8/10/2019 Venere si Madona de M. Eminescu COMENTARIU

1/1

Venere si Madona

Venere si Madona este o poezie eminesciana, un complex ideatic si provocator si nu doar o

confesiune sentimental. Inca din prima strofa se creaza un dcor al unei lumi ce nu mai este. Aici

Mihai Eminescu face referire lao perioada antica, in care va face vizibila o creatie fara egal. In al 3-lea

vers din prima strofa, poetul comunica in mod direct cu cititorul O! te vad, te-aud, te cuget, tanara sidulce veste, invitandu-l astfel la descoperirea frumosului, sfarsind prin ultimul vers cu acelasi dcor

unic, chiar fantastic dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.

Fiind principalul mod de expunere, in a 2-a strofa se descrie subiectul ce inspira cu nemarginita

gratie, perfectiunea. Aceasta strofa constituie aspiratia sinelui poetic la o sculptura deosebita, ce o

reprezinta pe zeita greaca a iubirii si frumusetii, Venere. In primele doua versuri ii este descris atat

chipul prin ochi de piatra ce scanteie cat si prin bratul ei, pus inr-o comparative brat molatic ca

gandirea unui imparat poet

Cuvantul divinizare, din al treilea vers, ilustreaza aici perfectiunea fizica, insumand toate

trasaturile fizice si morale ale acesteia, Mhai Eminescu considerand-o si astazi tot frumoasa.

In a 3-a strofa se adduce la cunostinta numele unui pictor renumit, Rafael. Ii sunt descries starilesufletesti, grijile si iluziile care metamorfozeaza conturul unei alte creatii, astfel in ultimele doua versuri

fiind reprezentat creatorul de frumos, dominat de setae de a atinge perfectiunea Te-a vazut si-a visat

raiul cu gradini imbalsamate,/Te-a vazut plutind regina peste ingerii din cer. Rezultatul fiind evidentiat

in a 4-a strofa Si-a creat pe panza goal ape Madona dumnezeie. Ii este descrisa unicitatea redarii

seninei si suavei armonii, eul liric atribuindu-i insusiri de inger Cu diadema de stele/Fata pala-n raze

blonde, chip de inger.

In structura compozitionala a strofelor 5 si 6 se identifica inspiratia sufletului impletita cu emotii

a indragitului poet Mihai Eminescu. Acesta descrie viziunea sa ampla asupra Madonei, de la prima sa

impresie, la propria-si opera. Incepand cu al 3-lea, in strofele 7si 8 se schimba ipostaza subiectului,

revenind la deosebita sculptura Venere. Intruchiparea unei femei apostate care provoaca frenezie, extazpentru eul liric, dizmetit din visuri sece,/eu sa caut cu dispret! acesta acompaniind-o cu complimente

dulci si provocatoare. De la a 9-a strofa, Eminescu face cu mult mai vizibila antiteza celor doua creatii, de

la prototipul lui Rafael, la Venus din Milo, mai exact de la sentimental de-a fi ispitit si provocat, la

contrariul sau de-a fi mangaiat de o fecioara, de-un inger. In ultimele doua strofe a acestei poezii,

Venere si Madona , poetul surprinde durerea din sufletul saufata de Madona si sincerele regrete pe

care I le porata A fost cruda-nvinuirea. Poezia vine in intampinarea dorintelor eului liric. In aeasta,

poetul evidentiaza doua tipuri de femeie, una considerate bacanta, aceasta fiind Venera, femeie cu

atitudini libertine, iar cealalta fiind considerate sfanta, chiar inger, Madona, de-o candoare desavarsita.