VENINUL DE VENINUL DE ARAHNOIDEARAHNOIDE

Coordonator lucrare:

Șef de lucrări Dr. Farm. Moldovan Adriana

 

Student:

Oprișa Adriana

Universitatea din OradeaFacultatea de Medicină și FarmacieSpecializarea: FarmacieDisciplina: Toxicologie

ARAHNOIDELE (notiuni ARAHNOIDELE (notiuni generale)generale) Arahnidele constituie clasa Arachnida, din familia

Arthropoda.

Familie de artropode din clasa Arachnida, din care fac parte păianjenii, scorpionii, căpușele și moliile. Se deosebesc de insecte prin aceea că trupul lor este alcătuit doar din două regiuni, cefalotoracele și abdomenul și au opt picioare.

Din cele peste 30.000 de specii cunoscute de păianjen, doar aproximativ 100 se apară in mod agresiv si au colții suficient de lungi pentru a penetra tegumentul uman. Veninul utilizat de păianjeni pentru a-și imobiliza si digera prada poate cauza necroză tegumentară si toxicitate sistemică. In timp ce mușcăturile majoritații păianjenilor sunt dureroase dar nu periculoase, otrăvirea cu veninul păianjenilor bruni sau vioara (specia Loxosceles), vaduva neagra (specia Latrodectus) și a altor specii pot fi amenințătoare de viată.

LegendaLegenda

Denumirea de Arahnide provine de la o legendă; Imparateasa Arahna , din orasul antic Calafana, a poftit-o pe zeita Afrodita la o intrecere pentru a țese covoare, când țesatoarea Arahna a confecționat un covor extraordinar de frumos, care i-a uimit pe toți specialiștii, Afrodita, de mânie, a distrus covorul Arahnei, rupându-l in bucati. Aceasta de scarbă a vrut să se sinucidă, dar zeita Afrodita a transformat-o intr-un paianjen (Arahnidae), care veșnic țese pânze de paianjen urâte.

Păianjenul ”Vaduva Neagră” Păianjenul ”Vaduva Neagră” (genul Latrodectus) (genul Latrodectus)

Noțiuni generale.Noțiuni generale.Femela păianjenului

Caracut este de culoare negru închis, cu 13 puncte adâncite în abdomen. Locurile de răspândire al acestui păianjen sunt stepele deschise, unde se cuibăresc foarte bine. Femela ajunsă la maturitate devine mai pasivă, iar masculii sunt foarte activi. Dupa fecundare, femela omoara masculul, mâncându-l și utilizând proteinele energizante, pentru o dezvoltare mai bună a embrionului. Acest fapt a facut ca femela sa fie numită în popor ’’Vaduva neagra’’.

Acțiunea veninului asupra corpului Acțiunea veninului asupra corpului uman (1)uman (1) Mușcatura trece inițial neobservată sau este percepută ca o

întepatură usturătoare.

La locul de intrare a colților apar două pete mici roșii, eritem ușor și edem.

Veninul uleios de culoare galbenă, care este injectat nu produce necroză locală și unele persoane nu dezvoltă alte simptome.

Alpha-latrotoxina, cea mai activă componentă a veninului se leagă ireversibil de nervi și determină eliberarea de acetilcolină, noradrenalină și alți neurotransmițători din terminațiile presinaptice

Astfel, , în 30-60 de minute, la sediul mușcaturii apar crampe dureroase, care apoi se generalizează cuprinzând mușchii mari ai exremitaților si trunchiului.

Rigiditatea extrema a musculaturii abdominale și durerea intensă pot sugera peritonită, dar abdomenul nu este sensibil la palpare.

Acțiunea veninului asupra corpului Acțiunea veninului asupra corpului uman (1I)uman (1I) Apoi apare tahicardia, dispnee, anxietate, cefalee, astenie,

fasciculații, parestezii, hiperreflexie, retenție urinară, travaliu prematur

Se raportează rabdomiloza și insuficienta renală, iar stopul respirator, hemoragia cerebrala si insuficiența cardiacă pot fi fatale în special la indivizii foarte tineri și la vârsnici.

Durerea începe să cedeze in primele 12 ore, dar poate recidiva în câteva zile sau săptamani la vindecarea spontană.

Decesul apare rar și apare secundar colapsului cardiovascular, în special la adulți cu boală cardiovasculară preexistentă sau la copii.

Simptomele apar de obicei la una pana la opt ore după mușcatură, dar se pare ca sunt direct proporționale cu mărimea păianjenului, cu numarul de mușcaturi, cu perioada anului și cu cantitatea de venin injectat de către păianjen.

15% dintre mușcaturile de Latrodectus au loc fără injectare de venin.

Caracteristicile veninuluiCaracteristicile veninului Veninul de Latrodectus este o combinatie complexă de

enzime si componente nonproteice

Toxinele acestui păianjen, sunt proteine alcaline a-latrataxin cu greutate moleculară de aproximativ 130.000 si poate exista în configurații diferite.

O doză de toxine cu concentratia de 0,005-0,1g poate ucide un șobolan, iar o doză de toxine extrase din 2-3 femele, poate ucide o camilă matură timp de 43-44 de ore.

Se crede ca simptomele Latrodectismului (efectele mușcăturii păianjenului ”vaduva neagră”) sunt produse prin stimularea eliberarii atat a neurotransmițătorilor periferici, incluzând acetilcolina si epinefrina, cât și a neurotransmțătorilor sistemului nervos central.

Eliberarea acetilcolinei la nivelul plăcii neuromusculare induce potențiale de acțiune la nivelul plăcii cauzând spasme musculare si durere.

TratamentulTratamentul

Toaleta locală, aplicații de geața si profilaxie antitetanică

Tratamentul latrodectismului include administrarea gluconatului de calciu, relaxante musculare, analgezice si antivenin

Antiveninul este recunoscut ca fiind cel mai eficient tratament, dar poate fi complicat de reacții de hipersensibilitate sau boala serului și trebuie rezervat cazurilor severe care implică stop respirator, hipertensiune necontrolabilă, convulsii sau în sarcină.

Păianjenului brun solitar Păianjenului brun solitar (Loxosceles reclusa)(Loxosceles reclusa)

Noțiuni generaleNoțiuni generale Paianjenul Laxacelus reslus,

trăiește în sudul SUA. El se ascunde în scoarța arborilor sau în diferite scorburi de piatră.

Păianjenii solitari sunt bruni si prezintă o pată în forma de vioara de culoare neagră pe suprafata dorsală

In timpul atacului, mai întai împroască victima cu saliva, apoi apucă jertfa cu picioarele dinapoi.

Atacul acestor păianjeni asupra oamenilor, in regiunea lor de existență, se numește laxacilizm sau arahnidism necrotic.

Toxinele păianjenului, provoacă necroze pe pielea și pe muschii omului. In compoziția toxinelor extrase din păianjenul Laxacelus reslus ,sunt incluse proteine specifice, hemolizine si lecitinaze.

Acțiunea veninului asupra corpului Acțiunea veninului asupra corpului uman (I)uman (I)

După muscatura paianjenului brun solitar (Loxosceles reclusa) și cel puțin a altor patru specii de Loxosceles din sudul si estul mijlociu a statelor unite, apare necrozarea tegumentului și țesutului subcutanat - arahnoidismul necrotic.

Inițial, mușcatura nu este dureroasă sau produce o senzație de înțepatură,.

În următoarele cateva ore, locul devine dureros și pruriginos cu o zona de îndurație centrala, înconjurată de o zona palidă de ischemie și o zonă de eritem.

Acțiunea veninului asupra corpului Acțiunea veninului asupra corpului uman (II)uman (II)

In 72 ore de la mușcatură pot apărea febră, frisoane, astenie, cefalee, greată, vărsaturi, mialgii, artralgii, leucocitoză.

In majoritatea cazurilor, leziunea se vindecă fară tratament în 2-3 zile.

In cazurile severe eritemul difuzează si centrul leziunii devine hemoragic si necrotic.

Acțiunea veninului asupra corpului Acțiunea veninului asupra corpului uman (III)uman (III)

Se formeaza o escară neagră care se desprinde cateva săptămani mai tarziu,lăsand un ulcer care poate atinge mai mult de 2.5 cm diametru și eventual o cicatrice deprimată.

Vindecarea se produce in 3-6 luni, dar poate dura pana la 3 ani, complicatiile locale includ lezarea nervilor și infecția secundară.

In cazuri rare complicațiile acute ca anemia hemolitică, hemoglobinurie și insuficiență renală sunt fatale.

TratamentTratament

Tratamentul inițial include toaleta locală, profilaxia antitetanică, aplicarea unui pansament steril și comprese reci, ridicarea si imobilizarea libera a membrului afectat.

Daca sunt indicate, trebuie să se administreze analgezice, antihistaminice, antibiotice.

In primele 48-72 ore, administrarea dapsonei , un inhibitor leucocitar, poate opri progresia leziunii spre necroză.

După ce semnele de inflamație acută cedează, pot fi necesare debridarea și mai târziu, grefa de piele, dar excizia chirurgicală imediată a plăgii este dăunatoare.

Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru semnele de hemoliză, insuficiență renală și alte complicații sistemice.

TarantulaTarantulaNoțiuni generaleNoțiuni generale

Tarantulele sunt paăanjeni longevivi păroși, dintre care 30 de specii se găsesc în Statele Unite, mai ales în sud-est.

Tarantulele care au devenit ”animale de casă”, populare, sunt în general specii importante, viu colorate si cu o deschizatură a picioarelor pana la 25 cm.

Mai agresive sunt femelele, care au pui.

Denumirea lor provine de la orasul Taranta si mai exact de la dansul Tarantella, care are o oarecare legatură cu denumirea păianjenului, deoarece, dupa ce păianjenul Tarantul muscă un om, acesta era nevoit sa se miste intens în ritm de dans, pentru a elimina toxinele din organism. Aceste miscări , au dat numele păianjenului Tarantul.

Acțiunea veninului asupra corpului Acțiunea veninului asupra corpului umanuman

Tarantulele muscă doar cand sunt amenintate si nu cauzează leziuni mai severe decăt cele prin intepatura de albine, dar veninul lor ocazional provoaca durere profunda si inflamatie

Unele specii sunt acoperite de fire de par iritante, care se desprind cu miile cand un paianjen amenintat isi freaca picioarele posterioare de abdomenul dorsal

Aceste fire de par patrund prin tegumentul uman si produc papule pruriginoase care dureaza timp de cateva saptamanii

Din toxinele Tarantulei, a fost izolat un peptid, care are o actiune specifica asupra muschilor mamiferelor

Se presupune ca, aceste toxine au o perspectiva pentru obtinerea unor preparate farmaceutice noi

Caracteristicile veninuluiCaracteristicile veninului

toaleta locala

ridicarea zonei muscate

profilaxie antitetanica

administrare de analgezice

Antihistaminicele si glucocorticoizii topici sau sistemici se administreaza pentru expunerea la parul iritant.

TratamentTratament

ScorpionulScorpionulNoțiuni generaleNoțiuni generale Pana in prezent sunt descrise

aproximativ 500 de specii.

Aceste fiinte, au atras atentia biologilor prin faptul ca pot exista mai mult de un an de zile fara hrana, pastrandu-si activitatea.

Actiunea toxinei de scorpion asupra altor organisme, inclusiv a mamiferelor este imediata si actioneaza mortal.

sobolanii mor dupa 30 de minute de la muscatura scorpionului.

numai aricii sunt dusmanii scorpionilor, acestia sunt rezistenti la actiunea acestor toxine.

Toxinele, care sunt eliminate de scorpion reprezinta o masa vascoasa, putin tulbure, care se poate dizolva in apa, dar nu in alcool, eter si acetona.

Nu-si schimba compozitia la o incalzire de 100°C intr-un timp scurt, dar la o incalzire de durata, 60 de minute, toxina se inactiveaza.

Un scorpion poate elimina aproximativ 0,2-0,4 ml de toxina.

Hemolimfa scorpionilor este la fel de toxica, ca si toxinele specifice eliminate de acestia.

Toxinele scorpionilor , dupa structura biochimica, sunt asemanatoare cu cele ale viperelor.

De aceea, daca un organism a obtinut rezistenta la toxinele viperei, el este imun si la cele ale scorpionilor.

Caracteristicile veninului (I)Caracteristicile veninului (I)

Polipeptidele toxinei pot actiona diferit : unele au o actiune puternica asupra mamiferelor, insectelor si arahnidelor si includ 60-70 aminoacizi. Altele sunt mai scurte - pana la 30 de aminoacizi.

In afara de peptide, in componenta toxinelor sunt incluse enzime: fosfolipoze, acetilhalinesteraze, fosfataze acide, hialuranidaze, ribonucleaze etc.

toxinele scorpionilor sunt de natura hormonala si ridica cantitatea de glicemie in sangele organismului si stimuleaza evident functia pancreasului, ceea ce provoaca eliminarea insulinei, amilazei si tripsinei.

In unele cazuri, toxina scorpionilor provoaca pancreatite.

Mecanismul de actiune al toxinelor, este legat de disfunctia membranelor celulare si al continuitatii curentului biologic in organism.

Sub influenta toxinelor extrase din scorpioni se deregleaza canalele de transport al natriului, ceea ce duce la disfunctia multor procese vitale.

Caracteristicile veninului (II)Caracteristicile veninului (II)

Semne si simptomele intoxicatiei Semne si simptomele intoxicatiei cu venin de scorpion (I)cu venin de scorpion (I)

Efecte locale:Efecte locale:

Durere la nivelul muscaturii. Unele specii cauzează durere neașteptat de mare. (100% dintre victimele Tityus spp au acuzat durere);

Prurit, uenori mascat de durere;

Tumefiere locală ușoară spre medie;

Sângerare ușoară (apare rar și nu pare a avea legătură cu toxina cu excepția Heterometrus scaber a cărui venin se pare că are componente hemolitice).

Efecte sistemice timpurii:Efecte sistemice timpurii:

Transpirații Paloare tegumentară Tahipnee Tahicardie Hipertensiune arterială Hipersalivație necontrolată cu spută spumoasă Wheezing respirator Stridor respirator Vedere încețoșată Mișcări oculare necontrolate Vorbire dificilă Disfagie (dificultatea de a înghiți) Spasm faringian (imposibilitatea de a controla majoritatea

cavității bucale) Somnolență.

Semne si simptomele intoxicatiei Semne si simptomele intoxicatiei cu venin de scorpion (II)cu venin de scorpion (II)

Simptome avansate:Simptome avansate:

Contracții musculare necontrolate (mioclonii); Hiperactivitate motorie; Ataxie (necoordonarea mișcărilor) Creșterea tonusului muscular Opistotonus (spasm al mușchilor extensori ai corpului cu

hiperextensia întrgului corp) Hipersensibilitae musculară reflexă Dureri toracice Vomă Distensie gastrică (senzașie de sațietate) Diaree Crampe abdominale Temperatură neregulată a corpului (alternanță între stări febrile

și de hipotermie) Edem pulmonar.

Semne si simptomele intoxicatiei Semne si simptomele intoxicatiei cu venin de scorpion (III)cu venin de scorpion (III)

Simptome tardive:Simptome tardive:

Senzoriul alterat (modificarea percepțiilor senzoriale);

Cianoză tegumentară;Hipotensiune arterială;Bradicardie; Incontinență urinara; Insuficiență cardiacă și respiratorie;Parestezii ușoare pănă la paralizia completă;Modificări ECG;Comă.

Semne si simptomele intoxicatiei Semne si simptomele intoxicatiei cu venin de scorpion (IV)cu venin de scorpion (IV)

Modificări ale testelor sanguine la un Modificări ale testelor sanguine la un pacient infectat:pacient infectat:

Creșterea nivelului seric și urinar de catecolemine și metaboliți;

Leucocitoză;Diselectrolitemie: hiperpotasemie,

hiponatremie;Hiperglicemie.

Semne si simptomele intoxicatiei Semne si simptomele intoxicatiei cu venin de scorpion (V)cu venin de scorpion (V)

La persoanele decedate s-au putut La persoanele decedate s-au putut evidenția:evidenția:

Sângerări interne difuze;Congestie pasiva;Necroză grăsoasă;Miocardita.

Semne si simptomele intoxicatiei Semne si simptomele intoxicatiei cu venin de scorpion (V)cu venin de scorpion (V)

Tratament (I)Tratament (I)Metode tradiționale de tratament si prim Metode tradiționale de tratament si prim

ajutor:ajutor:

Crestarea locului înțepăturii pentru a nu lăsa absorbția veninului în sânge. Poate crește riscul de infecție cu alți germeni. Verdict: periculos ți prostesc;

Amputarea membrului. Favorita Hollywood-ului. Eficiență îndoielnică. Verdict: foarte periculoasă și prostească;

Consumul de alcool. Verdict: nerecomandat si destul de periculos;

Montarea unui garou. Verdict: nerecomandata;

Administrarea de narcotice puternice, ex. Morfina Verdict: NICIODATA să nu faci așa ceva. Te poate ucide;

Transportul victimei acasa în loc să fie transportată la un spital. Verdict: nu este o idee rea daca esti convins ca specia nu este periculoasă.

Metode tradiționale de tratament si prim Metode tradiționale de tratament si prim ajutor:ajutor:

Consumul mare de apă. Nu diluează veninul din corp ci crește sarcina rinichiului. Verdict: nerecomandata.

Sucțiunea veninului afară. Foarte rar pate fi periculoasa pentru cel care face sta. Verdict: metoda neutra, dar poate fi posibila ca o măsură disperată.

Utilizarea hemolimfei de scorpion. Pericolul tratamentului este de a creste riscul de a dezvolta reacții alergice deoarece acestp substanță este străina organismului. Verdict: metoda ambigua;

Utilizarea unor plante curative și a scorpionului in ceai. Suna mai mult a medicină tradițională. Verdict: nu știm;

Utilizarea unui talisman ars în apa și rugaciuni. Verdict: nu este de competența noastră să ne pronunțăm;

Aplicații cu oțet. Probabil ajuta deoarece veninul de scorpion este bazic, iar oșetul este acid. Verdict: ??.

Tratament (II)Tratament (II)

Tratamentul modern:Tratamentul modern:

Compresii reci. Verdict: idee buna, dar nu pierde timpul încernd să faci rost de gheață.

Analgezie locală. Verdict: o metoda posibilă;

Antivenin. Verdict: este singurul tratament real conoscut incă, dar eficacitatea lui nu este elucidată complet. Este utiliz. at pe scară largă;

Consultarea unui medic calificat. Verdict: recomandat pentru cazuri puțin severe;

Spitalizarea. Verdict: recomandata pentru cazurile grave;

Aplicarea de soluții antiseptice. Verdict: o idee foarte bună.

Tratament (III)Tratament (III)

DiverseDiverse

Proprietatile scorpionilor sunt descrise si la romani (filisoful Iels), care recomanda veninul pentru stoparea hemoragiilor.

In China antica, scorpionii se includeau in ulei, la temperaturi inalte si apoi , dupa racire se aplicau in urechi, avand o actiune antiinflamatoare.

In Coreea, scorpionii sunt maruntiti si folositi pentru frectii, in afectiuni reumatice si radiculită.

Avicena, descrie o reteta de utilizare a scorpionilor pentru dizolvarea pietrelor la rinichi.

Cu regret, multe din retetele antice nu au fost luate in serios de farmacistii contemporani si au ramas fara atentie, pana acum.

Actualmente toxinele veninului de scorpion se afla în cercetare în multe centre de cercetare în vederea depistării efectelor anticancerigene ale acestora.

Vă mulțumesc!Vă mulțumesc!