vega 146

Vega146

martie 2015

AstroclubulBucureşti

Eclipsă de Soarede CĂtălin Fus

1 Întâmplări Astronomice de Primăvară de Adrian Bruno Șonka

3 Observarea Astronomică a Soarelui de Alex Burda

6 De unde a venit Luna? de Elisabeta Petrescu

8 Dâre de Stele de Ioan Agavriloaiei

11 Pasionat de Astronomie cu Dragoș Brașov

14 Harta Cerului

Foto copertă

Cătălin FusEclipsa totală de SoareFaza parțială2012-11-14, Nikon D5100 Pixinsight, Pentax 75 SDHF,Queensland, Australia.

Vega- martie 2015 Astroclubul București

Cuprins

[email protected] 1584 - 6563

egamartie 2015

146V

RedactoriAdrian Bruno Șonka

Redactor ȘefElisabeta Petrescu

Astroclubul București 1

Fotografia de pe coperta acestui număr al revistei Vega surprinde faza parțială a unei eclipse totale de Soare care s-a produs pe 13/14 noiembrie 2012 și a fost vizibilă din emisfera opusă țării noastre.

Pe 20 martie vom putea vedea „de acasă” o eclipsă de Soare, dar numai în faza parțială a ei.

Eclipsa începe în jurul orei 10:45 (pentru momente mai exacte consultați tabelul), are maximul în jurul orei 11:55 și se termină la 13:05, cu o durată medie pentru țara noastră de două ore și 20 de minute.

Acoperirea Soarelui de către Lună va varia în funcție de locul observației, fiind mai scăzută în sudul țării și mai ridicată în nord. Procentul de acoperire a Soarelui va fi situat între 40 și 55%.

La București eclipsa va începe la 10:48, are maximul la 11:55 și se termină la 13:04, cu o acoperire a Soarelui de 43%.

Eclipsa se va vedea totală de la Polul Nord și regiunile învecinate. Locuitorii Insulelor Feroe vor avea parte de o totalitate de maxim două minute și 30 de secunde, aproximativ aceleași condiții intâlnindu-se și în arhipe-leagul Svalbard.

Maximul eclipsei se poate vede de undeva din nord-estul Insulelor Feroe, la ora 11:45 (ora României), cu o o du-rată a totalității de 2 minute și 47 de secunde.

Locuitorii din jumătatea de nord a Marii Britanii vor avea o acoperire de peste 90% a Soarelui, condiții sim-ilar întâlnindu-se și în nordul Norvegiei.

De la Polul Nord se va putea vedea o eclipsă totală cu Soarele la sub un grad față de orizont.

Practic din toată Europa se poate vedea eclipsa, ba chiar și din Nordul Africii și din țările Israel, nordul Iranului, nordul Chinei și jumătatea estică a Mongoliei.

Întâmplări Astronomice de PrimăvarăAdrian Bruno Șonka

Vega- martie 2015

Calcule realizate cu Winoccult

Oraș U.T. U.T. U.T.h m s h m s h m s

Arad 8 41 36 9 50 20 11 00 57

Bacău 8 51 13 9 59 18 11 8 11

Baia Mare 8 47 4 9 55 53 11 5 59

Botoșani 8 51 38 10 0 5 11 9 19

Brăila 8 52 16 9 59 38 11 7 40

Brașov 8 48 16 9 56 19 11 5 28

București 8 48 17 9 55 45 11 4 17

Buzău 8 50 4 9 57 40 11 6 11

Cluj-Napoca 8 45 47 9 54 27 11 4 31

Constanța 8 52 59 9 59 38 11 6 53

Craiova 8 44 2 9 51 55 11 1 21

Drobeta-Turnu Severin 8 42 20 9 50 30 11 0 25

Focșani 8 51 5 9 58 49 11 7 20

Galați 8 52 31 9 59 55 11 7 59

Iași 8 52 47 10 0 55 11 9 42

Oradea 8 43 24 9 52 17 11 2 50

Piatra Neamț 8 50 31 9 58 49 11 8 0

Pitești 8 46 22 9 54 16 11 3 27

Ploiești 8 48 30 9 56 11 11 4 57

Râmnicu Vâlcea 8 45 40 9 53 45 11 3 12

Satu Mare 8 45 34 9 54 30 11 4 54

Sibiu 8 45 50 9 54 10 11 3 52

Suceava 8 50 52 9 59 22 11 8 44

Târgu Mureș 8 47 9 9 55 38 11 5 22

Timișoara 8 40 59 9 49 38 11 0 12

Începutul eclipsei

Maximul eclipsei

Sfârșitul eclipsei

Astroclubul București 2Vega- martie 2015

În luna martie a acestui an, emisfera nordică va fi din nou gazda unuia dintre cele mai spectaculoase fenomene astro-nomice: o eclipsă de Soare. Aceasta se va produce în ziua de 20 martie iar totalitatea va putea fi observată în regiunile nor-dice îndepărtate şi cele arctice ale Oceanului Atlantic şi a Eu-ropei. Durata maximă a totalităţii va fi de 2 minute şi 46 de secunde şi se va înregistra pe ţărmul nordic al insulelor Feroe.

Pentru continentul european, această eclipsă de Soare va fi una parţială, în diverse grade de acoperire a Soarelui, cu-prinse între 30 şi 98%, evident în funcţie de locul de unde va fi observată. Fiindcă totalitatea se produce în nordul ex-trem, cu cât ne vom apropia de nordul Europei şi de banda de totalitate, cu atât eclipsa parţială va fi mai intensă.

Pentru aceia dintre noi care nu avem de gând să călătorim, eclipsa parţială va fi vizibilă în România în condiţii foar-te bune din punct de vedere al momentului zilei, exact când Soarele se află la meridian, deci în cea mai înaltă

poziţie aparentă pe cer. De asemenea, gradul de acoper-ire a discului solar va fi relativ mare, variind între 40 şi 63% (cel mai mare în nordul României).

Pentru aceia care vom observa din Bucureşti acest fenomen astronomic, eclipsa parţială va începe cu primul contact la momentul (în timp universal - UT) 8:48:11,57, adică ora 10:48:11,57 TLR (timp legal român), cu o primă etapă a parţialităţii care va dura puţin mai mult de oră. Maximul eclipsei va fi atins la momentul 9:55:38,1 UT (11:55:38,1 TLR), discul solar urmând să fie acoperit în proporţie de 43,39%, deci aproape la jumate. După maximul eclipsei, va urma a doua etapă a parţialităţii care va dura puţin mai mult de o oră. Ultimul contact se va produce la momentul 11:04:13,2 UT (11:04:13,2 TLR), moment în care eclipsa parţială de Soare se va considera încheiată.

În ceea ce priveşte soluţiile de observare a fenomenu-lui, nu mai trebuie spus (şi nu se poate niciodată insis-ta îndeajuns) că orice încercare de observare vizuală a Soarelui trebuie făcută cu cea mai mare precauţie posibilă. Niciodată şi sub absolut nici o formă nu vom privi Soarele direct cu ochiul liber, şi cu atât mai puţin direct prin vreun instrument optic de orice fel. Întot-deauna şi indiferent de soluţia de observare directă, va trebui să ne asigurăm protecţia adecvată pentru ochi.

Cea mai simplă soluţie de protecţie sunt ochelarii spe-cial concepuţi pentru observarea vizuală a eclipselor, dar şi aceştia trebuie folosiţi corespunzător. Pentru observarea cu ajutorul instrumentelor, se vor folosi filtre special concepute care se vor plasa numai în faţa obiectivului (niciodată la ocular).

Totuşi, şi în cazul folosirii filtrelor de protecţie există riscuri legate de calitatea lor şi de felul în care sunt manipulate înainte şi în timpul observării eclipsei, de aceea cea mai sigură metodă de observare a eclipsei (cu atât mai mult a unei parţiale) este observarea indi-rectă, prin proiecţie. Proiecţia se poate realiza cu sau fără un instrument astronomic şi presupune proiect-area imaginii Soarelui pe un ecran.

Desigur, la observarea prin proiecţie a Soarelui, uti-lizarea unui instrument (există metode simple care nu necesită instrument) prezintă cele mai mari avantaje întru-cât imaginea Soarelui apare mărită şi permite observarea a mai mult decât doar acoperirea discului solar.


Observarea Astronomică a SoareluiAlex Burda

Vega- martie 2015

Diagrama desfăşurării ecipsei observată din Bucureşti

Spre diferenţă de o eclipsă totală, una parţială de Soare oferă mult mai puţine fenomene de observat. Totuşi, o eclipsă parţială de Soare nu este complet lipsită de in-teres pentru un astronom amator.

Cele mai evidente fenomene, şi care pot fi observate într-o oarecare măsură şi fără un instrument optic, sunt mo-mentele de contact în primul rând de la începutul dar şi de la finalul eclipsei. Pentru a nu fi suprinşi de momentul producerii primului contact este bine să ştim că în emis-fera nordică o eclipsă de Soare începe întotdeauna din-spre dreapta (vest) iar cu ocazia acestei eclipse parţiale, discul solar va fi acoperit în partea sa de sus (nordică).

Pentru aceia care observăm eclipsa parţială cu ajutorul unui instrument (prin proiecţie sau cu ajutorul unui fil-tru), cel mai spectaculos fenomen astronomic poate fi considerat deplasarea Lunii în spaţiu, în mişcarea sa de revoluţie în jurul Pământului. Cu ochiul liber, în restul timpului, putem observa acest fenomen numai de la o zi la alta, ca urmare a momentelor diferite ale răsăritu-

lui şi a schimbării poziţiei lunii faţă de stelele prin faţa cărora se deplasează. Dar nu putem spune că o sesizăm cu adevărat. Cu ajutorul unui instrument, deplasarea lunii poate fi observată mai bine şi în timpul ocultaţiilor, atunci când aceasta trece prin faţa unor stele sau a celor-lalte planete. Dar acest gen de fenomene presupun mai multă experienţă observaţională şi de aceea nu sunt la îndemâna oricărui astronom amator.

În schimb, o eclipsă de Soare face observarea acestui fenomen accesibilă şi amatorilor mai puţin experimen-taţi şi chiar şi simplilor curioşi de ocazie, atâta timp cât măsurile de siguranţă sunt corespunzătoare. Astfel, prin observarea cu un instrument (mai ales prin proiecţie) a unei eclipse parţiale de Soare, deplasarea Lunii este foarte uşor de sesizat pe măsura trecerii ei prin faţa dis-cului solar, cu atât mai uşor cu cât numărul petelor so-lare prezente este mai mare.

Mai mult, pe lângă caracterul spectacular al observării deplasării Lunii, acest tip de observaţie evidenţiază şi natura reală a eclipselor de Soare ca fenomen. Astfel, în mai mare măsură decât cele totale, eclipsele parţiale de Soare arată clar că deşi denumit “eclipsă”, fenomenul este în realitate o ocultaţie lunară deci un fenomen în care rolul principal îl joacă de fapt Luna.

Evident, la un alt nivel de dotare tehnică, eclipsa parţială din 20 martie va fi o ocazie excelentă pentru observaţii fotografice. Poate cele mai frumoase şi mai fascinante imagini care pot fi realizate în timpul acestui fenomen sunt acelea care arată Soarele ocultat în contextul peisa-jului înconjurător. Dar las prezentarea altor soluţii teh-nice şi a altor tipuri de observaţii care pot fi efectuate fo-tografic în timpul unei eclipse parţiale de Soare, în seama astronomilor amatori specializaţi în efectuarea lor.


Exemplu de observare a eclipsei prin proiecţie

sursa: jackforknerphotography.com

sursa: msnbcmedia.msn.com

Aşadar, atât în sine cât şi prin prisma a ceea ce fiecare dintre noi îşi propune să observe, eclipsa parţială de Soare din 20 martie va fi fără îndoială un fenomen deo-sebit de interesant, de care, în condiţiile în care vizibili-tatea va fi optimă, va trebui să ne bucurăm. Mai ales că pentru următoarea eclipsă parţială (mult mai puţin spectaculoasă) vom avea de așteptat 5 ani. Aşa că nu ne putem dori decât să avem cer senin!

Observarea şi evoluţia activităţii Soarelui în ianuarie 2015

În luna ianuarie 2015, am efectuat efectiv 6 observaţii so-lare. Numărul redus de observaţii a avut drept principală cauză starea foarte nefavorabilă a vremii caracterizată prin perioade foarte lungi în care cerul a fost complet acoperit.

Datele culese din cele 6 observaţii au încărcate, după pre-lucrare, în bazele de date ale AAVSO şi SOS-PTMA şi se regăsesc în Jurnalul Solar AAVSO, numărul 1/2015, volumul 71, p. 5.

Din prelucrarea datelor culese din cele 6 de observaţii au rezultat şi graficele activităţii solare complete până la acest moment.

Activitatea solară în luna ianuarie a avut o evoluţie constantă în prima jumătate a lunii, urmată de o scă-dere bruscă în ziua de 17, cu o menţinere la acest nivel scăzut până în data de 25 când a înregistrat o creştere bruscă la un nivel superior celui din prima parte a lunii.

Pe ansamblu, activitatea solară a revenit la nivelul în-registrat în cea mai mare parte a anului 2014, după creşterea substanţială înregistrată în vara trecută.

În ceea ce priveşte evenimentele solare, în luna ianuarie 2015 s-au înregistrat 189 de erupţii din care 13 de clasă M (mai intense), 160 de clasă C şi 16 de clasă B (mai slabe). Pe ansamblu un nivel de activitate eruptivă mai scăzut decât cel al lunii decembrie 2014.

Se mai poate remarca faptul că activitatea solară, după ce anul trecut a menţinut un ritm de creştere, pare să fi intrat într-o etapă de stagnare iar datele curente pentru luna februarie tind să confirme această evoluţie.

Rămâne însă de văzut ce va urma în lunile următoare.



Privită prima oară de Galileo Galilei printr-o lunetă, Luna a fost dintotdeauna un mister pe care oamenii au încercat să-l explice.

Nimeni nu știe cu precizie cum s-a format satelitul natu-ral al Pământului. O problemă întâmpinată în determin-area originii Lunii se leagă de dimensiunile ei, care sunt mari pentru un satelit. Mai există sateliți de diametre mari, chiar mai mari decât ale Lunii. Titan a lui Saturn are un diametru de 5,150 km iar sateliții lui Jupiter: Io – 3, 630 km, Ganymede – 5,268 km și Callisto – 4,806 km. Însă, în aceste cazuri, sateliții sunt pitici în comparație cu planeta lor (excepția fiind Pluto, al cărui satelit Char-on a fost descoperit abia în 1978). Existența lor se ex-plică prin capturarea de către planeta respectivă a unor obiecte mai mici, care au ajuns să orbiteze in jurul ei.

Teorii despre formarea/originea Lunii.

Au existat mai multe teorii care rivalizau între ele, fără să reușească să explice complet existența Lunii. Trebuie luate în considerare mărimea Lunii și faptul că aceasta are orbita înclinată 5 grade față de planul orbital al plan-etei Pământ (planul ecliptic). Sistemul Pământ-Lună are cel mai mare moment cinetic din Sistemul Solar, cele două obiecte formând practic o planetă dublă; nucle-ul Lunii este proporțional mult mai mic față de cel al Pământului (mai puțin de 3% din masă, față de 30% la Terra). Teoriile de formare a Lunii trebuie să includă și

faptul că izotopii stabili de oxigen (16O, 17O, 18O) din rocile lunare și terestre au aceeași abundență relativă, ceea ce indică faptul că Pământul și Luna s-au format la aceeași distanță de Soare, relativ apropiate una de alta.

O teorie dezvoltată de doi savanți care au trăit la secole dis-tanță unul de celălat, a fost că Luna s-a format prin agregare dintr-un inel de materie care a ajuns pe orbita sa actuală.

Potrivit acestei teorii, Luna și Pământul s-au format din același nor de gaz, Terra formându-se înainte și lăsând în urmă destulă materie mai ușoară pentru formarea unui alt obiect. Chiar dacă această teorie explică izotopii de oxigen identici din roca terestră și lunară, eșuează în explicarea lip-sei apei pe Lună. Mai mult, dacă Luna s-ar fi format atât de aproape de Pământ, orbita ei ar fi fost în planul ecuatorial.

O altă teorie susține ca Luna a fost la început o plan-etă independentă, mai apoi captată de Pământ. Cu toate că, Luna fiind așa mare, captarea unei planete de către o altă planetă apropiată ca mărime este un eveniment foarte puțin probabil. Dacă Luna ar fi fost captată, ar fi provenit de undeva din apropierea planetei Mercur și ar fi perturbat planetele dintre noi și Soare. Teoria captării poate explica de ce Luna acum orbiteaza la o înclinație de 5 grade fata de planul ecliptic, dar nu explica ase-mănarea de structură a rocilor terestre și lunare (ce ne indica faptul ca Luna și Terra s-au format în aceeași perioada de timp). Astfel, teoria este neverosimilă.

O altă teorie propusă a fost că, la începutul formării Pământului, acum 4.6 miliarde de ani, proto-Pământul se rotea în jurul axei sale cu o viteză foarte mare, ceea ce a făcut ca la ecuatorul lui să se formeze o umflătură care s-a separat formând Luna. Această teorie a fost dezvol-tata din faptul ca Luna se îndepărtează de noi (în mo-

De unde a venit Luna?Elisabeta Petrescu

Vega- martie 2015

Teoria agregării

Teoria captării

mentul actual, 4 cm pe an). Locul de separare ar fi fost Oceanul Pacific, iar oceanul Atlantic s-ar fi format pen-tru restaurarea echilibrului – din cauza masei dispărute din partea opusa a planetei. După formare, cele doua corpuri ar fi continuat să acționeze unul asupra celuilalt și forța de frecare datorată mareelor a încetinit ambele obiecte; astfel Luna a căpătat o orbită mai mare. Teoria explica de ce nucleul Lunii nu este la fel de masiv ca al planetei noastre și similaritatea în oxigenii izotopi.

Chiar dacă la început această teorie a stârnit un mare interes, curând au apărut îndoieli din partea astronomi-lor și fizicienilor, deoarece cele doua corpuri și-ar fi perturbat reciproc orbitele fără să rămână împreună iar Oceanul Atlantic este mult mai tânăr, având 130 milio-ane de ani.

Explorarea fizică și determinarea aproximativă a vârstei Lunii produc noi teorii prin care oamenii de știință rezolvă problema originii Lunii și a reliefului ei. Luna s-ar fi format prin impactul cu un obiect de mărimea lui Marte cu proto-planeta Pământ. Este cea mai bună ipoteza, și pare să explice toate problemele amintite mai

sus. S-a ajuns la concluzia că Luna s-ar fi format când un asteroid masiv (Theia) s-a lovit de proto-Pământ acum 4,5 miliarde de ani. Teoria explică de ce densitatea Lunii cu invelisul Pământului și de ce Luna nu are un nucleu mare de fier.

În primii 750 milioane de ani, Luna a trecut printr-o perioada de bombardament cu alți meteoriți și aster-oizi, care au spart din „crusta” ei și au creat cratere.Acum 3,5 miliarde de ani aceste bombardamente s-au rărit și a urmat o perioadă de activitate vulcanică. Mag-ma de la 100km adâncime a ieșit la suprafață și a um-plut craterele joase. Lava s-a solidificat și a produs re-liefuri plate mai închise la culoare ce se numesc „mări”. Această activitate vulcanică s-a încheiat acum 3,2 mil-iarde de ani, și de atunci Luna a rămas inactivă. Multe cratere din trecutul Lunii s-au astupat și nu mai sunt observabile. Unul din cele mai recente cratere mari este Copernic (cca 900 milioane ani).

Ciocnirile cosmice sunt recunoscute ca fiind o mare forță în evoluția Sistemului Solar. În prezent, ideea că o planetă mult mai mica s-ar fi ciocnit cu o alta și a adus la nașterea Lunii este acceptată de majoritatea as-tronomilor.

Bibliografie

Astronomy–The Evolving Universe 5 edition, Wiley, 1988, Canada.Jack J. Lissauer and Imke de Pater, Fundamenental Plan-etary Science-Physics, Chemistry and Habitability, Cam-bridge University Press, 2013, USA.Willy Ley, Observatorii Cerului–O istorie neobișnuită a astronomiei de la Babilon pînă la era cosmică, The Vi-king Press, 1963, New York.Universe-The defenitive Visual Guide, DK, 2005, Great Britain.Peter Greogo, The Moon-How to Observe it, Springer, 2005, Great Britain


Teoria fisiunii

Teoria coliziunii

Pentru mine realizarea imaginilor cu dâre de stele a devenit un mic hobby asociat cu ieșirile la observații. Sunt convins că acest stil de fotografie încă are multe de arătat și permanent sunt lucruri noi de învațat. În timp ce îmi desfășor o sesiune de observații astronomice am grijă ca înainte de aceasta să fixez camera digitală pe un trepied și prin intermediul unui intervalometru să realizez o sesiune de expuneri.

Prima peliculă fotografică consumată de mine într-o sesiune de astrofotografie (cred că prin 2003) a conținut și câteva imagini cu dâre de stele, din păcate filmul te limitează în a realiza o sigură expunere cu durată lungă, spre exemplu 20-30 minute pe un film de 400 ASA. Forțând expunerea nu obțineai decât o frumoasă decol-orare a filmului. Pentru expuneri mult mai lungi aveai nevoie de un cer lipsit de poluare luminoasă și lumini parazite.

O dată cu apariția camerelor fotografice digitale și dez-voltarea soft-urilor, au apărut noi perspective în realiza-rea fotografiilor cu dâre de stele folosind diferite tehnici și compoziții. În articolul de față vreau să vă dezvălui câteva din tehnicile folosite de mine de-a lungul timpu-lui, care și ele sunt în continuă perfecționare.

Echipament necesar: aparat foto de orice tip care să poată expune cel puțin 15 secunde, trepied cât mai rig-id, să nu avem probleme cu vibrațiile sau vântul, teleco-mandă de orice tip, ideal un intervalometru, sistem de încălzire a obiectivului (rezistențe, feon, etc.).

Prima și cea mai simplă metodă este expunerea unui singur cadru cu o durată mare de timp.

Imaginea finală este reprezentată mai jos unde se poate observa o voalare prematurară a cerului din cauza poluării luminoase, motiv pentru care, metoda este din ce în ce mai puțin folosită. Pentru fotografia de mai jos timpul de expunere este de 10 minute la 800 ISO, f2.8.

Al tip de fotografie constă în realizarea unei compoziții din mai multe cadre cu timpi de expunere mici spre ex-emplu 30 secunde până la 1 minut. Eu folosesc în pre-lucrare programul Starstax cu rezultate destul de bune.

Imaginea următoare redă o expunere clasică în steaua Polară și este compusă din 90 de fotografii la 30 de se-cunde expunere, sensibiliate 800 ISO, focală 20 mm, f2.8 pe un fundal de toamnă târzie undeva la marginea pădurii în județul Iași.

Folosind distanțe focale mai mari ca de exemplu 50 mm, imaginea poate deveni mai dramatică, dar trebuie atenție mare la vibrațiile introduse în sistem de oglinda aparatului fotografic (surprinzător, dar și pentru o astfel de poză trebuie activată optiunea mirror lookup). Ex-punerea este realizată din 32 de cadre la 30 secunde.

Ca să obțin cerul în nuanță albastră am pornit expunerea la o oră după apusul Soarelui, iar pentru a obține o dâră con-tinuă a stelelor, pentru ca nu o aveam din cauza diferenței


Dâre de SteleIoan Agavriloaiei

Vega- martie 2015

mari de timp între expuneri (o secundă între declanșări) am activat opțiunea gap filing din Starstax. Restul a venit de la sine, clădirea și cu turnul aparțin unei fabrici vechi de caramidă din perioada interbelică undeva la 15 km de Iași.

Pentru această imagine m-am folosit de lumina paraz-ită ca să-mi lumineze câmpul, cerul având o magnitu-dine de +6,3.

Imaginea conține 80 de cadre la 30 scunde expunere, f2.8, ISO 800, focală 17 mm. Inițial am luat mult mai multe cadre, dar acoperirea mare cu nori de la sfârșitul expunerii, făcea ca în compunerea finală, să apară stele independente față de dâre.

Când fac star trail din locuri cu cer foarte calitativ, închid 2-3 trepte ale diafragmei obiectivului, deoarece apar pe ex-

punere prea multe stele. Închiderea diafragmei produce și ea câteva efecte, ca de exemplu imaginea este mult mai clară și stelele sunt mult mai punctiforme, dar dispar cu-lorile.

O altă imagine în care am încercat să simulez o furtună de meteori este realizată din 100 expuneri a câte 30 se-cunde fiecare. Inițial am achiziționat în jur de 200 de cadre, dar nu eram mulțumit de rezultat.

Imaginea era mult prea încărcată de stele. Totuși pentru compoziție am folosit ultimele cadre în care spre final pe lentilă era depus condens. Tocmai acest condens m-a ajutat să realizez acest efect.

În dreapta sus apare și un meteor mai strălucitor, acesta este și unul din aspectele frumoase pentru care realizez imaginile, niciodată nu știi ce vei mai prinde (figura 1).

Cu ceva timp în urmă citeam un articol dintr-o cele-bră revistă de astronomie, legat de fotografiile de tip star trail, unde scria foarte pompos că pentru a realiza asemenea fotografii trebuie să te deplasezi într-o zonă cu cer negru profund, ceea ce este total neadevărat, dovada este poza de mai jos.

Imaginea este realizată în timpul unei sesiuni de obser-vații la planete și Lună, undeva la 5 km de Iași. Am oprit expunerea chiar după răsăritul Lunii. Compoziția are 200 de cadre la 30 secunde fiecare, focală de17 mm, f3.5.

Unul din cele mai frumoase aspecte ale fotografiei de tip star trail ar fi că fotografiile nu seamănă niciodată una cu alta, iar posibilitațile sunt practic nelimitate de la integrarea în peisaj a unor monumente arhitectonice sau ale naturii până la folosirea unor obiective de tip fisheye, toate pot să ducă la imagini spectaculoase, totul ține de imaginația fiecăruia, plus ca apariția sporadică a meteorilor sau chiar a bolizilor poate să vină și ea ca un stimulent. De asemeni, timpii de expunere pot fi și ei foarte diferiți, în funcție de calitatea cerului, surprin-derea trecerii norilor, apariția ceții sau ivirea crepuscu-lului astronomic poate să ducă și ele la rezultate spec-taculoase.

Pentru fotografia de mai jos m-am deplasat la 20 km de Iași în comuna Bârnova, unde am realizat 70 de ex-puneri a câte 1 minut fiecare, cadre luate în plină polu-are luminoasă, rezultatul putându-se vedea mai jos. Am expus 1 minut pentru a scoate mai bine în evidență zidurile foarte vechi ale Mănăstirii Bârnova.


Fotografia de tipul star trail poate fi o bază de plecare pentru astrofotografia profesionistă și cred că fiecare astronom amator trebuie să încerce măcar o dată așa ceva :).


figura 1


1. Ca să știm cum să dăm de tine, spune-ne te rog id-ul de pe astronomy.ro (dacă ai), site-ul web personal sau un alt loc unde te putem găsi.

site: www.urania.roemail: [email protected]: 0722333794

2. Îți place mai mult teoria sau partea observațională?

Partea observațională. Problema este că, începând din 1993, am fost implicat în popularizarea astronomiei atât de mult încât acum sunt aproape 100% captiv în această zonă și cu greu găsesc timp să mai fac și observații. Teo-ria vine în completare, multe noutăți le citesc în reviste de astronomie ca: Astronomy, Sky&Telescope, Astron-omy Now etc, reviste care ne vin lunar la club.

3. Care este instrumentul astronomic pe care îl folosești cel mai des?

MEADE! MEADE LX200GPS de 8 inci. Deși un apocro-mat de 120 mm ORION și un Ritchey-Crétien de 200 mm așteaptă în showroom-ul Astrolife pe care noi îl folosim și ca depozit al instrumentelor URANIA, ME-ADE este preferatul meu, mai ales că în ultima perio-adă (de vreo 3 ani) îl folosim cu comandă wireless de pe iPhone și iPad. O cameră Canon 50D, un webcam Phillips ToUPro și una Microsoft Full HD completează

accesoriile pentru partea de fotografie.

Meade-ul, chiar de 8 inci, este greu de transportat din sediul URANIA (undeva la etajul 6 în drumul spre Ob-servatorul Astronomic al Palatului Național al Copiilor - PNC – București) la coborâre pe scări dar mai ales la ur-care noaptea pe la 3-4. În concluzie: sunt fan MEADE! :)

Totuși, un ORION Intelliscope, un Newtonian de 10 inci, face deliciul observațiilor astronomice cu membrii aso-ciației și cu publicul, atât pe terasele observatorului cât și în locurile publice unde desfășurăm aceste activități.

Instrumente astronomice ar mai fi (cca 7-8) dar nu are rost să fie enumerate. Le scoatem doar atunci când avem simultan peste 80-100 de invitați la observații.

4. Care este cea mai interesantă observație astronomică pe care ai făcut-o?

Nu pot uita cum am găsit M[essier]41 pentru prima oară! Acum mulți ani în urmă, eram pe bloc cu primul meu telescop Newton (125 mm diametru) construit după cartea „Laboratorul Astrofizicianului Amator – de Matei Alexescu”.Încercam să găsesc mai multe M-uri iar, când a venit randul lui M41, pentru că nu am reușit să-l găsesc vreo ora și afară era un ger puternic, am renunțat pent-ru a observa câteva avioane care treceau în zona aproape de orizont. Nu pot uita cum o fracțiune de secundă un

avion pe care il urmăream a trecut prin dreptul lui M41. A fost fenomenală senzația. Un wow memorabil. Po-vestesc adesea acest episod.

O altă observație interesantă a fost o supernovă in Galaxia noastră. Căutam un punct printre multe alte puncte. Era iarnă. Ger. Singur în cupola Observatorului Astronomic al PNC. Scriam pe întuneric citind pe Vernier-ul focuse-rului lunetei tip Coude (Zeiss) distanța focală și timpul de expunere. Eram pierdut printre stele. Am reușit după cir-ca 1h să o găsesc. Eram înghețat dar satisfacția de a fi găsit supernova și a-i fi făcut și o poză, a fost extraordinară!

Pasionat de Astronomiecu Dragoș Brașov

Vega- martie 2015

Dragoș Brașov la observații

Un alt exemplu de observație deosebită, a fost ocultarea lui Venus de către Lună undeva în 2009 prin aprilie. Am-bele fiind în fază, seceri foarte subțiri, observația a fost deosebită fiind făcută în timpul zilei în jur de ora 14:00. Am găsit Luna în blind, prin poziționare pe bază de co-ordonate. Am văzut cum o seceră mare foarte fină abia vizibilă a trecut peste o altă seceră mult mai mică.

Observații interesante sunt toate tranzitele lui Mercur și Venus, ocultațiile lui Jupiter și Saturn de către Lună, eclipsele totale de Soare (China 2009 și Turcia 2006), cometa Hale-Bopp, Marte la cea mai „strânsă” opoziție din ultimii 60.000 ani, în 27 august 2003, și multe altele.

Cum să uiți detaliile de pe Jupiter după ce te uiți de 30 min în sus ca să se obișnuiască ochiul suficient, într-o noapte calmă cu turbulență mică și vizibilitate foarte bună? Cum să nu îți rămână întipărite pe retină detalii de pe Lună pe care, după ce le-ai mai și filmat (într-una din nopțile senine de excepție), la montaj cu un Vanghelis pe fundal, te uiți uimit, de pară ai fi undeva suspendat, la mică distanță, survolând suprafața Lunară printre detalii incredibile!

Cum să uiți momentele în care, tot în zile senine, de ex-cepție, te plimbi printre stele navigând doar pentru a-ți încărca bateriile?

Dar dacă ai observa live ciocnirea unei comete cu o planetă? Așa a fost de exemplu, cu fragmentele cometei Shoemaker-Levy care au căzut pe Jupiter și la care am făcut și desene!

Ați jucat fotbal vreodată noaptea, în curtea școlii iar după un fault pe care ti l-au făcut adversarii să cazi pe

terenul de beton rugos și în rostogolire să îți dai sea-ma că nu mai vezi iar după ce strigi disperat că ai or-bit iar toți prietenii în jurul tău încercând să te ajute, tu fiind cu fața în sus să zbieri la fel de disperat: „Uite un meteoooor!” după ce vederea ți-a revenit și un bolid fenomenal se spărgea ca un artificiu chiar undeva la ze-nit, de au avut timp și cei prezenți să îl vadă și să strige și ei plini de uimire?

Iată atâtea și atâtea momente memorabile!

Pentru a avea astfel de amintiri chiar trebuie să te uiți pe cer!

5. Cât timp aloci într-un an pentru astronomie?

În primul rând astronomie pentru mine nu înseamnă să fac doar observații. Astronomie înseamnă să con-struiești un cadru pentru ca pasionații de astronomie să poată să își desfășoare activitatea cu succes. Astrono-mie înseamnă să faci educație astronomică.

Lucram cu copii de la grădiniță până la studenți. As-tronomie înseamnă olimpiade, tabere astronomice, popularizare de Ziua Astronomiei, Noaptea Cercetăto-rilor, ONG Fest, Yuri’s & Galilean Nights, Space Week etc.

De mulți ani nu mai există pentru mine astronomie per-sonală! Ca fost corporatist într-o bancă am învațat de la președintele băncii ca, pentru a fi tu de succes, trebuie să fie și ceilalti din jurul tău. De aceea rezultatele mele personale în zona observațională sunt la nivel mediu, chiar de începător. Nu am avut timp pentru mine pent-ru că nu am putut să nu mă ocup de ceilalți, de club.



Sunt multe activități la URANIA și cu toate că sunt vol-untari și destul de mulți membri, până în 2014, am fost implicat în activități legate de club și deci și de astrono-mie chiar dacă multe activități nu sunt astronomice.

Avem un super sediu, un showroom de telescoape prin firma mea Astrolife, terase de observație în care încap peste 400 de oameni simultan. Promovam și Obser-vatorul Astronomic al Palatului Național al Copiilor, complet automatizat în prezent, deși nu mai avem acces în cupola lui.

Concret, ca și timp efectiv, peste 100 de zile/an le con-sum pentru activități directe și indirecte legate de as-tronomie.

6. Care este fotografia astronomică favorită (a ta sau a altora)?

Prima ocultație a lui Saturn de către Lună pe care am fac-ut-o cu ani în urmă pe film.

7. Ce atlas, program de astronomie folosești cel mai des?

SkyAtlas 2000 ca atlas pe hârtie iar ca program: SkySa-fari Pro4.0, pe care-l folosesc ca să comand Meade-ul wireless prin SkyWifi.

8. Ce îți dorești pentru pasiunea ta în viitor?

Să las colegilor mei tineri de la URANIA toate activitățile și proiectele astronomice pe care le-am creat și susținut până acum, lucru pe care deja l-am început cu primul proiect URANIA Day 2015 – 17 ani de celebrare a club-ului, și să mă apuc de proiecte serioase de astronomie!

9. Cu ce te-a ajutat pe tine astronomia?

Consider că a fi pasionat de astronomie reprezintă o conștientizare a faptului că omul este o ființă cosmică și că aproape tot ceea ce faci pe Pământ, trebuie să aibă ca finalitate spațiul. Astronomia te ajută să întelegi locul civilizației umane în UNIVERS și să conștientizezi că Terra trebuie protejată. Asta ca și concept. În viața de zi cu zi, astronomia pe mine m-a ajutat să îmi încarc „bateriile”, să am acea satisfacție și pace interioară care să îți permită o viața echilibrată. Am cunoscut oame-ni deosebiți peste tot pe unde astronomia „m-a dus” în toți acesti ani! Astronomia m-a ajutat să construiesc Asociația Astronomică URANIA. Am ieșit și am vorbit în public, am făcut tabere de astronomie, activități de popularizare și observații care au încântat atâția oame-ni! Astronomia înseamnă să și dăruiești! Eu am dăruit prin astronomie! De multe ori mi s-a spus: „Nu știu câtă astronomie știi, dar sigur esti super-pasionat!”

10. Cola sau Pepsi?

Deși costul unei sticle de 2l de Coca-Cola a reprezentat mulți ani cotizația URANIA pe o lună de zile, în prez-ent, nu mai am nici o legătură: nici cu Cola nici cu Pep-si, deoarece nu le mai consum de cel puțin 15 ani. Am și uitat ce gust au!


HARTA CERULUI

Gemini este constelația lunii martie. Se află la meridian seara, iar cele două stele strălucitoare

Castor și Polux poti fi identificate ușor, ca două stele asemănătoare ca strălucire, una sub alta, înspre

sud aproape deasupra capului. Orion și Sirius se află înspre sud vest.

Orientați harta cu orizontul vestic în jos și priviți înspre vest pe cer. Cele mai

strălucitoare stele pe care le vedeți sunt Capella (cea mai de sus) și Aldebaran. Fac parte din

mulțimea de stele strălucitoare aflate pe cer în serile lunii martie. Printr-un binoclu, la

picioarele gemenilor, se află un roi stelar spectaculos, M35, vizibil ca o pată difuză prin

cele mai mici instrumente, și ca o aglomerație de stele prin lunetele și telescoapele mai

mari.

Gemini se află în vârful unui arc format din constelații ușor de identificat:

Canis Minor, Orion, Auriga, Taurus și Perseus. Nu uitați de triunghiul de iarnă,

format din stelele Sirius, Procyon și Betegeuse. Un mare hexagon, format din

stele strălucitoare, poate fi observat seara pe cer: porniși de la Sirius, urcați spre

Polux, Castor, sus spre Capella, jos la Aldebaran, spre Rigel și înapoi la Sirius.

Spre est se văd deja constelațiile de primăvară. Leo cu steaua sa cea

mai strălucitoare, Regulus, și o parte din Virgo înspre est.

Pentru a vedea o altă stea strălucitoare, prelungiți oiștea Carului

Mare, înspre nord-est. Veți da de Arcturus din Bootes.

La ora pentru care este realizată harta se văd două planete,

Jupiter, aflată în constelația Cancer și Venus, înspre vest în Pisces. Venus

este cel mai strălucitor obiect vizibil la această oră.

MARTIE 2015

Harta arată aspectul

cerului în luna:

februarie, ora 22:00

martie, ora 20:00

aprilie, ora 18:00

M79

M41

Nebuloasa din Orion

M35

M37M36

M38

spre

steaua P

olară

CarulMare

Triunghiul

de iarnă

M48

M46M47

Pleia

dele

Roiu

l dub

lu

din

Perseu

M52

Gala

xia d

in

Andro

meda

M33

M74

M77

M44

M67

M51

M82

M81

M64

DRACO

Deneb

CEPH

EUS

LACERTA

URSA

MINOR

aSteauaPolară

Mizar

şi Alcor

URSA

MA

JOR

a

b

b

e

e

h

z

CO

MA

BER

EN

ICES

BOTO

ES

CA

NES

VEN

ATIC

I

Arc

turu

s

Regulus

LEO

VIR

GO

CRA

TER

ECLIPTICA

Alphard

HYDRA

CANCER

PUPPIS

COLUMBA

MO

NO

CERO

S

CANISMINOR Procyon

b

b

aa

mm

n

CANISMAJOR

ArnebLEPUS

Rigel

Betelgeuse

ORION

ERID

ANUS

g

CastorPollux

stea cu planetăGEMINI

Capella

AURIGA

Aldebaran

TAURUS

CETU

S

aA

lre

sch

aPIS

CES

Mirfa

k

PER

SEU

S

b

Ha

ma

l

ste

a c

u p

lan

etă

AR

IES

Alm

ach

ANDROMEDA

ba

gg

g

b

a

CA

SSIO

PEI

A

LYNX

b

g

g

a

g

b

a

a b

a

bk

g

b

a

ba

a

Alg

ol

a

a

Thub

ana

JUPITER

VENUS

OBSERVATORUL ASTRONOMIC "AMIRAL VASILE URSEANU", WWW.ASTRO-URSEANU.RO

CONSTELAŢII VIZIBILE, PLANETE ȘI LUNA

Alg

ieb

a

De

ne

bo

la

d

d

g

me

b

a

Siriuscea mai

strălucitoare stea

Adhara

d

he

l

Hyadele

z

q i

e

bz

e

a

b

d

g

TRIANGULUM

bg

a

g

d

Menkara

h

LEO MINOR

CA

MEL

OPA

RD

ALI

S

h

d

e

Sch

ed

ar

Ald

era

min

g

bd

m

h

d

g

b

o

i

aC

or

Ca

roli

Iesiţi afară cam cu o oră inainte de ora afişată pe hartă noastră. Ţineţi

harta ridicată în faţa voastră, având grijă să o orientaţi după punctele cardinale de

pe teren. Vestul este (aproximativ) locul unde apune Soarele, sudul este locul unde

se află Soarele la mijlocul zilei.

Marginea hărţii reprezintă orizontul iar centrul hărţii este zenitul, punctul de

deasupra capului.

Dacă vreți să priviți înspre sud, orientați harta cu sudul în acea direcție: este foarte

important să orientaţi harta după punctele cardinale.

După ce orientaţi harta, căutaţi o stea mai strălucitoare pe cer și fiți atenți la înălțimea

ei desupra orizontului (față de zenit) și la stelele vecine. Căutaţi-o şi pe hartă, păstrând

proporțiile de distanță față de orizon. După ce aţi găsit-o, cautaţi, pe hartă, stele din apropierea

stelei identificate. Dupa ce aţi ales aceste stele, cautaţi-le şi pe cer. Astfel, din stea în stea puteţi

învăţa toate constelaţiile vizibile la un moment dat. Constelaţiile sunt formate de stelele unite cu linii,

pe harta noastra.

Harta este realizata pentru latitudinea medie a ţării noastre. Dacă încercaţi să observaţi de la latitudini

nordice, stelele din sudul hărţii vor coborî sub orizont iar cele din nordul hărtii vor fi situate mai sus pe cer. Pe hartă,

stelele strălucitoare sunt cele reprezentate prin disc mare.

CUM SE FOLOSEŞTE HARTA

Stele strălucitoare

Stele mai puțin

strălucitoare

Magnitudini stelare

-1 0 1 2 3 4

roiuri globulare

nebuloase planetare

stele duble

galaxii

roiuri deschise

nebuloase

stele

stea cu planetă

ISSN 1584 - 6563

AstroclubulBucureşti

vega 146

Documents

Transcript of vega 146