1I

Telefonul, afla1 pe biroul ain camera t r*ir,uta de lumturiri, sunl,iar eu am $tiut ca urmeaza sA se intimple ceva groaznic.

Nu sint dotat cu puteri paranormale. Nu vid semne gi prevestiripe cer. Liniile din palmi nu-mi spun nimic despre viitor 9i n-am ta-lentul tiganilor de a descoperi soarta tur zaful de cafea.

Talal meu era pe moarte gi, dupi ce lmi petrecusem noaptealingi patul sAq"Stergindu-i sudoarea de pe frunte gi ascullindu-i rh-suflarea chinuiti, gtiam ci nu mai are mult de trait. lmi era groazAc& o str-l pierd 9i ca o sa rf,min singur pentru prima oari in dguAzeci9i opt de ani de via1a.

Sint copil unic la pArinli, iar marna a decedat cu doi ani ln urm6.Moartea ei insernnase un $oc pentru mine, dar ea nu fusese obligatistr indure o boali indelungati.

Noaptea trecuta, chiar inainte de ivirea zorilor, ma intorsesemacasA, epuizat, ca sA ma culc. Dar n-am dormit nici prea mult, niciprea bine.

Acum stateam pe scaun gi-mi doream ca telefonul sa fulceteze sA

sune - dar n-a incetat.

$i ciinele Stia ce inseamntr tiriitul acela. Iegi din umbri, veni inlumina luminirilor gi ma privi cu tristetre.

Spre deosebire de altii din specia sa, el poate privi in ochi unom, cit timp il intereseaza acest lucru. De obicei, animalele ne pri,vesc direct pentru scurt timp, apoi se gribesc sa se uite.in altA parte,de parci vid ceva care le neliniqtegte in ochii omenegti. poate ca

12 DEANKOONTZ

Orson vede ceea ce vld si ceilalti ciini, poate ca asta il deranjeazigi pe el, dar nu se lasi intimidat.

Orson e un ciine ciudat. Dar e ciinele meu, e prietenul meu sta-

tornic, iar eu il iubesc.

Cind telefonul a sunat a $aptea oara, am cedat in fatra inevitabi-lului si am raspuns.

Era o asistenti de la Spitalul Milosteniei. Am vorbit cu ea, fara

sf,-mi iau privirea de la Orson.Tatil meu se prtrpidea. Asistenta medicala imi sugera si vin

fara intirziere la spital.Cind am pus receptorul in furca, Orson s-a apropiat de scaunul

pe care stateam 5i gi-a lasat capul negru, cirliontat in poala mea.

A scincit u$or $i mi-a adulmecat mina. Nu dadea din coadi.Pentnr un timp, am ramas ntruc, incapao-il si gindesc sau sa ac-

tionez. Tacerea din casl, profunda ca apa din abisurile oceanice,

ma apasa cu o fo4l zdrobitoare, care ma imobiliza. Apoi i-am te-

lefonat Sashei Goodall si i-am cerut sa ma duca la spital.

De obicei, Sasha doarme de la arniazb. pina la oPt seara. Difu-zeaz|muzici de la miezul noptii pina la gase dimineala, la KBAY,singurul post de radio din Moonlight Bay. La ora cinci 5i citeva mi-nute, in dupi-amiaza aceea de martie, dormea $i mi-a pa'rut rau ca

trebuia s-o trezesc.

Asemenea lui Orson cel cu ochi tristi, Sasha este prietena mea,

la care pot apela intotdeauna. $i este un gofer mult mai bun decit

ciinele.Mi-a rispuns imediat. Din vocea ei nu se simtea ci ar fi fost tre-

zita din somn. inainte sa apuc str-i spun ce se intlmplase, mi-a zis:

- Chris, imi pare r6u.

De parci asteptase s-o sun gi de parcl h tiriitul telefonului au-

zise acela$i sunet al destinului pe care eu $i Orson il auziserdm la

telefonul meu.

Mi-am mu$cat buzele $i am refuzat sa accept ceea ce urma sA se

intimple. Atita timp cit tata era in via[6, speram ci doctorii se inqall.

Cancerul poate intra tn remisie, chiar Si in ceasul al doisprezecelea.

Eu cred cA miracolele stnt posibile.

iNrurnnnaNorgt B

lv sf1y1a urmei, in ciuda bolii mele, am trait peste douizeci 5i

opt de ar1i, oeea ce este un miracol, intr-un fel - desi alti oameni'

vlzindu-mi viala din punctul lor de vedere, ar putea s4 considere

ca-i un blestem'Cred in posibilitatea miracolelor, dar cred mai mult in nevoia

noastra de rrriracole'

- Ajung la tine in cinci minute, irni figadui Sasha.

i' tirnpul noptii puteam si mi duc pe jos pini la spital, dar la

ora aceea ag fi fost in mare pericol si aS fi reprezentat un adevArat

spectacol pentnr ceilalti, dacd ag fi incercat sA mi descurc singur'

- Nu-i 1revoie sa te gribesti, i-am spus eu. Condu cu griji! Am

oricum rtevoie de zece minute ca si mtr pregitesc.'

- Te iubesc, Omule-de -ZaPadar .

- Te iubesc, i-am rlsPuns eu.

Am pus la loc capacul stiloului cu care scriam in clipa in care

fusesem sgpat de la spital si l-am a$ezat dafuri de carnetul cu co-

Perte galberre'A; slins c,ele trei luminiri groase' folosind o mucarnila din

bronz, cu bfat.lung. Fantome subtiri, sinuoase de fum se invirtejiri

prin umlrra'Aeulr-r,..cu o ora inainte de crepuscul, soarele se afla jos pe cer'

dar rAmisese inca periculos. StrAlucea amenintitor prin marginea

jaluzelelor plisate care acopereau toate ferestrele'

Orson, care imi anticipase intentiile - ca de obicei - iegise deja

din incilpere 9i se plimba in holul de la intrare'

Este o corcitura de labrador, de patruzeci de kilograme, negru

ca pisica gn.ei vrajitoare. Colindi, apfoape invizibil, prin intuneri-

",,i air, casl, ptezenta lui fiind tradaH doar de zgomotul inibuSit

scos de labele lui mari cind umbla pe covoare $i de cel al ghearelor

pe podelele din lemn de esenta tare'

in dormitor, care este despdrtit de bibliotectr de un hol, nu ma

ostenesc agi aprind lampa cu globuri din sticla mata, ce rispin-

degte o 1gsointr obscur6. Lumina indirecti, de un galben-stins,

r ln enelezd, in original, Snowman (,,om de zapadi"); joc de cuvinte facut de autor

pornini de la numele personajului principal - Snow (,,zapada'')' (n'red')

14 DEANKOONTZ

a soarelui ce apune, care se strecoara pe la marginea jaluzelelor,imi este suficienta.

Ochii mei sint mai bine adaptali la intuneric decit cei ai majori-t6tii oamenilor. A$a ctr, la figurat vorbind, sint frate cu bufnila.N-am un dar natural al vederii Rocturne, nici ceva atit de romanticsau de emolionant precum un talent paranormal. Lucrurile sint multmai simple: e vorba despre obi$nuinta de o viattr cu htudericul,care mi-a imbunata$t vizul pe timp de noapte.

Orson strri pe taburet, apoi se incovrigl pe fotoliu, privindu-micum ma pregateam sd dau piept cu lumea invadatf, de soare. .

Dintr-un dulap din baie am luat o sticli cu o lofiune care aveafactor de protec[ie solartr 50 Si mi-am uns din belqug fata, urechilesi gitul.

Lotiunea avea o aromA slabA de nuci de cocos, pe care o aso-ciam cu palmieri scildali in razele soarelui, cer tropical, imagini aleoceanului strilucind in lumina amiezii... $i alte lucruri de care n.osa am parte niciodattr. O aromtr care reprezinta pentru mine mirosuldorintei 9i al negArii, al tinjirii fara speran1tr... parfumul greu al im-posibilului.

Uneori visez ci mi plimb pe o plajf ain Caraibe, sub o ploaiede raze de soare, iar nisipul alb de sub talpile mele pare a fi o salteadin lumina cea mai puri- Simt ctrldura soarelui pe piele intr-un felmai erotie decit atingerea unei iubite. in vis, nu slnt numai scAldat

in lumina, ci 9i pitruns de ea. Clnd ma trezesc, mi simt ca gi cumag fi fost jetuit.

Loliunea, degi mirosea a soare tropical, parea rece pe fala 9i pe

ceafa. Mi-am dat $i pe miini, si pe incheieturi.Baia avea o singurA fereastri, la care jaluzeaua fusese ridicata.

Camera raminea insl slab luminat4, pentru ci geamul era opac, iarrazele de soare care ajungeau pina la el fuseserd, filtrate prin crengilegralioase ale unui metrosidero.s. Umbrele frunzelor dansau pe geam.

Mi reflectam doar ca o umbra in oglinda de deasupra chiuvetei.Chiar daca a9 fi aprins lumina, n-a$ fi obtinut o imagine mai clara amea, pentru cA becul fixat deasupra capului avea putere mica gi fu-sese acoperit cu un strat de vopsea de culoarea piersicii.

iN purnnne NoPfrr t5

Mi-am vazut doar rareori figura in lumina cla$.Sasha spune ci-i amintesc de James Dean, a$a cum aratase in

La esr de Eden, nu cum fusese inRebel fard cauzd.Eu nu-mi dau seama de aseminare. Parul este,acela$i, da, la fel

ll ochii albagtri. Dar Dean arita vulnerabil, iar eu nu ma vid astfel

1rc mine insumi.Nu sint James Dean. Nu sint decit Christopher Snow gi pot sa

ttrport acest lucru.Dupi ce am terminat cu lofiunea, m-am tntors in dormitor.

()rson Si-a ridicat capul de pe fotoliu, ca sa savureze :roma de nuci(lo cocos.

Eram deja imbricat cu Sosete, pantofi de sport, blugi 9incgru. Am tras iute pe mi4e o cAmaga neagra din doc, cu

tricoumlnecr

Iungi, incheiaE pina la git.Orson se tinu dupi mine pini in hol. Din cauza cbveranda era

lnta, cu tavan jos, gi pentru ca in curte se aflau doi stejari masivi de('llifomia, soarele.nu putea ajunge la ferestrele laterale care flancauuiu din fa1i. Cg-urmare, acestea nu fuseseri acoperite cu perdele sau

crr jaluzele. Vitraliile - mozaicuri geometrice din sticla Fansparenta,verde, rogie gi chihlimbarie - luceau blind, ca ni5te bijuterii.

Am luat din dulapul pentru haine o jachetd. neagra, din piele, cufermoar. Aveam sa fiu afara din casi dupa lasarea intunericului gi,

chiar dupi o zi blinda de martie, pe coasta centraltr a Californieivremea devine racoroasa dupi apusul soarelui.

Tot din dulap am luat o Sapca albastra cri cozoroc $i mi-am in-rlesat-o pe cap. Pe partea din fatf, chiar deasupra cozorocului, scriat'u litere rubinii, brodate: ,,Trenul misterului".

lntr-o noapte din toamna trecuta, gisisem gapca in Fort Wyvem,huza militari abandonati de lingi Moonlight Bay. Fusese singurulobiect dintr-o camera rece, uscata; cu perefi de ciment, aflatA la ni-velul al treilea sub sol.

Cu toate ca nu aveam idee ce insemnau cuvintele brodate, pAs-

lrasem Sapca pentru ca ma intrigase.Ctnd m-am intors catre ugi, Olson a chelilAit rugator.M-am oprit gi l-am mlngiiau

16 DEANKOONTZ

- Sint sigur ca tata ar vrea sa te vadi pentru ultima oari. $tiu ctr

ar vrea. Dar n-ai ce cauta intr-un spital.Ochii lui, negri precum cirbunele, sclipeau. A9 fi jurat cE tur pri-

vire i se citea mihnire gi compitimire. Poate din cauztr cA mi uitamla el cu ochii impiienjeniti de lacrimi gata sa izbucneasc6...

Prietenul meu Bobby Halloway spune ca am tendinta sa antro-pomorfizez animalele, atribuindu-le caracteristici si atitudini ome-ne5ti, pe care, de fapt, nu le poseda.

Poate fac acest lucru din cauzi ci animalele, spre deosebire de

unii oameni, ma acceptau a$a cum sint. Cettrtenii cu patru pi0ioare

din Moonlight Bay p:u a avea o infelegere mai complexa a vie{ii -9i mai multa bunatate - decit multi dintre vecinii mei.

Bobby tmi explicase ca anropomorfizarea animalelor, indife-rent de experientele pe care le avusesem eu cu ele, este un semn de

irnaturitate. ii spusesem lui Bobby sa $i-o traga singur.

L-am linistit pe Orson, mingiindu-i blana lucioasA gi scarpinin-du-l in spatele urechilor. Era ciudat de incordat. De douA ori a ridicatcapul, ascultind zgomote pe care eu nu le auzearn, de parci ar fisimtit o ameninlare, ceva mai riu decit pierderea tatAlui meu.

in momentul acela, nu aveam nici un fel de iuspiciuni legate

de moartea iminenti a tatei. Cancerul tinea de soarta, nu era unasasinat - cu exceplia cazului in care voiai sa-l acuzi de omuciderepe Dumnezeu.

imi pierdusem ambii parinti in ultimii doi ani. Mama murisepe cind avea doar cincizeci 9i doi de ani. Tatil meu, aflat pe patulde moarte, abia implinise cincizeci si Sase... insi toate acestea imipareau doar ghinion, iar de ghinion avusesem parte de cind fuse-

sem conceput.Ulterior, am avut motive sl-mi amintesc de incordarea lui Orson

gi m-am intrebat daca simtise valul de necazuri care ntrvilea cltre noi.Dac6 ar auzi una ca asta, Bobby Halloway ar rinji $i ar zice cd am

luat-o razna, cd fac ceva mai grav decit sA antropomorfrzez anima-lele, cl am ajuns si le atribui calitfii supraomenega. Iar eu ar trebuisl fiu de acord cu el - si si-i spun sA gi-o tr:agl zdravin singur.

ix purenee NoPTrr t7( )ricum, l-am mingiiat, l-am scarpinat gi l-am potolit pe Orson,

plnA clnd am auzit un claxon in strada. Arf,sunat din nou, aproapelltterliat, pe aleea casei.

Sosise Sasha.

lrr ciuda alifiei de pe ceaftr, mi-am ridicat gulerul jachetei, ca otllniurA suplimentara de precautrie.

Am luat o pereche de ochelari de soare, de pe misula stil Stickley,rllrr lrol, aflati sub un exemplar dn Sfirsitul zilei, de Maxfield Parrish.

Am pus mina pe clanta din cupru forjat gi m-am lntors inca orlata spre Orson.

Totul o si fie bine.l)e fapt, nu stiam cum avearn si ne descurcam farA tata. El era

lsg0lura noastra cu lumea luminii gi cu oamenii zilei.Mai mult, el ma iubea cum nu m6 iubea nimeni, a$a cum numai

tut pnrinte poate sA iubeasctr un copil cu probleme. El ma infelegeaaia cum n-o sa mb mai infeleagi nimeni.

.: Torul o sd fie bine, am repetat eu.(--tinele mi.privi solemn 9i pufni, de parci ar fi $tiut ci mint.Am deschis u$a din fata si, cind am iegit afarl, rni-am pus ochelarii

de soare. Lentilele speciale nu permiteau te*ereatazelor ultraviolete.Ochii reprezinti punctul meu cel mai vulnerabil. Nu pot sa-mi

Fsum nici un risc in privinla lor.Fordul Explorer verde al Sashei se afla pe alee, cu motorul por-

ttlt. Ea era la volan.Am inchis uga casei gi am incuiat-o. Orson n-a incercat sA se

llttn dupA mine.Dinspre vest se pomi briza - un curent dinspre [lrm, cu miros

rlnb de mare. Frunzele stejarilor fognira, de parcl ar fi goptit un se-

uret din ramura in ramuri., Pieptul mi se strinse, contractindu-mi pliminii. ASa se intimpla

t'lnd eram obligat si ml aventurez afari, in lumina zilei. Simpto.Itrrrl era psihic, dar mi afecta considerabil.

Am coborit treptele verandei qi am mers pe alee. Ma simleamllg,rcunat. Probabil cl aga se simte un scafandru la mare adincime,trr r:ostumul sau ermetic, cu un regat de aptr deasupra capului.

2

Ctnd am ajuns la magini, Sasha mi-a zis:

- Salut, Omule-de-Zapada.

- Salut.

Mi-am pus centura de siguranfi, iar Sasha a pomit ma$ina, mer-gind cu spatele.

in t'imp ce ne indepartam, am privit casa pe sub cozoroc, in-trebindu-m& cum imi va pAxea cind aveam s-o vid data viitoare.Simteam ca, atunci cind tatil meu.va muri, toate lucrurile care iiapa4inuserA vor arata mai uzate qi mai mirunte, pentru ca nu vormai fi atinse de spiritul siu.

E o clidire din perioada Craftsman, in traditia Greene: pietreletraverselor fixate cu minimum de mortar, c4ptugeala exterioara dinlemn de cedru, argintat de vreme Si de ffecerea timpului, cu un .r:.,

pect modem in liniile sale, far6 a plrea nici un pic artificiali sau lr 1 '

sitA de substanti, pe deplin paminteana gi formidabil4. Dupi ploilerecente ale iemii, liniile drepte ale acopetigului din ardezie fuseseriindulcite de un strat verde de.licheni.

in timp ce mergearn cu spatele catre strada, arn avut impresia civid jaluzelele de la o fereastrtr a camerei de zi dindu-se la o parte $icapul lui Orson aparturd lipit de gezun, tinindu-Si labele pe pen/az.

in timp ce conducea magina, Sasha zise:

- De cit timp n-ai mai fost afarl, ln felul ista?

- in lumina zilei? Au trecut ceva mai mult de noud ani.

- Noutr ani ln intuneric.

INPUTEREANOPIN D

Slsha era gi compozitoare.(ioodall, mie nu mi s-a parut deloc poetic.Ce s-a intimplat acum noua ani? ml intrebE ea.

Am avut apendicita.Ah, atunci clnd aproape ctr ai murit...

- Numai moartea ma scoate la lumina zilei.Macar atunci te-ai ales cu o cicatrice sexi, zise Sasha.

.Crezi?.- Pai imi place s-o slrut.'. tntotdeauna m-iln intrebat de ce flceai asta...-- De fapt, cicatricea aia ml sperie. Puteai sa mori.'. Dar n-am murit.

' Cind o sarut, e ca gi cum aS spune o rugiciune de multrumire.Pnrrlru ctr egti aici, cu mine.

" Sau, poate, diformitatea te excita....ESti o gaoazd!

-" Mama ta nu te-a invapt si vorbegti aga.

Am invitat de la calugaritele care predau la gcoala parohiali.-- $tii ce mi-ar pllcea? am intrebat-o eu.* Sintem impreuna de aproape doi ani. Cred ctr gtiu ce 1i-ar plicea.

Ag vrea s5 nu-mi faci niciodatd. concesii.- De ce as face-o?

.- Asta spuneam gi eu.

Ma nelinigtea lumina din jurul meu, in ciuda armurii de haine Sirle lotiune, in ciuda ochelarilor care-mi apirau ochii sensibili de ra-lalo ultraviolete. Mi simfeam fragil ca un ou.

Sasha i5i dadea seama ca nu ma simfeam in largul meu, dar se

fAcea ca nu observE nimic. Ca sa nu mi mai gindesc nici la peri-rtolul, nici la frumuselea lumii scaldate de soare, a ficut ceea ce se

;trlcepea cel mai bine sA faca: si fie Sasha.: Unde o sa fii mai tirziu? intreba ea. Dupl ce se va termina totul.

Dacd se va termina totul. Medicii pot sa gregeasci.-- Unde o si fii cind eu o si fiu in emisiune?-- Dupi miezul noptii... probabil acas6 la Bobby..- Ai grija sa deschidi radioul.