2

Conținut: Vadim Vieru, Alexandru Postica, Ion ManoleCoordonare ediție: Olga Manole, Ana BaltăProcesare computerizată: „Depol Promo” SRL

Toate drepturile sunt protejate. Conținutul Raportului poate fi utilizat şi reprodus în scopuri non-profit şi fără acordul prealabil al Asociației Promo-LEX cu condiția indicării sursei de informație.

Punctele de vedere exprimate în Raport reflectă opinia şi poziția Asociației Promo-LEX. Acestea nu pot fi interpretate sub nici o formă ca reflectând opinia şi poziția National Endowment for Democracy (NED).

Raportul este realizat în cadrul proiectului: „Promovarea respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, implementat de Asociația Promo-LEX, cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED)

SE DISTRIBUIE GRATUIT

Asociația PROMO–LEXbd. Ștefan cel Mare şi Sfânt 127Chişinău, Republica MoldovaTel./fax: (+373 22) 450024E-mail: info@promolex.mdwww.promolex.md

National Endowment for Democracy1025 F Street NW. SUITE 800, Washington DC 20004, USAtel: (+1 202) 3789700E-mail: info@ned.orgwww.ned.org

3

ACRONIME ....................................................................................................................................................................................4SUMAR EXECUTIV ....................................................................................................................................................................5INTRODUCERE ...........................................................................................................................................................................6CAPITOLUL I – STANDARDE INTERNAȚIONALE ȘI NAȚIONALE ......................................................................7 (I) STANDARDE INTERNAȚIONALE .............................................................................................................................7 A. Standarde ONU ...........................................................................................................................................................7 B. Standarde regionale .................................................................................................................................................8 C. Uniunea Europeană ..................................................................................................................................................9 (II) RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR ȘI COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ .........................................10 A. Organizația Națiunilor Unite ................................................................................................................................10 B. Consiliul Europei .......................................................................................................................................................15 (III) STANDARDE NAȚIONALE ........................................................................................................................................18 A. Legislația Națională ..................................................................................................................................................18 B. Politici Naționale .......................................................................................................................................................19 (IV) SINTEZA VIOLĂRILOR CONSTATATE DE CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI ÎN CAUZELE MOLDOVENEȘTI ÎN ANUL 2016 .......................................................................................24CAPITOLUL II – PROVOCĂRI MAJORE ............................................................................................................................25 (I) INVESTIGAREA TORTURII ȘI RELELOR TRATAMENTE ................................................................................25 (II) INVESTIGAREA MALTRATĂRILOR ÎN INSTITUȚIILE PSIHIATRICE .......................................................26 (III) INTERVENȚIILE MEDICALE ȘI TRATAMENTUL MEDICAL FORȚAT ÎN INSTITUȚIILE PSIHIATRICE ............................................................................................................................................28 (IV) CONDIȚIILE DE DETENȚIE ÎN PENITENCIARE .............................................................................................31 A. Informație generală ..................................................................................................................................................31 B. Suprapopularea sistemului penitenciar ..........................................................................................................31 C. Asistența medicală în sistemul penitenciar ...................................................................................................34 D. Femeile în detenție ...................................................................................................................................................35 E. Respectarea altor standarde în sistemul penitenciar ................................................................................37 (V) TORTURA ÎN REGIUNEA TRANSNISTREANĂ ...................................................................................................40 A. Investigarea torturii .................................................................................................................................................41 B. Condițiile de detenție şi asistența medicală ..................................................................................................43 C. Alte violări ....................................................................................................................................................................46RECOMANDĂRI ..........................................................................................................................................................................48ANEXE ...........................................................................................................................................................................................52

CUPRINS

4

CAT Comitetul ONU Împotriva TorturiiCDC Convenția cu privire la Drepturile CopiluluiCDESC Comitetul ONU pentru Drepturile Economice, Sociale şi CulturaleCDF Convenția Internațională pentru Protecția Tuturor Persoanelor Împotriva Disparițiilor ForțateCDO Comitetul pentru Drepturile OmuluiCDPD Convenția privind Drepturile Persoanelor cu DizabilitățiCE Consiliul EuropeiCEDO Convenția Europeană a Drepturilor OmuluiCETFDF Convenția asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discriminare Față de FemeiCIETFDR Convenția Internațională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare RasialăCM Comitetul de MiniştriCPPEDAE Consiliul Pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea EgalitățiiCPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau DegradanteCPTS Centrul de Plasament Temporar pentru StrăiniCtEDO Curtea Europeană a Drepturilor OmuluiDASPF Direcția pentru Asistență Socială şi Protecție a FamilieiDIP Departamentul Instituțiilor PenitenciareEPU Evaluarea Periodică UniversalăHIV Virusul Imunodeficienței UmaneIDU Indicele Dezvoltării UmaneIGP Inspectoratul General al PolițieiMF Ministerul Finanțelor al Republicii MoldovaMJ Ministerul Justiției al Republicii MoldovaMMPSF Ministerul Muncii, Protecției Sociale şi Familiei al Republicii MoldovaMNPT Mecanismul Național de Prevenire a TorturiiMS Ministerul Sănătății al Republicii MoldovaONG Organizație NeguvernamentalăONU Organizația Națiunilor UniteOHCHR Biroul Națiunilor Unite al Oficiului Înaltului Comisariat pentru Drepturile OmuluiPG Procuratura GeneralăPIDCP Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile şi PoliticePIDESC Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi CulturalePNADO Planul Național de Acțiuni în Domeniul Drepturilor OmuluiPNAIAA RM-UE Planul Național de Acțiuni de Implementare a Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea EuropeanăPNUD Programul Națiunilor Unite pentru DezvoltareSIDA Sindrom Imunodeficitar AchiziționatSRSJ Strategia de Reformare a Sectorului Justiției UE Uniunea EuropeanăUNCAT Convenția ONU Împotriva Torturii

ABREVIERI

5

Republica Moldova a semnat şi ratificat mai multe instrumente internaționale în domeniul prevenirii torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante1. Tratatele ratificate la care Republica Moldova este parte, stabilesc o serie de obligații de ordin instituțional, jurisdicțional şi de substanță în domeniul prevenirii şi combaterii torturii. Acestea obligă Guvernul Republicii Moldova să elaboreze politici şi practici conforme care să prevină aplicarea torturii şi altor pedepse sau tratamente crude inumane sau degradante, dar şi să asigure o investigație eficientă a faptelor de tortură, inclusiv reabilitarea victimelor. Raportul analizează cele mai importante standarde internaționale şi reflectă modul de respectare al acestora de către autoritățile relevante.

Republica Moldova a realizat în ultimii ani reforme importante în domeniul garantării dreptului de a nu fi supus torturii, fiind motivat de presiunea aplicată de comunitatea internațională ca urmare a problemelor sistemice legate de respectarea articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) constatate în mai mult de 802 de hotărâri pronunțate versus Republica Moldova, recomandărilor primite în cadrul Evaluării Periodice Universale (EPU), etc.

În anul 2016, Republica Moldova s-a obligat să implementeze acțiunile nerealizate din Planul Național de Acțiuni în Domeniul Drepturilor Omului (PNADO) pentru anii 2011-20143, acțiunile scadente din Strategia de Reformare a Sectorului Justiției (SRSJ) pentru anii 2011-20164, acțiunile scadente din Planul Național de Acțiuni de Implementare a Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană (PNAIAA RM-UE) pentru anii 2014-20165 şi alte documente care stabilesc expres ca obiectiv prioritar prevenirea şi combaterea torturii sau tratamentelor inumane şi degradante. Gradul de implementare a acțiunilor este reflectat în prezentul raport.

În pofida modificărilor legislative importante pe anumite domenii, dreptul de a nu fi supus torturii şi altor tratamente inumane şi/sau degradante nu este pe deplin garantat şi asigurat în practică, în mod special în regiunea transnistreană. Chiar dacă sunt adresate Procuraturii anual peste 600 de plângeri în legătură cu fapte de tortură şi rele tratamente, urmărirea penală este pornită doar în aproximativ 20%.

Există deficiențe serioase în procesul de prevenire şi investigare a infracțiunilor de tortură şi rele tratamente comise în instituțiile psihiatrice şi rezidențiale.

Condițiile de detenție în penitenciare rămân a fi proaste, iar reabilitarea victimelor torturii continuă să fie o problemă, chiar dacă au fost realizate unele intervenții legislative.

În 2016, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO) a examinat şi a comunicat Guvernelor Republicii Moldova şi Federației Ruse mai mult de 9 cazuri privind presupuse încălcări a articolului 3 din CEDO în regiunea transnistreană.

1 Convenția împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, din 10 decembrie 1984 de la New York, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. etc.

2 Până la 31 decembrie 2016, CtEDO a pronunţat 339 de hotărâri, dintre care, 25% se referă la violarea art. 3 din Convenție. 3 Hotărârea Nr. 90 din 12.05.2011 cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pe anii 2011–2014 -

http://lex.justice.md/md/339395/4 Legea Nr. 231 din 25.11.2011, privind aprobarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016 - http://lex.justice.md/

index.php?action=view&view=doc&id=3312685 Planul Naţional de Acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru anii 2014-2016

Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.808 din 7 octombrie 2014

SUMAR EXECUTIV

6

Raportul examinează situația legată de respectarea dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane şi degradante în contextul standardelor internaționale în domeniu la care Republica Moldova s-a obligat să le respecte.

Raportul se referă şi la cele mai importante provocări care țin de respectarea dreptului de a nu fi suspus torturii în Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană.

Astfel, raportul abordează problema investigării cazurilor de tortură şi rele tratamente, condițiile de detenție în penitenciare, reabilitarea victimelor torturii, tratamentul inuman şi degradant în instituțiile psihiatrice, precum şi aplicării maltratării în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Au fost analizate datele relevante cu privire la respectarea dreptului de a nu fi supus torturii, inclusiv rapoartele elaborate de guvern şi Organizații Neguvernamentale (ONG) pentru comite-tele specializate ale Organizația Națiunilor Unite (ONU) şi în cadrul procesului de EPU1. Ori de câte ori a fost posibil, au fost invocate date statistice pentru o mai bună înțelegere a tendințelor şi informațiilor descrise.

În procesul de redactare a raportului au fost realizate interviuri cu actori statali relevanți şi au fost expediate cereri de acces la informație în adresa Procuraturii Generale(PG), Inspectoratu-lui General al Poliției (IGP), Ministerului Sănătății(MS), Ministerului Justiției(MJ), Ministerului Muncii, Protecției Sociale şi Familiei(MMPSF) şi altor subiecți relevanți.

Scopul raportului este de a oferi o imagine de ansamblu asupra problemelor legate de respectarea dreptului de a nu fi supus torturii şi tratamentelor inumane şi degradante. În acest raport, cercetarea problemelor din regiunea transnistreană a fost limitată de lipsa datelor statistice dezagregate referitoare la situația pe diferite domenii din regiunea transnistreană (spre exemplu: numărul de plângeri, bugetul instituțiilor de detenție, intervenția administrației de facto în diferite domenii, etc.), dar şi interzicerea accesului membrilor Asociației Promo-LEX în regiunea transnistreană, fapt ce face imposibilă monitorizarea în regiune2. În consecință, anumite aspecte care în mod normal se încadrează în domeniul de cercetare al unui raport ce abordează problema torturii şi al tratamentului crud, inuman sau degradant nu sunt analizate suficient de detaliat. Aceste omiteri nu ar trebui să fie interpretate ca o indicație a faptului că nu există careva lacune care ar afecta domenii sau categorii de persoane specifice, în special din regiunea transnistreană.

1 UPR-INFO - Civil society and other submissions, Sursa web: https://www.upr-info.org/en/review/Moldova-%28Republic-of%29/Session-26---November-2016/Civil-society-and-other-submissions#top

2 Promo-LEX avertizează că există riscul înrăutățirii respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană, Sursa web: https://promolex.md/8437-promo-lex-avertizeaza-ca-exista-riscul-inrautatirii-respectarii-drepturilor-omului-in-regiunea-transnistreana/

INTRODUCERE

7

(I)STANDARDEINTERNAȚIONALERepublica Moldova a semnat mai multe tratate internaționale ce vizează protecția dreptului de a nu fi supus torturii şi altor tratamente inumane sau degradante în cadrul ONU şi Consiliul Europei (CE). Cu toate acestea, unele tratate internaționale care conțin prevederi relevante în domeniul protecției dreptului de a nu fi supus torturii nu au fost semnate şi/sau ratificate. La unele tratate, Guvernul Republicii Moldova a făcut mai multe rezerve în legătură cu aplicarea acestora în regiunea transnistreană.

Mai jos sunt enumerate cele mai relevante standarde internaționale care garantează dreptul de a nu fi supus torturii şi tratamentelor inumane sau degradante.

A.StandardeONURepublica Moldova a semnat şi ratificat majoritatea Convențiilor din sistemul de tratate ONU privind drepturile omului, prevederi ale cărora sunt relevante pentru protejarea dreptului de a nu fi supus torturii.

Deşi Republica Moldova a ratificat 7 din cele 9 tratate de bază ale ONU privind drepturile omului, rapoartele statului-parte sunt deseori predate cu întârziere, iar un raport către Comitetul ONU Împotriva Torturii a fost prezentat cu întârziere1. Tratatele ONU privind drepturile omului ratificate de Moldova sunt: • Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice (PIDCP); • Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale (PIDESC); • Convenția Internațională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială

(CIETFDR); • Convenția asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discriminare Față de Femei (CETFDF); • Convenția Împotriva Torturii şi altor Pedepse sau Tratamente Crude, Inumane sau

Degradante; • Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD); • Convenția cu privire la Drepturile Copilului (CDC).

Victimele torturii pot adresa plângeri individuale mai multor organisme create în baza tratatelor internaționale adoptate în cadrul sistemului ONU, în legătură cu încălcarea drepturilor omului în general, dar şi ale altor drepturi speciale, printre care şi dreptul de a nu fi supus torturii, după cum urmează: • Comitetului pentru Drepturile Omului în temeiul primului Protocol opțional la PIDCP; • Comitetului pentru eliminarea discriminării rasiale în temeiul articolul 14 din CIETFDR; • Comitetului privind eliminarea discriminării împotriva femeilor în temeiul Protocolului

opțional la CETFDF şi Comitetului împotriva torturii în temeiul Protocolului opțional

1 Deşi raportul către CAT urma să fie prezentat în 2013, acesta a fost expediat de Guvern în adresa Comitetului abia în 2016

CAPITOLUL I.STANDARDE INTERNAȚIONALE ȘI NAȚIONALE

8

la Convenția Împotriva Torturii şi altor Pedepse sau Tratamente Crude, Inumane sau Degradante.

A se vedea Anexa 1 – Statutul ratificării şi semnării tratatelor internaționale relevante de către Republica Moldova

Republica Moldova a făcut declarații teritoriale la primul şi al doilea Protocol opțional la PIDCP şi al doilea Protocol opțional la CDC (vânzare copiilor, prostituția infantilă şi pornografia infantilă). Aceste declarații limitează aplicarea Protocoalelor în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Negarea drepturilor prevăzute în Protocoale pentru aceste persoane contravine atât obiectului, cât şi scopului Protocoalelor dar şi poate echivala cu o încălcare a articolului 1 din CEDO2.

B. Standarde regionaleRepublica Moldova a ratificat mai multe tratate europene care impun respectarea dreptului de a nu fi supus torturii. Republica Moldova a aderat la CE la 13 iulie 1995. În calitate de stat-membru, a ratificat CEDO şi majoritatea protocoalelor pe care aceasta le include, inclusiv nr.6 şi nr.13 privind abolirea pedepsei cu moartea.

A se vedea Anexa 2 – Statutul ratificării şi semnării tratatelor internaționale relevante din cadrul Consiliului Europei de către Republica Moldova

Convenții relevante

Ca şi în cazul altor instrumente internaționale, Guvernul a înaintat o declarație la CEDO legată de limitarea aplicării drepturilor în regiunea transnistreană3.

CtEDO a considerat că această declarație nu este valabilă în sensul articolului 57 al Convenției. Chiar şi „în absența unui control efectiv asupra regiunii transnistrene”, Republica Moldova are obligația pozitivă „de a lua măsurile diplomatice, economice, judiciare sau de altă natură pe care le poate lua și care sunt conforme cu dreptul internațional pentru a garanta solicitanților drepturile prevăzute de Convenție”4.

Prin urmare, Guvernul Republicii Moldova trebuie să-şi revizuiască angajamentul de a aplica instrumentele internaționale privind drepturile omului doar pe teritoriul controlat efectiv de autoritățile sale.

Pe lângă Convențiile relevante, Guvernul ar trebui să țină cont de Recomandările CE emise în special pentru a garanta dreptul de a nu fi supus tratamentelor rele, inumane sau degradante în sistemul penitenciar.

A se vedea Anexa 3 – Recomandările Consiliului Europei în domeniul prevenirii torturii, tratamentelor rele şi inumane

2 https://promolex.md/wp-content/uploads/2016/08/Ro_doc_1468582624.pdf 3 A se vedea, de exemplu, Convenţia privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, C.E.T.S. nr. 197, 20054 A se vedea Catan si alții c. Moldova şi Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nr. 43370/04, 8252/05 şi 18454/06, 19 octombrie

2012, alin. 110; Mozer c. Moldova şi Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nr. 11138/10, 23 februarie 2016, para. 100.

9

C.UniuneaEuropeanăÎn perioada 2014 – 2016, Guvernul Republicii Moldova a implementat PNAIAA RM – UE pentru perioada nominalizată5. Planul Național de Acțiuni a fost aprobat în cadrul reuniunii Guvernului din 25 iunie 2014 . În 2015 PNAIAA a fost revizuit6.

Planul Național de Acțiuni a cuprins mai multe priorități şi măsuri de implementare în domeniul prevenirii torturii şi relelor tratamente.

A se vedea Anexa 4 – Extras din Planul Național de Acțiuni pentru Implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru anii 2014 - 2016

Unele acțiuni formulate în Planul Național de Acțiuni erau abstracte şi nu conțineau indicatori. Astfel, evaluarea implementării acestora este dificilă. Unele acțiuni au fost implementate cu întârzieri. Spre exemplu, abia la 24 octombrie 2016 a fost creat într-o nouă formulă Mecanismul Național de Prevenire a Torturii (MNPT). Acesta a fost lansat la 2 decembrie 2016, deşi conform Planului de Acțiuni această acțiune urma să fie implementat în anul 2015.

Nivelul de implementare a altor acțiuni relevante nu a fost raportat în Raportul de Progres al Guvernului privind nivelul de realizare a PNAIAA RM – UE pentru anii 2014 – 20167.

În cadrul şedinței Guvernului din 28 decembrie 2016 a fost aprobat PNAIAA RM – UE pentru anii 2017-20198.

Spre deosebire de Planul anterior, în noul Plan au fost incluse acțiuni orientate spre rezultat şi care conțin indicatori de performanță. Planul conține mai multe acțiuni relevante în domeniul prevenirii torturii şi relelor tratamente.

A se vedea Anexa 5 – Extras din Planul Național de Acțiuni pentru Implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru anii 2017 - 2019

5 Hotărârea Guvernului Nr. 808 din 07 octombrie 2014 cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2014-2016, Sursa web: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=354939

6 Hotărârea Guvernului Nr. 713 din 12.10.2015 cu privire la modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului nr. 808 din 7 octombrie 2014, Sursa web: http://lex.justice.md/md/361471/

7 Raportul de Progres al Guvernului privind nivelul de realizare a Planului Național de Acțiuni pentru Implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru anii 2014 – 2016, Sursa web: http://www.mfa.gov.md/img/docs/Raport-privind-implementarea-AA-2014_2016.pdf

8 Planul naţional de acţiuni privind implementarea Acordului de Asociere RM-UE pentru anii 2017-2019, Sursa web: http://www.gov.md/sites/default/files/document/attachments/intr02_84.pdf

10

(II) RESPECTAREAANGAJAMENTELORȘICOOPERAREAINTERNAȚIONALĂEvoluția Republicii Moldova în materie de promovare şi respectare a dreptului de a nu fi supus torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante este notată în rapoarte periodice, cum ar fi spre exemplu cele ale Comitetului pentru Drepturile Omului (CDO) şi Convenția Împotriva Torturii şi Altor Pedepse sau Tratamente Crude, Inumane sau Degradante. Unele concluzii relevante din astfel de rapoarte sunt descrise mai jos.

A.OrganizațiaNațiunilorUnitePactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice

Republica Moldova a ratificat PIDCP la 26 ianuarie 1993. După ratificarea Pactului, Republica Moldova a prezentat trei rapoarte periodice. Cel mai recent raport a fost prezentat în 2016 (prezentat cu o întârziere de 3 ani)9.

În ultimul ciclu de raportare, CDO a prezentat în 2011 o listă cu întrebări pentru Guvernul Republicii Moldova. Această listă subliniază nerezolvarea carențelor pe care comitetul le-a notat şi în observațiile finale din 2009. Carențele se referă la procesul de aplicare în practică a recomandărilor legate de tratamentul victimelor evenimentelor din aprilie 2009 şi acțiunile întreprinse pentru a evita tortura în izolatoarele de detenție preventivă.

La 18 noiembrie 2016, Comitetul a adoptat documentul care conține observațiile finale cu referire la al III-lea raport periodic al Republicii Moldova în legătură cu implementarea PIDCP10.

Comitetul a formulat în adresa Guvernului mai multe recomandări în domeniul prevenirii torturii, printre care: A) Să fie investigate prompt şi în mod eficient toate acuzațiile de tortură şi tratamente

crude, inumane sau degradante, iar persoanele vinovate să fie condamnate prin aplicarea sancțiunilor proporționale cu gravitatea infracțiunii, să fie oferite remedii eficiente victimelor, inclusiv servicii de reabilitare;

B) Persoanelor reținute să le fie garantate serviciile unui avocat imediat după reținere şi pe parcursul tuturor etapelor de detenție;

C) Manualul de Investigare Efectivă şi Documentare asupra Torturii şi a altor tratamente inumane, crude sau degradante sau pedepse (Protocolul de la Istanbul) să fie integrat în Programele de Instruire ale organelor de drept;

D) Asigurarea că MNPT îşi îndeplineşte funcțiile în mod eficient, fără întârziere, inclusiv realizează vizite regulate şi inopinate în toate locurile de detenție.

Chiar dacă Comitetul a apreciat măsurile întreprinse de Guvernul Republicii Moldova pentru a promova şi proteja drepturile persoanelor cu dizabilități, inclusiv legate de elaborarea unor politici menite să înlocuiască instituționalizarea, Comitetul şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la: A) Instituționalizarea forțată şi administrarea fără consimțământul persoanei a tratamentului

psihiatric pentru persoanele cu dizabilități pe motive de incapacitate mintală sau intelectuală;

B) Informații legate de abuzuri grave şi rele tratamente comise de persoanele care îngrijesc

9 Raportul urma să fie prezentat până la 31 octombrie 201310 Concluding observations, CCPR/C/MDA/CO/3

11

persoanele cu dizabilități, cadrele medicale şi personalul instituțiilor rezidențiale şi spitalelor psihiatrice, inclusiv violuri, aplicarea contracepției forțate, avorturi forțate, neglijare, reținere şi izolare. Comitetul a remarcat în special situația gravă din Internatul psihoneurologic din mun. Bălți, Internatul neuropsihiatric din com. Cocieri şi Internatul pentru copii cu dizabilități din or. Orhei;

C) Legislația națională care permite întreruperea sarcinii fără consimțământ pe motive de afecțiuni psihosociale sau intelectuale ale persoanei.

Cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale în legătură cu aplicarea torturii şi a relelor tratamente, Comitetul a formulat mai multe recomandări, printre care: A) Să fie revizuită legislația națională şi practicile relevante cu privire la reținerea forțată pe

motive de dizabilitate mintală sau intelectuală, în scopul asigurării că detenția se aplică, ca o măsură excepțională şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă, şi că existența unei dizabilități nu justifică în sine o pedeapsă privativă de libertate;

B) Să promoveze servicii de asistență psihiatrică care respectă demnitatea pacienților, atât adulților cât şi minorilor, şi să se asigure că utilizarea non-consensuală a tratamentului psihiatric este în general interzisă şi doar aplicat, în cazuri excepționale, ca o măsură de ultimă instanță în cazul în care este absolut necesar în beneficiul persoanei în cauză, cu condiția ca el sau ea nu este în măsură să îşi dea consimțământul, pentru cel mai scurt timp posibil şi fără nici un impact pe termen lung;

C) Să protejeze persoanele cu dizabilități de la alte abuzuri şi rele tratamente, inclusiv prin adoptarea unui sistem cuprinzător, eficient şi independent de monitorizare în toate instituțiile rezidențiale şi spitalele de psihiatrie;

D) Să efectueze investigații prompte, imparțiale şi eficiente în toate acuzațiile de abuz şi maltratare de către persoanele cu handicap, să fie asigurate remedii eficiente pentru victime;

E) Să se asigure că femeile cu dizabilități sunt în măsură să se bucure de dreptul lor la sănătatea sexuală şi reproductivă, inclusiv prin abrogarea legislației care permite întreruperea sarcinii fără consimțământ.

Deşi Comitetul a apreciat măsurile întreprinse de Guvernul Republicii Moldova pentru a îmbunătăți condițiile de detenție, inclusiv prin construirea de noi centre de detenție, Comitetul rămâne îngrijorat de faptul că problemele supraaglomerării, violenței între deținuți, condițiilor de igienă precare şi lipsa accesului la asistență medicală adecvată continuă să persiste. Acesta şi-a exprimat îngrijorarea în special în legătură cu situația penitenciarului din or. Soroca.

În legătură cu respectarea condițiilor de detenție, Comitetul a formulat următoarea recomandare: • Statul ar trebui să ia măsuri concrete pentru a îmbunătăți condițiile de detenție din

penitenciare şi izolatoarele de detenție preventivă, în conformitate cu Pactul şi Regulile minime ale ONU cu privire la tratamentul deținuților (regulile Nelson Mandela). În această privință, statul-parte ar trebui să ia în considerare nu numai construirea noilor penitenciare, dar de asemenea, aplicarea mai largă a pedepselor neprivative de libertate alternative, cum ar fi monitorizarea electronică, eliberarea condiționată şi munca în folosul comunității.

Comitetul şi-a exprimat îngrijorarea legată de întârzierea în investigarea şi urmărirea penală a încălcărilor comise de către colaboratorii organelor de drept în urma protestelor din aprilie 2009 şi eşecul de a pedepsi faptele de tortură comise în acea perioadă.

12

Convenția Națiunilor Unite împotriva Torturii și a altor Tratamente Crude, Inumane și Degradante

Republica Moldova a ratificat Convenția Națiunilor Unite împotriva Torturii şi a altor Tratamente Crude, Inumane şi Degradante la 31 mai 1995. După ratificarea Convenției, Republica Moldova a prezentat 3 rapoarte.

CAT a publicat în 2012 lista de întrebări prealabilă examenului final al raportului prezentat de Republica Moldova. În lista sa de întrebări adresate Republicii Moldova referitoare la al treilea raport periodic, Comitetul a formulat întrebări legate de politicile publice în domeniul prevenirii torturii adoptate de către autorități după anul 2010, modul de investigare a faptelor de tortură, informație legată de investigarea cauzelor de violență în familie, trafic de ființe umane, etc. Guvernul a furnizat informație parțială la întrebările formulate de Comitet.

În lista de întrebări, CAT deşi recunoaşte incapacitatea statului de a exercita un control efectiv asupra regiunii transnistrene, a solicitat Guvernului să indice măsurile pe care statul-parte le-a întreprins pentru a asigura respectarea Convenției în regiunea transnistreană. Informația a fost solicitată inclusiv cu privire la apelurile urgente pe cazuri individuale expediate către raportorul special al ONU în domeniul torturii11. Guvernul nu a oferit răspuns la întrebare.

CAT a întrebat Guvernul dacă membrii MNPT sunt în măsură să efectueze fără restricții vizite periodice şi inopinate în toate locurile de detenție, inclusiv cele din regiunea transnistreană. Guvernul nu a oferit răspuns la întrebare.

Ca şi în cazul raportului cu privire la PIDCP, al treilea raport a fost prezentat cu o întârziere de aproape 3 ani (urma să fie prezentat până la 20 noiembrie 2013, dar a fost prezentat la 15 iulie 2016)12. Observațiile finale ale Comitetului urmează să fie elaborate.

Evaluarea Periodică Universală

În anul 2016, Republica Moldova a fost evaluată în cadrul procesului de Evaluare Periodică Universală (EPU), în cadrul ONU. EPU a fost creată de către Adunarea Generală a ONU la 15 martie 2006, prin Rezoluția 60/25113, care a instituit şi Consiliul pentru Drepturile Omului.

Asociația Promo-LEX în parteneriat cu organizații ale societății civile locale şi internaționale, au colaborat în procesul de elaborare a şapte rapoarte pentru EPU14, care au fost transmise către Biroul Națiunilor Unite al Oficiului Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului (OHCHR). Asociația Promo-LEX în parteneriat cu Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii a expediat un raport în legătură cu respectarea dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane şi degradante în Republica Moldova15. În raport au fost formulate 8 recomandări pe 3 subiecte importante, după cum urmează: investigarea eficientă a infracțiunilor de tortură, condițiile de detenție şi drepturile femeilor la asistență socio-medicală şi reabilitarea victimelor torturii. Rapoarte în care au fost formulate recomandări legate de respectarea dreptului de a nu fi supus

11 A se vedea a / HRC / 16/52 / Add.1, punctele. 175 şi 17612 State party report under LoIPR CAT/C/MDA/313 Rezoluția Adunării Generale ONU 60/251, Sursa web: https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N05/502/66/PDF/N0550266.

pdf?OpenElement 14 Rapoartele către EPU expediate de Asociația Promo-LEX şi partenerii săi (Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH), Media

Centru, RCTV “Memoria”, Consiliul Internațional de Reabilitare a Victimelor Torturii (CIRVT), Platforma pentru Egalitate de Gen, Coaliția Națională “Viață fără Violență în Familie”, Asociația împotriva Violenței în Familie “Casa Mărioarei”, Centrul de Drept al Femeilor, Centrul Internațional „La Strada”, Gender Centru, „Asociația Avocaților Americani pentru Drepturile Omului”, Centrul de Asistență Juridică pentru persoane cu Dizabilități (CAJPD), Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) şi Centrul de Adocacy in domeniul Dizabilității Mintale (CADM), Sursa web: https://promolex.md/40-promo-lex-a-contribuit-la-sapte-rapoarte-transmise-pentru-evaluarea-periodica-universala/

15 Raport EPU, RCTV „Memoria” şi Asociația Promo-LEX, Tortura şi rele tratamente în Moldova: Obligațiile statului şi drepturile supraviețuitorilor, Sursa web: https://promolex.md/wp-content/uploads/2016/08/fact-sheet-torture-TIPAR.pdf

13

torturii au fost expediate şi de alte organizații ale societății civile16.

Printre principalele recomandări în domeniul prevenirii torturii propuse de organizațiile societății civile sunt: • Guvernul şi Parlamentul să modifice legislația care reglementează activitatea instituțiilor

de aplicare a legii prin stabilirea unor condiții clare de utilizare a forței şi a mijloacelor speciale împreună cu obligația necondiționată de raportare a utilizării excesive a forței;

• Instituțiile de aplicare a legii ar trebui să elaboreze instrucțiuni interne în conformitate cu prevederile standardelor ONU în domeniul prevenirii torturii, care vor reglementa în detaliu condițiile şi limitele aplicării forței fizice şi a mijloacelor speciale;

• Procuratura Generală să se asigure că plângerile privind actele de tortură şi rele tratamente care nu sunt prima facie nefondate sunt investigate prompt, imparțial şi efectiv, în conformitate cu Protocolul de la Istanbul;

• Asigurarea instruirii profesioniştilor din domeniul medical şi juridic în utilizarea Protocolului de la Istanbul şi faptul că rapoartele medico-legale produse de actorii nestatali au o valoare egală probatorie cu cele furnizate de autoritățile publice;

• Guvernul să se asigure că articolul 15 al Convenția ONU Împotriva Torturii (UNCAT) este respectat şi că orice declarație stabilită, fiind făcută ca urmare a torturii să nu poată fi invocată ca probă în nici o procedură;

• Îmbunătățirea condițiilor de detenție în secțiile de poliție şi închisori, astfel ca acestea să fie conforme cu articolul 16 al UNCAT;

• Să se asigure că Guvernul implementează principiile şi recomandările Declarației de la Kiev privind sănătatea femeilor în detenție;

• Să se asigure că toate victimele torturii şi maltratării au acces rapid la servicii de reabilitare adecvate, în conformitate cu Rezoluția HRC 22/21 şi cu Comentariul general nr. 14;

• Să fie investigate eficient toate alegațiile de tortură, tratament inuman şi degradant din instituțiile psihoneurologice şi spitalele psihiatrice.

În procesul de adoptare a raportului final, mai multe state s-au arătat îngrijorate în legătură cu situația în domeniul torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante în Republica Moldova. Spre exemplu, Norvegia s-a arătat preocupată de condițiile de detenție din penitenciare, Portugalia a încurajat statul să perfecționeze legislația în domeniul prevenirii torturii, Uruguay şi-a prezentat îngrijorările în legătură cu numărul mare de plângeri în legătură cu aplicarea torturii, Austria a evidențiat lipsa programelor de reabilitare a victimelor torturii la nivel național17, etc.

În domeniul prevenirii torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante statele au formulat în adresa Guvernului mai multe recomandări, printre care: • Îmbunătățirea situației deținuților din țară, prin implementarea recomandărilor formulate

de CPT după vizita sa din septembrie 2015, cum ar fi reducerea nivelurilor de violență şi reducerea ratelor de supraaglomerare în celule (Spania);

• Continuarea eforturilor de consolidare a cadrului legal în domeniul combaterii torturii (Irak);

• Întreprinderea măsurilor suplimentare pentru a consolida lupta împotriva torturii şi impunității, asigurându-vă că toate aceste plângeri fac obiectul unei investigații imparțiale şi eficiente (Franța);

16 Coaliația ONG-urilor Naționale pentru EPU, Sursa web: https://www.upr-info.org/sites/default/files/document/moldova_republic_of/session_26_-_november_2016/js6_upr26_mda_e_main.pdf

17 Report of the Working Group on the Universal Periodic Review, Republic of Moldova, 21 December 2016, Sursa web: https://www.upr-info.org/sites/default/files/document/moldova_republic_of/session_26_-_november_2016/a_hrc_34_12_en.pdf

14

• Statul să se asigure că toate plângerile privind actele de tortură şi rele tratamente sunt investigate prompt, imparțial şi eficient, în conformitate cu prevederile Convenției de la Istanbul şi să se asigure că, în conformitate cu Convenția Împotriva Torturii şi altor Tratmente sau Pedepse Crude, Inumane sau Degradante, orice declarație făcută ca urmare a torturii nu poate fi invocată ca dovadă în orice procedură (Germania);

• Asigurarea instruirii în domeniul prevenirii torturii pentru poliție, procurori şi judecători şi să nu se admită ca declarațiile obținute prin tortură nu pot fi invocate în procedurile penale (Cehia);

• Să fie asigurat un mediu sigur pentru apărătorii drepturilor omului care susțin victimele torturii şi să fie asigurat suficient sprijin pentru organizațiile care activează în domeniul reabilitării victimelor torturii (Austria).

Guvernul s-a angajat să implementeze majoritatea recomandărilor formulate. Cu toate acestea, Guvernul a luat act de unele recomandări specifice legate de respectarea dreptului de a nu fi supus torturii în raport cu persoanele cu dizabilități mintale, printre care recomandarea legată de adoptarea măsurilor pentru a asigura protecția împotriva torturii şi spitalizării forțate în instituțiile psihiatrice (Portugalia), chiar dacă Raportorul Special al ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Catalina Devandas-Aguilar a atenționat în raportul său gravitatea problemei şi a solicitat Guvernului ca să întreprindă măsuri urgente18.

Raportorul Special privind drepturile persoanelor cu dizabilități referitor la misiuneasa în Republica Moldova

În conformitate cu Rezoluția 26/20 a Consiliului pentru Drepturile Omului, cât şi cu invitația Guvernului, Raportorul Special privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Catalina Devandas-Aguilar a efectuat o vizită în Republica Moldova în perioada 10 - 17 septembrie 2015. Raportul a fost făcut public la 2 februarie 201619.

În timpul misiunii sale, Raportorul Special a acordat o atenție deosebită situației persoanelor cu dizabilități care sunt internate în instituții, inclusiv instituțiile psihoneurologice rezidențiale şi spitale de psihiatrie. Raportorul Special s-a arătat profund îngrijorat de tratamentul persoanelor cu dizabilități, inclusiv femei şi copii, în astfel de instituții. În raportul său, aceasta face referire la rapoarte şocante privind relele tratamente, violența, inclusiv violența sexuală şi de gen comise de membrii personalului, neglijare, detenție, tratament medicamentos forțat şi izolare. Raportorul, de asemenea, a fost informat cu privire la astfel de practici, cum ar fi administrarea restricțiilor chimice şi fizice, precum şi izolarea ca o formă de control sau tratament medical. Raportorul a remarcat că astfel de practici încalcă dreptul persoanelor cu dizabilități de a nu fi supus torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante.

În raportul final au fost incluse mai multe recomandări, inclusiv legate de respectarea dreptului de a nu fi supus torturii şi altor tratamente, după cum urmează: • Formarea profesională a funcționarilor publici la nivel național, regional şi local, inclusiv

membri ai sistemului judiciar şi legislativ, privind drepturile persoanelor cu dizabilități şi a obligațiilor care decurg din CDPD care implică activ organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități;

• Instituirea unui mecanism independent de monitorizare în conformitate cu Principiile de

18 Raportorul Special al ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, , Catalina Devandas Aguilar, a efectuat o vizită de documentare în Republica Moldova în perioada 10-17 septembrie 2015, Sursa web: http://md.one.un.org/content/dam/unct/moldova/docs/pub/A%20HRC%2031%2062%20Add.2%20ro.pdf

19 Raportul Raportorului Special privind drepturile persoanelor cu dizabilități referitor la misiunea sa în Republica Moldova din 2 februarie 2016, Sursa web: http://md.one.un.org/content/dam/unct/moldova/docs/pub/A%20HRC%2031%2062%20Add.2%20ro.pdf

15

la Paris şi articolul 33 alineatul 2 din CDPD, şi asigurarea participării depline a societății civile, în special a organizațiilor persoanelor cu dizabilități în procesele de monitorizare şi raportare;

• Asigurarea funcționării eficiente a unui mecanism național de prevenire împotriva torturii în conformitate cu articolul 18 din Protocolul Opțional la Convenția pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante, şi prioritizarea monitorizării spitalelor de psihiatrie şi instituțiilor rezidențiale;

• A opri imediat orice intervenție sau tratament coercitiv în domeniul sănătății mintale sau orice alte situații, fără consimțământ;

• Cercetarea şi urmărirea penală cu promptitudine şi completă a cazurilor de încălcare a drepturilor omului, care sunt invocate de către persoanele cu dizabilități şi / sau familiile acestora, avertizorii de integritate şi / sau depistate de organismele de reglementare.

B.ConsiliulEuropeiObservațiile şi recomandările CE au statut similar celor ale ONU.

Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante

Republica Moldova a ratificat în 1997 Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante. În baza acestei Convenții a fost înființat Comitetul European pentru Prevenirea Torturi (CPT)20. Comitetul se bazează pe articolul 3 din CEDO care stipulează că “Nimeni nu poate fi supus torturii nici tratamentului sau pedepselor inumane ori degradante”.

CPT organizează vizite la locurile de detenție pentru a evalua situația persoanelor private de libertate. Aceste locuri includ penitenciarele, centrele de reeducare, centrele de arest preventiv din cadrul poliției, centrele pentru imigranți, spitalele psihiatrice, adăposturile sociale, etc.

A se vedea Anexa 6 – Date statistice – Republica Moldova în cadrul CPT

Ultima vizită de monitorizare a Comitetului în Republica Moldova a fost realizată în perioada 14 septembrie – 25 septembrie 2015. Vizita de monitorizare a avut un caracter periodic. Raportul Comitetului a fost prezentat Guvernului la 6 aprilie 2016 şi publicat la 30 iunie 201621.

În raportul publicat, Comitetul a realizat următoarele constatări principale: A) Situația privind tratamentul persoanelor reținute de poliție în Republica Moldova s-a

îmbunătățit în perioada precedată de la vizita Comitetului în 2011. Marea majoritate a persoanelor intervievate de către delegația CPT care au fost sau erau la momentul vizitei reținute de poliție, au declarat că au fost tratate corect. Cu toate acestea, delegația a recepționat mai multe plângeri din partea persoanelor reținute în legătură cu utilizarea excesivă a forței de către poliție în momentul reținerii, chiar dacă nu existau temeiuri.

20 CPT pe scurt, Sursa web: https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016806dbc05

21 Council of Europe anti-torture Committee publishes report on the Republic of Moldova, Sursa web: http://www.coe.int/en/web/cpt/republic-of-moldova/-/asset_publisher/7rdlXg5v0gGl/content/council-of-europe-anti-torture-committee-publishes-report-on-2015-vi-sit-to-the-republic-of-moldova?inheritRedirect=false&redirect=http%3A%2F%2Fwww.coe.int%2Fen%2Fweb%2Fcpt%2Frepublic-of-moldova%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_7rdlXg5v0gGl%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-4%26p_p_col_pos%3D1%26p_p_col_count%3D3

16

Comitetul a recepționat plângeri în care au fost invocate relele tratamente aplicate în timpul realizării acțiunilor operative şi de investigație de către ofițerii operativi, în scopul obținerii unor declarații. În majoritatea cazurilor a fost invocată maltratarea cu aplicarea loviturilor cu palmele şi pumnii. În unele cazuri au fost raportate şi situații de strangulare manuală, etc.

B) Chiar dacă Comitetul a recunoscut progresele înregistrate de autoritățile moldoveneşti realizate în ultimii ani în domeniul combaterii torturii şi a relelor tratamente comise în sectoarele de poliție, CPT a solicitat de a realiza acțiuni suplimentare, pentru a elimina acest fenomen. În legătură cu această constatare, CPT-ul a realizat mai multe recomandări necesare pentru a consolida garanțiile oferite persoanelor reținute de poliție, în special în ceea ce priveşte dreptul de a beneficia de acces efectiv la un avocat chiar de la începutul privării de libertate.

C) Cu excepția penitenciarului din Goian, reprezentanții Comitetului nu ar fi recepționat careva plângeri de la deținuții din alte penitenciare în legătură cu aplicare relelor tratamente de către personalul penitenciarelor vizitate în cadrul misiunii de monitorizare. La penitenciarul din Goian, delegația Comitetului a recepționat mai multe plângeri de la deținuți minori, potrivit cărora aceştia ar fi fost supuşi relelor tratamente fizice de către anumiți funcționari din cadrul penitenciarului. Maltratările s-au manifestat prin aplicarea loviturilor cu palme, pumni, lovituri cu bastonul. Comitetul a recomandat Guvernului ca să investigheze eficient plângerile minorilor.

D) În cadrul vizitei, membrii Comitetului au identificat probe legate de aplicarea violenței în privința mai multor deținuți din penitenciarul Soroca, inclusiv unele probe privind aplicarea violenței în cadrul penitenciarelor din or. Rezina şi mun. Chişinău. Comitetul a constatat că o astfel de situație este în mare măsură legată de ierarhia informală bine stabilită în rândul deținuților, care este caracteristică subculturii din sistemul penitenciar național. În special în penitenciarul din or. Soroca, membrii delegației au identificat numeroase relatări despre bătăi, amenințări şi extorcare de fonduri de către colegi de celulă. CPT a solicitat autorităților să întreprindă măsuri ferme pentru a preveni acțiunile de intimidare şi violență care au loc între deținuți, inclusiv ca să fie întreprinse măsuri eficiente de combatere a fenomenului de ierarhie informală în cadrul sistemului penitenciar şi a tuturor consecințelor negative cauzate de fenomen.

E) În legătură cu condițiile materiale de detenție din instituțiile penitenciare, Comitetul a constatat că standardul național de cel puțin 4 m2 de spațiu de detenție pentru fiecare deținut, nu este nici pe departe respectat în penitenciarele naționale. Comitetul a statuat că în penitenciarele din mun. Chişinău şi or. Soroca, nivelurile de aglomerare au atins proporții îngrijorătoare. Comitetul a descris condițiile materiale din aceste două închisori ca fiind inadecvate. A fost accentuată starea proastă a imobilelor şi igiena necorespunzătoare, accesul limitat la lumină naturală, instalații sanitare insalubre, infestarea cu paraziți, etc.) Comitetul a statuat că circumstanțele descrise ar putea fi considerate ca fiind echivalente cu tratamentul inuman şi degradant.

F) Comitetul a apreciat îmbunătățirea condițiilor de detenție din Penitenciarul pentru minori din Goian. A fost apreciată în special posibilitatea minorilor de a fi implicați în cadrul diferitor cursuri generale de educație, formare profesională, diverse activități profesionale, inclusiv sport şi recreere.

G) În ceea ce priveşte asistența medicală, CPT-ul s-a arătat îngrijorat de faptul că sumele atribuite administrației penitenciarelor pentru achiziționarea de medicamente au fost insuficiente, iar penitenciarele vizitate a depins într-o anumită măsură pe ajutorul umanitar, inclusiv au mizat pe asistența familiilor deținuților.

17

H) În cadrul vizitei sale de monitorizare, reprezentanții Comitetului au realizat vizite şi în cadrul Spitalului Psihiatric din mun. Bălți şi Internatul psihoneurologic din sat. Brânzeni, r. Edineț. În raport a fost evidențiată necesitatea de a creşte spectrul serviciilor terapeutice şi ocupaționale prestate pacienților/rezidenților. Comitetul a constatat insuficiență de cadre în Internatul psihoneurologic din r. Edineț şi a recomandat suplinirea urgentă a acestora. CPT a criticat garanțiile juridice legate de plasarea involuntară a pacienților/rezidenților în instituțiile nominalizate. Comitetul a recomandat ca în termeni cît mai urgenți să fie întreprinse acțiuni de ajutare a cadrului normativ.

În conformitate cu articolul 10 al Convenției Europene pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante, Guvernul Republicii Moldova a expediat răspunsuri la observațiile prezentate de CPT în raportul său redactat, ca urmare a ultimii sale vizite. Răspunsul Guvernului a fost publicat la 16 martie 2017 pe pagina web a Comitetului22.

Răspunsul Guvernului Republicii Moldova compilează informațiile furnizate de către MAI, DIP, PG, MS, MMPSF, precum şi răspunsul Oficiului Ombudsmanului.

Guvernul a comunicat faptul că unele recomandări prezentate de CPT pentru care punerea în aplicare necesită o perioadă mai lungă de timp, vor fi incluse în următorul document de politici naționale în domeniul drepturilor omului. (PNADO).

Comitetul de Miniștri

Comitetul de Miniştri (CM) este organul decizional al CE. El este forul reprezentativ al guvernelor statelor-membre ale Organizației. CM este format din miniştrii afacerilor externe ai celor 47 de state-membre sau din reprezentanții diplomatici permanenți acreditați pe lângă CE.

Printre alte atribuții şi competențe, CM exercită (potrivit articolului 46 din CEDO) supravegherea executării hotărârilor CtEDO şi îndeplinirea clauzelor de reglementare amiabilă din partea guvernelor statelor-membre al CE.

La finele anului 2016, au fost transmise CM pentru monitorizarea executării 25 de cazuri cu privire la respectarea CEDO în Republica Moldova (în total 286 de cazuri)23. În anul 2016, monitorizarea executării a fost încetată de Comitet în privința a 6 cazuri.

A se vedea Anexa 7 – Cauze monitorizate de Comitetul de Miniştri

22 Response of the Government of the Republic of Moldova to the report of the European Committee for the Prevention of Torture and In-human or Degrading Treatment or Punishment (CPT) on its visit to the Republic of Moldova from 14 to 25 September 2015, Sursa web: https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016806fdf66

23 10th Annual Report of the Committee of Ministers, 2016, Sursa web: https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=0900001680706a3d

18

(II) STANDARDENAȚIONALEA.LegislațiaNaționalăConstituția Republicii Moldova

Articolul 24Dreptul la viață şi la integritate fizică şi psihică„(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viață şi la integritate fizică şi psihică.(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.“

Constituția Republicii Moldova24 interzice tortura şi pedepsele sau tratamentele crude, inumane ori degradante. Interdicția este absolută şi se extinde asupra tuturor persoanelor. Mai jos sunt enumerate unele standarde care necesită o reglementare suplimentară la nivel național.

Standarde privire la aplicarea forței fizice și mijloacelor speciale

Domeniul aplicării forței fizice şi mijloacelor speciale este reglementat de Legea cu privire la modul de aplicare a forței fizice, mijloacelor speciale şi a armelor de foc25. Legea stabileşte temeiurile, condițiile şi limitele (restricțiile) aplicării forței fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, în scopul unificării cadrului juridic şi instituțional de aplicare a acestora, pentru a asigura un control eficient asupra corectitudinii utilizării acestora. În Republica Moldova nu există deocamdată un nomenclator unic pentru toate instituțiile de ocrotire a normelor de drept în materie de tipuri de mijloace speciale şi reguli unice de aplicare a acestora.

În scopul executării Legii cu privire la aplicarea forței fizice, mijloacelor speciale şi armelor de foc, la nivelul instituțiilor de securitate, nu au fost adoptate careva acte normative instituționale sau departamentale care ar detalia procedurile şi algoritmul aplicării forței fizice şi mijloacelor speciale.

Standarde cu privire la recuperarea prejudiciului

Legislația Republicii Moldova nu prevede răspundere civilă specială pentru actele de tortură, tratamente inumane şi degradante, însă persoanele vinovate de comiterea acestor acte pot fi supuse răspunderii civile , în ordine generală, fiind responsabile de repararea prejudiciilor cauzate. Victimele infracțiunilor pot solicita recuperarea prejudiciilor cauzate prin intentarea procedurilor civile în cadrul unui dosar penal sau în afara acestuia.

Acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârşirea acesteia.

24 Constituția Republicii Moldova, 29 iulie 199425 Lege nr. 218 din 19.10.2012 privind modul de aplicare a forței fizice,a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, Sursa web: http://lex.justice.

md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=345846&lang=1

19

Cererile persoanelor vătămate privind compensarea suferințelor psihice sau fizice suportate pot fi înaintate în judecată în baza Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătoreşti nr.1545 din 25.02.199826 şi în baza Codului Civil27.

Standarde cu privire la reabilitarea victimelor torturii

Republica Moldova nu a adoptat până în prezent măsuri legislative pentru a asigura reabilitarea materială a victimelor torturii şi tratamentelor inumane sau degradante conform standardelor stabilite de articolul 14 al Convenției Împotriva Torturii şi a Altor Pedepse sau Tratamente Crude, Inumane sau Degradante şi Comentariul General Nr.3 al Comitetului28.

Chiar dacă la 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor29, aceasta nu stabileşte garanții specifice în sensul specificat de articolul 14 al Convenția Împotriva Torturii şi altor Tratamente Crude, Inumane sau Degradante. Reglementările generale din Lege care ar putea fi aplicate parțial şi victimelor infracțiunilor de tortură, se referă la: • Consilierea psihologică din contul statului (articolul 9 din Lege); • Asistența juridică garantată de stat (articolul 11 din Lege); • Compensații financiare (articolul 15 din Lege).

B.PoliticiNaționaleLegislația Republicii Moldova setează unele standarde în domeniul protecției împotriva torturii şi a relelor tratamente. Totuşi, protecția formală prevăzută de legislație contribuie prea puțin la asigurarea respectării pe deplin a acestui drept la nivel național. Guvernul Republicii Moldova a adoptat mai multe politici care îşi propun să transforme măsurile legislative de protecție în rezultate concrete, de exemplu prin adoptarea actelor normative instituționale în domeniul aplicării forței fizice şi mijloacelor speciale. Secțiunea de față a raportului rezumă cele mai importante dintre aceste politici.

În Republica Moldova nu există o politică cu privire la prevenirea torturii în general. Politicile tind să se concentreze mai mult pe anumite domenii marcate de riscul de a se aplica tortura, alte tratamente inumane sau degradante sau focusate pe drepturile unor grupuri de persoane vulnerabile. Există şi domenii unde aspectul de prevenire a torturii nu este reglementat prin politici specifice. De exemplu, nu există o politică publică privind persoanele cu deficiențe mintale fapt ce constituie un neajuns observat de către ONU.

Ponderea acordată politicilor naționale şi gradul de implementare a recomandărilor acestora de către Guvern diferă. În unele cazuri, se pare că Guvernul susține în principiu implementarea lor, dar fără să aloce fondurile sau personalul necesar. Alteori, politicile şi planurile sunt atât de generale şi vagi încât este greu de aflat dacă un obiectiv sau acțiune a fost executat sau implementată.

26 Lege Nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătoreşti, Sursa web: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311618

27 Adoptat prin Legea Nr. 1107 din 06.06.2002 Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86, Sursa web: http://lex.justice.md/md/325085/

28 Convenția împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Comentariul General nr.3 al Comitetu-lui împotriva torturii, CAT/C/GC/3, 19 Noiembrie 2012

29 Lege Nr. 137 din 29.07.2016 cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor, Sursa web: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=366518

20

Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova 2016 – 2018

Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova 2016 – 201830 are setate mai multe obiective în domeniul justiției şi a drepturilor omului de la care derivă unele acțiuni în domeniul prevenirii torturii, tratamentelor rele şi inumane, inclusiv referitoare la protecția drepturilor omului în regiunea transnistreană, printre care: • Realizarea acțiunilor orientate spre asigurarea respectării drepturilor omului în regiunea

transnistreană şi a liberei circulații a persoanelor, a bunurilor şi a serviciilor între cele două maluri ale Nistrului;

• Elaborarea şi asigurarea realizării PNADO pe anii 2016-2019. Asigurarea implementării recomandărilor formulate pentru Republica Moldova în cadrul Mecanismului EPU a DO;

• Respectarea drepturilor persoanelor aflate în locuri de detenție, prevenirea şi combaterea torturii, îmbunătățirea sistemului de reabilitare a acestora. Asigurarea reorganizării serviciilor medicale din penitenciare;

• Îmbunătățirea condițiilor de detenție, inclusiv prin reconstrucția penitenciarelor existente, construcția penitenciarelor noi şi demararea procesului de construcție a caselor de arest;

• Îmbunătățirea procesului de executare în termen a deciziilor CEDO şi a hotărârilor arbitrajelor la nivel național.

Planul Național de Acțiuni în Domeniul Drepturilor Omului

PNADO pentru anii 2011–2014 a fost aprobat la 12 mai 2011, înlocuind PNADO pentru anii 2004–200831. A fost o politică publică universală privind drepturile omului în Republica Moldova şi a inclus obiective şi indicatori în domeniul prevenirii torturii şi tratamentelor rele sau inumane. PNADO 2011 a propus o varietate de reforme având ca scop consolidarea mecanismului instituțional de prevenire şi combatere a torturii, inclusiv: • Investigarea eficientă a cazurilor de tortură şi altor rele tratamente; • Consolidarea capacităților în domeniul prevenirii şi combaterii torturii sau a altor rele

tratamente; • Perfecționarea mecanismului de examinare rapidă şi eficientă a plângerilor privind actele

de tortură sau alte rele tratamente; • Reducerea incidenței cazurilor de tortură şi de alte rele tratamente aplicate persoanelor

aflate în custodia organelor de urmărire penală; • Reducerea incidenței cazurilor de tortură şi de alte rele tratamente în instituțiile

psihiatrice; • Consolidarea mecanismului național de prevenire a torturii; • Acordarea asistenței juridice calificate victimelor actelor de tortură sau ale altor rele

tratamente; • Reabilitarea victimelor torturii şi ale altor rele tratamente; • Sporirea gradului de sensibilizare publică privind fenomenul torturii şi altor rele

tratamente.

Măsurile propuse în PNADO 2011 au fost implementate parțial. Printre cele mai importante acțiuni din PNADO 2011 care au fost implementate sunt: examinarea oportunității amendării

30 Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova 2016 – 2018, Sursa web: http://www.gov.md/ro/advanced-page-type/govern-ment-activity-program

31 Planul Național de Acțiuni în Domeniul Drepturilor Omului (PNADO) pentru anii 2011-2014, Sursa web: http://www.justice.gov.md/libvi-ew.php?l=ro&idc=4&id=1605

21

legislației penale în vederea excluderii termenului de prescripție pentru infracțiunile de tortură sau pentru alte rele tratamente, ajustarea legislației penale în conformitate cu standardele internaționale. Acțiuni importante incluse în PNADO 2011 nu au fost implementate, cum ar fi spre exemplu acțiunea legată de crearea serviciului de protecție a pacienților în instituțiile psihiatrice prin instituirea unei unități de jurist în schema de încadrare a internatelor psihoneurologice. De asemenea, foarte multe acțiuni formulate în Plan legate de domeniul prevenirii torturii erau formulate foarte general, nu aveau stabiliți indicatori de impact şi mecanisme clare de evaluare a nivelului de executare32.

În anul 2016, MJ a adoptat Proiectul PNADO intermediar 201633. Planul a avut incluse mai multe obiective în domeniul prevenirii torturii şi relelor tratamente, printre care: • Fortificarea capacităților Poliției de prevenire şi combatere a cazurilor de tortură,

tratament degradant şi abuz de serviciu; • Asigurarea condițiilor corespunzătoare, conforme standardelor internaționale, pentru

persoanele private de libertate, construcția instituțiilor de detenție; • Sporirea nivelului de securitate în penitenciare; • Instruirea angajaților penitenciarelor, cu privire la drepturile omului, prevenirea relelor

tratamente, eticii profesionale, mecanismelor penale şi disciplinare pentru promovarea politicii de toleranță zero față de relele tratamente.

Deşi perioada de implementare a Planului intermediar a expirat, la moment pe pagina web a MJ nu este publicat un raport cu privire la nivelul de implementare al Planului intermediar.

În luna decembrie 2016, MJ a constituit Grupul de Lucru pentru elaborarea Planului Național de Acțiuni în Domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2017 – 2021 (PNADO III)34.

PNADO III urmează să înglobeze recomandările EPU, precum şi ale altor mecanisme internaționale de monitorizare a drepturilor omului. Primul proiect al Planului a fost elaborat la sfârşitul lunii februarie 2017. Planul urmează să fie supus consultărilor publice35.

Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru anii 2016-2020

Prin Hotărârea Guvernului Nr. 1462 din 30 decembrie 2016 a fost aprobată Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru anii 2016-2020 şi Planul de Acțiuni privind implementarea acesteia36. Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru anii 2016-2020 este un document de politici de importanță sectorială.

Noua Strategie de dezvoltare a sistemului penitenciar a fost dezvoltată în contextul în care documentul anterior de politici cu privire la Concepția reformării sistemului penitenciar pentru anii 2004-2020, era perimat şi nu includea careva inițiative semnificative noi37.

32 Raportul privind gradul de implementare a Planului Național de Acțiuni în Domeniul Drepturilor Omului (PNADO) pentru anii 2011-2014, Sursa web: http://www.justice.gov.md/public/files/drepturile_omului/Raport_PNADO_2013_APC.pdf

33 Proiectul Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului (PNADO) intermediar 2016, Sursa web: http://www.justice.gov.md/pageview.php?l=ro&id=2893&idc=608

34 Informație cu privire la activitatea Grupului de lucru pentru elaborarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2017 – 2021 (PNADO III), Sursa web: http://www.justice.gov.md/public/files/pnado/Informaie_cu_privire_la_activitatea_Grupului_de_lucru_pentru_elaborarea_Planului_naional_de_aciuni_in_domeniul_drepturilor_omului_pentru_anii_2017__2021_PNADO_III.pdf

35 Anunț privind lansarea consultărilor publice pe marginea Proiectului Planului Național în Domeniul Drepturilor Omului, Sursa web: http://justice.gov.md/pview.php?l=ro&id=30

36 Strategia de Dezvoltare a Sistemului Penitenciar, Sursa web: http://www.justice.gov.md/public/files/transparenta_in_procesul_decizio-nal/coordonare/2016/aprilie/Strategia_de_Dezvoltare_a_Serviciului_Penitenciar_din_Republica_Moldova_2016_-_2020_v180416_SD_CV.PDF

37 Concepția reformării sistemului penitenciar 2011-2020, Sursa web: ustice.gov.md/file/.../Concepției%20reformării%20sistemului%20penitenciar.doc

22

Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar este focusată pe 6 domenii mari de intervenție: • organizarea/administrarea sistemului penitenciar; • managementul resurselor umane ale sistemului penitenciar; • infrastructura sistemului penitenciar pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție; • pregătirea pentru reintegrarea socială a deținuților; • siguranța sistemului de detenție; • asistenta medicală a persoanelor private de libertate.

Strategia urmează să fie implementată pentru o perioadă de 4 ani, începând cu 2017 până în anul 2020, în baza unui Plan de Acțiuni structurat conform obiectivelor strategice, măsuri, activități, rezultate, termene, responsabili şi instrumente de evaluare.

Planul de Acțiuni va putea fi revizuit anual pentru a putea fi asigurat nivelul necesar de flexibilitate în implementare şi răspuns imediat schimbărilor din sistem, însă fără ca modificările să afecteze semnificativ scopul Strategiei, spre deosebire de Concepția de Dezvoltare a Sistemului Penitenciar care nu a suferit careva revizuiri pe durata implementării.

Primul raport de evaluare va fi elaborat la finele anului 2017, în baza rapoartelor anuale prezentate de instituțiile responsabile de implementare, şi va cuprinde gradul de realizare a obiectivelor şi acțiunilor propuse în perioada respectivă, precum şi nivelul atingerii indicatorilor de impact. Având în vedere că Strategia a fost adoptată cu întârziere, iar Planul conține acțiuni care urmau să fie implementate încă în anul 2016, raportul ar trebui să fie elaborat pe o perioadă de 2 ani. Astfel, vor fi identificați factorii ce au influențat succesul sau insuccesul realizării activităților preconizate.

În Planul de Acțiuni cu privire la implementarea Strategiei au fost incluse următoarele acțiuni relevante domeniului de prevenire a torturii, tratamentelor inumane şi degradante în sistemul penitenciar, printre care: • Identificarea nevoilor reale ale instituțiilor penitenciare pentru asigurarea executării

pedepselor privative de libertate conform scopului acestora; • Identificarea noilor spații sau încăperi, care ar putea fi reabilitate şi amenajate în vederea

plasării persoanelor deținute; • Construcția noilor instituții de detenție prin: finisarea construcției casei de arest în mun.

Bălți cu o capacitate de 650 locuri, demararea construcției, finisarea şi darea în exploatare a noului penitenciar în mun. Chişinău, destinat pentru deținerea persoanelor arestate preventiv, inițierea construcției unui penitenciar nou pentru substituirea Penitenciarului nr.6 – Soroca;

• Reconstrucția instituțiilor de detenție prin: alocarea resurselor financiare necesare pentru desfăşurarea lucrărilor de reparații curente şi întreținerea edificiilor, reconstrucția unui nou bloc de detenție Penitenciarul nr.3 – Leova, Lucrări de reabilitare a infrastructurii de pază şi a zidurilor suport din Penitenciarul nr.10 – Goian, reconstrucția unui sector de 300 locuri la Penitenciarul nr.5 – Cahul, Reconstrucția a 2 blocuri de regim la Penitenciarul nr.17 – Rezina;

• Revizuirea cadrului normativ în vederea introducerii sistemului progresiv de executare a pedepsei;

• Standardizarea procedurilor specifice siguranței detenției prin elaborarea sistemului de standarde şi proceduri referitoare la siguranța deținerii (manual de proceduri şi alte proceduri specifice);

• Dezvoltarea capacităților de intervenție în situații de criză şi urgență (incidente critice, incendii, inundații, seisme etc.);

23

• Implementarea unui Program de reducere a violenței în mediul penitenciar; • Reorganizarea spațiilor locative prin reamenajarea spațiilor de trai şi zonelor locative

mai mici; • Instituirea unității de dirijare a serviciilor de sănătate acordate persoanelor deținute; • Consolidarea capacității unității de dirijare a serviciilor de sănătate acordate persoanelor

deținute; • Finanțarea integrală a cheltuielilor pentru asistență medicală prestată deținuților; • Dezvoltarea capacităților acordării asistenței medicale persoanelor deținute; • Acreditarea serviciilor medicale prestate în sistemul penitenciar.

Adoptarea Strategiei de Dezvoltare a Sistemului Penitenciar face parte din categoria măsurilor generale care sânt executate de către Guvern în rezultatul deciziilor pronunțate de CtEDO.

Strategia de dezvoltare a poliției pentru anii 2016-2020

Strategia de dezvoltare a poliției pentru anii 2016-2020 are în calitate de obiectiv principal dezvoltarea serviciului afacerilor interne din Republica Moldova prin realizarea unui serviciu de poliție profesionist, eficient, neutru din punct de vedere politic, care exercită atribuțiile sale în interesul cetățeanului şi al comunității, asigurând respectarea legii, a drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului precum şi protecția juridică şi socială a angajaților Poliției38.

Strategia are 5 obiective de bază, printre care un obiectiv se referă la promovarea şi implementarea principiului toleranță zero față de corupție, discriminare şi rele tratamente în activitatea Poliției.

În Planul de Acțiuni cu privire la implementarea Strategiei au fost incluse următoarele acțiuni relevante domeniului prevenirii torturii, tratamentelor inumane şi degradante în cadrul Poliției, printre care: • asigurarea respectării standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului în

timpul reținerilor şi altor măsuri operative, inclusiv promovarea unei abordări corecte în raport cu copiii şi problemele de gen;

• veliminarea tuturor măsurilor şi practicilor de abuz şi rele tratamente, inclusiv acțiunile discriminatorii față de minorități sau persoane cu nevoi speciale;

• îmbunătățirea condițiilor în spațiile pentru detenție provizorie şi camerele de interogare în conformitate cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului;

• crearea condițiilor pentru desfăşurarea procedurilor în cadrul urmăririi penale în conformitate cu prevederile legale;

• îmbunătățirea condițiilor în locurile de deținere provizorie ale Poliției în conformitate cu standardele Uniunii Europene;

• îmbunătățirea condițiilor de transportare a persoanelor reținute/arestate în procesul urmăririi penale;

• asigurarea respectării standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului în efectuarea reținerii şi altor măsuri operative;

• stabilirea unui parteneriat între IGP şi reprezentanții societății civile în scopul monitorizării şi evaluării cazurilor de rele tratamente, abuz şi discriminare în activitatea Poliției;

• instituirea şi dezvoltarea sistemului de verificare a plângerilor îndreptate împotriva personalului Poliției privind actele de discriminare şi rele tratamente în activitatea Poliției.

38 Strategia de dezvoltare a poliției pentru anii 2016-2020, Sursa web: http://www.gov.md/sites/default/files/document/attachments/intr26_14.pdf

24

(IV) SINTEZAVIOLĂRILORCONSTATATEDECURTEAEUROPEANĂADREPTURILOROMULUIÎNCAUZELEMOLDOVENEȘTIÎNANUL2016Potrivit ultimului raport de activitate al CtEDO, în anul 2016, au fost emise 23 de hotărâri în privința Republicii Moldova. CtEDO a constatat 31 de violări ale Convenției, dintre care 23 (74%) se referă la două articole ale CEDO - articolul 3 (interzicerea torturii) şi articolul 6 (dreptul la un proces echitabil)39.

În 25 % din hotărârile pronunțate, CtEDO a constatat violarea articolului 3 din Convenție.

În anul 2016, CtEDOa decis de a acorda în calitate de satisfacție echitabilă suma de 126,860 EURO. În perioada care urmează este estimat ca să fie pronunțate mai multe hotărâri sau decizii în cauze în care a fost invocată încălcarea articolelor 3 şi 13 din Convenție sub aspectul condițiilor proaste de detenție şi asistența medicală necalitativă.

A se vedea Anexa 8 – Lista hotărârilor şi deciziilor emise de CtEDO în 2016 în care s-a constatat violarea articolului 3 din Convenție

39 Raportul de activitate al Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) pentru anul 2016, Sursa web: http://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=reports&c=#n1347956587550_pointer

25

CAPITOLUL II.PROVOCĂRI MAJORE

(I) INVESTIGAREATORTURIIȘIRELELORTRATAMENTEÎn Republica Moldova toate infracțiunile de tortură sunt investigate de procurori. Prin Hotărârea Parlamentului nr. 77, din 4 mai 2010, la acea etapă, a fost aprobată noua structură a PG, care prevedea crearea Secției combatere tortură. Aceasta activează începând cu 24 mai 2010.

Conform Regulamentului PG, această secție organizează şi coordonează activitatea subdiviziunilor Procuraturii în domeniul combaterii torturii, verifică respectarea legislației în cadrul investigării maltratărilor, în baza ordinului PG efectuează urmărirea penală, analizează starea de fapt şi generalizează practica privind investigarea maltratărilor, precum şi acordă asistența practică şi metodologică procurorilor la investigarea maltratărilor. Prin Ordinul Procuraturii Generale nr. 90/8, din 2 noiembrie 2010, a fost abrogat Ordinul nr. 261/11, iar procurorii teritoriali au fost obligați să desemneze un procuror care să investigheze cauzele de maltratare. Acesta nu poate fi procurorul care are tangență cu activitatea colaboratorilor MAI. Ultima condiție nu este respectată mereu, din cauza numărului redus de procurori în multe procuraturi de sector.

Prin acelaşi Ordin, procurorii au fost obligați să informeze, în termen de 24 de ore, Secția combatere tortură despre parvenirea oricărei sesizări cu privire la maltratare. În decembrie 2016, în Secția combatere tortură activau patru procurori.

Conform Ordinului PG nr. 587-p din 27 mai 2016, Secția combatere tortură face parte din Direcția urmărire penală şi criminalistică.

Informațiile prezentate de către PG referitoare la sesizările privind tortura şi relele tratamente confirmă că aceste acțiuni sunt aplicate în continuare de către forțele de ordine. Potrivit informațiilor menționate mai sus, pe parcursul anului 2016 au fost înregistrate 622 de plângeri ale cetățenilor referitoare la tortură şi rele tratamente, comparativ cu 633 plângeri înregistrate în anul 2015, fiind atestată o descreştere nesemnificativă cu 11 cazuri. În rezultatul examinării plângerilor, procurorii au pornit urmărirea penală în 107 cazuri, comparativ cu 113 cauze penale pornite în anul precedent, fiind atestată o descreştere de 6 cazuri1.

Cifrele din Anexa nr. 9 evidențiază circumstanțele potrivit cărora în anii 2013 –2016 mai mult de 80% din cauzele privind maltratarea s-au finalizat cu ordonanță de neîncepere a urmăririi penale, adică au fost examinate în temeiul articolului 274 CPP.

A se vedea Anexa nr. 9 – Numărul cauzelor penale pornite în perioada 2013 – 2016 în legătură cu comiterea faptelor de tortură

CPP prevede că urmărirea penală se începe prin emiterea unei ordonanțe de către organul de urmărire penală. În majoritatea cazurilor, astfel de ordonanțe nu se emit, plângerile fiind respinse în baza unei investigații sumare efectuate în temeiul articolului 274 CPP.

Se pare că nici judecătorii şi nici procurorii nu tratează cu prioritate cauzele de maltratare.

1 Raport despre activitatea procuraturii în anul 2016, Sursa web: http://procuratura.md/file/2017-03-27_Raportul%20Procurorului%20General%202016_3.pdf

26

Durata urmăririi penale şi examinării acestor categorii de cauze în instanță de judecată rămâne a fi o problemă. Dacă la începutul anului 2015 în procuratură erau 131 de cauze penale pendinte cu privire la maltratare, la sfârşitul aceluiaşi an pendinte erau 118 cauze penale, iar în instanța de judecată au fost transmise doar 31 de cauze. Este de menționat că din cauzele cu privire la maltratare redeschise ca urmare a procedurilor CtEDO, în unele cauze urmărirea penală continuă după mai mult de patru ani de la redeschiderea procedurilor.

La finele anului 2016, în restanță, în instanțele de fond, în temeiul articolului 166/1 din Codul Penal, se aflau 27 cauze penale în privința a 53 persoane.

Pe parcursul perioadei de raportare, în baza articolului 309/1 din Codul Penal, de către instanțele de fond au fost pronunțate 5 sentințe în privința a 11 persoane inculpate, toți polițişti, inclusiv, au fost pronunțate 2 sentințe de condamnare a 6 polițişti, iar din aceştia 2 au fost condamnați cu pedeapsa închisorii cu executare, alți 4 colaboratori de poliție au fost condamnați cu pedeapsa închisorii cu aplicarea articolului 90 din Codul Penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe anumite termene de probă. În privința a 5 polițişti condamnați, a fost aplicată pedeapsa complementară, privarea de dreptul de a activa în cadrul MAI pe anumite termene.

La finele anului trecut, în restanță, în instanțele de fond, în temeiul articolului 309/1 din Codul Penal, se aflau încă cauze penale, ceea ce generează îngrijorări legate de termenul de judecare a cauzei.

(II) INVESTIGAREAMALTRATĂRILORÎNINSTITUȚIILEPSIHIATRICELa nivel național, nu există prevederi speciale referitoare la investigarea cazurilor de tortură şi tratamente inumane sau degradante în instituțiile medicale sau rezidențiale de orice tip, inclusiv în instituțiile cu profil psihiatric. În cazul acțiunilor de maltratare comise în instituțiile psihiatrice, investigarea are loc în baza cadrului normativ general, format în mare parte din Codul Penal şi Codul de Procedură Penală şi alte legi speciale.

Unele reglementări legate de asigurarea respectării dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor crude, inumane sau degradante în instituțiile psihiatrice sunt instituite în Legea privind sănătatea mintală2. Cu toate acestea, niciuna din prevederile Legii nu se referă la prevenirea sau combaterea torturii în instituțiile psihiatrice şi doar articolul 5 stabileşte garanții generale privind drepturile persoanelor suferinde de tulburări psihice.

Pe parcursul ultimilor ani au fost realizate mai multe studii şi rapoarte în care a fost analizat cadrul legal național privind investigarea cazurilor de tortură şi tratamente inumane sau degradante în instituțiile psihiatrice3. De asemenea, principalele probleme în domeniu au fost constatate de către raportorul special al ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, Catalina Devandas-Aguilar, care a efectuat o vizită în Republica Moldova în perioada 10 - 17 septembrie 2015.

Principalele probleme legate de investigarea maltratării în instituțiile psihiatrice se referă la: • refuzul de a porni investigații în urma depunerii plângerilor de către persoanele cu

dizabilități mintale sau care sunt asociate cu acestea şi audierea ineficientă a victimelor, martorilor şi altor persoane;

2 Legea nr.1402 din 16.12.1997, Publicat : 21.05.1998 în Monitorul Oficial Nr. 44-46/art. Nr : 310, Sursa web: http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312970&lang=1

3 Raport Prevenirea şi combaterea torturii în instituțiile rezidențiale şi neuro-psihiatrice, Analiza cadrului legislativ național şi standardelor internaționale, autor: Dumitru Sliusarenco, Sursa web: http://www.md.undp.org/content/dam/moldova/docs/Publications/Proiect_Ra-port_legislatia_nationala_tortura_in_institutii_psihiatrice_draft_27%2011%202015_2.pdf

27

• imposibilitatea evaluării psihologice a suferințelor victimelor torturii şi tratamentelor inumane sau degradante în instituțiile psihiatrice.

Refuzul organului de urmărire penală de a porni o cauză penală în urma depunerii plângerilor de către persoanele aflate în instituțiile psihiatrice se pare că este cauzată de starea de sănătate mintală a femeilor şi bărbaților internați în instituțiile psihiatrice şi stereotipurile şi prejudecățile legate de aceştia. În mare parte, plângerile şi declarațiile persoanelor din instituțiile medicale cu profil psihiatric sunt considerate a priori neveridice, inventate sau exagerate. În astfel de cazuri, unii procurori declară că nu pot verifica alegațiile privind eventualele abuzuri invocate în instituțiile psihiatrice din cauza lipsei de credibilitate a victimelor, lipsa de credibilitate a martorilor sau inexistența altor probe.

La moment lipseşte un program de pregătire specială a procurorilor şi anchetatorilor privind investigarea actelor de tortură în instituțiile psihiatrice. Ca efect, procurorii şi anchetatorii nu au cunoştințe suficiente în ceea ce priveşte specificul lucrului cu persoanele cu dizabilități psiho-sociale şi intelectuale. Pentru majoritatea procurorilor şi anchetatorilor este practic imposibil de a stabili care declarații corespund realității şi care nu, iar această problemă este dublată de stereotipurile şi prejudecățile față de persoanele cu dizabilități mintale.

În Republica Moldova au fost adoptate mai multe acte normative cu caracter special, menite să eficientizeze activitatea de investigare a actelor de tortură şi tratamente inumane sau degradante, însă nici unul din aceste documente nu reglementează activitatea de investigare a actelor de tortură în instituțiile psihiatrice. Astfel, procurorii şi anchetatorii nu au la dispoziție, actualmente, instrucțiuni clare privind modalitatea de investigare a acestor tipuri de cauze şi se conduc de prevederi generale care în mare parte nu pot face față specificului domeniului de referință.

Atragerea în procesul de urmărire penală a unui psiholog, în cauzele legate de aplicare a torturii față de persoane cu dizabilități psihosociale şi intelectuale, este problematică. Codul de procedură penală şi nici o altă lege nu oferă organelor de anchetă posibilitatea de a atrage în procesul de investigare a unui psiholog sau alt specialist relevant în domeniu care ar putea asista la procesul de audiere a victimelor şi ar putea evalua starea victimelor în acest proces şi nivelul de credibilitate a informațiilor furnizate, cu excepția audierii minorilor în condițiile stabilite de articolul 1101 Cod de Procedură Penală. În ipoteza existenței unor astfel de prevederi legale, se pare că la nivel național nici nu există specialişti suficienți în fiecare unitate teritorial administrativă pentru a fi implicați în procesul de urmărire penală.

O barieră de ordin legislativ în procesul de investigare a actelor de tortură şi tratamente inumane sau degradante în instituțiile psihiatrice este interpretarea eronată a prevederilor articolelor 58 (51), 60 (11) şi 143 (31) Cod de Procedură Penală, care stabilesc că persoana în privința căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante va fi supusă obligatoriu expertizei pentru constatarea stării psihice sau fizice. Esența modificărilor în Codul de Procedură Penală privind expertiza obligatorie a fost de a oferi victimelor posibilitatea evaluării suferințelor fizice şi psihice însă în contextul torturii în instituțiile psihiatrice, acest mecanism are în practică un efect advers şi pune victimele într-o situație dezavantajoasă în care, datorită atitudinii discriminatorii a actorilor implicați este de fapt evaluată capacitatea juridică a persoanei prioritar suferințelor reale şi efectelor psihologice ale actelor de tortură şi tratamente inumane sau degradante la care au fost supuse.

În rezultat, o mare parte din plângerile persoanelor internate în instituțiile psihiatrice nu sunt luate în serios, sunt ignorate sau examinate superficial ceea ce duce la un proces ineficient de investigare a actelor de tortură în instituțiile psihiatrice.

28

Expertiza judiciară psihologică nu este prevăzută nici în noua Lege cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar4. Chiar dacă Codul de Procedură Penală oferă participanților la proces posibilitatea efectuării unei expertize pe cont propriu, ceea ce ar presupune şi o expertiză psihologică la experții sau centrele de expertiză private, insuficiența prevederilor legale în domeniu şi practica deja creată, exclud expertiza psihologică ca mijloc de probă în procesele judiciare, fie îi oferă un grad valoric redus. Astfel, deşi victimele torturii în instituțiile psihiatrice ar putea teoretic obține un raport de evaluare psihologică de la un expert privat sau centre specializate care oferă astfel de servicii, din cauza că expertiza judiciară alternativă nu are o reglementare legislativă clară şi nu este apreciată în procesul penal la acelaşi nivel ca şi expertiza judiciară, eficiența unor atare rapoarte de evaluare este practic minimă.

La nivel de instituții de monitorizare, ca urmare a Deciziei nr. 384 din 2012 a MS, în 2014 a devenit operațional Serviciul Independent pentru apărarea drepturilor persoanelor în instituțiile psihiatrice. La etapa actuală, există îngrijorări legate de durabilitatea funcției. Din anul 2016, Serviciul Independent pentru apărarea drepturilor persoanelor în instituțiile psihiatrice nu mai este operațional, iar MS nu a anunțat un concurs public cu privire la selectarea unui nou Ombudsman.

Toate aceste lacune impun necesitatea ajustării cadrului legislativ privind expertiza judiciară, legiferarea evaluării psihologice ca şi expertiză judiciară, demonopolizarea realizării expertizelor psihiatrice de o singură autoritate de stat, reglementarea expertizei judiciare alternative şi adoptarea cadrului normativ privind spectrul de testări şi evaluări ce urmează a fi aplicate victimelor etc.

Lipsa instruirilor temeinice a procurorilor şi altor persoane implicate în procesul de urmărire penală a cazurilor de tortură, imposibilitatea implicării în proces a specialiştilor care ar facilita procesul de audierea persoanelor cu dizabilități mintale şi lipsa unui cadru legal care ar viza expertiza psihologică au ca efect direct realizarea ineficientă a investigațiilor care respectiv nu pot asigura combaterea torturii şi tratamentelor inumane sau degradante în instituțiile psihiatrice.

(III) INTERVENȚIILEMEDICALEȘITRATAMENTULMEDICALFORȚATÎNINSTITUȚIILE PSIHIATRICE Republica Moldova încă nu a ratificat Protocolului Opțional la CDPD. Chiar dacă ratificarea Protocolului era planificată pentru anul 2016, acest lucru nu a fost realizat. În urma ratificării Convenției, a avut loc un anumit progres în elaborarea legislației referitoare la dizabilitate. Cu toate acestea, legislație specifică şi cadru normativ instituțional adoptat destinat protejării drepturilor persoanelor cu dizabilități mintale în contextul intervențiilor medicale şi tratamentului medical forțat în instituțiile psihiatrice, nu există.

Raportorul Special ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, examinând necesitatea aplicării standardelor de protecție contra torturii în cadrul instituțiilor medicale, a stabilit că orice tratament involuntar sau alte intervenții psihiatrice în instituțiile medicale cu profil psihiatric reprezintă forme de tortură şi tratamente inumane sau degradante .

Astfel, sunt comise numeroase abuzuri şi încălcări de către autorități sub pretextul celor mai bune intenții. În majoritatea cazurilor, administrația, personalul medical sau cel auxiliar

4 Lege Nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, Sursa web: http://lex.justice.md/md/365259/

29

consideră că acțiunile lor sunt în interesul suprem al pacienților şi nu conştientizează gravitatea faptelor comise, fie folosesc acest argument pentru justificare. În ambele cazuri, indiferent de intenție şi conştientizare a abuzurilor săvârşite, acestea pot fi considerate o formă de tortură sau tratamente inumane şi degradante dacă au avut drept efect umilirea sau pedepsirea persoanei într-o manieră ce contravine definiției torturii.

Legea cu privire la sănătatea mintală, articolul 11, (1) stabileşte posibilitatea efectuării tratamentului persoanelor cu tulburări psihice doar cu liberul consimțământ scris al acestora.

Totuşi, articolul prevede şi anumite excepții, stabilite la articolul 11, (4) care se referă la două situații: a) aplicarea unor măsuri medicale coercitive, în conformitate cu prevederile Codului Penal şi b) în cazul spitalizării fără liberul consimțământ în conformitate cu articolul 28. Totodată, articolul 28 stabileşte condițiile spitalizării persoanei care suferă de tulburări psihice fără liberul consimțământ al acesteia sau a unui reprezentant până la emiterea hotărârii instanței de judecată. Astfel, pentru spitalizarea persoanei fără liberul consimțământ sunt necesare câteva condiții: a)excluderea posibilității de a trata persoana ambulatoriu; b) tulburarea psihică să fie gravă; c) pericolul social direct şi d) prejudiciul grav sănătății sale dacă nu i se va acorda asistență psihiatrică. Primele două condiții urmează a fi întrunite cumulativ, iar în privința ultimelor două, norma juridică nu impune cumularea obligatorie a acestora. Respectiv dacă se va constata că persoana prezintă pericol pentru sine sau pentru alte persoane şi suferă de o tulburare gravă care nu poate fi tratată ambulatoriu, aceasta va fi internată forțat într-o instituție psihiatrică. Articolul 99 al Codului Penal stabileşte măsuri de constrângere cu caracter medical, care pot fi de două tipuri: a) internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obişnuită şi b) internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă.

Dacă internarea persoanelor fără liberul consimțământ în rezultatul aplicării unor măsuri de constrângere cu caracter medical poate oferi anumite garanții în privința necesității şi corectitudinii aplicării tratamentului forțat datorită existenței unei proceduri judiciare în care se prezumă că s-a examinat necesitatea aplicării unei astfel de măsuri, atunci în cazul efectuării tratamentului forțat prin spitalizare până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti nu putem vorbi de astfel de garanții, existând pericolul unor abuzuri majore. În acelaşi timp, norma prevăzută la articolul 28 al Legii cu privire la sănătatea mentală contravine Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (articolele 14 şi 15) şi Convenției Împotriva Torturii şi altor Pedepse cu Cruzime, Inumane sau Degradante (articolul 1). În special, norma este abuzivă datorită caracterului arbitrar al acesteia şi predispoziției de a priva persoanele cu dizabilități mintale de libertate în absența unei decizii motivate a unei autorități competente dar şi datorită facilitării aplicării tratamentului forțat pentru o perioadă destul de îndelungată.

Conform articolului 31 al Legii cu privire la sănătatea mintală, persoana spitalizată fără liberul consimțământ va fi supusă unui examen obligatoriu în primele 48 de ore de către o comisie de medici psihiatri a staționarului. Această comisie va decide asupra temeinicii spitalizării persoanei cu emiterea unui aviz în acest sens. Dacă comisia constată că spitalizarea este neîntemeiată, persoana urmează a fi eliberată, iar dacă se constată că este necesară spitalizarea, atunci aceiaşi comisie transmite avizul în 24 de ore instanței judecătoreşti, în a cărei rază se află staționarul de psihiatrie pentru a hotărî asupra aflării ulterioare în staționar a persoanei.

Conform articolului 33, cererea de spitalizare în staționarul de psihiatrie fără liberul consimțământ este examinată de judecător în decursul a 3 zile de la primire. Astfel, o persoană cu tulburări psihice poate fi ”legal” privată de libertate timp de 72 de ore până la emiterea avizului de către comisia de medici psihiatri şi încă 3 zile, perioada în care judecătorul va examina cererea de spitalizare forțată. În acest timp, persoanei spitalizate fără liberul consimțământ îi va fi administrat tratamentul forțat. Chiar dacă într-un final aceasta ar putea convinge instanța

30

despre lipsa necesității spitalizării forțate, prejudiciul adus stării fizice sau psihice poate fi ireversibil.

În anul 2016, alineatul 3 al articolului 33 a suferit unele modificări pozitive. Potrivit normei legale, în redacție nouă, la examinarea cererii de spitalizare în staționarul de psihiatrie fără liberul consimțământ, este obligatorie participarea reprezentantului staționarului de psihiatrie care solicită spitalizarea şi a reprezentantului legal al persoanei a cărei problemă de spitalizare se examinează sau, după caz, a altor persoane interesate (reprezentantul asociației obşteşti care apără interesele persoanelor suferinde de tulburări psihice, avocatul)5.

Articolele 152 şi 490 din Codul de Procedură Penală stabilesc posibilitatea internării forțate a bănuitului, învinuitului sau inculpatului aflat în stare de arest în instituția medicală pentru efectuarea expertizei psihiatrice fără un mecanism de verificare şi control. Astfel, dacă bănuitul, învinuitul sau inculpatul aflat deja în stare de arest prezintă suspiciuni că suferă de anumite probleme mintale, el este transferat în instituția psihiatrică pentru expertizare pe un termen nedeterminat până când instituția medicală va constata ameliorarea situației acestuia. Aceste prevederi contravin expres articolului 5 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi articolului 14 al Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.

Legislația Republicii Moldova nu reglementează expres modul de administrare a preparatelor medicale pentru tratamentul psihiatric, potrivit articolului 11 din Legea cu privire la sănătatea mintală, decizia finală privind tipul preparatelor şi modul de administrare a acestora aparține medicilor. În cadrul mai multor studii s-au stabilit cazuri de aplicare abuzivă a preparatelor medicale6. În astfel de situații, există riscul ca persoanei să i se administreze sedative, neuroleptice sau alte preparate puternice cu efecte adverse care pot influența starea de sănătate şi capacitatea de a conştientizare. În acest fel, apare riscul ca până la examinarea cazului de către instanța de judecată, persoana să fie în imposibilitate fizică de prezentare sau să nu conştientizeze pe deplin sau parțial cele ce se întâmplă. Raportorul Special privind sărăcia extremă şi drepturile omului, Magdalena Sepúlveda Carmona a recomandat expres revizuirea normelor ce permit detenția din cauza sănătății mintale în instituțiile de sănătate mintală şi intervenții coercitive sau tratament într-o instituție de sănătate mintală, fără consimțământul liber şi informat a persoanei tratate.

Suplimentar, Comisia pentru afaceri economice, sociale şi culturale (E/C.12/MDA/CO/2, alin. 6), cât şi Comitetul pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor, (CEDAW/C/MDA/CO/4-5, alin. 37), lipsesc date dezagregate referitoare la persoanele cu dizabilități în Republica Moldova. Unicele date disponibile se referă la sex şi vârstă, pe baza evidențelor administrative ale Casei Naționale de Asigurări. Din cauza lipsei de date este neclar numărul total de persoane cu dizabilități în țară, şi există o înțelegere limitată a situației lor socioeconomice, statutului de angajare, condițiilor specifice, contextului familial şi a locului de reşedință, precum şi a barierelor cu care se confruntă în societate.

5 Art.33 al.(3) modificat prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16, Sursa web: http://lex.justice.md/vi-ewdoc.php?action=view&view=doc&id=312970&lang=1

6 Raportul Ombudsmanului Instituțional al Spitalelor de Psihiatrie privind respectarea drepturilor pacienților în spitalele de psihiatrie pen-tru perioada aprilie-septembrie 2012, Sursa web: http://dis.md/wp-content/uploads/2012/02/RAPORTUL-FINAL_6luni-apr-sept-20121.pdf

31

(IV) CONDIȚIILEDEDETENȚIEÎNPENITENCIAREA.InformațiegeneralăÎn prezent, sistemul penitenciar este constituit din DIP, 19 penitenciare (două penitenciare cu activitate suspendată), 4 instituții specializate (Direcția trupelor de pază, supraveghere şi escortare, Centrul instructiv, Detaşamentul cu destinație specială şi Centrul de aprovizionare tehnico-materială) şi 9 întreprinderi de stat din cadrul sistemului penitenciar.

În sistemul penitenciar, persoanele private de libertate sunt deținute în penitenciare de tip închis (11 instituții, dintre care 5 cu statut de izolator de urmărire penală) , penitenciare de tip semiînchis (3 instituții) , un penitenciar pentru femei , un penitenciar pentru minori , un spital penitenciar7.

Cadrul normativ actual permite ca într-o instituție penitenciară să fie create mai multe sectoare distincte de detenție, cu respectarea particularităților prevăzute de Codul de Executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 20048.

Potrivit informației furnizate de DIP , efectivul limită al sistemului penitenciar este în număr de 2920 unități, cu un fond anual de retribuire a muncii în limitele alocațiilor, aprobate prin legea bugetului de stat pe anul respectiv.

Bugetul sectorului sistemului penitenciar pentru anul 2016 a constituit circa 488,0 milioane lei, ceea ce reprezintă 0,40% din PIB sau 1,05% din bugetul public național. În perioada anilor 2006-2016 ponderea sectorului în bugetul public național a variat de la 0,76% la 1,08%.

Pe parcursul ultimilor nouă ani cheltuielile pentru sectorul sistemului penitenciar au avut o evoluție fluctuantă, înregistrând un maxim în anul 2014, când volumul cheltuielilor s-a ridicat la circa 488,0 milioane lei, cu 344,6 milioane lei mai mult decât în anul 2006.

Partea preponderentă a cheltuielilor bugetare în sector o constituie cheltuielile de personal, care în anul 2010 au atins nivelul de 66,35%. În perioada 2006-2014, cheltuielile pentru alimentația deținuților au cuprins limita de 7-11%. Ponderea investițiilor capitale în totalul cheltuielilor pe parcursul ultimilor nouă ani s-a situat între 0,20% în 2009, 6,41 – în 2014 şi 2,3% în 2015.

Conform situației la data de 1 aprilie 2017, plafonul de detenție era de 8654 locuri. La această dată, în instituțiile penitenciare se dețineau 7876 persoane, în comparație cu 8121 de persoane în perioada similară a anului trecut9.

B.SuprapopulareasistemuluipenitenciarÎn pofida eforturilor de umanizare a legislației penale în privința reducerii pedepselor, rata populației penitenciare a Republicii Moldova în anul 2016 a fost de 26310 deținuți la 100.000 locuitori, ceea ce depăşeşte cu mult media europeană, de aproximativ 140 deținuți11. În ianuarie

7 Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Structura organizațională, Sursa web: http://www.penitenciar.gov.md/ro/structura-organizationala

8 Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004, Sursa web: http://lex.justice.md/document_rom.php?id=7815EB1B:E68465D1

9 Informație privind numărul deținuților aflați în penitenciarele Republicii Moldova la 01 aprilie 2017, Sursa web: http://penitenciar.gov.md/ro/statistica

10 Calculele au fost efectuate reieşind din datele noului recensământ al populației, Sursa web: http://www.statistica.md/map.php?l=ro&idc=205

11 World Prison Brief data, Sursa web: http://www.prisonstudies.org/country/moldova-republic#further_info_field_pre_trial_detainees

32

2016 a ajuns să depăşească nivelul anului 2008, 8054 de persoane fiind deținute, dintre care 1720 preveniți.

Într-o perioadă de aproximativ 14 ani (2003-2016), dinamica populației penitenciare a cunoscut variații diverse. De la 10 925 persoane în 2003 la 6324 în 2010. Cu tendințe de creştere de aproximativ 300-500 persoane anual din 2011 şi până în prezent.

În condițiile unei tendințe constante de creştere a numărului populației penitenciare în raport cu capacitatea actuală de cazare a sistemului penitenciar de aproximativ 5500 locuri, înregistrăm o suprapopulare a spațiilor de detenție de peste 40%. Respectiv majoritatea persoanelor private de libertate se dețin în condiții de supraaglomerare, aceasta constituind de fapt principalul factor care poate contribui la deținerea persoanelor în condiții contrare standardelor naționale, cu efect contrar scopului pedepsei privative de libertate.

În prezent, aproximativ 8000 de cetățeni ai Republici Moldova se află în custodia sistemului penitenciar, dintre care circa 20% sânt preveniți, 6% sânt femei şi 1% sânt minori. Doar 3 din cele 17 instituții penitenciare funcționale au fost renovate şi corespund standardelor minime de detenție (Penitenciarul nr.7 – Rusca, Penitenciarul nr.10 – Goian şi Penitenciarul nr.l – Taraclia).

Infrastructura învechită care nu este adaptată la sistemul de celule şi nu permite separarea condamnaților în sectoare mici, în combinație cu insuficiența personalului custodial, conduce la perpetuarea violenței şi subculturii în mediul penitenciar. Intimidarea şi maltratarea unor anumite categorii de deținuți este un fenomen aspru criticat de către CPT ani la rând. Mai mult ca atât, ierarhia neformală, guvernată de propriile reguli şi interacțiunea ei cu grupările criminale din afara sistemului penitenciar amenință siguranța întregii societăți.

Suprapopularea este cauzată şi de faptul că legislația națională nu prevede mecanisme funcționale de executare a pedepsei în comunitate pentru condamnații motivați să se schimbe şi să respecte legea.

33

Alternativele la pedeapsa cu închisoarea s-au dovedit mult mai eficiente pentru infractorii cu un grad de risc mediu spre redus. În majoritatea țărilor europene, se implementează eficient forme variate de executare a pedepsei penale, cum ar fi executarea termenului întreg sau parțial în penitenciare de tip deschis, în centre de tratament, la domiciliu cu sau fără monitorizare electronică şi în comunitate în condiții speciale. Pe lângă pedepsele lungi cu închisoarea, suprapopularea mai este cauzată şi de numărul redus de persoane liberate condiționat. În Republica Moldova, se atestă o scădere dramatică a numărului de persoane liberate condiționat înainte de termen, de la 1570 în 2007 la 335 în 2016, deşi Consiliul Europei promovează această soluție pentru a spori siguranța publică şi a reduce desocializarea deținuților.

A scăzut rata admisibilității demersurilor de către instanțe de la 73% în 2007 la 41% în 2016, fapt ce poate fi explicat prin condițiile suplimentare care urmează a fi întrunite de condamnați pentru a fi eligibili de liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen, introduse în legislație în ultimii ani pentru liberarea condiționată înainte de termen12.

În țările europene, în mediu, fiecare a treia persoană liberată din penitenciare este liberată condiționat. În Moldova, proporția liberărilor condiționate în total a scăzut de la 40% în 2008 la 18% în 2016, spre deosebire de România, unde în ultimii cinci ani, peste 75% din totalul de liberări sunt condiționate. Liberările din penitenciar cu înlocuirea părții neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă au reprezentat doar 1-2% din totalul de liberări în perioada 2008-2016 în Moldova.

Deşi umanizarea politicii penale este un scop enunțat în Pilonul II al Strategiei de Reformă a Sectorului Justiției, totuşi, modificările introduse în ultimii ani au avut efect contrar13. Au fost introduse 35 de infracțiuni noi, peste 100 de infracțiuni au fost reclasificate, iar majoritatea modificărilor la Codul Penal au dus la înăsprirea pedepselor.

În Raportul CPT, publicat în urma vizitei din septembrie 2015, delegaţia a observat că: „stan-dardul naţional de cel puţin 4 m2 de spaţiu pentru un deţinut era departe de a fi respectat în majoritatea penitenciarelor vizitate; în special la Penitenciarele Chişinău şi Soroca, nivelurile de supraaglomerare au atins proporţii îngrijorătoare. Condiţiile materiale de detenţie în aceste două închisori erau inadecvate, în multe alte privinţe (de exemplu: reparaţia proastă sau chiar foarte proastă şi de igienă, accesul limitat la lumină naturală; instalaţii sanitare insalubre; infestare cu paraziţi; saltele uzate şi murdare; etc.) şi, în opinia CPT, ar putea fi considerate ca echivalând cu tratamentul inuman şi degradant..

Situația în privința populației penitenciare degradează. În Raportul de Expertiză al CE, autoritățile din Republica Moldova menționau modificările legislative la Codul Penal făcute în 2008, ce au dus la diminuarea constantă a populației penitenciare, ajungând la 6500 în 2013. În acelaşi an, în tot sistemul penitenciar existau 7890 de locuri de deținere. La moment, populația penitenciară, per ansamblu, depăşeşte numărul de locuri existente, fapt confirmat şi de ultimul raport CPT. Comisia a notat că de la ultima vizită din 2011, populația penitenciară a crescut cu aproximativ 1300 de deținuți şi că rata de încarcerare în Republica Moldova, de 220 de deținuți la 100.000 de locuitori este una dintre cele mai mari din Europa14.

12 Agenția de Administrare a Instanțelor Judecătoreşti, Rapoarte generale, Sursa web: http://aaij.justice.md/ro/rapoarte/rapoarte-generale13 Legea Nr. 231 din 25.11.2011 privind aprobarea Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011–2016, Sursa web: http://lex.

justice.md/md/341748/14 Report on criminal justice response to prison overcrowding in Eastern Partnership countries, Sursa web: http://pjp-eu.coe.int/en/

web/eap-pcf/regional-news/-/asset_publisher/kUdlS4hREEWv/content/new-report-on-prison-overcrowding-in-eap?inheritRedirect=false&redirect=http%3A%2F%2Fpjp-eu.coe.int%2Fen%2Fweb%2Feap-pcf%2Fregional-news%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_kUdlS4hREEWv%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-1%26p_p_col_count%3D1

34

În aceste circumstanțe investirea de sume considerabile în infrastructura penitenciarului nu constituie o soluție. Trebuie mai degrabă, revăzute legislațiile şi practicile în vigoare în materie de detenție provizorie, de pronunțare a sentințelor, precum şi multitudinea de sancțiuni non-privative de libertate disponibile. Aceasta este metoda indicată de Recomandarea nr. R (99) 22 a Comitetului Miniştrilor privind suprapopularea penitenciarelor şi inflația populației din penitenciar15.

Acest fapt este confirmat şi de ultimul Raport al CPT în care se solicită celor 47 de state membre ale CE să facă uz de arestarea preventivă doar ca o măsură de ultim resort şi să le ofere persoanelor arestate condiții adecvate de detenție. Constatarea este realizată în contextul în care de-a lungul vizitelor în penitenciarele din Europa, CPT a constatat adesea că deținuții au parte de condiții foarte proaste şi de un regim deficitar16.

C.AsistențamedicalăînsistemulpenitenciarAsistența medicală în penitenciare este ghidată după aceleaşi principii etice ca şi în comunitate. Principiile de bază sunt stabilite prin Declarația de la Geneva a Asociației Medicale Mondiale (1948, ultima versiune în 2006), Codul Internațional de Etică Medicală (1949, ultima versiune în 2006), Hotărârea nr. 37/194 (din 18 decembrie 1982) a Adunării Generale a Națiunilor Unite şi Recomandarea nr. R (1998) 7 din 8 aprilie 1982 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind aspecte de etică şi organizare a asistenței medicale în penitenciare17.

Prestarea serviciilor medicale pentru deținuți reprezintă o responsabilitate a statului. Deținuții trebuie să beneficieze de aceleaşi standarde de sănătate care sunt puse la dispoziția comunității şi să beneficieze în mod gratuit de acces la serviciile de îngrijire medicală necesare fără discriminarea bazată pe statutul lor legal18.

În sistemul penitenciar național, asistența medicală este acordată în temeiul legislației medicale generale şi a Regulamentului cu privire la modul de asigurare a asistenței medicale persoanelor deținute în penitenciare19. Conform Regulamentului, orice penitenciar trebuie să asigure asistență medicală cel puțin de către un medic generalist, un medic stomatolog, un medic ginecolog (în penitenciarele unde sunt deținute femei) şi un medic psihiatru, iar în penitenciare cu capacitatea de cel puțin 100 de locuri trebuie să funcționeze, în regim permanent, un centru curativ staționar pentru acordarea asistenței medicale fiecărui condamnat. Examenul medical a persoanelor deținute în penitenciare se efectuează în mod obligatoriu la primirea în penitenciar. În cazul constatării faptului că deținutul are leziuni corporale sau urme de tortură, este necesar ca acesta să fie examinat de către medic, cu acordarea ajutorului medical necesar. Despre constatările existenței leziunilor corporale sau urmelor de tortură la deținuții sosiți în penitenciar, administrația instituției este obligată să înştiințeze în scris, în cel mai scurt termen, DIP şi organul teritorial al Procuraturii în circumscripția căruia este dislocat penitenciarul.

15 Recomandarea nr. R (99) 22 a Comitetului Miniştrilor privind suprapopularea penitenciarelor şi inflația populației din penitenciar, Sursa web: https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016806ab9b7

16 Anti-torture committee urges European states to hold persons in remand detention only as a measure of last resort and in adequate con-ditions, Sursa web: https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?p=&id=2456919&Site=DC&BackColorInternet=F5CA75&BackColorIntranet=F5CA75&BackColorLogged=A9BACE&direct=true

17 Compendiu de documente ale Consiliului Europei privind prevenirea supraaglomerării penitenciarelor, Sursa web:https://rm.coe.int/Co-ERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016806ab9b7

18 Rezoluția adoptată de Adunarea Generală la 17 decembrie 2015 [privind raportul Comitetului Trei (A/70/490)] 70/175. Ansamblul de reguli minime ale Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților (Regulile Nelson Mandela)

19 Regulamentul cu privire la modul de asigurare a asistenței medicale persoanelor deținute în penitenciare, aprobat prin Nr. 478 din 15.12.2006, Sursa web: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=319608

35

Cu toate acestea, a fost constatat că personalul medical care activează în sistemul penitenciar național, îndeplineşte adesea roluri ce nu au nicio tangență cu activitatea pentru care sunt angajați. Ei sunt obligați de administrația închisorii să participe şi la diverse percheziții împreună cu gardienii, să escorteze deținuții şi chiar să ia decizii de aplicare a sancțiunilor disciplinare. Chiar dacă în procesul de reformă a justiției a fost inițiată reforma sistemului penitenciar, se pare că personalul medical în continuare nu are suficientă independență în luarea deciziilor de acordare a asistenței medicale deținuților şi se confruntă cu o mulțime de probleme birocratice.20

Serviciile medicale pentru persoanele private de libertate prezintă, totodată, relevanță pentru prevenirea relelor tratamente. Un nivel necorespunzător de asistență medicală poate duce rapid la situații care intră în sfera de aplicare a termenului „tratament inuman şi degradant”.

Obligarea deținuților să stea într-un spațiu, în care nu pot să primească un tratament adecvat din cauza lipsei unor unități corespunzătoare sau din cauză că astfel de unități refuză să îi primească, este inacceptabilă. În mai multe astfel de situații, CtEDO a constatat o încălcare a articolului 3 din CEDO.

În anul 2016, situația în domeniul asistenței medicale a deținuților nu a suferit schimbări esențiale. Conform informației furnizate de DIP, suma alocațiilor pentru asistență medicală pentru anii 2015 – 2016 a constituit 2519700 MDL, ceea ce reprezintă în mediu suma de 330 MDL per deținut21.

D.FemeileîndetențieLa nivelul comunității internaționale, inițial au fost elaborate standardele internaționale în domeniul detenției care vizau mai degrabă necesitățile deținuților bărbați. Standardele elaborate s-au concentrat în mare parte pe problema condițiilor de detenție, decât a consecințelor pedepsei cu închisoarea.

Pentru a aborda lipsa de standarde în domeniul femeilor în detenție, care să țină cont de nevoile specifice ale deținutelor femei, în anul 2010 Adunarea Generală a ONU a adoptat setul de reguli pentru femeile în detenție (Regulile de la Bangkok)22.

Regulile de la Bangkok împreună cu alte standarde internaționale obligă statele să elaboreze politici specifice care să reducă consecințele grave cauzate de încarcerarea femeilor, având în vedere necesitățile specifice ale acestora.

Prevederi din Regulile de la Bangkok: • Statul are obligația de a contracara cauzele care contribuie la încarcerarea femeilor (spre

exemplu - problema violenței în familie); • Statul are obligația de a ține cont de necesitățile specifice ale femeilor și de obligația de a

aplica prioritar pedepse non-privative de libertate în privința acestora; • Statul are obligația de a elabora programe de reabilitare.

20 ,,Ambulatoriul din anul 1980, cu elemente din anul 1990’’ - descrierea asistenței medicale în penitenciarele din Moldova - See more at: http://e-sanatate.md/News/4385/ambulatoriul-din-anul 1980-cu-elemente-din-anul-1990-descrierea-asistentei-medicale-in-penitenci-arele-din-moldova#sthash.cqJR1s25.dpuf

21 Răspunsul Departamentului Instituțiilor Penitenciare din 20 ianuarie 2017, nr. 10/28022 Regulile de la „Bangkok”, Sursa web: http://www.ohchr.org/Documents/Issues/Women/WRGS/OnePagers/Women_and_Detention.pdf

36

În Raportul special al Raportorului privind violența împotriva femeilor, cauzele şi consecințele acesteia, Rashida Manjoo a constatat că rata de încarcerare la nivel global a femeilor este în continuă creştere23. Raportul ilustrează existența unei legături puternice între fenomenul violenței împotriva femeilor şi ratei de încarcerare a femeilor. Problemele descrise în Raport, sunt specifice şi Republicii Moldova.

În studiul Misiunii NORLAM realizat în parteneriat cu Centrul de Cercetări Calitative în Antropologie a Universității de Stat din Moldova a fost menționat că discuțiile cu femeile deținute la Penitenciarul de la Rusca au scos în evidență faptul că dorința femeilor – victime ale violenței domestice, de a opri violența, tendința de a proteja copiii de violență, precum şi emoțiile negative acumulate de-a lungul anilor, rezultate din manifestările de violență din partea persoanelor, care apriori ar fi trebuit să fie cele mai apropiate lor, au servit drept factor declanşator pentru săvârşirea infracțiunilor de către acestea24.

Una din constatările studiului este că până a ajunse în penitenciar, 129 dintre femeile chestionate sau 43% au fost victime ale violenței în familie. Multe dintre femei s-au referit la faptul că atât tații în perioada copilăriei şi adolescenței, cât şi soții/concubinii după căsătorie sau trai în comun, au manifestat violență față de ele. Au fost cazuri în care violența a fost manifestată de către mamă pe parcursul copilăriei şi adolescenței. Cele 129 de femei deținute care au recunoscut că au fost victime ale violenței domestice, de asemenea, au confirmat că soții/concubinii, dar şi părinții au fost cei care i-au agresat în trecut. 35,7% din femeile supuse violenței domestice nu s-au adresat nimănui din cauza neîncrederii că ar putea beneficia de ajutor real. 42,6% din femei au apelat la poliție. Majoritatea femeilor din cele 55 care au menționat că s-au adresat la poliție, s-au referit la faptul că agresorul a rămas nepedepsit sau a fost reținut pentru câteva zile. Din cele 129 de femei supuse violenței domestice, 109 au fost condamnate pentru infracțiuni cu caracter violent săvârşite fie împotriva soților/concubinilor, fie împotriva unuia dintre părinți, fie împotriva unei alte persoane.

La femei survine stresul post-traumatic, care se manifestă prin retrăirea permanentă a fricii intense, manifestarea hipervigilenței, respingerea suportului venit din exterior şi săvârşirea infracțiunilor. Specialiştii au constatat că abuzurile sunt direct legate de comportament violent ulterior. Abuzul şi expunerea la mediul incontrolabil de stres reprezintă precursori ai problemelor de comportament ale femeilor infractoare. Orice disfuncție în mecanismele de depăşire a stresului pot accentua ulterior efectele negative ale traumelor suferite în copilărie şi ale victimizării.

Condițiile din Penitenciarul de la Rusca sunt apreciate ca bune. Condițiile au fost apreciate de CPT în cadrul vizitei în Republica Moldova din 14 - 25 septembrie 2015. Potrivit raportului, celulele erau reparate, luminoase, aerisite şi curate. În general, era suficient spațiu pentru femeile deținute (2-6 deținute în celulă). Cu toate acestea, unele celule erau suprapopulate (celule cu patru şi şase deținute într-un spațiu de 9 şi 14 m2)25.

În anul 2016, în Penitenciarul nr. 7 Rusca erau deținute 335 de femei condamnate. În anul 2017, numărul deținutelor a crescut semnificativ, în comparație cu anul 2016.

23 Report of the Special Rapporteur on violence against women, its causes and consequences, Sursa web: http://www.ohchr.org/Documents/Issues/Women/A-68-340.pdf

24 Studiul: Violența în familie şi femeile din Penitenciarul Rusca. Trecut, prezent, viitor realizat de către Centrul de Cercetări Calitative în An-tropologie a Universității de Stat din Moldova la solicitarea NORLAM, Sursa web: http://norlam.md/libview.php?l=ro&idc=96&id=908#.WPwHE9J95PY

25 Raport pentru Guvernul Republicii Moldova privind vizitele în Republica Moldova efectuate de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante în perioada 14-25 septembrie 2015

37

E.RespectareaaltorstandardeînsistemulpenitenciarÎn anul 2016, Asociația Promo-LEX a recepționat 205 petiții de la deținuți. În petiții au fost invocate mai multe probleme care denotă posibile deficiențe în respectarea standardelor CPT şi nu numai.

Din numărul total de petiții recepționate, în 74 au fost invocate circumstanțe legate de supraaglomerare a penitenciarului, în 52 au fost invocate condiții sanitare proaste, 27 de deținuți nu au fost satisfăcuți de calitatea alimentației, 15 au invocat deficiențe legate de calitatea asistenței medicale, 8 au invocat că au fost supuşi acțiunilor de tortură/maltratare din

38

partea colaboratorilor sistemului penitenciar, iar alții 13 au avut de suferit din cauza violenței generate de problema subculturii penitenciare.

Asociația Promo-LEX monitorizează în continuare evoluția situațiilor invocate în petiții. În unele cazuri, reieşind în potențialul de litigare strategică a cauzei, Asociația a inițiat şi documentat mai multe cauze pentru litigare la nivel național şi internațional.

Reieşind din circumstanțele invocate în petiții şi informația obținută din alte surse, în continuare sunt analizate respectarea la nivel național a unor standarde specifice, după cum urmează:

Persoanele cu dizabilități

Drepturile persoanelor cu dizabilități în sistemul penitenciar sunt protejate de standardele internaționale generale. În sistemul penitenciar național sunt deținute mai multe persoane cu dizabilități locomotorii. Ignorarea persoanelor cu dizabilități în sistemul penitenciar şi omisiunea de a realiza măsuri de adaptare a infrastructurii pentru necesitățile persoanelor cu dizabilități reprezintă tratament inuman şi degradant discriminatoriu care contravine legislației naționale şi standardelor internaționale.

Conform datelor furnizate de DIP, în sistemul penitenciar național la moment sunt deținute peste 200 de persoane cu dizabilități, dintre care peste 30 de persoane au dizabilități locomotorii, iar peste 40 de persoane au dizabilități auditive sau senzoriale.

Problemele invocate de deținuții cu dizabilități se referă în principal la neacomodarea rezonabilă a infrastructurii penitenciare, asistența medicală proastă, limitarea dreptului la protecție socială, implicarea limitată în comparație cu alți deținuți în activități socio-educative, de instruire, de formare profesională, psihologice, reabilitare, etc.

Chiar dacă conform Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, statul a instituit obligația de acomodare a infrastructurii penitenciare pentru persoanele cu dizabilități, bugetul DIP pentru anul 2016 nu a inclus careva prevederi bugetare în scopul acomodării rezonabile a infrastructurii, având în vedere numărul persoanelor cu dizabilități locomotorii deținute în sistemul penitenciar național.

De asemenea, se pare că nu există careva programe de reabilitare a deținuților cu dizabilități în general.

Celule comune de capacitate mare

Deținuții din mai multe penitenciare au invocat că sunt deținuți în celule comune de mare capacitate din care fac parte inclusiv: spațiul de dormit, spațiul de zi şi utilitățile sanitare.

Petiționarii au afirmat că sunt înghesuiți în spații extrem de murdare şi insalubre. CPT-ul a criticat în ultimul său raport, nerespectarea acestui standard în penitenciarele naționale.

Violența între deținuți

Deținuții din majoritatea penitenciarelor naționale au descris situații de aplicare a violenței între deținuți, inclusiv a violenței sexuale. Chiar dacă obligația pentru integritatea fizică a deținuților aparține administrației penitenciarului, se pare că nu tot timpul administrația penitenciarelor reuşeşte să-i protejeze pe deținuți împotriva altor deținuți care le-ar putea aduce prejudicii.

39

Deținuții au descris o mare varietate de fenomene, de la forme subtile de hârțuire până la intimidări evidente şi agresiuni fizice grave.

La momentul actual, nu există o strategie eficientă împotriva actelor de violență între deținuți potrivit căreia reprezentanții penitenciarelor să fie în măsură, inclusiv în termeni de efectiv, să-şi exercite în mod convenabil autoritatea şi funcția de supraveghere. Personalul penitenciarului nu acordă atenție semnelor de agitație şi se pare că nu sunt tot timpul hotărâți şi formați într-o manieră adecvată pentru a interveni când a fost cazul.

Din petițiile recepționate ar rezulta că nu tot personalul posedă calități corespunzătoare în domeniul comunicării interpersonale. Nu este clar dacă sunt elaborate măsuri de securitate specifice adaptate caracteristicilor particulare ale situației (inclusiv proceduri eficiente de percheziție). Problema violenței dintre deținuți a fost confirmată în ultimul raport CPT.

Accesul la lumină naturală şi la aer proaspăt

Mai mulți deținuți au invocat problema accesului luminii naturale şi a aerului proaspăt în celulă. Accesul este limitat de existența unor dispozitive, cum ar fi obloanele, jaluzelele, plăcile metalice amplasate în fața ferestrelor.

Conform standardelor CPT, măsurile de această natură ar trebui să constituie excepția şi nu regula. Aceasta presupune ca autoritățile competente să examineze cazul fiecărui deținut, pentru a determina dacă se justifică într-adevăr măsurile de securitate speciale în cazul respectiv. Mai mult, chiar atunci când aceste măsuri sunt necesare, ele nu trebuie niciodată să determine ca respectivii deținuți să fie privați de lumina naturală şi de aerul proaspăt. Este vorba despre elementele fundamentale ale vieții, la care au dreptul toți deținuții. În plus, absența acestor elemente generează condiții favorabile răspândirii bolilor şi, în special, a tuberculozei. CPT-ul recunoaşte că amenajarea unor condiții de viață decente în interiorul penitenciarelor poate costa mult şi că, în mai multe țări , îmbunătățirea condițiilor este îngreunată de lipsa de fonduri. Totuşi, înlăturarea dispozitivelor care acoperă ferestrele locurilor rezervate găzduirii deținuților (şi instalarea, în cazuri excepționale unde acestea sunt necesare, a altor dispozitive de securitate cu o formă adecvată) nu trebuie să implice investiții prea mari şi, în acelaşi timp, va avea efecte benefice pentru toate persoanele în cauză.

Condițiile materiale de detenție

Se pare că condițiile materiale de detenție continuă să fie o problemă gravă. Persoanele deținute au invocat condiții proaste de detenție în special în Penitenciarul nr. 13 din mun. Chişinău, Penitenciarul nr. 15 din or. Cricova şi Penitenciarul nr. 6 din Soroca.

40

Printre altele, beneficiarii au descris celulele de detenție în felul următor: • Celulele nereparate sânt întunecoase, umede, fără ventilație, persistă fumul de

țigară. • Celulele au câte un bloc sanitar, care constituie un veritabil focar de infecție. De

regulă, apa este asigurată printr-un robinet fără chiuvetă, acest robinet este comasat cu veceul. Veceul serveşte concomitent şi drept cale de evacuare a apelor menajere, dar şi a veceului. Anume din acest robinet, situat nemijlocit deasupra veceului, deținuții iau apă pentru băut, aici îşi fac toaleta şi spală, şi tot în acest loc îşi satisfac necesitățile fiziologice.

• Într-un sector din Penitenciarul nr. 15 sunt deținute aproximativ 60 de persoane care sunt repartizate în două dormitoare de capacitate mare, câte 20 de condamnați într-un dormitor şi 40 în alt dormitor.

• Deținuții nu sunt asigurați cu lenjerie de pat curată. • Unele celule sunt infestate cu paraziți. • Nivelul de umiditate în celule este foarte ridicat. Deținuții invocă temperaturi foarte

ridicate vara şi temperaturi foarte reci în timpul de iarnă. • Plimbarea este asigurată doar o oră pe zi (în Penitenciarul nr. 13), iar baia o dată la 7 zile

(în restul penitenciarelor).

Condițiile de detenție descrise au fost confirmate şi în cel mai recent raport al CPT.

(V) TORTURAÎNREGIUNEATRANSNISTREANĂÎn anul 2016, dreptul de a nu fi supus torturii în regiunea transnistreană nu a cunoscut evoluții pozitive. O astfel de concluzie rezultă din lipsa unor progrese evidente la nivel de politici locale în domeniul prevenirii torturii, plângerile parvenite în legătură cu aplicarea torturii, pasivitatea Ombudsmanului local, etc. Nu în ultimul rând, CtEDO a continuat să comunice Guvernelor Federației Ruse şi Republicii Moldova plângeri în legătură cu violarea articolului 3 din Convenție în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, în principal sub aspectul investigării torturii şi condițiilor de detenție.

Respectarea dreptului de a nu fi supus torturii în regiunea transnistreană va fi analizat prin prisma obligațiilor pozitive ale Republicii Moldova. În acest sens, chiar dacă regiunea transnistreană nu este controlată efectiv de autoritățile constituționale, Republica Moldova este responsabilă pentru respectarea drepturilor omului în acest teritoriu26.

Acest capitol se axează doar pe probleme ce țin de drepturile omului în regiunea transnistreană. Prezentarea denumirilor funcțiilor şi denumirilor actelor ce emană de la administrația secesionistă nu poate avea o conotație politică şi sub nici o formă nu implică recunoaşterea de jure a acestor acte normative, autorități sau instituții de facto.

26 În observațiile finale din noiembrie 2009, Comitetul amiteşte că, în ciuda dificultăților Republicii Moldova în exercitarea unui control efectiv asupra teritoriului din stânga Nistrului, statul moldovean este obligat să garanteze respectul drepturilor recunoscute în Pactul Internațional pentru Drepturi Civile şi Politice pentru populația din regiunea transnistreană

41

A.InvestigareatorturiiAnterior, Asociația Promo-LEX a prezentat în rapoartele sale situații şi referiri la numeroase cazuri individuale de aplicare a torturii şi relelor tratamente în regiunea transnistreană. În anul 2016, aplicarea torturii de către reprezentanții administrației din regiune continuă să fie ceva obişnuit, iar toleranța față de acest fenomen favorizează dezvoltarea lui. Mai mult ca atât, se pare că reprezentanții administrației de facto pe lângă faptul că nu investighează în nici un fel faptele de tortură şi alte tratamente crude, inumane sau degradante, creează diverse impedimente (ex. prin cenzurarea corespondenței expediate de către victime în adresa autorităților constituționale sau organizațiilor societății civile, prin intimidarea victimelor, etc.)

În regiunea transnistreană faptele de tortură nu sunt incriminate şi se tolerează aplicarea torturii de către colaboratorii miliției sau altor structuri de forță, atunci când se rețin anumite persoane pentru a obține careva declarații, inclusiv care auto-incriminează. Ca urmare, persoanele din regiunea transnistreană nu reclamă autorităților nerecunoscute careva fapte de tortură.

Chiar dacă din raportul Ombudsmanului local rezultă că acesta recepționează la plângeri în legătură cu aplicarea torturii din partea deținuților, acesta nu a întreprins careva acțiuni de reacționare. De asemenea, probele obținute prin tortură sunt acceptate de instanțele nerecunoscute.

Din analiza paginilor web ale instituțiilor care administrează sistemul penitenciar şi investighează infracțiunile, şi alte informații disponibile public, rezultă că persoanele responsabile de tortură nu sunt supuse sancțiunilor disciplinare şi pedepsite, ne mai vorbind despre suspendarea din funcție a oricărui colaborator al serviciilor supus unor învinuiri credibile de tortură până la efectuarea unei anchete. Toate plângerile în legătură cu aplicarea torturii expediate de Asociația Promo-LEX în adresa organelor de drept neconstituționale şi autorităților Federației Ruse nu au fost examinate, s-a refuzat pornirea cauzelor penale pe motiv că instituția nu este competentă să examineze astfel de plângeri.

În anul 2016, Asociația a recepționat plângeri din partea rudelor victimelor torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante, aplicate de reprezentanții organelor de forță de la Tiraspol.2728

Spre exemplu în cazul Lypovchenko, în aprilie 2016, beneficiarul Asociației a fost maltratat cu pumnii și picioarele în regiunea rinichilor de gardienii Izolatorului nr. 3 din orașul Tirapsol. Tot ei, l-au aruncat în carceră pentru refuzul alimentației. În carceră, beneficiarul a fost nevoit să doarmă pe beton, fapt pentru care s-a îmbolnăvit de pneumonie. Dl Lypovchenko a declarat greva foamei în legătură cu maltratarea acestuia, deținerea în condiții proaste de detenție și neacordarea asistenței medicale27. Asociația Promo-LEX a sesizat de urgență Raportorul Special al ONU privind tortura şi alte pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, cât și Organizația Mondială împotriva Torturii (OMCT) pe acest caz28.

Circumstanțe descrise mai sus au fost invocate de către reprezentanții Asociației Promo-LEX în mai multe cauze pendinte la CtEDO. În anul 2016, CtEDO a comunicat mai multe cauze Guvernelor Republicii Moldova şi Federației Ruse legate de aplicarea torturii şi relelor tratamente în regiunea transnistreană, printre care:

27 Tortura în regiunea transnistreană este o normă – Cazul Lypovchenko, Sursa web: https://promolex.md/1491-tortura-in-regiunea-trans-nistreana-este-o-norma-cazul-lypovchenko/

28 Promo-LEX a solicitat implicarea instituțiilor şi organizațiilor internaționale în cazul lui Oleksandr Lypovchenko, Sursa web: https://pro-molex.md/1482-promo-lex-a-solicitat-implicarea-institutiilor-si-organizatiilor-internationale-in-cazul-lui-oleksandr-lypovchenko/

42

• Cauza Popovschii v. Republica Moldova și Federația Rusă (plângerea nr. 16281/11) , reclamantul a fost reţinut abuziv în Tiraspol, de către reprezentanți ai Biroul Antidrog din subordinea aşa zisului Minister de Interne din regiunea transnistreană. În perioada de detenție reclamantul a fost supus torturii şi relelor tratamente, inclusiv bătăilor şi umilirilor severe, în timp ce condiţiile de detenţie au întrunit criteriile unui tratament inuman, cu scopul de a recunoaşte săvârşirea infracțiunii.

• Cauza Untilov v. Republica Moldova și Federația Rusă (plângerea nr. 80882/13) reclamantul a fost reținut în octombrie 2009. Tratamentele inumane şi degradante la care a fost supus reclamantul s-au materializat prin izolare într-o cuşcă metalică, aplicarea violenței psihologice în scopul auto incriminării, îi aplicau lovituri cu pumnii, în diverse regiuni ale corpului. În pauza de prânz, era agățat de o bară metalică cu mâinile încătuşate după spate, fiind lăsat astfel timp de 1-1,5 ore, după care era din nou maltratat.

• Cauza Boltenco v. Republica Moldova și Federația Rusă (plângerea nr. 28972/13) reclamantul a fost reținut în anul 2005 pentru presupuse acuzații de sustrageri la locul de muncă. Din cauza condițiilor în care era deținut, dar şi a lipsei asistenței medicale, starea sănătății sale se agrava continuu. Reclamantul a suferit un atac de cord, care nu a fost tratat corespunzător. Acesta s-a aflat în detenție 8 ani29.

• Cauza Babchin v. Republica Moldova și Federația Rusă (plângerea nr. 55698/14) Valentin Babchin este originar din oraşul Bender. În anul 2010 el devine administratorul unui combinat de panificație din regiunea transnistreană. La preluarea în gestiune a afacerii combinatul se afla în prag de insolvabilitate. Într-o perioadă relativ scurtă de timp afacerea a fost dezvoltată, în acest sens fiind contractate credite de la o bancă comercială din regiune. În 2012 Valentin Babchin este arestat, fiind acuzat de dobândirea creditelor prin înşelăciune, cu scopul de a fi înlăturat din funcția de conducere. Acesta a fost maltratat şi deținut în condiții proaste de detenție30.

• Cauza Dobrovițcaia v. Republica Moldova și Federația Rusă (plângerea nr. 41660/10) Reclamanta a fost reținută de către reprezentanții miliției de la din or. Bender şi plasată în condiții proaste de detenție. Reclamanta a fost reținută din motivul că mama sa ar fi părăsit regiunea transnistreană pentru a se eschiva de pedeapsă31.

• Cauza Ursu v. Republica Moldova și Federația Rusă (plângerea nr. Nr. 25197/11) Reclamantul a fost răpit la 21 iulie 2009 de către reprezentații milițieni de la Tiraspol şi acuzat de fals în acte şi escrocherie, la procurarea unui bun imobil în stânga Nistrului. În cererea sa către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, Alexandru Ursu s-a plâns în temeiul articolului 3 al Convenției (aplicarea torturii şi tratamente inumane şi degradate în perioada de detenție)32.

În anul 2016, a continuat să existe fenomenul de răpire a persoanelor de către colaboratorii structurilor de forță din regiunea transnistreană. Mai mult ca atît, problema răpirii persoanelor nu a fost un subiect care ar fi provocat anumite reacții din partea autorităților constituționale. În rapoartele anterioare, Asociația Promo-LEX a atras atenția asupra cazurilor de răpiri şi aplicare a tratamentelor inumane şi degradante33. De regulă victimele sunt sechestrate din stradă şi de la

29 Tortura şi relele tratamente în regiunea transnistreană vor fi examinate de CtEDO, în alte trei cauze, Sursa web: https://promolex.md/2056-tortura-si-relele-tratamente-in-regiunea-transnistreana-vor-fi-examinate-de-ctedo-in-alte-trei-cauze/

30 Încălcări ale dreptului de proprietate în regiunea transnistreană în atenția CtEDO, Sursa web: https://promolex.md/1867-incalcari-ale-dreptului-de-proprietate-in-regiunea-transnistreana-in-atentia-ctedo/

31 A fost ostatica miliției transnistrene, acum aşteaptă decizia CtEDO, Sursa web: https://promolex.md/1876-a-fost-ostatica-militiei-trans-nistrene-acum-asteapta-decizia-ctedo/

32 Cauza polițistului Alexandru Ursu a fost comunicată de către CtEDO, Sursa web: https://promolex.md/1880-cauza-politistului-alexandru-ursu-a-fost-comunicata-de-catre-ctedo/

33 Raport „Respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova Retrospectiva 2015”, Sursa web: https://promo-lex.md/wp-content/uploads/2016/04/doc_1456848315.pdf

43

domiciliul lor. Ulterior, acestea sunt transportate cu forța în teritoriul controlat de administrația regiunii. Victimele sunt maltratate, acuzate de fapte penale, condamnate şi încarcerate.3435

1. În martie 2016, Asociația Promo-LEX a fost sesizată cu privire la răpirea unui locuitor al satului Cocieri, de către reprezentanții miliției Dubăsari. Potrivit informațiilor transmise de către Primăria Cocieri, mai mulți milițieni au intrat forțat în casa lui P.P., distrugând uşa şi alte bunuri materiale. Victima a fost răpită şi transportată în or. Dubăsari34.

2. În februarie 2017, pe teritoriul controlat de către autoritățile Moldovei, fostul şef la vama transnistreană, Iurie Gervaziuc, a fost răpit de un grup de necunoscuți şi transportat la Tiraspol35.

3. Mai multe persoane au comunicat informație în adresa Asociației Promo-LEX în legătură cu răpirea unei persoane din r. Rezina, de către reprezentanți ale structurilor de forță separatiste, în legătură cu faptul că persoana se eschiva de la satisfacerea serviciului militar.

Chiar dacă fenomenul răpirii persoanelor continuă, până la momentul actual autoritățile Republicii Moldova nu au elaborat careva politici specifice pentru a lichida acest fenomen şi nici nu au insistat ca acest subiect să fie discutat în cadrul formatului 5+2 prin prisma dimensiunii drepturilor omului.

B.CondițiilededetențieșiasistențamedicalăAsociația Promo-LEX a descris anterior situația din instituțiile de detenție din regiunea transnistreană. Acestea nu fac parte din sistemul național penitenciar şi pot fi considerate instituții de detenție private (neoficiale36). Autoritățile constituționale sau alte persoane nu au acces liber în aceste instituții, inclusiv organismele internaționale decât cu permisiunea administrației de la Tiraspol.

Sistemul penitenciar din regiunea transnistreană este format din trei închisori, o colonie pentru minori şi o colonie pentru femei. Conform informației publicate de împuternicitul pentru drepturile omului din regiunea transnistreană, în anul 2016 în instituțiile de detenție din regiune erau plasate aproximativ 2000 de persoane. Nu este cunoscut numărul persoanelor deținute în izolatoare de detenție preventivă. Chiar dacă în anul 2015 ar fi fost amnistiate mai mult de 1000 de persoane, având în vedere că în regiunea transnistreană potrivit ultimelor estimări, locuiesc aproximativ 400.000 de cetățeni, rata de încarcerare este de 500 de persoane la 100.000 de locuitori.37

34 Nou caz de răpire a unui locuitor din satul Cocieri, de către reprezentanți miliției din Dubăsari, Sursa web: https://promolex.md/1611-nou-caz-de-rapire-a-unui-locuitor-din-satul-cocieri-de-catre-reprezentanti-militiei-din-dubasari/

35 Ion LEAHU, Problematica transnistreană: evoluţiile situaţiei în domeniul securităţii, Sursa web: http://www.viitorul.org/files/li-brary/2.%20Pericol%20in%20ZS_I.Leahu_pentru%20site.pdf

36 A se vedea rapoartele periodice ale Asociației Promo-LEX, Sursa web: https://promolex.md/category/publicatii/37 List of countries by incarceration rate, Sursa web: http://www.prisonstudies.org/highest-to-lowest/prison-population-total

44

Rata de încarcerare actuală din regiunea transnistreană este cea mai mare din Europa și cel puțin a 6-a cea mai mare în lume, în condițiile în care facem abstracție de faptul că administrația de facto nu este recunoscută la nivel internațional37. Rata de încarcerare ridicată este explicabilă, în condițiile în care administrația de facto implementează o politică și legislație penală similară cu cea din Federația Rusă, unde rata de încarcerare este de aproximativ 450 de persoane la 100.000 de locuitori.

Începând cu anul 2013, datele cu privire la numărul de persoane deținute nu sunt făcute publice pe paginile web ale administrației penitenciare din regiune38. Mai mult ca atît, la solicitările expediate, instituțiile vizate au comunicat că colectarea şi stocarea datelor statistice cu privire la numărul de deținuți, numărul de plângeri şi alte informații legate de respectarea dreptului de a nu fi supus torturii nu este realizat în regiunea transnistreană.

Din declarațiile beneficiarilor Asociației, infrastructura instituțiilor de detenție din regiunea transnistreană se caracterizează prin spații mici, încăperi reci din beton, lipsa ventilației şi aerisirii, a veceurilor, insuficiența luminii, supraaglomerare, alimentație proastă, apă cu rugină, umezeală şi mucegai, lipsa medicamentelor, îngrijiri medicale neadecvate, decese dubioase, etc.

Reieşind din rapoartele împuternicitului pentru drepturile omului din regiune, în izolatoarele de detenție preventivă, nici în prezent nu există WC-uri. Obiectele de igienă nu sunt asigurate deținuților, iar administrația de facto încearcă să justifice acest lucru prin lipsa resurselor financiare. Spații de dormit nu sunt asigurate pentru toate persoanele deținute.

Cu referire la asistența medicală, în anul 2016, aceasta ar fi fost acordată în cazul la mai mult de 2000 de solicitări. Chiar dacă în 2016 cu asistența ONU în penitenciarele din regiune au fost renovate unele cabinete stomatologice39, situația generală cu privire la asistența medicală în regiune rămâne a fi precară, în special în legătură cu tratamentul persoanelor infectate cu tuberculoză sau HIV/SIDA. În penitenciarele din regiune, de asemenea se simte o lipsă acută de personal. Cadrele medicale sunt completate doar în proporție de 70 de procente.

Circumstanțe descrise mai sus, au fost confirmate şi în decizia Marei Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Mozer v. Republica Moldova și Federația Rusă. Curtea a constatat violarea articolului 3 al CEDO de către Federația Rusă şi a hotărât că faptele invocate de reclamant s-au aflat sub jurisdicția Federației Ruse40. Reclamantul a susținut, în special, că el a fost arestat şi deținut ilegal. El a pretins cu titlu suplimentar că lui nu i s-a acordat asistența medicală necesară stării sale de sănătate, că el a fost deținut în condiții inumane de detenție şi că au fost restricționate vizitele părinților şi a preotului său.

§29-§30 din Decizia Mozer c. Republicii Moldova şi Federației Ruse (Cererea nr. 11138/10)

Reclamantul a descris condițiile detenției în edificiul ”miliției din Tiraspol” după cum urmează. În cameră a fost o umiditate extremă, nici o ventilare şi lipsa accesului la lumina naturală a zilei (din cauza că camerele de detenție erau plasate în subsolul edificiului), iar ferestrele au fost acoperite cu gratii din metal cu găuri mici. Camera a fost suprapopulată (el a fost deținut într-o cameră cu 15 m2 împreună cu alte douăzeci de persoane).

38 A se vedea, pagina web a Государственная служба исполнения наказаний Министерства юстиции Приднестровской Молдавской Республики, Sursa web: http://gsinpmr.org/page/polozhenie-o-gsin

39 Comunicat ONU, Sursa web: http://md.one.un.org/content/unct/moldova/ro/home/presscenter.html?par_list_3_start=8&par_list_0_start=12&par_list_start=0&par_list_1_start=18

40 Decizia Marei Camere în cauza Mozer v. Republica Moldova şi Federația Rusă, plângerea nr 11138/10, Sursa web: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-168541

45

Toți deținuții trebuiau să se rânduiască pentru a dormi pe un singură platformă din lemn, fără aşternut. Reclamantului i se permitea cincisprezece minute de plimbări zilnice, iar restul timpului el îl petrecea în cameră. Mulți din deținuți fumau în cameră, fapt care a contribuit la obstrucții.

Autocamionul din metal în care el a fost transportat a fost înăduşitor, şi el a fost plasat în cameră fără toaletă pentru ore în şir (aşteptând să fie audiat de anchetator) unde el a avut mai multe obstrucții. Hainele puteau fi spălate doar în cameră, unde ele şi se uscau. Mâncarea era insuficientă şi neconsumabilă. Camera era infectată de paraziți. Produse igienice nu erau asigurate, în afară de cele aduse de rudele deținuților. Pe parcursul a câtorva luni reclamantul a fost deținut într-o cameră care a devenit insuportabilă pe timp de vară, astfel determinându-l să sufere şi mai mult de obstrucții astmatice.

Reclamantul a descris în aceiaşi manieră condițiile de detenție în izolatorul din Slobozia, unde lui i-au lipsit oricare din produse igienice, el a fost transportat într-un autocamion aglomerat şi neventilat, bazându-se în exclusivitate pe ajutorul părinților săi cu privire la aprovizionarea cu medicamente.

Chiar dacă în rapoartele împuternicitului pentru drepturile omului din regiunea transnistreană sunt prezentate unele informații legate de respectarea dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane şi degradante în sistemul penitenciar, remediile oferite de acesta nu pot fi considerate eficiente. În rapoartele sale, împuternicitul încearcă să justifice omisiunile administrației de facto prin lipsa resurselor financiare în bugetul administrației separatiste, etc.

Din statistica publicată de împuternicit cu privire la numărul adresărilor pe care le recepționează de la deținuți, rezultă că numărul este în continuă scădere. Scăderea numărului de plângeri s-ar datora mai degrabă scăderii încrederii în instituția Ombudsmanului pentru drepturile omului, decât în lipsa problemelor în instituțiile de detenție din regiune.

46

Situația legată de condițiile de detenție şi asistența medicală în penitenciarele din regiune continuă să fie critică. Având în vedere lipsa unor remedii efective la nivel local şi caracterul în masă al încălcării dreptului de a nu fi supus torturii şi altor tratamente crude, inumane şi degradante , autoritățile constituționale ar trebui să identifice soluții legate de monitorizarea drepturilor omului în regiune, proceduri de intervenire în legătură cu acordarea asistenței medicale calificate, proceduri de intervenire în cazuri individuale, etc.

C.AlteviolăriÎn regiunea transnistreană dreptul de a nu fi supus torturii şi altor crude, inumane şi degradante este încălcat de către administrația de facto în diverse domenii. Din lipsă de informații suficiente cauzată de imposibilitatea de a efectua vizite de monitorizare în regiunea transnistreană, Asociația se va referi la unele probleme sistemice care au fost prezentate şi în rapoartele anterioare, printre care: aplicarea torturii şi a relelor tratamente în unitățile militare şi aplicarea torturii în instituțiile psihiatrice.

Tortura și relele tratamente în unitățile militare

Anterior, Asociația Promo-LEX a publicat mai multe informații legate de aplicarea torturii şi a relelor tratamente în unitățile militare din regiunea transnistreană. Ultimele date făcute publice de administrația separatistă în anul 2014, sugerează că cel puțin 10% din numărul total de plângeri penale din regiune se referă la cazurile de maltratare a militarilor în unitățile militare. În condițiile în care în structurile militare din țările post-sovietice, inclusiv armata constituțională, există tendința de a ascunde infracțiunile comise în privința militarilor, mai degrabă că numărul real de infracțiuni comise manifestate prin aplicarea torturii, maltratare şi alte relații neregulamentare este mult mai mare. În raportul său din 2015, Ombudsmanul local nici nu a inclus careva informație referitoare la situația în domeniul torturii şi relelor tratamente din unitățile militare.

Pe pagina web a Asociației ”Media Centru” din regiunea transnistreană au fost publicate mai multe cazuri legate de aplicarea torturii şi a relelor tratamente în privința militarilor.4142

La 6 iulie 2016, Asociația ”Media Centru” a recepționat un apel anonim de la o persoană care a comunicat că în secția medicală din spitalul unde acesta a fost internat, a fost plasat un bărbat tânăr cu mai multe echimoze și leziuni pe toată suprafața corpului, inclusiv zona feței. După câteva zile, rinichii tânărului au încetat să funcționeze. Persoana era militar în termen în cadrul unității militare din s. Parcani41.

La 6 iulie 2016, Asociația ”Media Centru” a recepționat un apel anonim de la o persoană care a descris situații legate de aplicarea relelor tratamente în unitatea militară din or. Tiraspol. Conform spuselor persoanei, în calitate de pedeapsă militarilor li se interzice să doarmă, se interzice să-și satisfacă necesitățile fiziologice, sunt plasați în carcere, etc42.

41 Ответ Министерства обороны: ошибка в букве или повод уклониться от ответа?, Sursa web: http://pitkamnet.mediacenter.md/pridnestrovie/obraschenie_na_gliniyu/1161-otvet-ministerstva-oborony-oshibka-v-bukve-ili-povod-uklonitsya-ot-otveta.html#comment

42 Жестокое наказание за дисциплинарное нарушение в армии, Sursa web: http://pitkamnet.mediacenter.md/pridnestrovie/obrasche-nie_na_gliniyu/1159-zhestokoe-nakazanie-za-disciplinarnoe-narushenie-v-armii.html

47

Relele tratamente în instituțiile psihiatrice

În regiunea transnistreană, la momentul actual există aproximativ 22.000 de persoane cu dizabilități intelectuale sau patologii narcologice. Instituția medicală principală din regiunea transnistreană care acordă servicii medicale persoanelor cu dizabilități mintale este Spitalul de Psihiatrie din s. Vihvatinți, regiunea transnistreană. Capacitatea instituției medicale este de 200 persoane. Există şi alte instituții rezidențiale unde sunt deținute persoanele cu dizabilități.

În anul 2015, în instituția medicală s-ar fi tratat şi externat 1005 persoane, dintre care 517 au fost internați în legătură cu boli psihice, iar 23 de persoane au fost supuse tratamentului medical forțat.

În cadrul unei investigații jurnalistice realizate de Centrul Media, au fost constatate mai multe circumstanțe care pot fi calificate ca rele tratamente. Jurnaliştii au constatat fapte legate de aplicarea tratamentului medical forțat, condiții proaste (miros persistent de urină, lipsa lenjeriei, neasigurarea igienei pacienților, lipsa acomodării rezonabile pentru unele categorii de pacienți, temperaturi scăzute iarna, lipsa medicamentelor, lipsa personalului medical43.

Având în vedere specificul instituțiilor medicale şi modelul sovietic de organizare, există dubii că în spitalul psihiatric se comit şi alte abuzuri, inclusiv maltratarea persoanelor.

Ombudsmanul local a realizat unele vizite de monitorizare. Chiar dacă în investigația jurnalistică au fost constatate fapte îngrijorătoare, Ombudsmanul a recomandat Ministerului Sănătății din regiune să majoreze salariile angajaților.

Anterior, Expertul ONU, Thomas Hammarberg a făcut constatări similare în Raportul privind Drepturile Omului în Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova.44

43 Психиатрическая больница. Жизнь на дне, Sursa web: http://mediacenter.md/prava_celoveka/1042-psihiatricheskaya-bolnica-zhizn-na-dne.html

44 Raport privind Drepturile Omului în Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova de Thomas Hammarberg, Sursa web: https://assets.documentcloud.org/documents/889086/raport-onu-drepturile-omului-in-transnistria.pdf

48

RECOMANDĂRI

Recomandarea1:Consolidareaangajamentelorinternaționale 1. Republica Moldova trebuie să ratifice următoarele instrumente europene şi ale ONU în

domeniul drepturilor omului, care stabilesc garanții suplimentare legate de respectarea dreptului de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente: • Protocolul opțional la Pactul internațional privind drepturile economice, culturale şi

sociale (2008); • Protocolul opțional la Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități

(2006); • Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor

forțate (2006); • Convenția suplimentară privind abolirea sclaviei, a comerțului cu sclavi şi a

instituțiilor şi practicilor similare sclaviei (1956). 2. Guvernul ar trebui să depună eforturi pentru implementarea în legislația națională a

prevederilor tratatelor internaționale care deja au fost ratificate. 3. Guvernul Republicii Moldova trebuie să-şi revizuiască angajamentul de a aplica

instrumentele internaționale privind drepturile omului doar pe teritoriul controlat efectiv de autoritățile sale.

4. Guvernul ar trebui să respecte termenele de raportare către comitetele şi instituțiile internaționale.

Recomandarea2:Implementarealegislațieișipoliticilornaționale 1. Guvernul ar trebui să asigure că viitoarele politici naționale includ măsuri şi obiective

ferme şi măsurabile cu privire la combaterea torturii şi relelor tratamente, şi că aceste politici sunt monitorizate şi revizuite periodic pentru a asigura că sunt implementate, inclusiv prin colectarea unor date dezagregate.

2. Guvernul ar trebui să se asigure că toate recomandările instituțiilor şi mecanismelor internaționale în domeniul torturii şi relelor tratamente sunt incluse în politici naționale relevante.

3. Guvernul ar trebui să elaboreze o politică națională în legătură cu respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană, cu accent pe respectarea dreptului de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente.

4. Guvernul ar trebui să asigure resurse financiare suficiente autorităților responsabile pentru implementarea politicilor existente.

5. MJ ar trebui să revizuiască legislația națională şi practicile relevante legate de reținerea forțată pe motive de dizabilitate mintală sau intelectuală, în scopul asigurării că detenția se aplică, ca o măsură excepțională şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibil, şi că existența unei dizabilități nu justifică, în sine o pedeapsă privativă de libertate.

6. Guvernul Republicii Moldova va elabora mecanisme independente de protejare a persoanele cu dizabilități de la alte abuzuri şi rele tratamente, inclusiv prin adoptarea unui sistem cuprinzător, eficient şi independent de monitorizare în toate instituțiile rezidențiale şi spitalele de psihiatrie în conformitate cu Principiile de la Paris şi articolul

49

33 alineatul 2 din Convenție cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități, inclusiv asigurarea participării depline a societății civile, în special a organizațiilor persoanelor cu dizabilități în procesele de monitorizare şi raportare.

7. MS şi MMFPS să promoveze servicii de asistență psihiatrică care respectă demnitatea pacienților, atât adulți cât şi minorilor, şi să se asigure că utilizarea non-consensuală a tratamentului psihiatric este în general interzisă şi doar aplicat, în cazuri excepționale, ca o măsură de ultimă instanță în cazul în care este absolut necesar în beneficiul persoanei în cauză, cu condiția ca el sau ea nu este în măsură să îşi dea consimțământul, pentru cel mai scurt timp posibil şi fără nici un impact pe termen lung.

8. Guvernul şi Parlamentul va asigura că femeile cu dizabilități sunt în măsură să se bucure de dreptul lor la sănătatea sexuală şi reproductivă, inclusiv prin abrogarea legislației care permite întreruperea sarcinii fără consimțământ.

9. MS şi MMFPS să elaboreze politici instituționale care să asigure că victimele abuzurilor sexuale din spitalele de psihiatrie şi instituțiile rezidențiale (în special, Internatul psiho-neurologic din m. Bălți) cu servicii de reabilitare.

Recomandarea3:Prevenireașiinvestigareainfracțiuniidetorturășireletratamente 1. P G să se asigure că plângerile privind actele de tortură şi rele tratamente care nu sunt

prima facie nefondate sunt investigate prompt, imparțial şi efectiv, în conformitate cu Protocolul de la Istanbul.

2. MJ, PG şi MAI să includă Manualul de Investigare Efectivă şi Documentare asupra Torturii şi a altor tratamente inumane, crude sau degradante sau pedepse (Protocolul de la Istanbul) în Programele de Instruire ale organelor de drept.

3. MJ şi DIP ar trebui să asigure instruirea profesioniştilor din domeniul medical şi juridic în utilizarea Protocolului de la Istanbul şi faptul că rapoartele medico-legale produse de actorii nestatali au o valoare egală probatorie cu cele furnizate de autoritățile publice.

4. Curtea Supremă de Justiție să uniformizeze practica judiciară legată de judecarea infracțiunilor de tortură, astfel ca persoanele vinovate să fie condamnate prin aplicarea sancțiunilor proporționale cu gravitatea infracțiunii.

5. Guvernul să se asigure că articolul 15 al UNCAT este respectat şi că orice declarație stabilită ca fiind făcută ca urmare a torturii să nu poată fi invocată ca probă în nici o procedură.

6. Instituțiile care au dreptul de a aplica forța fizică şi mijloacele speciale, ar trebui să adopte careva acte normative instituționale sau departamentale care ar detalia procedurile şi algoritmul aplicării forței fizice şi mijloacelor speciale.

7. PG ar trebuie să instituie un program de pregătire specială a procurorilor şi anchetatorilor privind investigarea actelor de tortură în instituțiile psihiatrice.

8. P G ar trebui să elaboreze o instrucțiune clară privind modalitatea de investigare a infracțiunilor de tortură comise în instituțiile psihiatrice.

9. Guvernul să asigure revizuirea normelor ce permit detenția din cauza sănătății mintale în instituțiile de sănătate mintală şi intervenții coercitive sau tratament într-o instituție de sănătate mintală, fără consimțământul liber şi informat a persoanei tratate.

10.Guvernul să asigure formarea profesională a funcționarilor publici la nivel național, regional şi local, inclusiv membri ai sistemului judiciar şi legislativ, privind drepturile persoanelor cu dizabilități şi a obligațiilor care decurg din CDPD care implică activ organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități, cu accent pe respectarea dreptului de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente.

50

11.Mecanismul Național de Prevenire a Torturii ar trebui să prioritizeze monitorizarea spitalelor de psihiatrie şi instituțiilor rezidențiale ținând cont de constatările Raportorului Special al ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Catalina Devandas-Aguilar.

Recomandarea4:Respectareastandardelorîndomeniuldetențieișiasistențeimedicaleînsistemulpenitenciar 1. Guvernul şi Parlamentul ar trebui să ia măsuri concrete pentru a îmbunătăți condițiile de

detenție din penitenciare şi izolatoarele de detenție preventivă, în conformitate cu Pactul şi Regulile minime ale Națiunilor Unite cu privire la tratamentul deținuților (regulile Nelson Mandela), articolul 16 al UNCAT şi articolului 3 al CEDO. În această privință, statul-parte ar trebui să ia în considerare nu numai construirea de noi penitenciare, dar, de asemenea, aplicarea mai largă a pedepselor neprivative de libertate alternative, cum ar fi monitorizarea electronică, eliberare condiționată şi munca în folosul comunității. DIP ar trebui să implementeze recomandările formulate de CPT după vizita sa din septembrie 2015, cum ar fi reducerea nivelurilor de violență şi reducerea ratelor de supraaglomerare în celule.

2. Guvernul Republicii Moldova ar trebui să majoreze cel puțin cu 30 % alocațiile bugetare pentru alimentație deținuților.

3. MJ şi MS ar trebui să urmeze recomandările Comitetului ONU pentru prevenirea torturii şi recomandările formulate în cadrul EPU şi să elaboreze o politică publică care să asigure transferarea personalului medical din subordinea DIP în subordineaMS.

4. Guvernul ar trebui să majoreze bugetul alocat pentru asistența medicală în instituțiile penitenciare, inclusiv prin dezvoltarea capacităților şi infrastructurii penitenciarului spital din localitatea Pruncul.

5. Guvernul ar trebui să identifice soluții urgente în legătură cu îmbunătățirea condițiilor de detenție din Penitenciarul nr. 13 -Chişinău şi Penitenciarul nr. 6 –Soroca.

6. DIP ar trebui să aplice în practică prevederile Regulilor la Bangkok cu privire la femeile în detenție, prin contracararea cauzelor care contribuie la încarcerarea femeilor (exemplu: problema violenței în familie), de a ține cont de necesitățile specifice ale femeilor şi de obligația de a aplica prioritar pedepse non-privative de libertate în privința acestora, de a elabora programe de reabilitare a femeilor condamnate victime ale violenței.

7. MJ şi DIP să se asigure că Guvernul implementează principiile şi recomandările Declarației de la Kiev privind sănătatea femeilor în detenție.

8. DIP ar trebui să asigure că infrastructura penitenciară este acomodată pentru persoanele cu dizabilități locomotorii în conformitate cu standardele internaționale şi programe de reabilitare ajustate sunt aplicate în privința acestora.

9. DIP ar trebui să rezolve problema celulelor de capacitate mare, prin replanificarea acestora.

10.DIP ar trebui în mod prioritar să elaboreze strategie eficientă împotriva actelor de violență între deținuți.

51

Recomandarea5:Respectareadreptuluideanufisupustorturiiînregiuneatransnistreană 1. Instituțiile internaționale ar trebui să insiste asupra respectării drepturilor omului în

regiunea transnistreană, în special a dreptului de a nu fi supus torturii, prin condiționarea acordării asistenței financiare administrației de facto.

2. Guvernul Republicii Moldova ar trebui să invite pentru a efectua o vizită de monitorizare în regiunea transnistreană Raportorii Speciali ai ONU pentru respectarea dreptului de a nu fi supus torturii, respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități şi respectarea drepturilor apărătorilor drepturilor omului.

3. Guvernul Republicii Moldova ar trebui să elaboreze politici specifice în domeniul prevenirii torturii în regiunea transnistreană, inclusiv în domeniul răpirii persoanelor, inclusiv prin abordarea problemei respectării drepturilor omului în formatul de negocieri 5+2.

4. Parlamentul ar trebui să modifice articolele 30-33 din Legea cu privire la Avocatul Poporului pentru a asigura posibilitatea MNPT de a efectua acțiuni de monitorizare a dreptului de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente în regiunea transnistreană, în baza informației disponibile, fără a efectua vizite de monitorizare.

5. Guvernul să întreprindă eforturi pentru a asigura un mediu sigur pentru apărătorii drepturilor omului care susțin victimele torturii, inclusiv în regiunea transnistreană şi să fie asigurat suficient sprijin pentru organizațiile care activează în domeniul reabilitării victimelor torturii.

Recomandarea6:ReabilitareavictimelortorturiiGuvernul şi Parlamentul să se asigure că toate victimele torturii şi maltratării au acces rapid la servicii de reabilitare adecvate, în conformitate cu Rezoluția HRC 22/21 şi cu Comentariul general nr. 14, inclusiv prin modificarea Legii Nr. 137 din 29.07.2016 cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor.

Recomandarea7: Colectarea datelorPe parcursul elaborării acestui raport, s-a constatat că nu există suficiente informații, inclusiv statistici, privind principalii indicatori în domeniul prevenirii torturii în Republica Moldova, dar mai ales în regiunea transnistreană. Autoritățile statului ar trebui să colecteze şi să publice informații, inclusiv date statistice relevante în domeniul respectării dreptului de a nu fi supus torturii. Autoritățile constituționale în cadrul formatului de negocieri 5+2 şi organizațiile internaționale în limitele mandatului, ar trebui să insiste ca reprezentanții administrației de facto să colecteze date statistice dezagregate în legătură cu respectarea dreptului de a nu fi supus torturii, sistemul penitenciar şi sistemul de sănătate.

52

Anexa 1.Statutul ratificării și semnării tratatelor internaționale relevante din

cadrul ONU de către Republica Moldova

Instrumente relevante Semnat Ratificat/Aderat

Pactul internațional privind drepturile civile şi politice (1966) n/a 26 ianuarie 1993

(Aderat)

Protocolul opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile şi politice (1966)

16 septembrie2005

23 ianuarie 2008 (Ratificat)

Convenția cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (1979) n/a 1 iulie 1994

(Aderat)

Protocolul opțional la Convenția cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (1999)

n/a 28 februarie 2006(Aderat)

Convenția împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (1984)

n/a 28 noiembrie 1995(Aderat)

Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (2002)

16 septembrie 2005

24 iulie 2006(Ratificat)

Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006)

30 martie2007

21 septembrie 2010(Ratificat)

Protocolul opțional la Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006) Nu Nu

Convenția cu privire la drepturile copilului (1989) n/a 26 ianuarie 1993

(Aderat)

Al doilea Protocol opțional la Pactul interna-țional cu privire la drepturile civile şi politice (1989)

n/a 20 septembrie 2006(Aderat)

Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (1998)

8 septembrie2000

12 octombrie 2010(ratificat)

Convenția internațională pentru protecțiatuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate (2006)

6 februarie2007 Nu

Regulile Standarde Minime cu privire la Tratamentul prizonierilor (2015)

Nu este aplicabil Nu este aplicabil

ANEXE

53

Anexa 2.Statutul ratificării și semnării tratatelor internaționale relevante din cadrul Consiliului

Europei de către Republica Moldova

Instrumente relevante Semnat Ratificat/Aderat

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (1950) 13 iulie 1995 12 septembrie1997

Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (1987)

2 mai 1996 2 octombrie 1997

Anexa 3. Recomandările Consiliului Europei în domeniul prevenirii torturii, tratamentelor

rele și inumane

Nr. Recomandării Denumirea documentului

RecomandareaNr. R (92) 16 Regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate

RecomandareaNr. R 22 (99) Supraaglomerarea închisorilor şi inflația populației închisorilor

RecomandareaRec (2000)22

Îmbunătățirea implementării regulilor europene privind sancțiuni şi măsuri comunitare

RecomandareaRec (2003) 22 Liberarea condiționată

RecomandareaRec (2006)2 referitoare la regulile penitenciare europene

RecomandareaRec (2006)13

Detenția provizorie, condițiile în care are loc aceasta, precum şi aplica-rea garanțiilor împotriva abuzului

RecomandareaRec No. R (98) 71

Chestiuni etice şi organizaționale legate de asistența medicală în peni-tenciare

RecomandareaRec (2012)5 Codul de Etică European al personalului penitenciar

54

Anexa 4.Extras din Planul Național de Acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere

Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru anii 2014 - 2016

Prioritatea Măsura de implementare Scadența Gradul de realizare

Dialogul politic și reformaAvansarea procedurilor de transferare a competențelor asupra centrelor de detenție preventivă de la Ministerul Afacerilor Interne către Ministerul Justiției

Elaborarea proiectului de hotărâre a Guvernului privind transferul poliției judecătoreşti în subordinea Ministerului Justiției

2016 Nerealizat

Dialogul politic și reformaMaltratare şi torturăInstituirea unui cadru de politică cuprinzător pentru prevenirea şi combaterea impunității în baza liniilor directorii privind eradicarea impunității pentru încălcări grave ale drepturilor omului (Consiliul Europei, 2011)

Investigarea eficientă şi promptă a cazurilor de tortură şi rele tratamente

2016 Nerealizat

Dialogul politic și reformaInstituirea unui cadru de politică cuprinzător pentru prevenirea şi combaterea impunității în baza liniilor directorii privind eradicarea impunității pentru încălcări grave ale drepturilor omului (Consiliul Europei, 2011)

Organizarea activității de prevenire a torturii conform Legii cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul)

2015 Realizat în 2016

Garantarea statului de drept şi protecția drepturilor omului prin dezvoltarea unei forțe a poliției accesibile, responsabile, eficiente, transparente şi profesioniste, introducerea unei abordări bazate pe drepturile poliției, precum şi lupta împotriva criminalității, inclusiv a criminalității informatice

Implementarea continuă a principiului „toleranță zero” față de corupție, acte de tortură, încălcarea drepturilor şi libertăților legitime, atitudini şi tratamente discriminatorii din partea angajaților sistemului afacerilor interne

2016 Nerealizat

55

Anexa 5.Extras din Planul Național de Acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere

Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru anii 2017 - 2019

Măsură de implementare Indicator de performanță

Termen de realizare a măsurii

Proiectul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (prevederile Codului penal, Codului de procedură penală, Codului de executare privind umanizarea politicii penale)

Lege intrată în vigoare Trimestrul II 2017

Proiect de Hotărâre de Parlament privind aprobarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului 2017-2021 pentru implementarea recomandărilor adresate RM în cadrul Evaluării Periodice Universale din ciclul II, procedurilor speciale şi comitetelor convenționale ale ONU, UE şi CoE

Hotărâre intrată în vigoare

Trimestrul II, 2017

Proiectul ordinului interdepartamental privind aprobarea Ghidului, cu instrucțiuni detaliate, clare şi precise privind gestionarea aplicării forței fizice în exercițiul funcției

Ordinul interdepartamental intrat în vigoare

Trimestrul III 2017

Asigurarea funcționării Mecanismului Național de Prevenire a Torturii în conformitate cu prevederile articolului 18, alin. 3) din Protocolul Opțional al Convenției împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Buget aprobat conform prevederilor articolul 37 şi articolul 31, alineatul (8) din Legea cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman), nr. 52 din 03.04.2014

2017

Instruirea procurorilor şi judecătorilor în domeniul prevenirii torturii şi relelor tratamente

Numărul de persoane instruite

Trimestrial/semestrial 2017-2019

Modernizarea sistemului penitenciar prin îmbunătățirea condițiilor de detenție

Numărul spațiilor de detenție amenajate conform standardelor naționale

Trimestrul IV, 2019

Documentarea eficientă şi promptă a cazurilor de tortură şi rele tratamente

Numărul plîngerilor înregistrate, Numărul cercetărilor de serviciu desfăşurată

Trimestrul I 2018/2019

56

Anexa 6.Date statistice – Republica Moldova în cadrul CPT

Ratificarea Convenției de către Republica Moldova: 1997

Vizite de monitorizare efectuate:Dintre care,Periodice:Ad hoc:

14

68

Rapoarte elaborate în baza vizitelor de monitorizare: 14

Rapoarte elaborate în baza vizitelor de monitorizare făcute publice: 11

Procedura de publicare automată: Aplicabilă

Declarații publice: Nu au fost

57

Anexa 7.Cauze monitorizate de Comitetul de Miniștri

Cazul principal

Numărul plângerii

Data hotărârii

finale

Numărul de cazuri Violarea

Ciorap (grup)Becciev (grup)Paladi (grup)

39806/059190/03

12066/02

10/03/200904/01/200619/09/2007

2342

Condiții proaste de detenție în instituțiile de detenție din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiției, inclusiv lipsa de acces la îngrijire medicală adecvată, lipsa unor remedii efective.

Corsacov (grup)Levința

18944/0217332/03

04/07/200616/03/2009 29

Relele tratamente şi tortură în timpul detenției de către poliție; investigații ineficiente; lipsa unor remedii efective.

Taraburca (grup) 18919/10 06/03/2012 3

Maltratarea de către poliție în legătură cu protestele post-electorale. Lipsa unor remedii efective.

Cazuri în privința cărora procedura de monitorizare a fost încetată în anul 2016

Cazul principal

Numărul plângerii

Data hotărârii

finale

Numărul de cazuri Violarea

Colibaba şi alții 29089/06 23/01/2008 Maltratarea de către poliție. Lipsa unor remedii efective.

58

Anexa 8.Lista hotărârilor și deciziilor emise de CtEDO în 2016 în care s-a constatat violarea

articolului 3 din Convenție

A. Hotărâri

Nr. Art. CEDO Cauza Tipul violării Satisfacția echitabilă

1

Articolul 3 CEDO (interzicerea Tratamentului degradant, inuman şi a torturii)

Ciorap(nr. 5)

v. Moldova(7232/07)

Articolul 3 CEDO – maltratarea reclamantului în Penitenciarul nr.13; umilirea reclamantului, care suferea de dizabilități mintale şi era supus unui tratament, prin crearea dezordinii în celula acestuia, distrugerea mâncării şi a altor bunuri ale acestuia; investigarea defectuoasă a maltratării

EUR 9,650

2

Articolul 3 CEDO (interzicerea Tratamentului degradant, inuman şi a torturii)

Morgoci v. Moldova

(13421/06)

Articolul 3 CEDO – maltratarea încustodia poliției; investigareadefectuoasă a maltratării; detențiaîn condiții proaste (IGP Chişinău);compensații insuficiente acordate lanivel național pentru încălcarea articolului 3 CEDO

EUR 11,000

3

Articolul 3 CEDO (interzicereaTratamentului degradant, inuman şi a torturii)

Cazanbaev v. Moldova

(32510/09)

Articolul 3 CEDO – aplicarea forțeiexcesive de către organele de poliție;investigarea defectuoasă a maltratăriitimp de doi ani şi cinci luni.

EUR 13,500

4

Articolul 3 CEDO (interzicereaTratamentului degradant, inuman şi a torturii)

Mescereacov v. Moldova(61050/11)

Articolul 3 CEDO – detenția în condițiiproaste în Penitenciarul nr. 13 EUR 5,300

5

Articolul 3 CEDO (interzicereaTratamentului degradant, inuman şi a torturii)

Caracet v. Moldova

(16031/10)

Articolul 3 CEDO – maltratareareclamantului în custodia poliției;investigarea defectuoasă

EUR 13,160

6

Articolul 3 CEDO (interzicereaTratamentului degradant, inuman şi a torturii)

Mozer v. Moldova

(11138/10)

În privința Federației Ruse: art. 3 CEDO – neacordarea asistenței medicale; detenția în condiții proaste; art. 13 CEDO coroborat cu art. 3 în legătură cu lipsa unui remediu efectiv. În privința Republicii Moldova nu au fost constatate careva violări.

EUR 29,000. Satisfacția echitabilă

urmează să fie achitată

de Federația Rusă

59

B. Decizii

Cauza Violarea invocată Soluția Satisfacția echitabilă

Iovanovskiv. Moldova (8006/08)

Articolul 3 CEDO - maltratarea în custodia poliției; investigarea defectuoasă a maltratării; detenția în condiții proaste şi contaminarea cu tuberculoză (Penitenciarul nr. 13);

Inadmisibil (cerere vădit nefondată) Inadmisibil (pretenție tardivă)

Nu este aplicabil

7

Articolul 3 CEDO (interzicereaTratamentului degradant, inuman şi a torturii)

Savca v. Moldova

(17963/08)

Articolul 3 CEDO – detenția în condițiiproaste în Penitenciarul nr. 13; EUR 13,500

8

Articolul 3 CEDO (interzicerea Tratamentului degradant, inuman şi a torturii)articolul 13 CEDO coroborat cu articolul 3 CEDO – lipsa unui remediu efectiv pentru îmbunătățirea condițiilor dedetenție

Okolisan v. Moldova

(33200/11)

Articolul 3 CEDO – detenția în condițiiproaste în Penitenciarul nr. 13;Articolul 13 CEDO - lipsa unui remediu efectiv pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție

EUR 4,000

9

Articolul 3 CEDO (interzicerea Tratamentului degradant, inuman şi a torturii)

Cristioglo v. Moldova

(24163/11)

Articolul 3 CEDO – detenția în condițiiproaste în Penitenciarul nr. 13 EUR 3,800

10

Articolul 3 CEDO (interzicereaTratamentului degradant, inuman şi a torturii)articolul 13 CEDO coroborat cu articolul 3 CEDO – lipsa unui remediu efectiv pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție

Baştovoi v. Moldova

(36125/14)

Articolul 3 CEDO – detenția în condițiiproaste în Penitenciarul nr. 13Articolul 13 CEDO - lipsa unui remediu efectiv pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție

EUR 6,350

11

Articolul 3 CEDO (interzicerea Tratamentului degradant, inuman şi a torturii)articolul 13 CEDO coroborat cu articolul 3 CEDO – lipsa unui remediu efectiv pentru îmbunătățirea condițiilor dedetenție

Galaida şiCoposciu v.

Moldova (29732/07 şi

41421/07)

Articolul 3 CEDO coroborat cu art. 13CEDO – detenția în condiții proaste în Penitenciarele nr. 1, nr. 3, nr. 13, nr. 17Articolul 13 CEDO - lipsa unui remediu efectiv pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție

EUR 17,900

Suma totală: EUR 98, 160

60

Burghelea v. Moldova

(36084/07)

Articolul 3 CEDO – condiții proaste de detenție

Inadmisibil (neepuizarearecursului intern instituit de Legea nr. 1545)Inadmisibil (pretenție tardivă)

Nu este aplicabil

Duminică v. Moldova

(77029/12)

Articolul 3 CEDO coroborat cu art. 13 CEDO – maltratarea reclamantului de poliție după evenimentele din 7 aprilie 2009; investigarea defectuoasă a maltratării

Radierea cererii de pe rol (declarație unilaterală) EUR 12,000

Stepuleac v. Moldova

(59850/09)

Articolul 3 CEDO - maltratarea reclamantului de poliție după evenimentele din 7 aprilie 2009; investigarea defectuoasă a maltratării

Inadmisibil (neepuizarea recursului intern instituit de Legea nr. 1545)

Nu este aplicabil

Spînu v. Moldova

(49597/13)

Articolul 3 CEDO coroborat cu art. 13 CEDO – investigarea defectuoasă a vătămărilor cauzate de o persoană privată; lipsa unui remediu efectiv pentru această pretenție

Radierea cererii de pe rol (lipsa dorinței de a menținecererea pe rol)

Nu este aplicabil

Navrotki v. Moldova

(65953/11)

Articolul 3 CEDO – neacordarea asistenței medicale;

Radierea cererii de pe rol (reglementare amiabilă) EUR 3,500

Murzacovşi alții v. Moldova

(40821/06)

Articolul 3 CEDO coroborat cu art. 13CEDO – detenția în condiții proaste; lipsa unui remediu efectiv pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție

Radierea cererii de pe rol (declarație unilaterală) EUR 9,000

Moldovanuv. Moldova

(81072/12)

Articolul 3 şi 13 CEDO – detenția în condiții proaste; lipsa unui remediu efectiv

Radierea cererii de pe rol (reglementare amiabilă) EUR 4,200

Petrea şi Petra v.

Moldova (6490/14 şi

6959/14)

Articolul 3 CEDO – detenția în condiții proaste (Penitenciarul nr. 13)

Radierea cererii de pe rol (lipsa dorinței de a menține cererea pe rol)

Nu este aplicabil

Svarciuc v. Moldova

(34374/07)

Articolul 3 CEDO – detenția în condiții proaste (Penitenciarul nr. 13)

Radierea cererii de pe rol (lipsa dorinței de a menține cererea pe rol)

Nu este aplicabil

Suma totală: EUR, 28, 700

61

Anexa 9.

Numărul cauzelor penale pornite în perioada 2013 – 2016 în legătură cu comiterea faptelor de tortură

Perioada

Categoriile de sesizări în baza cărora a fost pornită urmărirea penală (conform articolelor din Codul penal):

Total cauze

penale pornite:articolul

309

articolul 166/1

alineatul(l), (2);

articolul 328alineatul(2), (3)

articolul 166/1

alineatul(3), (4);articolul

309*(tortura)

articolul368

articolul370

(cu aplicarea violenței)

anul 2013 2 86 37 32 - 157

anul 2014 - 73 18 27 - 118

anul 2015 - 72 10 31 - 113

anul 2016 - 70 23 14 - 107