Valerica Dănăilă, profesor psihosociolog, C.J.R.A.E. Brăila

Metode experienţiale folosite în terapia psihologică şi logopedică a

copiilor cu dizabilităţi mentale

1. Orientarea experienţială în psihoterapia copilului Orientarea umanist-experienţială a devenit cunoscută în România după 1997 când au apărut primele lucrări teoretice şi primii specialişti practicieni: I. Mitrofan, A. Nuţă, C. Nedelcu, A. Nicolae, D. Constantinescu, D. Buzdugan. Psihoterapia copilului, de orientare experienţială, s-a dezvoltat ca ramură a psihoterapiei adultului cu accent pe dinamica dezvoltării personalităţii. Ea prezintă următoarele caracteristici: - Posibităţile de acţiune sunt mai mari la copil decât la adult, deoarece copilul şi adolescentul au o mai mare mobilitate a structurilor psihice şi un potenţial dinamic evolutiv cu efect maturizant, compensator mai mare; La copii, mecanismele de apărare şi rezistenţele nu sunt foarte puternice. De aceea este posibilă corectarea unor mecanisme de apărare distorsionate, deblocarea altora, eliminarea stagnărilor, regresiunii, deviaţiilor în formarea personalităţii; În învăţarea experienţială, terapeutul îl învaţă pe copil, direct sau indirect, moduri diferite şi adaptative de comportament. Scopul final este de a-l ajuta pe copil să fie conştient de sine şi de existenţa sa în lume. Se urmăreşte deblocarea procesului de evoluţie normală, realizarea unei mai bune acceptări de sine ca persoană şi în relaţie cu lumea. Se consideră că, în baza conştientizării, autoacceptării şi a dreptului de a fi aşa cum eşti, organismul poate creşte; intervenţia cu forţa blochează, retardează acest proces. Terapeuţii experienţiali consideră că oamenii, copiii, au impuls natural spre sănătate, iar creativitatea, umorul, spontaneitatea sunt aspecte ale sănătăţii psihice. Copiii primesc suport emoţional, îşi înţeleg sentimentele şi problemele, îşi rezolvă conflictele cu alţii, încearcă noi soluţii la problemele vechi, sunt ajutaţi să vadă lumea din jurul lor aşa cum este ea în realitate, să facă alegeri în viaţa lor, să înţeleagă că anumite alegeri sunt imposibile. Terapeutul îl ajută pe copil să se schimbe, pentru a se adapta, şi nu îi impune schimbarea. La baza schimbării stă o ,,relaţie caldă şi de încredere”, bazată pe respectul faţă de copil, pe încredere, empatie, onestitate, deschidere. Terapeutul trebuie să cunoască psihologia vârstelor, particularităţile psihologice, neurofiziologice, motivaţionale, necesităţile relaţionale specifice fiecărei etape cronologice, tipurile de dificultăţi de învăţare, dinamica sistemului familial, casa, şcoala. Tratamentul porneşte de la nevoile copilului, de la problemele emoţionale, de la situaţiile obiective, de la realitatea care este mai importantă decât tehnica sau teoria terapeutului.

2. Metode şi tehnici experienţial –expresive şi gestalt - creative:

Consilierii şi psihologii pot folosi o multitudine de tehnici şi metode experienţiale, dintre acestea am aplicat cu efecte deosebite tehnicile expresiv-creative şi gestalt-creative: Desenul ,,omuleţului”, ,,familiei”, ,,arborelui”, casă-copac-persoană”, desenul liber, desenul şi povestirea, ,,mâzgăleala”, pentru ilustrarea prin desen a unor

cântece copii, dactilopictura, desenul pe suprafeţe mari şi verticale, tehnicile de exprimare corporală (cu oglindă, tobă), imaginea (proprie şi a familiei, a obiectelor), muzica, modelajul, jocul ca sursă de energie şi resursă energetică, metafora, poveştile din viaţa reală, basmul, dramaterapia, jocul terapeutic. Iată câteva exemple:

DESEN LIBER

L.I. , 10 ani

68 DESEN DUPĂ CÂNTECUL pentru COPII

,,CĂSUŢA DIN PĂDURE’’

C.I. , 10 ani, D.M.M. 3. Specificul demersului terapeutic la copilul cu dizabilităţi

În urma experienţei personale, pot face următoarele considerente asupra specificului demersului terapeutic şi a metodelor folosite în psihoterapia şi logopedia cu copiii cu intelect liminar şi cu deficienţe uşoare: - Psihoterapia şi consilierea psihologică de factură experienţială se adresează cu precădere copiilor cu intelect liminar şi cu deficienţe uşoare; - Accentul cade pe metodele şi tehnicile proiective de exprimare, de exteriorizare inconştientă şi indirectă a afectivităţii; - Imposibilitatea de a folosi ,,metafora” la copiii autişti, cu dizabilităţi severe şi / sau asociate, datorită caracterului concret situativ al gândirii lor;

- Jocul rămâne una dintre cele mai importante metode de lucru cu copiii cu

dizabilităţi, el este ,,calea regală de înţelegere a efortului ego-ului infantil la sinteză,

(Erikson), este forma copilului de auto-terapie, prin care lucrează asupra confuziilor,

anxietăţilor, conflictelor sale; jocul ca experienţă în sine determină schimbarea şi nu

discuţia (Violet Oaklander);

- prin situaţia de joc în siguranţă, într-o atmosferă permisivă, se produce integrarea polarităţilor în personalitate: dragoste-ură, tristeţe- bucurie; Metodele şi tehnicile experienţiale pot fi folosite şi ca tehnici de psihodiagnoză şi diagnoză;

FAMILIA

C.F. , 12 ani, D.M.I

TESTUL „FAMILIEI”.

C.S. , 14 ani, I.L

TESTUL ,,ARBORELUI’’

. C.S. , 14 ani,, I.L

Metodele se adaptează tipului şi gradului dizabilităţii: - desenul pe suprafeţe mari şi verticale pentru disgrafici - dislexici, hiperkinetici; - tehnicile de mişcare şi dans-cu tobă, pernă, sacul de box - pentru copiii hiperkinetici şi / sau cu tulburări de comportament pentru eliberarea de energie şi tensiune, deblocarea emoţională, dezvoltarea spontaneităţii, controlul asupra corpului. - dactilopictura şi colajul pentru copiii timizi, interiorizaţi, inexpresivi, cu nedezvoltarea limbajului expresiv, pentru exprimarea senzorială şi emoţională;

DACTILOPICTURĂ MODELAJ ,,FARFURIE DECORATIVĂ’’

C.F., 10 ani, D.M.S. T.T. , 12 ani,

Nedezvoltarea limbajului expresiv D.M.M.S.

- desenul şi muzica, mişcarea şi dansul se recomandă pentru tratarea diferitelor

forme de tulburări de personalitate cuprinse în tabloul deficienţei mentale sau pentru diferite

tulburări de limbaj (ex.: balbism);

Toate tehnicile şi metodele experienţiale pot fi folosite şi ca metode de învăţare de către psihologi, învăţători, profesori: - tehnicile de expresie corporală pentru învăţarea unei respiraţii corecte, dezvoltarea auzului fonematic, limbajul alternativ, expresiile faciale, corporale, învăţarea schemei corporale, cunoaşterea mediului înconjurător (ex.: ,,Eşti un copac când bate vântul. Cum faci? ); - modelajul pentru învăţarea formelor, culorilor, mărimilor, cifrelor, literelor;

- colajul pentru a învăţa materiale, utilităţi, modalităţi de îmbinare şi combinare; - imaginea (desenul propriu sau al terapeutului, fotografia, alfabetul în imagini, cărţi de colorat) este un intermediar între obiect şi cuvânt, între concret şi simbol, este un mijloc eficient de învăţare socială; poate fi folosită de logoped şi de învăţător. Prin joc copiii învaţă reguli, roluri, atitudini, moduri de relaţionare. Am observat că la început copiii se joacă separat, apoi, la sugestia terapeutului, se joacă împreună, în grup. Toate tehnicile expresive stimulează creativitatea copilului, iar creativitatea umană este limbajul primar pentru realizarea insight-ului şi vindecării;

Pentru copiii cu dizabilităţi, ca şi pentru copiii mici, nu este necesar să-şi verbalizeze insight-urile, descoperirile şi să-şi conştientizeze modificările de comportament. Este

suficient, adesea, să-şi manifeste deschis comportamentul şi emoţiile blocate pentru a creşte

emoţional. Apoi, pot să integreze moduri mai bune de comportament, să facă mai bine faţă

frustrărilor, să relaţioneze mai bine cu ceilalţi copii şi cu adulţii.

Tehnicile sunt numeroase, nu trebuie utilizate ca nişte reţete, nu sunt un scop în sine. Tehnicile sunt doar un catalizator al procesului terapeutic. Copilul direcţionează cum să se lucreze cu el şi orientează spre ce are el nevoie. Terapeutul trebuie să fie deschis şi să-i primească mesajul, să-l asiste şi să-l acompanieze pe copil în procesul evoluţiei sale.

Bibliografie:

1. Mitrofan I; Vladislav, E.O; Cucu-Ciuhan, G. - Psihopatologia, psihoterapia şi consilierea copilului, Editura Sper, Bucureşti, 2001; 2. Mitrofan I; Vasile, D. - Terapii de familie! - Editura Sper, Bucureşti, 2001; 3.Mitrofan I- Meditaţii creative. Metafora transformatoare şi conştiinţa extinsă, Editura Sper, Bucureşti.,2001; 4. Revista de psihoterapie experienţială” nr.14-15, Editura Sper.