Actul de la 23 august 1944, act de trãdare a intereselor româneºti, a adus multe suferinþe românilor.Cei mai mulþi dintre români deplâng gestul regelui MIHAI, gest nesocotit, lipsit de responsabilitate.Existau alte variante, mult mai convenabile pentru români. În mod paradoxal, în pofida tuturor jocurilorºi strategiilor desfãºurate, unele la vedere, altele oculte, beneficiarul principal al lui 23 august 1944 s-arputea sã fie poporul german. O spunem pentru a evidenþia intervenþia nu a românilor în istoria Germaniei,

ci a înseºi Providenþei, cãci dacã era sã iasã lucrurile aºa cum le gândise mintea omeneascã, a unorstrategi de peste ocean, mare ar fi fost ºi insurmontabilã nenorocirea pe care mintea acestor oameni opregãteau Germaniei, poporului german, la încheierea rãzboiului de a cãrui declanºare numai Dumnezeuºtie cine sunt vinovaþii adevãraþi. Planul, fãcut de mintea omeneascã, a unor demenþi, era ca asupraGermaniei sã se abatã un genocid propriu zis, total ºi definitiv! Numai Dumnezeu îi mai putea salva pegermani, iar Dumnezeu aºa a considerat, cã rolul germanilor în istoria lumii, a omenirii, este departe dea se fi încheiat. E drept însã cã nici Dumnezeu nu lasã la voia întâmplãrii cine sã fie cei prin care se facevoia sa. De data aceasta i-a ales pe români.

Aºadar, germanii nu au motive sã fie supãraþi pe români pentru cele petrecute la 23 august 1944. Aucumva motive sã le fie recunoscãtori? La aceastã întrebare numai germanii pot da rãspuns...

În sfârºit, mulþi sunt ºi românii care se simt chiar ºi azi „vinovaþi” faþã de nemþi pentru „trãdarea” dela 23 august 1944. Îi asigur pe aceºti onorabili compatrioþi cã sunt excesiv de exigenþi, de intransigenþicu propriii lor pãrinþi, cu propriul lor popor. Este aceasta o meteahnã de care suferã mulþi români. Ometeahnã care îi onoreazã pe români în absolut ºi în faþa lui Dumnezeu. Cu o condiþie însã: sã nu facãdin acest criticism metodã sau mentalitate, stil de gândire. Dimpotrivã, practicându-l cu onestitateintelectualã, au ocazia, prin contrast, sã evidenþieze mai bine momentele de graþie ale istoriei noastre. Nuau fost deloc puþine sau neînsemnate. Prof. dr. IULIAN LALESCU

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 8 (31). ANUL V. AUGUST 2009. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

2233 AAUUGGUUSSTT 11994444 ,, OO ZZ IICCOONNTTRROOVVEERRSSAATTAA IINN IISSTTOORRIIAA RROOMMÂÂNNIIEE II

A fost ºi s-a dus ºi Sfântul Ilie2009. Am sãrbãtorit cu toþii nedeia,sau ruga ca în Banat, nedeia se zice însatele de la munte, ruga se spune însatele de la pustã, de la câmpie.

Primãria, primarul ºi ConsiliulLocal au þinut seama de doleanþelecetãþenilor ºi cu efort financiar a adusuna dintre cele mai strãlucite orchestrede muzicã popularã din Banat, dincare au fãcut parte fraþii Sandu, Ion ºiSimion, copiii regretatului SanduFlorea din Armeniº, apoi cetãþenii ºioaspeþii lor au fost delectaþi dereputatul solist de muzicã popularãRafailã Vincu, care nu mai are nevoiede vreo prezentare.

Apoi trebuie adãugat organizareascenei, iluminatul public ºi amplasa-rea multor ºatre venite la Mehadia,din diferite colþuri ale þãrii, acþiune încare s-a evidenþiat viceprimarul comu-nei, inginerul Traian Stângu.

Prin urmare, s-a þinut seama defaptul cã nedeia este una dintre celemai frumoase sãrbãtori de peste an laMehadia, precum ºi în satele arondate,pregãtiri care au însemnat zile demuncã ºi efort financiar substanþial.

Ne bucurãm cã sãtenii noºtri ºi oas-peþii lor, goºtii, cum se zice la noi, s-ausimþit bine, aceasta a fost mulþumireanoastrã sufleteascã. Primãria, prima-rul ºi consilierii sãu au fost la dispo-ziþia cetãþenilor ºi aceasta este cea maimare satisfacþie.

Mehadia în sãrbãtoare

Primar IANCU PANDURU

Mihai I ºi “UKAZ” - Ordinul Pobeda - Victoria pentru trãdarea mareºalului Ion Antonescu

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

LLLLUUUUGGGGHHHHIIIINNNN ªªªªAAAANNNNDDDDRRRRUUUU –––– OOOOMMMMUUUULLLL CCCCAAAARRRREEEE AAAA ÎÎÎÎNNNNCCCCEEEERRRRCCCCAAAATTTT SSSSÃÃÃÃ--LLLL DDDDÃÃÃÃRRRRÂÂÂÂMMMMEEEE PPPPEEEE GGGGHHHHEEEEOOOORRRRGGGGHHHHIIIIUUUU DDDDEEEEJJJJ

Dedic colegei mele de ºcoalã, Icoana Cristescu-Budescu

Caransebeº 1948. Nod important de cale fe-ratã. Ceferiºtii jucaserã un rol important în istoriaRomâniei. Se pregãtea Unificarea P.C.R. cu P.S.D.Lughin Sandru, bãºtinaº din Globu-Craiova, eraliderul sindicatelor din Caransebeº, apoi cooptatîntr-o funcþie importantã în Sindicatele C.F.R. peRomânia. El, Lughin Sandru, nu era de acord cuUnificaea celor douã partide politice muncitoreºti.Nu au fost de acord nici Eftimie Gherman (PSD)din Sindicatele minere Anina ºi nici Traian Cer-cega, din sindicatele metalurgice (Reºiþa). Câteºitrei bãnãþeni, bãnãþeni cãrãºeni.

În vremea aceea, puterea sindicatelor era maimare ºi mai mult luatã în seamã decât putereapartidelor politice. Au fost situaþii (hilare) cândsindicatele au acþionat în justiþie partidele politice.

Lughin ªandru, Eftimie Gherman ºi TraianCercega au sabotat pe toate cãile înfãptuirea Uni-rii. În prezenþa trupelor sovietice de ocupaþie, Uni-ficarea a avut loc. Cei trei lideri sindicali trebuiauarestaþi ºi aruncaþi în temniþã. Eftimie Gherman,prin relaþiile sale, a aflat primul ºi a dispãrut înstrãinãtate. Ceilalþi doi au fost arestaþi. Lughinªandru, ca lider al conspiraþiei, a fost arestat ºicondamnat la ani grei de temniþã. Arestat fusese ºiTraian Cercega, dar acesta avusese niºte relaþii înrândul congresmenilor americani ºi prin interme-

diul „Europei Libere”, va fi pus, ceva mai târziu, înlibertate. În puºcãrie zãcuse ªandru Lughin pânãîn 1964, când Dej i-a pus, înaintea morþii sale, ºtiacã are cancer, în libertate. Lughin fusese pus înlibertate printre ultimii deþinuþi.

*

Era bolnav. Anii grei de temniþã i-au distrustinereþea ºi viaþa. Medicamente nu se gãseau. Se

aflau doar în strãinãtate, pentru boala sa. Eramcãpitan la graniþa româno-iugoslavã ºi eram înrelaþii amicale cu familia Þolea din Petnic, PãtruþÞolea (legionar) îmi era al doilea tatã. Crescusemcu copiii sãi: Ion ºi Mitru, nu ºi cu învãþãtorulGheorghe Giurginca, care era mult mai mare.

Învãþãtorul Gheorghe Giurginca din Petnic(informator al Securitãþii, ºtiam acest lucru de laofiþerul de legãturã, Ivan Valeriu, de la Bucureºti –Chiajna) îmi ceruse sã-i procur medicamente pen-tru Lughin ªandru. ªtiam cã foºtii deþinuþi politici

erau supravegheaþi informativ de Securitate, in-clusiv de dascãlul Giurginca, un informator zelos,loial ºi voluntar. κi va turna la Securitate pânã ºipe fratele sãu ºi cumnata sa Dumitru Giurginca,respectiv Giurginca Mariana.

ªi eu eram un tip voluntar, unul cãruia i-auplãcut riscurile meseriei. Am procurat medica-mentele necesare prin profesorii ºi scriitorii de la„Libertatea” din Panciova ºi la prima turã liberã m-am deplasat cu ele la familia informatorului Giur-ginca. Eu nu-l ºtiam pe ªandru Lughin cum aratã.

Cu o maºinã de ocazie, ne-am deplasat la Glo-bu-Craiova, doi kilometri de Petnic. L-am cu-noscut. ªandru Lughin era un tip inteligent, ma-nierat, pãrea figura unui dascãl de þarã, îmbrãcatca la oraº. Nu avusese teamã de mine. Nici eu deel. Ceva comun ne lega sufletele: omenia ºi do-rinþa de-a face bine omului anonim! Lughin pentrubine fãcuse 16 ani de puºcãrie. Nu vorbisem decâtde sãnãtate, despre medicamente ºi despre mere.Era vremea culesului poemelor. Am refuzat banipentru medicamente. M-am mulþumit, la in-sistenþele sale, cu o plasã de mere, marºanche,camera era plinã cu mere pe podea.

Dupã câteva zile, organele de contrainformaþiimilitare din frontiera româno-iugoslavã mãcontactaserã ºi mã chestionaserã. Fusesem lãsatîn pace. Ofiþerul de contrainformaþii, un anumeMiticã Drpghici îºi dãdea în particular clasa a nouade liceu ºi avea nevoie de un profesor de românã,unul care sã-i vorbeascã despre „Eminescu – poetromantic”. Plãtisem ºi eu cu ce putusem ºi nu mi-a pãrut rãu...

NICOLAE DANCIU PETNICEANU.

Mehadia, august 2009

Zi ºi noapte stau cu urechea pe acest postpentru Adina Niþã, pentru cã este singurulpost (prieten) care mã þine la „curent” cu totce se petrece în þarã, inclusiv cu evenimentelede interes cultural.

Aºa am aflat o ºtire despre MarietaSadova, ºtire care m-a determinat sã trec lavechea mea prietenã – „maºina de scris”.

Marieta Sadova reprezintã un nume derezonanþã în teatrul european, apoi doamnaMarieta aduse servicii teatrului din metropolaBanatului. Mã simt obligat sã rememorez câteceva despre acest important personaj...

(...) nãscutã Bârsan, în Sibiu, ºi-a luatpseudonimul de „Sadova” dupã numelemãnãstirii din Dolj, ziditã de Matei Basarab(1633). A urmat ºcoala de cãlugãriþefranciscane, apoi a urmat studii de teatru laParis. A jucat, începând din 1924, teatru pescenele din Paris, a jucat: Peer Gynt, B.S.

Schaw, Ibsen etc.A revenit în þarã, a fost profesoarã la

ªcoala de Artã Dramaticã din Bucureºti, apoiprofesoarã la Institutul de Teatru„I.L.Caragiale”, l-a avut student, între alþii, peGeorge Lungoci, membru marcant înSocietatea literar-artisticã „Sorin Titel” dinBanat.

MMaarriieettaa SSaaddoovvaa aa ffoosstt lleeggiioonnaarrãã. A fostsoþia romancierului Ion Marin Sadovan.

În obsedantul Deceniu, fusese la Paris, înce scop, nu ºtiu, ºtiu cã aa iinnttrroodduuss îînn þþaarrããlliitteerraattuurrãã lleeggiioonnaarrãã,, ddee llaa ffiilloozzooffuull lleeggiioonnaarrEEmmiill CCiioorraann, cu care se cunoºtea din tinereþe,Cioran era bãºtinaº din Rãºinari, localitate dinumbra Sibiului.

A fost condamnatã politic pentru activitatelegionarã.

O admir pentru curajul ei românesc. Fie-iþãrâna uºoarã. (NDP)

Lughin ªandru, în balonsaid ºi cu pãlãrieFoto: Ion Giurginca

Sfântu Gheoghe ºi HidraPrima picturã pe sticlã pe care am vãzut-o,

încã de copil, a fost un Sfântul Gheorghe cãlarepe un cal alb, împãrãtesc, un Sfânt care, culancea în mânã ucidea balaurul. Asemeneaimagine mai vãzusem, ceva mai târziu, ºi în altecase din Banat ºi din Ardeal. Aceste picturiaveau ceva comun: hidra – balaurul – avea pecap o coroanã împãrãteascã – simbolul Impe-riului Austro-Ungar.

Comentariile nu-ºi au loc pentru bãnãþeni ºiardeleni, care au cunoscut asuprirea venitã de laBudapesta ºi de la Viena.

Era o vreme când românii nu aveau voie sãse declare români; ei erau în actele oficialenumiþi „illiri”. N.D.P.

MMAARRIIEETTAA SSAADDOOVVAA ªªII RRAADDIIOO RREEªªIIÞÞAA!!

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

Recent, l-am ascultat pe domnulgeneral Ion Talpeº într-un dialog pemicul ecran cu domnul Cristoi, cuprilejul editãrii ºi lansãrii (volumulI) a unei cãrþi scrisã de fostul direc-tor al Direcþiei de informaþii externe.

Lumea, prostimea, se întreabãcum a ajuns domnul Ion Talpeº, is-toric, redactor-ºef al Editurii Milita-re (pânã în decembrie 1989) într-orelaþie apropiatã cu politrucul IonIliescu încât acesta din urmã sã-lpromoveze pe dl. Talpeº într-ofuncþie de mare rãspundere dupãDecembrie 1989?!?!

Manifestele împrãºtiate prinBucureºti cu prilejul Congresului alXIV-lea al PCR ºi dupã acest con-gres? Este un adevãr spus pe jumãtate de dom-nul Talpeº. Marele adevãr este altul ºi cititoriidin þarã ºi cei din strãinãtate ai gazetei “Vestea”trebuie sã-l cunoascã sutã la sutã ºi sã tragãconcluziile proprii.

A existat pânã în Decembrie 1989 o tripletãconspirativã anticeauºistã, formatã, între alþii,din trei editori: Ion Iliescu, director la EdituraTehnicã, Vãcaru, director la Editura Pedagogicãºi Ion Talpeº, redactor-ºef la Editura Militarã, înfinal promovat director al Editurii Militare înlocul colonelului Rãdulescu, cãsãtorit cu onegresã, o femeie minunatã. Aceºtia ºi alþii, pecare nu am de unde sã-i ºtiu, au pregãtit ºiînfãptuit lovitura de stat din România. Creierul afost Ion Iliescu, care s-a bucurat de sprijinul

emisarilor sovietici. Ion Iliescu a dispus, dlTalpeº a scris manifestele, iar Vãcaru le-a tipãritºi rãspândit (prin oamenii sãi) în unele cartiere(de regulã cu militari) din Bucureºti (DrumulTaberei, Militari etc.).

MMaaii ttâârrzziiuu,, vvooii aaffllaa ccãã ddiinn ccoommpplloott aa ffããccuuttppaarrttee ººii PPeettrree RRoommaann,, ccaarree ssee aaffllaa îînn rreellaaþþiiii ccuueemmiissaarriiii ffrraanncceezzii,, uunnddee eell ffããccuussee ssttuuddiiii.. AAººaa sseeeexxpplliiccãã,, IIlliieessccuu pprreeººeeddiinnttee ººii PPeettrree RRoommaann ––pprriimm-mmiinniissttrruu,, dduuppãã ddeecceemmbbrriiee 11998899..

În perioada cât Iliescu fusese secretar II laTimiºoara fusese urmãrit de Securitate pentruactivitatea pro-sovieticã, cum la Bucureºti a fosturmãrit Petre Roman pentru activitate pro-francezã.

În plus despre Iliescu ºi Roman: ambii au

taþii evrei; mama lui Iliescu eraþigancã de la Galbenuºa (Oltenia),iar mama lui Petre Roman eraspaniolã.

Un alt adevãr ocolit de domnulgeneral Talpeº este cel cu privire lapreºedintele Bãsescu. Acesta dinurmã a fost ºeful agenþiei maritime(comerciale) de la Anvers (Belgia).Un lucru de precizat: orice ºef de a-genþie românã din strãinãtate a fostofiþer de securitate sau de contrain-formaþii militare care e tot un drac!Aºa cã, domnule general, de ceþineþi morþiº sã-i pãcãliþi pe tele-spectatorii români?! Aveþi vreun in-teres special? Vã asigur cã Bãsescunu va mai ajunge la un nou mandat

de preºedinte! Proºtii s-au trezit la realitate.Bãsescu nu este decât un nenorocit de infractor,unul care a vândut flota românã ºi care acolaborat cu Securitatea.

Domnule general Talpeº! Înainte de-a fi ge-neral, sunteþi istoric, ºi încã unul de talie inter-naþionalã, o spune cartea dvs. „Diplomaþia...”editatã cu mult înainte de decembrie 1989. Vãrog respectaþi lumina adevãrului, vã obligãformaþia dvs. de cercetãtor istoric.

TOMA OSTRIªP.S. Generalul-spion Pacepa este un evreu

ceh, un trãdãtor care meritã un glonþ. Îlaºteptãm sã vinã în þarã. Va pãþi ceea ce a pãþitGorbaciov (agent al spionajului anglo-american) la Omsk, în Siberia.

DE CE OCOLIÞI ADEVÃRUL, DOMNULE GENERAL?!

1 - Ion Iliescu - politician la PCR Timiº. În faþa sa, poetul Damian Ureche (2), Ion Arieºeanu (3), Ion Velican (4)

(condamnat în America pentru spionaj) ºi Aurel Cosma-junior (5), secretarul lui Titulescu

1

2

34

5

SIMPOZIONUL PRESEI MONTANE, LA MEHADIA!La iniþiativa Societãþii literar-artistice „Sorin Titel” din Banat ºi a gazetei „Vestea”,

primãria Mehadia ºi onor Consiliul Local au aprobat fondurile necesare pentru realizareaSimpozionului Presei Montane, pentru data de sâmbãtã, 19 septembrie 2009, ora zece,la Liceul „Nicolae Stoica de Haþeg”, din localitate.

Simpozionul va fi prefaþat cu dezvelirea ºi sfinþirea plãcii comemorative „Grãnicerul”pe casa proprietarului ºi redactorului Ioan Marghetich, casa în care s-a nãscut ºi a trãitcunoscutul scriitor Nicolae Mãrgeanu.

Cei interesaþi de participare sunt rugaþi sã confirme prezenþa lor ºi titul comunicãrii înplenul simpozionului. Se va edita o carte cu aceste comunicãri. (REDACÞIA)

Record de sinucideriîn armata americanãRata sinuciderilor în cadrul forþelor terestre

americane va depãºi în 2008 nivelul-recordstabilit anul trecut, apropiindu-se de cea dinrândul populaþiei civile, pentru prima datãdupã rãzboiul din Vietnam, potrivit unoroficiali americani. Conform sursei, 93 demilitari s-au sinucis în 2008, în timp cerecordul absolut stabilit în 2007 a fost de 115morþi. “În urmãtoarele patru luni rãmase (pânãla sfârºitul anului) vom depãºi probabil 115”morþi, a declarat colonelul Eddie Stephens,responsabil din cadrul departamentului deresurse umane. În ritmul actual, ratasinuciderilor în cadrul forþelor terestre o vadepãºi pe cea din rândul populaþiei civile, carea fost stabilitã la 19,5 la o sutã de mii, înfuncþie de vârstã ºi sex, potrivit ultimelorinformaþii disponibile. O asemenea situaþie nus-a mai înregistrat de Ia sfârºitul anilor ’60 ºiînceputul anilor ’70, în timpul rãzboiului dinVietnam, au precizat oficialii militari. “Forþeleterestre (americane) fiind principala forþã înrãzboiul mondial împotriva terorismului, a fostdesigur supusã unui mare stres”, a explicatgeneralul Rhonda Cornum, medic al armatei.Creºterea numãrului de sinucideri din 2003,când rata sinuciderilor se stabilise la 12,4 la osutã de mii de locuitori, continuã, în pofidaeforturilor constante ale armatei de a atrageatenþia asupra acestor probleme. (M.F.,06.09.2008)

MMMMiiiicccchhhhaaaaeeeellll JJJJaaaacccckkkkssssoooonnnn ºººº iiii IIIIoooonnnn IIII llll iiiieeeessssccccuuuuMichael Jackson a trecut la cele veºnice,

probabil un drogat, cum drogat fusese ºi ElvisPresley, cum drogaþi sunt o seamã de actori ºiactriþe americane, drogaþi în spiritul democraþieiamericane, n-ar mai fi...

Prea multã monedã s-a bãtut cu prilejulmorþii starului american în ale muziciidebusolate, cântãreþii ºi dansatorii par bãgaþi înprizã, zãu cã aºa... Procesele penale pentrupedofilie ale negrului american (cu piele albãprin operaþie!...) m-au îndepãrtat de a-lcunoaºte muzical... Dar pedofilia e la modã, înTimiº au fost primiþi în Uniunea Scriitorilorscribi care s-au dedat la prunci...

Dar sã revin la M. Jackson, dacã aº fiîntrebat ce aº alege între starul muzicii pop ºiIosif Ciocloda, n-aº sta pe gânduri, pe loc l-aºalege pe doinitorul din Mehadia pentru „Satule,grãdinã mândrã”, ori l-aº alege pe MitruChepeþean pentru „Gugulan cu car cu mere”,

doinã inegalabilã în melosul românesc dinBanat.

În cazul lui Jackson îmi stãruie pe retinã osingurã imagine, pe care vreau s-o ºterg ºi nupot! Imaginea dateazã din 1992 sau din 1996, înorice caz din vremea tovarãºului preºedinte IonIlici Iliescu. Venise la Bucureºti ºi cântãreþulamerican ºi, dracul ºtie, cã eu nu ºtiu, acesta înfruntea unei mulþimi, cu tineri, bãtrâni ºiarmatã, alerga ca un zãpãcit pe un câmp, afarãdin Bucureºti, ºi pe lângã el alerga ca scos dinminþi ºi preºedintele de atunci al României.Alerga, nenorocitul de Iliescu, cu limba scoasãde un cot! Gâfâia ºi alerga! Credeam cã aleargãspre balamuc! Imagine caraghioasã pentru unom de rând darmite pentru un ºef de stat!!!

O umilã ºi nevinovatã întrebare: pe cândsfârºitul lui Iliescu, precum sfârºitul lui MiºiJackson?! Providenþa are cuvântul...

LAE CARABINÃ

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

NNaaddiiaa CCoommããnneeccii ºº ii pprr iinnþþuull NNiiccuuººoorrPe data de 11 iulie 2009, ora 18.30,

postul de televiziune Antena 2, cu invitaþii sãidezbãtea o problemã de amor: dacãNadia întreþinea în acelaºi timp relaþiicu Nicuºor ºi cu Bãnicã-junior?!

Sunt bãtrân ºi ºtiu multe, am fosto persoanã publicã ºi am venit încontact, în diverse situaþii, cu foartemultã lume.

Sunt obligat sã-mi informezcititorii cu adevãruri, chiar dacã suntsupãrãtoare pentru unii cetãþeni.Adevãrul fãrã perdea trebuie sãlocuiascã într-o casã de sticlã, ca sã-l parafrazez pe învãþãtorul DimitrieCantemir, 1980, luna august, pe cândse coc strugurii. Nadia împlinise 18ani, era un nume cunoscut ºi preþuitdupã olimpiada unde fusese cotatãcu nota zece! Apoi, în þarã, premii,medalii, diplome, apartamente ºi alteavantaje din partea lui Ceauºescu.

Invitat de Maria Tudor, diademacântecului moþesc, ºi de soþul ei, vrãjitorultaragotist Luca Novac, am ajuns, cu doamnamea, oaspeþi la Brad, pe strada Morii 14,unde fusesem gostiþi minunat.

Seara, cu masa sub umbrarul viei, am luatcina, fusese invitat Dumitru, solist de muzicã

uºoarã, care susþinuse un spectacol la Brad,???????, vecini ºi prieteni ai gazdei.

Pe la miezul nopþii, sosise ºi Pera Bulz,renumit taragotist în Munþii Apuseni. S-a

scuzat cã a întârziat. Dãduse un spectacol înMunþii Þebei, la vila Comitetului Central,

unde Nicuºor Ceauºescu petrecusecu Nadia ºi n-a plecat pânã cei doi s-au retras la culcare ºi au stins lumina.

Probabil fusese prima ºi ultimanoapte de dragoste între Nicu Ceau-ºescu ºi Nadia Comãneci. Nadia n-aajuns mireasã ºi norã în Casa Ceau-ºescu, cum visase, iar Prinþul Nicu îºicãutase altã mireasã. Nadia ceruse ovizã turisticã în Vest. Ea, ca de altfeltoate vârfurile sportive din România,fãcea parte din nomenclatorul PCR,care se dãdea în baza avizului acordatde ofiþerul de securitate care deserveainformativ obiectivul.

Nadia fusese avizatã negativ.

Atunci a hotãrât sã pãrãseascã þara înmod fraudulos cu concursul unorunguri din România ºi din Ungaria areuºit sã se alãture unui cioban, cu oturmã de oi, cu care a trecut din Ro-

mânia în Ungaria ºi de aici calea spre Vest.Ce a plãtit la cioban?! Nu ºtiu! Ce poate plãtio femeie dornicã sã cunoascã mãrimea cân-tarului oricãrui cioban. L. CARABINÃ

Scrisoare din America

Am vãzut în „Vestea” articolul legatde Corneliu Baba

Ancestorul meu – prof. TraianLalescu – l-a cunoscut în Bucureºti pecând era un foarte sãrac student laBelle Arte ºi cum Traian Lalescu eraaºa de legat de bãnãþeni ºi Banat, l-aluat pe gratis sã locuiascã în marea luicasa din Bucureºti. Întâmplarea esterelatatã de fiul matematicianului (totTraian Lalescu) în cartea de familie„Mã gândesc la tata”, apãrutã laînceputul anilor ’70.

Unchiul Traian povesteºte în cartecum profesorul i-a pus la dispoziþie ºispaþiu pentru atelier ºi cã tablouri alesale au fost distruse când casa a fostlovitã de bombardierele Americane în 4aprilie 1944 (în ziua de Paºte – n.r.).

Era bine dacã vã trimiteam aceastãnotã înainte de apariþia acestuinumãr.

Cu prietenie româneascã,Traian Lalescu, Pittsburg, California

(Scrisoarea prezintã interes pentrupictorul-poet Ignea Loga, din Timiºoara)

„Alteþa sa, profesorulde limba ºi literatura

românã”

Renumita profesoarã de românã,doamna Dorina Mãrgineanþu, dinTimiºoara, str. Spartacus 8 (telefon0256 202628), ºi-a propus sã editezeo carte, sub genericul menþionat maisus.

În consecinþã, roagã profesorii ºiprofesoarele de românã de-a trimitepe adresa sa materiale care sãexprime:

- rolul profesorului de românã;- aspecte din activitatea didacticã;- aspecte din activitatea ºcolarã ºi

extraºcolarã;- greutãþi întâmpinate în activitate;- propuneri în referire la manualele

ºcolare, metodica predãrii ºi metodicafixãrii cunoºtinþelor;

- metode privind stimularea citituluiîn concurenþã cu internetul.

(REDACÞIA)

ANUNÞ PENTRU POEÞI!Cunoscutul poet timiºorean

Petru Dinu Marcel ºi-a propussã editeze o antologie (bi-lingvã, româno-italianã) a poe-ziei române contemporane.

Poeþii interesaþi de aceastãantologie sunt rugaþi sã trimitãla adresa de mai jos patrupoezii, o fotografie ºi un c.v. –scurtã prezentare a autorului ºia cãrþilor editate, dacã le are.Antologia intereseazã ºi pedebutanþi.

Adresa: Petru Dinu Marcel,Timiºoara, cãsuþa poºtalã nr.575, Oficiul I. Relaþii supli-mentare la telefon 0722775142.

(REDACÞIA)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

ªerban Foarþã, unicul bãnãþean(oltean), denigratorul lui Eminescu!!!Deºi plecat din Timiºoara de vreo ºapte

ani, am pãstrat abonamentul la „Renaºtereabãnãþeanã”, cotidianul din metropolaBanatului fiind ombilicul spiritual care mãþine la „curent” cu tot ce este viu ºi mort înOraºul Florilor (de odinioarã). Am trãit peste

patru decenii în cartierele Fabric, Cetate,Elisabeta ºi mai pe urmã în Calea ªagului,acolo unde au trãit ºi regretaþii scriitori I.D.Teodorescu ºi Damian Ureche, ºi urmelepaºilor nu pot fi ºterse...

În ultima vreme Lãcrãmioara Ursu, ziaristacu sorgintea în Apuseni, face niºte frumoaseºi interesante anchete (investigaþii) socio-culturale de bun-ggust, instructiv-eeducative.

Aºa am citit „rapoartele” despre cãrturarii:Medinski (pictor), Ion Jurca Rovia (romancierºi dramaturg), Aanavi Adam (poet, dramaturgºi traducãtor) ºi, recent, un eseu despreªerban Foarþã (are o singurã scãpare: NichitaStãnescu a exclamat: „Oul ºi sfera” nu „omulºi sfera”).

Era bine dacã menþiona (obiectiv) ºi faptulcã dl. ªerban Foarþã l-a denigrat pe Eminescuîn „Dilema” de la Bucureºti (dir. AndreiPleºu), din februarie-martie 1998. Probabilcã în acea vreme nu era ziaristã ºi nu citise„Dilema” E scuzatã. Nu ºi iertatã...

Pe ªerban Foarþã l-am cunoscut la„Cenaclul de marþi” al Filialei UniuniiScriitorilor din Timiºoara, pe când erastudent ºi când lua cuvântul la dezbaterile

literare, avea un debit verbal nemaipomenit,frumos, curgãtor ºi cu încãrcãturã artisticã.

Îl admiram, cum îl admiram pe amiculsãu, scriitorul Sorin Titel. Vedeam în Foarþãpe viitorul mare cãrturar ºi mare patriotromân, ºtiindu-l de la Severin, eu care

trãisem în tinereþe la Orºova ºi avusesemmulte iubiri ºi multe prietenii între Orºova ºiSeverin. Oltenii erau fraþii noºtri, fãrã olteniiorºovenii mureau de foame. Piaþa de laOrºova era întreþinutã de olteni.

Lãcrimioara Ursa zice cã Foarþã nu-imuncit. Nu avea nevoie sã munceascã,moºtenise avere ºi bãnet de la scorul sãu –doctorul ginecolog Galetariu, cu clinicã înre„Viile Fabrigului” ºi cu „Spitalul de oase”vizavi de „Mecanicã”.

Dupã Decembrie 1989 ajunsese directorulTeatrului Naþional din Timiºoara. Pentruprima datã îl contactasem sã sprijinefinanciar o efigie pentru amicul sãu SorinTitel. M-a dat pe scãri afarã auzind cã e vorbade bani! Am fãcut-o pe banii mei ºi cuajutorul inginerului Iliescu, orºovean, fostulmeu elev de liceu, din vremea când fãcusempracticã pedagogicã la Liceul „ªtefan Plovãþ”.Ing. Iliescu ºi prof. Mariana Strungã(Vlãduceanu) au fost elevii mei...)

Citindu-i numele lui ªerban Foarþã în„Dilema”, denigrare orchestratã de criticulZigu Ornea (evreu), am rãmas dezamãgit ºisurprins cã un oltean sã se dedea la

asemenea acte contra Eminescului?! El,Foarþã, care cu ani în urmã fãcea paraleleîntre Eminescu ºi poezia francezã?! Nupricepeam aceastã schimbare de opinie!!! N-am priceput pânã mi-a cãzut în mânãDicþionarul General al Scriitorilor unde scria:mama lui Foarþã fusese o Bürger. Adicã oevreicã!

Români! Vedeþi cum îºi dau mâna alogeniidin România, Zigu Ornea cu ªerban Foarþã –Bürger?

De ce nu ne-aam da ºi noi mâna ºi sufletulîn unitate?

Încercaþi! Va fi mai bine pentru noi ºipentru urmaºi. Se aude, domnule VasileIoniþã?

N.D.P.

Umbra lui EminescuLa tei

Închinaþi-vã la dânsulªi ca frunzele de tei,Închinaþi-vã la dânsulCã în el sunt ochii mei.

ªi priviþi cu toþi înaltulLa puzderia de steleªi mã veþi vedea acoloEu Luceafãr þãrii mele.

Închinaþi-vã la floareaCare creºte din pãmântFiindcã în petale poartãOchii care nu mai sunt.

Nu îngenuncheaþi la umbreCare trec ca frunza-n vânt.Ochii lor nu ºtiu ce-i rouaCare-adapã un cuvânt…

Nu vã mai clãdiþi casteleSculptând marmora din vise,Fiindcã valuri de uitareSe vor face mãri întinse...

Þãrm ºi val ºi val ºi þãrmToate-s de adânc legateE un secol de când dormªi de-o noapte mã desparte.

PETRE DINU MARCEL

ªERBAN FOARÞÃ

Zaharia Pereº – consiliermitropolitan – iubitor ºisprijinitor al „Vestea”

Pe tema Eminescu ºi Maramureºul s-arputea scrie un volum. Ne oprim aici în câtevacuvinte numai asupra unui erou din Mara-mureº, pe care l-a evocat Eminescu ºi anumeasupra lui Dragoº Vodã Descãlecãtorul.

Mihai Eminescu l-a avut în atenþie peîntemeietorul domniilor moldoveneîn câteva scrieri. I-a consacrat poe-mul Dragoº Vodã cel bãtrân ºi DramaBogdan-Dragoº. In scrierea O ces-tiune mai mult caracteristicã, poetulprezintã situaþia dificilã în care se aflaDragoº Vodã în Maramureº din cauzapersecuþiilor strãine, îl aminteºte într-o variantã a poemului Scrisoarea IIIºi în alte scrieri, iar în poemul Mii destele... Dulce sarã... personajul prin-cipal este fata lui Dragoº Vodã, o„dulce zânã din poveºti” (1). Mai a-mintim articolul înfiinþarea unei mi-tropolii.

Ca ºi Vasile Alecsandri, Eminescus-a inspirat pentru poemul Dragoº Vodã celBãtrân dintr-o baladã popularã. în acestpoem, Eminescu îl prezintã pe erou în toatãmãreþia lui de domnitor, într-un sfat al þãrii,înconjurat de marii sfetnici ºi, printr-o licenþãpoeticã îl aºeazã în cetatea Sucevei: „DragoºVodã cel Bãtrân / Pe Moldova e stãpân / ªidomnind cu toatã slava / ªade-n scaun laSuceava” (2).

Drama Bogdan-Dragoº are ca personajemai mulþi membri ai dinastiei Drãgoºeºtilor:Dragul (Dragoº), voievod de þarã din Mara-mureº, apoi Sas, Balcu, Drag, Dragomir,ªtefan ºi alþii. Din aceastã dramã reproducemaici un fragment semnificativ privitor lavoievodul Dragoº ºi la trecerea lui, cu mul-þime de maramureºeni, în Moldova: „Din

lungi cãrãri de codri, din munþi cu vârfu-nnouri / Ieºit-au Dragoº Vodã îmblânzitori debouri; / Mulþime curgãtoare s-a fost întins pevale / ªi buciumele sunã ºi oile-s pe cale, /Nainte merg moºnegii cu pletele bogate /Þinând toiage albe în mâinile uscate / Astfel

ieºeau tot rânduri venind din verzii ramuri /Copii-ciobani de turme, moºnegi-pãstori deneamuri / ªi au întins moºia spre rãsãrit ºi-amiazã / Prin unde marea sfarmã de þãrm a eitalazã; Au cucerit cu plugul, cu vârful dragiisãbii; / Pân la Cetatea Albã limanul de corã-bii; / Sute de ani stãtut-au stãpâni pânã laNistru/ Luptând cu rãsãritul, cu cuibul cel si-nistru/ Pe unde vin în roiuri în veci renãscã-toare / Limbi spurcate ºi rele, barbarele po-poare, / Sfãrmându-se la graniþi de ziduri decetate / Stã neclintit Moldova þesând la pânzavremii, / Viteji îi erau fiii ºi purtãtorii stemii, /Cei dãtãtori de lege º-aºezãtori de datini, /Lumine din lumine, Muºatini din Muºatini /Sunt vulturi ei din vulturi” (3).

Sub numele literar, Bogdan-Dragoº, dat

de Eminescu, poetul îl aminteºte pe DragoºVodã în mai multe scrieri, printre care ºi într-o variantã a poemului Scrisoarea III. AiciDragoº Vodã, Basarabii ºi Muºatinii suntevocaþi drept întemeietori ai Þãrilor Române:„Rãmâne-n noapte sfântã în umbrã Basarabii/

Din dulce neclintire, panã, sã nu-idatini/ începãtori de vremuri,purtând viteze sãbii / ªi tu Bogdane-Dragoº ºi voi marilor Muºatini” (4).

În scrierea intitulatã O cestiunemai mult caracteristicã, Eminescu,ca ºi alþi literaþi ºi istorici, aratã cã„papii Onorie, Grogorie IX, InocenþiuVI, Bonifaciu VIII, Benedict al XII-leatrimiteau scrisori peste scrisori regi-lor ungureºti ca sã converteascã cusila pe români la legea catolicã ºiregii îºi dãdeau în direcþia aceastasilinþe demne de o cauzã mai bunã,toate acestea fãrã nici un folos.

Lucrul ajunsese atât de departeîncât sub Ludovic cel Mare o parte aromânilor din Maramureº se lehamitiserã cutotul de vexaþiunile continue ºi, conduºi deDragoº Vodã ieºirã din þarã ºi fondarãprincipatul Moldovei” (5).

Prin articolul înfiinþarea unei mitropolii,Eminescu spune cã „o mare parte din româniidin munþii despre nord au pãrãsit, subDragoº Vodã patria lor, a Maramureºului,pentru cã un rege catolic voia sã le impunãconfesiunea catolicã” (6).

ªi din aceste puþine rânduri rezultã cât deprofund a înþeles poetul Mihai Eminescuspecificul Maramureºului.

Prof. Dr. NUÞU ROªCA

NOTE1. Mihai Eminescu, Opere, voi. VI, Literatura

popularã, Ediþie criticã de Perpessicius, EdituraAcademiei Republicii Populare Române,Bucureºti, 1963, p. 128.

2. Ibidem,p. 107-109.3. Idem, vol. VIII, p. 120.4. Ibidem, vol. II, p. 287.5. Idem, vol. X, 196.6. Idem vol. XIII, p. 299.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

EMINESCU ªI MARAMUREªULEMINESCU ªI MARAMUREªUL

La 18 iulie 1868 (stil vechi) a avut loc înBiserica Ortodoxã Româno-sârbã „Sfântul Gheorghe” dinTimiºoara (Piaþa Traian) bote-zul noului-nãscut Andrei-Claudiu Pascaly, fiul actoruluiMihail Pascaly ºi a actriþei Ma-tilda Pascaly, nãscutã Maior.Naºul a fost baron Andrei Mo-cioni, iar preot a fost MeletieDreghiciu.

Junele Mihai Eminescu,sufleor II ºi secretar privat, s-a ocupat de or-ganizarea botezului la care a luat parte.

Pentru 15 ianuarie 2010 – 160 de ani dela naºterea Poetului Naþional, Societatea

„Sorin Titel” ºi-a propus montarea, dezve-lirea ºi sfinþirea plãcii aniver-sare pe un pilon exterior, dinfaþa bisericii, de acum doarsârbe.

Am solicitat avizul pãrinteluiprofesor Branislav Stancovici,cu doi ani în urmã, dar pânã înprezent nici un rãspuns, chiarnegativ. Ce-i de fãcut?! Sperãmca Dumnezeu sã iluminezepaºii pãrintelui protopop Bra-

nislav Stancovici. Sã nu uite cã Eminescu afost ortodox ca ºi dramaturgul Nusici, oripoetul Vasco Popa.

(N.D.P.)

Mihai Eminescu ºi pãrinteleprotopop Banislav Stancovici

Biserici din Maramureº

S-a montat, dezvelit ºi sfinþit un monument

Eminescu – Biblia Neamului Românesc de

pretutindeni. Sculptor: Luigi Varga. Acþiune

iniþiatã de Societatea literar-artisticã „Sorin Titel”

din Banat (preºedinte NDP), propunere acceptatã

de primarul Geza Szilagy ºi Consiliul Local

Dumbrãviþa (Timiº).

În cele ce urmeazã vom publica unele infor-

maþii, ce nu au nimic comun cu spiritul european,

spirit cultivat cu aplomb de primarul comunei, dar

sfidat de unii dintre consãtenii sãi, începând cu

preotul catolic din localitate ºi enoriaºii sãi.

Voci anonime (maghiare): Ce cautã Emines-

cu la Dumbrãviþa?! Petöfi Sandor a fost pe aici, a

mãrºãluit prin mlaºtinile de la 1848 – 1849. Emi-

nescu nu a fost deloc!

Rãspunsul meu dat unor voci anonime: Emi-

nescu e necesar la Dumbrãviþa (Timiº) cum a fost

necesar ºi la Sânnicolaul Mare (Timiº), la 11

octombrie 1925, dupã Unirea cea Mare. Motivaþie

în plus: vedeþi discursul lui Octavian Goga:

„…o graniþã se apãrã cu un regiment de ostaºi,

dar ºi cu statuia unui poet legat de inimile tuturor”.

Comuna Dumbrãviþa e dominatã de elementuletnic maghiar, chit cã ne aflãm pe pãmântulromânesc, din vremuri imemoriale.

În ton cu spiritul naþional-ºovinist existent în

aceastã localitate informãm cititorii români din

þarã ºi din strãinãtate despre „strâmbele”

practicate de ºovinistul sculptor Luigi Varga:

- au fost condamnate cu aceastã ocazie un

numãr determinat de medalii jubiliare: Eminescu

ºi alãturi Petöfi. S-au alocat sume fabuloase.

Varga l-a pus deasupra pe Petöfi ºi sub el pe

Eminescu, ca ºi cum ar fi la Budapesta… Paradox

motivat: aspectul a fost sesizat de primarulungur Geza S. Mulþumim domnule primar, aþi

confirmat faptul cã nu aveþi prejudecãþi. Medaliile

au fost respinse ºi trimise la topit. Varga a refuzat

sã vinã la dezvelire.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

Eminescu ºi cântãreþul de muzicã folk VictorGeoroceanu

Prof. univ. dr. Ion Iliescu ºi Eminescu

Ce s-a mai întâmplat laCe s-a mai întâmplat laDumbrãviþa, în Timiº?Dumbrãviþa, în Timiº?

continuare în pag. 8

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

- ºi totuºi acest (Luigi Varga)

ºi-a fãcut damblaua: postamen-

tele pe care sunt montate cele

douã monumente sunt inegale!

Petöfi Sandor este mai sus cu

25 – 35 cm faþã de bustul lui

Eminescu!

Ce pot sã-i rãspund acestui

escroc?! Câine! Petöfi Sandor

nu a fost ungur! A fost sârb cu-

rat, s-a numit Petrovici Alexan-

dru. Aºa cã degeaba te-ai stru-

focat! (N.D.P.)

În precedentele numere ale gazetei „Vestea”anunþãm, între altele, editarea monografiei Re-viste „Eminescu” (2000 – 2008), stufoasã, im-perios necesarã în orice casã în care se cultivãun anume cult pentru Poetul Naþional.

Precizam cã nu primim ajutor de la Guvern.Cei interesaþi sã achiziþioneze aceastã carte(facem apel la cei care au publicat materiale înrevistã, în perioada citatã mai sus) sã trimitã peadresa redacþiei – gazeta „Vestea” – suma deo sutã lei. Pe lângã carte vor mai primi gratuit:un calendar, o carte poºtalã, cu fotografia ºiversurile poetului Eminescu, precum ºi revista„Eminescu”, numãr festiv, omagial.

În vederea redactãrii revistei „Eminescu”,numãr omagial, autorii sunt rugaþi sã trimitãmateriale, la modul urgent, dactilografiate învederea publicãrii. Aºteptãm asemenea

materiale pânã la 15 august 2009.

Publicãm lista cu cei care au trimis baniipe adresa redacþiei pentru obþinerea mono-grafiei revistei „Eminescu”:

1. General Ion Stoian2. Prof. Iosif Bãcilã3. Prof. Rodica Pop4. Prof. Iulian Negrilã5. Ica Voºtinaru, vãduvã6. Ing. George Lisandru7. Prof. Simion Dãnilã8. Prof. Doina Vlãduceanu9. Tiberiu Popovici – Bocºa

10. Ion Stoica – vameº11. Prof. C. Ticuþu Giurginca12. Prof. Mioara Ionescu13. Prof. Victor Macarie14. Prof. Artemiza Damian

15. Preot dr. Theodor Damian16. Gheorghe Ciutac-Colilia17. Prof. Pavel Panduru18. Ing. Nic. Iosub – Botoºani19. Petricã Birãu - pictorMenþionãm: unele persoane au comandat

2 ºi 3 exemplare. Le mulþumim.Precizãm: Manuscrisul cules a fost predat

la 15 iulie 2009 la Tipografia Gordian din Ti-miºoara, s-au comandat (deocamdatã) 200(douã sute) exemplare. Avem promisiuneaunui amic (portar milionar în valutã) de-asprijini cu o mie sau douã euro tipãrireacãrþii. În aceastã fericitã situaþie, vom edita300 (trei sute) exemplare). Vom þine la curentcititorii cu demersurile noastre. Monografiava apare sub titlul: „A sosit domnul Emi-nescu”. (N.D.P.)

Ajutor pentru jubileul Eminescu – 160 ani (1850 – 2010)Ajutor pentru jubileul Eminescu – 160 ani (1850 – 2010)

urmare din pag. 7

Steagul românesc a fost în istorie dedouã ori înãlþat pe Parlamentul de la

Budapesta NDP ºi prietenul sãu

Postamentele diferã...

Petöfi e mai înalt decât Eminescu,mulþumitã sculptorului ungur Varga.

Cum n-aþi gãsit un sculptor român?!?!Prof. C. Ticuþu Giurginca

Dumbrãviþa (Timiº), 14.06.2009. NDP ºi profesorul Ion Iliescu

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

19 Decembrie 1989

Ana – prinþesa mea, cu ochiasiatici –, mã rugase sã-i facrost de un brad –Pomul de Crãciun –mã rugase, tot aºa, ºiDoamna lui PuiuIlieºu, poetul, care sestrãduise ºi nu reu-ºise sã obþinã paºa-port ºi vizã pentruOccident, sã-ºi tra-teze, chipurile, han-dicapul locomotor.Securitatea avea in-formaþii de la unpoet – informator(verificat) – cã PetruIlieºu, alintat „Puiu”,de prieteni, voia sãajungã la postul deradio „Europa Libe-rã” pentru a demascaunele lucruri dinþarã. Chit cã m-am dus cuPuiu în audienþã la colonelulNica, unde am pledat pentrucauza sa, nu am reuºit. Puiuera urmãrit informativ deSecuritate ºi ofiþerul care-lavea în supraveghere nu voiasã-ºi punã semnãtura.

M-am dus la Pãdurea Verde,la Liceul Silvic, unde aveam orelaþie ºi m-am întors cu doibrazi în „Dacia”. M-am oprit

pe „23 August”, la blocul undestãtea Ilieºu, am sunat, a des-chis doamna Ilieºu, Puiu eraplecat la Bucureºti, i-am dat

bradul ºi i-am dat ºi un me-moriu pentru Europa Liberã,ca Puiu prin „canalul” sãu sã-lscoatã din þarã.

20 Decembrie 1989

Pe la orele 11.30 – 12.00, oripoate ceva mai târziu, mi-amdat întâlnire cu poetul Da-mian Ureche. Ne-am întâlnitla „Arta Textilã”, în staþia

autobuzului 33. Damian Ure-che avea atârnat pe umãrgeanta sport, vechea sa geantãalbastrã, roasã de vreme. Ne-

am dat jos în faþa Ca-tedralei. Lume, ti-neri cu pancarte ºimultã armatã. Pepancarte erau scrisecu vopsea, sloganu-rile: „Jos Ceauºescu”,„Jos dictatorul”,„Vrem paºapoarte”,„Vrem libertate”,„Fãrã violenþã!” ºicam atât. În faþa ci-nematografului „Ca-pitol” ne-am întâlnitcu Alãmoreanu, cares-a ataºat de noi, cutoate cã el avea bici-cletã (Alãmoreanu,tânãr de circa 25 –28 ani, de la Moºni-þa, avusese o relaþie

cu o nemþoaicã, fãcuse un co-pil ºi refuzase sã plece defi-nitiv în Germania. Azi esteportar la Spitalul O.R.L. dinTimiºoara).

Câteºitrei am luat-o pe jospe Bulevardul Victoria. Denoi s-a ataºat o femeie cu fe-tiþa ei de circa 8 – 9 ani. Co-mentam cele petrecute înzilele precedente în Timiºoa-

„Dupã douãzeci de ani”„Dupã douãzeci de ani”TTiimmiiººooaarraa –– DDeecceemmbbrr iiee 11998899

(serial)

continuare în pagina 10

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

ra. Pe sus, pe pânza ceruluipatrulau elicoptere. În faþa

„Continentalului” se adunaseun grup numeros de revolu-þionari. Am fost opriþi de sol-daþi în apropiere de intersec-þia Bulevardelor Victoriei cu23 August. În faþã se afla Con-siliul Popular Judeþean, clãdi-re vizatã de revoluþionari. În17 ºi 18 Decembrie 1989 fuse-serã sparte în douã rândurigeamurile.

Soldaþi înfulecau sandvi-ciuri. Am intrat în vorbã cu uncãprar.

- Ce gloanþe aveþi? întrebeu.

- Oarbe ºi adevãrate rãspun-de cãprarul. În contul rãspun-sului îmi cere apã.

Femeia cu fetiþa sunã la ouºã ºi vine cu o sticlã cu apã.Sticla se plimbã de la gurã lagurã de soldat. Vorbesc revol-tat:

- Copii! Am fost ºi eu mi-litar. Sã nu folosiþi gloanþelede rãzboi. Oamenii s-au revol-tat pentru cã nu au pe bune.Nu-i apã caldã, nu-i mâncare,cozi peste cozi la alimente,nu-i cãldurã. În fond ºi voisuferiþi de frig. Vã rog sã nufolosiþi cartuºele de rãzboi.Rãspuns: au miºcat a „nega-þie” din capete.

Am plecat. Alãmoreanu înale lui, femeia cu fetiþa demânã în ale ei, eu cu DamianUreche spre Lidia 2/2, sprecasa mea, cu gândul la o „ci-reaºã”. Cireºul meu fusesedarnic în acel an.

Acasã, poetul Damian Ure-che, vãzând poziþia mea tran-ºantã, în faþa soldaþilor, cãrorale cerusem sã nu tragã în revo-luþionari, a deschis geanta satip sport, zicând:

- Nicule! Ai aici o bombã!Te rog s-o pãstrezi. Mi-e teamãs-o mai port cu mine!

- Ad-o aici…NICOLAE DANCIU PETNICEANU

(continuare în numãrul viitor)

urmare din pagina 9

Victimã a evenimentelor din Decembrie1989 – ing. Virgil Nemoianu (*), nepotulpreotului Nemoianu din Petnic. Prezent:

Trãinicã Nemoianu (**), coleg de“primarã” ºi prieten cu N.D.P.

*

**

*

**

***

Alãmureanu, azi portar la unSpital din Timiºoara

În imagine: nunta unui meginþ, în Timiºoara, mireasa, mirele, socrulmare (*) (cândva miner de frunte) ºi NDP (***), prietenul lor.

Mirele – junele Imbru Fülop (**), din Mehadia, a fost în 17 Decembrie1989, ora 17 în Primãria veche din Timiºoara. El i-a înjurat pe aceia

care trãgeau cu armele în timiºoreni. Vocea lui se aude pe bandãmagneticã la „Europa Liberã”

Din arhiva NDP

Recent avusese loc în uliþalui Romicã, din Mehadia, oîntâlnire religioasã de evan-ghelizare. Romicã este prie-tenul meu, bãrbat tânãr ºiharnic, este bãrbatul Stãni-cãi, cu care are ºapte copii,unul mai mãrunþel decâtaltul, dar frumoºi ºi dedaþicu munca din fragedãpruncie.

Sub multe aspecte familialui Romicã este model deurmat în Mehadia ºi chiarmai departe.

Romicã ºi Stãnica sunt deconfesiune penticostalã. Nuau bisericã, aºa cã iarna, pevreme rea, ger, ninsoare, eiºi copiii mai mari se duc la

Peciniºca la rugãciune. ÎnMehadia sunt doar câtevafamilii de penticostali, poate

cã ºi aceasta este cauzaîntâlnirilor de evangheliza-re, care are ca scop sporireanumãrului de credincioºi.

Scopul final, dupã opinia

mea, este: credinþã ºidragoste pentru Isus Cristos– Mântuitorul. Existã un

singur Dumnezeu, existã unsingur Cristos, existã o sin-gurã Carte Sfântã – Biblia.Întâlnirile au rol de educaþiereligioasã, de combatereaRãului între oameni.

Pe 5 iulie 2009, dupã-amiazã, pe uliþa lui Romicãau fost prezenþi predicatoridin Peciniºca, Glimboca ºidin Peºtera de lângã Caran-sebeº, de unde a sosit un mi-sionar american, un învãþat,Roy, care a binecuvântat înenglezã. Lumea s-a bucuratde prezenþa artistei ValeriaColojoarã, a prof. Ana Grivei(poetã) ºi a doamnei MariaLãzãrescu din Petnic, care arecitat cu lacrimi în ochi,poezii despre Isus Hristos.La sfârºit s-au dãruit: discuri(CD), pliante ºi biblii.

(NDP)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

Prietenii mei, penticostalii Romicã (*) ºi Stãnica (**) din Mehadia

Penticostali din Uzdin (Serbia)Inaugurarea bisericii penticostale din Uzdin.

Formaþia muzicalã “Tinerii lui Isus” din Vârºeþ Foto: Costel Cocora (Fotografie comunicatã de Vasile Barbu)

OO BBAAIIEE DDEE EEVVAANNGGHHEELLIIZZAARREE

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” din BanatRedacþia gazetei „Vestea”

Data: iulie 2009

SScc rr ii ssooaarree ddee ss cchhii ssããDomnului doctor Dan Nicolae GrindeanuInspector ªcolar General al judeþului Caraº-Severin, Reºiþa

În numele Societãþii ºi al RedacþieiGazetei „Vestea” de Mehadia, primiþivã rog felicitãrile mele pentru funcþia deinspector ºef al învãþãmântului din Ca-raº. Investirea Dvs. în aceastã funcþierãspunde dictonului: „Omul potrivit lalocul potrivit.” Felicitãri ºi pentru exa-menul de doctor luat cu brio.

Dupã aceste cuvinte de bun augurizvorâte din suflet hrãnit cu hranã spiri-tualã de la Tismana, meleagurile dvs.natale, vã rog sã-mi permiteþi sã prezintpe scurt un expozeu paradox pe care l-aþi moºtenit în învãþãmântul cãrãºean:un profesor, cadru didactic de excepþie,doctor în istorie, ºi el cu examenul de

doctorat luat cu brio, trebuie ca an dean sã fie examinat (examinatorii nu audoctoratul!...) ca sã poatã funcþiona caprofesor în anul ºcolar urmãtor. Este ocrasã anomalie perpetuatã în învãþã-mântul cãrãºean.

De ce nu se scot la concurs cate-drele pentru titularizare? Ce interesecu perdea sunt cultivate?

Trãiesc sentimentul cã un oltean,care a supt lumina ºi cinstea în arealulTismanei nu va tolera asemenea acteneleale.

Este vorba de profesorul Iulian La-lescu, doctor în istorie, de la Liceul„Nicolae Stoica de Haþeg” din Mehadia.

Intervenþia mea pentru îndepãrtareaacestui meschin abuz are motivaþia: prof.dr. Iulian Lalescu este în redacþia „Ves-tei”, fãrã aportul sãu gazeta ar fi vãduvitãde partea ºtiinþificã a conceperii ei.

Vã rog dispuneþi cele cuvenite.Cu respectul cuvenit

REDACTOR ªEF N.D.PETNICEANU

Problema succesului ºi a insucce-sului ºcolar i-a preocupat pe mulþi das-cãli, pãrinþi, dar ºi pe unii elevi. Aceºtias-au întrebat „De ce acest copil nupoate sã înveþe mai bine?”, „De ce nu-i place la ºcoalã?”, „Ce trebuie sã faceu ca pãrinte sau profesor sã-l îndemnspre învãþãturã?”. Unii, însã ºi-au pusîntrebãri precum: „Ce-i determinã peunii copii sã înveþe?”, „De ce acest co-pil are succes ºcolar sau de ce are no-te bune?”, „Cum s-a produs aceastãdorinþã de a învãþa ºi de a fi un viitorom intelectual?”etc. Aceste întrebãripot continua pentru cã numãrul loreste mare. Au fost cercetãtori care audorit sã afle rãspunsul la aceste între-bãri. Multe dintre ele au fost des-coperite, unele sunt pe punctul de a sedescoperi, însã pentru toate acesteaeste nevoie de timp ºi multã muncã.

Se fac teste, se urmãreºte evoluþiacopilului, se vorbeºte cu familia (pen-tru a vedea din ce fel de familie pro-vine), se analizeazã modul de predareal cadrelor didactice (pentru a constataeventualele lipsuri), toate ajungând ladescoperirea întrebãrii „De ce uniicopii, indiferent de vârstã, au succespe plan ºcolar, iar alþii nu?”

În Dicþionarul limbii române cuvân-tului insucces i se atribuie urmãtoarelesensuri: lipsã de succes, nereuºitã,

eºec, înfrângere, cãdere, nerealizare aunei acþiuni; în timp ce succesul esteun rezultat favorabil obþinut ca urmarea depunerii unui efort fizic sau intelec-tual, pozitiv, reuºitã. Interesul pãrinþilorºi al cadrelor didactice este acela de a-l forma pe copil, de a urma o traiec-torie. Faptul cã un copil este carac-terizat ca fiind un elev slab, succesulsau insuccesul la examen influenþeazãpoziþia acestuia în familie, în grupul deprieteni, prestigiul familiei, percepþiasocialã, dar ºi calitatea educaþiei înfamilie. Este bine de ºtiut cã întreinsucces ºi succes exisã o relaþiedinamicã, dialecticã ºi complexã.

Succesul ºcolar constã în obþinereaunui randament superior în activitateainstructiv-educativã la nivelul cerinþelorprogramelor ºi ale finalitãþilor învãþã-mântului, iar insuccesul se referã la rã-mânerea în urmã la învãþãturã sau laneîndeplinirea cerinþelor obligatorii dincadrul procesului instructiv educativ,fiind efectul discrepanþei dintre exigen-þe, posibilitãþi ºi rezultate. Insuccesulse începe odatã cu rãmânerea în urmãIa învãþãturã, ceea ce poate sã decur-gã pe mai departe la abandon sau re-petenþie, fapt ce-l face pe elev sã aibãanumite trãiri cu o anumitã intensitate.

DANA OPRESCU, studentã

SUCCESUL ªI INSUCCESUL ªCOLAR

Sfânta Maria 2009!PRIMARUL IANCU PANDURUUREAZÃ: SÃNÃTATE ªIMULÞI ANI PENTRU: MARIA, MÃRIOARA, MARIANA, MÃRIUCA, MARINELA, MARIN, MARINEL ªI MARINESCU!

(REDACÞIA)

Printr-un act oficial datând 18 februarie 2009,Ministerul învãþãmântuluidin Serbia, prin semnãtura domnului ministru dr. Zarko Obradovic, a anunþat

oficial Consiliul Naþional al Românilor Timoceni (Nacionalni savet Vlaha) cusediul în oraºul Bor cã din urmãtorul an ºcolar, 2009/2010 se va putea per-mite introducerea în programul ºcolar ºi obiectul “Limba românã cuelementele culturii naþionale”.Scrisoarea Ministerului învãþãmântului dinSerbia este un rãspuns Consiliului Naþional al Rumânilor(cum îºi numescromânii timoceni consiliul lor naþional) la cererea din 16 ianuarie 2oo9 cândoficial s-a cerut ca sã se permitã ca în ºcolile unde sunt elevi români sã seintroducã ºi limba românã.

Fãrã îndoialã cã aceasta este o hotãrâre istorica a autoritãþilor de laBelgrad privind numeroasa populaþie româneascã din Serbia de rãsãrit.Hotãrârea aceasta, dacã va fi înfãptuitã, va face luminã confraþilor noºtri cãroratimp de peste 170 de ani le-a fost interzisã limba românã, ei fiinddeznaþionalizaþi ºi neavând dreptul la exprimarea conºtiinþei naþionale în toatedomeniile, precum: religia, cultura, învãþamântul, mass mediile...

Dar în acest moment de izbândã româneascã nu putem sã nu ne aducem

aminte de regretatul Draghi Dimitrievici-Cârcioaba (1954 - 2007) fostvicepreºedinte al Consiliului Naþional al Românilor cu sediul la Novi Sad careîn urmã cu 4-5 ani a iniþiat în zona timoceanã acþiuni concrete de adunare asemnãturilor privind cererea de învãþãmânt în limba maternã. Pe atunci nu s-a putut realiza mai mult, semnãturi adunându-se doar în vreo trei sate(Slatina, Ranovãþ,Oºtreli) dar acþiunea a fost pornitã ºi roadele ei iatã cã abiaacum se întrezãresc.

Oricum, regretatul Draghi Dimitrievici - Cârcioaba rãmâne un pionier ºi unmodel al luptei pentru recucerirea drepturilor naþionale ºi culturale fireºti a

comunitãþii româneºti din Serbia de rãsãrit.Aflãm cã recent Consiliul Naþional al românilor timoceni a ºi alcãtuit un

model de cereri prin care pãrinþii viitorilor elevi care doresc sã înveþe limbamaterna, cea românã, vor cere ca aceºti copii sã înveþe ceea ce pãrinþilor ºibunicilor lor le-a fost interzis. Aþâþi amar de ani.

ªansa oferitã nu trebuie scãpatã... VASILE BARBU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

EEVVEENNIIMMEENNTT IISSTTOORRIICC PPEENNTTRRUU RROOMMÂÂNNII II TT IIMMOOCCEENNII SE INTRODUCE LIMBA ROMÂNÃ ÎN ªCOLI !?!?

La Uzdin, în Banatul Sârbesc (pardon, românesc..)Regretatul prieten ºi folclorist, profesorul Gheorghe Lifa, în

ipostazã de „cumnat de mânã”, cu plosca cu rãchie, chemândnuntaºi la nunta veriºorului sãu Gheorghe Bulic (N.D.P.)

Ministerul învãþãmântului din Serbia va acorda drepturi românilortimoceni de a învaþã în ºcolile generale ºi în limba românã

Uzdin – Serbia, Una din celebrele pictoriþe ºi ograda cu orãtãniiFoto comunicatã de Vasile Barbu

Noaptea de pe urmã a cerbuluiPãdurea tace. Lacurile tace noapte grea în trunchiuri de copac

stele-n cer nu-s, în ierburi vânt pãdurea zace-n liniºti, somnolând

înveºmântat cu noapte, Domnul Cerb îºi teme rãmuriºul lui superb

al pândei arc se umileºte-n trup din depãrtare urcã paºi de lup

nãlucã-i prin pãdure, Împãratul sã-ºi apere coroane ºi-nnoptatul

pasul e sprinten dar cãrare nu-i arbori potrivnici curmã zborul lui

printre stejarii rãsãriþi în cale nu-ºi poate duce ramurile sale

podoaba vieþii, sceptrul lui de rege pasul nu-i lasã liber, sã alerge

prin vechi hãþiºuri, umilindu-ºi herbul cutremurat îºi frânge pasul cerbul

ochiul uimit adoarme, ºi inima-vioarãsã nu jigneascã-n arbori mãreaþa lui comoarã

vin lacomi lupii... totu-i fãrã rost bãtrânul cerb e numai cel ce-a fost.

NICOLAE DRAGOª

DECÃDEREA DIN DREPTURILE PÃRINTEªTISituaþii de decãdere:

Dacã sãnãtatea sau dezvoltarea fizicã a copilului este primejduitã prin felul de exercitarea drepturilor pãrinteºti, prin purtare abuzivã sau prin neglijenþã gravã în îndeplinireaîndatoririlor de pãrinte, ori dacã educarea, învãþãtura sau pregãtirea profesionalã a copiluluinu se face în spiritul respectului faþã de normele social-morale ale societãþii, se poate ceredecãderea pãrintelui din drepturile pãrinteºti.

Organele care pot cere decãderea:Decãderea din drepturile pãrinteºti poate fi dispusã la cererea autoritãþii tutelare sau a

Comisiei de Protecþie a Copilului.

Acte necesare:* cerere în trei exemplare;* depunerea de probe care sã justifice cererea.

Pãstrarea legãturilor personale dintre pãrinþi ºi copiiAutoritatea tutelarã va îngãdui pãrintelui decãzut din drepturile pãrinteºti sã pãstreze

legãturi personale cu copilul, exceptând cazurile în care, prin asemenea legãturi, creºterea,educarea, învãþãtura sau pregãtirea profesionalã a copilului ar fi în primejdie.

Redarea drepturilor pãrinteºtiInstanþa judecãtoreascã va reda pãrintelui decãzut din drepturile pãrinteºti exerciþiul

acestor drepturi, dacã au încetat împrejurãrile care au dus la decãdere, astfel încât, prinredarea acestor drepturi, creºterea, educarea, pregãtirea ºcolarã ºi profesionalã ºi intereselepatrimoniale ale copilului nu mai sunt primejduite.

Redarea drepturilor pãrinteºti poate fi cerutã de cãtre autoritatea tutelarã sau de cãtrepãrintele decãzut din drepturile pãrinteºti, precum ºi de Comisia pentru Protecþia Copilului.

secretar jr. PANDURU GHEORGHE

Este profesor universitar doctor ºi pictor,cercetãtor ºi savant în chimie ºi pictor de talieeuropeanã. Aflu cã se trage din Sânmihaiul-

Român (Timiº), dar adaug cã familiaRadovan îºi are sorgintea în Caraº, la Reºiþa,unde prin deceniul ºase era o familie de vârfîn administraþia oraºului de pe Bârzava, cu

mai multe fete frumoase ca niºte staruri decinema. Ela Radovan...

Scriu aceste rânduri deoarece pe savantulºi pictorul Ciprian Radovan l-am cunoscutprin deceniul ºapte, la expoziþii ºi lansãri decarte, fãcea parte din anturajul scriitoruluiSorin Titel, anturaj din care figuram ca „amic”ºi „om bun la toate”, inclusiv la „vize ºipaºapoarte”.

Amicul Ciprian Radovan a cultivat curentul

oniric, curent fondat în literatura românã descriitorii: Sorin Titel, Iulian Neacºu ºi DimitrieÞepeneag (acesta din urmã se aflã la Paris,are rãdãcina paternã în Mehadia).

Pe lângã savantul în chimie CiprianRadovan trudeºte inginerul Ginchezã dinMehadia, odrasla profesorului GruiaCinchezã, amicul meu.

La mulþi ani, Cipi!(N.D.P.)

Redactorul Costel Vlaicu are a douafiicã! Felicitãri!

Dupã trei ani de uceni-

cie ºi trudã în faþa colii

albe, dupã trei ani de cola-

borare în calitate de redac-

tor ºef-adjunct, colegul

Costel Vlaicu ºi-a adunat

articolele într-o carte, cu un

titlu superb „Strãjer la

porþile pãdurii”, carte ce a

vãzut lumina tiparului la

Editura Sinteze, 2009, 156

pagini, cu o copertã demnã

de invidiat, semnatã de

Mirela Nicoleta Hancianu,

o copertã simbol, pãdurea patriarhalã ºi un drum sinuos, cu

coveie, cum se zice în graiul din Valea Sfârdinului.

Cartea cuprinde evocãri, interviuri ºi eseuri, beneficiazã de-

o prefaþã ºi postfaþã semnate de cunoscuta scriitoare Cezarina

Adamescu, colaboratoarea gazetei noastre.

„Strãjer la porþile pãdurii” demonstreazã o datã în plus ceea

ce am spus odinioarã despre Costel Vlaicu: talent gazetãresc,

pasiune diabolicã pentru frumuseþea cuvântului tipãrit, un

cuvânt încãrcat cu valenþe estetice (sublim, altruism, umanism

etc.), demonstreazã poftã pentru munca gazetãreascã, capaci-

tate ºi apetit scriitoricesc. Costele! Aºteptãm de la dumneata ºi

alte perle. Þine-o aproape de Banat, ca sã-l parafrazez pe

Nicolae Stoica de Haþeg, þine-o aproape de munte, cã muntele

este mai aproape de cer! Cartea va fi lansatã în cadrul Simpo-

zionului Presei Montane. (NDP)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

CIPRIAN RADOVAN – 70CIPRIAN RADOVAN – 70

SEMNAL EDITORIALRecent, cunoscuta cântãreaþã de muzicã

ardeleneascã, Maria Tudor, a editat o frumoasãculegere de cântece populare din Ardeal, laEditura Tipo-Ard, Oraviþa, 2009.

Cartea cuprinde 50 de piese muzicaleculese de Maria Tudor în Munþii Apuseni,cântece puse pe note muzicale pentru urmaºiiºi iubitorii de melos popular.

Cartea este prefaþatã cu un frumos eseusemnat de scriitorul Ioan Pârva din Brad.

Felicitãri, Maria Tudor. (NDP)

În atelierul sãu, lumina e cãlãuzitoare

Ciprian Radovan, tânãr, cu soþia sa,doamna Mia Radovan

2. Când ai vrut sã treci Carpaþii (bis)Sã dai mâna cu totþi fraþii, Vlaicu mamii (bis)

3. Aeroplanul s-a stricat (bis)ªi la pãmânt ai picat, Vlaicu mamii (bis)

4. C-un ºurub þi-a fost furat (bis)De duºmani când ai plecat, Vlaicu mamii(bis)

5. Plânge-l sora cea mai micã (bis) Inima i se despicã, Vlaicu mamii (bis)

6. Plânge-l sora mijlocie (bis)Cu lacrãmi pân-la cãlcâie, Vlaicu mamii(bis)

7. Plânge-l sora cea mai mare (bis)Nu-ºi gãseºte astâmpãrare, Vlaicu mamii(bis)

8. Plânge-l mama, plânge-l tata (bis) Plânge-l România toatã, Vlaicu mamii (bis)

De fiecare datã când am scris ceva,am fost convins de adevãrul celorscrise. De data aceasta aº vrea din totsufletul ca cele ce scriu sã nufie adevãrate ºi sã nu amdreptate. Afarã doar dacãrealitatea...!

Þiganii le sunt superioriromânilor prin câteva aspectefoarte importante. Acestea potfi constatate de oricine cuuºurinþã:

În primul rând ne suntsuperiori prin concepþia lorprivind naºterea de copii.Þiganii primesc copiii ca pe undar al lui Dumnezeu. Ei nu setem de sãrãcie. Unii suntsãraci lipiþi pãmântului, audroaie de copii ºi nu se tem sãmai facã alþii. Sunt convinºi cãDumnezeu va avea grijã detoþi. Se cãsãtoresc de la vârstefragede, respectiv 12-14 ani ºinu lasã loc perversiunilor de totfelul. În documentele istoricese vorbeºte de þigani în acteledomneºti ºi boiereºti. Când sevindea o moºie, ori se dãdea dotã uneifete, ori erau rãsplãtiþi anumiþi demnitaripentru servicii deosebite aduse dom-niei, printre altele se menþionau ºi câte-va „sãlaºe de þigani”. Aceºtia asiguraumuncile mai aparte la curtea boierului,respectiv: potcovitul, fierãria, cãrãmida,îngrijirea animalelor. Unele þigãnciaveau grijã de coconii boiereºti, alteleerau folosite chiar la bucãtãrie. Mulþiþigani erau lãutari. Într-un cuvânt, nu-mãrul lor era foarte redus, de ordinulcâtorva mii la nivel de principat ro-mânesc. Datoritã concepþiei lor privind

copiii ºi naºterile, azi în þara noastrã auajuns sã se numere cu milioanele ºicreºterea continuã sã fie masivã, spre

deosebire de situaþia românilor, caresunt într-un continuu regresdemografic.

În al doilea rând, cred cã þiganii nesunt superiori prin respectul ce-l au faþãde portul ºi limba lor. Au plecat de anidin India, þara lor de origine, dar ei îºipãstreazã cu sfinþenie portul ºi limba.Nu se ruºineazã sã se poarte ºi sãvorbeascã þigãneºte, ba dimpotrivã,prin port ºi limbã îºi manifestã mândrialor de etnie, de popor. Mã întreb ºiîntreb ce se întâmplã cu românii, cuatitudinea lor faþã de port ºi limbã.

Portul popular românesc a ajuns piesãde muzeu, ori element decorativ oca-zional, care se poartã pe la serbãri,

concursuri folclorice ºi alte ma-nifestaþii de acest gen. La câtevaluni întâlnesc pe stradã câte ofemeie de þarã îmbrãcatã cu unopreg, cu ie, ori fustâce. ªi aceease manifestã în mod stângaci, sevede cã nu este în elementul ei.Hainele cumpãrate la kilogramau umplut lumea. Toate burfeleºi zdrenþele strãinilor, de careaceºtia au vrut sã scape, le-amluat noi ºi le folosim ca vestimen-taþie. Nu e de mirare când vezipe stradã oameni, români dintatã în fiu, îmbrãcaþi turceºte, un-gureºte, franþuzeºte, englezeºteetc. Din când în când mai trece ºicâte unul îmbrãcat româneºte...

Limba noastrã, limba vechilorcazanii, cum spunea poetul, ostâlcim cu tot felul de cuvinte deîmprumut, precum turcisme,franþuzisme, americanisme,italienisme ºi alte isme. ªi-i pãcatcã uitãm, ori aruncãm la coº

cuvinte cu mare încãrcãturã semanticãºi ideaticã, multe dintre ele fiindadevãrate documente ale originii ºicontinuitãþii noastre româneºti.

Poate vor fi ºi alte elemente princare þiganii ne sunt superiori, dar aºvrea sã mã opresc aici, deplângândsuperficialitatea ºi dezinteresul multoradintre noi, românii, faþã de ceea ce artrebui sã avem sfânt!

Pr. ALEXANDRU STÃNCIUESCU BÂRDA:

“Piscuri ºi prãpãstii”, Editura CugetRomânesc, 2005

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

Superioritatea þiganilorSuperioritatea þiganilor

Douã þigãncuºeEle amintesc de Meºterul Dodi, din Bârza (Topleþ),specialistã în cazane de aramã, ºi de familia Gina

ªain (Topleþ) specialist în verighete de aur, pânã în Decembrie 1989

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

LL aa NN ee dd ee ii aa dd ee ll aa MM ee hh aa dd ii aa ,, îî nn aa cc ee ss tt aa nn ,, aacc ââ nn tt aa tt cc uu nn oo ss cc uu tt uu ll tt rr ââ mm bb ii þþ aa ºº II oo nn SS aa nn dd uu !!Ion Sandu a fãcut parte din reputata

formaþie orchestralã fondatã ºi condusã de

regretatul Sandu Floarea, cunoscut subnumele: „Nana Florea” de la Armeniº.

Ion Sandu este unul dintre fiii lui NanaFlorea, un fidel ºi talentat trâmbiþaº, undoinitor aºa cum a fost ºi tatãl sãu. Ion Floreaa plecat din România în Olanda, ca efect alcãsãtoriei sale cu olandeza Ania, profesoarã

coreografã, cea care a fondat un ansamblu dedansuri româneºti în Olanda, în þara lalelelor.

Prin anii 1980 – 1982, frumoasa olandezã

venise în România, însoþitã de un anume An-drei, olandez, doctor în matematici ºi ciber-neticã, cadrul universitar, acesta avea pasiu-ne pentru folclorul românesc autentic, puteavedea, culegea ºi cerceta doar în BanatulMontan, prin urmare Andrei ºi tânãra profe-soarã coreografã Ania s-au aºezat sub aco-periºul casei maestrului Sandu Florea. Încâteva veri la rând, cei doi olandezi au cu-treierat satele bãnãþene de la munte (adeseala Mehadia, de Sf. Ilie), însoþind la nedei,nunþi ºi botezuri, la serbãri câmpeneºtiteribila formaþie a lui Nana Florea.

Cei doi olandezi au dus în Olanda pebenzi magnetice dansul ºi cântecul românescdin Banat, dar l-au dus cu ei ºi pe Ion Sandu,dupã ce Ion ºi Ania au fãcut nunta ºi botezulIoanei, fiicei lor, în Cãminul Cultural din Ar-meniº (în octombrie 1988), unde au fost pre-zenþi cântãreþii ºi dansatorii din Banat, unde afost prezent ºi semnatarul acestor ºiruri de

dor ºi dragoste pentru familia lui NanaFlorea.

Acum stau de vorbã, la Mehadia, într-opauzã, cu Ion Sandu, adus sã cânte deprimarul Iancu Panduru.

- Cânþi, Ioane, ºi în Olanda?- Acolo, cântecul e pe locul doi. M-am

calificat în maºini de tipografie, sunt angajatla o mare firmã, unde câºtig foarte bine, iarcântatul la trompetã îl fac în timpul iber, cândsunt solicitat.

- Nu cânþi într-o formaþie, nu cânþi pentruansamblul soþiei tale?

- Ania, soþia mea, are ansamblul ei, dedansuri româneºti ºi alte dansuri, cu carecutreierã Olanda, Germania, Franþa, Angliaetc. Dansatorii danseazã dupã muzicãreprodusã de pe benzi magnetice.

- Familia?- Mulþumesc, excelent.. Avem douã fete,

cea mare, Ioana, este studentã la limbi strãi-ne, din toamnã va veni ca studentã la Univer-

sitatea din Timiºoara, se va perfecþiona înlimba ºi literatura românã, cea micã, a douafiicã, Aneli, a terminat farmacia. Muncim ºitrãim foarte bine... Totuºi dorul de Româniarãmâne dor, nu poate fi înlocuit cu miracolullalelelor olandeze, de aceea când am timp ºiºansã fug la Armeniº, în Banat, unde mi-ampãstrat casa, amintirile ºi locul de veci...

A consemnat: N.D.P.Fotografiile realizate de COSTEL VLAICU

Aurar la Mehadia

Nedeia 2009

ªatre

Pe scenã: formaþia fraþii Sandu dinArmeniº. Solist vocal Rafailã Vincu

Artistul instrumentist Ion Sandu

ªatre în faþa Bisericii Ortodoxe Române

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17

PPAAGGIINNAA VVEERRDDEE

Paginã realizatã de COSTEL VLAICU

MOCÃNIÞA DE MEHADIA

În luna martie a anului 1959, fiind angajatul Ocolului Silvic

Mehadia, încã am prins aceasta ,,minune” a secolului trecut, aceastãlegendara MOCANITA, care a supravieþuit pânã în anul 1960, când aupãtruns drumurile forestiere.

În privinþa fostului patron, domnul Moraru, amintesc cã la naþiona-lizare, în anul 1948, a lãsat în urma sa 3 clãdiri – vila de la ,,Casa Nea-gra”, casa din Prosec (de lângã garã Mehadia), ºi ultima – sediul O-colului Silvic din Mehadia, care din punctul meu de vedere este ceamai frumoasã casã din Mehadia, poate cel mai modern sediu dintrecele aparþinând Direcþiei Silvice Caraº. Grija faþã de muncitorii anga-jaþi a fost mereu în atenþia patronului. A fost construitã cabana DOIU,ce avea 7 (ºapte) camere, construitã din cãrãmida crudã, ce a fostfabricatã pe loc, acoperiºul din ºindrilã. În sprijinul muncitorilor, afost construit un cuptor pentru pâine, iar alimentele ºi cele trebuin-cioase se transportau în desagi cu ajutorul a 5 cai, proprietatea patro-nului, care pe poteca special amenajatã parcurgeau traseul RUCIURI-PIATRA TÃIATÃ- FOªTAUS-CORICOVAC-TREIU, de unde pânã laDOIU, prin pãdure a fost amenajatã o potecã care ºi în prezent este vi-zibilã, pe care manipulantul Schvainer se deplasa cu calul alb pentrua inspecta formaþiile de muncitori. Pentru muncitorii din depozit era

asigurat un magazin de alimente cu plata la salariu. Oamenii mai învârstã povestesc cã patronul era foarte omenos cu muncitorii sãi, leînþelegea nevoile, îi ajuta, în special doamna Moraru, ce de fiecaresãrbãtoare oferea cadouri în alimente ºi haine familiilor mai nevoiaºe.Evocându-vã toate acestea am dorit sã amintesc celor ce mai au încãîn suflet parfumul acelor vremuri, ºi-ºi mai amintesc încã de ,, mocã-niþa de Mehadia”, dar, în mod special am dorit sã fac cunoscut ºi celortineri ingeniozitatea ºi totodatã greutatea muncii antecesorilor lor, fap-tul cã prin Bãcºãneþ circula acel tren mic cu vagonetele lui încãrcatecu lemn ºi tractate de legendara, de mult dispãruta, ,,mocãniþã”. ªiacum, dupã 50 de ani, am încã adânc întipãrit în memorie acel mag-nific ºuierat ce strãpungea odinioarã vãzduhul Mehadiei. Alãturi de

nostalgia ºi regretul trecerii acelor vremuri, ce-mi apãsa sufletul, cer-titudinea cã acest sunet nu se va mai repeta niciodatã, mi-au oferit unmotiv în plus pentru a aºterne aceste rânduri cu intenþia de a va redao micã parte din frumuseþea ºi unicitatea acelor vremuri.

(Felicitãri domnule brigadier Costa. Am lucrat la “plante”. L-amcunoscut pe Schvainer. Târziu, am fãcut paºapoarte pentru familiaMoraru, pentru Germania - N.D.P.)

COSTA VLAICU, pensionar Ocolul silvic Mehadia – iulie 2008

(continuare din numãrul anterior)

CÂNTECELE PÃDURII PÃDUREA

Are-un corn cu bunãtãþi;fel de fel de vietãþivin pe rând sã se-ospãtezefãrã sã i-l micºoreze.

A râvnit agonisealã,pentru toþi, cu socotealã,nimeni sã nu flãmânzeascã,în toatã zarea pãmânteascã.Ba sã le ºi prisoseascã.

Vin ºi ciutele ºi cerbiisã ghiceascã firul ierbii,iepuraºii pofticioºidupã morcovii gustoºi.

Ursul hotãrât, vezi binesã dea iama prin albine.Jderul ºi cu veveriþajoacã înfoind codiþa.

Parcã-s acrobaþi pe scenãîn a codrului arenã.ªi-n frunziºul – berechetpãsãrile fac banchet,pânã vulpea, bat-o focul,vine sã le strice jocul...

NESFÂRªIT IZVOR DE TAINEE natura un tezaurnesfârºit de armonie;nici mãcar un meºter faurn-o întrece-n mãiestrie.

Nesfârºit izvor de taineºi mistere nepãtrunseîmbrãcând diverse hainela vedere sau ascunse.

Animale cu armurã,carapace, solzi ºi coarne,cu rãzboinicã alurãcare-s gata sã rãstoarne

un copac sau sunt în staredacã-n cale li se-aratão dihanie mai maresã învingã-nverºunatã

o disputã, se-nþelegeºi învinge doar aceldupã a naturii lege,care dovedeºte zel

ªi curaj dar ºi putereîn aceastã junglã mare,care ceas de ceas îºi ceredreptul de la fiecare.

Fie gâzã efemerãsau gigant care se-nfruptãdintr-o lume pasagerãºi învinge-n orice luptã.

CEZARINA ADAMESCU

CCOOLLÞÞUULL VVEERRDDEE AALL CCOOPPII IILLOORR

Ieri – un grup de tineri pe podul de la Ruciuri în perioada anilor‘30 (foto: arhiva Domniºoarei Irma Hirschmann)

Azi - ce a mai rãmas din podul de la Ruciuri (foto: Costel Vlaicu)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

MEHADIA ÎN IMAGINIMEHADIA ÎN IMAGINI

N.D.P. ºi doi a amici meginþiEi au plecat dincolo de Apele Styxului.Petniceanu a rãmas... deocamdatã...

Foto: Iºvanovici

NDP cu Gore Iliescu, antrenor sportiv,fãrã platã... Foto: Aurel Legrand

Amatorilor de chilipir!Casã domneascã de vânzare în comuna Mehadia (Caraº-Severin) pe strada Principalã

Casã cu etaj, camere luminoase, confort sporit, grãdina casei. Preþ negociabil.Persoanã de contact Hermina Cotoºpan, fiica regretatului ziarist C. Cotoºpan.

Telefoane: 0749106045 ºi 0255 523264

Foto: Costel Vlaicu

Fiii satuluiImagine de la masa festivã prilejuitã de Sãrbã-

toarea “Fiii satului” - Mehadia 2007, acþiuneiniþiatã de inimosul primar Iancu Panduru

Foto: Aurel Legrand

C-tin Vlãduceanu (1929 - 1986)Originar din Plugova, fost director de bancã

N.D.P. ºi þãranii. N.D.P. se simte bine între þãrani pentru cã sufletul sãu este curat casufletul þãranilor de odinioarã, de acum 50 - 70 de ani. Acum, cu familia Pavel ºi Milia

Grozãvescu din Mehadia. Foto: Aurel Legrand

- Dacã n-au stat toþi soldaþii unei legiuniaici, de ce-i mai zice Praetorium?

- Pentru cã aici era locul pretorului, adicã alguvernatorului de provincie care era însãrcinatcu treburile administrative, jurisdicþionale, cutrezoreria ºi altele care priveau zona exterioarãcastrului numitã vicus ºi zona geograficãadiacentã. Din punct de vedere militar, tot înincinta castrului roman îºi avea locul ºigeneralul, care þinea acolo adunarea soldaþilor,sau dupã caz, consiliul de rãzboi. Cercetãtoriilocali bãnãþeni au avansat ipotezacã Praetorium, la intrarea în cu-loarul Timiº - Cerna, a reprezen-tat în timpul rãzboaielor dacicesediul comandamentului armateiromane ºi implicit al împãratuluiTraian. E posibil, datoritã poziþieistrategice deosebite la intrarea indefileu. Dar asta poate în timpulcelui de-al doilea rãzboi daco-ro-man, pentru cã cercetãtorii olteniau probe cã Traian a pregãtit dinOltenia asaltul final asupraDaciei. Þi-aduci aminte din isto-rie cã la Tapae dacii au putut sã-ºi organizeze apãrarea deoarecedrumul ce trecea prin Poarta de fier a Transil-vaniei era singurul drum spre Sarmizegetusa.Înfrângerea, i-a fãcut pe romani sã amenajeze ºialte drumuri. Astfel, în Oltenia s-au amenajat totdouã drumul strategice spre Apula dar distincte.Unul peste Pasul Vâlcan, începând de la castrulroman de la Bumbeºti Jiu iar altul pe ValeaOltului, cu un Praetorium aidoma celui de laMehadia, pe lângã Cozia.

Mergeam încet, scrutând zona. Venind dinPlugova spre Mehadia, oprirãm la „podul pesteBolvaºniþa” aºa cum ne indicase o bãtrânã cepãzea vaca ºi cosea pe marginea drumului. Aicitrebuia sã mai întrebãm, ceea ce ºi fãcurãm.Fãrã succes însã. Unii spuneau sã trecem deMehadia ºi sã suim un deal, alþii ziceau s-oluãm înapoi. Un puºti cu bicicleta ne luminãrapid: „Castrul? Aici, la Zizina! Prima la dreaptaºi mai mergeþi vreo trei sute de metri.”

Ehei! Visasem o variantã de drum asfaltatã,în stânga ºi în dreapta magazine cu suveniruriiar la intrarea în castru o poartã imensã cu „Bineaþi venit la Castrul Roman”. Dar visul nostru sespulberã imediat ce coborârãm din maºinã cândmânaþi cu mare tam-tam de doi dulãi fioroºi, netrezisem rapid într-o parcelã de porumb. Traver-sasem în fugã, pe unde putusem fossa, adicã cemai rãmãsese din ºanþul exterior al castrului,urcasem gâfâind un val de pãmânt ºi ne trezi-

sem pe un teren plin de gropi ºi bolovani.Binefacerile „libertãþilor revoluþiei” se sim-

þeau ºi aici la fel ca în Dealul Tiomir din Soho-dolul de Tismana. Deosebirea era cã, dacã înDealul Tiomir cãutãtorii de comori cãutau prin-tre calcare comorile basarabilor, aici se cãutaucomori romane în plinã parcelã cu porumb.Frecvenþa gropilor raportatã la unitatea desuprafaþã era însã cam aceiaºi.

- Or fi avut ºi aici detectoare de metale?întrebã comandorul privind o groapã adâncã devreo doi metri.

- Dupã adâncimea ei nu. Aici s-a sãpat la

întâmplare pentru cã toatã zona e împânzitã deþigle, cãrãmizi, mortar ºi materiale ceramice.Cred însã cã se cautã monede, obiecte de aur.La fel ca în Tiomir, Steiul Coziei, Cetãþui ºiDrimoxa de la noi.

- Mãi sã fie! Toatã þara a devenit un ºantierarheologic al amatorilor. Ce prostie!

- În Tiomir, cãutând „aur”, sohodolenii auscos din pãmânt roci cu urme de cupru. Le-auaruncat. Nici nu s-au gândit cã filonul de cuprual minelor de la Bratilovo ajunge pânã la ei ºis-ar putea interesa sã-l exploateze. Dacã s-arface o minã acolo, acela ar fi „aurul” pe care-lcautã.

- Mã uit la nenea acela. ªi fãcut grajdul dinzidul castrului.

- Dacã romanii au plecat, cetatea a muritamirale!

- Adicã, morþii cu morþii, viii cu viii...- Ce-ar fi sã vedem ºi alte vestigii înmor-

mântate pe marginea Dunãrii? Ce zici dãm oturã? Dar mai întâi, sã-ºi citesc ce-am scos a-searã la imprimantã. Spune unul Adrian AndreiRusu pe situl medievistica.ro: „...la Coronini(fostul Pescari), la cetatea Sfântului Ladislau(amintitã documentar în prima jumãtate asecolului al XV-lea, dar arheologic demonstratãca fiind mai veche cu circa un veac). Pe parteanordicã a fluviului, nu descoperi cetatea decât

dacã ºti de ea, de acasã. Dacã nu întrebi cumtrebuie, sãteanul s-ar putea sã nici nu teîndrume cãtre cãrarea care conduce la ea. Treciprintr-o mare de tufe de tot felul, ajungi apoi laun fel de pãºune necurãþatã, te caþeri pieptiº sauocolit, trebuie sã te-ngrijeºti sã nu cazi cu capulîn jos în hãurile pe care arheologii epociicomuniste le-au lãsat ca amintire a trecerii lorpe acolo.”

- Atunci aici la Mehadia e boierie!- „...Ruina Vodiþei celei vechi nu a

împiedicat renaºterea monahismuluicontemporan. Din ceea ce am vãzut acolo, nu

avem decât o nouã dovadã aantreprizelor de afaceri pe careacelaºi monahism contemporanle incumbã. Dacã spre vechearuinã nu ajungi decât dacã o cauþicu dinadinsul, fãcându-þi propriacãrare, în schimb eºti obligat sãte opreºti la biserica de lemn,maramureºeanã, ºi la adevãratulpalat monastic, construit pe câtde rezistent se poate. Sf. Nicodimeste mort de mult, casa lui numeritã nici o ceapã degeratã;trãiascã bãieþii deºtepþi care ºtiusã aline, contra avantajemateriale, angoasele creºtinilor

din capitalismul nestructurat!”- Pãi n-am zis eu? Morþii cu morþii, viii cu

viii...- „Mãnãstirea Mrãcunea: amintire istoricã,

veºnicitã numai prin arheologia spiritului, acumprintr-o clãdire nouã, bine înfiptã la vad deºosea, cu o agmomerare incomensurabilã dekitsch arhitectonic ºi decorativ.”

- Ei, acum banul nu mai e ochiul dracului cape vremuri! Capitalism, nu-i aºa? E plin depanouri spre cârciumile rãsãrite una dupã altade-a lungul ºoselei europene.

- Europene ai zis? Nici unul dintremonumentele cãrãºene pe care le-am vãzut eunu are vreun indicator! N-au deloc! În Mehedinþiam mai vãzut marcate, dar lucru fãcut demântuialã ºi cu mare economie de material. ªtiiunde sunt inscripþionãri aºa cum cere legislaþiaeuropeanã ºi cea româneascã? Doar în curteamuzeului din Turnu Severin, la ruinele de pesuprafaþa fostului castru Drobeta.

- Pãi atunci de ce mai zici sã vizitãm zona?Sã bâjbâim dupã monumentele istorice?

- Vrei sã spui vânt la pupa ºi acasã?- Hai suie! Morþii cu morþii, viii cu viii...- Atunci vom pune o lumânare la Herculane.

Pânze întinse, comandorule!

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 19

MORÞII CU MORÞII, VIII CU VIII Din serialul „Ultimii soldaþi ai neamului românesc” - Note de cãlãtorie

Prof. NICOLAE N. TOMONIU

urmare din numãrul trecut

Cerem sprijinCerem sprijinpoliþiei!poliþiei!

Suntem informaþi cã se practicã la negru diverse

meserii pe raza comunei Mehadia, sub ochii

Jupânului, aºa cum se practicã, de la o vreme, ºi

transporturi private, neautorizate!!!

Sesizarea telefonicã se referã la maºina Dacia,

culoare nedefinitã, numãr de înregistrare: CS-05-

RHG ºi la ºoferul ei, un tip înalt, în plinã tinereþe,

caºiur, care la ore matinale face cãrãuºie între

Mehadia ºi Gara Herculane, la „rapide” ºi

„accelerate”, transportã în port-bagaj, în chip

camuflat, persoane.

Este vorba de un taxi pirat! Atenþie! ªoferul e un

tip atletic ºi posibil înarmat, cu te miri ce! Aºteptãm

veºti de poveºti!!!

(REDACÞIA)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã20

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Un fapt inedit ºi insolit! Un cetãþean român, oltean,de la Podeni, din Mehadia, stabilit la noi, prin cãsãtorie,a plecat la lucru în Spania. Din oraºul staþiune Oropesa(situat pe Coasta de Azur) a trimis vederea alãturatã ºio scrisoare soþiei, una deosebitã – desene simboluri!

Rugãm cititorii sã ne scrie cam ce se poate înþelegedin aceastã scrisoare. Mulþumim.

(REDACÞIA)

UUUUmmmmoooorrrr nnnneeeeggggrrrruuuuCEREM SPRIJIN CITITORILOR!

Oare cine sunt personajele din imagine?