2011

Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” din Iași Inginerie Economică Industrială

[UTILAJE PENTRU COASEREA MATERIALELOR TEXTILE]

2

Utilaje pentru coaserea materialelor textile

Pentru clasificarea maşinilor de cusut se consideră relevante următoarele criterii: 1.După cusătura realizată: 1.1.Maşini pentru cusături de suveică:

- maşini pentru cusături simple (301); - maşini pentru cusături paralele (2–4 cusături 301); - maşini pentru cusături în zig-zag simple (304); - maşini pentru cusături în zig-zag complexe; - maşini pentru cheiţe (304); - maşini pentru coaserea nasturilor cu o cusătură de suveică (304); - maşini pentru butoniere drepte (304); - maşini pentru cusături ascunse (306); - maşini de brodat.

1.2.Maşini pentru cusături în lanţ: maşini pentru cusături în lanţ cu un fir:

- maşini de însăilat (101); - maşini de cusut ascuns (ştafir, cusătura 103); - maşini pentru coaserea nasturilor (101); - maşini pentru coaserea butonierelor (107); - maşini de punctat (107).

maşini pentru cusături în lanţ din două fire: - maşini pentru cusături în lanţ cu două fire (401); - maşini pentru cusături paralele (401, 2 - 50 cusături, uzual 12); - maşini pentru butoniere cu cap rotund (401+101); - maşini de încheiat ochi cu ochi cu fontură (401); - maşini de cusut ascuns (409); - maşini pentru cusături zigzag lanţ din două fire (404).

maşini pentru cusături de acoperire: - maşini pentru cusături de acoperire cu 2, 3, 4 ace şi un apucător (406,

407, 410); - maşini pentru cusături de acoperire cu 2, 3, 4 ace, un apucător şi un

depunător de fir (602, 605, 607); - maşini pentru cusături de acoperire cu 2, 3, 4 ace, un apucător şi două

depunătoare de fir (603, 604, 608); - maşini pentru cusături de acoperire cu 2, 3, 4 ace 2 - 4 apucătoare şi un

depunător de fir (408, 606). maşini pentru cusături de încheiat - surfilat:

- maşini cu un ac şi un apucător; - maşini cu un ac şi două apucătoare; - maşini cu două ace şi două apucătoare (506,507); - maşini cu două ace şi 3 apucătoare (maşini pentru încheiat - surfilat cu 4

sau 5 fire).

2.După nivelul de performanţă tehnică: 2.1.maşini de cusut de uz casnic;

3

2.2.maşini de cusut industriale: - maşini clasice, cu dotare tehnică de bază; - maşini rapide de cusut; - maşini cu organe de coasere suplimentare; - masini de cusut cu dispozitive speciale.

2.3.maşini speciale (adaptate scopului tehnologic): - maşini pentru cusut elastic; - maşini cu două ace şi un cuţit pentru aplicarea refileţilor; - maşini cu şablon pentru asamblarea feţei cu dosul la elementele mici; - maşini pentru cusut betelii; - maşini pentru realizarea găicilor;

2.4.maşini cu panou de comandă 2.5.maşini semiautomate de cusut: realizează automat faza de coasere, iar alimentarea şi stivuirea se realizeaază de către muncitor (ex: maşini pentru butoniere, cheiţe etc.); 2.6.maşini automate de cusut: toate fazele tehnologice se realizează automat (maşini pentru cusut refileţi, pentru pense, pentru încheierea cusăturilor lungi, pentru surfilat, de aplicat buzunare);

2.7.roboţi de coasere. 6.1.Maşini pentru cusături de suveică 6.1.1.Particularităţi constructive ale maşinilor clasice Cusătura de suveică (301) are o pondere însemnată în fazele tehnologice de

confecţionare a produselor de îmbrăcăminte, în special din ţesături. Utilajele care se realizează cusătura 301 au două sisteme de alimentare a firelor:

la ac şi la apucător, de pe mosorelul suveicii. Alimentarea firului de la apucător este intermitentă datorită capacităţii de alimentare limitate a mosorelului (30 – 40 m), în funcţie de fineţea aţei de cusut. Acest aspect determină corectarea timpului de coasere cu un factor care ţine seama de timpul pentru schimbarea suveicii.

Cele două fire se împletesc în interiorul straturilor de material textil, aceasta constituind o altă particularitate a cusăturii cu implicaţii asupra procesului de coasere. Un rol important îl au elementele constructive pentru tensionarea firelor şi aspectele legate de echilibrarea tensiunii în cele două fire.

Elementul structural al cusăturii (pasul) se realizează la o rotaţie completă a arborelui principal al maşinii. Pentru realizarea completă a fazelor de coasere se utilizează organe principale, organe secundare de lucru şi dispozitive.

Organele principale de coasere sunt acţionate prin lanţuri cinematice proprii de la arborele principal care la rîndul său este acţionat de la electromotor. Organele de lucru secundare primesc mişcare de la organele principale.

Pentru realizarea cusăturii sunt necesare şi o serie de dispozitive: plasate pe traseul de alimentare a firelor: conducătoare de fir fixe,

dispozitive de tensionare. pentru susţinerea straturilor de material: plăcuţa acului.

Organele de coasere principale sunt: acul, apucătorul, transportorul şi debitorul - întinzător de fir. Picioruşul de presare este un organ de lucru secundar care primeşte mişcare de la transportor şi participă la realizarea pasului de cusătură.

4

6.1.1.1.Acul Particularităţile constructive ale maşinilor de cusut şi scopul tehnologic impun

anumite particularităţi geometrice acelor de cusut, fapt care a condus la existenţa a peste 1.000 de variante. Acul maşinilor de cusut cu suveică are următoarele funcţii:

de a realiza străpungerea materialului (împunsătură); de a conduce firul alimentat prin straturile de material cu formarea unei bucle

care va fi preluată de apucător în fazele de formare a cusăturii. Pentru cusăturile de suveică se folosesc ace drepte (figura 6.1) la care pot fi

identificate următoarele părţi componente: A – tija superioară; B - tija inferioară; C – orificiul acului; D – vîrful acului. Tija superioară (A) permite realizarea fixării acului la

mecanismul de acţionare (fixarea în tija port ac). Secţiunile prin tija superioară pot avea diferite forme:

- cilindrică (secţiune circulară) - teşită

Variantele de ace cu tija superioară teşită permit creşterea siguranţei în funcţionare, poziţionare mai uşoară, siguranţă în preluarea buclei acului de către apucător. Diametrul tijei superioare este mult mai mare comparativ cu cel al tijei inferioare pentru a asigura rezistenţa fixării în tija port ac. Tija inferioară reprezintă partea cea mai solicitată a acului, supusă la frecare, încovoiere, solicitări termice şi compresie. Diametrul tijei inferioare stabileşte fineţea acului. Din acest punct de vedere se pot distinge 30 sisteme de definire a fineţei, în funcţie de firma producătoare. Fineţea acului se adoptă în corelaţie cu particularităţile structurale ale materialului şi cu fineţea aţei de cusut. În sistem metric (Nm) fineţea acului este reprezentată de valoarea diametrului tijei inferioare exprimată în sutimi de milimetru.

Cel mai des utilizate sisteme de definire a fineţei acului sunt prezentate în tabelul 6.1.

Tabel 6.1 – Sisteme de exprimare a fineţei acului

Nr. crt.

Diametru (mm)

Sistem de fineţe

Singer Union Special W & G Metric

(nm) Mauser

1. 0,55 7 0,22 22 55 5/0 2. 0,65 9 025 25 65 4/0 3. 0,70 10 027 27 70 3/0 4. 0,75 11 029 30 75 - 5. 0,80 12 032 32 80 2/0 6. 0,90 14 036 36 90 0 7. 1,00 16 040 40 100 1 8. 1,10 18 044 44 100 2

Fig.6.1 – Acul maşinilor

de cusut cu suveică

5

9. 1,20 19 048 48 120 3 10. 1,30 21 049 52 130 - 11. 1,40 22 054 - 140 4 12. 1,60 23 0,67 - 160 -

Pe tija inferioară a acului (1 – figura 6.2) sunt practicate două canale: canalul lung (4) plasat pe toată lungimea

tijei inferioare, cu funcţia de asigurare a protecţiei firului (3) în timpul coaserii. Canalul se poate dispune liniar sau elicoidal (în corelaţie cu sensul de torsiune al aţei de cusut);

canalul scurt (5) este situat pe partea opusă canalului lung, dispus de o parte şi de alta a orificiului acului. Rolul canalului scurt este de protecţie şi de favorizare a formării buclei de ac. Deasupra orificiului este realizată o teşitură în tija acului pentru a asigura pătrunderea ciocului (6) apucătorului în bucla acului.

În timpul mişcării de coborîre a acului prin materialul (2), pe partea canalului lung firul patrunde parţial în spaţiul astfel creat iar pe partea canalului scurt este tangent la tija inferioară. În timpul mişcării de ridicare, bucla formată datorită străpungerii materialului este lărgită datorită pe de o parte forţelor de frecare care se generează la contactul fir – material şi pe de altă parte forţelor de inerţie care acţionează în sens opus sensului de mişcare. În spaţiul astfel creat pătrunde ciocul apucătorului (6) pentru preluarea buclei acului şi antrenarea în mişcare de rotaţie în vederea împletirii cu firul de la suveică. Orificiul acului (C) realizează conducerea şi translarea firului în fazele de formare a buclei şi de strângere. Suprafaţa acestuia trebuie să fie foarte bine finisată, în cazul existenţei microrugozităţilor poate apărea fenomenul de scămoşare a aţei de cusut cu efecte de rupere frecventă. La utilizarea aţelor sintetice, datorită fenomenului de încălzire a acului, apare frecvent modificarea diametrului orificiului datorită aderenţei fragmentelor de polimer topit. Vîrful acului (D) are formă conică ce permite străpungerea materialelor, realizată cu atît mai uşor cu cît unghiul de ascuţire este mai mic. Prin creşterea lungimii vîrfului scade rezistenţa la uzură a acului. În acest scop se realizează ace cu vîrf dublu, cu 2 trepte de ascuţire. Secţiunea vîrfului acului permite clasificarea acelor în două grupe (figura 6.3) : vîrfuri cu secţiune circulară (a) destinate

coaserii suprafeţelor textile, fiind şi cea mai frecvent utilizată;

vîrfuri cu muchii tăietoare (b) destinate coaserii materialelor cu strat compact (compozite, piele, blană etc.).

Fig.6.2 – Formarea buclei acului

Fig.6.3 – Secţiuni prin vîrful acului

6

Forma vîrfului acului pentru ace cu secţiune circulară se corelează cu tipul de material care se coase, respectiv (figura 6.4):

a. conic pentru ţesături cu desime mică şi medie; b. rotunjit pentru ţesături cu desime mare şi tricoturi.

Acţionarea acului În cazul maşinilor de cusut cu suveică, plasarea

arborelui principal la partea superioară a maşinii permite utilizarea mecanismelor bielă manivelă (figura 6.5) pentru transmiterea mişcării de ridicare - coborîre. Manivela (1), perpendiculară pe arborele principal (AP), preia mişcarea de rotaţie a acestuia. Pentru reducerea forţei de inerţie la pornirea şi oprirea maşinii de cusut, manivela este cu contragreutate. Biela (2) are mişcare plan paralelă, transformînd mişcarea de rotaţie a manivelei în mişcare rectilinie alternativă pentru tija port ac (3). Legătura între bielă şi tijă se realizează prin antrenorul tijei port ac (manşon cu poziţie reglabilă) fiind posibilă în acest fel modificarea poziţiei traiectoriei acului (5) faţă de planul de coasere.

Numărul şi poziţia ghidajelor (4) ale tijei port ac variază între unu şi trei, dependent de regimul tehnologic. Astfel, pentru maşinile rapide tija port ac este mai scurtă, fiind necesar un singur ghidaj pentru diminuarea forţelor de frecare, maşinile uzuale prezintă două ghidaje iar pentru coaserea materialelor groase se impun trei ghidaje datorită dezvoltării forţelor tehnologice mari.

6.1.1.2.Apucătorul Apucătorul este al doilea organ principal de lucru

purtător de fir, alimentat de pe mosorel, plasat sub planul de coasere (placuţa acului). Apucătorul maşinilor de cusut cu suveică are următoarele funcţii (figura 6.6):

de a asigura alimentarea celui de-al doilea fir prin infăşurarea acestuia pe mosorelul suveicii;

de a prelua şi conduce bucla acului peste carcasa suveicii în vederea împletirii cu firul de pe mosorel.

Bucla (4) a acului (1) este preluată de ciocul apucătorului (3) şi antrenată în mişcare de rotaţie, în timpul acestei mişcări antrenînd şi firul (5) alimentat de pe mosorel. Din punct de vedere constructiv, apucătorul maşinii de cusut cu suveică trebuie să permită dispunerea flancurilor buclei acului în două plane diferite, plasate de o parte şi de alta a firului de pe mosorel.

Fig.6.4 – Forma vîrful acului

Fig.6.6 – Funcţiile

apucătorului

Fig.6.5 – Acţionarea acului

7

Garnitura apucătorului (figura 6.7) este compusă din:

apucătorul propriu – zis (2); port – suveica (3); suveica (4); mosorelul.

În timp ce apucătorul propriu - zis primeşte mişcare de rotaţie sau oscilaţie (în corelaţie cu tipul acestuia), celelalte părţi componente ale garniturii apucătorului sunt staţionare în timpul funcţionării maşinii de cusut. Apucătoarelemaşinilor de cusut cu suveică pot fi diferenţiate pe mai multe criterii: 1.Tipul apucătorului: 1.apucătoare tip suveică cu traiectorie:

- rectilinie; - curbilinie.

Turaţia maximă a arborelui principal nu depăşeşte 1000rot/min. 2.cilindrice:

- oscilante, (pentru turaţie maximă a arborelui principal de 2500 rot/min) ; - rotative (pentru turaţie maximă a arborelui principal de 6500rot/min).

2.Poziţia planului de rotaţie: - cu plan de rotaţie vertical; - cu plan de rotaţie orizontal (specifice maşinilor ce realizează 2-4 cusături

paralele). 3.Tipul mişcării :

- cu rotaţie uniformă ; - cu rotaţie neuniformă.

4.Raportul de transmisie de la arborele principal : - 1:1 (intîlnite la maşini de cusut cu turaţii reduse); - 1:2 (întîlnite în mod uzual) - 1:3 (permit atingerea vitezelor mari de coasere, cu dezavantaje în ceea ce

priveşte fiabilitatea şi zgomotul) 5.Poziţia port - suveicii:

- centrică (specifice maşinilor de cusut universale); - excentrică (specifice maşinilor speciale, de exemplu butoniere, cheiţe).

6.Sensul de rotaţie: - sens antiorar (cele mai frecvente); - sens orar.

Sensul de torsionare a aţei de cusut trebuie corelat cu sensul de rotaţie a apucătorului, fiind recomandată aţa cu torsionare S în cazul utilizării apucătoarelor cu rotaţie în sens antiorar. Apucătoarele oscilante funcţionează la turaţii reduse, fiind necesar un timp mare pentru trecerea buclei acului peste port-suveică. Acestea funcţionează prin şocuri care apar la schimbarea sensului de rotaţie, ceea ce conduce la uzură şi zgomot.

Fig.6.7 – Garnitura

apucătorului

8

În general prezintă dimensiuni mai mari decât apucătoarele rotative, creşte lungimea buclei de ac şi o solicitare mai intensă a aţei de cusut.

Acţionarea apucătorului oscilant (figura 6.8) De la manivela (1), realizată sub forma unui cot al arborelui principal (AP), prin

intermediul bielei (2) se transmite o mişcare oscilatorie dublului balansier (3-4) plasat pe un ax de oscilaţie sub planul de coasere. Prin intermediul pietrei de culisa (5), plasată în interiorul realizat sub formă de furcă al balansierului (4), se transmite mişcare oscilatorie balansierului (6) plasat pe axul de oscilaţie (7) al antrenorului apucătorului (8).

Acţionarea apucătoarelor rotative (figura 6.9) Majoritatea variantelor constructive ale

mecanismelor apucătoarelor sunt cu plan de rotaţie vertical şi mişcare de rotaţie uniformă.

Acţionarea se realizează în două variante: cu roţi dinţate sau roţi canelate şi curea cu caneluri.

a

b Fig.6.9 – Acţionarea apucătoarelor rotative

Schema cinematică a mecanismului ce transmite mişcarea prin intermediul roţilor

dinţate este prezentată în figura 6.9 - a, unde: z1, z2, z3, z4

(1) - volant de acţionare a arborelui principal ;

sunt roţi dinţate tronconice pentru transmiterea mişcării în plane perpendiculare.

(2) - curea de transmisie a mişcării de la electromotor la volantul maşinii ; (4) - apucător cilindric rotativ. Pentru ca raportul de transmisie a mişcării de la arborele principal la arborele (3)

de rotaţie a apucătorului să fie de 1:2, Z4=Z3Mecanismul de acţionare a apucătorului prin transmiterea mişcării cu roţi

canelate şi curea cu caneluri (figura 6.9 – b) este compus din roţile canelate (r

/2.

1, r2), antrenate prin intermediul curelei canelate (C) către arborele secundar (3) pe care este montată roata dinţată (z1). Aceasta antrenează în mişcare de rotaţie roata dinţată (z2) plasată pe arborele (4) al apucătorului.

Fig.6.8 – Acţionarea apucătorului

oscilant

9

6.1.1.3.Debitorul - întinzător de fir Din punct de vedere constructiv,

debitorul – întinzător este un conducător de fir în mişcare. Debitorul – întinzător de fir are următoarele funcţii (figura 6.10):

de a alimenta lungimea de fir necesară formării buclei acului (6.10 – a);

de a compensa surplusul de lungime de fir prin micşorarea treptată a buclei acului (6.10 – b);

de a tensiona firul de la ac astfel încît, în corelaţie cu faza de formare a pasului, să se producă strîngerea cusăturii şi plasarea punctului de împletire în material (6.10 – c).

Debitorul – întinzător, în mişcare de coborîre, alimentează lungimea de fir necesară astfel încît bucla acului (1) atinge lungimea maximă (aproximativ dublul diametrului garniturii apucătorului, 6.10 – a). Pe durata mişcării de ridicare se produce scurtarea buclei acului şi alunecarea de pe corpul apucătorului (6.10 – b). În poziţia extremă de sus debitorul – întinzător tensionează firul de la ac şi determină patrunderea punctului de împletire în material. Definitivarea poziţiei acestuia se realizează după formarea pasului de cusătură (6.10 – c).

Din punct de vedere constructiv se disting patru tipuri de mecanisme de acţionare a debitorului întinzător, respectiv:

cu bare articulate; cu piatră de culisă şi culisă; cu camă spaţială; rotative.

Acţionarea debitorului - întinzător cu bare articulate

(figura 6.11) Manivela (1) plasată pe arborele principal (AP)

(implicată şi în transmiterea mişcării de ridicare coborîre la ac) este articulată cu biela (2) ce se prelungeşte cu corpul debitorului - întinzător. Pentru limitarea cursei de mişcare a bielei (2) se realizează o articulare cu balansierul (3). Traiectoria descrisă de orificiul debitor (F) este o curbă plană închisă.

Din acest punct de vedere, debitorul – întinzător cu bare articulate este cel mai avantajos pentru fir (cu solicitare minimă) datorită faptului că nu funcţionează prin şocuri.

Dezavantajul constă în faptul că la viteze mari de coasere apare uzură în articulaţii.

Acţionarea debitorului întinzător cu culisă (figura 6.12)

Fig.6.10 – Efectele acţiunii debitorului -

întinzător de fir

Fig.6.11 – Acţionarea debitorului – întinzător

cu bare articulate

Fig.6.12 – Acţionarea debitorului – întinzător

cu culisă

10

Manivela (1) se articulează cu piatra de culisă (2) plasată pe braţul dublului balansier (3), al doilea braţ al acestuia fiind debitorul - întiinzător de fir. Traiectoria orificiului conducător de fir (F) este un arc de cerc, ceea ce conduce la solicitări mari ale firului la schimbarea sensului de mişcare.

Avantajul acestui tip de mecanism constă în uzura mai redusă, ceea ce permite utilizarea lui la maşinile rapide de cusut.

6.1.1.4.Transportorul Funcţia transportorului este de a realiza deplasarea materialului pe lungimea

unui pas de cusătură prin intermediul plăcuţei cu dinţi transportori, sub acţiunea forţei normale exercitată de picioruşul de presare.

Plăcuţa cu dinţi transportori execută o mişcare plan paralelă, traiectoria fiecărui punct fiind asemănătoare cu o elipsă plasată în plan vertical, cu axa mare paralelă cu direcţia de coasere (figura 6.13).

Se consideră un plan de referinţă vertical, cu xx’ urma planului în care se află plăcuţa acului.

Mişcările plăcuţei transportoare se desfăşoară în patru secvenţe:

I. mişcarea de înaintare, paralelă cu direcţia de coasere DC, dinţii transportori se plasează deasupra plăcuţei acului. Este mişcarea utilă care produce deplasarea materialului.

II. mişcarea de coborîre, dinţii transportori se plasează sub nivelul plăcuţei acului.

III. mişcarea de retragere, dinţii transportori se plasează sub nivelul plăcuţei de ac, sensul de mişcare fiind opus celui de coasere.

IV. mişcarea de ridicare în vederea reluării ciclului de funcţionare. Este mişcare utilă care aduce plăcuţa transportoare în contact cu materialul.

Parcurgerea unei traiectorii complete se face la o rotaţie completă a arborelui principal. Distanţa pe care se deplasează dinţii transportori, deasupra plăcuţei acului, determină lungimea pasului şi se notează cu (P). Acesta poate fi cel mult egal cu semiaxa mare a elipsei (a), constituind un parametru constructiv ce deternmină clasa maşinii.

Înălţimea de ridicare a dinţilor transportori (h) se stabileşte în funcţie de grosimea şi starea suprafeţei materialelor care se cos. La maşinile uzuale aceasta are valori între 1,6 - 2 mm. Înălţimea se corealează cu presiunea exercitată de picioruşul de presare şi poate fi reglată, în limite restrânse. Caracteristicile geometrice ale plăcuţei cu dinţi transportori definesc clasa maşinii.

Plăcuţa cu dinţi transportori are între unu şi patru şiruri de dinţi dispuşi paralel. Dinţii pot avea forma simetrică (figura 6.14 - a) sau asimetrică (figura 6.14 – b).

Parametrii geometrici ai plăcuţelor cu dinţi transportori sunt:

Fig.6.13 – Mişcările plăcuţei cu dinţi transportori

a b

Fig.6.14 – Parametrii geometrici ai plăcuţei cu dinţi

transportori

11

p – pasul (determină desimea dinţilor transportori); H - înăţimea dinţilor transportori; α – unghiul de înclinare; t – teşirea dinţilor transportori. Varianta cu dinţii asimetrici este mai eficientă pentru deplasarea materialelor

lucioase, sensul de înclinare corelându-se cu sensul de coasere. Valoarea aproximativă a unghiului α este cuprinsă înre 400 şi 600

Teşirea dinţilor transportori se realizează pentru a evita deteriorarea suprafeţei materialelor, pe o lăţime de aproximativ 0,5mm.

.

Desimea dinţilor se stabileşte în funcţie de grosimea materialelor: mică pentru materiale groase şi rigide, mare pentru materiale fine, sensibile.

Numărul de şiruri de dinţi se corelează cu tipul operaţiilor care se realizează pe maşini şi cu tipul materialelor, respectiv:

- maşinile pe care se realizează preponderent cusături curbe utilizează plăcuţe cu un singur şir de dinţi, pentru cusături drepte fiind necesare 2-3 şiruri de dinţi transportori.

- materialele foarte rigide impun folosirea plăcuţelor cu până la 4 şiruri de dinţi transportori, impuse de forţele tehnologice mari necesare deplasării.

Pentru a preveni alunecarea straturilor dinţii transportori se dispun pe şiruri alternative (figura 6.15), în acest mod crescînd suprafaţa de sprijin a materialului.

Acţionarea plăcuţei cu dinţi transportori Se utilizează două mecanisme distincte ce au ca

element final plăcuţa cu dinţi transportori: un mecanism pentru transmiterea mişcării

de ridicare coborâre; un mecanism pentru transmiterea mişcării

de înaintare retragere. Transmiterea mişcării de ridicare coborâre (figura 6.16) la plăcuţa transportoare

se realizează de la arborele principal (AP) prin excentricul (1) cu colier ce are rol de manivelă. Pe colierul excentricului este plasată biela (2) ce se articulează cu dublul balansier (3-4) cu mişcare oscilatorie faţa de axul de ridicare coborîre (5). Prin intermediul bieletei (6) mişcarea se transmite la plăcuţa cu dinţi transportori (7).

Fig.6.16 – Transmiterea mişcării de ridicare - coborîre

Fig.6.17 – Transmiterea mişcării de înaintare - retragere

Fig.6.15 – Dispunerea intercalată

a dinţilor transportori

12

Mecanismul pentru transmiterea mişcării de înaintare retragere (figura 6.17)

primeşte mişcarea de la excentricul (8) plasat pe arborele principal (AP). Acesta este înconjurat de furca cu rol de bielă (9). Extremitatea inferioară a furcii bielă (9) se articulează cu dublul balansier (10-11) cu mişcare oscilatorie în jurul axului de înaintare - retragere (12). Elementul final al mecanismului este plăcuţa cu dinţi transportori (7).

În vederea reglării amplitudinii mişcării de înaintare - retragere, concretizată prin pasul de cusătură, pe braţul furcii (9) se articulează bieleta (13), articulată la rîndul său cu dublul balansier (14). Aceasta este finalizată cu maneta (15) ce poate fi plasată manual în dreptul unei diviziuni a scalei pe care sunt marcate valorile pasului.

6.1.1.5.Picioruşul de presare Picioruşul de presare este un organ secundar de lucru care colaborează cu

transportorul în vederea realizării deplasării materialului Corpul picioruşului de presare (1 – figura 6.18) se plasează deaupra straturilor

de material (3) care, în momentul formării pasului, vin în contact cu plaăcuţa transportoare (2). În jurul tijei picioruşului de presare (4), deasupra unui manşon de fixare (5), se plasează arcul elicoidal (7) cu rol în exercitarea şi reglarea forţei de presare asupra materialului. Forţa de presare poate fi reglată prin acţionarea şurubului (8) prin comprimarea / destinderea arcului elicoidal.

În vederea acţionării manuale în mişcare de ridicare - coborâre a picioruşului de presare pentru alimentarea / evacuarea materialului textil se utilizează cama (6). Din considerente ergonomice, picioruşul de presare poate fi ridicat prin mecanism propriu acţionat cu genunchiul de la o pîrghie plasată sub masa maşinii sau de la pedala de acţionare prin apăsare în spate, în prima treaptă.

În timpul executării cusăturii, picioruşul de presare primeşte mişcare ascendentă de la transportor, coborîrea realizîndu-se sub acţiunea arcului elicoidal.

Pentru deplasarea materialului textil trebuie să existe o forţă de frecare între dinţii transportori şi material (Ff1)

11 µ⋅= NFf

- forţă tehnologică – generată sub acţiunea forţei normale exercitată de picioruşul de presare:

, N (6.1) unde:

N – reprezintă forţa normală, N; µ1

Forţa normală N poate fi scrisă ca:

– coeficient de frecare dinţi transportori - material textil.

),( aFGfN = (6.2) unde:

G – reprezintă greutatea sistemului picioruşului de presare, N; Fa

)',,,,( fGnrRfF ta =- forţa de apăsare exercitată de picioruş. Aceasta este influenţată de:

(6.3) unde:

Fig.6.18 – Picioruşul de presare

13

R – reprezintă raza arcului elicoidal cilindric (7), m; r – raza spirei arcului, m; n – numărul de spire; Gt - modulul de elasticitate transversală a oţelului din care este realizat arcul,

N/m2

f’ – deformaţia arcului, respectiv diferenţa între lungimea arcului în stare relaxată şi lungimea arcului în stare comprimată datorită acţionării piuliţei (8), m.

;

Între picioruşul de presare şi material ia naştere o forţă de frecare Ff2

22 µ⋅= NFf

: , N (6.4)

unde: µ2La coaserea a două sau mai multe straturi de material mai apare o forţă de

frecare F

– reprezintă coeficientul de frecare picioruş de presare - material textil.

f3

33 µ⋅= NFf

: , N (6.5)

unde: µ3Condiţia de deplasare a materialului textil poate fi scrisă ca:

– reprezintă coeficientul de frecare între straturile de material textil.

pentru un strat de material: µ1 > µ pentru două straturi de material: µ

2

1 > µ2 > µValoarea coeficienţilor de frecare menţionaţi anterior sunt în dependenţă cu

starea suprafeţelor în contact, în consecinţă se impun următoarele condiţii de realizare corespunzătoare a transportului în faza de coasere:

3.

suprafaţa de contact a picioruşului de presare cu materialul textil trebuie să fie foarte bine finisată şi lucioasă astfel încât să nu se realizeze aderenţa materialelor la suprafaţa picioruşului de presare;

la contactul cu dinţii transportori coeficientul de frecare este influenţat de desimea dinţilor, forma acestora, gradul de teşire şi dispunerea şirurilor.

Deficienţe ce apar datorită interacţiunii picioruşului de presare cu transportorul: 1. decalarea straturilor prin scurtarea stratului superior şi alungirea stratului inferior

sau invers (dependent de raportul coeficienţilor de frecare). 2. modificarea valorii pasului ca urmare a pierderii contactului între picioruşul de

presare şi material datorită oscilaţiei arcului. 3. încreţirea materialelor datorită aderenţei dintre straturile de material şi suprafaţa

picioruşului de presare. Soluţii de remediere: a. geometria picioruşului de presare: a1

realizarea razei de curbură anterioară cu valori mai mari de 5mm astfel încît să se realizeze scăderae forţei de frânare a materialelor la intrarea sub picioruşul de presare.

14

a2

a

rotujirea muchiilor laterale ale picioruşului de presare cu raze mai mari de 2mm astfel încît să se realizeze scăderea suprafeţei de contact cu materialul şi implicit diminuarea forţei de frecare.

3

realizarea unor decupaje pe suprafaţa picioruşului de presare cu scopul reducerii masei şi a suprafeţei de contact.

a4

divizarea tălpii picioruşului de presare (picioruş de presare compensator) în două părţi independente pentru a permite preluarea diferenţiată a grosimii conturului de coasere. Aceste variante se folosesc pentru realizarea tighelelor de garnitură, a unor cusături de fixare a rezervelor de coasere etc.

b. modul de fixare a picioruşului de presare pe tijă b1

picioruş de presare fixat cu lamelă elastică pe tijă (figura 6.19). În acest caz creşte capacitatea de preluare a mişcării ascendente a transportorului. Saltul picioruşului de presare este mai mare în cazul vitezelor mari de coasere şi există riscul apariţiei paşilor săriţi. Această variantă nu se recomandă la maşini cu viteză de coasere mare.

b2

picioruş de presare simplu articulat (figura 6.20) este cel mai frecvent întâlnit, articulaţia permite urmărirea profilului asamblării. Poziţia articulaţiei cu talpa este plasată cât mai aproape de extremitatea posterioară a picioruşului (la maximum 5 mm). În caz contrar, la ridicarea dinţilor transportori se produce oscilarea picioruşului şi muchia posterioară va frâna stratul superior determinând încreţirea lui.

b2

picioruş de presare dublu articulat. Această variantă permite şi preluarea mişcării de înaintare a plăcuţei transportoarei astfel încât se menţine o forţă de apăsare constantă asupra materialului. Nu se recomandă pentru coaserea materialelor elastice care, datorită alungirii pot anula deplasarea pe orizontală a picioruşului de presare. În figura 6.21 este prezentat modul de acţiune a picioruşului de presare în corelaţie cu acul şi transportorul.

Poziţie iniţială: acul în mişcare ascendentă transportorul începe cursa activă de

ridicare deasupra plăcuţei acului, picioruşul de presare la nivelul

transportorului

Fig.6.19 – Picioruş de presare cu lamelă de

fixare

Fig.6.20 – Picioruş de

presare simplu articulat

15

acul se situează deasupra materialului transportorul începe cursa activă de

înaintare, este ridicat deasupra plăcuţei acului,

picioruşul de presare începe mişcarea de retragere

acul se situează deasupra materialului transportorul continuă mişcarea de

înaintare în poziţie de ridicare maximă deasupra plăcuţei acului,

picioruşul de presare se situează în cea mai retrasă poziţie

acul în mişcare de coborîre pătrunde în material

transportorul încheie mişcarea de înaintare, coborînd sub plăcuţa acului,

picioruşul de presare revine în poziţie iniţială

Fig.6.21 – Poziţia relativă picioruş de presare dublu articulat – transportor

6.1.1.6.Dispozitivul de tensionare Dispozitivul de tensionare este plasat pe traseul firului de la ac cu funţia de a

asigura echilibrarea tensiunii firelor în cusătură. Reprezintă singurul punct de reglare a tensiunii în firul alimentat la ac.

Dispozitivul de tensionare (figura 6.22) este fixat la batiul maşinii (1) prin intermediul bolţului filetat (2).

Tensionarea propriu-zisă se realizează între cele două discuri de presare (3), printre care este trecut firul de la ac, forţa de presare asigurîndu-se de către arcul arcul elicoidal tronconic (4). Reglarea tensiunii în fir se realizează prin acţionarea piuliţei (5) plasată pe extremitatea şurubului (2). Reglarea tensiunii în firul acului cu scopul echilibrării cusăturii se impune în urmîtoarele situaţii (figura 6.23):

Fig.6.22 – Dispozitiv de

tensionare

16

1. La migrarea punctului de împletire a firelor (P) spre spatele cusăturii, tensiunea firului de la ac (Tac) este mai mică decât cea a firului de la apucător (Tap

2. La migrarea ascendentă a punctului (P) tensiunea firului de la ac este mai mare decât cea a firului de la apucător (T

) şi reglarea se face în sensul creşterii deformaţiei arcului (4).

ac>Tapscăderii deformaţiei arcului (4).

) şi reglarea se face în sensul

Tensiunea introdusă de dispozitivul de tensionare, deşi este reglabilă, se stabileşte în corelaţie cu mişcarea debitorului întinzător (figura 6.24).

Firul de la ac se desfăşoară de pe bobina (1) cu tensiunea iniţială (Q0), trece prin conducătoarele fixe de fir (2) şi printre discurile de presare ale dispozitivului de tensionare (3). Pentru simplificare, se consideră că tensiunea la intrarea în dispozitiv este egală cu tensiunea de desfăşurare a firului de pe bobină. Firul este trecut prin orificiul debitorului întinzător (4), tensiunea pe ramura de intrare în debitorul întinzător este (Fn), iar la ieşire este notată (Ft

Firul ajunge în orificiul acului (5) şi se realizează paşii de cusătură prin împletirea cu firul de la suveica (6).

).

Pentru realizarea unei cusături corecte trebuie ca tensiunile ce apar în fir datorită mişcării debitorului - întinzător să egaleze tensiunea introdusă de dispozitivul de tensionare, respectiv: Fn ↔Q

n

În funcţie de tensiunea de intrare Q0 se poate calcula Qn

:

)(0 an FfeQQ +⋅= µα , N (6.6) unde:

µαe - reprezintă factorul de multiplicare conform legii lui Euler; Fa

)',,,,,( 21 fGrnRRfF ta =

- forţa de apăsare exercitată de arcul elicoidal tronconic care poate fi scrisă ca:

, N (6.7) unde:

R1R

– reprezintă raza maximă a arcului tronconic, m; 2

n - numărul de spire; - raza minimă a arcului tronconic, m;

r - raza spirei, m;

Fig.6.23 – Echilibrarea cusăturii

Fig.6.24 – Echilibrarea tensiunii în firul de

la ac

17

Gt - modulul de elasticitate transversală a oţelului din care este realizat arcul, N/m2

f’ – deformaţia arcului, m. ;

Singurul element cu posibilitate de reglare pentru tensiunea firului de la ac este

deformaţia f’. Pentru dimensionarea acesteia se impune condiţia de egalitate a modulului tensiunilor pe ramura cuprinsă între dispozitivul de tensionare şi debitorul – întinzător.

6.1.2.Interacţiuni în procesul de coasere 6.1.2.1.Interacţiunea dintre organele de coasere Efectul interacţiunii complexe între organele lucrătoare se concretizează în pasul

de cusătură. Interacţiunile dintre organele de coasere pot fi analizate prin: studiul fazelor de formare a pasului cusăturii; studiul ciclogramei maşinii.

Ciclograma (figura 6.25) este o reprezentare grafică, ciclică a curselor active ale organelor de coasere.

Cursa unui organ lucrător poate fi definită ca intervalul de timp în care acesta execută o mişcare completă (un punct de pe acel organ de lucru descrie o traiectorie completă).

Cursa activă a unui organ de coasere reprezintă secvenţa de cursă pe parcursul căreia organul respectiv îşi exercită funcţia specifică. Cursa activă se reprezintă prin unghiul de rotaţie a arborelui principal, la o rotaţie completă a arborelui principal realizându-se o cursă completă a organelor de lucru.

Momentul iniţial al studiului se consideră cînd acul este în poziţie extremă de sus (valoarea unghiului de 0o

acul – durata de contact cu materialul (de la străpungerea acestuia pînă la ieşirea din material);

). Organele principale de coasere se consideră în cursă activă astfel:

apucătorul – durata de contact cu bucla acului (de la preluarea buclei pînă la eliberarea acesteia);

debitorul – întinzător de fir – durata mişcării de ridicare (compensarea surplusului de fir şi tensionarea);

transportorul – durata de contact cu materialul textil pentru formarea pasului (de la ridicarea dinţilor transportori deasupra plăcuţei acului pînă la începerea mişcării de coborîre). 6.1.2.2.Interacţiunea organelor de coasere cu materialele Alegerea aţei de cusut Alegerea aţei este condiţionată de geometria acului (canalul lung trebuie să

asigure protecţia firului în timpul coaserii (aproximativ 40% din diametrul canalului este ocupat de fir).

Experimental au fost determinate următoarele corelaţii între diametrul acului (Φac

) şi fineţea aţei (exprimată în Tex):

18

Fig.6.25 – Ciclograma maşinii de cusut cu suveică

19

-pentru aţele din bumbac: Tex14ac =Φ

-pentru aţele sintetice: Tex16ac =Φ Corelarea fineţei aţei de cusut cu a acului are implicaţii asupra calităţii cusăturii şi

a procesului de coasere. Se pot evidenţia următoarele situaţii: aţa de cusut are fineţe prea mică – datorită trecerii forţate prin orificiul acului

are loc o solicitare la abraziune a aţei cu implicaţii asupra scăderii rezistenţei la tracţiune. Solicitarea la frecare apare şi la contactul cu materialul datorită nerespectării condiţiei de protecţie a firului în canalul lung. Efectele tehnologice sunt ruperile frecvente şi paşii incomplet formaţi (paşi săriţi) datorită dimensiunii reduse a buclei acului, firul fiind tensionat în orificiul acului.

aţa de cusut are fineţe prea mare – în acest caz nu există un control bun asupra condiţiilor de lărgire a buclei acului în vederea preluării de către apucător datorită diminuării forţei de frecare fir – orificiul acului. Efectele tehnologice se materializează în paşi incomplet formaţi şi orificii vizibile pe suprafaţa materialului. Aţa de cusut are şi rolul de a „umple” orificiile datorate străpungerii materialului de către ac.

Defecte de coasere Cele mai frecvente defecte (perforarea materialului şi încreţirea pe linia de

coasere) apar datorită necorelării parametrilor geometrici ai acului cu parametrii de structură a materialelor care se cos.

Perforarea materialului este un efect tehnologic util datorat străpungerii acestuia de către ac. Se consideră defect de coasere dacă pătrunderea acului se realizează în firele din structura materialului cu producerea ruperii acestora. Perforaţiile sunt mai grave în cazul apariţiei la coaserea tricoturilor din bătătură deoarece există pericolul deşirării tricotului, fie în timpul proceselor ulterioare de prelucrare, fie în timpul purtării după ciclii de purtare / întreţinere.

Între parametrii de structură şi diametrul acului se pot determina următoarele corelaţii (figura 6.26):

SaS

- suprafaţa secţiunii tijei inferioare a acului f

X - suprafaţa interioară a ochiului. - suprafaţa firului în secţiunea ochiului

Condiţia de calitate la coaserea tricotului poate fi scrisă: aSX > (6.8)

ft SSX −= (6.9) unde: St

ABSt ⋅⋅= 57,1 – suprafaţa totală a ochiului care se poate determina cu relaţia:

(6.10) unde:

B – reprezintă înălţimea ochiului, mm; A – pasul ochiului, mm. În general se determină parametrul P:

Fig.6.26 – Interacţiunea

ac – suprafaţă textilă

20

%100⋅−

=X

SXP a

Dacă parametrul P>0, nu se produce ruperea firului, iar dacă P<0, ruperea firului are loc.

Pentru ţesături poate fi calculat acelaşi parametru cu menţiunea că intervin lungimile de fir măsurate pe direcţia urzelii şi a bătăturii.

În cazul materialelor compozite cu strat compact se impune ca funcţie determinantă pentru produsul confecţionat impermeabilitatea, asigurată şi prin etanşeitatea îmbinărilor. În acest caz perforaţiile care apar datorită coaserii trebuie eliminate, soluţiile tehnologice pentru acest scop fiind: asamblarea reperelor prin sudare; etanşarea îmbinărilor cu agenţi de etanşare aplicaţi prin tehnologii specifice.

Această problematică este abordată pe larg în capitolul 7 „Sudarea materialelor textile”.

Încreţirea pe linia de coasere este rezultatul acţiunii unui complex de factori

tehnici şi tehnologici, cu implicaţii asupra calităţii produsului confecţionat. În limite restrînse, încreţirea poate fi eliminată prin tratamentele umidotermice ulterioare însă în majoritatea cazurilor trebuie cunoscute cauzele care au determinat apariţia acestui fenomen şi propuse soluţii de remediere. Încreţirea pe linia de coasere poate fi generată de următoarele cauze:

1.Natura fibroasă a aţei de cusut. În acest caz se pot pune în evidenţă următoarele situaţii:

utilizarea aţei sintetice. În timpul coaserii, datorită încălzirii acului, se produce alungirea aţei. După răcire, aţa se contractă şi revine la lungimea normală, avînd tendinţa de a comprima materialul cuprins între împunsături. Pentru evitarea încreţirii se recomandă utilizarea aţelor cu miez sintetic, filamentar şi înveliş fibros natural.

materiale din fibre sintetice cusute cu aţă din bumbac. Efectul de încreţire apare după supunerea produselor la tratamente umidotermice în cadrul cărora apare contracţia aţei în prezenţa umidităţii. 2.Tensiunea de alimentare a firelor în procesul de coasere Dacă tensiunea de alimentare a celor două sisteme de fire (ac şi apucător) este

prea mare, în afară de problemele de echilibrare a cusăturii apare şi încreţirea. Sub acţiunea tensiunii se produce alungirea firelor şi alimentarea acestora în cusătură în stare tensionată. După eliminarea sursei de tensionare se produce relaxarea aţei, implicit comprimarea materialului între împunsături.

3.Parametrii de structură a materialelor Încreţirea pe linia de coasere este mai accentuată în

cazul ţesăturilor cu desime mare, realizate din fire cu fineţe mare. Încreţirea este cauzată de fenomenul de blocaj structural (figura 6.27) datorită absenţei spaţiului dintre firele ţesăturii în care să poată pătrunde acul, oricît de fin ar fi. Blocajul structural se materializează prin aglomerarea firelor din structura ţesăturii între împunsături. Acest defect de coasere este amplificat în următoarele cazuri:

Fig.6.27 – Blocaj

structural

21

coaserea cu desime mare (2 – 2,5 paşi/cm). Desimea normală de coasere pentru asamblare este 2,5 paşi/cm însă pentru materialele compacte se recomandă 3 paşi/cm.

direcţia de coasere este paralelă cu cea a firelor de urzeală sau bătătură. O deviaţie de 10o

asamblarea straturilor croite pe direcţii diferite. În acest caz se cumulează şi comportarea diferită la tracţiune a ţesăturilor pe cele două direcţii (urzeală şi bătătură).

de la această direcţie poate îmbunătăţi semnificativ calitatea coaserii.

asamblarea a două straturi cu extensibilitate diferită. Acest fenomen apare în cazul ţesăturilor cu elastan (tip stretch) la asamblarea cu căptuşeala sau cu alte materiale folosite în structurarea produsului (garnituri, aplicaţii, embleme etc.).

realizarea cusăturilor paralele; realizarea cusăturilor ornamentale care folosesc fire de

efect (în general fire de fineţe mică). 4.Sistemul picioruş de presare – transportor Necorelarea funcţionării picioruşului de presare în

concordanţă cu mişcarea plăcuţei transportoare stă la baza cauzelor încreţirii pe linia de coasere.

Dacă forţa de presare exercitată de picioruş este prea mare se intensifică forţele de frecare la contactul materialului cu organele de coasere. Datorită intensificării forţei de frecare la contactul picioruş de presare – strat superior, acesta are tendinţa de alungire diferenţiată faţă de stratul inferior. Deformaţia se fixează în cusătură şi, prin relaxare, se produce încreţirea stratului inferior (figura 6.28).

Dacă forţa de presare a picioruşului este prea mică, forţele de frecare au valori prea mici care generează deplasare întîmplătoare a materialului, materializată prin neuniformitatea paşilor cusăturii. Forţa tehnologică care acţionează pentru deplasarea materialului fiind mai mică decît valoarea normală generează scăderea tensiunii în firul acului cu implicaţii asupra fazei de strîngere a cusăturii. Defectul care se înregistrează în acest caz este formarea incompletă a paşilor (paşi săriţi).

5.Viteza de coasere Încreţirea materialului pe linia de coasere este mai accentuată la creşterea

vitezei de coasere, respectiv a turaţiei arborelui principal. Se ştie că la o rotaţie completă a arborelui principal se execută un pas de cusătură, timp în care transportorul execută o cursă completă. La fiecare mişcare de ridicare / înaintare a plăcuţei transportoare se produce comprimarea arcului de pe tija picioruşului de presare. Viteza de coasere trebuie corelată cu perioada de oscilare a arcului, în caz contrar destinderea se realizează incomplet, cu implicaţii asupra scăderii forţei de apăsare exercitată asupra materialului, respectiv a pierderii temporare a contactului între picioruşul de presare şi dinţii transportori.

6.Diametrul orificiului din plăcuţa acului

Fig.6.28 – Încreţirea

stratului inferior

a

b

Fig.6.29 – Necorelarea ac – plăcuţa acului

22

Încreţirea materialului poate fi generată de necorelarea dintre diametrul orificiului practicat în plăcuţa acului şi fineţea acului. Se pot evidenţia două situaţii (figura 6.29): acul are fineţe prea mică (6.29 – a) – la pătrunderea prin orificiul plăcuţei acului

se intensifică forţele de frecare ac - aţă – material care au ca efect alungirea diferenţiată a straturilor. După relaxare apare încreţirea liniei de coasere.

acul are fineţe prea mare (6.29 – b) – în timpul străpungerii, datorită reducerii suprafeţei de sprijin, acul antrenează o lungime suplimentară de material care se va distribui ulterior sub formă de cute pe linia de coasere. În ambele situaţii, efectul de încreţire este accentuat în cazul utilizării unui ac ac

cu vîrf rotunjit sau al coaserii materialelor extensibile. 7.Uzura acului Încreţirea materialului pe linia de coasere poate fi şi o consecinţă a uzurii acului.

Uzura acului este reprezentată de scăderea unghiului de ascuţire a vîrfului, apariţia microrugozităţilor sau deviaţia axei de la direcţia verticală. În aceste cazuri este posibilă pătrunderea în firele materialului şi dizlocarea acestora din structură.

8.Calitatea dispozitivelor Încreţirea accidentală se poate înregistra şi în urma folosirii unor dispozitive

necorespunzătoare, atît din punct de vedere al calităţii execuţiei cît şi al neadecvanţei cu grosimea materialului.

Încălzirea acului Datorită mişcărilor de ridicare – coborîre ale acului prin material, în urma

frecărilor cu suprafaţa textilă şi cu aţa de cusut, se produce fenomenul de încălzire a acului. Creşterea temperaturii este mai accentuată în zona orificiului acului (figura 6.30). Degradarea aţei sau a materialului textil se realizează pe o suprafaţă relativ redusă datorită conductibilităţii termice scăzute a materialelor textile. Încălzirea acului este accentuată la coaserea cu viteză mare a materialelor din polimeri sintetici. Efectele negative produse de încălzirea acului se materializează în degradarea liniei de coasere datorită modificării suprafeţei acului prin lipirea fragmentelor de polimer topit, scămoşarea aţei sau ruperea acesteia.

Principalele grupe de factori care determină încălzirea acului sunt: factori dependenţi de suprafaţa textilă:

- structura şi parametrii de structură, cu implicaţii asupra compactităţii materialului;

- grosimea; - compoziţia fibroasă; - tratamentele de finisare.

factori dependenţi de aţa de cusut: - compoziţia fibroasă; - fineţea; - tipul de fir: filat, filamentar, polifilamentar; - torsiunea; - pilozitatea.

a

Fig.6.30 – Variaţia temperaturii pe lungimea acului

23

factori dependenţi de maşina de cusut: - fineţea acului; - finisajul suprafeţei acului; - caracteristicile geometrice (forma vîrfului).

factori dependenţi de regimul tehnologic: - viteza de coasere; - tensiunea de alimentare a firului de la ac; - structura cusăturii; - alternanţa timpilor de funcţionare / oprire; - numărul de straturi de material care se asamblează; - presiunea exercitată de picioruşul de presare.

Soluţiile tehnice adoptate pentru reducerea încălzirii acului sunt: utilizarea acelor cu geometrie modificată:

- tijă inferioară cu orificii sau canale suplimentare care reduc suprafaţa de contact şi permit antrenarea curenţilor de aer;

- tijă inferioară tubulară prin care circulă agent de răcire;

- tijă inferioară cu diametru modificat (ace în trepte, figura 6.31). Prin utilizarea acelor cu diametru variabil se reduce intensitatea forţelor de frecare la contactul ac – suprafaţă textilă.

utilizarea acelor cu finisare specială a suprafeţei: - prin puncte, cu efect de reducere a suprafeţei de contact şi generarea

curenţilor de aer cu efect de răcire; - pe toată suprafaţa prin utilizarea materialelor cu efect antifricţiune.

utilizarea agenţilor de răcire: - aer comprimat de joasă presiune – această variantă este recomandată

pentru maşinile automate; - aerosoli; - apă.

utilizarea unor substanţe lubrifiante aplicate (în condiţii excepţionale): - pe aţa de cusut; - pe materialul textil.

6.1.3.Maşini clasice de cusut cu suplimentarea organelor de coasere şi / sau a

mişcărilor acestora Suplimentarea organelor lucrătoare sau a mişcărilor acestora s-a realizat în

două scopuri: creşterea productivităţii muncii; obţinerea unor asamblări cu un nivel de calitate ridicat.

Se poate spune că aceste două obiective sunt îndeplinite simultan, fiind dificilă separarea efectelor.

Prezentarea cumulată a variantelor de suplimentare a organelor de lucru şi a mişcărilor acestora este realizată în figura 6.32. În continuare, variantele de utilaje obţinute în acest mod vor fi detaliate individual.

Fig.6.31 – Ac în

trepte

24

6.1.3.1.Suplimentarea numărului de organe lucrătoare a.Suplimentarea numărului de ace şi apucătoare Modificări constructive impuse capului de coasere: Pe tija acului există posibilitatea fixării a două (figura

6.33) pînă la patru ace identice. În vederea obţinerii a două cusături identice se impune şi suplimentarea organelor lucrătoare şi a dispozitivelor care conlucrează la formarea cusăturilor, respectiv: două (eventual 3 sau 4) apucătoare. Datorită formei

specifice şi a gabaritului, relativ mare, se impune plasarea în plan orizontal a apucătoarelor;

două (eventual 3 sau 4) dispozitive de tensionare a firelor de la ace;

două orificii (eventual 3 sau 4) plasate pe debitorul - întinzător, respectiv suplimentarea numărului de orificii conducătoare plasate pe traseele firelor superioare;

decupaje practicate în tălpiţa picioruşului de presare, plăcuţa acului, eventual plăcuţa cu dinţi transportori.

Efecte tehnologice: realizarea a 2 (eventual 3 sau 4) cusături paralele, identice, plasate la distanţe constante (ex: realizarea a doua tighele paralele pe cusătura laterală a pantalonilor, aplicarea refileţilor, aplicarea beteliei la pantalonii sport).

Modificarea distanţei dintre cusături presupune modificări tehnice minore dar care necesită timp (repoziţionarea apucătoarelor şi a roţilor dintate care transmit mişcarea, înlocuirea extremităţii tijei acului - cea în care se fixează acele).

ace apucatoare

Fig.6.32 – Criterii de modificare a maşinilor clasice de cusut cu suveică

Fig.6.33 – Poziţionarea

acelor

Fig.6.34 – Schimbarea planului de rotaţie a

apucătoarelor

25

Pe lîngă creşterea numărului de ace şi apucătoare apar modificări referitoare la: 1. schimbarea poziţiei planului de rotaţie a apucătoarelor (plan orizontal figura

6.34); 2. interacţiunea ac-apucător.

Maşinile cu 2 ace şi apucătoare se deosebesc constructiv după modul de acţionare a acelor prin tijă unică sau tije independente. Maşinile cu acţionare comună a acelor (tijă unică) se diferenţiază în funcţie de distanţa dintre ace şi dispozitivele de mică mecanizare anexate. Aceste maşini sunt utilizate pentru:

a) realizarea buzunarelor cu refileţi; b) aplicarea fentelor, beteliilor, realizarea cordoanelor etc.; c) realizarea asamblării cu margini întrepătrunse; d) aplicarea fermoarelor.

Maşini pentru realizarea buzunarelor cu refileţi

La aceste maşini distanţa dintre ace poate fi de 8; 10; 12 mm. În majoritatea cazurilor maşinile sunt echipate cu un cuţit plasat între ace. Prin dispozitivele anexate se realizează poziţionarea şi preformarea reperelor din componenţa buzunarului (figura 6.35).

Distanţa dintre ace este egală cu lăţimea refileţilor (l) iar prin deschiderea realizată se întorc refileţii (figura 6.36).

Fig.6.36 – Buzunar cu refileţi

Maşini pentru aplicarea fentelor, beteliilor În cazul acestor maşini, distanţa dintre ace este de 20 - 40 mm. Prin dispozitivele anexate pot fi preformate margini sau repere alimentate în paralel. Cele mai utilizate variante tehnologice (pentru fentă) sunt prezentate în figura 6.37. Toate variantele prezentate se realizează într-o singură fază tehnologică.

Fig.6.35 – Poziţionarea straturilor pentru coaserea refileţilor

26

Fente croite din întreg (ca prelungire a reperului faţă)

a.

b.

c.

Fente croite separat

Fig.6.37 – Variante de realizare a fentelor

Comparativ, dacă nu s-ar utiliza o maşină cu două ace şi dispozitiv de preformare / alimentare a reperelor fentei, varianta c se poate realiza în 5 faze, după cum urmează (figura 6.38):

1-termolipirea întăriturii 2.încheierea reperelor fentei, 3-aplicarea fentei la faţă, 4-fixarea fentei cu un tighel vizibil, 5- realizarea tighelului decorativ

Fig.6.38 – Realizarea fentei – varianta clasică

Maşini pentru realizarea asamblărilor cu margini interpătrunse Distanţa dintre ace este în acest caz de 4 - 8mm. Asamblarea rezultată (LSc-2, figura 6.39) se caracterizează prin rezistenţă mare, varianta tehnologică fiind specifică fazelor de încheiere a cusăturii exterioare sau a cusăturii turului (pantaloni sport). Maşini pentru aplicarea fermoarelor Distanţa dintre ace se corelează cu lăţimea fermoarului, fiind de maximum 20 mm. Domeniul de utilizare este limitat de tipul fermoarului, variantele tehnologice prezentate (figura 6.40) fiind utilizate în cazul fermoarelor alimentate continuu, din rolă, cu ataşarea ulterioară a cursorului şi limitatorilor.

Fermoar cu dinţii vizibili Fermoar cu dinţii simplu acoperiţi

Fermoar cu dinţii dublu acoperiţi

Fig.6.40 – Variante tehnologice de aplicare a fermoarului

Fig.6.39 – Asamblare LSc-2

27

În cazul în care conturul de coasere nu este liniar (ex. realizarea unor tighele decorative pe conturul unei clape de buzunar, pentru aplicarea unui buzunar) se impune utilizarea maşinilor cu acţionare a acelor prin tije independente (ace escamotabile – figura 6.41).

În acest caz acele pot fi scoase alternativ din lucru pentru realizarea cusăturilor cu număr diferit de paşi pe conturul unghiular.

Modificări constructive: acele sunt acţionate prin tije port-ac independente, cu posibilitea scoaterii din lucru a fiecareia în parte pentru un anumit număr de paşi.

În figura 6.42 este

prezentat un exemplu de utilizare a maşinii de cusut cu ace escamotabile pentru realizarea tighelului dublu, ornamental, pe guler şi rever la un produs de îmbrăcăminte exterioară.

În cazul tuturor maşinilor cu două ace

apucătoarele sunt plasate în plan orizontal şi cu acelaşi sens de rotaţie. Transmiterea mişcărilor la apucătoare (figura 6.43) se realizază de la arborele secundar (As) prin intermediul angrenajelor cu roţi dinţate tronconice z1 / z2 şi z3 / z4

.

Maşinile cu trei sau patru ace şi apucătoare sunt utilizate pentru: cusături ornamentale; asamblări cu rezistenţă sporită.

În aceste cazuri poziţia relativă a acelor şi apucătoarelor este similară cu cea prezentată în figura 6.44.

Fig.6.44 – Poziţia relativă ace – apucătoare

Fig.6.41 – Principiul acelor escamotabile

Fig.6.42 – Realizarea tighelului de

garnitură la rever

Fig.6.43 – Acţionarea apucătoarelor

28

b.Suplimentarea numărului de transportoare O altă soluţie de adaptare a maşinilor de cusut cu suveică la cerinţele impuse de

un anumit scop tehnologic este diversificarea tipurilor de transportoare, respectiv: transportor diferenţial

transportor superior

transportor suplimentar

b.1.Transportorul diferenţial Modificări constructive: transportoarele diferenţiale presupun dispunerea liniară a

două plăcuţe transportoare ce pot efectua curse de înaintare - retragere de lungimi diferite. Dispunerea celor două plăcuţe cu dinţi transportori se poate face:

în serie - plasarea lor este în faţa şi în spatele acului; în paralel - în faţa acului, de o parte şi de alta a acestuia se găsesc două plăcuţe

cu dinţi transportori ce pot realiza mişcări de înaintare - retragere de amplitudini diferite Acest tip de transportoar pot fi folosit pentru cusături cu o anumită lăţime (în general la coaserea tricoturilor) şi s-au impus relativ puţin pe piaţă.

În cazul transportoarelor diferenţiale în serie (cel mai frecvent utilizate) plăcuţa transportoare din faţa acului realizează curse de amplitudine mai mare decât cea din spatele acului. Lanţul cinematic pentru mişcarea de ridicare - coborîre este comun, pentru mişcarea de înaintare – retragere, lanţul cinematic are o porţiune comună, pe care se va amplasa elementul de reglare simultană a avansului pentru cele doua pîrghii cu dinţi transportori. În vederea transmiterii şi reglării diferenţiate a curselor celor două plăcuţe transportoare, spre partea finală lanţul cinematic se bifurcă.

Scopul tehnologic pentru care se utilizează transportoarele diferenţiale este de a diminua întinderea materialelor cu stabilitate dimensională redusă. Astfel, materialul va fi “comprimat” în plan tangenţial, ceea ce va conduce la “îndesarea în cusătură” a materialului pentru fiecare pas. Dacă raportul de diferentiere între cursele de avans a celor două plăcuţe cu dinţi transportori plasate în faţa, respectiv în spatele acului este mare, rezultatul va fi încreţirea materialului.

Există şi posibilitatea ca plăcuţa transportoare din faţa acului să realizeze curse de amplitudine mai mică decît cea din spatele acului. Scopul tehnologic este obţinerea unei asamblări de elasticitate mai mare, la materialele care au posibilitatea de a reveni la dimensiunile iniţiale în urma deformării din timpul coaserii (de exemplu materialele stretch).

Deoarece acest tip de transportor este totuşi tipic pentru maşinile de cusut în lanţ va fi prezentat din punct de vedere constructiv în cadul capitolului referitor la maşinile de încheiat – surfilat.

b.2.Transportorul superior În cazul acestei variante constructive, deasupra transportorului clasic plasat sub

material (denumit transportor inferior) se plasează un transportor superior. Este posibil ca ambele transportoare să aibă mişcări de ridicare - coborîre, sau cel inferior să execute numai mişcare de înaintare - retragere.

Din punct de vedere constructiv, transportorul superior poate fi:

29

cu un şir de dinţi, picioruşul de presare, bifurcat, înconjoară transportorul dispus central;

picioruşul de presare este dispus central, două şiruri de dinţi transportori înconjoară picioruşul de presare. Scopul tehnologic este corelat cu tipurile de reglaje posibile:

pentru deplasarea simultană a straturilor de material implicate, pentru evitarea deplasărilor relative între acestea în cazurile:

- numărului mare de straturi în asamblare; - materialelor cu coeficient mic de frecare ; - materialelor în carouri sau dungi.

pentru deplasarea diferenţiată a două straturi de material asamblate. Prin antrenarea fiecărui strat de material de cîte un transportor se poate realiza alimentarea cu lungimi de material diferite a straturilor asamblate.

Corelat cu diferenţa dintre cursele celor două transportoare şi caracteristicile materialului, efectul este “îndesarea în cusătură” sau încreţirea unuia dintre ele (cel care vine în contact cu transportorul ce are o mişcare de înaintare de amplitudine mai mare - în general stratul superior).

În funcţie de tipul maşinii există posibilitatea ca aceste reglări diferenţiate să fie constante pe toată lungimea asamblării sau, pe anumite porţiuni, decalajul dintre straturile de material sa fie diferit. Aceasta se poate comanda de la o pedală, de la o manetă sau buton, sau prin programare prealabilă în cazul maşinilor cu panou de comandă. Pe acest principiu sunt realizate maşinile de aplicat mîneci care permit încreţirea diferenţiată pe zone ale perimetrului capului mînecii.

Maşinile echipate cu transportor superior se diferenţiază în mai multe subclase în funcţie de mişcările transmise acului, picioruşului de presare, transportorului inferior şi superior (figura 6.45).

a

b

c

d

Fig.6.45 – Principii de funcţionare a transportorului superior

30

Acul poate avea mişcare de ridicare - coborîre sau mişcare de ridicare - coborîre combinată cu mişcare de deplasare longitudinală (figura 6.45 – b). În acest caz, cursa activă a acului trebuie decalată faţă de cursa activă a transportorului (în cazul corelării acestora se poate pierde efectul tehnologic).

Picioruşul de presare primeşte o mişcare de ridicare - coborîre în alternanţă cu a transportorului superior sau preia mişcarea de la transportorul inferior. Prin ridicarea - coborîrea în alternanţă cu transportorul superior se poate obţine o încreţire mai accentuată a stratului superior.

Transportorul superior primeşte mişcare de ridicare - coborîre şi de înaintare - retragere. În funcţie de variantele constructive şi reglajele efectuate se pot încreţi fie stratul inferior fie cel superior, fie ambele straturi. Lanţul cinematic pentru mişcarea de înaintare - retragere are o porţiune comună, pe care se va amplasa elementul de reglare simultană a pasului pentru cele doua plăcuţe transportoare. Pe ultima parte lanţul cinematic se bifurcă în vederea posibilităţii de transmitere şi reglare diferenţiată a curselor.

Acţionarea celor două plăcuţe transportoare şi a acului în mişcare de înaintare - retragere este prezentată în figura 6.46.

Mişcarea de înaintare - retragere se transmite pentru toate cele trei organe lucrătoare antrenate în mişcare de la excentricul (1) situat pe arborele principal al maşinii (Ap

). Prin braţul bielă (2), balansierul (3), bieleta (4) şi balansierul (5) axul de oscilaţie (6) este antrenat în mişcare oscilatorie. Acesta constituie punctul de bifurcare a lanţurilor cinematice către ac şi transportorul superior, respectiv transportorul inferior. Prin balansierul (7), bieleta (10), dublul balansier (11-11’) transportorul superior (12) şi tija acului (13) sunt antrenate în mişcarea de înaintare - retragere.

Fig.6.46 – Acţionarea transportorului superior

31

A doua parte a lanţului cinematic este compusă din balansierul (8), bieleta (9) şi dublul balansier (14) care se articulează printr-o cuplă cilindrică cu joc cu balansierul (15) plasat în plan orizontal. Pentru a fi posibilă traiectoria rectilinie a transportorului inferior (17) acesta se articulează cu balansierul (15) prin intermediul unei cuplei telescopice (16). Reglarea amplitudinii mişcării se realizează unitar de la maneta (18) pentru toate cele trei organe lucrătoare menţionate anterior (efectul este modificarea pasului cusăturii) şi individual pentru transportorul superior şi ac de la maneta (19), efectul fiind deplasarea diferenţiată a stratului superior.

b.3.Transportorul suplimentar Transportoarele suplimentare sunt sub formă de rolă, în general plasate în

spatele transportorului clasic. Scopul tehnologic de utiliazare a transportoarelor suplimentare este:

- prevenirea încreţirii; - prevenirea alunecării straturilor sau obţinerea paşilor neregulaţi ; - îmbunătăţirea condiţiilor de transport în cazul materialelor greu de

transportat (datorită masei specifice, rigidităţii, numărului de straturi sau dimensiunilor reperelor).

Principalele tipuri de transportoare suplimentare sunt prezentate în figura 6.47.

a

b

c d

Fig.6.47 – Tipuri de transportoare suplimentare a- rolă cu mişcare proprie; b- rolă canelată cu mişcare proprie; c- o rolă canelată cu mişcare proprie şi o

rolă liberă; d-o rolă canelată cu mişcare proprie şi o rolă canelată Rolele transportorului suplimentar pot fi cu suprafaţă netedă sau roţi canelate,

realizate din oţel sau acoperite cu poliuretan, una sau două role libere sau cu mişcare de rotaţie intermitentă corelată cu cea a transportorului de bază.

c.Suplimentarea numărului de organe lucrătoare Cea mai frecventă modificare de acest tip este echiparea utilajelor de bază cu un

cuţit pentru taierea materialului (maşini de cusut şi corectat). În funcţie de poziţia faţă de ac (ace), din punct de vedere constructiv se identifică

următoarele tipuri de cuţite:

plasat în dreapta acului drept

în zigzag

32

plasat sub planul de coasere

plasat între două ace

Modificarile constructive care se impun constau în utilizarea unui mecanism propriu de acţionare a cuţitului. În general tăierea se realizează prin forfecare între un cuţit mobil şi o porţiune a plăcuţei acului cu rol de cuţit fix. Tăierea se realizează atunci cînd transportorul se află în cursă pasivă. Pentru creşterea flexibilităţii utilajului este posibilă decuplarea cuţitului şi realizarea asamblării fără tăiere.

În cazul în care în urma tăierii rezultă deşeuri de material se impune dotarea cu un dispozitiv de evacuare a acestora.

Scopul tehnologic este diferit în funcţie de tipul cuţitului: tăierea rezervelor de coasere concomitent cu îmbinarea pe contur a reperelor

(exemplu: coaserea feţei cu dosul de clapă, coaserea şi finisarea rezervelor de coasere la îmbinarea clinului cu spatele la pantaloni în cazul utilizării unui cuţit în zigzag). Operaţia de tăiere, realizată odată cu coaserea, se impune la asamblarea reperelor constituite din faţă şi dos (gulere, manşete, clape, cordoane etc.), la fixarea straturilor termoizolatoare pe materialul de bază sau de căptuşeală. Tăierea rezervelor este necesară deoarece rezervele de lăţime mare se pot imprima la operaţia de călcare.

în cazul plasarii sub planul de coasere se taie doar stratul inferior. cuţitul plasat între două ace se utilizează în cazul aplicării refileţilor concomitent

cu tăierea deschiderii buzunarului.

În plan orizontal, cuţitul se poate dispune (figura 6.48):

în spatele acului ⇒ tăierea se realizează după coasere; în dreptul acului ⇒ tăierea se realizează simultan cu coaserea, ceea ce

conferă un avantaj la coasere pe contururi curbe sau frînte, distanţa între cusătură şi marginea materialului fiind uniformă;

în faţa acului ⇒ tăierea se realizează anterior coaserii. Acţionarea cuţitului superior se realizează printr-un lanţ cinematic de forma

(figura 6.49): De la excentricul (1) plasat pe arborele principal (Ap) colierul prelungit cu braţul

bielă (2) transmite o mişcare oscilatorie dublului balansier (3-4). Pe extremitatea

a b c

Fig.6.48 – Tipuri de cuţite

33

balansierului (4) se plasează ştiftul (5) fixat printr-un restort. Ştiftul se poate plasa în decupajul (6) al tijei port - cuţit (7), poziţie prin care aceasta va primi o mişcare rectilinie alternativă.

Pentru scoaterea din lucru a cuţitului mobil (8) ştiftul (5) este retras din decupajul (6), poziţia afară din lucru fiind asigurată de resortul (R).

Cuţitele fix (9) şi mobil (8) pot fi deplasate lateral faţă de ac pentru modificarea lăţimii rezervelor de coasere.

6.1.3.2.Suplimentarea numărului de mişcări ale organelor lucrătoare a.mişcarea de deplasare laterală a acului Deplasarea laterală realizată perpendicular pe direcţia de coasere are ca efect

tehnologic obţinerea cusăturilor zigzag. Modificări constructive: În afară de existenţa unui mecanism propriu de

transmitere a mişcării de depalsare laterală este necesară practicarea unei fante în picioruşul de presare şi plăcuţa acului care să permită cursa de deplasare laterală a acului. Deplasarea laterală este realizată în timp ce acul este în afara materialului.

Corelat cu tipul mecanismului de deplasare laterală se poate obţine o cusătură zigzag simplă (304) sau complexă. Modificarea acestora depinde de tipul maşinii şi a soluţiilor constructive adoptate.

Deplasarea laterală a acului poate fi realizată ca: mişcare rectilinie alternativă; mişcare oscilatorie faţă de un ax orizontal sau

vertical. Mişcarea rectilinie alternativă este transmisă tijei

port ac (figura 6.50) printr-o soluţie constructivă care permite menţinerea acului în poziţie perpendiculară faţă de suprafaţa materialului.

În cazul deplasării laterale obţinută ca mişcare oscilatorie a acului faţă de un ax orizontal (figura 6.51) se pune în evidenţă ca dezavantaj creşterea înclinării acului faţă de material odată cu creşterea amplitudinii de oscilaţie (lăţimii zigzag-ului).

Fig.6.49 – Acţionarea cuţitului superior

Fig.6.50 – Deplasarea laterală a acului ca mişcare

rectilinie - alternativă

34

a

b Fig.6.51- Mişcarea oscilatorie faţă de un ax orizontal

Prin înclinarea acului faţă de apucător se înrăutăţesc condiţiile de preluare a

buclei . Reducerea înclinării se face prin: scăderea amplitudinii zigzag-ului (lăţime mică a cusăturii, întîlnită la coaserea

butonierelor); poziţionarea centrului de oscilare la o distanţă mai mare faţă de planul de

coasere (figura 6.51-b). Prin creşterea razei de oscilare (R2>R1) se reduce înclinarea acului faţă de suprafaţa de coasere pentru aceeaşi lăţime a cusăturii,

dar soluţia prezintă dezavantajul unor dimensiuni mari ale capului de coasere.

În cazul mişcării oscilatorii faţă de un ax vertical se menţine poziţia perpendiculară faţă de material, indiferent de amplitudinea zigzag-ului, însă la modificarea amplitudinii se modifică distanţa de la ac la apucător (figura 6.52).

În figura 6.52 – b se consideră următoarele notaţii: O – proiecţia axului de oscilare în planul de coasere; A, B - poziţii extreme ale acului pentru lăţimea (T1A’B’ - poziţii extreme pentru lăţimea (T

) a zigzag-ului. 2

) a zigzag-ului. Acul se deplasează faţă de planul de rotaţie al apucătorului pe distanţa (h).

a

b Fig.6.52- Mişcarea oscilatorie faţă de un ax vertical

35

Deplasarea acului faţă de planul de rotaţie a apucătorului conduce la scăderea probabilităţii de preluare a buclei, respectiv de formare corectă a pasului de cusătură. Pentru remedierea acestei deficienţe se recurge la următoarele soluţii constructive (figura 6.53):

deplasarea apucătorului corespunzător fiecărei poziţii a acului (6.53 – a). Această variantă prezintă ca dezavantaj complexitate crescută a lanţului cinematic şi uzura rapidă.

plasarea apucătorului în plan frontal (6.53 - b). Este varianta cel mai frecvent utilizată. Între împunsăturile 1 şi 2 apucătorul execută o rotaţie în gol.

a

b Fig.6.53- Soluţii constructive pentru deplasarea laterală a

acului Transmiterea mişcării laterale a acului prin oscilare faţă de un ax orizontal Mecanismul, de tip pendular, prezintă o

construcţie relativ simplă şi este cel mai frecvent utilizat (figura 6.54).

Raportul de transmitere este 21

2

1 =zz ,

astfel încît unei oscilări complete a cadrului (5) să îi corespundă doi paşi de cusătură (două împunsături ale acului). Pe axul roţii (z2

) este plasată cama (1) înconjurată de furca (2). Culisa (3) este punctul de reglare a amplitudinii de deplasare laterală a tijei acului (4) , respectiv a lăţimii zigzag-ului.

b.mişcarea de deplasare longitudinală a acului Scopul tehnologic al acestei modificări constructive este de asigura calitatea procesului de coasere în următoarele situaţii:

asamblarea materialelor cu suprafaţă lucioasă (coeficient mic de frecare între straturi) pentru evitarea alunecării acestora;

dezvoltarea unei forţe tehnologice suplimentare necesară pentru deplasarea materialelor dificile (masă specifică mare, rigiditate, număr mare de straturi, aderenţă la suprafaţa picioruşului de presare).

Astfel, acul are şi rol în deplasarea materialului în momentul în care cursa de deplasare longitudinală se produce în poziţie coborâtă, simultan cu cursa activă a transportorului. Modificări constructive: Pentru a se asigura sincronizarea mişcării suplimentare a

Fig.6.54 – Acţionarea acului la maşinile de cusut zigzag (oscilare faţă de un ax

orizontal)

36

acului cu cea a transportorului şi a posibilităţii de reglare unitară a pasului cusăturii, lanţul cinematic de acţionare prezintă o porţiune comună pentru mişcarea de deplasare longitudinală a acului şi cea de înaintare – retragere a transportorului. De asemenea este necesară practicarea unei fante în picioruşul de presare şi plăcuţa acului cu o lungime care să permită cursa de înaintare a acului. În acelaşi timp, în plăcuţa cu dinţi transportori se practică un orificiu al acului pentru a asigura un transport în condiţii de siguranţă al materialului. Particularitatea constructivă a acestei categorii de utilaje impune reconsiderarea procesului de formare a cusăturii, respectiv suprapunerea curselor active pentru ac şi transportor şi decalarea cursei active a apucătorului.

Deplasarea longitudinală a acului este preluată de la mecanismul transpoortorului pentru sincronizarea şi reglarea unitară a celor două mişcări de înaintare - retragere ale acului şi plăcuţei transportoare (figura 6.55).

Mişcarea este transmisă de la excentricul (1) plasat pe arborele principal (Ap

Reglarea amplitudinii de mişcare se realizează în mod unitar pentru ac şi transportor prin repoziţionarea pîrghiei (3).

) al maşinii. Colierul (manşonul) acestuia se articulează cu braţul bielă (2), prin intermediul căruia se transmite mişcare oscilatorie balansierului (4). Din acest punct, prin intermediul axului de oscilare (5) şi a balansierului (6), mişcarea se transmite la transportor. Prin intermediul bieletei (7), balansierului (8), axului de oscilare (9) plasat la partea superioară a maşinii mişcarea se transmite către ac. Pentru aceasta balansierul (10) se articulează prin intermediul pietrei de culisă (11) cu ghidajele (12) ale tijei port ac (13).

6.1.4.Masini clasice de cusut cu elemente de automatizare

Atenţia constructorilor de maşini de cusut s-a îndreptat în ultimul timp spre preluarea de către maşină a unor mişcări de rutină nespecifice fazei de coasere, cu implicaţii favorabile asupra productivităţii muncii şi calităţii procesului de confecţionare. Aceste modificări nu afectează flexibilitatea utilajului, eliminînd doar unele secvenţe de rutină din sarcina muncitorului (întărire la extremităţile cusăturii, tăierea aţelor etc.).

Fig.6.55 – Acţionarea acului pentru deplasarea longitudinală

37

Pentru programarea desfăşurării secvenţelor automatizate sunt amplasate pe maşină o serie de butoane sau taste dispuse fie pe capul maşinii, în zona acului, fie pe un panou de comandă.

Panoul de comandă poate fi ataşat maşinii de cusut sau înglobat în capul de coasere. Tipul acestuia, respectiv posibilităţile de programare, sunt diferite în funcţie de tipul maşinii, performanţele acesteia şi de firma constructoare.

Centralizarea comenzilor întîlnite la maşinile cu elemente de automatizare este prezentată în figura 6.56, urmînd ca în continuare să se realizeze o detaliere a acestora.

Fig.6.56 – Tipuri de comenzi

Comenzi generale

Comanda pentru poziţionarea acului la întreruperea coaserii Acestă comandă permite stabilirea poziţiei acului, respectiv cu acul

plasat în poziţia extremă de jos sau de sus, eliminînd astfel mînuirea suplimentară pentru rotirea volantului. În vederea plasării acului în poziţie opusă celei programate anterior se va acţiona tasta de comandă. Comanda pentru întărirea automată

Întărirea automată se poate realiza, în funcţie de firma constructoare, în formă de V, N sau W cu posibilitatea selectării numărului de paşi pentru fiecare segment sau cu existenţa unui număr de paşi prestabiliţi pentru fiecare segment.

La începerea cusăturii declanşarea secvenţei de întărire se face fie automat, cand există o celulă fotoelectrică pentru detectarea prezenţei materialului, fie după sfîrşitul ciclului de coasere anterior, de fiecare dată

cînd se începe coaserea. Pentru realizarea paşilor de întărire la sfîrşitul cusăturii există urmatoarele variante:

a) în cazul programării lungimii cusăturii, la terminarea acesteia se declanşează automat secvenţa de paşi de întărire;

b) comandată de o celula foto ce detectează prezenţa materialului (acest caz este utilizat atunci cînd sfîrşitul cusăturii se plasează pe marginea materialului);

c) comandat prin apăsarea pe pedală sau pe tastă.

38

Comanda pentru tăierea firelor

Comanda de tăiere a firelor poate fi transmisă de o celulă foto ce detectează prezenţa materialului sau prin acţionarea pedalei sau a tastei specifice.

Tăierea firelor se poate realiza în mai multe variante, în funcţie de soluţia constructivă, conform tabelului 6.5.

Tabel 6.5 – Variante de tăiere a firelor de coasere

Tipul taierii Descrierea fazei Observaţii

Tăierea ambelor fire se realizează în plan orizontal, sub planul de coasere.

Tăierea se poate realiza atît pe marginea materialului, ca şi pe suprafaţa acestuia.

Tăierea firelor în plan orizontal, deasupra planului de coasere.

Atît pentru tăierea la marginea materialului cît şi pentru cea interioară. Dezavantaj: firele rămîn pe faţa materialului.

Tăiere în plan orizontal, independent pentru cele două fire.

Atît pentru tăierea de margine cît şi pentru cea interioară.

Tăierea ambelor fire se face în plan vertical, în spatele acului.

Pentru tăierile pe marginea materialului.

Tăiere prin distrucţie termică.

Pentru tăierea pe marginea materialului. În cazul aţelor sintetice se realizează şi o sudare a extremităţilor.

Comenzi specifice

Programarea unei cusături de lungime prestabilită Programarea lungimii segmentelor de coasere se exprimă în paşi de cusătură, lungimea maximă a unui segment de coasere fiind de 99 paşi.

39

O creştere importantă a productivităţii muncii se înregistrează în cazul în care se utilizează tasta AUTO ce permite funcţionarea în regim automat. În final se vor desfăşura în mod automat şi secvenţele de întărire a cusăturii, tăierea firelor, ridicarea picioruşului de presare, în măsura în care acestea au fost programate. Utilizarea tastei AUTO este eficienta pentru toate variantele de trasee de coasere programate.

Programarea întăririi intermediare

Acţionarea tastei de comandă determină coaserea înapoi cu un număr de paşi (între 1-99, de exemplu pentru fixarea cutelor). Comanda se transmite manual prin acţionarea butonului pentru coasere înapoi amplasat pe capul maşinii, lîngă tija acului. După parcurgerea paşilor în sens invers, maşina continuă coaserea în sens normal pîna la o nouă acţionare a butonului.

Comanda pentru întăriri repetate

Acest traseu de coasere presupune suprapunerea a patru segmente de coasere liniare, obţinute prin deplasarea materialului înainte / înapoi. Se foloseşte în cazul unor cusături de fixare (agăţător, etichete, rezerve de coasere, întărire sau fixarea elasticului etc.). Este posibilă programarea individuală a celor patru segmente cu valori cuprinse în intervalul 0 - 9 paşi. În figura 6.57 este prezentat un panou de comandă iar în tabelul 5.6 sunt descrise funcţiile realizate prin acţionarea tastelor.

Tabel 6.6 – Funcţiile tastelor Nr. crt. Tasta Funcţia

1 pentru întărirea automată la începutul cusăturii

Întărirea extremităţilor cusăturii se va realiza prin coaserea în sens invers a unui număr B de paşi după realizarea unui număr de A paşi. Numărul de paşi A şi B poate fi programat în intervalul 0-9 prin apăsarea tastelor săgeţi 7. Pe display va fi afişat în dreptul literelor A, B numărul de paşi programat.

2 pentru întărirea automată la sfîrşitul cusăturii

Acţionarea acestei taste va determina coaserea în sens invers a unui număr de C paşi urmată de un număr D de paşi în sensul de coasere. Numărul de paşi C şi D poate fi programat în intervalul 0-9 prin apăsarea tastelor săgeţi 7 din dreptul literelor C, D. Pe display va fi afişat numărul de paşi programat.

3 pentru întăriri repetate

Este posibilă programarea unui număr de A, B, C, D paşi cu valori cuprinse în intervalul 0-9 prin intermediul tastelor săgeţi. După terminarea ciclului de coasere se va realiza în mod automat tăierea firelor.

4 pentru cusături de lungime prestabilită

Este posibilă programarea unei cusături cu lungime cuprinsă între 1 şi 99 paşi. Prin acţionarea tastelor săgeţi din dreptul literei E va fi afişat pe display numărul de paşi programaţi, pe cel din dreptul literei C pentru

Fig.6.57 – Panou de comandă

40

numărul zecilor şi pe cel din dreptul literei D pentru numărul unităţilor programate.

5 pentru programarea coaserii pe contur dreptunghiular

Pentru coaserea pe cele două laturi E respectiv F pot fi programaţi 0-99 paşi de coasere prin intermediul tastelor săgeţi. După coaserea segmentului E maşina se va opri automat în vederea repoziţionării materialului, idem după coaserea segmentului F pînă la completarea ciclului de coasere. Pentru întărirea cusăturii la începutul şi terminarea coaserii numărul de paşi de întărire este fixat la 4.

6 pentru fixarea pliurilor

Acţionarea acestei taste determină coaserea înapoi cu E paşi (între 1-99). Coaserea segmentului E programat se va realiza prin acţionarea butonului pentru coasere înapoi amplasat pe capul maşinii de cusut, lîngă tija acului. După parcurgerea celor E paşi în sens invers, maşina continuă coaserea în sens normal pînă la o nouă acţionare a butonului anterior menţionat.

7 săgeţi Sunt utilizate pentru selectarea numărului de paşi programaţi.

8 pentru tăierea firelor Utilizarea acestei taste determină tăierea firelor la încheierea ciclului de coasere şi va fi acţionată împreună cu tastele 3, 4 sau 5.

9 AUTO

Asociată cu tastele 3, 4 sau 5 va determina funcţionarea în regim automat a maşinii la simpla apăsare pe pedală (nu este necesară menţinerea apasată a pedalei).

10 pentru ridicarea -coborîrea acului

La motor se programează poziţia acului în momentul opririi maşinii,

respectiv cu acul plasat în poziţia extremă de jos sau de sus. Pentru

plasarea acestuia în poziţie opusă celei programate anterior se va

acţiona tasta 10.

Programarea unui traseu de coasere

Programarea coaserii pe contur dreptunghiular Această comandă poate fi utilizată pentru aplicarea etichetelor, realizarea unor

cusături de fixare a reperelor mici pe contur închis, tighelirea deschiderii buzunarului cu refileţi. Pentru coaserea pe cele două laturi ale conturului dreptunghiular pot fi programaţi 0 - 99 paşi de coasere. Programarea coaserii pe un contur liber

În cazul în care se doreşte coaserea pe un contur diferit de o dreaptă sau un dreptunghi, traseul de coasere fiind compus din segmente de lungime inegală dispuse sub diferite forme, se va apela la o maşină de cusut cu panou de comandă cu posibilitatea de programare a fiecărei etape a traseului de coasere (de exemplu cusătura de aplicare a unui buzunar).

Traseul de coasere ce urmează a fi programat se descompune în segmente delimitate de punctele de străpungere ale acului în care este necesară repoziţionarea materialului textil în vederea schimbării direcţiei de coasere. Aceste segmente se vor identifica fiecare cu cîte o etapă a traseului de coasere pentru care se programează numărul de paşi.

41

În cazul particular al maşinilor de cusut cu două ace escamotabile, programarea traseului de coasere dorit este similară, existînd în plus posibilitatea scoaterii din lucru în mod automat a unuia dintre ace pentru un număr prestabilit de paşi. Acest lucru este necesar la schimbarea direcţiei de coasere, situaţie întîlnită la realizarea a două tighele paralele pe clape, aplicarea buzunarelor sau realizarea unor cusături decorative pe suprafaţă etc. Numărul de paşi pentru care acele se scot alternativ din lucru depinde de lungimea pasului şi de unghiul format între direcţiile segmentelor succesive de cusătură. Un exemplu de utilizare a acestor posibilităţi tehnologice este prezentat în figura 6.58 – secvenţele necesare pentru aplicarea unui buzunar cu o cusătură dublă.

Fig.6.58 – Secvenţe pentru aplicarea unui buzunar

Pentru programarea traseului de coasere prezentat în figura 6.58, panoul de comandă are o formă particulară (figura 6.59).

Etapele de programare a unui traseu de coasere sunt:

1. Traseul de coasere ce urmează a fi programat se descompune în segmente delimitate de punctele de străpungere ale acului în care este necesară repoziţionarea materialului textil, în vederea schimbării direcţiei de coasere. Aceste segmente se vor identifica fiecare cu câte o etapă de programare a traseului de coasere. Se calculează numărul de paşi corespunzător fiecărei etape de coasere, precum şi numărul de paşi pentru care va fi scos din lucru unul din ace.

2. Se selectează codul traseului de coasere (afişat sub indicatorul Pattern);

Fig.6.59 – Panou de comandă – maşina cu două ace

42

3. Se selectează numărul de paşi necesari pentru coaserea segmentului corespunzător etapei întîi, prin selectarea tastei NO.OF STITCH şi a tastelor săgeţi;

4. Se acţionază tasta pentru programarea etapei a doua (afişată sub indicatorul STEP), se acţionează tasta L pentru a scoate din lucru acul stâng şi se selectează numărul de paşi ce vor fi realizaţi doar de acul drept.

5. Se acţionază tasta pentru programarea etapei a treia (afişată sub indicatorul STEP) şi se selectează numărul de paşi pentru această etapă (acul drept va realiza un pas, apoi maşina va reveni la coaserea cu ambele ace);

6. În mod similar se programează etapele 4 – 7; 7. În final se programează tăierea firelor.

Simbolurile utilizate, dispunerea tastelor şi modalităţile de programare diferă de la o firmă constructoare de utilaj la alta, dar pricipiile generale şi posibilităţile de programare sunt asemănătoare, astfel încât exemplele prezentate pot fi utilizate atât pentru documentarea în vederea achiziţionării acestor tipuri de maşini de cusut cât şi pentru utilizarea lor.

6.2.Maşini de cusut în lanţ Maşinile de cusut în lanţ prezintă, din punct de vedere constructiv, unele particularităţi: arborele principal al maşinii este plasat, la o parte din aceste tipuri de utilaje, la

partea inferioară a maşinii (în special la maşinile destinate coaserii tricoturilor), debitorul - întinzător pentru firul de la ac nu mai este prezent, datorită faptului că

împletirea buclelor se realizează pe spatele materialului, faza de strîngere fiind eliminată. Acesta este înlocuit de un debitor de fir plasat pe tija acului;

apare, pentru firul inferior, un dispozitiv debitor - recuperator de fir. Acesta este constituit dintr-o camă cu rază variabilă, cu mişcare de rotaţie, plasată pe traseul firului inferior;

apucătorul, de formă specifică, are o mişcare spaţială, combinată dintr-o mişcare de oscilaţie perpendiculară pe direcţia de coasere şi o mişcare paralelă cu direcţia de coasere ce poate fi rectilinie sau oscilatorie;

transportorul este de tip diferenţial la maşinile destinate coaserii tricoturilor. Transportoarele diferenţiale presupun dispunerea liniară a două transportoare ce pot efectua curse de înaintare - retragere de lungimi diferite.

Cele două placuţe cu dinţi transportori (figura 6.60) pot avea mişcare diferenţiată în două moduri: transportorul din faţa acului realizează curse de

amplitudine mai mare decît cel din spatele acului. Scopul tehnologic este de a realiza o “comprimare” a materialului în plan tangenţial, ceea ce va conduce încreţirea acestuia. În cazul unor materiale cu o elasticitate deosebită (cum ar fi tricoturile) se realizează în acest fel compensarea deformaţiei la care sunt supuse sub presiunea picioruşului de presare.

transportorul din faţa acului realizează curse de amplitudine mai mică decît cel din spatele acului. Scopul tehnologic este de a supune materialul textil la o

Fig.6.60 – Transportorul diferenţial

43

uşoară “tensionare”, ceea ce va conduce la obţinerea unei asamblări cu elasticitate mai mare. Acest tip de transport este recomandat în cazul materialelor care au posibilitatea de a reveni la dimensiunile iniţiale în urma deformării din timpul coaserii.

Pe aceleaşi principii sunt construite atît maşinile pentru cusături în lanţ cît şi cele pentru cusături de acoperire. La maşinile care realizează cusăturile de acoperire cu unul sau două fire de depunere plasate pe faţa cusăturii se impune şi prezenţa unuia sau a două depunătoare de fir, în general cu mişcare oscilatorie, plasate lîngă tija acului.

Acţionarea acului În cazul în care arborele principal este plasat la partea inferioară a maşinii, nu se

mai utilizează varianta de acţionare a acului prin mecanism tip bielă - manivelă (figura 6.61).

Mişcarea este transmisă de la cotul arborelui principal (1) pe care se articulează

biela (2). Aceasta transmite mişcarea dublului balansier (3 - 3’) cu ax de oscilare orizontal. Prin intermediul bieletei (4) tija acului (5) primeşte mişcare de ridicare coborâre. Acţionarea apucătorului

Apucătorul de la maşina de cusut în lanţ cu două fire este acţionat prin intermediul a două lanţuri cinematice convergente (figura 6.62): pentru mişcarea de oscilaţie perpendiculară pe direcţia de coasere; pentru mişcarea de translaţie paralelă cu direcţia de coasere.

Prima mişcare are ca punct de pornire cotul arborelui inferior (1) pe care se articulează biela (2). Prin intermediul bieletei (3) este acţionat în mişcare oscilatorie dublul balansier (4 - 4’), elementul final al mecanismului, bieleta (5) antrenînd apucătorul (6) în mişcare oscilatorie.

Fig.6.61 – Acţionarea acului la maşinile de cusut în lanţ

44

A doua mişcare are ca punct de plecare excentricul (7) înconjurat de furca (8) căreia îi transmite o mişcare oscilatorie. Datorită plasării pe axul de oscilaţie (9), furca transmite acestuia şi implicit balansierului (10) mişcare oscilatorie. Elementul de legătură, bieleta (11) se articulează cu un manşon (12) care înconjoară axul apucătorului (13). Mişcarea este preluată de acesta şi implicit de către apucător datorită limitatorilor plasaţi la extremităţile manşonului (12). Această construcţie este impusă de prezenţa a celor două mişcări pentru apucător. Rectiliniaritatea traiectoriei este asigurată de prezenţa pietrei de culisă (14) plasată pe articulaţia între bieleta (11) şi manşonul (12).

Acţionarea transportorului diferenţial Transportoarele diferenţiale, ca şi cele simple, au o mişcare combinată de

ridicare - coborîre şi înaintare - retragere. Transmiterea mişcării de înaintare - retragere în mod diferenţiat este posibilă prin plasarea plăcuţelor cu dinţi transportori pe două pârghii paralele (1 şi 2, figura 6.63) şi transmiterea mişcării printr-o porţiune comună pînă la un punct de bifurcaţie a lanţurilor cinematice pentru a permite în acelaşi timp atît o reglare comună a pasului cît şi o diferenţiere a amplitudinii mişcărilor. Mişcarea (figura 6.63) este transmisă de la un excentric (3), plasat pe arborele principal (Ap

) al maşinii, prin braţul bielă (4) şi balansierul (5) unui ax de oscilare (6). Oscilaţia acestuia este preluată prin lanţuri cinematice distincte de cele două pârghii cu dinţi transportori, prin intermediul unui balansier şi a unei bielete.

Fig.6.62 – Acţionarea apucătorului

Fig.6.63 – Acţionarea transportorului diferenţial

45

Reglarea amplitudinii mişcării se realizează: în mod unitar pentru cele două pîrghii cu dinţi transportori de la excentricul (3)

prin modificarea excentricităţii acestuia; în mod diferenţiat pentru pârghia transportoare din faţa acului, prin

repoziţionarea articulaţiei (7). În funcţie de posibilitatea de repoziţionare a acestei articulaţii (superior sau inferior în raport cu articulaţia (8) de pe lanţul cinematic ce transmite mişcarea la pîrghia transportoare din spatele acului) se poate obţine efectul de “încreţire” sau “întindere” a materialului. Nu toate maşinile de cusut sunt prevăzute cu ambele posibilităţi de reglare.

Transmiterea mişcării de ridicare - coborîre se realizează în mod unitar prin excentricul plasat pe arborele principal, sub cele două pîrghii cu dinţi transportori. Acesta este o mişcare oscilatorie, avînd ca ax de oscilaţie axul plasat pe extremităţile din spate ale pîrghiilor cu dinţi transportori. Acestea sunt bifurcate, în formă de furcă, pentru a permite şi mişcarea de înaintare - retragere.

6.3.Maşini de încheiat – surfilat Pentru realizarea cusăturilor de încheiat - surfilat maşinile sunt dotate cu următoarele organe lucrătoare: ac cu mişcare de ridicare coborîre. Acesta poate avea formă dreaptă sau curbă.

În cazul în care acele sunt drepte mişcarea lor poate fi desfăşurată pe o traiectorie verticală sau înclinată.

apucătoare, în număr de două sau trei în funcţie de tipul cusăturii realizate; cuţit pentru tăierea marginii materialului înainte de realizarea cusăturii de

surfilare; transportor de tip diferenţial; picioruş de presare ce menţine contactul materialului atît pe parcursul

desfăşurării tăierii, cît şi în timpul coaserii. Arborele principal al maşinii este plasat la partea inferioară.

Acţionarea acului Varianta cel mai des întîlnită este cu ac drept cu traiectorie înclinată (figura 6.64).

Această traiectorie asigură o buclă a acului de dimensiuni mai mari, ceea ce permite preluarea ei în condiţii de siguranţă chiar şi în cazul coaserii cu viteze mari. Mişcarea este transmisă de la arborele principal (Ap) pe care este realizat un cot (1) cu

Fig.6.64 – Acţionarea acului

46

rol de manivelă, care se articulează cu biela (2). Funcţional, articulaţia dintre cot şi bielă poate fi una de rotaţie, dar pentru a asigura ungerea, în condiţii de funcţionare la turaţii înalte ale arborelui principal, cupla se realizează cu pereţii rotunjiţi. Biela (2) transmite mişcarea dublului balansier (3 – 3’), acesta fiind articulat cu pîrghia cu poziţie orizontală (4). Pentru stabilirea traiectoriei una din extremităţile pîrghiei se articulează cu balansierul (5). Cealaltă extremitate se articulează cu piatra de culisă (6) pe care se montează acul. Un rol hotărâtor în stabilirea traiectoriei particulare pentru acest tip de ac îl prezintă direcţia de culisare (7). Soluţia constructivă ce presupune înlocuirea tijei acului cu piatra de culisă (6) favorizează coaserea cu viteze mari. Acţionarea apucătoarelor Mişcările ambelor apucătoare provin de pe câte un cot al arborelui principal 1 şi 2, pe care se articulează bielele 3 şi 7 în mod similar cu varianta folosită la mecanismul de acţionare a acului. Pentru acţionarea apucătorului superior 5 biela 3 transmite mişcare oscilatorie dublului balansier 4 -4’ ce se articulează cu elementul final, respectiv apucătorul 5. Pentru stabilirea formei traiectoriei, pe tija apucătorului se plasează culisa oscilantă 6. De la biela 7, prin balansierul 8, primeşte mişcare oscilatorie şi apucătorul inferior9.

Actionarea transportorului

Transmiterea mişcării de înaintare - retragere în mod diferenţiat este posibilă prin plasarea plăcuţelor cu dinţi transportori pe două pîrghii paralele (1 şi 2 figura 6.66) şi transmiterea mişcării printr-o porţiune comună până la un punct de bifurcaţie a lanţurilor cinematice pentru a permite în acelaşi timp atît o reglare comună a pasului cît şi o diferenţiere a amplitudinii mişcărilor.

Fig.6.65 – Acţionarea apucătoarelor

47

Mişcarea se transmite de la un excentric (3), plasat pe arborele principal (Ap

) al maşinii, prin braţul bielă (4) şi balansierul (5) unui ax de oscilare (6). Oscilaţia acestuia este preluată prin lanţuri cinematice distincte de cele două pîrghii cu dinţi transportori, prin intermediul a cîte un balansier (9 şi 8) şi a cîte unei bielete.

Reglarea amplitudinii mişcării se realizează: în mod unitar pentru cele două pârghii cu dinţi transportori de la excentricul (3) prin

modificarea excentricităţii acestuia; în mod diferenţiat pentru pârghia cu dinţii din faţa acului prin repoziţionarea

articulaţiei (7). În funcţie de posibilitatea de repoziţionare a acestei articulaţii (superior sau inferior în raport cu articulaţia (8) de pe lanţul cinematic ce transmite mişcarea la pîrghia cu dinţii din spatele acului) se poate obţine efectul de “încreţire” sau “întindere” a materialului.

Transmiterea mişcării de ridicare - coborîre se realizează în mod unitar prin excentricul plasat pe arborele principal, sub cele două pîrghii cu dinţi transportori. Aceasta este o mişcare oscilatorie, avînd ca ax de oscilaţie axul plasat pe extremităţile din spate ale pîrghiilor cu dinţi transportoari. Acestea sunt bifurcate, în formă de furcă, pentru a permite şi mişcarea de înaintare - retragere. 6.4.Dispozitive ataşate maşinilor de cusut Dispozitivele sunt echipamente de mică mecanizare care se utilizează pentru asigurarea calităţii la operaţiile de coasere dar şi pentru creşterea productivităţii muncii.

În funcţie de scopul tehnologic se pot distinge următoarele tipuri de dispozitive: I. pentru poziţionarea cusăturii II. pentru preformarea materialului

III. pentru alimentarea (eventual cu poziţionare şi / sau preformare) unor bentiţe, bandă elastică, dantele etc.

Din punct de vedere constructiv, dispozitivele pot fi: echipamente suplimentare; forme modificate ale picioruşului de presare.

Fig.6.66 – Acţionarea transportorului diferenţial

48

Echipamentele suplimentare sunt amplasate pe capul maşinii sau pe blatul acesteia, pot fi fixate sau cu posibilitate de rabatere pentru a fi introduse sau scoase din lucru în timpul desfăşurării operaţiei (element de asigurare a flexibilităţii locului de muncă). Cele mai des folosite dispozitive specifice confecţionării produselor de îmbrăcăminte sunt prezentate în tabelul 6.7. După cum se poate observa, flexibilitatea acestor echipamente este limitată atît în ceea ce priveşte tipul asamblării cît şi în privinţa dimensiunilor constructive.

Tabel 6.7 – Tipuri de dispozitive

Grupa de dispozitive

(scop general) Scop tehnologic Tipul echipamentului Domenii de aplicare

0 1 2 3

I. Poziţionarea cusăturii

Limitator

Cusături de asamblare paralele cu marginea materialului

Picioruş de presare

compensator

Picioruş pentru

aplicarea fermoarului

Tighel ornamental pe o cusatură realizată pe un număr

diferit de straturi

II. Preformarea unui strat de

material

Îndoire simplă

Executarea tivului

Îndoire dublă

III.Aplicarea unui element

suplimentar pe suprafaţa

materialului

Aplicarea fermoarului (sau bentita, elastic)

Aplicarea fermoarului pe slitul stâng la pantaloni

Aplicare bentiţă

Aplicarea rejansei pe dosul de betelie, aplicarea şiretului

apărător

49

Tabel 6.5 - Continuare 0 1 2 3

III.Aplicarea unui element

suplimentar pe suprafaţa

materialului

Bentiţă dublu îndoită la partea

superioară

Bordarea marginii reperelor

Bentiţă dublu îndoită

Bordarea pungii de buzunar, a dosului de betelie la

pantaloni sport

IV.Asamblari cu preformarea materialului

Cu marginile dublu îndoite

Realizarea cusăturii laterale sau interioare la pantalonii

tip sport

Un strat îndoit, al doilea în stare

întinsă

Asamblarea şliţului stîng cu faţa la pantaloni