmbină trăsăturile esenţiale ale tipurilor de bază în cadrul zonelor de populare suburbană (zone periurbane). Turismul rural este o activitate complexă, cu faţete multiple; nu este doar un turism bazat exclusiv pe gospodăria ţărănească, ci şi pe vacanţe în mijlocul naturii având drept motivaţie diverse activităţi precum drumeţiile, alpinismul, veloturismul, echitaţia, vânătoarea,

5


pescuitul, excursiile educative etc. Motivele arătate mai sus explică şi faptul că pentru desemnarea noţiunii de turism rural se utilizează uneori, în mod neadecvat, şi alţi termeni care, datorită conţinutului apropiat şi a sensului mai restrâns, sunt generatori de confuzii; aşa sunt turismul verde şi agroturismul. Expresia turism verde se referă cu predilecţie la elementele reprezentative ale peisajului în cadrul căruia componenţii naturali deţin un loc principal şi, în consecinţă, implică frecventarea spaţiilor rurale situate cât mai departe de oraşe şi care pot facilita accesul într-un mediu natural autentic sau cât mai puţin afectat de intervenţii antropice. Agroturismul reprezintă totalitatea serviciilor oferite în cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice (cazare, masa din produsele proprii, agrement). Acest termen, cu o sferă de cuprindere mai restrânsă, desemnează deci doar una din componentele turismului rural. Oferta agroturismului ("Vacanţă în gospodăria ţărănească") se deosebeşte de cea a turismului rural. În primul caz, produsul trebuie să reflecte trăsăturile caracteristice ale gospodăriei ţărăneşti (produse proprii, specialităţi regionale, animale mici şi pentru tracţiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipică gospodăriei ţărăneşti). Oferta "Turism rural" defineşte toate ofertele din mediul rural, care nu sunt legate cu necesitate de gospodăria ţărănească (de ex. Vacanţe în gospodarii care şi-au pierdut funcţia de bază, sejururi în case de vacanţă, în case particulare închiriate, în sate de vacanţă, în popasuri turistice etc.). Caracterul rural este subliniat, în primul rând, prin dorinţa turiştilor de a cunoaşte tradiţiile rurale, cultura şi natura, de a-şi petrece vacanţa într-un mediu rural autentic unde ei caută liniştea, aerul curat şi vor să practice sportul şi drumeţia. Accesul la produsele locale sau regionale, care susţin de fapt pensiunea, deşi este foarte probabil,

nu reprezintă obiective sau forme de condiţionare ale activităţii turistice. Prin urmare, turismul rural poate fi definit în sensul satisfacerii următoarelor cerinţe:

localizare în zona rurală; funcţionalitate rurală bazată pe

trăsăturile particulare ale lumii rurale: gospodăria ţărănească, spaţii largi, contact cu natura şi cu patrimoniul material şi spiritual al comunităţii săteşti; o cerinţă fundamentală este păstrarea tradiţiilor naturale şi asigurarea unei dezvoltări progresive lente, în concordanţă cu posibilităţile materiale şi afective ale familiilor locale; în acest sens este esenţială plasarea turismului rural sub controlul colectivităţilor locale şi dezvoltarea sa într-o formă care să satisfacă pe termen lung interesele regiunii; turismul rural trebuie să constituie o forţă de conservare a ruralităţii şi nicidecum una de susţinere a urbanizării.

dimensionare rurală în sensul că infrastructura trebuie să reflecte (prin clădiri, anexe, spaţii de destindere etc.) scara rurală tradiţională, atât prin coordonatele spaţiale (mărime, distanţe, densităţi) cât şi prin cele arhitecturale; această cerinţă este menită a încuraja conservarea şi perpetuarea modului de viaţă autentic şi neîndoielnic, acesta din urmă, este unul dintre atuurile de bază care atrage clientela turistică, adeseori suprasaturată de modernitate sau irascibila în faţa tendinţelor de pseudomodernitate.

tipologie variată în concordanţă cu diversitatea mediului fizic şi conotaţia puternică a tradiţiilor istorice, economice şi spirituale.

un mod de viaţă al locuitorilor caracterizat prin apartenenţa lor la

6


colectivităţi cu mărime limitată, care întreţin raporturi specifice cu spaţiul aferent.

TIPURI DE TURISM RURAL ŞI ACTIVITĂŢILE SPECIFICE

Tipologia formelor de turism specifice mediului rural este extrem de diversă în ţările cu tradiţie în domeniu (Franţa, Irlanda, Austria, Germania s.a.). Individualizarea ei presupune orientarea deliberată a pieţei spre anumite oferte turistice şi segmentarea clientelei în acord cu aceasta. Astfel, pot fi avute în vedere forme de turism, precum: turismul de agrement, cultural, şcolar, sportiv, de reuniuni şi conferinţe, ecologic, de promenadă, fluvial, de sănătate, religios, agroturismul s.a. Turismul cultural implică cele mai diverse categorii sociale şi de vârstă şi constă în vizitarea siturilor rurale a căror distincţie se datorează existenţei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor sau participarea la desfăşurarea unor sărbători sau datini tradiţionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol sau evenimente sociale din viaţa comunităţii: hramuri, nedei, nunţi etc.). O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarcă la categoriile tinere, în special elevi şi studenţi, sub forma turismului şcolar de învăţare sau de descoperire. Din păcate, deşi este cea mai frecventă formă de turism rural, infrastructura turistică precară a habitatului rural şi absenţa unor oferte turistice adecvate face ca acest tip de turism să fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra deţinătorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant. Turismul de agrement se practică sub forma neorganizată şi constă în petrecerea parţială sau integrală a concediului individual sau cu familia, într-un spaţiu de cazare (casă, camera mobilată)

existent în mediul rural, obţinut prin diverse modalităţi: moştenire familială, închiriere pe durate de timp variabile, găzduire la prieteni sau rude etc. În linii generale, îmbină caracteristicile turismului pentru natură cu cele ale turismului de sănătate. Turistul este tentat să observe natura, să o cunoască şi chiar să se integreze în ea prin diferite activităţi: observarea păsărilor, identificarea speciilor de plante, plimbări etc. El poate beneficia de căldură şi atenţia acordată de către comunitatea locală cu sprijinul căreia obţine facilităţile necesare adoptării (chiar şi temporare) a unei alimentaţii naturale, neindustrializate (lapte, brânzeturi, băuturi tradiţionale, produse agricole, preparate tradiţionale etc.), înţelegerii tradiţiilor şi mentalităţilor specifice locului respectiv s.a. Turismul sportiv. Mediul rural poate constitui un spaţiu important pentru susţinerea activităţilor sportive de proximitate: veloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarnă, orientare turistică s.a. Unele dintre acestea necesită o anumită politică managerială a produsului turistic (sporturile nautice, veloturismul, echitaţia) altele, în schimb, pot atrage turiştii printr-o amenajare tehnică minimă, dublată desigur de favorabilitatea mediului natural şi mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarnă, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistică, speleoturismul s.a.). Problema definirii unui anumit tip de vacanţă rurală este dificilă întrucât însuşi turismul rural nu poate fi definit printr-un anumit tip de vacanţă; numărul variabilelor implicate în definirea sa este relativ mare, implicând, printre altele, intensitatea practicării, localizarea, gestiunea, integrarea în comunitate etc. În plus, inclusiv în domeniul activităţilor turistice, intervine conceptul de continuitate. Numeroase tipuri de vacanţă şi de activităţi se pretează la fel de bine la ţară ca şi la oraş. Turiştii pot avea în aceeaşi zi activităţi specific urbane sau rurale.

7


Trecerea în revistă a tipurilor de vacante şi activităţi nu poate avea decât un caracter orientativ şi inevitabil, pe lângă posibile opţiuni asociate anumitor medii, ea reflectând caracterul de continuitate generat de o serie de activităţi cu caracter intermediar. Acest fapt se desprinde şi din următoarea clasificare: - Activităţi turistice cu caracter general rural: excursii în împrejurimi; alpinism, escalade; "explorări" în locuri sălbatice; plimbări sau coborâri cu barca; schi fond; schi pe piste cu grad de dificultate redus său mediu; plimbări cu vehicule cu tracţiune animală; cicloturism; echitaţie; observarea naturii, fotografierea (vegetaţia, faună); contemplarea peisajelor; cunoaşterea patrimoniului rural; cunoaşterea colectivităţii; sărbătorile rurale; pescuit; vânătoare; sporturi care se practică în natură (orientare turistică, gimnastică aerobică, jogging etc.) - Activităţi turistice cu caracter intermediar (urban-rural): nataţie; schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu; sporturi care necesită o infrastructură artificială de tip semi-natural (tenis, fotbal, golf etc.); activităţi cu specific gastronomic; activităţi bazate pe cunoaşterea patrimoniului; activităţi cu caracter ecologic; activităţi educative; festivaluri culturale; activităţi artizanale; vizite şi excursii turistice; reuniuni; activităţi nautice; pescuit

CAUZE ŞI MOTIVAŢII ALEDEZVOLTĂRII TURISMUL RURAL

Deşi este o realitate recentă, turismul rural posedă indicii certe că nu este un fenomen de creştere temporară sau conjuncturală. Pe lângă cauzele de ordin general care acţionează asupra fenomenelor de creştere economică, în cazul turismului rural se remarcă acumularea progresivă, pe termen lung, a unor motivaţii complexe, ireversibile, deseori disimulate, ferite însă de perisabilitatea specifică reţetelor

turistice de tip convenţional. Dintre factorii care stimulează afirmarea tot mai susţinută a turismului rural se detaşează: - Creşterea nivelului de educaţie. Perioada postbelică s-a caracterizat printr-o dezvoltare fără precedent a sistemului de învăţământ la toate nivelele, dublată mai recent de explozia mijloacelor de comunicare în masă. În acest context se remarcă, pe de-o parte, tendinţa de modificare a modului de viaţă în conformitate cu noile "precepte" ale echilibrului dintre fizicul şi psihicul uman iar, pe de altă parte, diversificarea şi aprofundarea aspiraţiilor spirituale şi culturale. Astfel, turistul, de regulă citadin, este tot mai mult motivat de perspectiva recreerii în locuri liniştite, puţin aglomerate, care satisfac exigente de ordin ecologic şi care, deseori, se suprapun spaţiului rural. Cel de-al doilea aspect, în cazul ţării noastre, căpăta o conotaţie specifică. În perioada comunistă patrimoniul rural a fost apreciat şi perceput diferenţiat, în conformitate cu diverse obiective sau cauze de natură propagandistică. În plus, în special în cazul generaţiilor tinere, s-a cultivat, indirect, un sentiment de dispreţ şi de superioritate faţă de mediul rural. Această percepţie a fost inoculată prin vehicularea obsesivă a unor teze de politică economică precum necesitatea reducerii ponderii populaţiei rurale, apologia agriculturii intensive, preaslăvirea urbanizării şi a modului de viaţă urban, ca simboluri ale reuşitei unui sistem politic, în condiţiile în care celebrele programe de amenajare şi sistematizare rurală s-au soldat mai mult cu bulversarea unor comunităţi şi surescitarea mass-mediei internaţionale, decât cu îmbunătăţirea reală a modului de viaţă al ţăranului. - Creşterea intervalului temporal alocat odihnei şi recreerii, creşterea duratei timpului afectat pentru recreere reprezintă, în general, un factor important al dezvoltării turismului. Un aspect particular care are consecinţe pentru turismul rural este

8


multiplicarea perioadelor scurte de timp alocate recreerii, ca urmare a reducerii timpului săptămânal de lucru. La acestea se adaugă şi posibilitatea efectuării eşalonate a concediilor de odihnă. Corelând această mutaţie cu alţi factori precum durata perioadei de transport, costul sejurului, deficitul de reţete turistice de scurtă durată, menţinerea legăturilor familiale sau afective cu locul de origine, rezultă că perspectivele selectării mediului rural ca spaţiu de vacanţă sunt mari, cel puţin pentru perioadele scurte de timp. - Ameliorarea transporturilor şi comunicaţiilor. Extinderea reţelei de drumuri modernizate combinată cu expansiunea automobilismului reprezintă principalele modalităţi de penetrare a spaţiului rural, chiar dacă adeseori (pe distanţe relativ scurte) starea tehnică precară a drumurilor îngreunează accesibilitatea. - Creşterea interesului pentru menţinerea sănătăţii înregistrează o creştere spectaculoasă. Chiar dacă în prezent, în ţara noastră, modul de obţinere a alimentelor este, din fericire, mai puţin artificializat comparativ cu ţările puternic industrializate, nu este mai puţin adevărat ca factorii de stres generaţi de precaritatea economică, hipertrofierea, disfuncţionalitatea şi poluarea marilor oraşe, afectează tot mai evident starea de sănătate a populaţiei. Orientarea tot mai vădită a scopului sejurului spre activităţi de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiană este firească şi se înscrie într-o strategie mai mult sau mai puţin deliberată de menţinere a sănătăţii. Cu excepţia generaţiei tinere, lipsa de satisfacţie pentru concediile petrecute în staţiunile litorale sau montane a căror "agitaţie" rivalizează cu cea a marilor oraşe, nu mai constituie o raritate. Zonele rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfacţii celor mai diverse şi sofisticate opţiuni, de la promenadele pedestre sau

cicliste în aer pur, la escalade sau excursii temerare, de la partidele liniştite de pescuit, la satisfacţiile oferite de degustarea băuturilor şi mâncărurilor tradiţionale. - Perfecţionarea industriei de echipament sportiv şi turistic oferă turiştilor o gamă tot mai variată şi mai perfecţionată de utilităţi necesare practicării diverselor forme de recreere şi le asigură independenţă şi securitate personală sporită în raport cu intemperiile naturii. - Autenticitatea este o calitate din ce în ce mai solicitată. Provenind, în majoritatea cazurilor, dintr-un mediu săturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relaţii colective impersonale etc., turistul apreciază tot mai mult autenticitatea, naturaleţea vieţii de la ţară, căldura sufletească specifică micilor comunităţi rurale. Ancheta efectuată în anul 1987 de către Oficiul Britanic de Turism relevă că această calitate se plasează pe locul secund (după calitatea peisajelor) între motivaţiile care stau la baza opţiunii pentru sejurul la ţară. - Liniştea şi confortul psihic sunt elemente tot mai căutate de numeroşi turişti, fapt deloc surprinzător, dat fiind nivelul de stres mental specific majorităţii lucrătorilor. Mecanismele care stau la originea deplasării sunt diverse şi adeseori subtile. Survine frecvent aspiraţia voluntară de a părăsi cadrul de viaţă citadin. Ideea de "evadare" în natură se regăseşte aproape unanim între dorinţele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural. Omul doreşte, de obicei, o alternare a "trăirilor" calme cu cele animate şi ca atare nu este surprinzător abandonul domiciliului în favoarea posibilităţii de a se putea "regăsi" cu plăcere pe terenurile de camping, într-o atmosferă de "nebunie" sau într-o reşedinţa liniştită, situate într-un mediu nepoluat, departe de constrângerile orare ale activităţilor cotidiene.

9


În acest context, se pot delimita principalele categorii de posibili beneficiari ai turismului rural:- Omul modern nostalgic al originii sale rurale: fosta categorie de vârsta tânără a anilor '60-'70 care, fie având ca motivaţie continuarea studiilor, fie obţinerea mai facilă a unui loc de muncă (în urma oportunităţilor oferite de procesul de industrializare şi urbanizare caracteristic acelei perioade), s-a stabilit în oraşe, şi-au schimbat modul de viaţă, adaptându-se noului mediu de viaţă; legăturile spirituale şi sentimentale/afectiv-emoţionale ale oamenilor care alcătuiesc acest segment social (deveniţi între timp părinţi) cu locurile de origine/provenienţa au rămas însă foarte puternice, motiv pentru care multe din week-end-urile sau concediile lor sunt petrecute la ţară, pentru a arăta propriilor copii meleagurile natale, un alt mod de viaţă, obiceiurile şi tradiţiile satului şi cât mai multe despre plante şi animale etc.- Copiii şi tinerii în formare care pot fi angrenaţi în diverse activităţi ce nu reclamă un efort fizic deosebit (udatul florilor, strânsul fânului etc.) şi în acelaşi timp fac plăcere copiilor, inoculându-le, în acelaşi timp, sentimentul că sunt utili şi responsabili;- Populaţia urbană, fie că provine sau nu din mediul rural, constituie un segment potenţial important al cererii pentru această formă de turism; datorită predominantei produselor puternic industrializate şi artificializate, a relaţiilor colective impersonale, a nivelului ridicat de stres, poluare, supraaglomerare, disfuncţionalitate caracteristice ritmului de viaţă citadin, survine frecvent aspiraţia voluntară de a căuta "liniştea" ca unică soluţie a regăsirii de sine printr-o părăsire/"evadare" temporară (din) cadrul de viaţă urban, cel puţin pe durata vacanţei, pe durata căreia să poată beneficia de "regăsirea" naturaleţei şi a căldurii sufleteşti specifice micilor comunităţi rurale, să poată să respire aer

curat, să fie departe de zgomot, poluare, şi praf, să se poată bucura de un regim alimentar sănătos şi diversificat;- Turiştii cu posibilităţi financiare ridicate, care caută odihnă activă în natură, ruperea de stresul cotidian şi doresc să încerce ceva nou, care să capete accent de "aventură" (cum ar fi, de exemplu practicarea unor activităţi desemnate în limbajul de specialitate prin sintagma "sport extrem": alpinism, schi acrobatic, zborul fără motor-parapanta, paraşutism, planorism, cicloturism etc.);- Orice persoană care vizează odihna, recreerea într-un cadru natural, neafectat de poluare, stres etc.- Omul însetat de cunoaştere care porneşte să descopere lumea cât mai aproape de origini- Omul pentru care cunoaşterea directă (nu prin intermediul cărţilor, broşurilor şi prospectelor) este o "aventură spirituală"

COMPONENTELE TURISMULUI RURAL Produsul turistic ruralComportamentul turistic al ultimelor decenii evidenţiază tot mai clar existenţa unor obiective concrete ale vacanţelor şi în consecinţă, produsele turistice oferite trebuie elaborate pornind tocmai de la motivaţiile care stau la baza obiectivelor respective. Astfel, se vorbeşte despre turismul de descoperire, de recuperare, educativ, religios, sportiv etc. Fiecare dintre aceste forme necesită produse susceptibile să răspundă aspiraţiilor clientelei specifice. Pentru a se înscrie într-o dinamică a progresului, prestatorii şi responsabilii turismului trebuie să prospecteze necontenit noi căi de ofertă pornind de la o cunoaştere cât mai bună a clientelei turistice, a modului sau de viaţă, a mentalităţilor şi a aspiraţiilor sale, exprimate sau neexprimate. În majoritatea cazurilor, pentru a putea fi promovată cererea şi ulterior amplificată pe măsură ce se manifestă, ea trebuie anticipată. În acest

10


scop trebuie adoptată şi urmărită cu consecvenţă o anumită logică a produselor turistice. Un produs turistic este un ansamblu de prestaţii susceptibile care se constituie într-un răspuns global şi coerent la ansamblul aşteptărilor şi solicitărilor turistului. Produsul turistic prezintă o structură complexă manifestată în diverse combinaţii ale elementelor componente (cazare, hrană, transport, primire, animaţie, calitatea peisajului, excursii, tratament balnear, servicii s.a.) practicate şi dozate în funcţie de cerere. Principial se disting două tipuri de elemente componente: primare sau de bază, incluzând cazarea, hrană şi transportul şi respectiv cele secundare sau auxiliare: primirea, animaţia, agrementul, activităţile sportive, agrementul, balneoterapia s.a. Produsul turistic trebuie să îmbine elementele componente şi în funcţie de circumstanţele mediului înconjurător. Produsul turistic poate avea o paletă mai restrânsă limitată la componentele de bază (transport+cazare; cazare; cazare+masa) dacă turistul are garanţia practicării unor activităţi la alegere în proximitate (plimbări în natură, echitaţie, înot, pescuit s. a) aspect care "condiţionează" de fapt vânzarea cazării. Paleta ofertei poate fi amplificată în mod corespunzător (cazare+demipensiune; cazare+pensiune completă, transport s.a.) atunci când efectul de atractivitate al componentelor auxiliare (diverse forme de agrement, balneoterapie, calitatea peisajului s.a.) este cert, uşor de generat şi se concretizează în conturarea unui flux turistic bine definit sub aspect cantitativ, compus dintr-o clientela relativ fidelă. În toate cazurile trebuie prevăzute servicii publice comerciale, administrative, de asistenţă medicală etc. Nu este însă suficientă proiectarea şi construirea acestor produse. Ele trebuie să fie integrate într-un ansamblu suficient de larg pentru a putea atrage un număr cât mai mare de turişti.

Această necesitate se impune cu atât mai mult cu cât, adeseori, cererea turiştilor poate fi imprecis conturată. În această situaţie doar existenţa unei game de produse poate garanta stabilirea unor relaţii comerciale între turist şi produsul turistic oferit. Produsul turistic, la fel ca şi produsul industrial, comercial sau de altă natură, nu are forţă comercială dacă nu satisface cel puţin una dintre următoarele cerinţe: imagine de marcă, raport optim calitate-preţ, unicitate pe piaţă, asigurarea unei game largi de elemente turistice. Fără îndoială, aşezările rurale care să ofere produse unice pe piaţă sunt mai puţin numeroase. Ele sunt reprezentate prin depozitarele unor valori reprezentative ale patrimoniului naţional, precum mănăstirile din nordul Moldovei şi Subcarpaţii Olteniei, bisericile şi porţile, definitorii pentru civilizaţia lemnului din satele maramureşene, gospodăriile fortificate din sudul Transilvaniei, centrele tradiţionale de olărit, de prelucrare a fibrelor textile etc. În aşezările privilegiate din acest punct de vedere există practic suficiente atuuri care să permită afirmarea unui sistem de prestaţii turistice care să garanteze calitatea unor servicii de marcă care să se impună inclusiv prin vehicularea unor coduri emblematice în circuitul turistic intern şi chiar internaţional. Evident că afirmarea şi păstrarea unei imagini de marcă a prestaţiei turistice necesită existenţa unui raport optim între natura ofertei, calitatea serviciilor şi preţul perceput, raport care trebuie protejat de abuzurile financiare şi de neglijentele profesionale. Pe de altă parte, posibilităţile de înscriere a aşezărilor rurale în circuitul turistic sunt practic nelimitate, având în vedere varietatea multiformă a spaţiului rural. Referindu-ne la spaţiul rural românesc acesta permite elaborarea unei game extrem de diverse de produse turistice, în concordanţă cu resursele specifice şi

11


localizarea teritorială. Pot fi avute în vedere amenajarea turistică a satelor situate de-a lungul principalelor axe de pasaj dintre regiunile turistice consacrate. Gama optimă este un ansamblu de produse turistice destinate unor clientele, pe cât posibil mai variate, incluzând deopotrivă pe cele înstărite şi pe cele mai sărace, "teribilişti" şi sedentari, tineri şi vârstnici, familişti şi nefamilişti etc. Propunând game de servicii cât mai extinse se creează opţiuni justificate pentru cucerirea de noi pieţe. Fiecare tip de aşezare rurală oferă posibilităţi particulare şi ridică în consecinţă probleme specifice. De aceea, produsul turistic oferit trebuie elaborat tocmai în funcţie de prezenţa diferitelor componente în raport cu caracterul individualizat al aşezării.

GĂZDUIREA (CAZAREA)ÎN MEDIUL RURAL

Aspecte generale. Posibilităţile de cazare în mediul rural sunt extrem de diverse, în conformitate cu disponibilităţile gospodăriei şi cu dorinţele şi exigentele turistului. În ţara noastră, practica închirierii spaţiilor de găzduire amenajate de săteni în scopuri turistice este abia la început. La ora actuală impunerea unei cointeresări economice între ţărani şi turişti generează încă reticente notabile. Una dintre cauze este faptul că stă în firea ţăranului român să fie ospitalier cu toţi cei care îi păşesc pragul casei şi mai presus de aceasta să fie generos, fără a accepta avantaje materiale sau plată în schimbul unei atitudini consacrate de o îndelungată şi frumoasă tradiţie; pe de altă parte, turistul, cunoscând această trăsătură morală a ţăranului, preferă să îndure capriciile naturii sau să se rezume la solicitările minime pentru a nu se simţi împovărat de acceptarea unor servicii pe care este conştient că nu le va putea răsplăti prompt. Desigur, asemenea atitudini şi simţăminte sunt demne de toată laudă şi

probabil că ele vor dăinui (speram) cât timp va dăinui şi lumea rurală. Ele nu trebuie să fie unilaterale întrucât sub această formă nu pot încuraja relaţiile durabile în timp. O relaţie sigură şi durabilă are inevitabil şi conotaţii economice şi nu poate fi susţinută decât în condiţiile promovării avantajului reciproc, chiar dacă nu toate componentele acesteia pot fi "contabilizate". De altfel, se remarcă în ultima vreme în mediul rural o accentuare a pragmatismului relaţiilor de tip social, pe fondul acutizării unor dificultăţi economice concomitent cu emanciparea modului de viaţă. Această tendinţă poate fi extrapolată în relaţia de tip turistic, cu atât mai mult cu cât spaţiul rural intră tot mai mult în sfera cererii turistice, iar turiştii devin tot mai exigenţi în legătură cu calitatea produsului turistic oferit şi în consecinţă, tot mai dispuşi să suporte financiar costul presupus de aceasta. Prin urmare, în mediul rural pot fi amenajate de către sătenii înşişi (de preferinţă), cu cheltuieli minime sau modeste, facilităţi de găzduire pentru turiştii aflaţi în trecere sau în sejur. În condiţiile demarării şi funcţionării unui sistem de cazare contra cost, implicaţiile sale în plan economic pot fi notabile, atât la nivelul individual, cât şi la cel al colectivităţii. Nu este mai puţin adevărat că şansele de reuşită şi, mai ales, fiabilitatea acestor iniţiative sunt minime atunci când ele survin sau fiinţează în context izolat. În toate ţările cu tradiţie turistică rurală s-a procedat la o punere în loc a unui veritabil sistem turistic de îndată ce solicitarea pieţei a devenit certă. Componentele de bază ale sistemului turistic (implicit la nivel rural) fiind patrimoniul, cazarea şi vânzarea produsului, este evident că iniţiativa punerii în sistem a facilităţilor de cazare nu poate veni exclusiv din partea deţinătorilor potenţiali - ţăranii - întrucât aceştia nu au certitudinea vandabilităţii şi nici priceperea de a elabora o reţetă turistică completă (inclusiv reclamă şi vânzarea produsului).

12


De aceea, pornind de la premisele influenţei faste a activităţilor turistice asupra echilibrului socio-economic al mediului rural, este oportună implicarea forurilor cu putere de decizie în domeniile legislaţiei turistice, agricole, silvice şi a fiscalităţii pentru promovarea unor iniţiative de natură să asigure demararea, stimularea şi rentabilizarea turismului rural. Această promovare trebuie dirijată, în primul rând, spre acordarea creditelor şi a facilităţilor de rambursare acelor întreprinzători rurali dispuşi să presteze activitate turistică, precum şi spre susţinerea unor organisme sau organizaţii care să susţină din punct de vedere managerial fenomenul turistic rural. Prezentăm în continuare principalele modalităţi tehnice de asigurare a cazării turistice în mediul rural care sunt, în general, adoptabile, indiferent de tipologia şi localizarea aşezării rurale. Cu dorinţa de a veni în întâmpinarea preocupărilor şi iniţiativelor persoanelor sau organismelor conştiente de însemnătatea şi oportunitatea edificării unui sistem ierarhizat de organizare şi coordonare a spaţiului turistic rural am selectat o serie de aspecte relevante referitoare la experienţa franceză, deosebit de reprezentativă în acest domeniu. Ele nu au menirea de a sugera căi de urmat, ci doar de a evidenţia direcţii probabile de prospecţiune necesare în vederea elaborării unor modele adecvate condiţiilor specifice ale ruralului românesc.

LOCUINŢELE RURALE(FORME DE CAZARE)

Reşedinţa rurală de vacanţă. Spaţiile rurale de cazare pot fi constituite din imobile tradiţionale sau apartamente, independente, mobilate, situate în gospodăria proprietarului, în proximitatea acesteia sau a satului respectiv. Ele pot consta în reşedinţe secundare sau în dependinţe ale gospodăriei rurale amenajate corespunzător. Închiriate pe durate variabile de timp (anual, sezonier, săptămânal sau

doar pentru sfârşitul de săptămână), reşedinţele rurale pot constitui un mijloc atractiv de petrecere a sejurului. Cazarea în incinta gospodăriilor rurale prezintă avantajul că acestea sunt integrate din punct de vedere socio-economic şi cultural în mediul sătesc. Gradul de integrare în mediul rural depinde atât de calitatea spaţiului oferit pentru locaţie (tradiţional şi tipic locului), cât şi de calitatea primirii oferite de către proprietari şi de către membrii comunităţii în general. Aceste elemente pot aduce sătenilor un aport complementar la veniturile lor, provenit atât din închirierea spaţiului, cât şi din valorificarea produselor gospodăriei. La rândul lor, turiştii au posibilitatea petrecerii unor vacanţe relaxante având garanţia unei găzduiri rezonabile, la preţuri moderate. Astfel, de ambele părţi se conturează perspectiva unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri reciproce. Calităţile mediului ambiant, calităţile imobilului şi dotările sale influenţează în mod decisiv lungimea duratei de locaţie; relativa independenţă sau izolare a spaţiului de închiriat, existenţa unei grădini, proximitatea unui loc de baie, existenţa unei capacităţi minimale de găzduire sunt principalele criterii care pot asigura reuşita. Amenajarea în scop turistic a unei case ţărăneşti poate răspunde adesea unor considerente de ordin patrimonial, aceasta fiind o modalitate de a restaura o clădire disponibilă ale cărei necesităţi investiţionale pot fi amortizate într-o perioadă de timp. Pe de altă parte, amenajarea mai multor adăposturi familiale într-o vatră rurală se poate constitui într-o premisă a diversificării cazării, a consolidării unor structuri apte de a realiza o primire corespunzătoare şi implicit cucerirea unei clientele stabile. Atragerea clientelei, primirea ei şi comercializarea produsului turistic pot fi realizate printr-o unificare colectivă a

13


resurselor şi a iniţiativelor proprietarilor. În plus, concentrarea activităţilor generează perspective pentru realizarea în comun a unei infrastructuri mai costisitoare (amenajarea unor pârtii de schi, ştranduri, mici acumulări de apă, terenuri de sport etc.), întreţinerea unei animaţii mai intense şi mai diversificate s.a. Amenajarea în scop turistic a unei case ţărăneşti nu implică investiţii foarte mari. O cerinţă generală a succesului este, în primul rând, conservarea caracterului rural tradiţional al clădirii, trăsătura care poate coexista cu un legitim confort contemporan. Această recomandare se referă atât le vechile locuinţe neutilizate, cât şi la dependinţele lor: sura, grajdul şi alte anexe pot deveni, cu investiţii reduse şi desigur, cu un plus de fantezie, dormitoare, sufragerii, săli de baie, garaje etc. Este preferabil ca aspectul exterior să fie cât mai puţin modificat, păstrându-se spiritul şi armonia originală, conservându-se tot ceea ce poate fi conservat: izvorul, fântâna, treptele, pridvorul, acoperişul, feroneria, cuptorul de pâine etc. Pentru amenajarea interioară trebuie procedat cu simplitate şi cu bun simţ, lăsându-se lucrurilor vocaţia lor iniţială. Autenticitatea trebuie căutată fără ca ea să devină obsesiva dar, în acelaşi timp, nu trebuie ezitat asupra necesităţii de a fi "modern" în cazul dotărilor aferente unor spaţii în care dispensarea de modernitate este improprie şi nelucrativa (bucătărie, baie etc.). În funcţie de locul de amplasare şi de destinaţia lor, reşedinţele rurale pot asocia diferite funcţionalităţi, precum: - Adăposturi de "zăpadă"- situate în proximitatea unor terenuri favorabile pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi de pistă, schi-fond, sanie s.a.). - Adăposturi de pescuit-situate în proximitatea locurilor de pescuit, amenajate special pentru găzduirea pescarilor pasionaţi, în general de către cei iniţiaţi şi competenţi, apţi să asigure "logistic" şi

"informaţional" succesul la care aspira toţi pescarii. Ele trebuie să ofere condiţii pentru stocarea materialelor de pescuit, închirierea acestora, prepararea peştelui etc. - Adăposturi de etapă-sau adăposturi rurale care, aşa cum indica numele lor, sunt destinate să primească turiştii, în general neautorizaţi, aflaţi în trecere spre obiective turistice situate în proximitate. Ele comportă existenţa unor dormitoare, bucătării, grupuri sanitare şi pot fi situate şi în afara vetrei. Camerele de oaspeţi. Locuinţele rurale pot fi amenajate şi la scara mai mică, în spaţiul locativ al gospodăriei ţărăneşti, sub forma camerelor de oaspeţi. Această formulă este destinată în special pentru turiştii de pasaj, găzduiţi pentru perioade scurte de timp. Oferirea mesei este posibilă, dar nu este obligatorie. Evident, includerea mesei poate contribui la sporirea rentabilităţii şi la întărirea fidelităţii clientelei, mai ales în cazul în care hrana oferită este preparată în conformitate cu tradiţia locului respectiv. Formula camerelor de oaspeţi implică contacte mai reduse cu turistul, comparativ cu cea a reşedinţelor rurale, dar necesită un plus de efort pentru comercializarea şi întreţinerea cotidiană. Prezintă însă avantajul că este o formulă mai puţin costisitoare şi mai uşor de transpus în realitate. La fel ca şi în cazul reşedinţelor rurale, camerele de oaspeţi trebuie să dispună de condiţii de confort şi igienă corespunzătoare, sisteme de încălzire practice şi eficiente. În cazul în care într-o casă sunt amenajate mai multe camere, ele trebuie să fie izolate din punct de vedere fonic, să posede intrare separată, iar dependinţele comune (salonul pentru servirea mesei, baia etc.) să satisfacă cerinţele sanitare şi gradul de solicitare. Fermele de sejur - pot fi constituie din gospodarii ţărăneşti sau ferme de stat, cu condiţia ca ele să fie bine articulate şi puternice din punct de vedere economic. Această formulă oferă un ansamblu de

14


prestaţii complementare: găzduire, asigurarea mesei şi posibilităţi de distracţie şi recreere. Acestea din urmă pot fi oferite în loc sau în proximitate. Oferind o activitate eterogenă şi complexă, ele pot satisface o clientelă mai numeroasă, cu condiţia să dispună de cazare de calitate şi de posibilităţi atractive de recreere într-un mediu diversificat. Personalizarea primirii, ambianţa familială, masa servită pe baza produselor fermei, preparată conform tradiţiei locului, sunt de asemenea avantaje importante. Asigurarea funcţionalităţii unei ferme de sejur necesită un nivel ridicat de profesionalism şi în plus, o dificultate importantă o constituie armonizarea dintre activităţile de fond şi cele de factură turistică.

Hotelurile, motelurileşi pensiunile rurale

În mediul rural, hotelurile şi motelurile sunt relativ puţine şi sunt amplasate cu predilecţie pe drumurile de interes naţional, cel mai adesea în proximitatea unor obiective de interes turistic şi în punctele de convergenţă rutieră. Ele satisfac în special turismul de pasaj şi se caracterizează printr-un nivel anost al dotării tehnice şi al serviciilor prestate de obicei în maniera ofertei citadine. Desigur, în condiţiile microprivatizării şi a expansiunii pensiunilor turistice cu caracter familial, acestea pot deveni centre de polarizare pentru turismul local, în condiţiile în care s-ar optimiza relaţia ofertă-preţ şi, mai ales, s-ar impune în circulaţia turistică prin produse de locale specifice, promovate eficient prin mediile de informare turistică. Pot fi avute în vedere şi modalităţile de implementare a unor noi capacităţi de cazare prin investiţii ale comunităţii locale sau prin subvenţii după modelele aplicate cu succes şi în alte ţări. Neîndoielnic, aceste practici implică existenţa prealabilă a unei surse certe de atractivitate turistică,

elaborarea unor studii temeinice de fezabilitate şi punerea în practică a unui sistem eficient de gestionare a investiţiei.

CALITATEA PRESTAŢIEITURISTICE RURALE

Există o multitudine de factori care determină calitatea prestaţiei turistice rurale ale căror efecte se manifestă în interacţiune şi adeseori disimulat. De aceea, definirea noţiunii de calitate are un caracter foarte relativ. Pe de-o parte, ea trebuie să satisfacă anumite persoane, într-un moment de timp dat, în condiţiile unui preţ convenabil. Pe de altă parte, calitatea este o noţiune în continuă evoluţie al cărei echilibru este conferit de armonia existentă între componentele care conferă distincţie (şi la propriu şi la figurat) produsului solicitat de o clientelă bine definită. Pe lângă caracteristicile mediului natural şi condiţiile de cazare (la care s-a făcut referire anterior), un impact major în determinarea calităţii produsului turistic îl prezintă primirea, descoperirea mutuală, animaţia şi calitatea echipamentelor. Primirea în mediul rural. Primirea tradiţională de bună calitate este o caracteristică indispensabilă a turismului rural şi reprezintă totodată unul dintre principalele atuuri ale acestei forme de activitate. Primirea în mediul rural este în mare parte autentică şi ancorată într-un mediu cultural. Fie că se află la gazdele sale, fie că se află în sat sau în spaţiile aferente, turistul trebuie să perceapă căldura, personalitatea şi forţa unei anumite tradiţii. Turistul este prin definiţie un oaspete aflat în trecere. De aceea, existenţa intenţiilor de a-l impresiona, de a-i asigura o primire în conformitate cu aşteptările sale au o semnificaţie importantă. Prima şi cea mai elementară formă de primire constă în asigurarea informaţiilor necesare turistului. Informaţia este, în general, un instrument esenţial de dezvoltare a mediului rural. Ea constituie un

15


mijloc de comunicare care favorizează emergenţa sau menţinerea unei identităţi locale. Ea este indispensabilă în cadrul procesului de punere în aplicare oricărui proiect de dezvoltare şi are rolul de a contribui la eliminarea izolării şi anonimatului. Locurile publice, pieţele, târgurile, cafenelele, băcăniile, sunt vectori adecvaţi pentru vehicularea informaţiei spontane orale sau scrise. La acestea se adaugă ziarele locale, recepţia posturilor locale de radio sau regionale, serviciile telefonice s.a. Informaţia este esenţială şi pentru desfăşurarea la parametri optimi a activităţilor turistice. Scopul este ca turistul să dispună, într-un timp cât mai scurt, de maximum de informaţii referitoare la vatra satului şi punctele sale de atracţie, posibilităţile de cazare, serviciile etc. Informaţiile pot fi transmise, pe lângă vectorii amintiţi mai sus, şi prin intermediul materialelor documentare sau publicitare, care conţin informaţiile esenţiale despre oferta turistică a localităţii şi a împrejurimilor şi pot fi distribuite în marea majoritate a locurilor publice (hotel, restaurant, magazine etc.). În sens larg, primirea implică de asemenea şi existenţa unei semnalizări turistice. Aceasta constă în panouri rutiere şi în panouri de informaţii situate în interiorul vetrei. Calitatea primirii depinde într-o măsură importantă de calitatea peisajului. Existenţa spaţiilor verzi accesibile publicului, a locurilor favorabile întrunirilor, a aleilor pietonale care facilitează vizitarea sitului sau accesul în împrejurimi, curăţenia, întreţinerea locuinţelor şi a instituţiilor publice s.a., creează o ambiantă propice. Aceasta exprimă atât grijă pentru destinul satului, cât şi atenţia şi ospitalitatea acordate turiştilor, aspecte la care aceştia sunt deosebit de sensibili. Primirea se realizează atât de la distanţă, cât şi de la faţa locului.

Primirea de la distanţa se bazează pe ideea de a preveni şi de a anticipa toate dificultăţile şi detaliile pe care turistul trebuie să le surmonteze pentru a accede la destinaţia pentru care a optat, menţinându-şi totodată o stare de spirit agreabilă. Indiferent că promovarea găzduirii se face personal de către ofertant sau prin intermediul asociaţiilor profesionale sau a agenţilor turistici, ea implică o etapă prealabilă de cunoaştere reciprocă, realizabilă fie prin corespondenţa scrisă, fie telefonic. Clientul potenţial trebuie informat într-o manieră amabilă, printr-un mesaj concis care să ofere cu exactitate datele indispensabile despre numele proprietarului, adresa, tipul de cazare şi condiţiile de confort, alte facilităţi, detalii despre localizare etc. Este ideal că proprietarul care realizează oferta să posede scrisori tipizate de prezentare şi confirmare pentru diferite variante de răspuns (neutru, afirmativ, negativ, oficial) care pot fi completate operativ cu diversele variabile privind închirierea: perioadă şi durata închirierii, condiţiile necesare, costul şi modalităţile de plată, contravaloarea unor servicii suplimentare etc. La acestea se pot anexa la nevoie documente anexe, întocmite cu onestitate, care să ofere tot ceea ce poate suscita interesul interlocutorului (condiţii de securitate pentru copii, posibilităţi de practicare a sportului, schiţa de orientare în teren, cu denumirile străzilor, poziţie şi distanţe estimative, repere privind mijloacele de locomoţie, acces autoturism s.a. Primirea de la distanţă poate fi facilitată prin semnalizarea corespunzătoare a destinaţiei, prin panouri indicatoare, respectiv prin emblema de marcă în situaţia în care aceasta este înregistrată în cadrul unei organizaţii profesionale şi corespunde normelor legale de semnalizare şi orientare rutieră. Este recomandabilă întocmirea unei liste cuprinzând informaţii utile privind

16


structura, localizarea şi programul orar al spaţiilor comerciale, de asistenţă sanitară, ceremoniilor religioase, calendarul evenimentelor cu caracter folcloric, a zilelor de târg sau piaţă, amplasarea serviciilor telefonice s.a. De asemenea, se poate proceda la înştiinţarea vecinilor sau a comercianţilor din proximitate despre sosirea unor oaspeţi care, cu destulă probabilitate, vor fi contactaţi mai facil. O bună primire începe adesea printr-un răspuns telefonic agreabil şi precis. Trebuie avut în vedere faptul că este neplăcut contactul telefonic cu o persoană care nu este la curent cu sosirea, ezitantă sau dă senzaţia că este deranjată. Pentru anumite produse turistice, contactul telefonic are o importanţă primordială, de calitatea sa depinzând adesea vânzarea. Trebuie manifestată vigilenţa în legătură cu răspunsurile date de eventualii angajaţi. Este preferabil să existe un mesaj înregistrat, competent, care să conţină elementele de interes major, pentru a preîntâmpina răspunsul unor persoane incompetente sau neavizate. Primirea la faţa locului (sau propriu-zisă). Primul contact al turistului cu locul ales pentru vacanţă se realizează cu exteriorul clădirii şi împrejurimile sale. Prin urmare, căile de acces trebuie să fie degajate, îngrijite, curate, stabilizate în caz de vreme nefavorabilă; animalele susceptibile să deterioreze autoturismul sau să timoreze oaspeţii trebuie legate sau izolate. După formulele introductive de prezentare şi de bun-sosit, care pot avea loc cu prilejul unui "pahar" sau "ceşti", gazda, care trebuie să aibă o ţinută vestimentară cât mai îngrijită, procedează la prezentarea condiţiilor de găzduire şi a împrejurimilor.Calitatea primirii poate fi mult ameliorată prin asumarea unor mici atenţii sau servicii, ca de exemplu oferirea necesarului minim pentru cusut, mini-săpunuri (personalizate sau nu), ziarul local, câteva fructe sau

legume şi alte mici atenţii care nu costă mult însă au darul de a seduce turistul. Pentru succesul primirii şi al prestaţiei în sine trebuie acordată o atenţie constantă calităţii exterioare a casei şi a împrejurimilor imediate, pentru a asigura o impresie de autenticitate şi armonie. Trebuie adoptată o privire critică asupra stării tencuielilor, curăţeniei curţii, stării spaţiilor verzi etc. În general, gustul gazdei trebuie să se încline în fata preferinţelor clientelei care, evident, trebuie bine cunoscută. De obicei, preferinţele amatorilor de turism verde se îndreaptă mai curând spre pavajul de piatră cu peluze decât spre cel de bitum sau beton. O regulă utilă este de a conserva la maximum elementele originale ale terenului (arbori, denivelări, mici dependinţe, fântâni tradiţionale) sau ale construcţiei (acoperiş tradiţional, piatra aparentă). Curtea trebuie aranjată corespunzător în sensul asigurării şi delimitării spaţiilor pentru parcare, joacă, recreere, muncă, precum şi pe cele necesare peluzelor de flori sau culturilor. Trebuie aleasă o cale de acces agreabilă, care să respecte securitatea şi liniştea clienţilor deja prezenţi. Dacă există elemente care pot genera confuzii în legătură cu calea de acces, este indicată realizarea unei semnalizări corespunzătoare care să indice direcţia de urmat, locul în care este preferabilă gararea maşinii (la umbră, dacă este posibil) s.a. O altă condiţie a primirii de calitate este legată de natură şi varietatea posibilităţilor de distracţie şi recreere care pot fi oferite sau facilitate de către comunitatea respectivă sau gazda însăşi. Multă vreme s-a considerat că satul este un loc plictisitor însă această prejudecată este pe cale de a fi infirmată. Sărbătorile câmpeneşti, festivalurile, balurile, sărbătorile familiale s.a. pot oferi numeroase alternative de recreere şi divertisment pentru cele mai diferite gusturi. Prin urmare, trebuie favorizate toate iniţiativele

17


culturale existente şi concentrarea eforturilor pentru crearea celor care lipsesc: sărbători, seri animate, mici muzee, punerea în valoare a peisajelor, demonstraţii de meşteşuguri tradiţionale, amenajarea traseelor de promenadă şi ciclism etc., adică tot ceea ce poate contribui la relaxare, divertisment, cunoaşterea oamenilor şi a locului de vacanţă. Calitatea "ţinutului" este dependenţa şi de ambianţa turistică caracteristică. Pentru a deplasa o reuşită cu caracter individual spre o dinamică turistică, care să poată influenţa benefic economia unei mici regiuni, sunt necesare numeroase cerinţe. Rolul aleşilor locali este foarte important însă este necesară participarea şi implicarea majorităţii locuitorilor: comercianţi activi, angajaţi ai serviciilor publice (de animaţie, de depănare şi asistenţă turistică), realizarea unui sistem de informare şi semnalizare eficient şi atractiv. Deosebit de importantă este calitatea peisajelor. Turiştii doresc o natură frumoasă, respectată, îngrijită şi accesibilă. Studiile de piaţă existente indică că 56% din turiştii europeni caută curiozităţile naturale iar 37% sunt atraşi de peisajele naturale sălbatice. Lumea naturală oferă aceste lucruri într-o măsură apreciabilă, dar trebuie depuse eforturi pentru a conserva peisajele de valoare şi de le restaura pe cele care evidenţiază tendinţe de declin. Evaluarea primirii este utilă pentru îmbunătăţirea sa permanentă. Ea poate fi dedusă prin manifestarea regretului celor care pleacă, prin revenirea aceloraşi turişti sau a prietenilor lor în următoarele vacante sau din ceea ce turiştii pot consemna în scris într-o prezumtivă, dar foarte utilă "Carte de onoare" a casei respective. Asigurarea unei înalte calităţi a primirii poate aduce la atragerea turiştilor chiar şi în afara sezonului cel mai favorabil. În acest context, pot fi încercate diferite formule-pretext legate de specificul activităţii sezoniere a gospodăriilor (recoltarea strugurilor şi

prepararea vinului, culesul ciupercilor, tăiatul şi preparatul porcului etc. Concluzii. Calitatea primirii este o verigă esenţială în orice prestaţie turistică însă, în mediul rural, ea trebuie să valorifice la maximum toate posibilităţile de comunicare interpersonală şi de "personalizare" a contactelor la toate formele de oferta turistică. În cazul turismului urban aceste aspecte au inevitabil pondere şi impact mult mai reduse. Realizarea comunicării optime presupune o maximă de atenţie din partea gazdelor dar, în acelaşi timp, la fel de importante sunt naturaleţea, echilibrul de manifestare. Trebuie avut în vedere că şi excesul de amabilităţi poate deveni deranjant pentru numeroşi oaspeţi şi, în plus, exista riscul asocierii acestei atitudini cu existenţa unor motivaţii ascunse. Naturaleţea comportamentului trebuie să completeze benefic naturaleţea peisajului şi a mobilierului. Desigur, nu doar gazdă are obligaţii morale şi profesionale faţă de oaspeţii săi.. Aceştia din urmă trebuie, la rândul lor, să-i respecte pe cei ai casei şi bunurile lor. Este de dorit că lucrările de reparaţie sau restaurare, generate de superficialitatea sau ignoranţă turiştilor, să nu coste proprietarul mai mult decât sumele încasate din închirierea spaţiului şi din serviciile prestate. Altfel, acesta poate fi nevoit să-şi reconsidere tipul de activitate sau să procedeze la afişarea unui "regulament de ordine interioară" care poate fi stânjenitor pentru majoritatea turiştilor. Turistul trebuie să fie atent în legătură cu odihna necesară gazdelor sale care nu se află în vacanţă şi să nu prelungească conversaţiile până la ore târzii şi nici să solicite micul dejun la ore prea matinale. Turistul nu trebuie să devină "un al doilea stăpân" al casei prin tendinţele de intruziune în diverse spaţii sau de posesiune a diverselor

18


obiecte care în mod evident nu-i sunt destinate. Gazda şi oaspeţii săi trebuie să se înţeleagă clar, în prealabil, asupra a ceea ce este inclus în preţul locaţiei şi asupra a ceea ce poate fi obţinut prin plăţi suplimentare şi cuantumul acestora. Reglarea directă, anticipată şi liber consimţită a aspectelor pecuniare reprezintă un element esenţial al bunei înţelegeri care exclude de cele mai multe ori deziluziile sau decepţiile atât de o parte cât şi de cealaltă.

Animaţia turistică Animaţia turistică este suma activităţilor şi atitudinilor manifestate deliberat sau spontan de către comunitatea locală care are drept scop înscrierea oaspeţilor în mediul de viaţă local, prin multiplicarea solicitărilor exterioare sau prin trăirea unor momente de excepţională originalitate. De dată mai recentă, clientela turistică pare să aprecieze mai mult mediile bogate în solicitări şi posibilităţi multiple de relaxare în raport cu cele care favorizează solitudinea sau necesită eforturi şi iniţiative personale pentru stabilirea relaţiilor de comunicare. Animaţia turistică este, fără îndoială, una din slăbiciunile majore ale aşezărilor rurale. Aceasta decurge, în principal, din cunoaşterea insuficientă a modalităţilor de animaţie turistică. Foarte frecvent, animaţia se reduce la manifestările culturale, distractive sau folclorice, efectuate conform unui calendar a cărui periodicitate este impusă de ritmul activităţilor economice sau de anumite sărbători tradiţionale. Desigur, ele sunt importante pentru viaţa colectivităţii şi prezintă valenţe turistice incontestabile, însă nu întotdeauna ele sunt suficiente pentru a susţine o atracţie turistică constantă. Animaţia turistică există în măsura în care turistul aflat în concediu sau sejur capătă, efectiv, senzaţia existenţei unei vieţi locale şi percepe sau întrevede posibilităţile

de a se însera el însuşi în respectiva structură psihosocială. Activităţile sportive, culturale, artizanale, animaţia comercială, spectacolele, serile distractive s.a. sunt faţete multiple şi complementare ale animaţiei turistice. Competiţiile de diferite genuri, spectacolele, demonstraţiile de măiestrie profesională etc. Pot avea forme originale şi ele pot fi organizate în sensul transformării posturii turiştilor; din spectatori incitaţi ei se pot transforma în "actori" sau competitori activ implicaţi în activităţile respective. Pentru că acest deziderat să fie posibil animaţia trebuie să izvorască dintr-o disponibilitate de ordin fizic, economic şi afectiv a organizatorilor care, adeseori, sunt ei înşişi presaţi de propriile problemele cotidiene. De aceea, animaţia turistică trebuie să fie integrată în planurile de amenajare şi dezvoltare turistică. În acest context pot fi evaluate posibilităţile de animaţie locală prin instaurarea de relaţii intercomunale pentru coordonarea acţiunilor şi a informaţiilor. Nu este necesar ca activităţile să fie programate într-un anumit loc, de regulă centrul comunal; ele pot fi răspândite pe o rază mai mare, corespunzătoare satelor, sau chiar comunelor învecinate, importante fiind, în aceste situaţii, schimbul de informaţii şi acţiunile corelate ale animatorilor. Responsabilitatea animaţiei, sub diversele sale forme, poate fi asumată atât prin atitudine benevolă, mai frecventă în mediul rural, cât şi de "animatori" retribuiţi, parţial său integral, de primarii sau de către organizaţiile turistice. Rolul lor este acela de a facilita instalarea oaspeţilor, stabilirea contactelor între turişti, între aceştia şi locuitorii satului precum şi implicarea lor în diversele forme de animaţie concretă, oferite în maniera benevolă sau pe filiera comercială. Un rol decisiv pentru înscrierea localităţilor rurale în circuitul turistic, în descoperirea vocaţiei turistice viabile,

19


bazate pe un lanţ complet de primire-găzduire-animaţie, revine primăriilor şi funcţionarilor acestora (consilieri agricoli, fiscali etc.), prestatorilor de servicii s.a. care trebuie să se situeze în centrul revitalizării economice, implicit turistice.

Calitatea echipamentelor constituie baza calităţii prestaţiei turistice. Experienţa demonstrează că exigentele asupra calităţii echipamentelor creşte regulat şi că uzura morală a acestora este inevitabilă în timp. Majoritatea turiştilor consideră că este normal să beneficieze în vacanţă de un nivel de confort măcar echivalent, dacă nu superior, celui pe care îl posedă la domiciliu. Această aspiraţie vizează toate echipamentele, dar cu deosebire camerele şi spaţiile sanitare. Starea lor de curăţenie şi igienă este decisivă şi este preferabil ca ele să fie garantate conform unor grile standardizate, conforme cu normele stabilite de eventualele asociaţii profesionale ale prestatorilor turistici, agreate inclusiv de către Ministerul Turismului. Trebuie însă subliniat că tehnica trebuie pusă în serviciul ambianţei şi nu ambianţa la discreţia tehnicii. Stilul fiecărei structuri şi personalitatea fiecărui prestator se pot exprima într-o manieră armonioasă. Un adăpost simplu, autentic, coerent, închiriat la un preţ adecvat, poate satisface pe deplin o anumită clientelă şi poate deveni profitabil. Pentru asigurarea coerenţei patrimoniului, o cazare de calitate în mediul rural necesită, de preferinţă, un mobilier tradiţional, în armonie cu liniile arhitecturale ale casei. Lemnul trebuie preferat în raport cu materialele moderne. Locuinţele sau camerele amenajate prea sofisticat, fără coerenţă cu mediul lor, generează (pe lângă lipsa de atractivitate) şi investiţii considerabile care atrag după sine preţuri prea ridicate şi rezultate economice nefaste pe termen mediu. Criterii calitative precum ambianţa, farmecul, aspectul călduros al camerelor s.a. sunt relativ uşor

de satisfăcute şi sunt extrem de importante pentru calitatea primirii. Respectarea unor criterii cantitative nu este mai puţin importantă. Dintre elementele cantitative, se remarcă cele necesare asigurării confortului fizic şi psihic al turistului. Astfel, o cameră de oaspeţi dublă trebuie să aibă cel puţin 9 m2, trebuie prevăzută cu baie şi toaletă individuală; lenjeria trebuie să fie de calitate ireproşabilă; draperiile şi paturile trebuie să fie confecţionate din materiale rezistente, uşor lavabile şi antialergice. Gazdele trebuie să fie foarte exigente cu asigurarea liniştii. Sistemul de încălzire trebuie să permită atingerea unei temperaturi minime de 20°C, în condiţiile sezoniere cele mai nefavorabile. O atenţie considerabilă trebuie acordată normelor de securitate corespunzătoare diferitelor variante de încălzire. Este necesară asigurarea unei etanşeităţi perfecte a uşilor şi ferestrelor care, de altfel, se amortizează rapid prin valoarea echivalentă a combustibilului economisit pentru încălzire. Apa caldă este un element indispensabil şi poate fi asigurată prin intermediul unui cazan de capacitate corespunzătoare. Un şemineu sau un cuptor tradiţional prezintă o atractivitate sporită, cu condiţia să nu afume şi să poată fi asigurat lemnul de foc. Trebuie avută în vedere şi posibilitatea de a asigura accesul oaspeţilor la bucătărie, într-o sală de jocuri, de preferinţă cu bibliotecă. La dispoziţia turiştilor vor fi echipamente pentru diverse necesităţi (uscătoare de păr, aparate de călcat haine, frigider s.a.) sau pentru relaxare (radio, televizor, biciclete etc.). Evident, pentru un plus de facilităţi se pot percepe taxe suplimentare, urmând ca oaspeţii să decidă asupra oportunităţii utilizării lor. Nu trebuie ignorate preocupările copiilor; pe cât posibil, trebuie asigurate spaţii şi utilităţi adecvate pentru joacă (balansoare, nisip etc.) în condiţii de deplină securitate; la nevoie se pot pune la

20


dispoziţie mingi, rachete, biciclete sau cărţi şi jocuri adecvate pentru zilele ploioase.

Valorificarea produselor gospodăriei rurale. Produsele specifice gospodăriei rurale pot fi valorificate prin mijlocirea turismului atât pe cale indirectă cât şi pe cale directă Ambele variante pot genera creşterea rentabilităţii activităţii turistice precum şi impunerea sentimentului de satisfacţie pentru calitatea prestaţiei, aspecte care pot reprezenta, la rândul lor, premise favorabile pentru extinderea acestei activităţi. Pot fi avute în vedere următoarele modalităţi de valorificare. Servirea mesei constituie o activitate complementară celei de găzduire şi are avantajul că, pe lângă rentabilizarea sensibilă a activităţii turistice, contribuie la fidelitatea clientelei. Servirea mesei este destinată clienţilor reşedinţelor rurale, pensiunilor, fermelor, camerelor de oaspeţi sau campingurilor de fermă. Această prestaţie nu trebuie confundată sau asimilată cu cea specifică restaurantului sau motelului întrucât posibilitatea de a servi masa este oferită doar persoanelor care sunt găzduite. Masa poate fi servită turiştilor fie permanent, conform clauzelor de locaţie, fie ocazional, pentru instaurarea unei atmosfere agreabile. Pe lângă cerinţele de ordin gastronomic ea trebuie să confirme tradiţia de ospitalitate specifică casei şi zonei, să permită instaurarea unui contact apropiat între gazdă şi oaspeţi favorizat de ambianţa călduroasă, mobilierul original şi de sentimentele generate de accesul într-un mediu autentic şi prietenos. Fără îndoială că această activitate necesită disponibilităţi organizatorice sporite. Fiind vorba de o vânzare de produse alimentare este obligatorie respectarea unor anumite reguli, în special de natură sanitară şi fiscală (în măsura în care acestea din urmă sunt reglementate). Prin urmare, trebuie solicitat concursul serviciilor sanitare care pot oferi sugestii de amenajare şi trebuie să

avizeze funcţionarea localurilor utilizate în acest scop. În general, trebuie urmărite cu maximă exigenţă asigurarea facilitaţilor tehnice de bază (apă curentă, canalizare, pardoseli şi pereţi uşor lavabili), organizarea spaţiului destinat acestei activităţi (bucătăria în proximitatea sălii de servit masa, amplasarea lor la distanţe suficient de mari faţă de pubele, toalete, adăposturi de animale) şi o ireproşabilă stare de curăţenie a încăperilor destinate pregătirii şi preparării mesei. Atenţie specială trebuie acordată respectării reglementarilor legale cu privire la controlul stării de sănătate a animalelor sacrificate, a termenelor de garanţie pentru consumul produselor alimentare şi a normelor de igienă necesare în cadrul proceselor de preparare a acestora. În situaţiile în care servirea mesei este o activitate complementară celei de găzduire a turiştilor (care există cu necesitate), structura organizatorică rezultată combină o serie de activităţi specifice hanurilor sau pensiunilor rurale. Hanurile de fermă (sau pensiunile) oferă deci, pe lângă servirea propriu-zisă a mesei şi posibilităţi de cazare. Funcţionarea lor se bazează pe efectele de complementaritate ale unor tipuri de culturi agricole şi prin urmare ele valorifică producţia proprie a gospodăriei (sau cea existentă în regiune) prin intermediul unei bucătarii tradiţionale specializate. Poate fi avută în vedere şi oportunitatea unei aprovizionări de completare sau diversificare cu producători locali care poate lua chiar forma unei colaborări de asistenţă turistică. Pe de altă parte, trebuie respectate dispoziţiile legale referitoare la regulile de securitate, igienă, de utilizare a forţei de muncă, de semnalizare şi reactualizarea lor la începutul fiecărui sezon. În acest sens, este importantă existenţa prealabilă a contractelor şi colaborarea continuă cu

21


organismele locale sau judeţene care au competenţe de ordin sanitar, comercial, fiscal, agricol, asiguratoriu etc. Din punct de vedere juridic pensiunea poate funcţiona în calitate de societate comercială cu răspundere limitată sau în cea de asociaţie familială. Afilierea la una dintre asociaţiile profesionale de profil implică atât clauze contractuale de promovare şi de fiscalitate, cât şi anumite obligaţii cu privire la parametrii calitativi şi cantitativi în care trebuie să se înscrie activitatea turistică. De exemplu, în Franţa, asociaţia "Bine aţi venit la fermă" limitează la 60 numărul de locuri pentru care se poate servi masa la fermă. Hanul la fermă nu trebuie să devină un restaurant la ţară, ci trebuie să se distingă prin originalitatea amenajării, căldura primirii, natura serviciilor, cadrul pitoresc al gospodăriei rurale şi prin calitatea produselor furnizate. Pentru o organizare optimă şi facilă este recomandabil ca primirea clienţilor să se facă prin regim de rezervare. Preţurile trebuie afişate, inclusiv valoarea taxelor şi a serviciilor percepute, iar distribuirea notei de plată este obligatorie. În consecinţă, efortul în plan organizatoric este mult mai mare fiind necesară o gestiune contabilă administrativă şi fiscală.

Degustarea la fermă este o activitate organizată în special de către agricultorii care valorifică prin vânzare directă anumite produse specifice fermei. "Degustătorii" pot fi atraşi prin intermediul vizitelor la fermă care pot include şi activităţi de animaţie şi recreere. Această activitate are un scop dublu: să faciliteze vânzarea directă a produselor gospodăriei şi să asigure totodată demersuri promoţionale de bună calitate. Investiţiile necesare sunt mai reduse (o sală de primire şi un grup sanitar). Fiind o activitate publică trebuie satisfăcute, în mod firesc, reglementările de ordin sanitar, de securitate şi fiscalitate.

Vânzarea produselor în gospodăria rurală. O serie de produse precum untul, brânza, ouăle, laptele, păsările, legumele, produsele apicole, băuturile tradiţionale etc. prezintă o atracţie particulară pentru turişti datorită prospeţimii şi a modului natural de obţinere sau preparare în absenţa oricăror conservanţi, coloranţi sau a altor aditivi industriali. Nu trebuie ignorată autenticitatea actului de cumpărare care conferă un farmec aparte pe care nu îl posedă marile spaţii comerciale; el îşi are originea în satisfacţia căutării într-un mediu diferit, animat şi cald, în schimbul de impresii cu producătorul, în confirmarea aşteptărilor sale prin intermediul degustării etc. Maniera în care se poate realiza comercializarea produselor gospodăriei ţărăneşti este diversă. O formă frecventă este cea a acceptului reciproc, liber consimţit, bazat pe încrederea în calitatea produselor şi în onestitatea producătorului. Ea este specifică sistemelor cu un grad incipient de structurare economică (inclusiv din punct de vedere legislativ) şi prin urmare, în pofida satisfacţiilor pe care le poate oferi, există o serie de riscuri (în special de natură sanitară) care sunt asumate fără a avea garanţia calităţii şi a consecinţelor care pot rezulta din consumarea produselor alimentare. Pe de altă parte, această formă de comercializare are un caracter sporadic şi este departe de a se constitui într-o premisă de atracţie turistică şi de rentabilitate economică, implicit. Prestarea eficientă a acestei forme de activitate implică cel puţin două cerinţe majore: crearea unui cadru legislativ care să reglementeze aspectele tehnice, juridice şi fiscale şi înscrierea într-un circuit promoţional constituit prin intermediul asociaţiilor profesionale care îşi asumă, implicit, reglementările de mai sus.

22


CAPITOLUL II. 20 DE ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURIDESPRE TURISMUL RURAL

1. Care este diferenţa dintre turismul rural şi agroturism?

Turismul rural şi agroturismul sunt două concepte care prezintă elemente în comun dar şi elemente care duc la diferenţiere. Turismul rural este o formă alternativă la turismul clasic desfăşurat în centrele turistice şi include activitatea turistică organizată de populaţia din mediul rural. Turismul rural valorifică resursele turistice rurale (naturale, umane, cultural-istorice), dotările şi echipamentele turistice din fermele şi pensiunile agroturistice. Spaţiile de cazare specifice turismului rural sunt: hanuri şi hoteluri rurale, sate de vacanţă, camere de oaspeţi etc. Agroturismul este o formă de turism rural practicată de micii proprietari de la ţară; aceştia au ca ocupaţie de bază cea desfăşurată în propria gospodărie (aceasta este principala lor ocupaţie şi sursă de venit). Pentru aceşti mici proprietari de ţară, agroturismul este o activitate secundară. Agroturismul valorifică integral disponibilităţile agricole, turistice, umane, tehnico-economice din mediul rural. Spaţiile de cazare specifice agroturismului sunt fermele agroturistice şi pensiunile agroturistice.

În concluzie, iată câteva deosebiri între turismul rural şi agroturism:

turismul rural nu necesită în mod obligatoriu activităţi din sectorul primar; pentru agroturism, activităţile din sectorul primar sunt obligatorii;

turismul rural cuprinde cultura, istoria şi tradiţiile existente în spaţiul rural în timp ce agroturismul cuprinde şi componente specifice gospodăriei silvo-agro-zootehnice (producţie şi furnizare de produse specific agricole, pescuit, echitaţie, viticultură, vânătoare etc.);

agroturismul reprezintă o formă complementară de folosire optimă a resurselor din gospodăria rurală; Astfel, agroturismul se poate desfăşura şi sub forma unei simple găzduiri prin închirierea de către proprietar a camerelor neutilizate din gospodăria sa fără a oferi în mod organizat şi continuu o altă formă de servicii (masă, vizite, excursii etc.). Proprietarul urmăreşte în principal o completare a veniturilor în anumite perioade ale anului, mai ales în sezonul estival.

2. Unde se pot caza turiştii în mediul rural?

Conform legislaţiei actuale, în România pot funcţiona următoarele tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare, clasificate astfel: 1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;

23


3. moteluri de 3, 2, 1 stele;4. hosteluri de 3 , 2 si 1 stele;5. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 6. bungalow-uri de 3, 2, 1 stele; 7. cabane turistice de 3, 2, 1 stele; 8. campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsuţe tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele;9. pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele/flori; 10. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele; 11. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele. În mediul rural turiştii se pot caza în pensiuni turistice şi agroturistice, dar şi în alte structuri de primire (cabane, campinguri, minihoteluri rurale, case de oaspeţi sau camere mobilate). De asemenea, în grădina sau pe terenul fermierului se pot amenaja campinguri sau terenuri pentru rulote.

3. Care este diferenţa dintre pensiunea turistică şi pensiunea agroturistică?

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 20 de camere, totalizând maxim 60 de locuri, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei. Pensiunile agroturistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei, precum şi posibilitatea participării la activităţi gospodăreşti sau meşteşugăreşti. În pensiunile agroturistice, turiştilor li se oferă masa preparată din produse naturale, preponderent din gospodăria proprie sau de la producători autorizaţi de pe plan local, iar gazdele se ocupă direct de primirea turiştilor şi de programul acestora pe tot parcursul sejurului, pe care îl petrec la pensiune. În cadrul pensiunilor agroturistice se desfăşoară cel puţin o activitate legată de agricultură, creşterea animalelor, cultivarea a diferite tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi sau se desfăşoară o activitate meşteşugărească, cu un atelier de lucru din care rezultă diferite articole de artizanat. Activităţile în cauză trebuie să se desfăşoare în mod continuu sau, în funcţie de specific şi sezonalitate, să aibă caracter de repetabilitate.

4. Care sunt paşii care trebuie urmaţi de către o persoană fizică pentru introducerea unui imobil în circuitul turistic de cazare ca pensiune turistică rurală? PASUL 1: Autorizarea persoanelor fizice, respectiv alegerea unei forme juridice prin care să vă desfăşuraţi activitatea; există trei forme principale de autorizare:

Persoană Fizică Autorizată (PFA); Asociaţia Familială (AF); Societatea comercială (SC);

PASUL 2: Întocmirea unui dosar care să cuprindă următoarele documente: certificat constatator de la registrul Comerţului din care să rezulte obiectul de

activitate şi structură a acţionarului; se pot demonstra cele două cerinţe şi prin copii ale actelor de constituire ale societăţii;

24


avize şi autorizaţii legale: PSI, sanitară, sanitar-veterinară, de mediu şi protecţia muncii, după caz;

Certificatul de Înregistrare la Registrul Comerţului a PFA, AF sau SC (în funcţie de alegerea făcută anterior);

schiţa privind amplasarea şi adresa unităţii; schiţa privind structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor şi a spaţiilor de

alimentaţie; aviz specific privind amplasamentul şi funcţionalitatea obiectivului; copie după actul doveditor al pregătirii profesionale în domeniul activităţilor de

turism, eliberate de instituţii autorizate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

certificat de înmatriculare; actul constitutiv (pentru SC) sau autorizaţia de funcţionare (în cazul PFA sau AF); cerere de eliberare a certificatului de clasificare;

PASUL 3: Documentaţia de clasificare se transmite reprezentantului zonal al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, cu minim 60 de zile înainte de darea în folosinţă a structurilor de cazare sau alimentaţie;

PASUL 4: Specialişti din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, însoţiţi de specialişti din cadrul consiliilor judeţene locale sau din asociaţii profesionale de turism, în prezenţa dvs., vor verifica dacă pensiunea îndeplineşte criteriile legale şi vor acorda un „certificat de clasificare”;

PASUL 5: Reclasificarea pensiunilor deja clasificate, respectiv din 3 in 3 ani este necesară aplicarea vizei pe autorizaţia de funcţionare; trebuie să solicitaţi această avizare cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea celor 3 ani de la emiterea autorizaţiei sau de la ultima viză.

Placheta cuprinzând menţiunea "Clasificat de Ministerul Turismului", sigla acestuia, însemnele privind tipul structurii de primire turistice şi nivelul de clasificare se expun, la loc vizibil, în exteriorul clădirii, conform legii.

Practicarea activităţii de turism rural se desfăşoară în conformitate cu Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent. După autorizare, următoarea etapă este constituită de clasificarea şi omologarea pensiunii. Documentaţia de clasificare se transmite Autorităţii Naţionale pentru Turism - Direcţia generală de autorizare (D.G.A.) sau prin reprezentantul filialei ANTREC al judeţului respectiv, care verifică îndeplinirea criteriilor de clasificare şi întocmeşte certificatul de clasificare. Proprietarii pensiunilor turistice au obligaţia să respecte pe toată perioada de funcţionare a pensiunii turistice condiţiile şi criteriile de clasificare, inclusiv în cazul celor care şi-au început activitatea pe propria răspundere. Direcţia de Control din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism verifică periodic starea şi funcţionarea dotărilor, calitatea serviciilor prestate, respectarea normelor de igiena şi a celorlalte criterii care au stat la baza clasificării unităţii. Nerespectarea acestora, atrage măsuri de declasificare sau, după caz, de retragere a certificatului de clasificare.

25


5. Care sunt condiţiile de organizare a unei pensiuni turistice/agroturistice potrivit legilor din România?

Activitatea pensiunilor turistice şi agroturistice trebuie să se desfăşoare în conformitate cu legile care reglementează turismul în România. Iată câteva dintre condiţiile de organizare a unei pensiuni turistice/agroturistice potrivit legislaţiei româneşti:

amplasarea pensiunilor turistice (urbane şi rurale) şi a pensiunilor agroturistice în locuri ferite de surse de poluare şi alte elemente care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea turiştilor;

dotările din camere şi din grupurile sanitare destinate turiştilor vor fi doar la dispoziţia acestora;

obiectele personale ale proprietarului trebuie să lipsească din camerele turiştilor; pensiunile agroturistice care dispun de terenuri pentru asigurarea serviciilor de

campare vor respecta pentru montarea corturilor şi rulotelor criteriile privind echiparea sanitară şi dimensiunile parcelelor, conform legilor în vigoare;

6. Margarete sau stele?

În anul 2008 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul ministrului pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ, turism şi profesii liberale (Hotărârea nr. 636/2008). Una dintre modificările faţă de legislaţia anterioară se referă la încadrarea pensiunilor turistice urbane (clasificare pe stele) şi pensiunilor turistice rurale (clasificate pe flori) în:

pensiuni turistice, clasificate pe stele, indiferent de localizarea lor (mediul urban sau rural), cu o capacitate maximă de cazare de până la 20 de camere;

pensiuni agroturistice, clasificate pe flori, cu o capacitate maximă de cazare de până la 8 camere, cu obligaţia de a oferi masa din produse naturale, preparate în gospodăria proprie şi cu obligaţia ca gazdele să se ocupe direct de programul turiştilor pe tot parcursul sejurului. În plus, pensiunile agroturistice vor desfăşura, în mod continuu în cadrul gospodăriei, cel puţin o activitate legată de agricultură, creşterea animalelor, cultivarea plantelor etc.

Alte prevederi ale respectivei legi sunt: introducerea obligativităţii pentru conducătorii de pensiuni turistice de a absolvi un

curs de pregătire profesională; eliminarea categoriei de „hotel pentru tineret” care se suprapunea cu cea de „hostel”; eliminarea categoriilor diverse de cabane şi introducerea unei singure categorii

„cabane turistice”, cu condiţii specifice pentru acele cabane care oferă servicii în cadrul turismului de vânătoare şi pescuit;

Pensiunea turistică trebuie să îndeplinească o serie de condiţii minime. Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea condiţiilor minime prevăzute în Hotărârea guvernului nr. 636/2008 şi de realizarea punctajului minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute de hotărârea menţionată. Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul: - de 5 stele/flori: 150 puncte;- de 4 stele/flori: 120 puncte;

26


- de 3 stele/flori: 80 puncte;- de 2 stele/flori: 40 puncte;

7. Care sunt factorii care au contribuit la dezvoltarea turismului rural?

Turismul rural a început să se dezvolte la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Factorii socio-culturali de dezvoltare a turismului rural sunt:

creşterea nivelului de educaţie; creşterea perioadei de timp pentru recreere; Acest factor a contribuit, în general, la

dezvoltarea turismului. Dar, important pentru turismul rural, este faptul că, datorită reducerii timpului săptămânal de lucru, a crescut numărul perioadelor scurte de timp alocate recreării. Mediul rural este selectat în general pentru perioadele scurte de timp.

autenticitatea şi naturaleţea vieţii de la ţară, căldura sufletească specifică micilor comunităţi rurale;

liniştea şi confortul psihic din mediul rural, ideea de a „evada” în natură; creşterea cererii de oferte turistice „personalizate” care se detaşează clar de ofertele

standardizate şi uniformizate ale produselor de „serie”; Factorii economici de dezvoltare a turismului rural sunt:

progresul tehnic înregistrat în domeniul transporturilor (reţeaua de cale ferată, drumuri modernizate, accesibilitatea automobilului);

creşterea numărului de pensionari; această categorie socială optează pentru turismul rural din motive precum bugetul redus sau sănătatea precară;

creşterea interesului autorităţilor locale pentru dezvoltarea activităţii turistice (mai ales în ultimii ani);

8. Când a început activitatea de turism rural în Europa?

Se poate afirma că activităţile turistice în mediul rural au început să fie practicate empiric încă din antichitate. În Europa au fost înregistrate primele forme conştiente de turism rural în secolele XVI-XVII. Pictorii erau interesaţi să valorifice în operele lor viaţa din mediul rural. De exemplu, în secolul al XVIII-lea, filosoful francez Jean Jacques Rousseau povestea în lucrarea sa „Confesiuni” despre o călătorie în care a traversat Alpii. El sugera oamenilor de atunci să călătorească spre regiunile muntoase pentru a admira natura. Vacanţa în mediul rural a început să ia amploare în Europa după anii ’60. Dar, într-o primă perioadă, turismul rural devenise sinonim cu „turismul ieftin”.

9. Care sunt liderii turismului rural din Europa?

Turismul rural este cel mai bine organizat în statele din Uniunea Europeană. Unul dintre principalele elemente care a favorizat acest aspect se referă la avantajele şi oportunităţile create de comunitatea economică europeană. Pe de altă parte, un rol important în dezvoltarea turismului rural european l-a jucat EuroGîtes (aceasta a fost înfiinţată în 1990 la Tomar, Portugalia).

27


Principalii lideri ai turismului rural din Europa sunt: Austria, Franţa, Germania, Belgia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Italia, Portugalia, Spania, Elveţia, Luxemburg, Marea Britanie. De reţinut:

din punct de vedere al turismului rural, în Austria se remarcă regiunea Tirol; în 1989, s-au sărbătorit 100 de ani de la vechimea preocupărilor de turism rural în Tirol;

Franţa este considerată leagănul turismului rural; regiunile cele mai dezvoltate din punct de vedere al turismului rural sunt: Haute-Savoie, Saone, Loire, Bas-Rhin, Bourbogne, Bretagne, Alsacia;

regiunile cele mai dezvoltate din punct de vedere al turismului rural din Germania sunt: Schwartzwald şi Messen;

în Italia s-a dezvoltat în special agroturismul; turismul rural din Italia atrage prin: tradiţiile culinare, vinurile renumite, dansurile şi cântecele

folclorice, monumentele istorice; regiuni renumite pentru turismul rural din Italia sunt: Piemonte, Lombardia, Trentino,

Veneto, Emilia Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Abruzzo, Umbria, Campania, Puglia, Calabria, Sicilia;

deviza portughezilor când vine vorba de turism: “Un turist=un prieten. Zâmbeşte!”. formele de camping la fermă sunt mai puţin dezvoltate, dar în Germania, Franţa, Italia,

Olanda există numeroase ferme care propun forme de găzduire specializate: ferme specializate în primirea handicapaţilor, ferme specializate în primirea copiilor, ferme specializate în primirea grupurilor, ferme specializate în primirea claselor speciale de ştiinţe naturale (botanică, zoologie, biologie), ferme pentru pescari, ferme hipice (ecvestre).

10. Când a început activitatea de turism rural în România?

Aceasta este o întrebare la care nu se poate da un răspuns de genul „turismul rural în România a început în anul ....” Este dificil de identificat începutul activităţii de turism rural în România deoarece, aproape în toate timpurile, în special după dezvoltarea oraşelor, populaţia urbană a început să „evadeze” în mediul rural pentru a-şi găsi liniştea în natură. Multe personalităţi româneşti (Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Calistrat Hogaş, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Ştefan Luchian) au evidenţiat în lucrările lor vacanţele petrecute în mediul rural. Pe de altă parte, viaţa la ţară a fost unul dintre subiectele des abordate de literatura română, culminând cu manifestarea unui puternic curent cultural. De asemenea, satul şi viaţa sa i-a inspirat pe mulţi români. Dar, până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, nu se poate vorbi de un turism rural organizat, ci doar de unul spontan prin cazarea la săteni a vizitatorilor ocazionali. Primele acţiuni turistice organizate datează din anii 1967-1968. În anul 1972 a fost înfiinţat Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internaţional. Acest centru a identificat şi selectat localităţi reprezentative pentru satul românesc pentru promovarea acestora în turism. În anul 1973, 13 localităţi au fost declarate „sate turistice”: Lereşti, Rucăr, Fundata, Şirnea, Sibiel, Răşinari, Tismana, Vaideeni, Hălmaciu, Bogdan-Vodă, Vatra Moldoviţei, Murighiol şi Sfântu Gheorghe. Tot în 1973, au fost stabilite normele de organizare, funcţionare şi promovare în turism a acestor localităţi. Dar, din păcate, un ordin din anul 1974 interzicea cazarea turiştilor străini în locuinţele particularilor. Din acest motiv, „satele turistice” au devenit nefuncţionale. Au fost, totuşi, şi

28


unele excepţii. Unele sate (Lereşti, Rucăr, Sibiel, Murighiol şi Crişan) au rămas incluse în programele culturale şi folcloristice pe care ONT-Bucureşti le-a contractat cu anumite firme străine şi s-a solicitat Ministerului Turismului o excepţie de la ordinul din 1974 astfel că turiştii străini au putut fi cazaţi în aceste sate. În realitate, în România conceptul de turism rural a început să se dezvolte după prăbuşirea regimului comunist (1989).

Măsurile întreprinse după anul 1990, în vederea constituirii cadrului organizatoric necesar dezvoltării turismului rural s-au materializat prin:

înfiinţarea ANTREC-ului (Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural), în anul 1994, cu sprijinul Ministerului Turismului, care dispune de o reţea de 32 de filiale din Alba, Arad, Argeş, Bacău, Buzău, Bistriţa-Năsăud, Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Galaţi, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Tulcea, Timiş, Vrancea şi Vâlcea, totalizând în prezent peste 3 500 de gospodării din 800 de localităţi şi peste 20 000 locuri de cazare;

constituirea Federaţiei Române pentru Dezvoltare Montană (FRDM), cu peste 400 de locuinţe omologate de către Federaţie pentru turismul rural în zone pilot;

avizul Ministerului Turismului pentru constituirea altor organizaţii nonguvernamentale ce promovează turismul rural românesc ca: Asociaţia "Turism Montan" (Cluj-Napoca), Fundaţia de Agroturism"Marea Neagră" (Constanţa), Asociaţia "Rural Eco-Tours Agro-Montan" (Cluj-Napoca), Fundaţia Turistică "Agro-Tour OSR" (Vadu Izei, judeţul Maramureş), Asociaţia de Turism Montan "Carpatina Sud" (Sibiu);

constituirea în 1999 a Asociaţiei Operation Villages Roumaines"; înfiinţarea Asociaţiei Naţionale a Zonei Montane cu 28 de secţii teritoriale, ce au

printre atribuţiile lor şi promovarea agroturismului; obţinerea de fonduri europene pentru dezvoltarea turismului rural; în anul 1996 a

început derularea primului Program Phare pentru turism rural în România;

11. Ce înseamnă ANTREC ?

ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural) este o organizaţie neguvernamentală, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural - EuroGîtes. ANTREC a fost înfiinţată în 1994 şi are 32 de filiale judeţene şi un număr de 3500 de membri. Site-ul organizaţiei: www.antrec.ro Prin acţiunile sale, ANTREC-ul promovează turismul rural şi agroturismul ca forme de turism responsabil. Asociaţia organizează diverse evenimente şi sărbători în care gastronomia locală, obiceiurile, tradiţiile sunt readuse la viaţă.

Obiectivele ANTREC sunt: cunoaşterea şi popularizarea resurselor turistice din domeniul rural al ţării; editarea şi difuzarea de publicaţii şi lucrări de specialitate, pliante, hărţi, informaţii şi

alte materiale publicitare privind dezvoltarea turistică a diferitelor zone ale ţării; organizarea şi participarea la conferinţe, dezbateri, sesiuni ştiinţifice, simpozioane,

colocvii etc., în cadrul asociaţiei ori în cadrul altor organizaţii de profil din ţară şi străinătate;

stabilirea şi promovarea de schimburi de informaţii, publicaţii, specialişti, alte forme de cooperare cu organisme similare din alte ţări;

29


participarea la manifestări internaţionale în turismul rural, ecologic şi cultural; acordarea de asistenţă de specialitate şi reprezentarea intereselor membrilor săi; organizarea de expoziţii cu produse de artizanat şi alimente din gospodăriile ţărăneşti

şi valorificarea acestora;

Evenimente organizate de-a lungul timpului de ANTREC: seminarii de marketing în turismul rural; Festivalul Internaţional al Sarmalelor (Praid, Harghita); Festivalul Internaţional al Plăcintelor (Bacău); Moş Nicolae la Bran; Week-end-ul îndrăgostiţilor (Sf. Valentin), Bran; Târgul Internaţional de Turism Rural, Braşov; Târgul Naţional de Turism; Sărbătoarea Recoltei 1997 şi 1998 - World Trade

Center, Bucureşti; Săptămâna României la Paris, noiembrie 1999; Ziua Mondială a Femeii din Mediul Rural; lansarea Catalogului Naţional al Pensiunilor Turistice şi

Agroturistice; lansarea paginii web a ANTREC, august 2000; Festivalul Internaţional Pomana Porcului (staţiunea Balvanyos din Covasna, februarie

2011). Cu acest prilej, şapte echipe din Ungaria, şase din România şi una din Germania s-au întrecut într-o competiţie amicală în care au reconstituit întregul alai de pregătire al ospăţului tradiţional din carne de porc. Fiecare echipă a fost formată din 4 membri.

Festivalul Clătitelor (Prejmer, Braşov); Festivalul Răciturilor (Tismana, Gorj); Răvăşitul oilor-Festivalul Brânzei şi Păstramei (Bran, Braşov); Festivalul Cârnaţilor de Pleşcoi (Berca, Buzău); Festivalul Vie-Vin (Focşani, Vrancea); Festivalul Zaibărului şi Prazului (Băileşti); Târgul de Turism al României; marcarea Zilei Naţionale a Turismului Rural; editarea revistei lunare „Vacanţa la

ţară”; Revista este editată din 2004, format A4, full-policromie, cu un tiraj de 3000-5000 de exemplare (în funcţie de solicitări). Principalul scop al revistei este promovarea turismului rural. Revista se adresează nu numai turiştilor, ci şi proprietarilor de pensiuni turistice şi agroturistice din reţeaua ANTREC. De asemenea, cei care doresc să înceapă o afacere în turismul rural găsesc în paginile revistei multe informaţii utile (de la credite oferite de bănci pentru construirea de pensiuni până la fonduri europene). Site-ul revistei: www.vacantalatara.ro

30

http://www.vacantelatara.ro/revistapdf/2011/ianuarie2011.pdf


În perioada 3-5 mai 2011, la Alba Iulia a fost organizat Congresul Internaţional de Turism Rural. Tema Congresului: „Turismul Rural – un instrument pentru construirea identităţii şi o şansă pentru standardele de calitate”. Congresul a fost organizat de ANTREC în parteneriat cu Ministerul Dezvoltării şi Turismului. Printre invitaţi s-au numărat oficialităţi europene, precum Klaus Enrlich de la EuroGîtes, reprezentanţi din domeniul turismului rural din Spania, Grecia, Ungaria, Israel, Polonia, reprezentanţi ai Fundaţiei „Prinţul Charles”. A fost prima ediţie a congresului. Printre activităţile congresului s-au numărat:

sesiune plenară I: „Turismul rural-dezvoltarea durabilă şi identitatea locală”; sesiune plenară II: „Turismul rural: un instrument pentru construirea identităţii şi o

şansă pentru standardele de calitate”; prezentări ANTREC: „Specificul pensiunilor rurale din România”, „Regulament specific

pensiunilor rurale din România”; work-shop 1: „Parteneriatul public-privat ar putea asigura un exemplu de bune

practici pentru dezvoltarea cu succes a turismului rural”; work-shop 2: „Importanţa moştenirii culturale pentru dezvoltarea turismului rural”; prezentarea experienţei OMT, Eurogîtes şi ANTREC din toate regiunile; expoziţie foto: Retrospectiva Eurogîtes şi ANTREC; expoziţie gastronomică cu degustare; degustări de vin; preparare şi degustare de produse tradiţionale în aer liber; adoptarea şi semnarea Declaraţiei de la Alba Iulia: „Turismul rural - un instrument

pentru construirea identităţii şi o şansă pentru standardele de calitate”; Această Declaraţie conţine 7 puncte care sintetizează concluziile întâlnirii şi angajamentul de a continua colaborarea cu organismele internaţionale şi regionale din domeniul turismului, în general, şi al turismului rural, în special, şi al atragerii unui număr ridicat de turişti naţionali, dar şi străini. De asemenea, participanţii au subliniat progresul înregistrat în domeniul turismului rural, importanţa lui în conservarea patrimoniului natural şi cultural, dar şi necesitatea stabilirii de parteneriate locale şi naţionale cu mass-media, în scopul unei corecte informări a consumatorilor, astfel încât aşteptările acestora să fie îndeplinite într-un mod benefic.

„Sărbătoarea Cerului Albastru”, organizată în Valea Aiudului, la Colţeşti, la Castelul din Chei şi Conacul Secuiesc.

Următoarea ediţie a Congresului Internaţional de Turism Rural va fi găzduită de judeţul Neamţ.

12. Există o zi naţională dedicată turismului rural? În fiecare an de Florii, ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural) organizează diverse evenimente pentru a marca Ziua Naţională a Turismului Rural. Această zi se marchează începând cu anul 2004. De exemplu, în anul 2010, ANTREC a organizat acest eveniment în localitatea aflată la cea mai mare altitudine

din ţară, la Fundăţica (în comuna Fundata), în culoarul Rucăr-Bran. Dintre activităţile organizate aici menţionăm: ateliere de demonstraţii ale meşterilor populari (ţesut, tors, tricotaj, broderie), expoziţii cu obiecte de carte şi fotografie veche şi de artă populară, degustări de produse tradiţionale, o paradă a portului tradiţional, un spectacol artistic.

31


În 2011, ANTREC a sărbătorit Ziua Naţională a Turismului Rural pe data de 17 aprilie, în satul Şirnea din comuna Fundata (Braşov). Activităţi organizate: ateliere de lucru pentru meşterii populari, degustare din

produse ecologice şi mâncărurile specifice acestui sat de munte, parada portului popular, spectacol folcloric, expoziţie gastronomică cu vânzare, vizită la Muzeul Satului „Fruntes” din Şirnea.

13. Ce este „Ziua Satului Românesc”? „Ziua Satului Românesc” este o manifestare turistică a cărei primă ediţie a fost organizată pe 21 mai 2011 de către Asociaţia „Cele mai frumoase sate din România” şi Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti. A fost una dintre activităţile organizate în săptămâna 17-21 mai 2011 pentru a marca împlinirea a 75 de ani de la înfiinţarea Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”. „Ziua Satului Românesc” este o invitaţie către locuitorii marilor oraşe din România de a (re) descoperi satul românesc, de a participa la evenimentele de tradiţie din sate, de a cumpăra produse agricole şi tradiţionale româneşti, de a-şi petrece timpul liber şi vacanţele în satele româneşti. Cu ocazia „Zilei satului românesc”, AFSR și partenerii săi, propun Guvernului României și Ministerelor de resort, inițierea unui program pilot de dezvoltare durabilă a satului românesc. Programul se va numi „Cele mai frumoase sate din România – dezvoltare prin moștenirea culturală/ Modele de dezvoltare rurală” și este inspirat de inițiative similare implementate în țările europene. Obiectivul acestui program este ca fiecare dintre cele 200 de sate membre ale asociației să se dezvolte pe baza moștenirii materiale și culturale, fie că vorbim de dezvoltarea și valorificarea produselor agricole și tradiționale, de

tradiții și obiceiuri unice, de natură și peisaje deosebite, sau de agroturism. Asociația “Cele mai frumoase sate din România” și partenerii săi din Italia, Franța și Belgia vor iniția proiectele – ZIUA SATULUI EUROPEAN și SATUL EUROPEAN (după modelul Capitalei Europene a Culturii). Membrii asociației, partenerii și cei care iubesc satul românesc, au fost invitați să semneze o scrisoare de susținere a acestor proiecte care vor fi propuse Comisiei Europene și Parlamentului European. Asociaţia “Cele mai frumoase sate din România” a fost înfiinţată după modelul şi cu sprijinul asociaţiei „Cele mai frumoase sate din Franţa”, fondată în anul 1981 şi a asociaţiei belgiene „Cele mai frumoase sate din Valonia”. Asociaţia s-a creat în scopul conservării, promovării şi dezvoltării satelor în contextul urbanizării contemporane. A fost elaborată o „Cartă a Calităţii”, care cuprinde criteriile de evaluare pentru satele candidate. De exemplu, criteriile eliminatorii pentru satul candidat sunt: să aibă sub 5000 de locuitori, să aibă cel puţin un obiectiv turistic, atracţie culturală, un patrimoniu arhitectural şi urbanistic de valoare, hotărâre a Consiliului Local. Orice sat candidat este evaluat de Comisia de evaluare şi certificare formată din diverşi specialişti.

14. Ce înseamnă EuroGîtes?

Eurigîtes (Federaţia Europeană pentru Cazarea Turistică la Cetăţeni-Fermă şi în Sat) este o asociaţie care a fost creată sub egida Euroter în anul 1990. La 1 ianuarie 2008, această asociaţie cuprindea 28 de organizaţii naţionale şi regionale din 25 de ţări (Portugalia, Spania,

32


Italia, Franţa, Belgia, Luxemburg, Marea Britanie, Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Letonia, Lituania, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, Slovenia, Cipru, Elveţia, Ucraina, Georgia, Croaţia, Serbia, Israel). Principalul scop al acestei organizaţii este valorificarea, protejarea şi promovarea turismului rural la ferme şi sate. EuroGîtes reprezintă imaginea de marcă a turismului rural în Uniunea Europeană. Obiectivele EuroGîtes sunt:

definirea ofertelor turistice în mediul rural şi stabilirea criteriilor unitare de calitate în turismul rural din Europa;

crearea unei bănci de date cu informaţii despre fiecare organizaţie membră; codificarea produsului "Turism rural", în aşa fel încât clientul să recunoască produsul

la prima vedere, inteligibil prin marcă sau logo; asistenţă ţărilor în care turismul rural se află în fază de organizare, punând la

dispoziţia acestora experţi în aşa fel încât, produsul oferit pe piaţa turistică să fie omogen, de calitate, bun;

De-a lungul timpului, această organizaţie a iniţiat câteva acţiuni importante menite să promoveze turismul rural:

a definit precis la nivel european acest produs turistic (turismul rural); a realizat materiale publicitare pentru promovarea turismului rural; a publicat primul ghid care prezintă cele mai reprezentative pensiuni şi ferme rurale

din ţările membre; ghidul se numeşte „L’Europe a vivre” şi conţinea şi prezentări din România;

a pus în practică primul sistem de rezervare informatică a locurilor de cazare; a elaborat prima carte referitoare la condiţiile minime necesare pentru practicarea

turismului rural;

15. Ce este satul turistic?

Satul turistic este o aşezare rurală păstrătoare de valori şi tradiţii etnofolclorice cu un trecut istoric bogat care, în afara funcţiilor politico-administrative, sociale, economice şi culturale proprii, îndeplineşte sezonier sau pe tot parcursul anului şi pe cea de găzduire şi de asigurare a hranei pentru turiştii care petrec un sejur de durată nedefinită sau le vizitează în cadrul unor programe de turism itinerant, cu sau fără servirea mesei.

Pentru a deveni sat turistic, fiecare localitate trebuie să beneficieze de anumite condiţii minime ca:

amplasare într-un cadru natural pitoresc cu valoare peisagistică, fără surse de poluare; accesibilitate corespunzătoare pe căi rutiere, feroviare, fluviale sau aeriene; infrastructură generală - alimentare cu apă, curent electric, încălzire, canalizare, căi de

comunicaţie; existenţa unor tradiţii şi valori etnofolclorice reprezentative - arhitectură populară,

meşteşuguri şi artizanat, folclor şi port popular, muzee etnografice, tradiţii şi obiceiuri populare, sărbători folclorice;

existenţa unor resurse turistice bogate ce pot fi valorificate prin desfăşurarea unor activităţi de vacanţă diversificate - odihnă, plimbări în aer liber, cură de soare, aer, ape minerale, excursii uşoare, alpinism şi speoturism, înot şi sporturi nautice, activităţi culturale sau participarea la acţiunile culturale desfăşurate în sat, integrarea în activităţile economice tradiţionale;

33


existenţa gospodăriilor cu confort ridicat, asigurat cu mijloace locale simple sau mai complexe - apă curentă, instalaţi sanitare, baie etc., care să întrunească normele de clasificare existente;

Valoarea unui sat turistic poate fi îmbunătăţită prin: aportul unor resurse balneoclimatice - ape minerale şi termale, lacuri sărate, plajă

maritimă, nămoluri şi gaze terapeutice; prezenţa unor valoroase vestigii arheologice, monumente de arhitectură, artă, istorice; dotări tehnico-edilitare corespunzătoare - drumuri, alei, canalizare; existenţa unor dotări social - culturale, comerciale, sanitare, culturale şi sportive;

16. Unde au fost organizate primele sate turistice?

Primele sate turistice au fost organizate în Franţa, în anul 1954, acestea fiind considerate drept forma cea mai originală de turism din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În România, ideea de sat turistic a apărut în 1972 dar s-a dezvoltat după 1990. Tipurile şi caracteristicile unor asemenea aşezări sunt diferite de la o ţară la alta, în funcţie de condiţiile geografice şi sociale, de valenţele istorico-culturale, de tradiţii şi preferinţe. În Austria, se folosesc expresiile „sate turistice de recreaţie” şi „staţiunea de odihnă”. Care este diferenţa dintre „satul turistic de recreaţie” şi „staţiunea de odihnă”?

"Satul turistic de recreaţie" este o aşezare sătească cu caracter predominant ţărănesc, în care turistul îşi petrece concediul în condiţii de linişte şi izolare şi poate cunoaşte obiceiurile şi folclorul zonei.

"Staţiunile de odihnă" din Austria sunt localităţi organizate pentru vizitatori, care ca aspect, poziţie, structură şi reguli pentru păstrarea liniştii corespund unui sat turistic de recreaţie, dar care, prin numărul vizitatorilor, echipamentelor (de agrement, sporturi de iarnă, structuri de cazare) şi în parte prin preţuri, îl depăşesc, reprezentând o treaptă superioară în categoria acestor tipuri noi de localităţi turistice.

O localitate este recunoscută drept "sat turistic de recreaţie" sau "staţiune de odihnă" de către Uniunea Comunală, la cererea localităţii respective. Decizia include obligaţia autorităţii locale de a păstra caracterul acestui tip de localitate. Cererea se examinează aplicând criterii severe. Localitatea este vizitată şi examinată la faţa locului, consultând organele locale în privinţa interesului turistic al localităţii. Aprobarea obţinută (fie ca sat turistic de recreaţie, fie ca staţiune de odihnă), se poate retrage localităţilor care nu mai îndeplinesc condiţiile cerute.

17. Care sunt avantajele satelor turistice?

Avantajele existenţei satelor turistice sunt multiple: dezvoltarea activităţii turistice prin atragerea unor categorii cu venituri reduse; crearea de noi locuri de muncă şi de surse de venituri şi, implicit, îmbunătăţirea

nivelului de trai; investiţii mai mici pentru crearea spaţiilor de cazare; personalul este minim sau se reduce la proprietarii spaţiului de cazare; valorificarea potenţialului rural;

34


Pentru rentabilizarea satelor turistice în perioada de extrasezon se organizează reuniuni, sesiuni, conferinţe, seminarii, sejururi pentru pensionari, diverse acţiuni la sfârşit de săptămână.

18. Există sate turistice în România?

Chiar dacă încă din 1973 s-a încercat instituţionalizarea "satului turistic" şi promovarea cazării în gospodăriile ţărăneşti, până în prezent nu există nici un act normativ care să reglementeze omologarea, organizarea şi funcţionarea unor aşezări rurale ca "sate turistice". Actele normative actuale vizează numai funcţionarea pensiunilor turistice şi agroturistice, ca entităţi locale rupte de aşezarea rurală şi zona etnofolclorică circumscrisă acestora.

Dar există şi în România numeroase sate cu potenţial turistic. Aceste sate se pot clasifica în funcţie de elementul care asigură acest potenţial turistic:

sate etnografice şi folclorice (Bogdan Vodă-Maramureş, Sibiel-Sibiu, Vama-Suceava, Vaideeni-Vâlcea); Aceste sate se impun prin următoarele elemente: portul popular, mobilarea şi decorarea interioarelor în stil rustic, arhitectura, muzica populară. În aceste sate se pot organiza activităţi precum: expoziţii artizanale cu vânzare, muzee etnografice în aer liber, hore duminicale, diverse obiceiuri şi tradiţii locale. De asemenea, în aceste tipuri de sate se pot oferi servicii de cazare şi masă în condiţii autentice: mobilier, decor, meniuri tradiţionale, veselă specifică.

sate de creaţie artistică şi artizanală (Tismana-Gorj, Vadu Izei şi Dragomireşti-Maramureş, Marginea-Suceava, Marga-Caraş Severin); În aceste sate, turiştii pot fi iniţiaţi de meşteri şi artişti în diverse tehnici ale meşteşugurilor populare (ceramică, broderie, ţesătorie populară, muzică şi dansuri populare, pictarea icoanelor pe sticlă etc.).

sate climaterice şi peisagistice (Fundata şi Şirnea - Braşov, Lereşti-Argeş, Agapia-Neamţ, Botiza-Maramureş); Principala caracteristică a acestui tip fundamental de sat este cadrul natural şi poziţia geografică izolată de centrele aglomerate şi de marile artere de circulaţie, fiind preferate de cei care doresc să se „reîntoarcă” în natură.

sate pentru pescuit şi vânătoare (Murighiol, Crişan, Sf. Gheorghe-Tulcea, Ciocăneşti-Suceava, Botiza-Maramureş, Tismana-Gorj);

sate viti-pomicole (Recaş şi Giarmata-Timiş, Lereşti-Argeş, Agapia-Neamţ); sate pastorale (Vaideeni-Vâlcea, Jina, Sibiel, Gura Râului-Sibiu, Prislop-Maramureş);

Acestea sunt sate de munte în care ocupaţia de bază a localnicilor este creşterea oilor şi a vitelor. Pentru distracţia turiştilor se pot organiza ospeţe ciobăneşti şi petreceri tradiţionale.

sate pentru practicarea sporturilor (Fundata, Şirnea şi Bran-Braşov, Murighiol şi Crişan-Tulcea, 2 Mai şi Vama Veche -Constanţa); Numeroase sate montane şi de deal deţin condiţii excelente pentru practicarea sporturilor de iarnă, iar cele din Delta Dunării, litoral, Dunăre, de pe râurile interioare pentru practicarea sporturilor nautice, fără amenajări speciale şi costisitoare. Acestea pot atrage turişti, în special tineri, sportivi amatori, iniţiaţi în practicarea sporturilor respective sau turişti dornici să înveţe să le practice.

Satele româneşti dispun de suficiente resurse turistice naturale şi cultural-istorice, ce

35


pot răspunde cerinţelor turiştilor români sau străini iar valorificarea acestor resurse ca produse turistice este o necesitate. Gruparea satelor româneşti în tipurile fundamentale de sate este necesară din două motive principale:

promovarea celor mai adecvate forme de turism, în funcţie de principalele caracteristici geografice, sociale şi economice a fiecărei localităţi rurale;

alinierea la principalele opţiuni şi motivaţii ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea respectivă;

19. Care sunt normele igienico-sanitare pentru activitatea pensiunilor turistice şi a pensiunilor agroturistice?

Oaspeţii pensiunilor turistice şi agroturistice indiferent de zona sau locul unde se află îşi încredinţează sănătatea şi securitatea alimentară în mâinile proprietarului şi personalului care pregăteşte şi serveşte mâncarea. Odată cu cazarea turiştilor la pensiune, proprietarului îi revine sarcina de a se asigura că toate alimentele şi băuturile servite clienţilor, respectă întocmai toate condiţiile şi normele impuse de lege, privind securitatea acestora.

Din practică se cunoaşte că cele mai multe boli sunt cauzate de infestarea alimentelor cu bacterii. Alimentele care sunt supuse cel mai uşor unor procese rapide de infestare cu bacterii, dacă nu sunt păstrate şi depozitate în condiţii corespunzătoare, sunt cele cu un conţinut ridicat de proteine (carnea şi ouăle crude).

Înainte de ajungerea alimentelor în depozitele, frigiderele şi instalaţiile frigorifice ale structurilor de primire turistică, proprietarul trebuie să ia o serie de măsuri de siguranţă, pentru a putea preîntâmpina contaminarea alimentelor. Aceste norme igienico-sanitare pentru activitatea pensiunilor turistice şi a pensiunilor agroturistice sunt preluate din lucrarea autorilor Călina Jenica şi Călina Aurel, Agroturism. Manual universitar pentru învăţământul la distanţă, Craiova, 2010 (http://agro-craiova.ro/fisiere/module_fisiere/43/Agroturism.pdf) şi lucrarea lui Todd Comen, Turism rural. Ghid de bună practică pentru proprietarii de pensiuni, 2006

Măsuri de securitate în cazul furnizorilor: să se asigure că animalele sunt sacrificate cu respectarea tuturor prevederilor legale

privind igiena şi securitate alimentelor; alegerea şi selectarea furnizorilor în funcţie de calitatea serviciilor prestate şi de

încrederea generată; să se asigure că furnizorul are persoane angajate care cunosc şi aplică cu maximum de

responsabilitate toate regulile şi normele igienico - sanitare, impuse de lege; verificarea foarte atentă a calităţii echipamentelor, aparatelor, utilajelor şi depozitelor utilizate; efectuarea periodică a unor verificări prin care să se asigure dacă furnizorul respectă

întotdeauna normele şi condiţiile de livrare a produselor alimentare;

Măsuri de securitate în timpul aprovizionării: evitarea posibilelor infestări ce pot intervenii în timpul livrării, pe parcursul

transportului şi înaintea depozitării (mâini murdare, contactul cu insecte sau rozătoare); verificarea tuturor alimentelor astfel încât să se poată constata dacă acestea au fost

livrate în condiţiile contractuale stabilite; alimentele care prezintă anumite defecte şi modificări (pachet desfăcut, culoare sau

miros neadecvat, ambalaj deteriorat, prezenţa unor substanţe străine, absenţa datei de

36

http://agro-craiova.ro/fisiere/module_fisiere/43/Agroturism.pdf


expirare) trebuie să fie returnate furnizorului;

Măsuri de securitate în timpul depozitării: După ce alimentele şi ingredientele au fost recepţionate de la furnizori

responsabilitatea asupra siguranţei şi controlului calităţii alimentelor, îi revine în mod direct proprietarului de pensiune.

întotdeauna alimentele şi băuturile achiziţionate trebuie să fie rapid depozitate în condiţiile înscrise pe ambalaj;

dacă se constată că acest lucru nu este specificat atunci alimentele trebuie să fie depozitate la temperaturi mai mici de 5 C, întrucât bacteriile se dezvoltă frecvent la temperaturi cuprinse între 5o C - 60o C;

alimentele uscate trebuie depozitate întotdeauna în locuri ferite de umezeală, lumină solară şi aerisite (orezul, grisul, făina, pâinea, zahărul, ceaiul, fasolea, etc);

carnea trebuie să fie separată de celelalte produse şi apoi selectată pe categorii, păstrarea fiind realizată în condiţiile înscrise pe ambalaj;

toate produsele congelate vor fi introduse cât mai urgent posibil în congelatoare sau dispozitive de refrigerare, pentru a se evita decongelarea;

Măsuri de securitate în timpul preparării şi servirii: Transformarea alimentelor în specialităţi culinare trebuie să se efectueze cu maximum

de siguranţă, acordând o atenţie sporită calităţii şi igienei personalului, suprafeţelor de lucru, ustensilelor, utilajelor, dispozitivelor şi aparatelor cu care se lucrează, deoarece acestea pot reprezenta în condiţii de utilizare necorespunzătoare surse importate de infestare:

toate echipamentele, cuţitele şi suprafeţele de lucru se vor spăla după fiecare utilizare; carnea trebuie să fie păstrată la temperaturi mai mici de 5o C; suprafaţa de lucru destinată tăierii legumelor trebuie să fie spălată/dezinfectată dacă în

prealabil a fost utilizată pentru carne şi invers; utilizarea tocătoarelor în mod specializat pe un anumit tip de produs (carne, legume

şi fructe, pâine); utilizarea dezinfectantului pentru spălarea şi curăţarea echipamentelor, spaţiilor şi

suprafeţelor de lucru; spălarea pe mâini după anumite operaţii sau utilizarea mănuşilor dacă sunt asigurate; prepararea pe cât posibil a unor porţii mici, în vederea evitării resturilor; alimentele ce nu mai sunt utilizate trebuie depuse în frigider; întotdeauna alimentele trebuie să fie cântărite pe suport de plastic pentru a se evita

infestarea de la un produs la altul; alimentele neconsumate trebuie etichetate cu data de deschidere; carnea de porc şi cea de pasăre nu trebuie servită numai după ce aceasta şi-a schimbat

culoarea din roz în alb; carnea de vită nu trebuie să fie servită înainte ca temperatura din interiorul acesteia să fi

atins cel puţin 600 C; salatele pe bază de ouă sau pui trebuie să fie păstrate întotdeauna în frigider, înainte

de servire; resturile de alimente ce au fost returnate de la servire nu trebuie să fie utilizate pentru

alte comenzi;

37


Reguli de conduită a personalului: cei care pregătesc şi servesc mâncarea trebuie să respecte o igienă deosebit de strictă; mâinile trebuie spălate înainte de trecerea la lucru şi apoi ori de câte ori aceştia părăsesc

incinta bucătăriei; în cazul în care ori de câte ori se lucrează cu produse perisabile, este necesar ca aceştia

să se spele pe mâini (ouă crude, carne); tot personalul angrenat în activităţile de preparare şi servirea mesei trebuie să

renunţe la fumat sau la mestecatul gumei, în timpul lucrului; alimentele care au căzut pe jos trebuie eliminate din procesul de preparare al

specialităţilor; tacâmurile care au căzut pe jos trebuie să fie înlocuite cu altele curate;

Măsuri de securitate în timpul spălării vaselor şi curăţeniei: încăperea de spălat şi depozitat vase trebuie să fie separată de cea unde se prepară

specialităţile; încăperea în care se spală vasele trebuie să dispună de o chiuvetă care să aibă trei bazine

pentru spălat (unul pentru apă caldă, al doilea pentru apă caldă şi detergent de vase iar al treilea cu apă şi clor pentru dezinfectare);

vesela şi tacâmurile trebuie depozitate la loc uscat; resturile de mâncare şi gunoiul menajer se depozitează separat de alte deşeuri; suprafeţele pe care s-a gătit se curăţă cu dezinfectant; ustensilele de bucătărie se spală cu detergent de vase; podeaua se mătură şi se şterge; zona de spălat vase se curăţă şi spală; gunoiul trebuie golit;

Securitatea se constituie ca un criteriu fundamental al calităţii serviciilor oferite către clienţi. Asigurarea securităţii şi calităţii serviciilor turistice este o acţiune deosebit de responsabilă care presupune respectarea tuturor normelor şi standardelor impuse, la realizarea căreia trebuie să participe activ proprietarii de pensiuni, salariaţii acestora, precum şi clienţi.

20. Care sunt punctele tari şi punctele slabe ale turismului rural din România?

Punctele tari: varietatea de produse şi servicii; patrimoniu turistic natural şi antropic de valoare; stilul de viaţă tradiţional din satele româneşti; îmbunătăţirea mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie; preocupări din partea unor organizaţii nonguvernamentale; preţuri accesibile;

Puncte slabe: promovarea deficitară; lipsa legăturilor aeriene directe cu o serie de ţări interesate de produsul turistic rural

românesc; transporturi mai puţin dezvoltate în anumite zone; numărul redus al agenţiilor de închiriere a maşinilor;

38


servicii hoteliere de calitate îndoielnică; raport injust preţ/calitate; dificultatea găsirii unor ghizi specializaţi; lipsa de experienţă; lipsa facilităţilor de nivel înalt; posibilităţi reduse de utilizare a card-urilor;

Oportunităţi: creşterea numărului de străini care călătoresc în România pentru afaceri; creşterea numărului de străini care locuiesc şi muncesc în România; existenţa comunităţilor de străini; aderarea la Uniunea Europeană; conectarea cu diverse instituţii şi organizaţii europene din domeniul turismului;

Ameninţări: imaginea României în exterior nu este foarte favorabilă; lipsa unor măsuri pentru a împiedica degradarea mediului înconjurător; neînţelegerea conceptului „preţ pentru valoare”; dezvoltarea turismului în ţările vecine;

BIBLIOGRAFIE:Todd Comen, Turism rural. Ghid de bună practică pentru proprietarii de pensiuni, 2006Călina Jenica şi Călina Aurel, Agroturism. Manual universitar pentru învăţământul la

distanţă, Craiova, 2010 (http://agro-craiova.ro/fisiere/module_fisiere/43/Agroturism.pdf)Hotărârea de Guvern nr. 636/2008Puiu Nistorescu, Gabriela Tigu, Delia Popescu, Mihaela Pădurean, Adela Talpeş, Mădălina

Tală, Crisitina Condulescu, Ecoturism şi turism rural, 2003 (http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=65&idb=)

Revista „Vacanţa la ţară” (www.vacantalatara.ro)

39

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=65&idb

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=65&idb

http://agro-craiova.ro/fisiere/module_fisiere/43/Agroturism.pdf


CAPITOLUL III. TEST DE EVALUARE

1. Factorii economici care au contribuit la dezvoltarea turismului rural sunt:a) creşterea perioadei pentru recreere;b) creşterea interesului autorităţilor locale pentru dezvoltarea activităţii turistice;c) dezvoltarea nivelului de educaţie;d) progresul tehnic înregistrat în domeniul transporturilor;e) dorinţa de a „evada” în natură;

2. În mediul rural, turiştii se pot caza în: a) pensiuni agroturistice şi hosteluri de 3 şi 2 margarete;b) pensiuni turistice, pensiuni agroturistice şi bungalow-uri;c) pensiuni turistice şi vile de două margarete;d) diverse structuri de primire precum cabane, campinguri, case de oaspeţi, camere mobilate;e) pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice;

3. Turismul rural din România a început să se dezvolte:a) după anul 1990;b) pe la mijlocul secolului al XX-lea;c) la sfârşitul secolului al XIX-lea;d) la sfârşitul perioadei medievale, ca urmare a dezvoltării urbane şi a creşterii dorinţei orăşenilor de a „evada” în natură;e) în timpul regimului comunist al lui Gheorghe Gheorghiu Dej;

4. Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC) a fost înfiinţată în anul:a) 1968;b) 1986;c) 1990;d) 1994;e) 2001;

5. Obiectivele principale ale dezvoltării agroturismului pentru comunitatea rurală sunt:a) obţinerea de venituri pentru membrii comunităţii rurale;b) reducerea diferenţelor sociale dintre locuitorii comunităţii rurale;c) consolidarea relaţiilor de prietenie dintre membrii comunităţii rurale;d) conservarea mediului natural;e) ameliorarea şi dezvoltarea infrastructurii şi a normelor de locuit;

6. Obiectivele principale ale dezvoltării agroturismului pentru regiune sunt:a) dezvoltarea cooperării între diverse regiuni;b) reducerea diferenţelor de dezvoltare între regiuni;c) înfrumuseţarea peisajului şi a localităţilor;d) dezvoltarea relaţiilor de prietenie între locuitorii diverselor regiuni;e) dezvoltarea schimburilor culturale între regiuni;

7. Cele 3 componente esenţiale ale agroturismului sunt:a) teritoriul satului cu mediul său înconjurător (natural şi construit);b) serviciile (oferta);c) standardul de viaţă;d) fermierii;e) autorităţile locale;

8. Ziua Naţională a Turismului Rural se marchează:a) de Rusalii;b) de Ziua Eroilor;c) de Florii;d) de Bobotează;e) de Sânziene;

40


9. Ziua Naţională a Turismului Rural se sărbătoreşte începând cu anul:a) 1990;b) 1994;c) 1998;d) 2000;e) 2004;

10. Congresul Internaţional de Turism Rural din 2011 a fost organizat la:a) Braşov;b) Bucureşti;c) Alba Iulia;d) Iaşi;e) Timişoara;

11. Federaţia Europeană pentru Cazarea Turistică la Cetăţeni-Fermă şi în Sat a fost înfiinţată în anul:a) 1975;b) 1988;c) 1990;d) 1998;e) 2000;

12. Prima ediţie a manifestării turistice „Ziua Satului Românesc” a fost organizată în anul:a) 1991;b) 1994;c) 2000;d) 2007;e) 2011;

13. Cum se numeşte revista lunară editată de Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC)?a) „Vino la ţară”;b) „Viaţa la ţară”;c) „Vacanţa în gospodăria ţărănească”;d) „Vacanţa la ţară”; e) „Vacanţa în satul românesc”

14. Valoarea unui sat turistic poate fi îmbunătăţită prin:a) lipsa surselor de poluare;

b) prezenţa unor resurse terapeutice;c) accesibilitatea căilor de comunicaţie;d) funcţia politico-administrativă;e) prezenţa unor importante monumente istorice;

15. În ce ţară sunt organizate „sate turistice de recreaţie” şi „staţiuni de odihnă”?a) Franţa;b) România;c) Marea Britanie;d) Austria;e) Polonia;

16. În ce ţară au fost organizate primele sate turistice din Europa?a) Franţa;b) Italia;c) Spania;d) Grecia;e) Ungaria;

17. În România, ideea de sat turistic a apărut pentru prima dată în anul:a) 1968;b) 1972;c) 1990;d) 1998;e) 2001;

18. Avantajele satelor turistice sunt:a) valorificarea condiţiilor deosebite: de peisaj, etnofolclorice şi istorico-culturale;b) dezvoltarea legăturilor între diverse sate;c) creşterea nivelului de trai pentru locuitorii satului;d) consolidarea colaborării între autorităţile locale din diverse regiuni;e) creşterea numărului de locuitori;

19. Din punct de vedere al potenţialului lor turistic, satele Fundata şi Şirnea din Braşov pot fi încadrate în următoarea categorie de sate:a) sate pentru practicarea sporturilor;b) sate pastorale;

41


c) sate pescăreşti şi vânătoreşti;d) sate de creaţie artistică şi artizanală;e) sate climaterice şi peisagistice;

20. Tipul de sat care poate oferi servicii de cazare şi masă în condiţii autentice (mobilier, decor, meniuri tradiţionale, veselă specifică) este:a) sate viti-pomicole;b) sate etnografice şi folclorice;c) sate de pescuit şi vânătoare;d) sate climaterice şi peisagistice;e) sate pentru practicarea sporturilor;

21. Care este trăsătura predominantă a satelor turistice de creaţie artistică şi artizanală?a) oferă servicii de cazare şi masă în condiţii autentice: mobilier, decor, meniuri tradiţionale, veselă specifică;b) poziţia geografică izolată de centrele aglomerate şi de marile artere de circulaţie;c) paleta activităţilor de divertisment care cuprinde ospeţe ciobăneşti şi petreceri tradiţionale;d) posibilitatea practicării sporturilor nautice;e) iniţierea turiştilor în diverse tehnici ale meşteşugurilor populare;

22. Care este trăsătura predominantă a satelor turistice climaterice şi peisagistice?a) oferă meniuri bazate pe produse lactate;b) oferă servicii gastronomice pescăreşti şi vânătoreşti;c) oferă băuturi reconfortante şi răcoritoare pe bază de fructe şi degustări de vin;d) oferă servicii de cazare şi masă în condiţii autentice: mobilier, decor, meniuri tradiţionale, veselă specifică;e) oferă posibilitatea „reîntoarcerii la natură”;

23. Care sunt criteriile care stau la baza calificării calitative a pensiunilor:a) existenţa monumentelor istorice în zonă;b) existenţa unor meniuri tradiţionale;

c) dotarea cu instalaţii de apă, încălzire şi curent electric;d) dotarea cu o bibliotecă cu minim 500 de volume;e) dotarea camerelor şi a bucătăriei;

24. Care sunt elementele pe care le conţine oferta turistică pentru agroturism?a) pensiuni turistice rurale şi pensiuni agroturistice;b) produse turistice individualizate după categoria de confort, gastronomie locală, mediu natural;c) produse turistice individualizate în funcţie de vârsta şi ocupaţia turiştilor;d) hoteluri de 3 şi 2 stele şi produse turistice personalizate în funcţie de sexul, averea şi orientarea religioasă a turiştilor;e) pensiuni agroturistice şi produse turistice personalizate în funcţie de vârsta şi ocupaţia turiştilor, sexul, averea şi orientarea religioasă a turiştilor;

25. Produsele turistice din agroturism sunt individualizate de către:a) prestatorul de servicii din spaţiul rural (fermierul);b) turiştii;c) locuitorii comunităţii rurale;d) autorităţile locale;e) autorităţile locale şi reprezentanţii sătenilor;

26. Turismul rural şi agroturismul pot deveni parte integrantă a activităţii generale a fiecărei localităţi prin:a) acordarea de facilităţi şi sprijinirea dezvoltării reţelei de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice; b) susţinerea iniţiativei locale în dezvoltarea meşteşugurilor şi a artei tradiţionale locale; c) organizarea şi diversificarea activităţii culturale (târguri, evenimente tradiţionale, manifestări promoţionale); d) dezvoltarea infrastructurii generale şi a dotărilor tehnico-edilitare; e) lansarea investiţilor pentru diversificarea dotărilor de agrement şi divertisment

42


adaptate la specificul local;

27. Turismul rural şi agroturismul sunt:a) două concepte total diferite;b) un singur concept;c) două concepte care se identifică până la un punct, dar care prezintă şi anumite deosebiri;

28. Pentru turist, cel mai important spaţiu dintr-o pensiune turistică este:a) zona de recepţie;b) restaurantul şi barul;c) sala de conferinţe şi întâlniri;d) zona de recreere/relaxare;e) camera de cazare;

29. Principalul “produs” cumpărat de un turist cazat la o pensiune turistică este:a) şezlong-ul;b) produse artizanale de la magazinul pensiunii;c) camera în care este cazat;d) biletele de intrare la obiectivele turistice din zonă;e) meniul de mâncăruri tradiţionale;

30. Camera tipică de oaspeţi dintr-o pensiune turistică trebuie să aibă:a) două spaţii (zone) specifice: spaţiul pentru oaspeţi şi spaţiul pentru angajaţi;b) două spaţii (zone) specifice: spaţiul pentru oaspeţi şi spaţiul de relaxare;c) trei spaţii (zone) specifice: zona de dormit, zona de îmbrăcare/dezbrăcare, baie;d) patru spaţii (zone) specifice: zona de dormit, zona de îmbrăcare/dezbrăcare, baie, spaţiu de relaxare;e) şase spaţii (zone) specifice: zona de dormit, zona de îmbrăcare/dezbrăcare, spaţiu de depozitare, spaţiu de lucru, baie, spaţiu de relaxare;

31. Cel mai important obiect de mobilier din camera unei pensiuni turistice este:a) spaţiul pentru făcutul şi desfăcutul valizelor/bagajelor;b) un dulap cu spaţiu de depozitare şi cu

umeraşe ;c) două scaune sau fotolii confortabile ;d) un pat;e) un birou de lucru;

32. Care sunt obiectele de mobilier care se găsesc în camera tipică de oaspeţi dintr-o pensiune turistică?a) spaţiul pentru făcutul şi desfăcutul valizelor/bagajelor, pat, un birou de lucru, o oglindă mare, două scaune sau fotolii confortabile, un dulap cu spaţiu de depozitare şi cu umeraşe;b) pat, salteaua, perne, două scaune sau fotolii confortabile, un dulap cu spaţiu de depozitare şi cu umeraşe;c) pat, un birou de lucru, o oglindă mare, iluminare adecvată, un dulap cu spaţiu de depozitare şi cu umeraşe, spaţiul pentru făcutul şi desfăcutul valizelor/bagajelor;d) spaţiul pentru făcutul şi desfăcutul valizelor/bagajelor, pat, un birou de lucru, o oglindă mare, două scaune sau fotolii confortabile, raft pentru amplasarea obiectelor personale;e) spaţiul pentru făcutul şi desfăcutul valizelor/bagajelor, un birou de lucru, o oglindă mare, două scaune sau fotolii confortabile, un dulap cu spaţiu de depozitare şi cu umeraşe;

33. Ca servicii de agrement, o pensiune turistică poate oferi:a) servicii de poştă, telecomunicaţii, internet şi publicitate;b) servicii personale (frizerie, coafură);c) servicii de completare a confortului (diverse închirieri: maşini, paturi suplimentare etc.);d) servicii de educaţie fizică şi sport (închirierea de biciclete, bărci, amenajarea unor zone pentru practicarea sporturilor, excursii);e) servicii de cultură şi artă;

34. “Leagănul” călătoriilor în regiunile rurale îl constituie:

43


a) Europa;b) Asia;c) Franţa;d) S.U.A.;e) Africa;

35. Ce stat european este considerat leagănul turismului rural?a) Marea Britanie;b) Germania;c) Franţa;d) Italia;e) Grecia;

36. Printre efectele negative ale turismului rural se număr:a) introducerea unor utilităţi;b) degradarea peisajului;c) crearea unor noi locuri de muncă;d) poluarea;e) stabilirea tinerilor la sat;

37. Printre activităţile de vacanţă specifice mediului rural se numără:a) competiţii sportive şi manifestări artistice cu participare largă;b) vizite în atelierele meşterilor populari;c) participarea la prepararea mâncărurilor tradiţionale;d) observarea plantelor, animalelor şi păsărilor;e) vânătoarea, călăritul, pescuitul;

38. În ce an a început derularea primului Program Phare pentru turism rural din România?a) 1990;b) 1994;c) 1996;d) 2000;e) 2002;

39. Care aspecte trebuie luate în considerare în stabilirea meniului la o pensiune turistică?a) reflectarea aşteptărilor grupului ţintă;

b) combinarea mâncărurilor tradiţionale cu unele inovative;c) adaptarea meniului la condiţiile reale de preparare şi depozitare ale pensiunii;d) cunoaşterea de către angajaţi a specialităţilor oferite pentru a putea da informaţii turiştilor;e) eficientizarea din punct de vedere al preţurilor şi al specialităţilor de mâncare oferite pentru a se crea profit;

40. Tip de turism rural care constă în vizitarea monumentelor istorice, a caselor memoriale şi a muzeelor, precum şi participarea la diverse sărbători şi obiceiuri.a) turismul “albastru”;b) turismul “alb”;c) turismul cultural;d) turismul “verde”;e) turismul de agrement;

41. Primele forme de turism rural organizat au apărut în România în zona:a) Vaslui;b) Rucăr-Bran;c) Bucureşti;d) Constanţa;e) Cotnari;

42. Cum se numeşte organizaţia care este lider în ceea ce priveşte promovarea turismului rural?a) „Cele mai frumoase sate româneşti”;b) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului;c) Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural;d) Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România;e) Fundaţia Prinţul Charles;

43. Care dintre următoarele elemente sunt caracteristici pozitive ale turismului rural din zona Maramureşului?a) concentrarea impresionantă de obiective turistice;

44


b) modernizarea capacităţilor de cazare;

c) păstrarea nealterată a unor tradiţii şi obiceiuri;d) peisaj variat şi pitoresc;e) infrastructura generală insuficient dezvoltată;

44. Localitate vasluiană cu mare potenţial pentru turismul rural. Se află la 35 de km de Huşi. Casele, cu interior tradiţional şi mobilier vechi dispun de facilităţi moderne. Teatrul de vară poate organiza spectacole folclorice iar muzeul sătesc are exponate etnografice şi istorice. În plus, Prutul şi ramificaţiile sale oferă posibilităţi pentru plajă şi pescuit.

a) Tăcuta; b) Codăeşti; c) Pribeşti;d) Puşcaşi; e) Vetrişoaia;

45. Sat din judeţul Maramureş care prezintă o mare importanţă pentru turismul rural din România. Este locul ideal pentru a poposi câteva zile în drumul de descoperire a Maramureşului din punct de vedere istoric, a tradiţiei şi culturii maramureşene.

a) Aluniş; b) Vadu Izei;c) Tisa; d) Jibou; e) Moacşa;

46. Localitate din Braşov care prezintă un mare potenţial pentru turismul rural. Este cea mai înaltă localitate din ţară. Aici pot fi vizitate numeroase obiective naturale: Parcul Naţional Piatra Craiului, Peştera şi Cheile Dâmbovicioara, Lacul Vidraru, Peştera cu lilieci etc.

a) Azuga; b) Buşteni;c) Fundata; d) Şirnea; e) Codlea;

47. Localitate din judeţul Argeş cu un mare potenţial pentru turismul rural. Se află la 5 km de Câmpulung Muscel.

a) Beclean; b) Lereşti;c) Crişana; d) Dragomireşti; e) Cisnădie;

48. Sat care face parte din mărgăritarele ce împodobesc poalele munţilor din marginea Sibiului. Este o zonă încărcată de cultură şi tradiţie unde puteţi descoperi un minunat loc de relaxare. Satul este renumit pentru Muzeul de icoane pe sticlă care cuprinde o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă şi lemn, ceramică populară, piese de mobilier, textile, cărţi foarte vechi. Este cel mai mare muzeu de icoane pe sticlă din Europa.

a) Cisnădie; b) Copşa Mică;c) Sibiel; d) Tălmaciu; e) Mediaş;

49. Sat din judeţul Maramureş, situat la poalele Munţilor Ţibleşului. Satul este celebru pentru covoarele de lână cu motive tradiţionale, colorate. În ultimii ani, agroturismul a cunoscut o dezvoltare remarcabilă. a) Ariniş;b) Lăpuş;c) Vişeu de Jos;d) Recea;e) Botiza;

50. Localitate din Tulcea care prezintă un mare potenţial pentru turismul rural, în special pentru activitatea de pescuit.a) Murighiol;b) Soleşti;c) Căciulata;d) Boţeşti;e) Marginea;

RĂSPUNSURI: 1-b, d; 2-d, e; 3-a; 4-d; 5-a,d,e; 6-a,b; 7-a,b,d; 8-c; 9-e; 10-c; 11-c; 12-e; 13-d; 14-b, e; 15-d; 16-a; 17-b; 18-a,c; 19-a,e; 20-b; 21-e; 22-e; 23-c,e; 24-a,b; 25-a; 26-a,b,c,d,e; 27-

45


c; 28-e; 29-c; 30-e; 31-d; 32-a; 33-d,e; 34-a; 35-c; 36-b,d; 37-a,b,c,d; 38-c; 39-a,b,c,d,e; 40-c; 41-b; 42-c; 43-a,b,c,d; 44-e; 45-b; 46-c; 47-b; 48-c; 49-e; 50-a;

CAPITOLUL IV. IDEI DE AFACERI ÎN TURISMUL RURAL

Regiunea Asturias- Paradis natural

Principatul Asturia, ortografiat în unele publicaţii drept Asturii sau Asturias, este o comunitate autonomă în cadrul Regatului Spaniol, fostul Regat al Asturiilor din Evul Mediu. Acesta se află pe coasta nordică la Marea Cantabrică.

Cele mai importante oraşe sunt: capitala provinciei şi a comunităţii, Oviedo, cel mai mare oraş şi port important, Gijón şi centrul industrial Avilés. Celelalte includ: Mieres, Langreo, Siero, Cangas de Onís, Cangas del Narcea, Grado, Lena, Laviana, El Entrego Villaviciosa, Vegadeo şi Llanes. Asturia se învecinează la est cu Cantabria, la sud cu Castilia şi León, la vest cu Galicia şi la nord cu Marea Cantabrică. Asturias este casa ritualurilor şi a credinţelor străvechi, obiceiurile acestei regiuni populare fiind printre cele mai interesante din Spania. Arta culinara din această provincie are o foarte bună reputaţie. Aici puteţi încerca mâncăruri tipice regiunii cum ar fi „Fabada”, preparată dintr-un fel special de fasole, cârnaţi şi diferite specialităţi de brânză, împreună cu un pahar de cidru. Mâncarea tradiţională însă este brânza albastră. În acest minunate locuri exista mii de peşteri ascunse între dealuri, acestea fiind folosite de mai multe secole pentru depozitarea brânzei.

În Asturias, există mai multe clădiri importante din epoca pre-romanică, aşa cum ar fi bisericile Santa Maria del

Naranco, San Miguel de Lillo şi Julian San Prados de los. Aceste monumente, în ansamblul lor, au fost declarate ca făcând parte din "Patrimoniul Umanităţii" de către UNESCO. Climatul Asturiei este

oceanic, cu precipitaţii răspândite pe tot parcursul anului şi temperaturi moderate, atât iarna cât şi vara. Aici a apărut marca “Asturias-Paradis natural”, pentru a diferenţia atracţia turistică a regiunii de cea a restului Spaniei. Oferta turistică locală cuprinde hoteluri, case de ţară, hanuri, campinguri şi alte activităţi cu caracter izolat şi dispersat. În 1 anul

46

http://www.ziare.com/vacanta/pesteri/

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marea_Cantabric%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Galicia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Castilia_%C8%99i_Le%C3%B3n

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cantabria

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Llanes&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vegadeo&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Villaviciosa,_Asturia&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=El_Entrego&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Laviana&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lena_(ora%C8%99)&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Grado,_Asturia&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cangas_del_Narcea&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cangas_del_Narcea&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cangas_de_On%C3%ADs&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Siero&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Langreo&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mieres,_Asturia&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Avil%C3%A9s&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gij%C3%B3n

http://ro.wikipedia.org/wiki/Oviedo

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marea_Cantabric%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Evul_Mediu

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regatul_Asturiilor&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Spania

http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunit%C4%83%C8%9Bi_autonome_ale_Spaniei

http://ro.wikipedia.org/wiki/Principat


1994 s-a aprobat utilizarea mărcii “Casonas Asturianas”-cazare turistică din mediul natural/rural autentic.

Proiectul nr. 1

Proiectul a fost elaborat de:Marcu Diana Mihaela

Cimpoi AdrianaGrigoraş Denis

Locaţia: Parcul de distracţii “Happy water” se găseşte la ieşirea din oraşul Vaslui, în apropierea râului Vasluieţ şi vă invită să faceţi o plimbare cu barca sau cu canoea de-a lungul râului şi/sau entertainment la piscină.

Personalul

În urma experienţei

acumulate prin participarea în

proiectul european din Spania (provincia Asturias), din activităţile practice - calificarea „tehnician în turism” care va fi obţinută la şcoală şi prin

activităţile extraşcolare efectuate ca exemplu de bună practică, am înfiinţat o afacere şi am angajat următorul personal :

Armeanu Maria-contabil -3 ani experienţă ; Popescu Andrei,Vârlan Lucian, Stoian Robert şi Cojocaru Valentin-salvamari-3,4

respectiv 5 ani de experienţă; Lazar Laurentiu, Mardare Andra şi Vasilescu

Andrei-instructori de înot -4,3 ani experienţă; Luchian Ana şi Anuţei Pavel-asistenţi

medicali-5 respectiv, 6 ani experienţă; Papură Marius-canoe şi bărci -3 ani

experienţă; Mardare Laura, Ursu Daniel şi Adafini Dana-

vânzători-2 ani experienţă.

Dotări şi echipamente

47


3 piscine dotate cu topogane; 3 jetski-uri; 10 bărci;

10 canoe; un magazin de îngheţată; un restaurant.

ANALIZA SWOTPuncte tari (Strenghts)

Promovarea afacerii prin materiale publicitare; Siguranţa oferită clienţilor; Teren propriu pentru a ne putea înfiinţa

propria afacere; Echipamente tehnice moderne necesare

derulării afacerii; Capital de 100.000 €; Competenţe de entertainment pentru copii.

Puncte slabe (Weaknesses): Resurse financiare insuficiente pentru a ne putea extinde; Zona este slab populată; Lipsa activităţilor în sezonul de iarnă; Accesul limitat pentru copiii cu vârsta de sub 3 ani; Infrastructură care necesită investiţii.

Oportunităţi (Opportunities): În oraş nu mai există un alt parc astfel amenajat; Accesibilitatea către parcul de distracţii; Copiii pot fi lăsaţi să se joace cât timp părinţii sunt la muncă sau la cumpărături; Inovaţia şi originalitatea echipei de instructori şi angajaţi; Încrederea părinţilor de a-şi lăsa copiii în grija noastră; Posibilitatea de distracţie atât a copiilor cât şi a

părinţilor.Ameninţări (Threats):

Clima; Criza financiară; Viitoare posibile afaceri de acelaşi profil (dacă se

vor deschide-concurenţa); Alte magazine din zonă ce oferă produse

asemănătoare.

Resurse: umane, materiale şi financiare: Râul special amenajat pentru

plimbări cu barca şi canoea; Mese aşezate în spaţii cu umbră şi

verdeaţă; Oameni calificaţi şi amabili; Zona tradiţională atractivă; Piscină cu topogane;

Teren de joacă; Computer; Energie electrică; Canalizare; Fântâni arteziene şi poduri

decorative.

48


Disponibilitatea echipei tinere de a oferi copiilor atenţie, grijă şi distracţie;

Estimăm extinderea afacerii şi a rezultatelor pozitive; Serviciile sunt adresate copiilor şi tinerilor; Apreciem un număr de 800-1.000 de copii pe sezon datorită seriozităţii şi

perseverenţei noastre; Afacerea va avea profit atât timp cât clienţii sunt mulţumiţi şi apelează la serviciile

noastre.

Activităţile de marketing se adresează tuturor copiilor, tinerilor şi părinţilor din zonă. Pot vedea mereu altceva,

ceva nou, diferit în parcul nostru de distracţii. Promovarea serviciilor noastre se va face prin: Reclame TV; Radio; Pliante; Site: www.happywater.com Familie;

Prieteni; Agenţii de turism; Afişe informative; Recomandări de la hoteluri,

restaurante sau pensiuni din zonă.

Proiectul nr. 2

Proiectul nr. 2

49

Lipsa de cooperare a comunităţii în ceea ce priveşte igiena şi păstrarea curaţeniei locurilor;Infrastructura precară;Limita de ani pentru copii: minim 3 ani;Vremea;Criza economică;

Zona atractivă în aer liber la marginea oraşului;Prieteni care ne pot face publicitate;Personal calificat;Singurul parc de distracţii din zonă;Servicii de calitate care dau încredere părinţilor;Proprii asistenţi medicali şi instructori.

Preţurile pentru o plimbare sunt:Canoe: 30 €/oraBărci: 45 €/oraJetski-uri: 40 €/oraCosturi piscină, aqua gym şi înnot:Piscina cu topogan: 25 €/oraCursuri de inot:20 €/ora

http://www.happywater.com/


Proiectul a fost elaborat de:Naporojna Iulia-Elena

Hordilă Dorina MadalinaDonosă Cristina

Lungu Sorina

Localizată la numai 10 km de oraşul Vaslui pensiunea „Dulce-Amar” oferă clienţilor momente de neuitat. Fiind situată într-o zonă deosebită, pensiunea noastră oferă fiecărui client în parte servicii de foarte bună calitate şi preparate obţinute din propria gospodărie, astfel asigurându-le

turiştilor prospeţimea produselor. Pensiunea Dulce-Amar deţine in prezent 28 de camere: 5 camere pentru angajaţi, o bucătărie, o sală de mese, iar la dispoziţia turiştilor am pus 4 apartamente, 10 camere single şi 7 camere duble, plus o parcare destul de mare în curtea pensiunii.

Inventarul Personal Având în vedere că este o afacere de familie, primii angajaţi au fost membrii ai familiei, dar în timp am angajat oameni cu experienţă în domeniu.

Analiza SWOT50


Puncte tari (strengths) Personal profesionist cu experienţă; Prieteni cărora le place să călătorească

astfel promovându-ne afacerea; Deţinem teren pentru diverse activităţi,

echipament corespunzător pentru toate activităţile desfăşurate în pensiune.

Puncte slabe (weaknesses) Suntem noi în domeniul turistic şi nu avem

suficientă experienţă; Nu suntem încă prea cunoscuţi de clienţi; Promovarea nu este încă punctul nostru forte.

Oportunităţi (opportunities) Invităm turiştii să gătească alături de noi; Învăţăm turiştii să mănânce sănătos; Profităm de produsele noastre „bio” pentru a ne dezvolta afacerea; Oferim posibilitatea turiştilor de a face mişcare şi sport in aer liber.

Ameninţări (threats) Competiţia; Tendinţele nesănătoase, cum ar fi fast food-urile; Criza financiară.

Avantaje Toate preparatele sunt naturale, culese din propria gospodărie; La pensiunea noastră clienţii pot învăţa multe lucruri administrativ-gospodăreşti

ca de exemplu: să prepare dulceţuri, gemuri, brânzeturi, mâncăruri tradiţionale; Turiştii pot veni cu copii şi pot desfăşura activităţi recreative în curtea pensiunii.

Dezavantaje

Iarna legumele şi fructele pot fi cultivate doar în sere;

Este destul de dificil ca turiştii să ajungă la noi deoarece şoseaua nu prezintă cele mai bune condiţii.

Evaluarea resurselor naturale51

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.e-retete.ro/imagini/retete/dulceata-de-visine.jpg&imgrefurl=http://www.e-retete.ro/retete/dulceata-de-visine&usg=__mRaslLCg5VqE7CCLiFkZX_7EAtY=&h=330&w=440&sz=114&hl=ro&start=57&zoom=1&tbnid=Fq8iNopJwmp9uM:&tbnh=95&tbnw=127&ei=YQADTpSPB8af-wa_yJTsDQ&prev=/images%3Fq%3Ddulceata%26start%3D40%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN%26tbm%3Disch&um=1&itbs=1


Nu la mare distanţă de pensiune se afla statuia lui Ştefan cel Mare care poate fi vizitată;

În apropierea pensiunii se gaseşte un lac unde turiştii pot face plimbări cu barca;

In numai 15 minute se poate ajunge la pădure, într-un loc special amenajat pentru petrecerea timpului liber.

SMART Attainable

52

Specific Servicii de bună calitate; Mâncăruri tradiţionale.

Measurable Dorim să extindem pensiunea,

cumpărând un lot de pământ în apropierea lacului;

Pe această suprafaţă de pământ dorim să construim un parc de distracţii, unde turiştii îşi pot lăsa copiii în siguranţă, în timp ce ei participă la activităţi gastronomice.

• Credem ca obiectivele noastre pot fi atinse în mai puţin de un an.

Time bound• Având în vedere oportunităţile

de care dispunem, sperăm ca toate obiectivele să fie atinse în mai puţin de 2 ani.

http://www.fotomat.ro/vilador_vechi/camera%20cu%204%20paturi.JPG

Pentru a afla cât mai multe informaţii despre afacerea noastră puteţi accesa pagina noastră de web: http://www.dulce-amar.com. Alte modalităţi de a ne face cunoscută afacerea: afişe, pliante, broşuri, reviste, ziare, reclama TV, prin familie, prieteni, diverse recomandări.

Preţuri:

Proiectul nr.3

“Distrează-te şi fii liber”

Proiect realizat de:Tudusciuc BogdanMorosanu Robert

Diaconu IonuţPopica Alexandru

Experienţa acumulată în urma stagiului de practică din Spania ne-a dezvoltat spiritul antreprenorial şi ne-a determinat să iniţiem o afacere în domeniul turismului activ. Vom pune la dispoziţia turiştilor: cai pentru echitaţie, biciclete şi ATV-uri de închiriat pentru plimbări.

Cameră „single”45 €/ noapte

Cameră „duble” 55 €/ noapte

Apartament 80 €/ noapte

Sloganul nostru:

„Nicăieri nu-i ca acasă, Doar la noi!”…

http://www.dulce-amar.com/

Inventarul personal• Tudusciuc Bogdan- experienţă 5 ani în echitaţie;• Moroşanu Robert- experienţă 3 ani ca instructor ATV-URI;• Popica Alexandru- experienţă 4 ani ca instructor pentru ciclism;• Diaconu Ionuţ- experienţă 3 ani, ca administrator.

Analiza SWOT

Puncte tari locaţie atractivă – zona Bicaz; acces uşor cu maşina; calitatea serviciilor; personal cu experienţă: instructori pentru

echitaţie, îngrijitori.

Puncte slabe lipsa experienţei în domeniul turismului

activ; nesiguranţa profitului; fluctuaţia numărului de clienţi.

Oportunităţi cadrul natural favorabil; pregătirea profesională a echipei, precum şi voinţa de a progresa în domeniu; posibilitatea de obţinere de fonduri europene pentru dezvoltarea afacerilor din

domeniul turismului rural.

Dezavantajeconcurenţa;cheltuieli mari;conflictul de interese dintre comunitatea locală şi antreprenori.

Raportul dintre avantaje şi dezavantaje

1. Suntem pregătiţi pentru a ne descurca în situaţii limită şi de a ne adapta noilor provocări;

2. Locaţia se află într-o zona rurală de munte unde se poate practica echitaţia, ciclismul şi plimbările cu ATV-ul;

3. În zona Moldovei nu sunt prea multe afaceri de acest fel, însă oricând concurenţa ne poate da „bătăi de cap”, dar întotdeauna vom avea la dispoziţie produse noi, de calitate pentru a ne atrage şi menţine turiştii.

Evaluarea proprietăţilor şi resurselor

teren de 5000 m² şi acces la domeniul public; garaj pentru parcarea ATV-urilor şi a bicicletelor; anexa pentru repararea ATV-urilor şi a

bicicletelor; herghelie cu 20 de cai de rasa arabă pur sânge; zonă împădurită; implicarea membrilor familiei în conducerea şi

derularea afacerii; oameni prietenoşi şi ospitalieri.

Stabilirea obiectivelor - Analiza S.M.A.R.T Specific sportul este posibilitate de distracţie; dispunem de: 20 de cai rasă araba, 50 de biciclete şi 16 ATV-uri;

Proiecte / Measurable vom construi o anexă pentru biciclete şi ATV-uri, un atelier pentru reparaţii, un

adăpost pentru cai, o anexă cu hrană pentru cai.

Realizarea proiectelor / Attainable în primele şapte luni vom mai cumpăra 25 de biciclete, 10 cai şi 8 ATV-uri, iar în

următoarele 5 luni vom dubla numărul lor.

Profitul / Relevant dispunem un buget de 50.000 € pentru început, dar credem că afacerea poate

prospera, iar după doi ani o vom extinde.

Timpul necesar / Time în primul an vom cumpăra toate echipamentele necesare desfăşurării afacerii; se vor achiziţiona toate cele 50 de

biciclete, 20 de cai şi 18 ATV-uri, iar în următorii 3 ani vom dubla numărul lor.

Planificarea afacerii rurale în aceasta zona concurenţa este slabă;

Tipul afacerii: S.C. „DISTREAZĂ-TE ŞI FII LIBER” S.R.L.

Strategie de Marketing anunţuri publicitare; pagină web: http://distreaza-

tesifiiliber.com ; pliante;

afişe; televiziune; radio; ziare şi reviste.

Proiectul nr.4

Moldova Tur

Proiect realizat de:Ancuţa Marius Gabriel

Coman Diana IonelaRăileanu Alina Ramona

Inventarul de personal1.Ghizi:

Dorobanţu Cosmin-Florin -10 ani experienţă; Luca Sergiu-Cătălin -13 ani experienţă; Postolache George -7 ani experienţă; Olaru Teodora- 5 ani experienţă.

2.Conducători auto Niţică Cosmin-Ionuţ -10 ani experienţă; Ungureanu Ciprian-Ionuţ -20 de ani de experienţă; Bujor Lucian-18 ani experienţă.

Locaţie Sediul firmei noastre se află în judeţul Vaslui, localitatea Vaslui, pe strada Ştefan cel Mare, numărul 34 (vis-à-vis de statuia lui Ştefan cel Mare).

Analiza SWOT

Puncte tari- Strenghts dispunem de 2 autocare pentru

transport; putem comunica în mai multe limbi

(engleza, spaniola, italiană);

cunoaştem potenţialul turistic din zona Moldovei;

avem personal cu experienţă; oferim servicii de calitate.

Puncte slabe- Weaknesses resurse financiare limitate infrastructura deficitară; lipsa conexiunilor telefonice şi a

internetului pe unele porţiuni de traseu;

slaba cooperare a comunităţii locale în asigurarea condiţiilor de curăţenie;

lipsa resurselor de apă; lipsa toaletelor ecologice; lipsa locurilor special amenajate

pentru depozitarea gunoaielor pe traseele montane.

Oportunităţi- Opportunities afacerea este singura din zona care

oferă servicii suplimentare; cadrul natural deosebit din zona

reprezintă atracţia turiştilor; oamenii călătoresc mult şi preferă

zona rurală; elemente de noutate; publicitatea realizată de prietenii care

călătoresc foarte des;

programele de formare profesională finanţate de Comisia Europeană;

parteneriate cu diverse agenţii de turism din ţară;

colaborarea fructuoasă cu pensiunile turistice din zona Moldovei şi din Republica Moldova.

Ameninţări -Threats concurenţa; vremea nefavorabilă; lipsa preocupărilor copiilor din mediul

urban pentru participarea la excursii, drumeţii în mijlocul naturii;

criza economico-financiară; slaba implicare a elevilor în activităţile

extraşcolare.

Avantaje autocare dotate „full option” ce oferă toate

condiţiile clienţilor; aparatură performantă;

cadru natural unic; clădiri importante monumente de arhitectură şi monumente istorice; muzee; biserici şi mânăstiri; case memoriale; locuri istorice; flora şi faună unică în lume; activităţi tradiţionale (dansuri, muzică, stil de viaţă); restaurante specifice zonei, bucătării locale; apă potabilă, energie electrică; prezentarea în mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Dezavantaje lipsa mijloacelor tradiţionale de transport; nesiguranţa pentru bunurile clienţilor şi

turiştilor; concurenţa mare; criza economico-financiară; preţuri mari ale combustibilului; infrastructura precară, lipsa

conexiunilor de telefonie şi a internetului;

slaba cooperare a comunităţii locale în asigurarea curăţeniei;

lipsa toaletelor ecologice pe traseele turistice şi de drumeţii.

EchipamentAvem în dotare diverse echipamente în valoare de 54.000 €

2 autocare în valoare de 20.000 € fiecare; 20 de biciclete în valoare de 200 € fiecare; 10 cai de rasă arabă în valoare de 4.000 € fiecare; 3 bărci în valoare de 500 € fiecare; 12 canoea în valoare de 300 € fiecare.

SM A RT

S-specific Obiectivele firmei:

creşterea ofertei de produse turistice: excursii, drumeţii; activităţi de potholing (speologie); vizite culturale.

M-măsurabile achiziţionarea în următorii doi ani a 2 autocare;

creşterea numărului de personal în vederea diversificării grupului ţintă şi a ofertelor turistice.

A-realizabil

punerea în valoare a potenţialului turistic din zonă, a gastronomiei locale, a tradiţiilor şi obiceiurilor, promovarea unui stil de viaţă sănătos;

dezvoltarea unui comportament „eco”; elaborarea unor strategii de marketing care să promoveze personalităţi marcante

ale zonei, case memoriale, teatre, edificii religioase, vestigii istorice, arhitectura şi sculptura specifică zonei.

R-relevant: serviciile se adresează tuturor categoriilor de turişti;

T-timpul: ne dorim să atingem obiectivele într-un an după care sa menţinem afacerea.

Marketing-strategii de promovare promovarea are în vedere toate categoriile de turişti din toate zonele lumii; elementul de noutate; relaxare, distracţie, cunoaştere; team building; materiale informative (pliante, broşuri, cataloage), reclame TV; Web-site www.moldova-tur.ro; recomandările clienţilor, ale altor agenţii, hoteluri; crearea unor carduri de fidelitate.

http://www.moldova-tur.ro/

AVANTAJELE UNEI AFACERI CU PENSIUNETURISTICĂ SAU AGROTURISTICĂ

Segmentul de piaţă vizat este în continuă expansiune. Numărul turiştilor străini şi români, care preferă tihna şi atmosfera rustică a unei pensiuni agroturistice agitaţiei şi ambianţei costisitoare a hotelurilor, cunoaşte o creştere exponenţială. Fiecare persoană are nevoie de odihnă şi recreere. Tot mai mulţi turişti preferă astăzi locurile de găzduire şi mâncărurile oferite de pensiunile turistice şi agroturistice.

Casa bunicilor sau a părinţilor de la ţară, o casă cumpărată, casa de vacanţă sau propria locuinţă transformate în pensiuni pot reprezenta o sursă importanta de câştig pentru tine, cu o investiţie mică.

Activităţile cu profil turistic se bucură de un real sprijin financiar prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală care pune la dispoziţie fonduri europene nerambursabile pentru iniţierea unei afaceri cât mai profitabile.

Afacerea poate deveni foarte rentabilă în scurt timp dacă sunt valorificate de la bun început toate resursele disponibile: spaţiul locativ adecvat (sau care poate fi îmbunătăţit cu eforturi financiare reduse), produsele obţinute în propria gospodărie. Puteţi oferi un loc de muncă oricărui membru al familiei şi este de la sine înţeles ă aportul fiecăruia se va face simţit, iar economia realizată va fi pe măsură.

În concluzie, avantajele desfăşurării unei astfel de activităţi sunt numeroase: investiţii reduse pentru demarare, posibilitatea reamenajării spaţiilor deja existente, existenţa unei pieţe în continuă dezvoltare, nu este necesară o pregătire tehnică specială, ocupaţia nu este obligatoriu permanentă de-a lungul întregului an, posibilitatea de a lucra împreună cu întreaga familie, posibilitatea de a le vinde clienţilor produse

63

http://www.pensiuni.ideideafaceri.ro/?cs=180709

obţinute în gospodăria proprie, posibilitatea de orientare către un anumit gen de clienţi.

CAPITOLUL V. CĂLĂTORIE PRIN SATELE VASLUIENE

„Puţine locuri îmi sunt mai duios cunoscute ca acest ţinut al Vasluiului, care nu-i nici la munte, nici la şes şi se împărtăşeşte de o asemuită frumuseţe” (Nicolae Iorga)

Vă oferim un periplu prin satele vasluiene care vă poate purta paşii printre dealuri molcome, peisaje naturale excepţionale, muzee săteşti şi diverse monumente istorice şi edificii religioase. Chiar dacă nu beneficiază de peisajul spectaculos al Văii Prahovei, nordului Moldovei sau litoralului, judeţul Vaslui deţine atracţii turistice tradiţionale- biserici şi mănăstiri vechi, din lemn, sate pitoreşti, unde s-au conservat obiceiuri folclorice străvechi, sau unde poţi participa la muncile din gospodărie alături de localnici.

Traseul turistic 1: Vaslui-Muntenii de Sus-Soleşti-Micleşti-Codăeşti-Dăneşti-Tăcuta

Muntenii de Sus: Muzeul Sătesc (un Muzeul al Ţăranului Român în miniatură) Inventarul Muzeului cuprinde: unelte şi obiecte specifice ocupaţiilor zonei, ale industriei casnice, piese de uz gospodăresc, cusături şi ţesături, piese din costumul popular femeiesc şi bărbătesc, obiecte de mobilier şi decor, documente, numismatică din secolele XVIII-XXI, obiecte cu caracter religios.

„Muzeele săteşti sunt un instrument puternic al activităţii culturale la sate ... în răspândirea culturii la populaţia locală şi îndrumarea acestei populaţii în toate îndeletnicirile ei, fiind în primul rând institute de instruire şi educaţie.” (Grigore Antipa)

Soleşti: ruinele conacului Rosetti-Solescu, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Conacul Rosetti-Solescu a fost construit în secolul al XIX-lea de familia Rosetti, descendentă din marea familie boierească Ruset (Roset), de origine domnească, ramura Solescu. Această familie a dat Moldovei oameni de seamă în viaţa politică şi culturală a ţării. Cea mai importantă personalitate rămâne Doamna Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru

64

Serviciile de agroturism au luat o amploare deosebită, fiind prezente azi pe aproape tot cuprinsul ţării. Zonele în care există cea mai mare densitate a acestor unităţi sunt: Alba (Albac, Arieşeni, Garda, Remetea); Argeş (Rucăr, Brădet); Bistriţa (Prundu Bîrgăului, Lunca Ilvei, Susenii Bîrgăului); Braşov (Moeciu de Sus, Moeciu de Jos, Moeciu Cheia, Bran, Predeluţ, Simon, Moeciu, Poarta, Bran Poarta, Poiana Mărului); Cluj (Sâncraiu, Belis, Bologa, Poieni, Ciucea); Harghita (Praid); Constanţa (2 Mai, Costineşti); Hunedoara (Haţeg, Clopotiva); Maramureş (Săliştea de Sus, Botiza, Rozavlea Sieu); Mehedinţi (Ponoarele, Dubova); Neamţ (Durău, Agapia); Prahova (Buşteni, Poiana Ţapului); Satu Mare (Girda de Sus, Bixad); Sibiu (Gura Rîului, Sibiel, Cartişoara); Suceava (Panaci); Tulcea (Crişan, Sîntu Gheorghe); Vâlcea (Băile Govora, Horezu, Voineasa, Vaideeni); Vrancea (Soveja, Lepşsa, Vidra, Tulnici).

Ioan Cuza. Casa Rosetti-Solescu este o clădire reprezentativă pentru arhitectura moldovenească şi românească, în general, de la începutul secolului al XIX-lea (cca. 1827), îmbinând elemente tradiţionale cu cele ale stilului neoclasic. Clădirea este construită din cărămidă, pe fundaţie de piatră, având un plan ordonat de un ax central, cu trei nivele (demisol, parter si etaj), încăperile fiind grupate în jurul unui hol central, din care se accede la toate camerele prin intermediul culoarelor, scara de lemn cu balustrada sculptată. Elena Rosetti şi-a petrecut aici primii şapte ani din viaţă. Aici, la 30 aprilie 1844, s-a desfăşurat cununia religioasă a Elenei Rosetti cu Alexandru Ioan Cuza. După naţionalizarea din anul 1949, conacul a fost transformat în şcoală (1948-1977). În anul 2000, conacul Rosetti-Solescu a fost declarat monument cu o mare valoare naţională. Astăzi, se află într-o stare avansată de degradare. Moştenitorii conacului, stabiliţi acum în Franţa sau Germania, au revendicat clãdirea şi cer o sumã de bani prea mare pentru bugetul restrâns al comunei. În apropierea conacului Rosetti-Solescu se află Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită între anii 1859-1860 de către Ecaterina Rosetti-Solescu. În curtea bisericii se găsesc mormintele de importanţă istorică, în primul rând al Doamnei Elena Cuza (17 iunie 1825-2 aprilie 1909), al mamei sale Ecaterina Rosetti (1800–1869), al lui Gheorghe Rosetti (1853-1916) şi al soţiei acestuia, Olga Rosetti (1853-1924). Ecaterina Rosetti este înmormântată în acelaşi mormânt cu fiica ei, Doamna Elena Cuza. În dreapta mormântului lor se află cel al lui Gheorghe Rosetti, iar în stânga se află mormântul soţiei acestuia – Olga Rosetti (născută Giers, fiica ambasadorului francez la Petrograd – Rusia). În această biserică se găsesc obiecte preţioase, precum o evanghelie argintată, un chivot de argint şi o dveră pluşată despre care se spune că ar fi donaţia Doamnei Elena Cuza, cărţi vechi cu litere chirilice (multe legate în piele), veşminte din mătase naturală.

Micleşti: Movila lui Burcel Movila lui Burcel este situată la 4 km nord-vest de comuna Micleşti, la 25 km nord de Vaslui. Pe versanţii acestei movile se află o rezervaţie botanică, care cuprinde 270 de specii floristice. Unele sunt specii rare din flora Moldovei, precum: ruşcuţa, cosaci, stânjenel de stepă, dediţei, bundia vântului. Aici se găseşte Mănăstirea „Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Ansamblul de monumente de pe Movila lui Burcel cuprinde: Monumentul celor Trei Cruci (care reprezintă, fie cele trei cruci de pe Golgota, fie Sfânta Treime, fie cele trei provincii româneşti), Femeia de bronz (care cântăreşte câteva zeci de tone şi a fost realizată în anul 1994 de Gheorghe Alupoaie - „Sculptorul Vasluiului”. Femeia, care simbolizează Dacia Traiană, este reprezentată cu mâinile ridicate deasupra capului rupând Tratatul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 prin care s-a cedat Rusiei Basarabia şi nordul Bucovinei), Harta României Mari în centrul căreia este reprezentat Ion Antonescu ordonând trecerea Prutului (22 iunie 1941) şi soldaţii care au eliberat teritoriile anexate de URSS în vara anului 1940.

Codăeşti: Ansamblul conacului Roset-Balş şi Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului” din satul Pribeşti Ansamblul conacului Roset-Balş (sec. XVII-XIX) este alcătuit din casa Roset-Balş, biserica de curte, casa administrativă şi clădiri anexe (hambar). Prima atestare documentară a conacului de la Pribeşti datează din timpul domniei lui Constantin Cantemir (14 noiembrie 1691). În anul 1841, conacul a intrat in stăpânirea vornicului Lupu Balş, care, împreună cu soţia sa Eufrosina, a construit în 1844 actuala biserică cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (vechea biserică avea hramul „Sfântul Nicolae” şi a fost atestată din anul 1636) . „Cazania lui Varlaam”, tipărită la Iaşi în 1843, conţine însemnări referitoare la ctitori.

65

Dăneşti: Casa memorială „Emil Racoviţă” din satul Emil Racoviţă Casa memorială „Emil Racoviţă” este locul unde s-a născut acest explorator, speolog şi biolog român. Casa a fost deschisă în anul 1964 şi cuprinde obiecte legate de copilăria savantului, fotocopii, facsimile. Acestora li s-au adăugat colecţii memoriale privind viaţa şi activitatea academicianului Emil Condurachi (1912-1987), istoric şi arheolog, specialist în istoria antichităţii, precum şi a lui Grigore Th. Popa (1892-1948), reprezentant al Şcolii de Anatomie Funcţională Iaşi. Ambii sunt fiii acestui sat.

Tăcuta: Muzeul sătesc Muzeul sătesc din Tăcuta a fost înfiinţat în anul 1986 de învăţătorii Elena şi Costel Rotaru. Colecţia sa cuprinde: picturi, monede, costume populare, diverse unelte, 400 de cărţi cu autograful autorilor.

66

Traseul turistic 2: Vaslui-Laza-Poieneşti-Ivăneşti-Gârceni-Dragomireşti-Voineşti-Puieşti-Pogana-Bârlad

Laza: Lacul Puşcaşi

67

Lacul Puşcaşi este situat pe DN Vaslui–Bacău, la intrarea în comuna Laza, fiind unul dintre cele mai importante lacuri de acumulare din România, unde se găsesc următoarele specii de peşti: crap, caras, clean, biban, novac, fitofag, plătică.

Poieneşti: Mănăstirea Floreşti, sat Floreşti Ansamblul Mănăstirii Floreşti cuprinde biserica Sf. Ilie, turnul-clopotniţă, palatul egumenesc şi zidul de incintă. Biserica „Sf. Ilie” a fost restaurată între anii 1992-2007. Palatul şi turnul-clopotniţă au fost ridicate între anii 1852-1859 de către egumenul Nil. Turnul-clopotniţă a fost terminat în 1901. Zidul de incintă a fost ridicat în 1800, întărit cu metereze între 1812-1821 şi reparat în 1916. Ansamblul este unul dintre cele mai importante realizări ale arhitecturii ecleziastice din Eparhia Huşilor şi a fost construit în secolele XVI-XIX. Mănăstirea a fost întemeiată de Cârstea Ghenovici, mare vornic şi soţia sa, Anghelina, în secolul al XVI-lea. Apoi a fost înnoită de urmaşii săi, Gavriliţă Costache vornicul şi fiii săi - Vasile vornicul şi Lupu vistiernicul - împreună cu Antohie Jora hatmanul, în secolul al XVII-lea (c.1686-1694) şi reclădită de egumenul Nil între 1852-1859. În 1806, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, împreună cu alţi urmaşi ai ctitorilor, a închinat aşezământul mănăstirii Esfigmen de la muntele Athos. După tradiţie, mănăstirea ar fi fost întemeiată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (c.1480), pe vatra veche a satului Floreşti, la cca. 4 km nord de amplasamentul actual. Şi-a luat numele de la schitul construit de către călugăriţa Florentina (Floarea) pe apa Simila (Smilna), a cărui biserică de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” a coexistat un timp cu biserica de zid „Sf. Ilie” a mănăstirii, după cum reiese dintr-un document emis de domnul Ştefan Tomşa la 25 aprilie 1612. În pronaosul Bisericii „Sfântul Ilie” a Mănăstirii Floreşti se află icoana făcătoare de minuni „Maica Domnului cu Pruncul”, ferecată cu argint-aurit în 1749 de către Doamna Moldovei, Ecaterina, soţia domnitorului Constantin Mavrocordat, a cărei salbă este astăzi la Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” Vaslui. Se mai păstrează amvonul, scaunul arhieresc şi iconostasul din secolul al XIX-lea, ulei pe lemn. În pridvor, sunt trei plăci de marmură, cu inscripţii, încastrate în zid în 1914: una din 1694, scrisă în chirilică, şi două din 1859, în limba greacă.

Ivăneşti: Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” Biserica a fost ctitorită în anul 1774 de către ieromonahul Ghenadie Cazimir şi reparată de ieromonahul Veniamin în anul 1830. Schitul mai era cunoscut şi sub denumirea de Huşenii (după numele unui donator din secolul al XVIII-lea) sau Balica (la fel cu mănăstirea din Iaşi la care era închinat). În 1816 a devenit metoh al Mănăstirii Esfigmen de pe muntele Athos.

Gârceni: Mănăstirea Mălineşti şi Biserica de lemn „Sfinţii Voievozi” a Mănăstirii Mălineşti Mănăstirea este situată la 46 km nord-vest de Vaslui şi la 4 km nord-vest de satul Gârceni. Actuala biserică a mănăstirii există din 1826, dar înainte de aceasta, pe parcursul a mai multor secole, au existat mai multe biserici din lemn. În 1826, Gheorghe şi Teodor au ridicat biserica lângă cea veche a schitului din 1762 (ctitorie a monahului Nicodim). Pe lângă schit a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti, care şi-a încetat activitatea după secularizarea averilor mănăstireşti din 1863. Deposedat de cele două moşii din jur, Gârcenii şi Mărmurenii, care îi asigurau existenţa, schitul s-a desfiinţat. În 1925, a fost redeschis, prin

68

strădania episcopului Huşilor, Iacov Antonovici, cu sprijinul moral şi material al generalului Constantin Prezan şi al soţiei sale, Olga, care îşi stabilise reşedinţa în satul vecin, Schinetea. Între anii 1925-1928, biserica a fost renovată cu ajutorul familiei mareşalului Constantin Prezan. În 1936, războaiele tradiţionale de ţesut au fost înlocuite cu războaie mecanice, cu sprijinul mareşalului Constantin Prezan. În 1959, schitul a fost din nou desfiinţat, iar biserica a devenit de enorie, filială a parohiei „Sf. Nicolae” din Gârceni. În 1995, aşezământul monahal a fost reactivat ca mănăstire de călugări, în interiorul incintei construindu-se un paraclis şi chilii, oferind spaţii de masă şi cazare.

Dragomireşti: Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” (Vovidenia) Ctitorită de obştea satului pe la 1774, lângă o biserică mai veche (adusă în secolul al XVII-lea din punctul ”La cimitir”, azi dispărută). Biserica păstrează pictură şi mobilier de epocă, precum şi un clopot datat 1802. Colecţia de carte veche se află la Muzeul Eparhial din Huşi. Biserica impresionează prin acurateţea realizării tehnice, armonia formelor, monumentalitatea spaţiului interior, păstrarea aspectului şi a structurii iniţiale.

Voineşti: Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” (sat Voineşti) şi Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (sat Obârşeni) Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” a fost ctitorită de comunitatea locală în jurul anului 1745. La construirea sa au participat diverse categorii sociale: răzeşi, monahi, egumenul mănăstirii Floreşti, familia boierilor Cerchez. Primul lăcaş de cult este menţionat documentar în 1469, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită de comunitatea locală în anul 1818, pe un platou situat în partea de est a satului, înconjurată de cimitir. Uşa de stejar de la intrarea în pronaos, cu sistem de închidere de epocă, prezintă urme de pictură pe lemn, tehnică întâlnită şi la bisericile din Gârceni şi Dumbrăveni. Sub catapeteasma actuală se află cea pictată pe pânză de către Anastasie zugravul, în secolul al XVIII-lea, adusă probabil de la Voineşti.

Puieşti: Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, sat Cetăţuia Această biserică a fost ctitorită în secolul al XVI-lea de către călugării de la Mănăstirea Neamţ. Este unul dintre cele mai vechi monumente din Eparhia Huşilor. Turnul-clopotniţă adăugat pe pridvor în 1751, a fost eliminat în secolul al XIX-lea, biserica căpătându-şi înfăţişarea originară. Iconostasul din 1670 este pictat cu tempera pe lemn.

Pogana: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, sat Cârjoani Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită în anul 1777 de comunitatea locală ca urmare a eforturilor preotului Neculai. Este situată în partea de sud-vest a satului, în apropierea unei imense păduri de salcâmi. Biserica păstrează mobilier de epocă şi o colecţie de carte veche. Pe fruntarul de deasupra stâlpilor despărţitori se află un fragment din catapeteasma pictată în secolul al XVIII-lea, tempera pe lemn. Biserica are pisanie cu litere chirilice.

69

Traseul turistic 3: Bârlad-Tutova (Bădeana)-Bogdăniţa-Fruntişeni-Zorleni-Costeşti-Deleni-Costeşti-Muntenii de Jos-Vaslui

Tutova : Rezervaţia forestieră şi botanică „Pădurea Bădeana”

70

Această rezervaţie forestieră şi botanică se află în comuna Tutova şi are o suprafaţă de 58,6 ha. Aici se întâlnesc o serie de specii ocrotite de Lista Roşie Naţională. Specii de plante: ruscuţă de primăvară, migdalul pitic, sipică, clopoţei, brânduşa, şofrănelul, stânjenelul, trandafirul pitic. Specii de arbori: stejarul pufos, diverşi goruni, stejarul brumăriu, garniţa, arţarul tătărăsc, mojdreanul. Specii de păsări: acvila de câmp, cucuveaua, şoim, ciocănitoarea sură, turturica. Specii de animale: dihor, popândău, hârciog, pârş de alun, brotac, broasca roşie de pădure, şarpe de alun, guşter, şopârla cenuşie, nevăstuica, veveriţa, orbete, broasca râioasă brună, năpârcă. Rezervaţia reprezintă unul dintre puţinele vestigii ale întinselor păduri de silvostepă din trecut.

Bogdăniţa: Mănăstirea Bogdăniţa, sat Schitu Biserica mănăstirii a fost ridicată în anii 1844-1847. Ctitorul principal a fost un grec pe nume Eustatie şi soţia sa, Caliopia. Aceştia au contribuit cu o mare parte din suma necesară, restul provenind din veniturile mănăstirii. Biserica a fost construită în locul altei mănăstiri care a avut tot hramul „Sfântul Nicolae” şi a fost construită în anul 1784. În 1928 a fost distrusă de un foc. Reconstrucţia a durat 11 ani, mănăstirea fiind redeschisă în 1940 când a fost afectată de cutremur. Nu s-au găsit banii necesari pentru a se face reparaţiile necesare astfel încât mănăstirea este în ruină.

Fruntişeni: Biserica „Sf. Nicolae” şi „Sf. Treime” a Mănăstirii Grăjdeni, sat Grăjdeni Biserica a fost ctitorită în jurul anului 1862, pe locul vechii biserici a schitului cu hramul „Sf. Nicolae” care, potrivit tradiţiei, fusese ridicată în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546). Schitul a fost desfiinţat după secularizarea averilor mănăstireşti din 1863. Schitul a fost reînfiinţat în 1930 şi, în 1952, a fost ridicat la rangul de mănăstire. În 1959, mănăstirea a fost din nou desfiinţată şi redeschisă în 1990, când a primit al doilea hram „Sfânta Treime”. Mănăstirea dispune de spaţii de cazare şi masă. Naosul adăposteşte icoana împărătească din secolul al XIX-lea: „Maica Domnului cu Pruncul”, făcătoare de minuni, pictată în ulei pe lemn, cu riză argintată.

Zorleni: Mănăstirea Bujoreni Aşezământul a fost întemeiat în secolele XVI-XVII ca schit al familiei Bujoreanu, pe moşia cu acelaşi nume, în pădure, într-un loc retras. Legenda spune că biserica a fost construită prin contribuţia bănească a unor păstori veniţi de la munte cu turmele de oi la iernat, pe locul unui stejar bătrân, lângă care un asin a îngenuncheat de mai multe ori şi în scorbura căruia a fost găsită icoana „Maica Domnului cu Pruncul”. Se spune că această icoană, făcătoare de minuni, a fost ascunsă de călugării de la mănăstirea Recea, aflată în apropiere şi distrusă în timpul năvălirilor tătărăşti din secolul al XV-lea (c. 1440). Biserica schitului, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost reconstruită tot din lemn, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Schitul a fost desfiinţat între anii 1958-1993. Aşezată într-un cadru natural pitoresc şi bine organizată din punct de vedere gospodăresc, mănăstirea poate asigura servicii de turism ecumenic. Aici se poate asigura cazare.

Costeşti: Mănăstirea Pârveşti, sat Pârveşti Schitul Pârveşti a fost construit în anul 1666 şi reclădit între anii 1816-1820. Schitul şi-a încetat activitatea după secularizarea averilor mănăstireşti din 1863. Aşezământul a fost reactivat cu statutul de mănăstire de maici în 1993. Ansamblul cuprinde 2 construcţii de lemn, biserica „Sf. Nicolae”, turnul-clopotniţă şi chiliile. Se poate asigura cazare şi masă.

71

Biserica de lemn „Sf. Nicolae” păstrează icoane şi mobilier de epocă din lemn de tei, sculptat şi pictat în tehnica ulei. Cărţile de cult, cu însemnări ale ctitorilor, se găsesc la depozitul de carte veche al Episcopiei Huşilor. La sud de biserică se află piatra funerară a lui George Gr. Oprişanu, membru în Divanul Ad-hoc al Moldovei din 1859. Turnul-clopotniţă a fost construit în 1820 şi este un exemplar unic în Eparhia Huşilor prin structură şi decor şi adăposteşte două clopote din bronz datate în 1819 şi 1827.

Deleni: Mănăstirea Moreni, sat Moreni Schitul a fost întemeiat în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Petru Rareş. Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită pe la 1540 şi refăcută după incendiu pe la 1770. În jurul anului 1853, a fost ridicată o biserică nouă din lemn şi vălătuci. Înfăţişarea de astăzi se datorează renovărilor din 1986 şi 1997. Deşi modestă ca dimensiuni, biserica impresionează prin armonia proporţiilor, prin aspectul caracteristic unei case ţărăneşti şi prin pitorescul locului în care a fost construită. S-a păstrat pictură din secolele XVIII-XIX. Între 1990 şi 1997, pe lângă biserica şi clopotniţa veche de lemn (care datează din secolul al XIX-lea), complexul monahal a fost completat cu edificii noi (biserica-paraclis, turnul-clopotniţă, chilii, trapeza, atelierele de pictură, croitorie, tricotaje şi broderie liturgică, muzeul de artă religioasă, cu bibliotecă şi sală de lectură). Mănăstirea poate asigura servicii turistice ecumenice şi culturale.

Costeşti: Podul Doamnei, sat Chiţcani Acest pod de piatră se află pe drumul care leagă localitatea Roşieşti de şoseaua Vaslui-Bârlad. A fost construit în anul 1841 de către domnitorul moldovean Mihail Sturdza, conform celor două inscripţii scrise în limba română şi latină, aflate la mijlocul balustradelor, încadrate în medalioane sculptate în piatră. Podul este construit din blocuri de piatră legate cu mortar de var, cu cinci deschideri în arc.

Muntenii de Jos: Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare, sat Băcăuani Această lucrare monumentală turnată în bronz a fost realizată de sculptorul Mircea Ştefănescu în anul 1975. Monumentul a fost dezvelit cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la Lupta de la Podul Înalt (10 ianuarie 1475). Statuia are o înălţime de 7 m pe un soclu de 8 m. La baza monumentului se află amplasate două basoreliefuri de bronz cu scene simbolice din legendele despre marele domnitor moldovean, culese de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”. Domnitorul este prezentat călare, cu coroana voievodală pe cap, ţinând în mâna dreaptă un paloş - simbolul puterii domneşti, iar în stânga frâul calului bine strunit. Pe faţada principală a soclului este inscripţionat, cu litere în relief, din bronz: “Ştefan cel Mare, Domn al Moldovei, 1457-1504"

Pentru realizarea acestei opere, sculptorului i s-a decernat premiul Academiei Române "Ion Andreescu" în anul 1975. Lucrarea este considerată nu numai cea mai de seamă creaţie a sculptorului, ci şi o operă de referinţă pentru sculptura contemporană.

72

Alte obiective turistice din satele vasluiene

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, sat Căpuşeni, comuna Lipovăţ Biserica a fost construită între anii 1792-1798. Încă de la înfiinţare, schitul a fost închinat mănăstirii Neamţ şi, din 1908, Episcopiei Romanului. Biserica se remarcă prin acurateţea execuţiei tehnice, armonia volumelor, monumentalitatea şi frumuseţea decorului,

73

organizarea spaţială şi sistemul de boltire. Păstrează iconostasul din secolele XVIII-XIX. Cartea veche bisericească este depozitată la Muzeul Eparhial din Huşi.

Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, sat Chiţoc, com. Lipovăţ Biserica a fost ctitorită în perioada 1852-1855. Pe lângã biserică, între anii 1857-1874, a funcţionat una dintre cele mai renumite şcoli particulare din zonă, înfiinţată și întreținută de ctitor, la care învăţau peste 100 de elevi. Cei trei dascăli predau o programă şcolară similară cu cea a şcolilor primare din oraşe, plus muzica vocală și cântările bisericeşti. La această şcoală a învăţat I. Antonovici, viitorul episcop al Hușilor (1924-1931). Biserica păstrează iconostasul din 1852-1855 iar în pronaos se află portretul votiv al ctitorilor, datat 1861. Colecţia de carte veche bisericească este depozitată la Muzeul Eparhial din Huşi.

Mănăstirea Fâstâci, sat Fâstâci, comuna Cozmeşti Mănăstirea întemeiată de boierii Palade în secolul al XVII-lea a fost rezidită de domnul Mihai Racoviţă Cehan în secolul al XVIII-lea, cu extinderi în secolul al XIX-lea. A suferit extinderi şi transformări în secolul al XIX-lea. Între anii 1856 şi 1864, în chilii a funcţionat o şcoală de dascăli bisericeşti, condusă de călugării greci Nicanor şi Diomid. Ansamblul actual cuprinde: biserica „Sf. Nicolae” (1721), turnul de poartă şi clopotniţa (1808), casele egumeneşti (1834) şi zidul de incintă (1834-1851). Ansamblul a fost întregit recent cu chilii, spaţii de masă şi cazare. Biserica “Sf. Nicolae” a Mănăstirii Fâstâci a fost ctitorită în 1721 de domnul Mihai Racoviţă Cehan, pe locul bisericii din secolul al XVII-lea. Pisania de pe faţada de vest poartă stema Moldovei, datarea şi numele ctitorului, inscripţionat în slavonă.

Biserica de lemn “intrarea Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Dimitrie Cantemir, sat Grumezoaia, comuna Dimitrie Cantemir Ctitoria este atribuită familiei domnitorului Dimitrie Cantemir. Iniţial a fost construită în satul Silişteni din ţinutul Fălciului, iar după dispariţia localităţii, în secolul al XVIII-lea, a fost strămutată pe locul actual, pe locul vechii biserici a schitului Grumezoaia întemeiat pe la 1668. Înfăţişarea de astăzi se datorează renovării din 2004. Biserica păstrează planul originar şi deţine pictură din secolul al XIX-lea. Clopotul de bronz este datat 1882. Mănăstirea a fost întregită cu chilii, paraclis, spaţii de masă şi cazare.

Stejarul lui Tolontan, sat Grumezoaia, comuna Dimitrie Cantemir La locul numit Tolontan, există un stejar impunător, cu o vechime de peste 400 de ani, care are o coroană cu un diametru de peste 35 de metri. Stejarul înfloreşte în luna mai. Primăvara apar în jurul stejarului o mulţime de insecte. Există 100 de specii de fluturi de noapte mai mari, dintre care mulţi au primit numele după acest copac. Pe vremuri, în locul în care se află astăzi satul Grumezoaia, se afla o mare pădure de stejar.

74

Muzeul Satului din Grumezoaia, comuna Dimitrie Cantemir În incinta acestui muzeu se află diverse lucruri ţărăneşti din cele mai vechi timpuri. Acest muzeu se numeşte „Tasia Andronic” şi funcţionează din anul 1968. Clădirea în care funcţionează este ridicată în anul 1903. Inventarul este „înghesuit” în două săli (sala „Prof. Vasile Lascăr” şi sala „Prof. Vasile Iliescu” ).

Biserica de lemn “Sfântul Nicolae”, sat Obârşeni, comuna Vinderei

75

Biserica a fost ctitorită în anul 1764 de către banul Costache Lupu, pe locul unei biserici mai vechi, din nuiele, lipite cu lut şi arsă în 1741. Arhitectura sa este unică în Eparhia Huşilor prin realizarea tehnică şi decoraţie. Biserica adăposteşte icoane pictate de zugravul Dima, icoana triptic „Sf. Nicolae”, ulei pe lemn, cu riză argintată, poleită şi inscripţie în limba rusă din 1768. Pomelnicul triptic al ctitorilor din 1764 şi fondul de carte veche religioasă se află în colecţiile Muzeului eparhial din Huşi.

Biserica “Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Rafaila, sat Rafaila, comuna Rafaila A fost construită în anul 1834, pe locul vechii biserici de lemn a schitului (atestată în 1599 şi 1636). În 1838, biserica de lemn a fost strămutată în incinta mănăstirii în centrul satului. După tradiţie, schitul Rafaila a fost înfiinţat de către Rafail (Radu) Bălteanu (fost călugăr la Mănăstirea Neamţ), pe moşia pe care o primise în dar de la domnitorul Ştefan cel Mare, după bătălia de la Podul Înalt - Vaslui din 1475. Între anii 1860-1915, în incinta şcolii a funcţionat şcoala satului Rafaila. În 1959, aşezământul cu rang de mănăstire a fost desfiinţat, fiind folosit ca sediu de C.A.P., maternitate şi grajduri. În 1993, mănăstirea a fost reactivată, ansamblul fiind întregit cu chilii noi şi alte utilităţi gospodăreşti necesare desfăşurării activităţii monahale şi turistice.

Plopul uriaş de la Rafaila Plopul de pe vremea lui Ştefan cel Mare cu o vechime de 550 ani şi 13m în circumferinţă este considerat monument al naturii, protejat de lege. De-a lungul timpului a fost trăsnit şi a ars de nenumărate ori şi totuşi este încă verde. Legenda spune că Ştefan cel Mare, fie a sădit plopul lângă o fântână a cărei apă ar fi ostoit setea lui şi a oştenilor ce-l însoţeau, fie ar fi poposit la umbra arborelui, care îşi etala aspectul falnic încă de pe atunci şi s-ar fi înfruptat din apa unui izvor din apropiere, înaintea luptei cu turcii.

Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, sat Zăpodeni, comuna Zăpodeni A fost construită pe la 1770, în pădurea de la marginea de nord-est a satului, la adăpostul copacilor seculari. Biserica şi-a păstrat nealterat spaţiul interior, ce pune în evidenţă măiestria meşterului popular. Pereţii sunt din bârne făţuite. Iconostasul, bogat ornamentat cu motive vegetale şi „ciorchini”, a fost pictat în 1796, în tehnica tempera pe lemn, de trei zugravi din Băleşti-Vaslui.

Muzeul Sătesc din Vutcani Muzeul Sătesc din comuna Vutcani a fost înfiinţat in 1983, iar între timp, a cunoscut mai multe modificări, atât ca spaţiu, cât şi în privinţa colecţiilor sale pentru care Ion Diaconu, profesor în localitate, s-a preocupat îndelung.

76

Rezervaţia forestieră şi botanică Seaca Movileni, comuna Coroieşti Pădurea Seaca Movileni este situată în comuna Coroieşti la circa 14 km de Bârlad. Pădurea Seaca Movileni este un rest din pădurile xeroterme ale silvostepei care se întindeau odinioară pe colinele Tutovei; prezintă o floră bogată şi variată, precum şi o vegetaţie interesantă sub raport fitocenotic. Arboretele au o consistenţă redusă şi sunt formate din stejar stufos, garniţă, stejar brumăriu, gorun, arţarul tătărăsc, mojdreanul. Din categoria speciilor de plante rare, amintim: clopoţei, ghiocei, guşa porumbelului, tătăneasa de pădure. S-a identificat un număr de 27 specii de păsări, 3 specii de amfibieni, 6 specii de reptile şi 15 specii de mamifere.

77

Rezervaţia forestieră Bălteni, comuna Bălteni Pădurea Bălteni se află în comuna Bălteni, la 10 km de Vaslui. Motivul constituirii a fost conservarea unor specii foarte rare ca salba moale pitică (element relictar care se mai află doar în câteva staţiuni în ţara noastră) şi laleaua pestriţă (specie monument al naturii). Alte plante: laleaua galbenă, stânjenel de baltă, ghiocei bogaţi. Etajul arborilor şi arbuştilor este alcătuit din stejar, frasin, tei argintiu, carpen, arţar, plop tremurător, alun, păducel. S-a identificat un număr de peste 40 de păsări, 9 specii de amfibieni, 7 specii de reptile şi 16 specii de mamifere.

Rezervaţia forestieră Hârboanca Pădurea Hârboanca este localizată în comuna Ştefan cel Mare şi comuna Deleşti, pe un versant din apropierea râului Bârlad şi a satului Brăhăşoaia. În ceea ce priveşte importanţa sa ştiinţifică, pe lângă fondul de bază al elementelor euroasiatice şi europene, se remarcă o abundentă şi largă participare a elementelor continentale, pontice, submediteraniene şi endemice (migdal pitic, măciuca ciobanului, garofiţa, stejar pufos, cruşin, toporaşi, stânjenel, trandafir pitic, gura lupului). S-au identificat un număr de 27 specii de păsări, 3 specii de amfibieni, 6 specii de reptile şi 15 specii de mamifere.

Lacurile de la Cârja, Murgeni Cârja este un sat care şi-a luat această denumire de la boierul cu acelaşi nume, Cârjă, care deţinea o foarte mare întindere de teren pe actualul teritoriu al satului. Această localitate este recunoscută în judeţul Vaslui pentru fermele sale piscicole şi mai era cunoscută pentru potenţialul natural de care dispunea, prin întinderile de apă, fiind un adevărat rai al păsărilor acvatice (lebede, raţe şi gâşte sălbatice, rândunele de apă, lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, berze, pescăruşi şi pelicani). Varietatea de peşte (crapul, crap-carasul, linul, sângerul, plătica, somnul, ştiuca, bibanul), regăsit până acum câţiva ani în apele Cârjei, atrăgea un număr mare de pescari profesionişti şi amatori. Se pot face plimbări cu barca pe lac.

BIBLIOGRAFIE: www.episcopiahusilor.rowww.manastireadimitriecantemir.rowww.ghidinfovaslui.rowww.culturalvaslui.ro www.vaslui-turism.rowww.padurea-as.org

SATELE VASLUIENE – CENTRE DE CREAŢIE ARTISTICĂ ŞI ARTIZANALĂ

Rândurile următoare reprezintă o scurtă trecere în revistă a meşteşugurilor tradiţionale practicate în satele vasluiene. Există sate vasluiene unde tradiţia meşteşugurilor tradiţionale s-a mai păstrat. Puţine, e drept. Totuşi, aceste aspecte pot fi luate în considerare pentru proiectele de dezvoltare a turismului rural în judeţul Vaslui. În aceste sate, turiştii pot fi iniţiaţi de meşteri în diverse tehnici ale meşteşugurilor populare (ceramică, broderie, ţesut, pictarea icoanelor pe sticlă, măşti populare, împletituri, pielărie, sculptură, dansuri populare). În continuare vom trece în revistă o serie de sate şi comune unde mai există încă meşteri populari:

78

http://www.culturalvaslui.ro/

http://www.ghidinfovaslui.ro/

http://www.manastireadimitriecantemir.ro/

http://www.episcopiahusilor.ro/

Todireşti. Aici predomină dulgherii care confecţionează butoaie, căruţe, piese de mobilier. Există lemnari care s-au specializat în confecţionarea obiectelor folosite în cadrul desfăşurării obiceiurilor şi tradiţiilor de iarnă. Există şi un cojocar care confecţionează căciuli, bundiţe, cojoace şi un meşter care realizează măşti populare.

comuna Laza se remarcă printr-un număr destul de mare de meşteri populari, având în vedere tendinţele contemporane în acest domeniu. Se remarcă ţesătoare care cos prosoape, feţe de masă, femei confecţionează plapume şi realizează diverse obiecte de artizanat, tâmplari şi dogari. Trebuie menţionată în special Bulboacă Rodica care se remarcă în arta culinară. Ea a participat la multe manifestări folclorice din ţară şi străinătate (SUA, Germania). De exemplu, ea a participat la Festivalul „Folklife” din SUA (23 iunie-4 iulie 2007). România a fost invitata de onoare pentru această ediţie a festivalului. Numeroşii spectatori au fost vrăjiţi de muzica şi dansurile româneşti, de meşteşugurile tradiţionale, de aroma bucatelor noastre tradiţionale. Rodica Bulboacă a fost una dintre mesagerele bucătăriei româneşti şi i-a ademenit pe spectatori cu sarmale şi mititei.

Vetrişoaia. Aici mai există 2-3 meşteşugari locali în domeniul ţesutului şi fierăriei. Dragomireşti. Localitatea se remarcă prin numeroşi meşteri populari care

prelucrează lemnul: tâmplari, butnari, rotari. Există şi câteva practicante în domeniul ţesătoriei. Se remarcă un meşter popular care face linguri şi fuse şi un sculptor în lemn de troiţe, bibelouri, culturi, capere de cerb.

Puieşti. Aceasta este o altă localitate unde întâlnim numeroşi practicanţi ai meşteşugurilor tradiţionale: potcovari, fierari, tâmplari, dogari, ţesătoare. Se remarcă un pictor bisericesc, Cruceanu Valentin. Pentru a admira munca sa puteţi accesa link-ul următor: http://icoane.site90.com/page2-1.html

Codăieşti. Localitatea se remarcă prin meşterii populari care prelucrează lemnul şi realizează diverse obiecte (uşi sculptate, rame de geamuri, elemente ornamentale, statui de personalităţi, cruci, butoaie, căzi).

Micleşti. Aici predomină realizarea de costume populare. Muntenii de Sus. Meşterii populari din această localitate se grupează astfel: ţesătoare

de covoare, confecţioneri căciuli, confecţioneri mături, împletitoare din lemn, sculptor în lemn.

Văleni. Aceasta este o altă localitate cu numeroşi meşteri populari: ţesătoare, lemnari, fierari, cojocari.

Vutcani. În această localitate se practică mai ales prelucrarea lemnului, ca tâmplari, dulgheri, dogari. Dar există şi fierari, cojocari, ţesătoare.

Olteneşti. Aici întâlnim câţiva meşteri populari care realizează împletituri din răchită şi salcie, în primul rând coşuri, cozi de unelte agricole, lopăţele, furci de tors, mături, tablouri din paie de grâu.

Soleşti. În această localitate predomină creatoarele de artă populară care realizează covoare, prosoape de borangic, broderie, cusături de mână, cuverturi, mileuri, feţe de masă, carpete, costume populare, cămăşi cusute cu motive florale.

Se poate constata că, în satele vasluiene, predomină trei meşteşuguri tradiţionale: prelucrarea lemnului, ţesătoria şi olăritul. Olăritul este una dintre cele mai vechi îndeletniciri din spaţiul vasluian. În trecut, meşteşugul olăritului era foarte răspândit în satele vasluiene. De exemplu, o statistică din anul 1863 situa judeţul Tutova pe locul nouă pe ţară în ceea ce priveşte olăritul. Dar, aceste centre de ceramică din judeţul Vaslui au început să dispară treptat încă din perioada

79

http://icoane.site90.com/page2-1.html

interbelică. Importante centre de ceramică au fost la Dumeşti, Zgura (Olteneşti), Brădeşti (Vinderei). O statistică din anul 1928 consemna existenţa în România a 77 de centre de ceramică importante. Satul Brădeşti, cu 190 de familii de olari şi 150 de cuptoare, se situa pe locul patru. În ceea ce priveşte prelucrarea lemnului, trebuie subliniat faptul că dezvoltarea acestui meşteşug a fost favorizată de faptul că în trecut teritoriul actual al judeţului Vaslui era acoperit de păduri în cea mai mare parte. Multe sate au fost întemeiate în adâncul pădurilor. Multă vreme casele şi bisericile erau realizate exclusiv din lemn. Unele dintre aceste construcţii s-au păstrat până astăzi. În ceea ce priveşte sculptura în lemn, trebuie menţionat că reprezentările antropomorfe din judeţul Vaslui au culminat cu ansamblul de la Şişcani (comuna Hoceni). Aici, un veteran al Războiului de Independenţă (1877-1878) a sculptat în lemn, pe stâlpii gardului care înconjura gospodăria, chipurile luptătorilor din plutonul său. Din păcate, acest ansamblu original a fost distrus. Ţesutul este încă o realitate în satul contemporan vasluian. Se ţese din raţiuni utilitare, dar şi ca o exersare în amintirea vremurilor de demult.

Atmosfera liniştitã a satelor, apropierea de naturã îi deconecteazã şi îi reconforteazã pe turişti, adeseori stresaţi de agitaţia şi de ritmul alert al vieţii la oraş. În special strãinii par sã aprecieze acest gen de vacanţã; pentru mulţi dintre ei, sosirea într-un sat românesc este o veritabilã cãlãtorie în timp, într-o lume pe care şi societatea lor a cunoscut-o cândva, dar a pierdut-o definitiv. Satele vasluiene pot oferi turiştilor vacanţe interesante, de care aceştia îşi vor aminti întotdeauna cu plãcere. Dintre localitãţile vasluiene cu mare potenţial pentru turismul rural se numãrã Vetrişoaia, la 35 de kilometri de Huşi. Casele, cu interior tradiţional şi mobilier vechi, de lemn, dispun de facilitãţi moderne (canalizare, electricitate, TV, telefon). Teatrul de varã poate organiza spectacole folclorice, iar muzeul sãtesc prezintă exponatele de etnografie şi istorie, Prutul şi ramificaţiile sale oferã posibilitãţi de plajã şi pescuit. Satul Pãdureni, situat în apropiere de Huşi, se distinge prin marea varietate a construcţiilor şi prin bogãţia elementelor de artã popularã. Acum 30 de ani, un învãţãtor din sat a format Ansamblul folcloric „Stejãrelul“, cunoscut atât în ţarã, cât şi în strãinãtate.

Informaţiile şi imaginile au fost preluate de pe site-urile:www.cjvs.ro şi www.mestesuguritraditionale.ro

80

proiectmobilitate.files.wordpress.com · Web viewAceastă recomandare se referă atât le vechile...

Documents

Transcript of proiectmobilitate.files.wordpress.com · Web viewAceastă recomandare se referă atât le vechile...