Naşterea albinelor

Numai matca face pui?Intoarsă în stup după zborul nupţial şi împreunare, matca primeşte lăptişor de matcă de la albinele lucrătoare. Burta i se umflă şi cam la vreo două zile (cel devreme) ea începe să depună ouă, continuând această activitate timp de 2 până la patru ani zi de zi, cu excepţia perioadelor cele mai fierbinţi din vară şi a celor mai reci din iarnă. Permanent înconjurată de albine lucrătoare,matca secretă un feromon care blochează capacitatea lor reproducătoare; acesta este de fapt motivul pentru care albinele lucrătoare, deşi femele, nu depun ouă. In cazul în care matca dispare din stup, albinele lucrătoare încep să depună ouă, însă din cauză că ele nu sunt fecundate nu pot da naştere decât la trântori (care se nasc din ovule nefecundate).

Deciderea noii mătciPrimăvara, albinele lucrătoare clădesc cuiburi de matcă. Oul de matcă în sine nu este cu nimic diferit de cel de albină lucrătoare, fiind acelaşi ovul fecundat din care ies femele. La ieşirea din ou după trei zile, puietul e încă acelaşi, însă larvele din cuiburile de matcă se dezvoltă în mătci datorită faptului că primesc lăptişor de matcă de mâncare. Totuşi, titlul de matcă nu e atât de uşor de obţinut: e obicei există circa zece cuiburi de matcă, din care ies tot atâtea candidate la titlu. Dintre ele, una singura va ajunge matcă, şi anume cea care va supravieţui luptei pe viaţă şi pe moarte pentru conducerea stupului. In acest timp, matca cea veche părăseşte stupul, mutându-se într-unul nou.

 

Albinele lucrătoare cresc pe îndeleteMatca, după ce măsoară cu picioarele dinainte spaţiul camerei puietului, depune în cele mai mari ouă de trântori şi în cele mai mici ouă de albină lucrătoare. La depunerea ouălor de albină lucrătoare, drept înainte de a da drumul oului în cameră, matca dă drumul şi lichidului seminal reţinut în corpul său pentru a fecunda oul. Larvele de albină lucrătoare vor primi şi ele la început o hrană asemănătoare lăptişorului de matcă, însă după primele trei zile, în care larvele cresc cu repeziciune, în acesta încep să fie amestecate miere şi polen. Datorită diferenţei de alimentare, stadiul larvar al albinei lucrătoare ţine 6 zile faţă de 5,5 în cazul mătcii, iar stadiul de pupă respectiv 15 zile faţă de 7.5. Albinele lucrătoare nou ieşite din pupe sunt însărcinate la început cu curăţenia şi creşterea puietului.

 

 

Trântorii, neglijaţi?Prin contrast cu matca şi albinele lucrătoare, care ies din ouă fecundate, trântorii ies din ouă nefecundate. Hrana lor e aceeaşi cu a albinelor lucrătoare, însă deoarece trântorii sunt mai mari ei primesc ceva mai mult de mâncare. Pe măsură ce se scurge timpul, în hrană se amestecă polen, însă proporţia de polen din mâncarea pentru trântori e mai mare decât cea din mâncarea albinelor lucrătoare, putându-se spune deci că hrana albinelor lucrătoare este mai bună decât cea a trântorilor. Perioada până la ieşirea din ouă e cam la fel de lungă cu cea a albinelor lucrătoare, in timp ce stadiile larvar si cel de pupă sunt ceva mai lungi.

Familia albinelor

Tot stupul e aceeaşi familieAlbinele trăiesc în colectivitate în interiorul fiecărui stup. In stup se află o matcă, de la căteva mii pănă la căteva yeci de mii de albine lucrătoare si de la căteva sute la căteva mii de trăntori. Albinele lucrătoare sunt femele, însă de obicei numai matca poate depune ouă. Din această cauză, matca este mama tuturor albinelor din stup, femele sau masculi! Aceasta înseamnă că toate albinele dintr-un stup sunt fraţi şi surori. Această mare familie există datorită faptului că fiecare membru îşi îndeplineşte rolul său: matca depune ouă, iar albinele lucrătoare aduc hrană.

O singură matcă de stup, restul sunt 90% albine şi 10% trăntori(perioada aprilie-iunie)

Mama cu o mulţime de copiiMunca mătcii e să facă ouă. La o săptămănă de la naştere, matca iese la împreunare, iar după întoarcerea în stup ea va depune în continuu căte 1500-2000 de ouă pe yi. Poate din cauza sarcinii sale deosebite, matca trăieşte cam patru ani, ceea ce înseamnă de patruzeci de ori căt o albină lucrătoare, a cărei longevitate este de aproximativ o lună. Si în greutate matca este de două-trei ori căt o albină lucrătoare.

Fii cei trăndaviTrăntorii, ceva mai mari decăt albinele lucrătoare, au rolul de a-i furniza mătcii lichid seminal. Cu excepţia ieşirilor pentru a se împreuna cu matca, trăntorii nu ies la adunat hrană, ci doar se preumblă prin stup. Toamna, cănd cantitatea de polen si miere recoltate scad,

albinele nu le mai dau de măncare şi în cele din urmă îi alungă din stup.

Fetele cele harniceMunca albinelor lucrătoare constă în curăţenia stupului, creşterea larvelor şi adunarea de hrană. O vreme după ieşirea din pupă, albinele au în sarcină curăţenia stupuli, după care încep să se ocupe de larve, iar apoi de clădirea fagurilor. Apoi, după ce o vreme se ocupă de măcinarea polenului şi transferul mierii, pornesc afară la procurarea hranei. Cauza succesiunii de ocupaţii ale albinei este însăşi structura stupului: Albinele sunt adunate cu matca în mijloc, astfel că larvele scot aripi în mijlocul stupului şi sunt împinse înspre afară pe măsură ce se nasc noi albine. Aşa se face că işi schimbă şi ocupaţia de la munca de interior la cea de afară.

Nunta Albinelor

Ceremonia nunţii are loc în aerIn lunile aprilie-iunie, la o săptămână după ce scoate aripi, matca este gata de nuntă. Ea îşi schimbă alimentaţia din lăptişor de matcă în miere pentru a scădea în greutate în vederea zborului nupţial. Apoi, într-o zi cu mult soare, după ce se agită prin stup o vreme, matca iese din stup. La locul nunţii se adună în aer o mulţime de trântori din stupul ei, dar şi din alţi stupi. Fapt ciudat, matca şi trântorii nu dau semne de atracţie reciprocă atunci când se întâlnesc în interiorul stupului, ci o realizează abia după ce ies din stup.

 

Trântorii mor după realizarea împreunăriiIn mod obişnuit trântorii nu mănâncă prea mult, poate din cauză că nici nu fac decât să se învârtă prin stup; cu toate acestea, înainte de a porni în zborul nupţial, ei beau mai întâi miere din abundenţă. Impreunarea se efectuează prin călărirea mătcii pe la spatele acesteia. Organele de reproducere ale trântorului ii sunt smulse de către matcă, astfel că trântorul moare imediat după împlinirea dorinţei sale de împreunare cu matca.

Matca nu se împreunează doar o singură datăPentru a scădea probabilitatea deformărilor genetice datorate împreunării cu rude, matca se împreunează cu mai mulţi trântori. In cazul in care nu reuşeşte să strângă destul lichid seminal, matca poate repeta zborul nupţial.

Matca depune ouă toată viaţaMatca întoarsă în stup după nuntă îşi începe munca sa de depunere a ouălor. Ea depune ouă în fundul camerelor pregătite de către albinele lucrătoare. In perioadele de maximă activitate, ea depune zilnic 1500-2000 de ouă, ceea ce înseamnă doua-trei ouă pe minut! Odată "măritată", matca nu va mai părăsi practic niciodată stupul, depunând ouă în continuu până aproape de moartea sa (cu excepţia unor perioade din vară şi din iarnă).

 

Mutarea albinelor

Matca pleacă din stupDin primăvară până spre începutul verii, în perioada în care noi candidate la titlul de matcă ajung în stadiul de pupă, matca veche încetează a mai primi laptişor de matcă de la albinele lucrătoare. Din această cauză, burta mătcii se micşsorează, iar în momentul în care ea încetează să mai depună ouă, vine momentul plecării. Plecarea mătcii îimpreună cu un mare număr de albine lucrătoare si trântori în scopul de a lăsa stupul noilor mătci se numeşte roire.

 

Averea se împarte cu precizieMatca veche pleacă din stup împreună cu aproximativ jumătate din albinele lucrătoare si din trântori. Fiecare dintre albinele care pleacă îşi umple burta de miere, astfel că uneori cantitatea de miere din stup se reduce până la jumătate. Este un fel de împărţire a averii. Mierea provenită din împărţirea averii e folosită drept hrană, iar o parte din ea e prefăcută de către albine în ceară care urmează a fi folosită pentru construirea unui nou stup.

 

Roiuri mari umplu cerulMutările se fac în zile senine şi fără vânt. Mai întâi părăsesc stupul o mulţime de albine, urmate de matcă si de trântori. Un grup de albine mare mai cât să întunece cerul zumzăie si emite un miros caracteristic. Curând matca se opreşte pe o creangă, iar albinele lucrătoare se strâng în jurul ei ghem. Un număr de albine lucrătoare pleacă în zbor si caută un loc pentru noul stup. Odată găsită destinaţia, toate albinele pornesc la construirea noii case.

Luptă în vechiul stupIn stupul vechi parasit de jumătate din albine şi de vechea matcă, noile candidate la titlul de matcă fac aripi in cuiburile lor. In mod obişnuit, prima matcă ieşită din pupă îşi asigură tronul distrugând restul cuiburilor. In cazurile în care ies două candidate la titlul de matcă, începe o luptă aprigă pentru "tron". Cu toate acestea, în cazul duelului dintre mătci, e foarte probabil ca matca victorioasă să fie şi ea rănită în luptă, fapt care o va împiedica să ajungă o matcă puternică. Se poate întâmpla şi ca prima matcă ieşită din pupă să roiască şi ea: această roire duce la rămânerea unei familii conduse de o singură matcă, roire care urmează însă roirii iniţiale, astfel că atât numărul albinelor cât şi cantitatea de hrană rămasă vor fi insuficiente, ceea ce înseamnă mari greutăţi pentru familie.

 

Familia de albine

Mierea- pâine, polenul- aliment secundarMâncarea albinelor este miere şi polen. Mierea, care conţine aproape numai zaharuri transformabile în energie este alimentul de bază, în timp ce polenul conţinând proteine, vitamine şi minerale este precum restul felurilor de mâncare. Lăptişorul de matcă este un fel special de mâncare la care au acces numai matca şi larvele candidate la titlul de matcă.

Delicioasa miere maturăNectarul strâns de albine nu este încă miere. El se preface în miere numai în urma maturării şi condensării sale de către albinele din stup. Mai întâi, albinele lucrătoare aduc nectarul în sacii de miere aflaţi lângă stomac şi îl transmit din gură în gură albinelor lucrătoare care le aşteaptă în stup. Cu această ocazie, datorită efectului enzimelor din corpul albinelor, zaharoza din nectar e transformată în glucoză şi fructoză. In continuare albinele care au receptat mierea o transportă în niste cămăruţe unde o aerisesc bătând din aripi pentru a evapora apa din ea. Temperatura de 34 de grade din stup ajută si ea la maturarea şi condensarea mierii.Astfel preparata miere este înmagazinată şi acoperită cu căpăcele de ceară, devenind aliment conservat.

Găluşte de polen, pâine de albinăOri de căte ori se bagă albinele în interiorul florilor pentru a sorbi mierea din ele, polenul se prinde pe perişorii de pe corpul lor. Odată supt nectarul, albinele îşi umezesc picioruşele ca nişte perii cu o parte din el, după care îşi iau zborul şi se freacă pe trup cu picioruşele, rotunjind polenul în bulgări pe care îi pun în coşurile de polen aflate pe picioruşele din spate.

Bulgării sunt făcuţi în jurul unui perişor mai lung, care ţine loc de melesteu. Găluştele de polen aduse în stup sunt zdrobite de către albinele lucrătoare de aici şi îndesate în fundul alveolelor. La umplerea unei alveole, se unge miere pe deasupra: amestecul conservat astfel se numeşte pâinea albinei.

Lăptişorul de matcă, aliment specialAlbinele lucrătoare însărcinate cu îngrijirea larvelor mănâncă mult din polenul înmagazinat în alveole. Acest polen este resintetizat în interiorul glandelor parotide şi sublaringeale, fiind secretat ca lăptişor de matcă de culoare alb lăptos. Adevărat lapte de mamă făcut de către albine, lăptişorul de matcă conţine un amestec bine echilibrat de proteine, vitamine şi minerale, fiind destinat numai mătcii şi larvelor candidate la titlul de matcă. Lăptişorul de matcă este cel care le face pe mătci să crească mari şi capabile de a depune ouă.

Albinele de-a lungul anului

Primăvara: creşte familiaOdată cu înflorirea coşaciului, albinele îşi încep solicitantul du-te vino de adunare a mierii şi polenului. Fiecare dintre ele descinde în aproape cinci sute de flori şi se înapoiază în stup cu o sarcină cât jumătate din greutatea proprie, plecând iaraşi imediat în căutarea mierii. In zilele cu vreme bună, albinele fac peste zece ieşiri pe zi. Mătcile la rândul lor depun ouă fără încetare, astfel că efectivul familiei creşte pe zi ce trece.

 

Inceputul verii: plecarea mătcii vechiIn perioada de înflorire a salcâmului, castanului şi "soyogo" albinele născute în primăvară ajung adulte: este perioada de maximă înflorire a familiei. Matca depune mai puţine ouă de albine lucrătoare, începând în schimb să depună ouă de trântor şi apoi de matcă. Lăsând astfel ouă pentru generaţia următoare, matca pleacă din casa cea dragă împreună cu peste jumătate din albine. Mai apoi, noua matcă ajunsă la "tron" îşi face zborurile de împreunare şi odată întoarsă în stup începe depusul ouălor, meserie pe care o va practica o viaţă întreagă.

 

Toamna: alungarea trântorilorIn perioada în care vânturile încep să adie mai răcoros florile cu miere încep să se împuţineze. Ploile mocăneşti împiedică albinele să iasă din stup pentru zile în şir. Totuşi se adună polen si miere de iarbă awadachi, răşină de copac din care se face propolis. In vederea iernării, albinele lucrătoare o împiedică pe matcă să mai depună multe ouă şi dau trântorii afară din stup.

 

Iarna:încălzindu-se reciprocLa venirea iernii, albinele se închid în stup. Nu e însă vorba de o hibernare. Albinele se strâng ghem în jurul mătcii, care nu mai depune ouă. Ele se încălzesc bătând mărunt din aripi, astfel că până şi în zilele cele mai friguroase temperatura în stup e păstrată în jurul valorii de 33 de grade. Iarna, mierea strânsă devine o valoroasă hrană.

Primăvara timpurie: ieşiri sporadiceVremea nu s-a încălzit încă, însă în zilele cu soare albinele zboară către florile primăverii: prun, inunofuguri, etc. Aceste albine lucrătoare sunt născute înaintea intrării în iarnă şi au trăit până acum numai în interiorul stupului, astfel că ieşirile de acum sunt pentru ele primele din viaţă. Pe măsură ce albinele încep să aducă mâncare nouă, stupul devine tot mai activ şi mai călduros. In aceste condiţii matca reîncepe şi ea să depună ouă: vine iarăşi sezonul cu căldură şi viaţă.