Aventurile unui fir de nisip

© Editura Nemira & Co, 2007

Redactor: Carmen Teodora TERCIULector: Nicoleta GHEMENTTehnoredactor: Adriana Nicoleta ZAMFIR

B-dul Ion Mihalache nr. 125, sector 1, Bucure[titelefon: 224.10.08, 224.18.50, 224.14.28; fax: 224.16.00cpp@nemira.ro

w w w.nemira.row w w.nemi.ro

Tiparul executat de Alföldi Nyomda Rt.

Orice reproducere, total\ sau par]ial\, a acestei lucr\ri,f\r\ acordul scris al editorului, este strict interzis\[i se pedepse[te conform Legii dreptului de autor.

ISBN 978-973-143-051-5

La pre]ul de vânzare se adaug\ 2% reprezentând valoarea timbrului literar ce se vireaz\ Uniunii Scriitorilor din România.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a RomânieiCONSTANTIN LEMBR|U, ANAMARIA

Aventurile unui fir de nisip / Anamaria Constantin Lembr\u- Bucure[ti : Nemira, 2007

ISBN 978-973-143-051-5

I. Constantin Lembr\u, AnamariaII. Grama, Drago[ Florin (il.)

821....

Pe funduri de m\ri, printre alge [i pe[ti,Tr\ia n\scocind groz\vii nebune[tiUn fir de nisip, obi[nuit, silicos,Ce traiu-[i g\sise mult prea plicticos.

Povestise cândva un ]ipar fiorosC\ `n Tombuktu e foarte frumos.C\ oricine vrea aventuri minunateAcolo le poate tr\i fix pe toate.

Se sui cu n\dejde pe o Noctiluc\{i-i [opti `n ureche c-o roag\ s\-l duc\Pân’ la primul rechin care-apare `n drumPe care o s\-ncalece, vede el cum.

Acelea[i figuri, acela[i climat~i deveniser\ de nesuportat.{i-ntr-una din zile, când nu mai putu,Porni hot\rât `nspre Tombuktu.

6

Noctiluca, [tim to]i, este fat\ de treab\,Deci fu de acord [i pornir\ `n grab\.{i, pentru ca drumul s\ fie pl\cut,~[i aprinse luminile din cap, piept [i gât.

La stânga, doua meduze dansau,La dreapta, doi [erpi mititei se jucau,Iar drept `nainte o caracati]\F\cea de mâncare la pui `ntr-o crati]\.

A[a a-nceput un voiaj fabulosUn fir de nisip obi[nuit, silicos.Privea `mprejur cu mare uimire{i toate-i p\reau o n\lucire.

O lume de vis, cum nici nu visase,Cum pân\ atunci nicicând s-ar\taseSe ivea brusc `n toat\ spledoareaAdev\r eu v\ spun: grozav\ e marea!

9

O sepie roz, cu privire blajin\,Potrivea scoici `ntr-o vitrin\. Un melc `[i f\cea cur\]enie-n cas\~ntrucât invitase prieteni la mas\.

De dup\ corali, opt cai de mare ~ncinseser-o hor\ sub o raz\ de soare.Iar pu]in mai `ncolo un alt [erpi[or~[i unduia talia fermec\tor.

Probabil c\ nimeni nicicând nu i-a spusC\ apa [i focul prieteni ei nu-s,C\ unul pe altul mereu se gonesc,{i c\ de-o ve[nicie nici nu-[i vorbesc.

Un crab must\cios, cu tunica pe el~[i mu[ca din cle[tele cel mititel.Era sup\rat c\ nu prea puteaS\-[i aprind\ sub ap\ un fel de lulea.

O pisic\ de mare-n oglind\ privea{i s\ se admire nu contenea: „Rujul `mi vine pe buze perfect,Iar fardul de pleoape-i de mare efect.“

C\ci lumea chiar este un loc frumos,Dar poate s\ fie [i periculos.“Nici nu sfâr[i ea de zis toate-acesteCând un rechin ap\ru f\r\ veste.

„Cred c\ `]i place tot ce-ai v\zut“Noctiluca `i zise cu glasul sc\zut„~ns\ `n lume exist\ [i lucruriDe care nu ai cum s\ te bucuri.

11

Prietena ei, molusca b\trân\, Ghicea `n cafea câte-n alge [i lun\.„Gozav\ e lumea când te plimbi prin ea“

A zis firicelul `n sinea sa.

Urm\rea du[m\nos un pe[te-balon –Pentru el un desert `n acel sezon.~nota hot\rât `nspre biata f\ptur\Pe care-o poftea `n imensa lui gur\.

„Schimbare de plan, schimbare de plan!“~[i zicea firul, cam f\r’ de elan.„Cum s\ mai urc acum pe-un rechin,Care se-arat\ atât de hain?“

O vreme, cei doi au t\cut ca p\mântulPriveli[tea sumbr\ curmase avântul.Ce s\ mai spui dup-a[a vân\toareCare te-nghea]\ din cap `n picioare?

Noctiluca, de fric\, a accelerat Deci deznod\mântul cu to]i l-am ratat.{i poate-i mai bine c\ nu am v\zutUn pe[te-balon harcea-parcea f\cut.

Avea o problem\, [i nu una mic\Acum, c\-nv\]ase [i ce-seamn\ frica.Iar Noctiluca zisese c\-l duceDoar pân’ la rechinul pe care s\ urce.

13

„De-a[ putea, z\u c-a[ merge cu tine mai sus,Dar n-am spus acas\ unde m-am dus.I-am promis mamei c\ n-oi z\bovi,C\ m\ voi `ntoarce cam cât ai clipi.

Dar, pân\ s\ spun\ ce-avea de spus,Un curent violent i-a s\ltat foarte sus.I-a rotit de trei ori, apoi iar i-a-nvârtitI-a sucit printre alge [i i-a ame]it.

Ca s\ spun\ acestea, Noctiluca frânase{i lâng\ o ancor\ ea acostase.Acolo-i venise ideea cea mare,Ideea perfect\, deci salvatoare.

Am jurat c\ voi face curat `n c\mar\Unde „ascunsa“ jucar\m asear\.Plus c\ mai am de-nv\]at la „pestez\“-La care, [tii bine, voi da chiar [i tez\!“

14

Noroc mare de tot c\-n rotirea nebun\Noctiluca [i Firul s-au prins bine de mân\;Au ]inut ochii-nchi[i [i-au ]ipat foarte tareC\ci nu mai credeau c\ exist\ sc\pare.

C\ a fost o minune sau doar `ntâmplareS\ v\ zic sigur, nu prea-s `n stare. Dar pot s\ v\ spun c\ ai no[tri amiciAu c\zut pe-o gr\mad\ de corali pitici.

„Ajutor! Ajutor! Opri]i iute vârtejul,S\ iau zece la teze da]i-mi prilejul!De scap cu bine, eu la pozne renun]!{i de-acas’ nu mai plec f\r\ s-anun]!“

Ca orice f\ptur\ ce-n bucluc a intratNoctiluca s-a pus pe promis [i jurat. Ca s\ vezi... când a sfâr[it de f\g\duitTumultuoasa vâltoare brusc s-a oprit.

16

Dup\ ce luminile [i-a controlat, Noctiluca a zis cu glas tremurat:„~nc-o clipit\ de-ar fi ]inut,Cred c\ min]ile mi-a[ fi pierdut.“

Mai apoi miji ochii [i privi minunat,La dreapta, la stânga, pretutindeni uscat.„Ce-i h\rm\laia ce-aud eu acum?“A-ntrebat Firul pe colega de drum.

Cât despre Fir, e musai s\ spun:Cam c\p\tase chip de nebun!Ochii `n cap mereu se-nvârteau,Picioarele-ntruna `i dârdâiau.

Când cu greu reu[i s\ se-adune ni]elArunc\ furios tot n\duful din el:„Afurisit\ vâltoare, am crezut c-am s\ mor!De mama [i tata brusc mi-este dor!“

17

„P\i... suntem pe plaj\, prietena m\rii,Uite rudele tale, cele date uit\rii.“Când chiar c\ de-a binelea s-a dezmeticitFirul strig\ uluit, n\ucit:

„Uau, ce de lume, câ]i ca mine-s aiciBa mari ca balena, ba mici, chiar pitici!Bun\ ziua v\ spun, m-auzi]i [i pe mine?Noctiluca mea drag\, atâta-i de bine!

Când zicea mama de rude plecate{i tocmai de-aceea-n adâncuri uitateNu [tiam ce vorbe[te, dar acuma pricep:Sunt nisipi de-aventur\, urma[i de Firep.“

„A, \[tia-s puii de om, despre care-am citit“ A strigat firicelul când s-a dumirit.„Dar ce fac acolo cu rudele melePe care parc\ vor s\ le spele?“

Firep – zis Nebunul – a plecat de demultPlictisit de adâncuri, doritor de tumult.A fost primul din ape ce vorbit-a cu Vântul.Deci Firep cel nebun cucerit-a P\mântul!

Mai apoi, Noctiluca [i Firul Vorbir\ cu lumea [i-ntâlnir\ Zefirul,Iar acum se uitau cu mare mirare La ni[te fiin]e cu cap [i picioare.

19

„Iar acum e concurs“ continu\ el s\ spun\„{i cine câ[tig\ puncte multe adun\,Ca la urm\ de tot s\ primeasc\ `n darUn drum `n adânc cu fierosul ]ipar.

„Ne-adun\-n castele, ne ud\ de sus,S\ st\m laolalt\ frumos, cum ne-au pus. E un joc omenesc, distractiv pentru noi“L\muri un fir galben, c-o sclipire vâlvoi.

21

Fierosul ]ipar e, de fapt, submarinul, Unul mic [i firav, poreclit Balerinul.Dar mic [i firav, delicat cum `l veziSe scufund\-n mare de nici nu visezi.

Iar `n vreme ce eu v\ explic toate-aceste, Noctiluca [i Firul b\gar\ de vesteCum puii de om râd de unul de-al lorC\-i gr\su] [i c\ spun c\tre dânsu’ „mor-mor“.

„E[ti un Fir Fermecat, prietenul meu,{i dac\ vom face cum `]i propun euCred c\ micu]ul va lua premiul cel mare,Prilej de-aventur\ [i r\zbunare!“

„Te rog, Noctiluco, hai s\-i fim de-ajutor, Când râd de gr\sunul, mie-mi vine s\ mor!“~ntâmplarea f\cu s\-i aud\ ce ziceO pal\ de vânt cu mi[c\ri de elice.

22

Ca printr-un farmec, to]i au amu]itC\ci castelul sclipea acum ca vr\jit. {i-n t\cerea pe toate st\pânitoare, Gr\sunul aude o voce de mare:

Cum a sfâr[it de f\cut pl\nuirea, Pala de vânt s-a-nfoiat ca uimirea, L-a s\ltat `ntr-un zbor pe al nostru amic,L-a l\sat pe castelul gr\sunului mic.

„Când râdeau to]i de tine, eu m-am nec\jit{i-am vrut s\ te-ajut s\ fii fericit.Uite-aici, eu vorbesc, sunt un fir de nisip,Venit din adâncuri f\r\ vest\ sau slip!“

Discu]ia lor se opri `n urale, Iar lacrimi ferice o luar\ la vale:„E premiul cel mare, m\ cheam\ la el!Submarinul m-a[teapt\ aici, la tunel!“

„Dar din tot ce [tiu eu, e contra firiiUn fir de nisip cu darul vorbirii!“„Mai ciudat e s\ nu ai urechi de-auzit“Firicelul r\spuse cu glasul [optit.

}op\ia, chiuia – un gr\sun fericitCa \sta al nostru n-a]i pomenit! N-o mai lungesc, de-acum cred c\ [ti]i bine,Dac\ nu cumva chiar mai bine ca mine!

23

Un fir de nisip obi[nuit, silicos, O noctiluc\-mbr\cat\ frumos{i cu un gr\sun fericit pe deplinSe bulucir\ spre submarin.

C\ci o lume de vis, dar cum nici nu visase,Cum pân\ atunci nu i se-ar\taseVa afla `n curând `n toat\ spledoareaAdev\r eu v\ spun: grozav\ e marea!

Noctiluca [i Firul se duceau c\tre cas\, Iar gr\sun-cel-cu-privire-voioas\,~ncepea fericit un voiaj fabulos,Despre care v\ zic alt\ dat\, frumos.