8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

1/11

4. ELABORAREA SI PREZENTAREA PREDICII, ÎNTRE TEORIESI PRACTICA 

Preliminarii. Studiul de fata, alcatuit cu intentia de integrat în cursul de Omileticapentru studentii anului IV de la Teologie Pastorala, se adreseaza, deopotriva, sipreotilor începatori, pentru care vor binevenite, credem, câteva îndrumari practice

legate de alcatuirea si sustinerea predicii. ste adevarat ca si în slu!irea omileticapoate aplicata sintagma "meseria se fura, nu se învata...# $u alte cuvinte, ecare

dintre slu!itorii carora li s%a încredintat misiunea învatatoreasca a deprins îndeletnicirea predicarii ascultând si citind predicile altora, mai mult decât "tocind#lectiile teoretice din tratatele omiletice. $aci nu se poate ignora faptul ca si în cazul

predicii e&ista anumite diferente între teorie si practica, uneori destul de mari,diferente care se datoreaza, de fapt, caracterului inevitabil abstract al manualelor sicursurilor, fata de cel concret al situatiilor individuale în care se rostesc predicile. 'eaceea, în cele ce urmeaza vom încerca sa reducem la ma&imum notiunile teoretice, în favoarea consideratiilor de ordin practic. &perienta didactica ne conrma, dealtfel, preferinta generala a studentilor fata de aplicatiile practice si repulsia lor

nedisimulata vizavi de teoriile abstracte, oricât ar ele de elevat elaborate. (n acestsens este edicator sa evocam sugestia unui proaspat absolvent de teologie, care, întrebat ind ce anume crede ca trebuie îmbunatatit în cursul de Omiletica, ne%a

marturisit ca ar de dorit sa se includa cât mai multe "secrete) predicatoriale,acele particularitati care favorizeaza succesul, c*estiuni de "bucatarie omiletica...)I%am replicat atunci ca aceste "secrete# nu se învata, ci se fura, potrivit sintagmei

de mai sus... +e%am dat seama ulterior, însa, ca nu trebuie, totusi, sa lasam totul pe

seama "furtului# si ca detaliile te*nicii predicii reusite trebuie prinse în cadrulnotiunilor teoretice generale. Pe de alta parte, daca în zilele noastre se constata pealocuri o slaba prestatie predicatoriala încât se poate face c*iar amara constatare

ca amvoanele sunt uneori mute, iar când nu sunt mute bat câmpii-, trebuie sarealizam ca între cauzele nereusitei se numara si lipsa unor cunostinte teoretice debaza. /ceasta lipsa este determinata, în general, de anumite deciente în predarea

Omileticii în unele Seminarii si 0acultati de Teologie, de putinatatea manualeloracestei discipline, dar cel mai adesea Preot lector dr. Vasile 1O2'O+ de slaba

preocupare individuala pentru pregatirea predicii. ste adevarat ca la niveluniversitar literatura omiletica româneasca nu beneciaza decât de tratatul lui

Vasile 3itrofanovici, foarte bine alcatuit, dar vec*i de mai bine de un secol. (nveacul al 44%lea s%au tiparit în sc*imb câteva manuale de nivel mediu pentruSeminar, care nu se mai gasesc însa prin librarii. Pe de alta parte, desi disciplina

omileticii a beneciat de unele cursuri universitare minutios elaborate, ele au totusiun circuit înc*is, neind cunoscute nici macar de catre toti profesorii de Omiletica,

ca sa nu mai vorbim de ma!oritatea preotilor de rând. Pentru depasirea acesteicarente a literaturii omiletice românesti actuale semnalam doua încercari laudabile,datate relativ recent, c*iar daca ele nu pot satisface întru totul cerintele practice din

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

2/11

zilele noastre. ste vorba de volumele 3etode noi în practica omiletica si Omileticaortodo&a, care 5 cu putin efort 5credem ca mai pot gasite în unele librarii

bisericesti. /mbele volume se prezinta foarte bine în latura Omileticii 1eneraleteoretice, dar pentru partea Omileticii Speciale aplicative, autorii se rezuma la

reproducerea unor predici mai mult sau mai putin reusite ale altora, fara sa prezinte

nici un model propriu, în concordanta cu asteptarile ascultatorilor contemporani, asacum ar fost de dorit, desi suntem convinsi ca ar putut s%o faca la nivel optim.

0ata de toate semnalarile de mai sus, cu referire la posibilitatea redusa de informareomiletica practica a preotilor începatori, s%ar putea obiecta ca în ultima vreme s%autiparit numeroase predici, atât în volume separate cât si în unele reviste bisericesti,

care pot constitui surse valoroase de inspiratie la îndemâna oricui. Partial, faptuleste adevarat, dar dincolo de aprecierea reasca pe care o avem fata de efortultuturor autorilor de predici, trebuie sa recunoastem ca putine dintre ele îl a!uta

efectiv pe preotul începator. 3a!oritatea se prezinta mai mult ca o aglomerare dematerial informativ, uneori cu prea multe citate scripturistice, patristice etc., fara olegatura efectiva cu actualitatea. (n aceasta situatie, predicatorul începator trebuie

sa constientizeze necesitatea muncii intense de autodidact, cercetând cu totdiscernamântul sursele informative, cu atentie sporita asupra celor care, dincolo decontinut, inspira si o te*nica limpede a elaborarii predicii reusite. (n materialul defata vom încerca sa !alonam principalele etape ale redactarii si rostirii predicii, cu

semnalarea câtorva dintre cele mai eciente surse bibliograce în domeniu,prezentând, totodata, sc*ite de planuri si predici propriu%zise pentru principalelegenuri omiletice actuale. Preot lector dr. Vasile 1O2'O+ I. T/P6 P21/TI2II

P2'I$II. 3a!oritatea tratatelor omiletice vorbesc despre necesitatea unei dublepregatiri7 îndepartata sau generala si apropiata sau speciala, prima care începe,

propriu%zis, cu pregatirea generala pentru misiunea preoteasca, a doua care se

desfasoara în zilele care preced rostirea predicii respective. /mbele etape sespri!ina si se conditioneaza reciproc, ind imposibila o delimitare stricta în timp a lor.

(n ziua rostirii predicii suntem avanta!ati de tot ce am acumulat prin pregatireanoastra de pâna atunci, dar si de efortul depus în a!un. ste sugestiva în acest sensmarturisirea unui profesor de teologie american, 8enr9 :ard ;eec*er, facuta unuiproaspat absolvent al sau. 0ostul student i%a ascultat într%o dimineata predica si,

impresionat de reusita ei, i%a spus7 "Intentionez si eu sa intru curând în pastoratie.

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

3/11

puterea de a gândi logic. (ntre mi!loacele cele mai eciente socotim ascultarea cuma&ima receptivitate a vorbitorilor buni si lectura atenta a cartilor de valoare,

selectate cu un riguros spirit eclectic. /mbele surse de inspiratie implica, însa, unanumit risc, atunci când se abuzeaza de ele7 acela de a depinde >@@A de un

vorbitor care ne fascineaza, nascându%se în noi tendinta de a%l imita întru totul, sau

a refuza sa mai gândim original, împropriindu%ne ideile care ne acapareazainvoluntar dintr%o carte sau alta. ;ine a remarcat în acest Preot lector dr. Vasile

1O2'O+ sens Sc*open*auer7 "/buzul de lectura priveaza spiritul de elasticitate,asa cum o greutate anuleaza elasticitatea unui resort, când apasa mereu asupra lui./%ti baga capul în carte de îndata ce ai un moment liber, este cel mai bun mi!loc de

a nu a!unge sa ai idei personale...#. $u toate ca armatia trebuie privita cu oanumita rezerva în realitate, lectura este unul din cele mai eciente mi!loace de

instruire-, cele armate de Sc*open*auer constituie o buna atentionare pentru ceicare citesc fara discernamântB ? $ultivarea memoriei, prin învatarea pe de rost a câtmai multe rugaciuni, versete din Sfânta Scriptura, poezii, fragmente liturgice, citatesemnicative din gânditori români si straini etc. 2epetarea periodica a lor înseamna,

de fapt, întretinerea memoriei. Trebuie avuta în vedere, apoi, gri!a de a nu retinedate de prisos, care pot îmbâcsi mintea cu lucruri banale.

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

4/11

 împre!urari diferite, nu numai în ocazii culturale elevate, ci si în alteleB % Dcuratirea)predicii, dupa redactare, de idei vagi si complicate... ste absolut necesar acestfapt, altfel e&ista riscul ca ascultatorii sa nu înteleaga, sau sa%i lase reci acele

e&presii confuze. 'upa cum computerele, înainte de tiparirea unui te&t, fac aceaoperatie de curatire ce se numeste "cleaning), tot astfel se impune si înlaturarea

din te&tul predicii a tot ce este de prisos . ? &ercitii de redactare a predicilor, nunumai în a!unul predicarii propriu%zise, dar si ca o preocupare curenta. 2evistele

bisericesti ne stau la dispozitie în acest sens, ca sa nu mai vorbim si de posibilitateaeditarii în timp a cel putin un volum personal de predici. Parintele ;elu da un sfatfoarte întelept în acest sens7 "ste necesar ca viitorul preot sa se deprinda a slu!ibine de condei, daca vrea sa a!unga a se slu!i bine de cuvânt-# ? 'eprinderea de avorbi în public. (n acest scop, trebuie utilizata orice ocazie care se ofera, procedeulind necesar mai ales celor emotivi, care au nevoie sa%si domine timiditatea si sa%si

biruie tracul. /stfel, se vor folosi oportunitati ca7 serbari, întruniri literare,conferinte, discutii în cercuri mai mari etc. $ea mai indicata solutie este, însa, a sedeprinde sa tina mici cuvântari la sntele slu!be, procedeu care se poate e&ercita si înainte de *irotonie, cu încuviintarea preotului bisericii respective. Pentru instruireateoretica în vederea deprinderii artei de a vorbi în public se pot utiliza cu succes nu

numai tratatele omiletice bisericesti ci si anumite carti laice corespunzatoareacestui scop. 'eprinderea de a vorbi în public trebuie precedata, însa, de e&ercitiiretorice facute în linistea camerei de lucru sau în mi!locul naturii, într%un loc retras,atunci când suntem singuri. /stfel, se pot Preot lector dr. Vasile 1O2'O+ abordaanumite subiecte, formulându%se si rostindu%se fraze, se pot face c*iar corecturi,

repetându%se apoi aceleasi fraze dar cu un stil îmbunatatit. Toate acestea vor sporide&teritatea e&primarii, ind totodata e&ersari benece ale vocii, controlându%seintensitatea timbrului. (n acelasi timp, un bun e&ercitiu pentru gestica si mimica

omiletica, elemente foarte importante in ceea ce se c*eama "actiunea# în predica.E. P21/TI2/ /P2OPI/T/ însumeaza eforturile care se fac de catre predicator

 înaintea rostirii predicii, într%un spatiu de timp care variaza de la caz la caz. Parintele'umitru ;elu a facut în acest sens o precizare testamentara7 "O predica, se stie, are

valoarea ostenelii ce depui la întocmirea ei-# Pentru începatori este indicat capentru o predica duminicala sau pentru o anumita sarbatoare sa înceapa pregatireacât mai devreme posibil, c*iar cu o saptamâna înainte. $ând este vorba de o slu!baocazionala, o cununie sau o înmormântare, de e&emplu, vom face aceasta pregatire

apropiata cel mai târziu cu câteva ore înaintea slu!bei, evitând a vorbi penepregatite si improvizat. Pentru a ecienta, pregatirea apropiata trebuie dintru

 început sa tina seama de urmatoarele7 % felul slu!bei la care se va rosti Sf. 6iturg*ie,una dintre laudele bisericesti, slu!ba unei Taine, a unei ierurgii etc.B % perioadaliturgica în care se rostesteB % împre!urarile de loc7 în biserica, într%o casa, în tarina

etc.B % împre!urarile de persoane, respectiv a se intui ce fel de auditoriu vom avea lapredica respectivaB % capacitatea proprie de a redacta si rosti liber cuvântarea,

propriu%zis constiinta ca este necesara o adaptare a predicii si la persoana noastraproprie. Itinerarul alcatuirii predicii crestine are, în genere, o anumita

compatibilitate cu cel profesat de 2etorica antica, în special cel propus de Fuintilian

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

5/11

 în lucrarea sa celebra Institutio oratoria, tradusa si în româneste. Iata care suntetapele propuse de el7 % inventio G gasirea si adunarea materialuluiB % distributio Garan!area materialului, potrivit unui plan prestabilitB % elocutio G gri!a pentru limba!si stilB % memoria G memorarea cuvântarii în vederea rostirii libereB % actio G gri!a

pentru gestica, mimica, timbrul vocii etc. (n cele ce urmeaza, le vom relua pe rând

si vom sc*ita ceea ce ni se Preot lector dr. Vasile 1O2'O+ pare mai util în legaturacu ecare7 a. Inventio. (nainte de a începe cautarea propriu%zisa a materialelor, sunt

*otarâtoare trei elemente7 o rugaciune pentru începutul lucrului, e c*iar si maiscurta, meditarea asupra temei si modalitatii de lucru si încercarea de a sc*ita unplan scris fara a consulta nici o sursa de inspiratie. /stfel, rugaciunea va face caredactarea predicii sa se desfasoare într%o atmosfera *arica, iar meditarea saucugetarea profunda asupra temei ne va antrena întreaga inta în perspectiva

redactarii. Predica nu este doar lucrarea noastra, ci este, întâi de toate, lucrarea lui'umnezeu. $a orice act liturgic si predica este sinergica, divino%umana7 împreuna%lucrarea omului cu 'umnezeu. 'e aceea ne vom ruga 6ui sa ne a!ute cu *arul Sau

pentru a întocmi si rosti o predica folositoare pentru zidirea întru mântuire acredinciosilor. Sc*ita personala cu formularea temei, a ideilor, argumentelor,

digresiunilor etc. va determinanta în asigurarea originalitatii. $um si cât timpafectam ecareia dintre aceste trei etape preliminare în parte vom stabili de la cazla caz. 'intre ele, etapei "meditatiei# îi consacram de obicei un spatiu mai mare de

timp7 propriu%zis, dupa rugaciunea de început, timpul care se va scurge pâna lasc*itarea în scris a planului si a continutului. Sa luam un e&emplu7 pentru o predicaduminicala începem sa ne facem planuri în minte cu cinci%sase zile înaintea rostirii

efective, framântând teme, idei, gândindu%ne la eventuale actualizari etc. Peparcursul zilelor respective vom renunta poate la unele idei cu care am pornit, vomadauga altele, vom reveni asupra unora etc. etc. /cest "proces# mental este întru%

totul benec si se poate desfasura cu întreruperi, între alte treburi si obligatii,"printre picaturi# % cum se spune. 'e multe ori si seara, înainte de a adormi, este

bine sa ne lasam antrenati în aceste "meditatii omiletice#, caci peste noaptesubconstientul continua sa caute idei, solutii, formulari, în asa fel încât dimineatabeneciem de ele fara sa facut vreun efort special. /stfel, dupa câteva zile de

cautari vom avea de!a o multime de idei si formulari, din care vom selecta apoi sivom asterne în scris ceea ce consideram ca este necesar. 'aca nu vom proceda asa

si vom începe prin a ne inspira si copia de la altii, vom inevitabil in=uentati siriscam sa nu mai avem mai nimic original în cuvântarea respectiva. 'upa ce ne%am

&at, însa, propriile idei si intentii, vom recurge desigur si la sursele pe care le

consideram de folos, având în vedere cu prioritate Sfânta Scriptura si Sntii Parinti.Sc*ita personala am zice si originala, prezinta înca doua avanta!e7 Preot lector dr.Vasile 1O2'O+ predicatorul are, ab initio, sentimentul stapânirii temei si

constientizeaza limitele în care va face munca de documentare, ceea ce va favorizaulterior câstigarea unui timp pretios. 3aterialul poate adunat apoi sub forma

selor, a notitelor, sau c*iar prin asezarea de semne în cartile sau revistele pe carele vom utilizaB b. 'istributio sau "sistematizarea#. /ran!area si repartizarea

materialului se face potrivit planului prestabilit. /ceste operatii presupun o triere

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

6/11

cura!oasa a ideilor, versetelor, citatelor etc., întrucât de obicei adunam mai multmaterial decât este nevoie. /m spus "cura!oasa# pentru ca, trebuie sa recunoastem,

renuntam uneori foarte greu la anumite idei si citate, pe care le%am cautat curabdare si perseverenta, deci cu o anumita osteneala. Pentru a ne încadra în timpul

optim si pentru a redacta o predica aerisita este absolut necesar acest efort de

renuntare, bine stiind ca ceea ce este de prisos nu aruncam, ci punem deoparte,pentru altadata. Parafrazând o apoftegma a lui ;oileau H>>> "cine nu stie sa selimiteze, nu stie sa scrie), vom zice si noi "cine nu stie sa se limiteze, nu stie sa

predice#. &ista o anumita tendinta în ecare dintre noi de a încerca sa spunem câtmai multe la o predica, cu intentia de a c*iar e&*austivi, crezând gresit ca astfelvom mai convingatori... 'impotriva, încercarea de a spune totul, odata, va aveaefect contrar7 ascultatorii vor suprasolicitati, obositi, c*iar suparati ca s%a abuzat

de rabdarea lor. Totodata, spunându%le prea multe deodata favorizam riscul ca ei sanu mai retina nimic, din pricina prea multor idei. Sau cum spunea Voltaire, cu ironia%

i caracteristica, vom crea impresia ca am emis "o mare de idei, într%un pustiu decuvinte...# 'e aceea, opinam ca restrângerea materialului la strictul necesar este nu

numai un act de prudenta, ci si unul de smerenie. +ici 'umnezeu n%a creat lumea într%o singura zi- Sa mai lasam material si pentru alta data... Vom reda acummomentele unui P6/+ O2I+T/TIV, constienti ind de faptul ca orice lucraretemeinica se înfaptuieste dupa un plan bine stabilit. $aci reusita unei predici

depinde în mare masura de limpezimea lui, de structura sa realista si logica. 3ai întâi enumeram în sinteza câteva dintre avanta!ele utilizarii planului7 % elimina riscul împrastierii, obligându%l pe predicator sa%si valorice mi!loacele în directia propusaB %

ne va a!uta sa facem o triere corespunzatoare cu scopul predicii respective amaterialului adunat prin munca de documentareB % faciliteaza desfasurarea

materialului într%o ordine logica, potrivit nu Preot lector dr. Vasile 1O2'O+ numai cu

scopul predicii, ci si cu puterea de receptare a credinciosilorB % ofera cel mai pretiosspri!in în scopul de a rosti predica liber. 2ostirea libera presupune memorizarea. Or,pentru o memorizare ecienta, planul ne a!uta sa avem o privire de ansamblu pe totparcursul predicii si sa dezvoltam ecare idee în ordinea indicata de însasi legaturalor interna, logica. 'esigur, nu putem utiliza cu strictete acelasi plan pentru toategenurile omiletice. 'ar, cele mai multe dintre acestea beneciaza de urmatoarelemomente7 te&tul sau "motto%ul), formula de adresare, introducerea, tratarea si înc*eierea. 'intre însusirile de baza ale planului, retinem7 unitatea adica are în

vedere o singura tema, claritatea prezentând o imagine bine conturata a temei sisimplitatea care presupune o e&punere accesibila. vident, în timpul predicii nu

vom anunta e&pressis verbis momentele planului, ci ele vor doar sugerate, prinpauze de câteva secunde, însotite cel mai adesea de repetarea formulei deadresare. Te&tul este reprezentat de un verset din Sfânta Scriptura, de un fragment

liturgic din slu!ba respectiva, de o fraza a unui sfânt parinte etc. Trebuie saprecizam, însa, ca te&tul nu este neaparat obligatoriu, dar atunci când este ales în

mod inteligent, el este binevenit în fruntea oricarei predici. l trebuie sa stea înstrânsa legatura cu tema pe care dorim s%o tratam, având rolul de a sugera si a o

oglindi. 0ormula de adresare este absolut necesara pentru toate genurile predicii. a

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

7/11

difera, desigur, de la gen la gen. $ele mai uzitate formule pentru predicile obisnuiteomilii, predici tematice, panegirice sunt7 iubiti credinciosi, frati crestini, drept%maritori crestiniB pentru pareneze, de la caz la caz7 la cununii7 iubiti miri, cinstitinuni, cinstiti nuntasiB pentru înmormântari7 întristata familie, întristati credinciosietc. 0ormula de adresare se mai repeta si de%a lungul cuvântarii, fara a se abuza

 însa de ea. /ceasta repetare are efectul de a redestepta atentia ascultatorilor si dea marca anumite etape.

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

8/11

predicatorului. (n traducere, elocutio înseamna e&primare, fel de e&primare sau stil.Stilul reprezinta, asadar, totalitatea mi!loacelor lingvistice pe care le foloseste un

scriitor pentru a%si e&prima gândirea si simtirea sa. Sau, potrivit 'ictionarului&plicativ al 6imbii 2omâne, talentul, arta de a e&prima ideile si sentimentele într%o

forma aleasa, personala. Stilul predicii are, esential, un fond comun, dar aplicat el se

prezinta cu anumite particularitati, de la vorbitor la vorbitor, potrivittemperamentului, capacitatii, starilor su=etesti si mai ales talentului oratoric. 'eaceea, pe buna dreptate scriitorul francez ;uLon >@5>MM a spus ca "6e st9leest lN*omme meme...# 'in punct de vedere omiletic stilul poate analizat sub treiaspecte7 gramatical, literar si bisericesc. (n cele ce urmeaza vom puncta, pentru ominima orientare, doar elementele de baza ale stilului, fara sa intram în detaliilecare trebuie studiate de fapt în cadrul gramaticii limbii române. ? gramatical sau

literal, ad litteram, înseamna respectarea regulilor de baza ale limbii din punct devedere fonetic, morfologic, sintactic, lingvistic si semantic. Principalele calitati ale

stilului gramatical sunt7 corectitudinea, puritatea, precizia, claritatea, netea siarmonia stilisticaB ? literar, adica vorbirea gurata, care implica urmatoare

clasicare7 guri stilistice de cuvinte si guri stilistice retorice. (ntre gurile stilisticede cuvinte numite si "tropi# de la grecescul treJp G a întoarce, a sc*imba se

 înscriu7 epitetul, comparatia, metafora, alegoria, personicarea, *iperbola etc., iargurile stilistice retorice mai utilizate sunt7 inversiunea, repetitia, interogatia

retorica, invocatia retorica, antiteza, gradatia, eufemismul, reticenta, concesia,antilogia sau parado&ul, e&clamatia etc.B ? bisericesc, adica stilul limbii "vec*ilorcazanii#, armonizat desigur le&icului actual. ste, de fapt, stilul liturgic al sntelor

slu!be, atât de apreciat de catre credinciosii nostri. $um predica însasi esteconsiderata tot un act liturgic, stilul trebuie sa e acelasi. 6a K octombrie >M, laIasi, 3i*ail minescu participa la parastasul Voevodului 1rigore 1*ica, savârsit cu

prile!ul dezvelirii bustului acestuia. Impresionat de frumusetea limbii liturgice dinrugaciunile si cântarile slu!bei, minescu avea sa noteze plin de admiratie7 "/ceastaeste dulcea limba a trecutului-). 2emarca poetului ne sugereaza a nu Preot lector dr.

Vasile 1O2'O+ pierde dulceata si frumusetea limbii noastre de dragulmodernismului si al neologismelor, care ne pot duce, de altfel, în ispita

pretiozitatilor si al unei suciente retorice, detestabile în urec*ile ascultatorilor.'aca în antic*itate oratoria sau retorica era considerata o arta, cu toate ca ea sea&a cel mai adesea pe discursurile avocatilor în tribunale, cu atât mai mult predicacrestina7 ea este, trebuie sa e mereu opera de arta, o mostra a vorbirii îngri!ite,inteligente, patrunzatoare. 'ar sa retinem, totodata, ca în predica nu facem arta

pentru arta, ci arta pentru a%i convinge pe ascultatori la savârsirea faptelor bune învederea mântuirii. Pe scurt, arta pentru mântuire. 'e aceea, nu vom utiliza gurilestilistice de dragul stilului, ci pentru a transmite la modul optim adevarurile de

credinta. 6a /mvon trebuie sa se vorbeasca altfel decât prin ziare, la televizor, laradio, pe strada, la piata etc. Sau, cum foarte bine s%a spus, predicatorii crestinitrebuie sa ramâna oratori ai /mvonului, nu ai forului. Pe de alta parte, sntenia

adevarurilor evang*elice nu poate e&primata decât prin cuvinte curate,bisericesti, ferite de banalitati, vulgaritate, dezacorduri si cacofonii. $uvintele

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

9/11

predicii sa poarte pecetea liturgica a cuvintelor armonioase de rugaciune. 'esigur,predica nu se confunda cu rugaciunea, dar ambianta în care se rosteste trebuie sa

e aceeasi ca în timpul rugaciunii, sau oricarei alte slu!be. +oi spunem acum"predica#, dar rostirea omiletica se poate numi foarte bine si "oratorie bisericeasca#.Or, cuvântul "oratorie# vine din latinescul "oratoria# care înseamna "vorbire#, dar si

"rugaciune#, plecându%se de la radacina termenului "os%oris# gura, caci cu aceeasigura vorbim, dar ne si rugam în acelasi timp. /sadar, predica nu este o vorbire

oarecare, ci un act liturgic care se desfasoara în cadrul liturgic al unei snte slu!be.ste, altfel spus, ca o slu!ba. 'e aceea, stilul omiletic autentic este cel bisericesc,

care valorica dulcea limba a trecutului, fara a respinge tot ce este placut, frumos siconvingator din stilurile e&primarii obisnuite, gramatical, literar etc. d. 3emoria.0ara e&ceptie, toti predicatorii de seama recomanda rostirea libera a predicii, nucitirea ei. 3ântuitorul a vorbit liber, Sntii /postoli de asemenea. /r inutil sa

insistam asupra dezavanta!elor pe care le implica citirea predicii. Practica de toatezilele ne arata ca o predica rostita liber este mult mai bine primita decât una citita,c*iar si atunci când nu e&celeaza în continut. Predica rostita liber permite o Preot

lector dr. Vasile 1O2'O+ comunicare directa cu ascultatorii, pe când citirea eiinterpune un anumit obstacol în calea comunicarii, un "intermediar# care%i

deran!eaza pe ascultatori si nu%l onoreaza pe vorbitor. ;ernard 2e9mond noteazaurmatoarele, într%un studiu dedicat oralitatii 6e dQs de lRoralitQ7 "6a

communication orale est un acte r dimension communautaire# subl. aut.. (n acelasisens al predicarii libere se e&prima si autorul unui alt tratat omiletic reprezentativ, 0.

$radocC7 "Va o greseala sa credem ca scopul ostenelii de alcatuire a prediciiconsta în a obtine o predica scrisa care apoi sa e citita, n. n.. Scopul este a

predica, scrierea ind un au&iliar, nimic mai mult) . 'ar pentru a o rosti liber si farapoticneli, predicatorii începatori, dupa ce au scris%o, o vor memora în întregime. 'e

aceea, una din gri!ile de capetenie ale predicatorilor este sa%si cultive memoria, prinretinerea de versete biblice, poezii, citate din sntii parinti, ma&ime si locutiuni

celebre etc. $*iar prin repetarea propriilor fraze, formulari, e&presii. Primele prediciale predicatorilor începatori trebuie memorate cu ma&ima gri!a, pentru a

preîntâmpina eventuale poticneli si sincope în timpul predicarii. $u timpul, dupa cevorbitorul va câstiga e&perienta si de&teritate în improvizatii si formulari ad%*oc, nu

mai este atât de stringenta necesitatea memorarii integrale a predicii, indsucienta retinerea reperelor de baza ale planului. O data cu acestea, este

recomandabil a memora si anumite fraze la care s%a muncit mai mult, la care tinem în c*ip deosebit si care e&prima foarte bine adevarurile pe care vrem sa le

propovaduim. (n acest scop, în a!unul predicarii vom repeta liber în linistea camereide lucru e predica integrala, e macar acele parti care solicita un efort specialpentru &are. d. /ctio, cuprinde mi!loacele vorbitorului prin care îsi transmite

predica7 vocea pronuntarea, gestica, mimica, tinuta vestimentara etc. /stfel,vocea, deodata cu pronuntarea, trebuie sa e naturala, calda, dulce, curata, cutimbru placut, nu fortata, dura sau stridenta. 6a predica nu utilizam invariabil

aceeasi intensitate a vocii, pentru ca trebuie s%o adaptam în permanenta te&tului,auditoriului, spatiului în care vorbim. (n unele momente vorbim mai tare, în altele

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

10/11

mai încet, uneori pronuntând si câte un cuvânt soptit, ind atenti în tot timpul sam auziti de toata lumea. Sa luam aminte ca vorbitul mai tare nu înseamna satipam- +e amintim, în acest sens, de patania unui profesor de teologie nomina

odiosa, care a fost rânduit sa predice la $atedrala Patriar*ala pe vremeapatriar*ului ustin si care, din e&ces de zel, a vorbit cam tare. 6a sfârsit, în Preot

lector dr. Vasile 1O2'O+ altar, patriar*ul l%a apostrofat7 "'e ce ai tipat, ma, lacredinciosi $e%ai avut cu ei, ma $e ti%au facut, ma...# (ntâmplarea este *azlie,

desigur, dar patriar*ul a avut dreptate7 nimic mai dezagreabil ca tipetele, vorbitulprea tare, în loc de predicare calma, cu o intensitate a vocii bine armonizata

conte&tului liturgic. ste adevarat ca în unele momente continutul predicii solicita ointensitate mai mare a vocii, dar numai în anumite momente si în nici un caz nu

vom tipa- /sadar, pronuntarea sau rostirea propriu%zisa a cuvântarii, ca efect directal vocii, trebuie sa aiba câteva însusiri de baza7 % naturala, potrivit cu rea si

temperamentul ecaruia, nu fortata, nici cautând sa imite pe cineva, nici afectataB %corecta, conforma cu regulile ortoepice ale gramaticiiB % variata, adaptându%se

permanent la continut si la simtamintele pe care vrem sa le e&primamB %armonioasa, adica o rostire ec*ilibrata, nici prea rara care duce la plictisirea sipierderea receptivitatii ascultatorilor, nici prea grabita care%i lasa în urma pe

ascultatori. 1esturile omiletice sunt miscarile mâinilor si ale corpului, în general,care însotesc rostirea predicii. 0rumusetea unei cuvântari rezulta nu numai din

continut ci si din gesturi si miscarea corpului. 'e aceea trebuie sa avem un controlatent mai ales asupra mâinilor si a capului. Se întelege, desigur, ca la predica nuvom avea o pozitie rigida, &a, de "statuie#, sau de copil timid care%si rostestesufocat de emotie poezia pe scena. 'ar nici nu vom face gesturi e&centrice,

=uturând mâinile în toate partile, sau miscând tovaraseste mâna dreapta, precumdictatorii comunisti. 'e asemenea, nu ne vom balansa corpul cu miscari de balet,

nici nu vom ridica mereu calcâiele ca gimnastele. $i vom face numai acele miscaridiscrete, absolut necesare pentru a sublinia anumite momente ale predicii. Vom

atenti, totodata, la miscarea capului, care trebuie sa e tinut drept si natural,miscându%l la fel de discret ca si celelalte parti ale corpului. Trebuie sa luam seamala câteva capcane7 capul tinut prea mult plecat dezvaluie o timiditate e&cesiva, dat

pe spate aroganta, înclinat în laturi lâncezeala, teapan si nemiscat o oarecareduritate de caracter. 3imica si e&presia fetei trebuie sa însoteasca, de asemenea, înmod natural si discret te&tul cuvântarii. $redinciosii privesc tot timpul fata celui carevorbeste, fruntea, obra!ii, miscarea sprâncenelor, urmarind mai ales e&presivitatea

oc*ilor. Simtamintele noastre se pot citi foarte usor din Preot lector dr. Vasile

1O2'O+ felul privirii, oc*ii ind numiti pe buna dreptate "ferestre ale su=etului#,prin care noi vedem lumea si lumea priveste în noi. 'e aceea, în timpul predicii vomprivi cu seninatate pe cei din fata noastra, fara sa &am privirea doar spre o singuradirectie, sau un anume colt al bisericii, si nici sa tinem oc*ii înc*isi, complet sau pe

 !umatate, ori sa asam o privire ratacita si cautatoare peste ascultatori. Vom privi înasa fel încât ecare ascultator sa se simta vazut, fara a ne localiza cu insistenta

asupra cuiva. (ntrucât privirile unor credinciosi care urmaresc cu simpatiedesfasurarea predicii sunt încura!atoare pentru predicator, socotim, totusi, ca este

8/18/2019 Vasile Gordon 280-295

11/11

indicat a%i privi mai des, dar nu minute în sir si nu doar pe ei. /ltfel, credinciosiirespectivi se vor simti sting*eriti, fapt care nu va trece neobservat de catre cei din !ur. Tinuta vestimentara, este un punct asupra caruia socotim de prisos a insistaprea mult, rezumându%ne la observatia ca preotul trebuie sa e îmbracat în oda!dii îngri!ite, deopotriva, la sntele slu!be si în timpul predicii. +u murdare, zdrentuite,

sifonate, prea mari sau prea mici. Parul, barba, dintii, ung*iile, încaltamintea, suntde asemenea elemente care trebuie îngri!ite cu atentie, caci un predicator negli!ent

tuns, nepieptanat, cu dintii stricati, cu ung*iile netaiate sau cu ung*ie mare ladegetul mic..., cu pantoi murdari etc., trezeste dezgust în fata ascultatorilor. $ât

ar predica de buna, rostita de catre un preot negli!ent nu%si va împlini scopul- Trebuie eliminat categoric, de asemenea, obiceiul unor confrati de a purta g*iul pe

unul din degete. 1estul este si de prost gust si sdator7 în timp ce multi dintrecredinciosi abia îsi pot asigura pâinea traiului zilnic, "pastorul# lor se aseaza cupodoabe de aur... /sta nu însemna, însa, ca nu poate purta inelul obisnuit, daca

este casatorit. U Toate aspectele care tin de "actio), mentionate mai sus si alteleasemenea se încadreaza în acel simt al masurii pe care trebuie sa%l aiba orice

slu!itor autentic, pe care l%am numi de fapt bunul%simt. $ine se îngri!este sa cultiveaceasta virtute, îsi va controla întotdeauna vocea, pronuntarea, gesturile, tinuta

corporala si vestimentara etc. ;unul simt al predicatorului, pe care credinciosii îl vorconstata, va , deodata, factor decisiv al reusitei predicii si criteriu esential de

evaluare a ei. O buna stapânire si utilizare a vocii, gesticii, mimicii etc., ca factoriau&iliari ai reusitei, deodata cu un continut corespunzator al predicii, va favoriza o

Preot lector dr. Vasile 1O2'O+ comunicare optima cu credinciosii. /cesti factori facparte din ceea ce omiletica moderna numeste "metalimba!#, sau

"metacomunicare), adica limba!ul si comunicarea de dincolo de cuvintele propriu%zise. $aci avem, deodata, o comunicare obisnuita, verbala, dar si o comunicare

speciala, non%verbala sau "meta%verbala), cea a gesturilor, a timbrului vocii, atinutei corporale etc. Predicatorul ideal va cel care va transmite mesa!ul

evang*elic armonizând cele doua cai, verbala si meta%verbala, realizând astfel ocomunicare optima cu ascultatorii, din toate punctele de vedere.