VARIANTA 15

Subiectul I a, c, d, b;

Subiectul al II-lea 1. „Tributul ce datorez coroanei voastre îl voi plăti cu credinţă tot anul"; 2. „ca să alunge din ţară sau cel puţin să de în posesie ţara acelui unuia dintre curtenii săi"; 3. „vă voi lăsa în pace şi Severinul, cu toate ce se ţin de el"; 4. Litovoi; 5. 1396, regele maghiar Sigismund a organizat o cruciadă. La aceasta au participat, alături de maghiari, cavalerii burgunzi şi oastea Ţării Româneşti condusă de Mircea cel Bătrân. Creştinii au fost învinşi la Nicopole. 6. în 1359, Bogdan din Cuhea, un alt voievod al românilor din Maramureş trece Carpaţii împreună cu oamenii săi şi participă la o răscoală împotriva lui Bale, urmaş al lui Dragoş, dependent de coroana maghiară. Trecerea Carpaţilor are loc în contextul politicii de catolicizarea a regelui maghiar şi de încercările acestuia de a introduce propria organizare politică în Ţara Maramureşului. Această politică a provocat şi răscoala împotriva lui Bale. Despre eveniment ne povestesc două documente emise de cancelaria maghiară în 1360 şi respectiv 1365 şi Cronica lui Ioan de Târnave.încercările regelui Ungariei, făcute până în 1365, de a-1 înlătura pe Bogdan din Moldova s-au dovedit zadarnice, dar în condiţiile în care Ludovic I era absorbit de planul unei cruciade a recunoscut independenţa Moldovei.

Subiectul al III-lea

Epoca modernă reprezintă o epocă istorică bogată în realizări remarcabile: abolirea domniilor fanariote, Unirea Munteniei cu Moldova, Constituţia din 1866, obţinerea independenţei României.

în secolul al XlX-lea opera de modernizare, începută odată cu Regulamentele Organice a continuat cu reformele elaborate în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), între acestea cele mai importante au fost reforma agrară şi reforma electorală (ambele promulgate în 1864). Abdicarea forţată a lui Cuza a creat probleme deosebit de grave, mai ales pe plan extern, unde Turcia se manifesta pentru revenirea Principatelor la situaţia politică dinainte de 1859. Turcii, cereau punerea în aplicare a notei restrictive din „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi a Valahiei" (22 nov. 1861) ce condiţiona unirea acestora de durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. De aceea se impunea din partea oamenilor politici români o acţiune energică de rezolvare a situaţiei primejdioase care apăruse şi care punea sub semnul întrebării şapte ani de eforturi deosebite depuse pentru organizarea tânărului stat român.

Aşadar, în spiritul punctului 3 din dorinţele Adunărilor Ad-hoc din 1857, după abdicarea lui Cuza a fost proclamat ca domnitor un prinţ străin, Carol I şi validat prin plebiscitul organizat începând cu 2/14 aprilie 1866. După ce 1-a proclamat pe Carol ca Domn, adunarea aleasă în aprilie 1866 devine Adunarea Constituantă şi începe dezbaterile în vederea adoptării unei noi legi fundamentale a statului.

Constituţia a fost publicată în „Monitorul Oficial" pe 1 iulie 1866 şi instaura un regim politic democratic bazat pe principii precum separarea puterilor în stat, suveranitatea naţională, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, responsabilitatea ministerială, monarhie ereditară, etc.

în privinţa dreptului de vot, legea fundamentală a fost completată de un nou sistem electoral; potrivit acestuia pentru alegerea deputaţilor corpul electoral era împărţit în patru colegii electorale, după venitul realizat. Membrii colegiului I, format din marii propietari, colegiului al II-lea, format din proprietari rurali mijlocii şi colegiului al III-lea, care includea orăşeni, liberi profesionişti, profesori, ofiţeri în retragere, etc, votau direct. Al IV-lea colegiu electoral era format din marea masă a ţăranilor, votau indirect, prin delegaţi. în cazul lor 50 de alegători desemnau

un delegat, iar toţi delegaţii din judeţ alegeau un deputat.Astfel, participarea la vot, şi ca urmare la viaţa publică, se baza pe sistemul cenzitar, în

funcţie de un anumit venit material sau financiar. Prin modificarea din 1884 vor avea drept de vot toţi cei care obţineau un venit oricât de mic, contribuiau la buget sau erau ştiutori de carte.

Pe baza acestei legi fundamentale s-a desfăşurat viaţa politică din a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi au fost date reformele legislative care au continuat modernizarea ţării.

Cel mai important rol în guvernarea ţării îl aveau monarhia, Parlamentul şi partidele politice. Instituţia monarhică s-a consolidat treptat, în special după obţinerea independenţei de stat a României, în condiţiile în care în 1881 România a devenit regat iar Carol I rege. Partidele politice au trebuit să înveţe practicile legate de alternanţa la guvernare şi regulile opoziţiei parlamentare.

Totuşi în ciuda democraţiei Constituţiei şi a modernizării economiei statului român totuşi foarte mulţi ţărani erau lipsiţi de pământ, iar drepturile lor erau doar nişte cuvinte goale, nerespectate de moşier sau arendaş.

Subiectul al IV-lea

Sfârşitul secolului al XVI-lea a fost dominat de personalitatea lui Mihai Viteazul, acesta a fost domn al Ţării Româneşti în perioada 1593-1601, în condiţiile în care, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Europa răsăriteană este regiunea unde se confruntă interesele celor trei mari puteri: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi Polonia. Imperiul Otoman ajunsese la maxima expansiune prin cucerirea la începutul secolului a Belgradului, Transilvaniei şi transformarea Budei în paşalâc. Imperiul Habsburgic căuta noi aliaţi în lupta pentru alungarea otomanilor din Ungaria şi, de aceea, în anii 1590-1592 iniţiază crearea Ligii creştine care unea Spania, Veneţia, papa şi ducatele italiene. Polonia, în schimb se afla în plină criză politică datorată stingerii dinastiei Jagellonilor (1572) şi avea raporturi bune cu Imperiul Otoman.

în octombrie 1593, cu asentimentul Porţii şi sprijinit de Buzeşti şi de Cantacuzini, Mihai ocupă tronul Ţării Româneşti. împrejurările externe fiind favorabile, Mihai hotărăşte împreună cu boierii din Sfatul Domnesc, începerea acţiunilor de alungare a otomanilor din ţară. Ele erau date de tratatele de alianţă antiotomana semnate cu Habsburgii de Sigismund Bathory, principele Transilvaniei şi de Aron vodă, domnul Moldovei care recunoscuse şi suzeranitatea principelui Transilvaniei.Campania antiotomana începe pe 3/13 noiembrie 1594, când Mihai îi ucide pe creditorii levantini şi circa 2 000 de ieniceri şi spahii din Bucureşti, apoi întregul teritoriu al ţării a fost curăţat de turcii care se aflau aici. Campania continuă cu atacarea cetăţilor stăpânite de turci pe linia Dunării Hârşova, Silistra, Rusciuc, Brăila şi apoi cu înfrângerea câtorva oşti tătărăşti şi turceşti la Putinei, Stăneşti şi Şerpăteşti (1595). în urma acestei campanii militare otomanii au fost nevoiţi să renunţe la planurile de ofensivă asupra Vienei şi să pregătească intervenţia de înlăturare a lui Mihai de pe tronul Ţării Româneşti. în faţa situaţiei grave, Mihai încheie la 20 mai 1595 un tratat între Ţara Românească şi Transilvania, prin care Mihai intra în Liga Sfântă, dar devenea locţiitorul lui Sigismund Bathory şi puterea în Ţara Românească revenea Sfatului Domnesc. în schimb i se promitea ajutor contra turcilor şi subordonarea Bisericii ortodoxe din Transilvania Mitropoliei Ţării Româneşti.

în vara anului 1595, oastea otomană trece Dunărea sub conducerea bătrânului vizir Sinan-paşa. Lupta se va da în vadul Călugărenilor, un loc mlăştinos situat la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Giurgiu pe 13 / 23 august 1595 şi se va încheia cu victoria lui Mihai. Ajutoarele otomanilor îl determină însă pe domnul Ţării Româneşti să se retragă spre culoarul Rucăr-Bran în aşteptarea ajutoarelor promise de Sigismund. Sinan-paşa reia înaintarea şi ocupă Bucureştiul şi Târgovişte pregătindu-se să ierneze în ţară, dar cu ajutorul ardelenilor şi moldovenilor, veniţi în octombrie, Mihai începe contraofensiva încheiată la Giurgiu (octombrie 1595).în ţară, pentru a obţine sprijinul.boierilor, domnul adoptă legarea de glie a ţăranilor, un aşezământ

prin care ţăranii dependenţi rămâneau pe moşiile unde erau stabiliţi, stăpânii de la care fugiseră ne mai putându-i revendica. în acelaşi timp pe plan extern, Mihai continuă lupta antiotomana prin încurajarea rezistenţei popoarelor din sudul Dunării, care năzuiau dobândirea eliberării lor de sub dominaţia Porţii.

Dar, în faţa poziţiei nehotărâte a lui Sigismund Bathory faţă de reluarea luptei, domnul muntean acceptă propunerile sultanului Mehmed al III-lea de a plăti tributul, schimbul păcii şi a recunoaşterii lui ca domn al Ţării Româneşti. Astfel, în ianuarie 1597 a încheiat pacea cu turcii prin care nu părăsise cauza creştină, ci doar îşi asigurase hotarul de sud. Acest lucru este demonstrat prin faptul că intervenţia polonilor în Moldova şi ostilitatea principelui Transilvaniei îl determină să intre în legătură directă cu Habsburgii. Rezultatul este că la 9/19 iunie 1598 a încheiat un tratat cu Rudolf al Il-lea, împăratul Austriei, prin care împăratul îi recunoştea domnia ereditară şi îi promitea ajutor financiar, în schimb devenind suzeranul Ţării Româneşti. Mihai trebuia şi să-i oprească pe otomani la Dunăre şi să-i ajute pe ardeleni.

între timp noul principe al Transilvaniei, cardinalul Andrei Bathory şi domnul Moldovei, Ieremia Movilă susţineau politica poloneză, Andrei Bathory i-a cerut chiar să renunţe la domnie; probabil că acesta a fost contextul în care s-a gândit la „planul dacic". „Planul dacic" - reunirea tuturor românilor sub o singură şi energică autoritate - reprezenta singura cale de a afirma neatârnarea noastră peste planurile expansioniste ale tuturor puterilor interesate să ne domine, de la Imperiul Otoman, la Polonia şi Imperiul Habsburgic.

In toamna anului 1599, Mihai începe campania de înlăturare a lui Andrei Bathory cu ajutorul oştilor grupate în două coloane şi care au intrat în Transilvania pe valea Buzăului şi prin Ţara Bârsei şi pe valea Oltului. Mihai 1-a învins pe Andrei Bathory la Şelimbăr (18/28 octombrie) şi a pus stăpânire pe Transilvania, iar în mai 1600, după o campanie fulgerătoare, şi pe Moldova. Astfel, el realiza prima unire politică a celor trei ţări române, intitulându-se „domn al Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi a toată ţara Moldovei".

La 1 noiembrie 1599, Mihai îşi făcea intrarea triumfală în Alba-lulia. în amintirea cronicarilor a rămas imaginea impunătoare a domnului, călare pe un cal roib, îmbrăcat într-o splendidă manta albă. De şold îi atârna o spadă bătută cu pietre scumpe, iar pe cap cuşma împodobită cu pene de cocoş. Urma „alaiul nobilimii cu lunga defilare a ostaşilor, în sunetul de vioare al lăutarilor care ziceau pentru întâia oară în aceste locuri seculare cântece lăutăreşti de la curtea voievozilor ".

Odată intrat în Transilvania, domnul muntean se găsea într-o situaţie foarte complicată. Acţionase din proprie iniţiativă, dar ştia că succesul său va fi bine primit de Rudolf al Il-lea. Spre a-i menaja susceptibilitatea se va intitula însă „ consilier si locţiitor al împăratului (...) căpitan general al oştirilor imperiale (...) ". în hrisoavele slavone, titlul său este însă acela de „Domn din mila lui Dumnezeu al Tării Româneşti si Ardealului", în timp ce supuşii săi, nobilii ardeleni, l-au numit „principe".

Scurta stăpânire a lui Mihai, în Transilvania a provocat o adevărată „ridicare a satelor", atât în Ardeal, pe alocuri cu aspect de răscoală populară, cât şi în Ţara Românească (se cunosc situaţiile locuitorilor din Loloeşti şi Radovanu care l-au urmat pe domn la Alba-lulia şi apoi la Iaşi, spre a-şi dobândi libertatea pe nedrept pierdută).

La 4 mai 1600, grosul trupelor sale trecea Valea Trotuşului; li se vor adăuga, curând, ostile boiereşti din Ţara Românească, împreună cu care efectivele lui nu treceau de 17000 de oameni. La 10 mai, Bacăul fusese cucerit, după care, grupată pe 4 coloane, armata, care trecuse munţii se îndreptă spre Suceava, de ale cărei ziduri se izbiseră, fără izbândă, mulţi asediatori. Câteva zile mai târziu, la 16 mai, apărătorii cetăţii se predară fără luptă.în numai trei săptămâni, întreaga Moldovă a fost luată în stăpânire Succesul campaniei din Moldova se explică prin graba cu care ostaşii Movileştilor au trecut de partea lui Mihai care, aflat aici, ştia prea bine că se afla pe „pământ românesc ". în punctul cel mai înalt al destinului său Mihai se intitula, într-un hrisov emis la 27 mai 1600, „Domn al Tării Româneşti, Ardealului si Moldovei" şi îşi confecţiona binecunoscutul sigiliu pe care figurează cele trei ţari române. Mihai Viteazul reuşea să unească cele trei ţări surori.

în septembrie 1600, nobilimea ardeleană se răscoală împotriva domnului muntean, în acelaşi timp în care polonii intrau în Moldova. Cu oastea care-i rămăsese, Mihai încearcă mai întâi înfrângerea nobilimii maghiare, însă aceasta, ajutată şi de generalul imperial Gheorghe Basta,

obţine victoria în lupta de la Miraslau (septembrie 1600)".Aflând de intenţia polonilor care, ocupând Moldova, au pătruns în Ţara Românească

pentru a-1 instala ca domn pe Simion Movilă, Mihai trece munţii şi coboară în regiunea Buzăului unde a fost înfrânt la Bucov şi Curtea de Argeş.

în aceste condiţii a fost nevoit să apeleze la ajutorul împăratului Rudolf al Il-lea care-i promite 100 000 de taleri pentru reorganizarea oastei şi trimite poruncă lui " Basta să colaboreze pentru alungarea lui Sigismund Bathory din Transilvania.

în lunile următoare, Mihai îşi recrutează o nouă oaste, iar în Ţara Românească boierii se răscoală împotriva lui Simion Movilă şi-1 alungă din ţară (1 iunie 1601). în timp ce la Bucureşti se formează o locotenentă domnească, Mihai împreuna cu generalul Basta, a înfrânt armata nobiliară la Gorăslău (3 august 1601). în faţă planurilor domnului român de reunire a Ţărilor Române, generalul Basta, cu acordul imperialilor, pune la cale asasinarea la Câmpia Turzii (9/19 august 1601). Capul său a fost dus de comisul Radu Florescu şi înmormântat la mănăstirea Dealu, lângă Târgovişte.