Via]a Sfintei Cuvioase Parascheva - Editura Doxologia · 2 Valsamon, Synodicon sive Pandectae...

Via]a Sfintei Cuvioase Parascheva

1


2


3

VIA}A SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA

dup\ versiunea `n limba greac\ a lui Matei smeritul, Mitropolitul Mirelor


4© DOXOLOGIA


5

VIA}A SFINTEI CUVIOASEPARASCHEVA

dup\ versiunea `n limba greac\ a lui Matei smeritul, Mitropolitul Mirelor

Traducere, introducere [i note de Laura Enache

Carte tip\rit\ cu binecuvântarea~naltpreasfin]ituluiTEOFAN Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

DOXOLOGIAIa[i, 2012


6


7

Cuprins

Introducere .................................................................. 9Via]a [i petrecerea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea Nou\, cea din Epivate, scris\ de Matei smeritul, Mitropolitul Mirelor(Cod. Patriarch. 161, f. 54-66) .................................. 19


8


9

Introducere

De-a lungul timpului au circulatmulte istorisiri ale vie]ii Cuvioasei Pa-rascheva cea Nou\, supranumit\, dup\locul na[terii sale, Epivatina, urmânda-[i schimba supranumele `n func]ie delocurile – multe – prin care au peregri-nat sfintele ei moa[te. I s-a atribuit ast-fel numele de „bulgara” sau „sârba” [i,`n final, „românca”, ajungând ca, `n celedin urm\, s\ se uite cu des\vâr[ire ori-ginea ei greceasc\. Sunt pu]ine moa[tecare au c\l\torit atât de mult precummoa[tele Cuvioasei Parascheva. Ele aufost descoperite la o dat\ necunoscut\,dar cu siguran]\ `nainte de ultimul sfertal veacului al XII-lea, când Sfânta eradeja canonizat\1. Cea mai veche via]\ a

1 Potrivit m\rturiei avocatului Teodor Val-samon, cel care a alc\tuit `n ultimele trei decenii


10

Cuvioasei Parascheva a fost alc\tuit\,pe cât [tim, de un ]\ran, `nainte de pri-ma jum\tate a veacului al XII-lea. Pa-triarhul ecumenic Nicolae IV Muzalon(1147-1151), aflând despre existen]a ei[i g\sind-o scris\ `n mod vulgar [i ne-demn de via]a `ngereasc\ a Sfintei, aosândit-o s\ fie ars\ [i a poruncit dia-conului Vasilicos s\ scrie alta, care s\fie cu adev\rat pl\cut\ lui Dumnezeu2.1 ale veacului al XII-lea comentariile la canoaneleSinoadelor ecumenice, ne spune c\ Sfânta Paras-cheva era cinstit\ pe vremea lui `n satul Kallikrateia.V. Krumbacher, Gheschichte der byzantinischen Lite-ratur, ed. 2, München, 1897, p. 607. {i Synodiconsive Pandectae canonum S. S. Apostolorum et conci-liorum, ed. G Beveregius, tom 1, Oxford, 1672, p. 232.Pe de alt\ parte, dup\ cum reiese din vie]ile ei, aceast\sfânt\ nu a fost cinstit\ mai `nainte de descoperi-rea moa[telor ei, deci, `ntr-adev\r, aflarea moa[telora avut loc ̀ nainte de ultimul p\trar al secolul al XII-lea,când apare prima men]iune a cultului ei ejn tå cwrivåt® Kallikrateiv‘ timwme vnh.

2 Valsamon, Synodicon sive Pandectae cano-num S. S. Apostolorum et conciliorum, p. 232 (comen-tariu la canonul 63 al Sinodului de la Trullo).

ale veacului al XII-lea comentariile la canoaneleSinoadelor ecumenice, Sfânta Parascheva era cin-stit\ pe vremea lui `n satul Kallikrateia. V. Krum-bacher, Gheschichte der byzantinischen Literatur, ed. 2,München, 1897, p. 607. {i Synodicon sive Pandectaecanonum S. S. Apostolorum et conciliorum, ed. G. Be-veregius, tom 1, Oxford, 1672, p. 232. Pe de alt\ parte,dup\ cum reiese din Vie]ile ei, aceast\ sfânt\ nu afost cinstit\ mai `nainte de descoperirea moa[telorei, deci, `ntr-adev\r, aflarea moa[telor a avut loc`nainte de ultimul p\trar al secolului al XII-lea, cândapare prima men]iune a cultului ei ejn tå cwrivå t®Kallikrateiv‘ timwmevnh.


11

Dup\ aceea au circulat mai multe Vie]islavone, bulgare [i sârbe ale Cuvioasei,unele dintre ele `n form\ scurt\, `n si-naxare sau minee. Cea mai cunoscut\dintre acestea este Panegyricul SfinteiParascheva, alc\tuit de Patriarhul Efti-mie al Târnovului. Via]a pe care o pre-zent\m acum cititorilor este traducereaadaptat\ dup\ acest panegyric al Sfân-tului Eftimie scris `n limba medio-bul-gar\, traducere care a fost f\cut\ `n gre-ce[te de Matei, Mitropolitul Mirelor, [i cu-noscut\ drept Via]a greceasc\ a CuvioaseiParascheva.

Matei, Mitropolitul Mirelor, era grecde origine, n\scut fiind ̀ n Epir, pe la mij-locul veacului al XVI-lea. A fost proto-singhel [i arhimandrit al Patriarhiei dinConstantinopol. ~n anii 1595-1597 se aflala Moscova, `n anul 1601, `n Lemberg,iar pe la 1602 `l afl\m `n }ara Româ-neasc\. Voievodul Radu {erban `i `n-credin]eaz\ egumenia M\n\stirii Dealu.La anul 1605, este hirotonit Mitropolit


12

al Mirelor, dar c\p\tând numai titlul,fiindc\ aceast\ eparhie nu mai exista ̀ nc\de pe vremea când to]i cre[tinii de acolotrecuser\ la islamism. R\mâne `n con-tinuare `n }ara Româneasc\. Data mor]iilui nu este cunoscut\. {tim numai c\ laanul 1621 tr\ia `nc\ `n M\n\stireaDealul, „nec\jit de b\trâne]e”. A fostun caligraf [i un miniaturist harnic [iiscusit [i se pare c\ avea un talent deo-sebit `n a scrie slujbe de sfin]i. Tot lui ise datoreaz\, pe lâng\ slujba CuvioaseiParascheva, [i slujba Sfântului GrigorieDecapolitul. ~ns\, `n ]ara noastr\ estecunoscut mai mult prin cronica sa scris\`n versuri, care constituie singurul iz-vor contemporan pentru evenimentelepetrecute `n }ara Româneasc\ `ntre anii1602 [i 1618, purtând titlul: „Istoria celor`ntâmplate `n }ara Româneasc\, `nce-pând de la {erban Voievod [i pân\ laGavriil Voievod, alc\tuit\ de Preasfin-]itul `ntre arhierei, Mitropolitul Mirelor,kyr Matei din Pogoniana”.


13

Aceast\ Via]\ greceasc\ a Cuvioa-sei Parascheva, pe care a tradus-o, cumam spus, dup\ una dintre versiunilePanegyricului Sfântului Eftimie, repre-zint\ sinaxarul slujbei acestei Sfinte [is-a p\strat, `mpreun\ cu slujba, `ntr-unmanuscris autograf al autorului, azi aflat`n Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim,n. 161 ff 54-66. A fost publicat\ de A.Papadopoulos Kerameus `n AnalectaIerosolymitikis Stahyologias, vol. 1, St.Petersburg, 1891, pp. 438-453, cu titlulVia]a [i petrecerea Cuvioasei Paraschevacea Nou\ din Epivate, scris\ de Mateismeritul, Mitropolitul Mirelor. Aceast\via]\ a Cuvioasei a fost alc\tuit\ dup\anul 1605, fiindc\ `n titlul ei, Matei aparemen]ionat ca Mitropolit al Mirelor, dem-nitate pe care a avut-o numai dup\ aceast\dat\, când Matei se afla deja `n }ara Ro-mâneasc\, la M\n\stirea Dealu, `ncepânddin 1602 [i pân\ ̀ n 1621 [i probabil pân\la moarte.


14

Scrierea are dou\ p\r]i. Prima parte,cuprinzând capitolele 1-13, istorise[tevia]a Cuvioasei [i mutarea moa[telor dela Constantinopol la Târnovo (1231).Aceast\ prim\ parte reprezint\ tradu-cerea din bulgar\ a Panegyricului Sfân-tului Eftimie. Partea a doua, apar]inând`n `ntregime autorului grec, cuprindecapitolele 14-17 [i poveste[te `mpreju-r\rile istorice `n care s-a f\cut mutareamoa[telor de la Târnovo la Belgrad (1398)[i, de aici, la Constantinopol, mai `ntâi laBiserica Sf. Maria Pammakaristos3 [i apoila Sf. Gheorghe din Fanar. Istoricul Iu-lian {tef\nescu a comparat, `ntr-un stu-diu am\nun]it, originalul slav cu ver-siunea greac\ [i a constatat c\ nu avemo simpl\ traducere, nici numai o para-fraz\, ci o prelucrare. De[i peripe]iile [iispr\vile Cuvioasei sunt `n mare parteacelea[i cu cele din originalul slav, „`ngenere, izvodul slav este tratat foarte li-ber, prelucr\torul omite unele pasagii,

3 Pammakaristos: „Preafericit\” (gr.).


15

scoate altele de la locul lor, spre a le a[eza`n alt\ parte, foarte des amplific\ textuloriginalului, ba uneori `l schimb\”4. Ast-fel, `nl\tur\ cu totul epilogul, din intro-ducere p\streaz\ numai o fraz\ [i nu po-mene[te nimic despre minunea f\cut\de Sfântul Eftimie, fratele Cuvioasei,ca s\ nu mai vorbim de omisiuni mai m\-runte care se `ntâlnesc la tot pasul, cumar fi, de pild\, men]ionarea faptelor demilostenie ale Cuvioasei pe care le f\cea`nc\ din copil\rie. I. {tef\nescu este dep\rere c\ aceste modific\ri [i prelucr\riale originalului se datoreaz\ `n primulrând modific\rii scopului [i func]iona-lit\]ii textului: „Nu trebuie s\ ne surprind\nici libertatea cu care Matei remaniaz\originalul s\u, nici modul `n care tra-duce textul. Dac\ lu\m `n considera]iefaptul c\ originalul slav este un panegyric,

4 Iulian {tef\nescu, Via]a Sfintei Paraschevacea Nou\ de Matei al Mirelor, studiu istoric, Extrasdin „Revista istoric\ Român\”, vol. III (1933), fasc.4, Imprimeria Na]ional\, Bucure[ti, 1934, p. 359.


16

adic\ o lucrare literar\, care se adreseaz\oamenilor cul]i [i `n care forma intere-seaz\ `nainte de toate, iar scrierea luiMatei este un sinaxar, adic\ o via]\ desfânt care urma s\ fac\ parte dintr-o cartede cult [i care se adresa, prin urmare, cre-dincio[ilor de tot felul [i mai ales mona-hilor, vom `n]elege u[or de ce prelucr\-torul nostru a omis unele p\r]i care i sep\reau inutile, a diluat stilul origina-lului care era excesiv retoric [i a ad\ugatunele am\nunte, aducând schimb\ri careputeau s\ fac\ nara]iunea mai l\mu-rit\, mai potrivit\ cu natura lucr\rii, cupublicul c\ruia i se adresa, [i totodat\,mai senza]ional\”5. Totu[i, r\mâne des-chis\ problema dac\ `ntregirile [i mo-dific\rile pe care scriitorul grec le aduceoriginalului s\u provin de la alte izvoare.Nu se poate afirma `ns\ cu certitudineacest lucru. Se poate spune c\ nici una dinVie]ile slavone ale Sfintei Paraschevacare au circulat prin p\r]ile noastre n-a

5 Cf. I. {tef\nescu, op. cit., pp. 363-364.


17

fost utilizat\ de Matei. Este de asemeneapu]in probabil ca el s\ fi avut la `nde-mân\ vreo via]\ greceasc\ a Sfintei, caz`n care ar fi preferat, desigur, s\ o pre-lucreze [i s\ o transcrie pe aceea decât s\trudeasc\ la traducerea lucr\rii lui Efti-mie, un text str\in [i greu de ̀ n]eles.

A doua parte a lucr\rii prezint\ maimult interes, c\ci datele cuprinse `ncapitolele 15 [i 16 pot fi socotite un iz-vor pre]ios pentru istoricul „neorându-ielilor” din Biserica constantinopolitan\,`ntre anii 1584-1585, pe care pân\ acum lecuno[team numai din Chronograful luiDorotei al Monembasiei, Bivblion iJs-torikovn, oferind multe am\nunte carelipsesc din Chronograful lui Dorotei. Sepune `ntrebarea de unde [i-a luat Ma-tei materialul pe care-l trateaz\ `n aceast\parte a doua a scrierii sale? Autorul nespune c\ a utilizat izvoare istorice, dac\,cel pu]in, a[a `n]elegem termenul ta uJpo-mnhvmata, folosit la `nceputul capitolului al14-lea, [i nu ca amintiri personale. Multeleinexactit\]i prezente `n lucrarea lui Matei[i evenimente neconfirmate de nici o alt\


18

surs\ istoric\, ba aflându-se `n contradic-]ie cu unele din izvoarele istorice p\strate,par a indica faptul c\ Matei nu a utilizatizvoare scrise, ci pentru cea mai mare partea scrierii sale a a[ternut `n scris ceea ce aauzit de la al]ii. Iar `n ce prive[te neo-rânduielile din Biseric\, pân\ cel multla depunerea lui Teolipt, nara]iunea sa,datorit\ exactit\]ii datelor pe care le con-]ine, desigur se bazeaz\ pe amintiri perso-nale, pe fapte la care probabil a fost mar-tor, chiar dac\ nu direct implicat.

~n ciuda unor inexactit\]i [i inad-verten]e istorice, putem spune, `n ge-neral, c\ aceast\ Via]\ greceasc\ a Cu-vioasei Parascheva reprezint\ un documentistoric pre]ios, scris pe teritoriul }\riiRomâne[ti, mult `nainte de str\mutareasfintelor moa[te la Ia[i, atestând, al\turide alte scrieri, reprezent\ri iconografice[i de existen]a, `n aceast\ perioad\ [ichiar mai de timpuriu, a unor bisericipurtând hramul Sfintei, universalizareacultului Sfintei Parascheva `n toate pro-vinciile române[ti.


19

Viaþa ºi petrecerea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea Nouã,

cea din Epivate, scrisã de Matei smeritul, Mitropolitul Mirelor(Cod. Patriarch. 161, f. 54-66)

1. Nimic nu este atât de folositor [imântuitor pentru suflet [i mai necesardecât orice alt lucru l\udat, cât a istorisifaptele iubitoare de Dumnezeu ale sfin-]ilor b\rba]i, vie]ile [i ispr\vile lor carestârnesc [i `nt\rât\ pe lucr\torii virtu]ii[i pe cei dispu[i cu osârdie spre f\ptuirela `nc\ [i mai mare sârguin]\, la [i maimare râvn\; iar pe cei trândavi [i nep\-s\tori `i scoal\, ca dintr-un somn [i cadintr-o be]ie, la trezvia sufletului [i `i`ndeamn\ s\ lepede mole[eala u[ur\t\]ii[i s\ se `nal]e c\tre piscul virtu]ilor. Darcând sunt istorisite cu am\nun]ime cele


20

mai bune dintre ispr\vile din via]a uneifemei sfinte, sau [se descrie] schimbareasl\biciunii femeie[ti `n b\rb\]ie saulupta ei [i biruin]a `mpotriva demo-nilor, cu cât mai mult aceste ispr\vi nu`i trezesc [i `i `ndreapt\ pe to]i spremai mare râvn\? A[a este [i via]a [ipetrecerea fecioarei Parascheva, acuml\udat\, [i a[a este dumnezeiasca dra-goste [i laud\ a noastr\ fa]\ de ea, care,fiind t\lm\cit\ cu osteneal\ din graiulbulg\resc pe limba greceasc\ [i d\-ruit\ vou\, iubitorilor de Dumnezeu,ca un dar de mult pre], cred c\ va des-f\ta sufletul iubitor de Dumnezeu aloricui o cite[te.

2. A[adar, aceast\ maic\ mireas\ alui Dumnezeu a avut ca patrie Epiva-tele, un ]inut la o dep\rtare cale de o zide Constantinopol. A avut p\rin]i iubi-tori de Dumnezeu [i evlavio[i, umblând`n toate c\ile Domnului [i `mpodobin-du-[i via]a cu tot felul de virtu]i [i mi-lostenii. {i dup\ ce au hr\nit pe aceast\


21

fiic\ a lor [i frumoas\ fecioar\ cu `nv\-]\tura [i legea Domnului [i dup\ ce aucrescut-o, au plecat la Domnul, schim-bând cele stric\cioase cu cele nestric\-cioase [i mo[tenind s\la[urile ve[nice,l\sând toate lucrurile [i averea lor Cu-vioasei [i unicului lor fiu, cu numelede Eftimie. Ace[tia, dup\ plecarea p\-rin]ilor lor la Domnul, voia cea bun\voind, au ales mai curând s\ fie lep\-da]i `n casa lui Dumnezeu decât s\ lo-cuiasc\ `n loca[urile p\c\to[ilor [i s\lase grijile cele lume[ti al c\ror sfâr[it estepierzania. Toate ale lor le-au `mp\r]its\racilor [i betegilor, lor nel\sându-[inimic. Ci toat\ grija lor [i trupurile, [isufletele lor punându-le ̀ naintea lui Dum-nezeu, I-au urmat Lui, ̀ mbr\]i[ând via]asinguratic\, [i unul a ajuns la o m\n\s-tire de c\lug\ri, iar ea la o m\n\stire demaici. {i tunzându-[i p\rul, au lep\-dat lumea [i au r\stignit lumii trupul cupatimile [i poftele lui, ar\tând ascultare


22

ne[ov\itoare stare]ului, f\cându-se peei `n[i[i praf [i cenu[\ tuturor.

3. {i Eftimie, str\lucit fiind cu virtu-]ile [i luminându-[i mintea prin cuge-tarea Scripturilor, `n\l]ându-se la dum-nezeiasca dragoste, s-a f\cut vestit tu-turor [i multora pov\]uitor spre mântu-ire. C\ci venea la el la m\n\stire mul]imemult\ nu numai dintre cei de aproape, ci[i dintre cei de departe. Auzind prea-dulcile lui cuvinte, care-i `mpodobeauvirtu]ile, to]i rodeau mântuire. Pentruaceasta, când Episcopul de atunci al Ma-dytelor a adormit `ntru Domnul, sfe[-nicul avea nevoie de lumin\ [i se cuve-nea ca lumina s\ urce `n sfe[nic, „c\ nupoate o cetate aflat\ pe vârf de munte s\se ascund\”6 potrivit cuvântului celuisfânt. Ci mul]imea din eparhie [i `ntre-gul sobor de preo]i l-au hirotonit episcop[pe Eftimie], `mpotriva voii lui. Iar elluând vrednicia arhieriei, se nevoia s\

6 Mt. 5, 14.


23

sporeasc\ talantul [i se sârguia cu râvn\s\-l `nmul]easc\, [i ad\ugând osteneal\la osteneal\, virtu]i la virtu]i, `mplineamai mult decât era dator. Ad\ugând la-crimi la lacrimi [i milostenii la milos-tenii, [i turma bine p\storind-o `n dreapt\credin]\, a plecat la Domnul [i a lucratmulte minuni dup\ moarte.

4. Iar aceast\ mireas\ a lui Dumnezeu,dup\ ce a dobândit multe [i felurite vir-tu]i `n m\n\stire, a ie[it din m\n\stire[i s-a s\l\[luit `n pustie, vorbind numaicu Dumnezeu [i rugându-se cu st\ruin]\:„Pe Tine, Mirele meu, Te doresc [i peTine c\utându-Te, m\ nevoiesc” [i „pen-tru Tine am `mbr\]i[at pustiul acesta,locuind `mpreun\ cu fiarele cele veni-noase, ca s\ calc `n picioare capul diavo-lului celui uciga[ de oameni [i ]epu-[ele veninoase ale scorpiilor cele adu-c\toare de moarte care picur\ otrav\. ~n-tru Tine dar, ~mp\rate ceresc, `mi puntoat\ n\dejdea mea, Cela ce po]i s\ legipe cel tare [i uneltirile lui s\ le smulgi


24

[i pân\ `n sfâr[it s\ le pierzi [i s\ le ni-mice[ti, ca s\ nu se laude [i s\ nu se o[-teasc\ el `mpotriva noastr\, a robilor T\i.{i la picioarele Tale m\ arunc, rugân-du-m\ [i cerându-}i s\ m\ p\ze[ti pemine neatins\ de batjocurile acestor du[-mani”. Acestea [i multe altele erau cu-vintele ei c\tre St\pânul, iar faptele celef\cute de dânsa, adic\ ostenelile ei celebinepl\cute lui Dumnezeu [i de sufletmântuitoare, posturile [i privegherile,laudele de toat\ noaptea, cânt\rile [i la-crimile, cine dintre muritori le-ar puteaspune? C\ci le [tiu pe acestea numai lu-cr\torii virtu]ilor, cei care au lep\dat toateale lumii [i care au luat crucea ca pe unjug [i au urmat lui Hristos, nevoindu-se`ntr-o via]\ ne`njugat\. C\ci nu avea `npustie nici un alt ajutor afar\ numai peSt\pânul Hristos, cu El gr\ind, de Eldesf\tându-se, pe El avându-L suflare,[i jug, [i pov\]uitor, [i mântuitor, [i bi-nef\c\tor, [i izb\vitor, [i Mire, Lui adu-cându-I ̀ nainte candela fecioriei plin\ de


25

str\lucirile virtu]ilor, a[teptând ca odat\s\ plece la nunta cea de la miezul nop]ii[i n\d\jduind s\ intre `nl\untrul c\m\riide nunt\ celei `mpodobite.

5. Râvnind vie]ii lui Ilie, c\l\torulla cer, [i lui Ioan, celui odr\slit `n ster-piciune, s-a s\l\[luit `n pustie. F\r\hran\, f\r\ ap\, f\r\ somn, r\bda toatezilele s\pt\mânii. O singur\ dat\ se `m-p\rt\[ea de hran\, sâmb\ta [i duminica,de pu]in\ pâine [i ap\. Pat ì erau pie-trele, iar `mbr\c\mintea trupului, o man-tie rupt\ [i zdrenţuit\. Ochii ei erau iz-vor de lacrimi, iar gura cu buzele, vas demiruri, rev\rsând laud\ ne`ncetat\, um-plând v\zduhul de bun\ mireasm\ du-hovniceasc\. Rug\ciunea ei era st\rui-toare [i ̀ ncordat\, [i starea ei, de continu\priveghere. {i toate celelalte fapte alevirtu]ilor ì erau hran\ [i b\utur\, r\b-dare [i odihn\. Luminare, ì era ceasulmor]ii, a doua venire a Dreptului Hris-tos, tribunalul cel nemitarnic, judecata


26

f\r\ mil\, dreapta sentin]\ `mpotrivap\c\to[ilor, [i toate celelalte câte se vorvedea plinindu-se la vremea aceea. Aces-tea cugetându-le, se `ntrista adânc pân\la moarte, dar iar\[i se bucura de a[tep-tarea celor n\d\jduite [i nev\zute „c\cin\dejdea care se vede nu mai e n\dejde”,zicea `mpreun\ cu propov\duitorul7, „c\cipentru ce ar mai n\d\jdui cineva ceea cevede? Iar dac\ n\d\jduim ceea ce nu ve-dem, a[tept\m prin r\bdare”8. A[teptadeci [i ea n\dejdea celor n\d\jduite, pre-cum se spune, bucurarea de bun\t\]i,odihna drep]ilor, [i toate bun\t\]ile celef\g\duite sfin]ilor, cele pe care ochii nule-au v\zut [i urechile nu le-au auzit [i lainima omului nu s-au suit9. De acestebun\t\]i ve[nice se desf\ta, [i nu de pâi-nile din f\in\ alb\ [i de mânc\rurilegustoase [i stric\cioase. „C\ci nu numai

7 Adic\ Sfântul Pavel, autorul acestui citat.8 Rom. 8, 24-25.9 I Cor. 2, 9.


27

cu pâine, zice, va tr\i omul, ci cu tot cu-vântul lui Dumnezeu”10.

6. Pentru aceea, lep\dând sl\biciu-nea cea femeiasc\ [i `ncingând t\ria dela Dumnezeu cel din `n\l]ime, a st\tut`n linie de b\taie `mpotriva pierz\to-rului. {i acesta o `nsp\imânta cu sl\bi-ciuni [i cu `nchipuiri neputincioase, c\ciuneori o `nfrico[a cu ar\t\ri de [erpivenino[i [i scorpii, alteori cu lei [i cu ur[i[i pisici s\lbatice [i cu alte fiare, dintrecele mai fioroase, alt\dat\ cu cele maiscârbavnice dintre fiare, cu broa[te [i]estoase. Iar ea pe toate acestea cu sem-nul crucii le f\cea nev\zute [i le risipeaca pe o pânz\ de p\ianjen [i `[i râdea deel, de me[te[ugirile [i de `nchipuirilelui, iar la sfâr[it, ca un David `n]eleg\tor,dobora la p\mânt pe Goliat, cu putereaCelui r\stignit, [i cufunda `n adânculpierzaniei pe Faraon cel `n]eleg\tor cutoat\ o[tirea lui. A c\rui curs\ o zdrobea

10 Mt. 4, 4; Lc. 4, 4.


28

prin curgerile lacrimilor sale, cu osteneli [irug\ciuni [i astfel se izb\vea din cursavân\torilor, ca o pas\re singuratic\ peacoperi[. ~nc\ [i de vederi sl\vite de `n-geri [i vorbiri cu ei `nvrednicindu-se,a dispre]uit toate lucrurile stric\cioase [ivremelnice [i a devenit s\la[ `mp\r\tesc,`ncât „a poftit ~mp\ratul veacurilor fru-muse]ea ei”11, precum este scris. ~ntr-unadin nop]i se `ndeletnicea dup\ obicei curug\ciunea [i, tinzându-[i mâinile c\trecer, a v\zut minunat\ vedenie. Un tân\rluminos [i sl\vit, cu `nf\]i[are str\lucit\[i cu limpede glas ar\tându-se ei, i-a spuscu blânde]e: „O, preabun\ fecioar\, Celce pentru mântuirea oamenilor S-a r\s-tignit, murind [i `nviind, Dumnezeul`ngerilor [i Domnul oamenilor, IisusHristos, `]i porunce[te ]ie, celeia ce te-air\stignit lumii, murind [i `nviind prinlucr\rile virtu]ilor, s\ ie[i din pustiulacesta [i s\ te `ntorci `n patria ta [i acolo

11 Ps. 44, 12.


29

s\ te s\vâr[e[ti [i s\ pleci la El, ca s\ fii`mpreun\ cu El”. Acestea spunându-i-le`ngerul, s-a f\cut nev\zut, iar ea, uimit\fiind de nea[teptata ar\tare, pe de o parte,se minuna de frumuse]ea vederii, iar pede alt\ parte, se tulbura pentru plecareadin dulcea pustie. C\ci nimic nu str\lu-ce[te atât sufletul, nimic nu cur\]\ atâtmintea [i nimic nu te face s\ vezi celecere[ti, cât via]a pustniceasc\ [i lini[tit\.Dar iar\[i se bucura de desp\r]irea detrup [i de odihna [i izb\virea din tru-dele [i ostenelile [i sudorile cele dup\via]a singuratic\ [i de a fi cu Hristos,des\vâr[ita frumuse]e, cea cu adev\ratvrednic\ de toat\ dorirea.

7. Pentru aceea, `ncrezându-se cuvin-telor `ngerului pe care `l v\zuse, a ple-cat c\tre cetatea care `mp\r\]ea pestecelelalte, `ntru care a petrecut la fel ca`n pustie prin t\ria rug\ciunii [i prinnevoin]ele cele dup\ Dumnezeu. {inu au putut tumulturile, [i tulbur\rile,[i zgomotele cet\]ii s\ zdruncine t\ria


30

cugetului ei. {i a venit mai `ntâi la ves-tita [i sl\vita Biseric\ a Sfintei ~n]elep-ciuni a lui Dumnezeu (Sfânta Sofia),apoi vizitând toate m\n\stirile [i a[e-z\rile de fecioare [i loca[urile sfinte, cupostiri [i privegheri [i rug\ciuni, ~l slu-jea pe Hristos, ~mp\ratul ceresc. {i cin-stindu-i pe to]i sfin]ii, aduna, ca o albin\`nsufle]it\, virtu]ile tuturor monahilorcare tr\iesc dup\ Dumnezeu [i le strân-gea pe toate cu `n]elepciune `n comoarasufletului ei. A ajuns astfel [i la Bise-rica din Vlaherne, acolo unde era sl\vitaicoan\ f\c\toare de minuni a PreasfinteiN\sc\toare de Dumnezeu, pe care, de cuma v\zut-o cu ochii, `ndat\ s-a aruncat`naintea ei, gr\indu-i cu lacrimi: „~ntrutine `mi pun toat\ n\dejdea mea, St\-pâna [i Doamna `ntregii lumi, ceea cee[ti mai cuprinz\toare decât cerurile,mai cinstit\ [i mai sl\vit\ decât fiin-]ele cele de foc, nu m\ lep\da pe mine,roaba ta, care din tinere]ile mele am ur-mat [i am slujit Fiului t\u [i Dumnezeu.


31

Nu am alt\ n\dejde, nu am alt acoper\-mânt. Tu e[ti n\dejdea [i acoper\mân-tul meu, tu e[ti pov\]uitoarea [i ocro-titoarea mea, p\zitoarea vie]ii mele [iturn neclintit. Cât timp am locuit `npustie, pe tine, Doamn\, te-am avut `n-so]itoare, iar acum sunt `n lume. Ce altajutor voi avea, afar\ de tine, Preane-vinovat\ St\pân\? Fii mie, smeritei, `m-preun\ c\l\toare [i cârmuitoare, c\l\uz\[i sc\pare [i `nt\rire”.

8. Aceste rug\ciuni aducându-le dinsuflet N\sc\toarei de Dumnezeu [i pu-nându-[i toat\ n\dejdea `n ea, s-a `n-tors `n patria ei [i a locuit acolo ca o str\-in\ [i `ntru totul necunoscut\. C\ci set\inuia pe sine, ca s\ nu fie cunoscut\de cineva. Trecând mult timp [i locuind`n Epivate, a `mplinit toate nevoin]elecele dup\ Dumnezeu [i faptele bune, postpeste post, `nfrânare peste `nfrânare [ivirtute peste virtute neobosit adunând.Nu a fost trecut\ cu vederea, ca s\ nucunoasc\ mai dinainte [i plecarea ei la


32

Domnul. C\ci i s-a ar\tat ei iar tân\rulacela luminos [i str\lucit care i se ar\tase[i mai `nainte, vestindu-i urcarea ei laceruri [i `ncredin]ând-o c\ va fi `m-preun\ c\l\tor cu dânsa. {i ar\tându-iacestea, `ncurajând [i dând `ndr\zniresfântului ei suflet, iar\[i s-a f\cut ne-v\zut. Iar ea, a]intindu-[i ochii sufle-tului [i ai trupului c\tre ceruri, ~l cheam\pe Hristos, St\pânul ei: „Iubitorule deoameni, St\pâne, zicea, nu trece cu ve-derea pe roaba Ta, care pentru numeleT\u cel sfânt a l\sat toate [i a urmat}ie, ci trimite `nger de pace, ca s\ ia `ntihn\ sufletul meu [i s\ nu fie st\pânitla ie[irea lui de duhurile cele viclene [inecurate, [i `nvrednice[te-l s\ stea cu`ndr\znire `naintea `nfrico[\torului T\uscaun de judecat\, c\ binecuvântat e[ti`n vecii vecilor. Amin”.

9. Acestea rugându-se sl\vita fecioar\,a `ncredin]at sufletul ei lui Dumnezeu,iar fericitul ei cort, unii iubitori de Dum-nezeu, predându-l mormântului, l-au pus


33

`mpreun\ cu str\inii. C\ci nu s-au vestitnim\nui cele despre ea pân\ la sfâr[it.Dar Dumnezeu, voind s\ o prosl\veasc\a[a cum se cuvenea, nu a `ng\duit s\ fieacoperite de uitare cele ale ei, ci a rân-duit s\ fie aflate moa[tele ei `ntregi, [inumele, [i cine era, [i din ce ]ar\ era, [icum a luptat lupta cea bun\ dup\ Dum-nezeu, ca s\ fie `nvrednicit\ de toat\cinstea cuvenit\. A[adar, un oarecarecuvios stâlpnic, care `[i s\vâr[ea pe unstâlp lupta cea dup\ Dumnezeu, `[i du-cea lini[tit via]a numai lui Dumnezeuslujindu-I, [i numai cu El gr\ind, [i de Eldesf\tându-se, cu El petrecând rugân-du-se ziua [i noaptea. Dar un cor\bier,molipsindu-se pe drumul c\l\toriei luide boala ciumei, a murit [i, fiind arun-cat `n mare de tovar\[ii lui, z\cea ne`n-gropat, f\r\ grija cuvenit\ `ngrop\rii,nu departe de stâlpul pe care locuia maisus pomenitul stâlpnic. Dar când acestas-a umflat [i s-a umplut de duhoare, nunumai pe cei din ̀ mprejurimi, ci pe ̀ nsu[i


34

stâlpnicul acela l-a silit s\ se coboare depe stâlp. A[a de mare era puterea `mpu-]iciunii. A ridicat atunci glasul stâlpniculde pe stâlp c\tre oamenii care se `ntâm-plau pe acolo, [i purtând grij\ ce s\ fac\`n privin]a trupului aceluia prea `mpu-]it, a zis: „Groap\ prea adânc\ s\pa]i [iarunca]i-l acolo pe acesta [i apoi acope-ri]i-l [i astfel v\ ve]i izb\vi [i pe voi deduhoare [i pe mine m\ ve]i cru]a a m\cobor ̀de pe stâlp”. Crezând, a[adar, aces-tuia [i s\pând groap\ la mare adâncime,au dat de preasfintele moa[te ale Cu-vioasei, izvorând atâta bun\ mireasm\,`ncât a covâr[it nesfâr[it\ duhoarea aceeacare ie[ea de la cor\bierul acela mort, iarmirosul mirului s-a r\spândit `n v\z-duh, `ncât s-au uimit to]i de acea bun\mireasm\ care pe nea[teptate s-a v\rsatcu `mbel[ugare [i i-a f\cut pe to]i s\ strige„Doamne, miluie[te”! To]i s-au bucuratde aflarea moa[telor, dar cei mai mul]is-au mâhnit c\ nu [tiau cine este.


35

10. Dar [i acum Dumnezeu a lucratdescoperirea moa[telor `ntru acest chip.Un anume Gheorghe, unul dintre b\rba]iicare au s\pat groapa, fiind om evlavios[i iubitor de Hristos, sporit `n petrecereacea dup\ Dumnezeu, pe când `[i s\vâr-[ea doxologia de sear\ [i mul]umirea [ipe când se ruga dup\ obicei pentru toat\casa lui, a fost prins pu]in de somn. Lamiezul nop]ii a v\zut `n vis o ~mp\r\-teas\ sl\vit\ [i preastr\lucit\, [ezând peun tron sl\vit [i preastr\lucit [i `n jurulei stând roat\ b\rba]i purt\tori de lu-min\. Pe care v\zându-i Gheorghe, fiindcuprins de mult\ fric\, a c\zut cu fa]ala picioarele lor [i se ruga pentru via]alui, c\ci nu era `n stare s\ rabde ar\ta-rea aceea nemaiv\zut\. Unul dintre aceipurt\tori de lumin\, `ntinzând dreaptalui, l-a ridicat zicându-i: „Gheorghe, nute teme, ci scoal\ [i mâine diminea]\ lasinax\ veste[te tuturor s\ pun\ `n racl\moa[tele Cuvioasei Parascheva, pe carele-au g\sit acum, c\ci ea s-a n\scut [i a


36

crescut `n acest ]inut al Epivatelor, [i aar\tat toate nevoin]ele cele dup\ Dum-nezeu, [i a fost `nvrednicit\ de stareape care o vezi acum [i de `mp\r\]ie, [ieste din aceea[i cetate cu voi [i de ace-la[i neam, [i `nal]\ st\ruitor c\tre Dum-nezeu rug\ciuni pentru fiecare dintrevoi”. {i acestea le-a spus acela, iar ~m-p\r\teasa aceea a spus c\ Gheorghe esteapropiat ei [i a zis c\tre el: „Eu sunt dinacest p\mânt `n care voi locui]i acum,odrasl\ a lui, fiind numit\ Paraschevade la dumnezeiescul botez. Sârgui]i daracum s\ cinsti]i cortul meu, iar eu voicere de la Dumnezeu s\ v\ izb\veasc\ pevoi din p\timiri [i din primejdii”. Ace-lea[i lucruri v\zându-le [i o femeie iu-bitoare de Dumnezeu se minuna `ntrusine. Iar Gheorghe, trezindu-se din somn,se minuna [i el `ntru sine [i se tot gân-dea la `nfrico[ata vedenie. {i pe cândcugeta el acestea, mai sus pomenita Ef-timia, fiind prieten\ cu Gheorghe [ilocuind `n apropiere, a venit la el [i i-a


37

povestit vedenia. Auzind el acestea zise:„Pe sfânta pronie de sus, [i eu am v\zutacestea toate `n vis `n noaptea aceasta [inumai la ele m\ gândesc”. A[adar, ie-şind, au vestit poporului cele v\zute deei amândoi `n vis. {i adunându-se soborde preo]i [i `ntregul popor de ob[te, culumân\ri [i t\mâieri, au petrecut mult-nevoitorul cort al Cuvioasei [i l-au mu-tat ca pe o comoar\ de mult pre] `n Bi-serica Sfin]ilor Apostoli, `n care l-aua[ezat la loc de cinste. {i era a vedea ra-cla cu trupul `ntreg, izvorând multe t\-m\duiri. {i acestea s-au `ntâmplat `nEpivate, `n patria Cuvioasei.

11. Dar cum a fost str\mutat\ `n Bul-garia, trebuie s\ povestim pe scurt, iarapoi trebuie s\ trecem la ar\tarea celorf\ptuite mai pe urm\. Sceptrele ~mp\-r\]iei Romeilor12 trecuser\ `n st\pânireafrancilor, ̀ ntocmai cum boala ciumei m\-nânc\ toate cele bune [i apoi dispare. C\ci

12 i.e., Imperiului bizantin.


38

despuind Biserica Sfintei Sofia de moa[-tele sfin]ilor [i de tâmplele ei [i de va-sele [i odoarele cele de mult pre] pe carele avea, pr\dând toate loca[urile sfinte [im\n\stirile [i golind [i vistieriile `mp\-r\te[ti, le-au trimis mai `nainte pe toate`n Italia. {i numai cetatea lui Constantino st\pâneau goal\ [i pedepseau pe popor[i `l sileau spre slujirea papei. Pentruaceea numai lacrimi [i `ntrist\ri [i sup\-r\ri erau la tot poporul lui Dumnezeu. ~nvremea aceea, domnea `n Bulgaria IoanAsan13, fiul ~mp\ratului Asan cel b\-trân, care, prin puterea Celui ce poatetoate, supunând toat\ Macedonia [i Tra-cia, Dalma]ia, Moesia, [i Albania, a cu-cerit [i Serrionul [i Tesalia toat\ `m-preun\ cu Tesalonicul [i cu Muntelecel cu sfânt nume al Athonului pân\ laDratza. {i `n aceste cet\]i a hirotonit mi-tropoli]i [i episcopi, care fuseser\ to]iizgoni]i din pricina cugetului latinesc

13 Este vorba de ]arul vlaho-bulgar Ioan Asanal II-lea, 1218-1241.


39

[care domnea `n Constantinopol], c\cicetatea lui Constantin fusese cucerit\,iar arhiereii care r\m\seser\ `n ea [i ceice `i ascultau s-au plecat dogmelor ace-lora. C\ci este obicei la papista[i s\ nuse lini[teasc\, ci mereu ei s\ `nceap\ [is\ stârneasc\ lupte cu Bisericile [i s\r\t\ceasc\ poporul cel numit cu numelelui Hristos [i s\ afle toate câte sunt vred-nice de partea cea de-a stânga. Le vei g\sipe toate acestea expuse pe larg `n hriso-vul lui care este `n Lavr\ [i `n Protaton.~mpotriva acestora, Asan a cucerit [i ce-tatea lui Adrian, luând toat\ cetatea [itoat\ ]ara, pân\ [i cetatea lui Constantin,pe care o st\pâneau atunci francii, lasfâr[it au f\g\duit s\ o predea, socotindc\ nu merit\ osteneala s\ lupte pentru ea.Pe când se `ntâmplau acestea, faima ra-clei Sfintei r\suna pretutindeni [i f\-cea multe minuni celor de departe [icelor de aproape.

12. A auzit despre ea [i mai sus po-menitul ̀ mp\rat al bulgarilor, Ioan Asan,care, cu poft\ poftind [i trimi]ând soli


40

la cei din cetatea lui Constantin, a ce-rut sfânta racl\ cu moa[tele, [`ncredin-]ându-i] c\ `i va scuti de plata birurilorpe care f\g\duiser\ s\ le pl\teasc\ [i c\nu va face r\zboi `mpotriva lor, nici nuse va lupta cu ei [i astfel vor avea pace.Dar francii i-au r\spuns `mpotriv\ [i,nevoind s\ dea moa[tele, l-au stârnit peel la r\zboi. C\ci acela zicea `ntru sine:„Ce-mi este mie bog\]ia, ce-mi este mieslava [i mul]imea m\rg\ritarelor [i a pie-trelor scumpe? Acestea nu sunt atât devrednice de `mp\r\]ia mea, pe cât estecortul preasfânt al Cuvioasei”. Acesteale cugeta `mp\ratul din multa evlavie[i credin]\ ce avea. Pentru aceea, trimi-]ând, cu mult\ mânie, pentru a doua oar\14soli, i-a amenin]at iar\[i `nc\ [i maimult: „Dac\ nu `mplini]i degrab\ [i cuosârdie voia mea, pe sfânta pronie de sus[i pe sceptrul nebiruit al `mp\r\]iei mele,m\ voi scula la r\zboi `mpotriva voastr\

14 Aceast\ a doua interven]ie a ]arului pentruob]inerea moa[telor nu este men]ionat\ `n Via]a...scris\ de Sfântul Eftimie al Târnovului.


41

cu norod f\r\ num\r [i `ncercat `n toat\lupta, iar cetatea voastr\ o voi pustii [itrupurile voastre le voi da mâncare câi-nilor”. Cei din cetate, auzind acestea [ineputând s\-l `nfrunte [i s\ se ia cu el lalupt\, s-au supus cuvintelor lui [i au f\-g\duit s\-i dea racla.

13. A[adar, solii, venind la rege, i-auvestit aceast\ f\g\duin]\, pe care `mp\-ratul, primindu-i cu bucurie [i cu mult\cinste, i-a r\spl\tit cu daruri [i cu binefa-ceri. Iar `n ziua urm\toare15, chemând peMitropolitul Marcu al Preslavei, `mpreun\

15 Nu se cunoa[te cu precizie data la care a avutloc str\mutarea moa[telor la Târnovo, unii istoricipresupun c\ ar fi vorba de anul 1231, `ndat\ dup\victoria lui Ioan Assan al II-lea de la Klokotnitsa.Cf. Dan Ioan Mure[an, „Autour de l’élément poli-tique du culte de sainte Parascčve la Jeune en Mol-davie”, `n L’empereur hagiographe. Culte des saintset monarchie byzantine et post-byzantine, Actes descolloques internationaux „L’empereur hagiographe”(13-14 mars 2000) et „Reliques et miracles” (1-2 no-vembre 2000) tenus au New Europe College. Textesréunis et présentés par Petre Guran avec la collabo-ration de Bernard Flusin, p. 255.


42

cu al]ii din cler, l-a trimis pentru muta-rea moa[telor [i `ndat\ cetatea lui Con-stantin l-a primit pe Marcu [i pe cei dim-preun\ cu dânsul, pe care francii i-au pri-mit cum se cuvenea [i, `ncredin]ându-lemoa[tele [i multe daruri, i-au trimis `na-poi cu pace, cerându-le iert\ciune pen-tru neascultare. Au ajuns deci cu pacepân\ la grani]ele Bulgariei, iar `mp\ra-tul, aflând de sosirea lor pe care o do-rea mai presus decât aurul [i topazul,adunând `ntreaga armat\ [i toat\ curtea,a ie[it `n `ntâmpinarea lor, `mpreun\ cu~mp\r\teasa Elena, mama lui, [i cu ~m-p\r\teasa Ana, so]ia lui. ~mpreun\ cuace[tia, [i Patriarhul Târnovului cu prea-sfântul cler a ie[it `ntru `ntâmpinare cutoat\ rânduiala cuvenit\. ~mp\ratul, c\-zând la p\mânt `naintea moa[telor, le-as\rutat cu evlavie [i cu credin]\, bucu-rându-se [i mul]umind ~mp\ratului ce-rului [i Dumnezeu, Care l-a `nvrednicitpe el [i s\ vad\, [i s\ se `nchine la prea-sfintele moa[te a[a cum dorise. Asemenea


43

[i `mp\r\tesele [i toat\ curtea [i Patri-arhul au s\rutat to]i cu evlavie moa[-tele [i le-au `nso]it cu rug\ciuni, lumâ-n\ri aprinse [i t\mâieri pân\ la biserica`mp\r\teasc\, cea de la palat, [i le-aua[ezat la loc de cinste spre slava lui Hris-tos, Dumnezeul nostru.

14. Acestea Patriarhul Eftimie al Târ-novului le-a scris dup\ aceea `n limbabulgar\, `ncheind aici cuvântul pe carenoi l-am tradus cu grij\ `n limba greac\16.Iar parte din cele ce au urmat mai departe

16 Aici se opre[te practic traducerea adaptat\ dup\textul Sfântului Eftimie al Târnovului, Matei re-nun]ând la epilogul retoric din originalul bulgar.Relatarea ulterioar\ a evenimentelor apar]ine `n `n-tregime lui Matei, Mitropolitul Mirelor, [i cuprindedou\ p\r]i, una istorisind evenimentele care au avutloc dup\ cucerirea Orientului de c\tre turci [i `n-frângerea bulgarilor, prilej cu care moa[tele suntstr\mutate din Târnovo `n Serbia, [i a doua parte,scris\ din propriile „amintiri”, ta d jejfexhv" ejk twvnujpomnhmavtwn sunegrayavmeqa, de fapt, dup\ cum sus-]in unii istorici, din cele auzite de la al]ii, mai multsau mai pu]in informa]i.


44

le-am scris din amintiri17. {i a fost a[a.Dup\ ce sfintele moa[te au fost a[ezate

17 Se refer\ la evenimentele cuprinse `ntre 1584-1586. Aceste `nsemn\ri „din amintiri” ale Mitropo-litului Mirelor, Matei, reprezint\ un izvor pre]iospentru istorie, pentru c\ ni se dau unele am\nuntecare lipsesc din Cronograful lui Dorotei al Monem-basiei, singurul izvor cunoscut pân\ acum pentruacest capitol al patriarhatului ecumenic constanti-nopolitan. Majoritatea istoricilor nu `n]eleg ejk twvnujpomnhmavtwn, ca referindu-se la propriile amintiriale autorului, ci le traduc prin izvoare istorice, da-torit\ unor fapte relatate de Matei care nu au fost`ns\ confirmate istoric. De aici [i prin confruntareadatelor furnizate de aceast\ Via]\ a lui Matei [iCronograful alc\tuit de Dorotei al Monembasiei,care s-a inspirat de la Ierotei al Monembasiei (acestafiind nu doar un martor, ci un participant direct laevenimentele relatate), cei mai mul]i istorici con-sider\ imposibil ca Matei s\-[i fi scris istorisirea dinpropriile amintiri. Astfel, `n]eleg c\ Matei se refer\,prin folosirea termenului de ujpomnhmavtwn, nu lapropriile amintiri, ci la unele surse, de altfel `ndo-ielnice, nefiind informate exact asupra evenimen-telor. V. Iulian {tef\nescu, Via]a Sfintei Paraschevacea Nou\ de Matei al Mirelor, studiu istoric, Extrasdin „Revista istoric\ Român\”, vol. III (1933), fasc. 4,Imprimeria Na]ional\, Bucure[ti, 1934, pp. 371-373.


45

la loc de cinste, cum s-a spus, trecând pu-]in\ vreme, cele ale cre[tinilor au sl\bit[i au dec\zut, dup\ judec\]ile pe carenumai Dumnezeu le [tie, iar Ismael s-a`nt\rit [i a covâr[it pe cre[tini. {i pr\-dând [i supunând cu putere tot ]inutulR\s\ritului, a luptat [i `mpotriva bulga-rilor [i i-a biruit, iar ]inuturile lor [i ce-t\]ile le-a distrus [i pe `nsu[i `mp\ratulde atunci al bulgarilor l-a f\cut fugar dela Târnovo18 `n Serbia [i Poznan, unde a[i str\mutat de mai `nainte preasfintelemoa[te spre p\zire `n ora[ul Belgrad19,

18 Cucerirea otoman\ a Târnovului a avut loc `nanul 1393.

19 ~n privin]a str\mut\rii moa[telor Sfintei Pa-rascheva de la Târnovo la Belgrad [i a `mprejur\-rilor istorice `n care s-a f\cut, autorul vie]ii grece[tieste r\u informat. Astfel, afirma]ia sa c\ moa[teleau fost trimise de-a dreptul de la Târnovo la Bel-grad, `nainte de cucerirea Târnovului, de `nsu[i]arul de atunci al bulgarilor nu corespunde reali-t\]ii. C\ci un scriitor contemporan, martor al ace-lor evenimente, Grigorie }amblac, care se afla toc-mai atunci `n Serbia, ne spune c\ moa[tele au fosttransportate mai `ntâi la Vidin (unde au r\mas


46

acolo unde [i-a mutat [i curtea20 din Târ-novo, din pricina ne`ncetatelor atacuriale ismailitenilor. Dar nici acolo nu asc\pat din mâinile du[manilor lui, ne-voind Dumnezeu s\ ajute, c\ci din pri-cina p\catelor noastre [i Bosnia [i `n-treaga Serbie au fost cucerite cu toate ho-tarele lor [i cu toate cet\]ile, afar\ numaide Belgrad, [i cei ce se numesc la ei cneji[i cei mai `nal]i demnitari [i ighemonii,`mpreun\ cu generalii [i cu c\peteniile19 (unde au r\mas pân\ `n 1398), dup\ cucerireaTârnovului – [i nu mai `nainte –, [i nu sub`ngrijirea ]arului bulgar, ci d\ruite de cuceritorulturc domnitorului ora[ului dun\rean. {i apoi aufost duse de la Vidin la Belgrad, dup\ ce c\zuser\iar\[i prad\ turcilor [i fuseser\ d\ruite tot decuceritor v\duvei cneazului Laz\r al Serbiei. VeziI. {tef\nescu, op. cit., pp. 367-369.

20 ~nc\ o eroare a lui Matei. Nici un ]ar bulgarnu [i-a mutat vreodat\ re[edin]a de la Târnovo `nSerbia. Ultimul ]ar bulgar, {i[man al III-lea (1365-1393), a rezidat la Târnovo pân\ la cucerirea Bul-gariei de c\tre turci, când, dup\ izvoarele istorice,a fost prins la Nicopol [i ucis `n 1395. Vezi I. {te-f\nescu, op. cit., p. 369.

pân\ `n 1398), dup\ cucerirea Târnovului – [i numai `nainte –, [i nu sub `ngrijirea ]arului bulgar,ci d\ruite de cuceritorul turc domnitorului ora-[ului dun\rean. {i apoi au fost duse de la Vidin laBelgrad, dup\ ce c\zuser\ iar\[i prad\ turcilor [ifuseser\ d\ruite tot de cuceritor v\duvei cnea-zului Laz\r al Serbiei. Vezi I. {tef\nescu, op. cit.,pp. 367-369.


47

armatei, to]i au pierit pân\ la unul de sa-bia ismailitean\. Iar dup\ ce [i cetatea luiConstantin a fost cucerit\, dup\ succe-siunea a cinci `mp\ra]i, a domnit sulta-nul Suleiman21, b\rbat foarte viteaz [icu suflet mare, care prin minte [i staremoral\ i-a `ntrecut pe to]i cei de dinain-tea lui [i de dup\ el. Pe lâng\ acestea, [ifa]\ de noi, cre[tinii – m\ refer la cei su-pu[i lui22 –, era dispus cu bun\voin]\.Acesta, mi[cându-se [i o[tindu-se `mpo-triva ungurilor, a distrus Belgradul23 [ialte cet\]i [i ]inuturi. {i auzind despremoa[te, s-a `ntrebat ce ar putea fi, c\ci[i acolo cortul acela sfânt a f\cut mi-nuni [i semne dumnezeie[ti, `ncât l-auconvins [i pe `mp\ratul s\ nu ascund\cele cu privire la moa[te, ci s\ `ntrebe.Dar auzind de la unii c\ este loc de

21 Sultanul Suleiman Magnificul a domnit `ntreanii 1521-1566.

22 Adic\ la cre[tinii care pl\teau tribut turcilor. 23 ~n 1521, Suleiman a cucerit Belgradul [i a

f\cut din Serbia un pa[alâc turcesc.


48

`nchinare pentru cre[tini, prin puterealui Dumnezeu, prin lucrarea [i mijloci-rea Cuvioasei le-a trimis de la Belgrad laConstantinopol24 [i le-a a[ezat `n nefericita

24 Datele pe care Matei ni le d\ despre str\mu-tarea moa[telor Cuvioasei de la Belgrad la Constan-tinopol sunt `n parte adev\rate. Fiindc\, din punctde vedere istoric, se confirm\ tot ceea ce spune Mateidespre campania lui Suleiman `mpotriva Belgra-dului [i transportarea moa[telor. Cât prive[te bun\-voin]a sultanului fa]\ de cre[tini, la care se refer\Matei, ea este infirmat\ de unele izvoare, care sus-]in c\ Suleiman, la `nceputul domniei lui, voia s\-iextermine pe to]i cre[tinii. Cf. Dorotei al Monem-basiei, Biblivon iJstorikovn, p. 578. Discutabil\ este[i generozitatea cu care ar fi d\ruit moa[tele Patri-arhiei din Constantinopol, pe care unele izvoareistorice nu o confirm\. Sunt istorici care afirm\ c\sultanul, dup\ ̀ ntoarcerea ̀ n capital\, a vândut moa[-tele Patriarhiei pentru 12.000 de duca]i, dup\ ce pu-sese `n vedere Patriarhului c\ dac\ nu le cump\r\le va arunca `n mare, iar pe drum, pân\ a ajunge laConstantinopol, le-a expus spre `nchinare credin-cio[ilor pe bani. Cf. Baronii Annalium ecclesiasti-carum continuatio per Henricum Spondanum,tom. 2, Lyon, 1678, p. 343, `n I. {tef\nescu, op. cit.,p. 370.


49

patriarhie, `n Biserica Mariei Pammaka-ristos, care acum este moschee, din pri-cina neorânduielii unora dintre arhiereii[i clericii necuvio[i.

15. Dar trebuind s\ istorisim pu]indespre aceasta, nu bucurie, ci `ntristarevoi arunca `n sufletele voastre, fiind si-lit a povesti smintelile [i cumplitele ne-orânduieli din biseric\, fiindc\, odat\cu ̀ mp\r\]ia, am pierdut [i rânduiala bi-sericeasc\ [i starea bunelor n\ravuri25. Pecând era patriarh Ieremia, b\rbat `n]elept[i cinstit, cele ale Bisericii erau `n mult\bun\ rânduial\. Dar s-a `ntâmplat atuncic\ Sultanul Murad, din pricina clevete-lilor mincinoase ale unor arhierei, s-a mâ-niat `mpotriva lui [i l-a trimis pe el legat,`n surghiun `n insula Rodos26. Iar dup\el a fost patriarh Pahomie27, cel numit [i

25 Adic\ starea moral\. 26 Ieremia al II-lea, exilat `n 1584. 27 A ]inut samavolnic scaunul patriarhal din mar-

tie 1584 pân\ `n februarie 1585.


50

Batestas, care era cu totul nep\rta[ [i str\in[i de `nv\]\tur\, [i de petrecerea cea sin-guratic\28, [i de toate cele câte sunt bune`n om [i `n leg\tur\ cu omul [i cu totullipsit de orice vedere [duhovniceasc\],de cuvânt [i de `nsu[i glasul. Dar `n unel-tiri [i r\zvr\tiri ale poporului era prea-`ncercat. Timp de doi ani a st\pânit caun tiran tronul patriarhal. ~n acest r\s-timp, a adus numai neorânduial\ [i haos[i tulbur\ri [i cea mai grea datorie Bise-ricii lui Dumnezeu, `ntru care a dus pân\la culme c\derea lui Simon Magul, `ncâtau ajuns arhiereii s\ negu]\toreasc\ prinvânz\ri [i cump\r\ri harul Duhului [is\ se mute din eparhie `n eparhie, ade-seori `ntâmplându-se s\ fie [i câte doisau trei arhierei `ntr-o singur\ eparhie,mâncându-se `ntre ei [i oc\rându-se. Deatunci [i pân\ ast\zi biata noastr\ Bise-ric\ se lupt\ cu aceste f\r\delegi, plin\fiind de erezia lui Simon Magul.

28 Adic\ de via]a c\lug\reasc\.


51

16. Dar s-au adunat atunci arhiereiicare se aflau acolo, `n frunte cu Teolipt29al Filipopolei, `mpreun\ cu NichiforDasc\lul, ca s\-l scoat\ din scaun pe maisus pomenitul Pahomie, ca pe unul care[edea pe tronul patriarhal `n chip nele-giuit [i `mpotriva canoanelor [i f\r\ ho-t\rârea Sfântului Sinod [i s\-l chemedin exil pe Ieremia, dar nu au putut, dinpricina faptului c\ purta de grij\ capu-gaia30 `mp\ratului31 s\ fie al\turi de elajutor [i sprijin. Pentru aceea multecheltuieli s-au f\cut: trudindu-se to]i,dând `n stânga [i `n dreapta, cheltuind,[i a[a, de cum l-au dat pe acesta jos dinscaun, l-au [i trimis prizonier `n Vlahia.Dar dup\ ce l-au scos pe Pahomie, a ur-cat pe tron Teolipt, dispre]uind toateleg\mintele [i jur\mintele. C\ci se `n-voiser\ cu to]ii, jurându-se unul altuia,

29 Teolipt al II-lea, depus `n 1586.30 Capugaia, gr. kavpagan: ofiţer `n armata turc\.31 Adic\ al sultanului.


52

ca nici unul dintre ei s\ nu mai cear\pentru sine scaunul patriarhal, ci, dac\ar fi cu putin]\, s\ cheme din surghiunpe Ieremia, adev\ratul lor p\stor [i ar-hiereu. Dar acest Teolipt al Filipopoleiera foarte viclean [i foarte cu dou\ fe]e,veghetor spre toat\ uneltirea, `n[elândcu cuvinte am\gitoare inimile multora[i lingu[indu-i. C\ci eu cred c\ despreel a fost spus cuvântul acela profetic:„Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult de-cât untdelemnul, dar ele sunt s\ge]i”32.Acesta, am\gind pe arhierei [i pe Ni-chifor Dasc\lul, a cerut pentru sine tro-nul patriarhal [i s-a suit `n scaun. Pen-tru aceea iar\[i sminteli [i lupte [i chel-tuieli f\r\ de num\r `n jurul Bisericii.V\zându-se, a[adar, arhiereii `n[ela]i deTeolipt, s-au sf\tuit s\-l scoat\ [i pe el dinscaun, dar nu au putut. C\ci beglerbeg-ul,comandantul g\rzii imperiale, prin multadare de bani ce i se da, `i era lui ajutor [i

32 Ps. 54, 23.


53

sprijin. ~mpreun\ cu acesta mai erau `nc\[i mul]i al]i demnitari turci, prin careTeolipt `nt\rindu-se, l-a trimis `n sur-ghiun pe Nichifor Dasc\lul, `n Cipru,iar pe arhiereii care nu voiau cu nici unchip s\-l aleag\ [i s\-l numeasc\ pe elpatriarh, i-a f\cut s\ semneze. S-a mai`ntâmplat atunci ca Patriarhul Silvestrual Alexandriei s\ fie [i el prezent. Acestaavea oarece patim\ omeneasc\ `mpotrivalui Ieremia. Prin acela s-au `ntâmplattoate smintelile. {i tot prin el, Teolipt astat `mpotriva tuturor, `nt\rindu-se. Dar`ndat\ a c\zut, cum va ar\ta mai jos cu-vântul. C\ci prin pedeapsa lui Dumne-zeu, a fost t\iat capul beglerbeg-ului dec\tre sultan, [i a fost iar\[i chemat dinsurghiun Nichifor, pentru nevasta sulta-nului [i pentru toat\ curtea, din pricin\c\ era cunosc\tor `n [tiin]a medical\. C\cipractica medicina cu mult\ iscusin]\ [icu experien]\, prin care `i `ngrijea pe to]i[i astfel [i-a agonisit `n scurt timp mul]i pri-eteni. Pentru aceea, `nt\rindu-se `mpotriva


54

lui Teolipt, l-a dat jos din scaun [i l-achemat pe Ieremia din insula Rodos.

17. Vezi-mi acum iar\[i, prin acestene`ncetate scandaluri, cât de grea estepaguba Bisericii! A[adar, nici nu s-a `n-tors bine Ieremia din exil, c\ Teolipt,purtându-i ur\, din pricina faptului c\el a c\zut din slava [i cinstea de patriarh[i fiindc\ socotea c\ este cea mai mareinsult\ adus\ lui [i socotind `n sine pa-guba, a voit s\ tr\deze Biserica `ntru acestchip. Sultanul Murad, `mp\ratul, voia s\construiasc\ un imaret, o mare moschee,adic\ un palat pentru religia lui, [i c\utas\ g\seasc\ un loc potrivit pentru o ast-fel de construc]ie [i nu a g\sit. De aceease mâhnea mult `n sinea lui pentru asta[i, pe cât se pare, era foarte tulburat. Aces-tea aflându-le Teolipt, s-a `ntors spretr\dare [i printr-o scrisoare i-a ar\tat `m-p\ratului: „Dac\ ai lua Patriarhia cre[ti-nilor, o, `mp\rate, `]i vei `mplini dorin]a[i `]i vei redobândi lini[tea. C\ci loculsare `n ochi [i se vede de departe, acolo


55

curg izvoare de ap\ limpede [i este ̀ ntrutotul potrivit dorin]ei tale. Nu te neli-ni[ti pentru celelalte, ci `mpline[te-]i do-rin]a [i Dumnezeu va face s\ izbuteasc\deplin `ncercarea”. Auzind acestea `m-p\ratul, pe loc s-a `nveselit, [i trimi]ândne`ntârziat porunc\ bietei Patriarhii, i-ascos afar\ pe cei ce erau acolo, clerici [i mo-nahi, aducând `n locul lor turci [i f\-când-o geamie, fiindc\ nu era potrivitdeloc locul acela pentru construirea unuiimaret, dup\ cum min]ise Teolipt. Multelacrimi au fost [i atunci v\rsate de cre[-tini. Prin `ndelunga r\bdare a lui Dum-nezeu [i prin `ng\duin]a Lui, l\sând totul,fiecare a plecat acas\. {i luând sfinteleodoare ale Bisericii [i moa[tele Cuvi-oasei, plângând [i tânguindu-se, le-aupus `n Biserica Sfântului Mare MucenicGheorghe33, cea numit\ de lâng\ Fanar,

33 Matei este [i `n aceast\ privin]\ insuficientinformat. Ast\zi se [tie c\ Patriarhia ecumenic\, `m-preun\ cu odoarele [i moa[tele ce se aflau `n bise-ric\, n-a fost mutat\ de-a dreptul la Sfântul Gheorghe


56

acolo unde este [i ast\zi Patriarhia noas-tr\, a cre[tinilor, ai c\rei vizitatori [i `n-chin\tori am devenit [i noi, spre slavalui Hristos, adev\ratul Dumnezeul nos-tru, C\ruia fie slava [i puterea `n veciivecilor. Amin.

33 din Fanar, ci mai `ntâi a trecut la Vlah Serai,(1586), apoi la Sf. Dimitrie din Hyloporta, (1597) [iapoi la Sf. Gheorghe (1601).din Fanar, ci mai `ntâi a trecut la Vlah Serai, (1586),apoi la Sf. Dimitrie din Hyloporta, (1597) [i apoi laSf. Gheorghe (1601).

Via]a Sfintei Cuvioase Parascheva - Editura Doxologia · 2 Valsamon, Synodicon sive Pandectae...

Documents

Transcript of Via]a Sfintei Cuvioase Parascheva - Editura Doxologia · 2 Valsamon, Synodicon sive Pandectae...