SHIVAMBU SHASTRA - Vindecarea prin Urinoterapie

Intens mediatizata, dar nu in aspectul de terapie eficienta si fundamentata stiintific, urinoterapia reprezinta totusi o realitate de necontestat. Chiar daca poate nu a auzit toata lumea de Congresele Mondiale la care s-au reunit celebri cercetatori si medici din intreaga lume, aproape fiecare a auzit macar de "leacurile babesti" care includ printre altele utilizarea urinei atat extern cat si intern, si de rezultatele de multe ori chiar miraculoase obtinute pe aceasta cale terapeutica.

Fideli obiectivului nostru de a oferi informatii despre modalitati terapeutice practice si naturale, va prezentam in continuare un material interesant care aduce in atentie unele aspecte mai putin cunoscute de public. Recomandam celor interesati de aceasta terapie sa consulte un medic specialist inainte de a incepe terapia.

Articol aparut in lb. romana in revista NEXUS (www.nexusmagazine.ro), nr.1 (iunie-iulie 2005), extras din revista australiana NEXUS NEW TIMES (www.nexusmagazine.com), vol. 9/ nr. 4 (iunie-iulie 2002).

SHIVAMBU SHASTRA - Vindecarea prin Urinoterapie de Natalia Perera - copyright 2002

Practica ayurvedica antica a urinoterapiei renaste, in timp ce nenumaratele ei beneficii pentru sanatate sunt explorate de oameni de stiinta, terapeuti si de publicul larg.

Trezirea vindecatorului interior

Traim intr-o era magica: peste tot in jurul nostru, pe toate nivelele, suntem martori la conexiunile dintre Orient si Occident, antic si modern, mostenire spirituala si stiinta. Suntem cu adevarat norocosi sa traim intr-o astfel de perioada emotionanta si sa fim capabili sa privim cu uimire la modul in care viata se dezvaluie chiar in fata ochilor nostrii. Cercetarea stiintifica moderna descopera astazi ca ideile spirituale antice se apropie foarte mult de cele mai recente descoperiri din domeniul fizicii cuantice si de metodele de vindecare prin unde.

O astfel de practica puternica pentru vindecare, ce continua sa infloreasca si astazi, este Shivambu Shastra, respectata mii de ani ca "mama a medicinii ayurvedice" si cunoscuta in mod obisnuit ca "terapia cu urina proprie". Shivambu inseamna literal "apa lui Shiva", facand referire la caracterul favorabil al acestei practici. "Metoda de a bea urina pentru intinerire" este descrisa in Shivambu Kalpa Vidhi, parte a unui document vechi de 5.000 de ani, numit Damar Tantra, care face legatura intre aceasta practica si Vede, textele sacre hinduse. Terapia cu urina proprie era privita ca una dintre manifestarile divine ale inteligentei cosmice si a fost folosita astfel de yoghinii indieni pentru a trezi si ridica energia kundalini pana la al treilea ochi.

Exista ceva ezoteric in privinta urinei. Ea este considerata o hrana supranaturala vie deoarece este un produs secundar al sangelui si contine "forta vietii" sau prana. Folosirea urinei ca instrument terapeutic

il reflecta pe "vindecatorul interior" care actioneaza atat pe un nivel mecanicist cat si pe un nivel energetic. Aceasta implica faptul ca urina, ca substanta holografica, are abilitatea de a influenta toate nivelele fiintei - de la cel fizic, prin campurile electromagnetice ale emotiilor si mintii, pana la vibratiile mai subtile ale sufletului.

Urina este considerata o sursa inestimabila de hranire si vindecare. Nu s-a discutat despre ea si nu a fost promovata ca medicament deoarece a fost prea controversata si nu reprezinta o sursa de venituri. Urina proprie a fiecarui om, hrana vie, contine elemente care sunt specifice doar acelui corp. Corpul nostru produce constant o varietate uriasa de anticorpi, hormoni, enzime si alte substante chimice naturale pentru a-si regla si controla functiile si a combate dezechilibrele de care se poate sa nu fim constienti. Studii clinice au dovedit ca miile de substante chimice critice ale organismului si substantele nutritive care sfarsesc in urina reflecta functiile corpului individual. Cand sunt reutilizate, aceste substante chimice si nutritive actioneaza ca vaccinuri naturale, agenti antibacterieni, antivirali si anticancerigeni; ele ajuta si la echilibrarea hormonala si in cazurile de alergii. Informatia pe care o contine urina nu poate fi deci copiata sau obtinuta din nici o alta sursa. La fel dupa cum natura nu produce doi oameni exact la fel, nu exista doua mostre de urina in lume care sa contina exact aceiasi componenti.

Un produs secundar steril al filtrarii sangelui

Urina nu este o substanta murdara si toxica respinsa de organism. Urina este un produs secundar al filtrarii sangelui, nu un reziduu al filtrarii. Medical se face referire la ea cu numele de "ultrafiltrat plasmatic". Ea este un derivat purificat al sangelui, produs de rinichi - a caror functie principala nu este excretia, ci reglarea tuturor elementelor si a concentratiilor acestora din sange. Urina poate fi comparata cu ceea ce ramane in urma unei mese bogate, iar aceasta metafora ne poate ajuta sa intelegem de ce elimina corpurile noastre elemente care sunt valoroase pentru sanatatea si bunastarea noastra.

Sangele trece prin ficat, unde sunt indepartate toxinele ce urmeaza a fi evacuate ca resturi solide. Acest sange purificat, curat, trece printr-un proces de filtrare in rinichi, unde este colectat excesul de apa, saruri, vitamine, minerale, enzime, anticorpi, uree, acid uric si alte elemente care nu pot fi folosite de catre corp in acel moment, sub forma acelei solutii apoase, sterile, purificate care este urina. Functia rinichilor este de a pastra in echilibru diferitele elemente din sange. Elementeleimportante din sange nu sunt filtrate si evacuate pentru ca ar fi toxice si daunatoare pentru organism, ci deoarece corpul nu are nevoie de o anumita concentratie a unui element in acel moment specific. Acest proces de reglare, executat de rinichi, este cel care ne permite sa mancam si sa bem la o masa mai mult decat are nevoie corpul atunci.

Componenti biochimici

Se estimeaza ca urina are mii de compusi biochimici, dar nu au fost studiati decat aproximativ 200. Ea contine un sortiment incredibil de substante nutritive, enzime, hormoni, anticorpi naturali si agenti de aparare imunitara de importanta critica.

Unii dintre acesti componenti merita o examinare suplimentara - cum ar fi alantoina (care protejaza impotriva insolatiei si se gaseste si in tataneasa si in aloe vera); creatinina (aminoacid popular printre culturisti); hormonul DHEA (cu proprietati impotriva imbatranirii, a cancerului si a obezitatii, dovedite prin cercetare); melatonina (cunoscuta pentru efectul ei calmant si de intarire a corpului fizic si a imunitatii; hormoni sexuali precum testosteronul, androgenul si estrogenul. Avand in vedere un astfel de sortiment de ingredienti sunt mai usor de inteles efectele antibacteriene, fungicide, antivirale, antineoplastice, anticonvulsive si antispasmodice ale urinei.

Dr. A. H. Free a publicat in cartea sa, Urinalysis in Clinical Laboratory Practice , o lista de constituenti ai urinei care nu era completa nici in anul 1975:

Acid ascorbic 30 mg/zi Acid folic 4 mg/zi Acid glutamic 308 mg/zi Acid pantotenic 3 mg/zi

Alanina 38 mg/zi Alantoina 12 mg/zi Aminoacizi 2,1 g/zi Arginina 32 mg/zi

Azot 15 g/zi Bicarbonat 140 mg/zi Biotina 35 mg/zi Calciu 23 mg/zi

Cistina 120 mg/zi Creatinina 1,4 mg/zi Dopamina 0,40 mg/zi Epinefrina 0,01 mg/zi

Fenilalanina 21mg/zi Fier 0,5 mg/zi Fosfor organic 9 mg/zi Glicina 455 mg/zi

Glucoza 100 mg/zi Inozitol 14 mg/zi Iod 0,25 mg/zi Lizina 56 mg/zi

Magneziu 100 mg/zi Mangan 0,5 mg/zi Metionina 10 mg/zi Ornitina 10 mg/zi

Potasiu 2,5 mg/zi Proteine 5 mg/zi Riboflavin 0,9 mg/zi Tirozina 50 mg/zi

Triptofan 28 mg/zi Uree 24,5 mg/zi Vitamina B12 0,03 mg/zi Vitamina B6 100 mg/zi

Zinc 1,4 mg/zi

Actiuni, beneficii si aplicatii

Orice substanta care a fost in sange nu poate fi daunatoare pentru persoana de la care a provenit. Pe langa asta, cand e luata intern, urina nu merge direct in sange ci calatoreste prin sistemul digestiv, unde constituentii ei sunt resortati. Cei folositori sunt refolositi, iar ceilalti sunt respinsi ca reziduu solid. Cand creste nivelul de toxine intestinele si sistemul limfatic sunt stimulate pentru a elimina orice excremente stagnante acumulate in colon. Cantitatea de toxine din urina fiecarei persoane este legata de cantitatea de excremente ce stagneaza in colon. Toxinele, in cantitatile mici care se gasesc in urina, stimuleaza astfel o reactie de curatire in fiecare individ, vaccineaza si protejeaza corpul impotriva bolii.

Studiile asupra ureei, considerata substanta solida organica otravitoare din urina, au aratat ca, odata reciclata prin ingerare, ea este convertita intr-un aminoacid esential, ajutand corpul sa foloseasca mai eficient proteinele. Ureea s-a dovedit a fi si un agent antibacterian si antiviral extraordinar de eficient, una dintre cele mai bune substante naturale diuretice si una dintre cele mai eficiente substante emoliente ale pielii descoperite vreodata. Ureea mareste de fapt capacitatea pielii de retinere a apei prin deschiderea straturilor de piele pentru legaturile de hidrogen, atragand umiditate catre celulele

pielii uscate. Ca substanta diuretica naturala este de nedepasit si este de asemenea larg prescrisa in cazuri de edem sau tumoare, glaucom, epilepsie, meningita si pentru a reduce presiunea cerebrala si spinala excesiva. Ureea este un agent medicinal aprobat de FDA (abrev. pentru Food & Drug Administration in S.U.A.) iar proprietatile sale antineoplastice remarcabile sunt utilizate in medicamentele si tratamentele impotriva cancerului. Chiar acidul uric, despre care se crede in mod normal ca este un reziduu ce poate cauza guta, are implicatii medicale uriase, cum ar fi actiunea de aparare impotriva cancerului si imbatranirii prin distrugerea activa a radicalilor liberi. Urochinaza, alta enzima gasita in urina, este folosita ca medicament pentru a dizolva cheagurile de sange si este larg intrebuintata pentru deblocarea arterelor coronare la victimele atacurilor de inima.

Una dintre cele mai mari companii producatoare de medicamente fertilizante din lume foloseste hormonul care imbunatateste ovulatia, aflat in urina umana, pentru a fabrica Pergonal si a raportat ca a avut vanzari de 855.000.000 $ in anul 1992 (cifra care a continuat sa creasca de atunci). Mai multe exemple de aplicatii medicale comerciale ale urinei si ureei aflata in uz astazi includ Murine Ear Drops si Murine Ear Wax Removal System; Ureaphil, un diuretic facut din uree; Urofollotropin, un extract din urina pentru fertilitate; Ureacin, o crema cu uree pentru problemele pielii; Amino-Cerv, o crema cu uree pentru tratamente cervicale; Premarin, estrogen extras din urina pentru ulceratii ale pielii, arsuri, rani infectate si alte scopuri.

O stiinta subtila

Majoritatea urinoterapeutilor nu au cautat niciodata o explicatie stiintifica a motivului sau modului de functionare a acestei terapii; propriile lor experiente s-au dovedit a fi mai mult decat suficiente. Deoarece interesul medicinii moderne in aspectele puternic vindecatoare ale lui Shivambu Shastra este in crestere, se intreprinde o cercetare tot mai intensa si sunt revelate tot mai multe aspecte pentru a da o baza stiintifica istoriei foarte bogate a acestei terapii.

Ayurveda considera boala ca fiind cauzata de o modificare a echilibrului metabolic intern, manifestat in individ prin cele cinci elemente (eter, aer, foc, apa si pamant). Revenirea sanatatii implica reechilibrarea metabolismului pentru a obtine echilibrul elementelor. In termeni stiintifici terapia cu urina proprie poate fi considerata ca o extensie a metodelor lui Jenner si Pasteur, ca autoinoculare sau autovaccinare. Anumite substante corporale care au fost indepartate din corp, dintre care unele poate ca au fost produse ca rezultat al unui dezechilibru, sunt reintroduse in corp in mici cantitati si reabsorbite in sange, fie prin intestine, fie prin piele. Aceasta da sistemului imunitar toata informatia de care are nevoie si sansa de a reactiona corespunzator pentru a dobandi homeostaza.

Coen van der Kroon, in cartea sa The Golden Fountain, propune ceea ce el numeste "teoria transmutatiei" pentru mecanismele ascunse ale lui Shivambu Shastra. Propunerea sa este coerenta, daca luam in considerare trecerea vizibila de la reductionism la holism in cercetarea stiintifica. Teoria sustine capacitatea corpului, prin schimb energetic, de a "scurtcircuita" sistemul prin ingerarea propriilor fluide secretate de corp, pentru a stimula fortele transmutationale din interior si pentru a cere corpului sa transforme substantele nefolosibile in substante utilizabile. Van der Kroon crede ca terapia cu urina proprie ar putea restructura ADN-ul alterat, in special cand se tine post cu urina.

Doctorul in medicina si urinoterapeutul Johann Abele se exprima astfel: "...se pune intrebarea daca urina nu ar putea fi considerata un fel de holograma lichida. Odata ce corpului ii este atrasa atentia asupra urinei intr-un mod neconventional (cum ar fi reintroducerea ei in corp prin injectare intramusculara sau prin ingerare), intregul organism o evalueaza si isi actualizeaza propriile mecanisme de reglare..."

Izopatia este o alta ipoteza valida care merita luata in considerare. Odata ce microbii din sange au evoluat pana la un nivel patogen, reversarea procesului pana la o faza in care sa fie mai putini daunatori va facilita recuperarea. Modul primar de a face asta este prin regim, pentru a reechilibra pH-ul sanguin. in cazurile grave procesul poate fi accelerat biologic, dupa cum au demonstrat rezultatele cercetarii profesorului Enderlein asupra ciclului de viata al parazitilor interni. Un microb patogen evoluat care produce boala in organism poate fi combinat cu acelasi tip de microb aflat intr-o stare de dezvoltare mai primitiva, rezultand o forma nepatogena si mai slaba. Acest proces este probabil deoarece coloizii sau somatidele (cele mai mici particule de materie vie) sunt de fapt asa de mici incat nu pot fi filtrate de rinichi; prin urmare, odata ce urina este consumata, organismul poate primi o doza din aceste somatide pure care vor sprijini functia imunitara si e posibil sa transforme microbii patogeni din sange in forme nepatogene. Aceasta este baza remediilor izopatice; ele promoveaza autovindecarea eficienta prin mijloace biologice. Tratamentul alergiilor ilustreaza aceasta metoda foarte bine. Folosind aceeasi substanta care cauzeaza alergia si reintroducand-o in corp, i se permite sistemului imunitar sa dezvolte anticorpi pentru receptorii antigeni din urina, pentru a stopa raspunsul alergic.

Indicatii pentru autoterapie

Pentru inceput, Dr. Beatrice Bartnett (autoarea cartii Urine Therapy - It May Save Your Life) sugereaza o rugaciune, multumindu-i corpului nostru pentru ca ne-a dat acest elixir divin, apoi recomanda sa bem urina lent, cu vointa si cu veselie! Aceasta este foarte bine, tinand cont ca majoritatea oamenilor care incep sa bea urina considera gustul mult prea acru, amar sau picant si mirosul mult prea puternic. Chiar daca urina este diluata se pot experimenta dureri de cap, greata, si alte reactii puternice pana la aparitia obisnuintei si pana la inceperea aparitiei rezultatelor.

Martha Christy (autoarea cartii Your Own Perfect Medicine) sugereaza sa nu se bea urina cu cantitati mari de apa, deoarece aceasta dilueaza proprietatile vindecatoare ale urinei. E bine sa ne reamintim ca urina este doar o mostra a ceea ce ne curge prin vene; orice repulsie ar trebui folosita mai degraba ca motivatie pentru a imbunatati conditiile interioare decat ca scuza pentru a nu folosi aceasta terapie miraculoasa.

Urina este de fapt mai putin toxica si mai vie decat majoritatea mancarurilor si bauturilor pe care le introducem in corpul care reuseste cumva sa digere resturile alimentare si lichidele devitalizate si sa produca totusi o bautura medicinala valoroasa. Daca urina este produsul unui corp hranit cu alimente sanatoase, naturale, ea este cu atat mai valoroasa in scopuri medicinale.

Bautul urinei ne face sa ne gandim serios la cea ce mancam. Deoarece urina este un produs secundar al sangelui, cu cat sangele este mai curat, cu atat urina va fi mai sanatoasa. Dar chiar si urina de la un sange relativ nesanatos contine factori imunitari valorosi care pot imbunatati sanatatea daca sunt recirculati. Efectul de curatare a sangelui, obtinut prin bautul urinei, poate fi observat prin schimbarea gustului si

culorii acesteia: cu cat este recirculata mai mult, cu atat devine mai pura si mai curata. Daca cineva are dificultati cand urineaza - se spune ca un jet slab este un semn de forta vitala slaba - atunci aceasta practica mareste fluxul de urina, marind deci forta vitala.

Introducerea in corp a mai multor substante toxice poate neutraliza totusi efectele benefice ale terapiei cu urina proprie. Este deci recomandat ca oricine adopta aceasta terapie sa renunte la fumat si sa micsoreze cat mai mult posibil consumul de bauturi reci, condimente, prajeli, mancaruri invechite, mancaruri si zaharuri rafinate. Mai presus de toate, se interzic alcoolul, carnea, cafeaua si drogurile. Este indicata urmarea unei diete cu continut scazut in sare si proteine. Asemenea altor terapii naturale, acesta nu este un tratament care trebuie sa fie stopat dupa disparitia anumitor simptome, ci poate fi incorporat in regimul de viata individual. Efectele mai subtile, totusi foarte reale, ale acestei terapii aleasa ca stil de viata, includ sentimentul de a fi mai puternic, mai relaxat, mai increzator in sine, revigorat si in general mai fericit si mai destins emotional si fizic.

Metode de autoterapie

In practica urinoterapiei se foloseste doar partea de mijloc (se lasa sa se elimine prima treime, se colecteaza in vederea utilizarii a doua treime si se lasa sa se elimine ultima treime) a urinei proaspete, calde, de dimineata; bautul urinei amestecata cu suc de portocale proaspat este probabil cea mai rapida cale de a realiza aceasta sarcina, cu toate ca cel mai bine este sa nu se amestece urina cu alte mancaruri sau bauturi si sa nu se bea in intervalul de o ora inainte sau dupa masa. Picaturi de urina proaspata pot fi plasate direct sub limba. Unii urinoterapeuti le sugereaza pacientilor sa inceapa cu 1-5 picaturi de urina proaspata de dimineata in prima zi, sa mareasca la 5-10 picaturi a doua zi si sa ia cate 5-10 picaturi a treia zi dimineata si seara inainte de culcare. Odata ce pacientii se obisnuiesc cu aceasta terapie, ei pot mari gradat cantitatea dupa cum considera necesar pentru obtinerea rezultatelor dorite. Ei pot invata cu timpul sa ajusteze cantitatea necesara observandu-si reactiile la terapie; o doza poate ajunge pana la o cana plina! Urina proprie poate fi folosita ca picaturi pentru ochi si/sau urechi, la baile de picioare si chiar pentru spalaturi interne eficiente. Picaturile in nas pot ajuta la subtierea mucusului si la curatarea cailor nazale blocate. Gargara cu urina ajuta in caz de dureri in gat, iar inhalarea ei usureaza congestia respiratorie si a sinusurilor. Luata intern are efect laxativ si diuretic, deoarece curata tractul digestiv.

Dr. John Armstrong (autorul cartii The Water of Life) accentueaza necesitatea masajului cu urina. El insista ca tratamentul functioneaza mai rapid si mai eficient la cei care fac baie, masaj si frectie cu propria lor urina. El recomanda aceasta in special la bolile mai serioase, deoarece urina este absorbita prin piele iar continutul sau pe baza de hormoni si proteine este reabsorbit lent in organism, ocolind sucurile digestive care ar fi putut neutraliza puterea lor. in acest mod urina este si un "preparat cosmetic" excelent pentru emoliere si vindecare a petelor pielii, arsurilor si cicatricelor. Numai pentru aceasta intrebuintare este preferabil sa se foloseasca urina care este veche de maxim 4-8 zile. Amoniul din urina veche nu este toxic, ba este chiar benefic daca aceasta este folosita doar in aceasta directie si nu este luata intern.

Intrebari puse frecvent

Poate o femeie sa-si bea urina in timpul menstruatiei?

Da, si cu toate ca uretra si vaginul sunt doua organe separate, nu exista nimic in fluidul menstrual care sa poata dauna unei persoane in cazul in care acesta se amesteca accidental cu urina.

Poate o persoana sa-si bea urina in timpul unui tratament cu medicamente?

Raspunsul scurt este nu, datorita posibilitatii de supradozare a unui medicament prin reciclarea portiunii care este eliminata in urina. Suplimentele minerale, de vitamine si de hormoni pot fi luate si in cadrul terapiei cu urina, atata timp cat cantitatea administrata este monotorizata frecvent si redusa pe masura ce se imbunatateste starea de echilibru.

In ce cazuri poate fi folosita Shivambu Shastra?

Fiind cu adevarat considerata "panaceu", despre Shivambu Shastra se spune ca este eficienta in peste 175 de afectiuni. Diagnosticarea nu are o importanta practica in aceasta terapie, deoarece mostra de urina reflecta perfect cele mai intime detalii individuale ale starii sanatatii. Ea are de fapt efecte stralucite asupra celor mai subtile dezechilibre ale sanatatii, dezechilibre foarte reale si adesea prea subtile pentru a fi etichetate medical. Urina poate fi folosita in masaje pentru cele mai cronice si rebele probleme ale pielii, cum ar fi acneea, eczemele, psoriazisul, pecinginea, plagile, ciupercile pielii, muscaturile de insecte, ranile, arsurile si chiar cangrena. In cazul administrarii interne, urina este considerata eficienta in tratamentul pentru SIDA (deoarece anticorpii SIDA se gasesc in urina), cancer, sindromul de oboseala cronica, anemie, tot felul de boli urinare, pierderea greutatii, raceala si gripa, candidoza, diabet, probleme digestive, icter si pentru multe altele. S-a dovedit medical ca ea actioneaza impotriva poliomielitei si a tuberculozei, iar doctorii au injectat-o intramuscular pentru a trata boli imunologice ca psoriazisul, carcinomul celulelor bazale si astmul, pentru a numi doar cateva.

De ce pare ineficienta urinoterapia in unele cazuri?

Sunt cazuri in care exista o deficienta cronica a unuia sau mai multor minerale si atunci nici unul din acele minerale nu se gaseste in urina; prin urmare acea problema ramane in aceeasi stare, chiar daca sanatatea generala si alte dezechilibre metabolice se imbunatatesc. De exemplu, un diabetic poate avea nevoie de crom pentru ca celulele sa foloseasca zaharul din sange si de vanadiu pentru a produce insulina. Aceste suplimente pot fi necesare pentru eradicarea diabetului sau a oricarei alte probleme a zaharului din sange, problema care nu poate fi corectata cu urina proprie.

Un viitor de aur

Desi multele elemente din urina si potentialul lor pentru uz medical au atras mult atentia, nu a fost inca intreprinsa o cercetare completa asupra urinei ca entitate totala aplicata terapeutic. Inca mai urmeaza sa fie dovedite teoriile referitoare la motivul si modul de functionare a terapiei - sa salutam si sa sustinem deci comunitatea stiintifica interesata in realizarea de studii asupra urinei. Peste 600 de oameni de stiinta - dintre care multi cred ca urina umana poate trata orice de la alopecie la cancer si SIDA - s-au strans in Goa, India, la Prima Conferinta Mondiala Asupra Terapiei Cu Urina Proprie in

februarie 1996. A Doua Conferinta Mondiala Asupra Terapiei Cu Urina Proprie s-a desfasurat in Germania in anul 1998.

Acestea sunt cu siguranta semne ca Shivambu Shastra infloreste peste tot in lume, ca oamenii sunt gata sa-si asume responsibilitatea pentru propria lor sanatate si bunastare si sunt gata sa-si depaseasca prejudecatile si sa-si deschida mintile pentru a imbratisa o astfel de practica antica, spirituala si magica. Cu siguranta ca este crucial in aceste momente, cand tanjim dupa o vindecare mai profunda, ca Shivambu Shastra sa fie cunoscuta si adoptata ca metoda valida si profund eficienta de a insanatosi corpul, mintea si spiritul.

Nota autorului:

Acest material nu a fost scris cu intentia de a inlocui tratamentul medical. Este o incercare de face mai cunoscuta practica Shivambu Shastra. Cititorii interesati de terapia cu urina proprie sunt incurajati sa o discute cu medicul lor.

Referinte: Armstrong, John (Dr), The Water of Life, Health Science Press, Rupa and Co., 1990. Bartnett, Beatrice (Dr), Urine Therapy - It May Save Your Life, Lifestyle Institute, 1994. Christy, Martha M., Your Own Perfect Medicine, Futuremed, 1996. Desai, Morarji, Miracles of Urine Therapy, Pankaj Books, 1998. Free, A. H. (Dr), Urinalysis in Clinical Laboratory Practice, CRC Press, Cleveland, 1975. Van der Kroon, Coen, The Golden Fountain: The Complete Guide to Urine Therapy, Amethyst Books, 1996.

Despre autoare: Natalia Perera are o licenta in Psihologie si un masterat in relatii internationale la Universitatea New South Wales din Sidney. A studiat medicina si terapiile naturiste la Nature Care College din Sidney, focalizandu-se pe medicina ayurvedica si pe gimnastica recuperatorie si a facut un curs practic de trei ani de gestalt-terapie. Doreste sa integreze Ayurveda si yoga cu arta consilierii holistice si cu gimnastica recuperatorie, pentru a facilita vindecarea profunda si pentru promovarea sanatatii pe fundatia unei constiinte superioare. Dupa terminarea studiilor, Natalia a lucrat cateva luni in India, ca medic intr-un spital ayurvedic faimos din Kerala. S-a intors in Australia in anul 2001 unde a infiintat o clinica, numita Saffronrose, in Woollahra, Sydney. Natalia le face pacientilor sai consultatii profunde pentru a le determina constitutia naturala si a le identifica dezechilibrele ascunse. Ea prescrie regimuri si programe terapeutice individualizate, care pot implica sfaturi in privinta alimentatiei, remedii preparate in casa pe baza de plante, programe de gimnastica medicala, pozitii de yoga, tehnici de meditatie si de respiratie, sedinte de consiliere personala, retete alimentare ayurvedice si masaj ayurvedic.

Terapia cu urina

Publicat de G.F. la data: 2 - Iulie - 2011, categoria: Coltul scepticului, Pseudostiinte

Termenul de “terapie cu urina” se refera la folosirea urinei pentru prevenirea sau vindecarea unor boli, pentru a imbunatati aspectul exterior al unei persoane sau pentru a-i curata intestinele de toxine.

Majoritatea celor care urmeaza acest tip de terapie obisnuiesc sa bea urina de dimineata. Unii o prefera simpla si fierbinte, altii o amesteca cu sucuri de fructe sau o servesc impreuna cu niste fructe. Altii prefera sa foloseasca cateva picaturi de urina amestecate cu o lingura de apa, aplicata sub limba, de cateva ori pe zi. Alte persoane fac bai de urina pentru a-si imbunatati starea pielii. Se crede ca multe dintre femeile japoneze moderne folosesc baile de urina. Cei cu adevarat indrazneti isi folosesc propria urina drept clisma.

Urina nu este chiar mic dejunul campionilor, dar reprezinta elixirul favorizat de multi oameni sfinti din India, unde practica bautului de urina se practica de mii de ani. Urina este de asemenea unul dintre antidoturile preferate de un mare numar de doctori si sustinatori ai “leacurilor naturale”. Atractiile principale ale acestei bauturi supreme “facute in casa”, sunt costul redus, disponibilitatea si portabilitatea. E mult mai ieftina decat cealalalta “apa a vietii”, whiskey, care a fost si el laudat pentru calitatile sale medicinale. Dar spre deosebire de whiskey, urina este disponibila intotdeauna, fiecare persoana are propria sa rezerva, si, pentru majoritatea oamenilor, nu exista efecte adverse in cazul folosirii ei. Totodata nu se mai poate vorbi de exagerarea consumului atunci cand e vorba de urina. Nu se poate spune acelasi lucru despre un whiskey bun.

Multe persoane considera urina ca fiind un panaceu. Nu exista practic nimic care sa nu poata fi vindecat de ea. Se spune ca urina este buna in cazul gripei, racelilor comune, oaselor rupte, durerilor de dinti, pielii uscate, psoriasis si a altor probleme legate de piele. Se spune ca intarzie procesul de imbatranire si ca e benefica celor care sufera de SIDA, alergii, muscaturi de animale si de serpi, astm, boli coronare, enterita, hipertensiune, arsuri, cancer, intoxicari de natura chimica, varsat de vant, constipatie si pneumonie. Urina mai este folosita si in caz de dizinterie, edemuri, eczeme, iritatii oculare, oboseala, febra, gonoree, guta, urina cu continut de sange, boli imunologice, infectii, infertilitate, alopecie, insomnii, hepatite, lepra, probleme limfatice, urticarii, greturi de dimineata, mahmureala, obezitate, virusul papilloma, paraziti, ulcer gastric, reumatism, semne din nastere, congestii, lumbago, gastrite, depresii, degeraturi, tuberculoza, tetanos, Parkinson, ciuperci de picioare, diabet si alte probleme endocrine. Unii entuziasti ai terapiei cu urina, vad in ea o manifestare a inteligentei cosmice. Ei folosesc urina pentru a-si elibera propriul lor kundalini, adica indreapta jetul de urina asupra celui de al treilea ochi, obtinand astfel iluminarea.

Tinand cont de toate aceste incredibile proprietati, e uimitor faptul ca stiinta s-a straduit sa creeze medicamente, atunci cand cheia unei sanatati de fier era deja intr-o sticluta. Fiecare dintre noi e o farmacie cu picioare. Homer Smith a scris ca “omul e o masinarie de transformat vinul in urina”. El nu stia ca de fapt omul transforma aproape totul intr-un tonic medicinal. Conform urinofililor, comunitatea medicala doreste sa ne tina in ignoranta in privinta acestui panaceu ce il transportam in vezicile noastre. Unul dintre expertii auto-proclamati din acest domeniu, zice:

“… comunitatea medicala este constienta, de zeci de ani, de eficacitatea miraculoasa a urinei, si cu toate acestea nimanui nu i s-a spus acest lucru. De ce? Poate ca ei o considera controversata. Sau poate ca, mai exact, nu exista nici un castig monetar in a spune oamenilor adevarul despre unul dintre cele mai extraordinare substante vindecatoare din lume.”

Acesta e unul dintre argumentele comune folosite de aparatorii terapiilor alternative: lacomia doctorilor ii face sa conspire impotriva acestui gen de terapii. Dovezile ce sustin aceasta afirmatie nu exista. Din aceasta conspiratie mai fac parte si oamenii care cred ca urina este toxica. In general, urina nu este toxica si nu se poate muri de intoxicare cu urina, daca se bea doar un pahar pe zi. Dar, este gresit sa acuzam medicii pentru ignoranta publicului fata de urina. In orice caz, doar pentru ca ceva nu este toxic nu inseamna ca e benefic. Parul nu este toxic, si desi poate fi considerat o sursa naturala de fibre, nu este dorita prezenta sa in mancare.

Desi este adevarat ca unele componente ale urinei sunt folosite si testate pentru potentialul sau valoarea lor terapuetica, asta nu inseamna ca consumul de urina are valoare terapeutica. Poate ca se descopera o componenta a urinei care e eficienta impotriva cancerului. Asta nu inseamna ca consumul urinei proprii va furniza acea substanta in cantitati suficiente pentru a ajuta bolnavul de cancer. De exemplu, daca ingeram mai multa vitamina C, (vitamina solubila in apa) decat are nevoie sau poate procesa corpul nostru, surplusul va fi eliminat prin urina. Nu reiese din acest lucru ca urina ar fi o modalitate buna de a introduce vitamina C in corp. O portocala sau o pastila ar fi mai preferabila. Pe de alta parte, daca elimini excesul de vitamina C prin urina, ce crezi ca va face corpul tau cu vitamina C pe care o consumi, din nou, odata cu urina? Daca te gandesti ca o va elimina din nou, ai dreptate. Motivul pentru care urina contine vitamine si minerale, e pentru ca corpul tau nu a avut nevoie de ele sau nu le-a putut folosi. E ca si cum ai turna apa intr-un pahar deja plin. Chiar si ureea, care in doze mari este toxica, e eliminata in cantitati atat de mici, incat sansele de intoxicare cu urina unei persoane normale sunt aproape inexistente. Din nefericire, nu toate lumea poate consuma urina fara a suferi efecte adverse. Asociatia Chineza a Terapiei cu Urina avertizeaza ca:

“Simptomele comune includ diaree, mancarimi, dureri, oboseala, febra, etc. Aceste simptome apar frecvent la pacientii ce sufera de boli de durata sau grave, iar simptomele se repeta de cateva ori. Fiecare episod durand intre 3-7 zile, uneori durand chiar si o luna, iar in cazurile grave, 6 luni. E trist faptul ca multi renunta la terapie din aceste motive. Reactia de recuperare e asemenea intunericului de dinaintea rasaritului. Daca bolnavul insista si trece peste dificultati, se poate bucura de fericirea unei vieti sanatoase.” Aceleasi persoane ne sfatuiesc:

“Toate tipurile de inflamatii ale gatului pot fi vindecate prin gargara cu urina in care s-a adaugat un pic de sofran” si “consumarea unei uncii de urina… e mai benefica decat un centru medical modern”. Evident ca dovezile ce sustin afirmatiile lor, nu exista. Poate ca dovezile au fost prezentate la Prima Conferinta Mondiala A Terapiei Cu Urina, ce a avut loc in India, in februarie 1996. Sau poate in 1998, in timpul Celei Celei De A Doua Conferinte Mondiale A Terapiei Cu Urina, ce a avut loc in Germania.

Religia si urina

Originile acestei practici neobisnuite par sa fie anumite ritualuri religioase hinduse, numite amaroli in traditiile religioase tantrice. Traditia tantrica e faimoasa pentru criticarea comportamentului conventional in scopul stabilirii superioritatii morale a adeptilor sai. Este posibil ca aceasta practica sa fie legata de superstitiile bazate pe magia simpatetica. Din moment ce urina este emisa prin acelasi organ ce serveste sexului, poate se credea ca consumarea sa echivala cu consumarea unui energizant sexual. In orice caz, este greu de crezut ca indienii, de acum 4000 de ani, aveau argumente stiintifice pentru a-si consuma urina.

In Siberia, consumul de urina era o modalitate de a continua efectele halucinogenice si spirituale ale unor ciuperci speciale.

In multe regiuni in care era consumata Amanita muscaria, aceasta era un articol de lux a carei achizitionare forta cumparatorul sa dea chiar si un ren in schimbul ei. In anumite perioade si locuri, aceste ciuperci erau rare si greu de gasit. In timpul lungilor ierni siberiene, membrii de trib importanti aveau rezerve mari din aceasta ciuperca pe care le consumau iarna. Indivizii saraci, erau frustrati de costul si proviziile limitate de ciuperci.

Indiferenta daca era vorba raritatea ciupercilor sau nu, acesti oameni si-au dat seama ca ingestia urinei unei persoane intoxicate, inducea o stare de intoxicatie similara consumatorului de ciuperci. Se pare ca efectele erau un pic mai slabe decat in cazul consumarii ciupercii. O inregistrare a acestei practici in cadrul tribului Koryaks, spune ca „atunci cand faceau un banchet, ei turnau apa peste ciuperci si le fierbeau. Apoi consumau bautura, care ii intoxica; cei saraci, care nu isi permiteau ciupercile, se asezau in jurul colibelor celor bogati si ii asteptau sa iasa sa urineze, oferindu-le niste boluri de lemn pe care le aveau cu ei. Urina era apoi consumata cu lacomie, deoarece continea virtutile ciupercii, si in acest fel se imbatau si ei.”

In acest fel se putea folosi propria urina de catre persoana intoxicata, pentru a prelungi efectele ciupercii si improspatarea lor de cateva ori la rand. Acest lucru da un nou sens versurilor celor de la Beatles: „Get high with a little help from my friends.”

Sange, lichid amniotic si urina

O alta notiune nestiintifica acceptata de urinofili, e faptul ca urina e de fapt sange, din cauza ca e produsul filtrarii sangelui de catre rinichi. E putin probabil ca daca o sa ai nevoie vreodata de o transfuzie de sange, o transfuzie de urina te va ajuta.

O alta afirmatie inselatoare e faptul ca lichidul amniotic nu e nimic altceva decat urina, urina fetala. E benefic pentru fetus, deci ar trebui sa fie benefic si pentru noi. Aceasta e parerea expertului Martha Christy despre acest subiect:

“… lichidul amniotic ce inconjoara fetusul in uter, e in esenta urina. De fapt, fatul “inspira” lichidul amniotic saturat de urina, iar in lipsa acestui fluid, plamanii sai nu se vor dezvolta. Doctorii cred ca finetea pielii bebelusului si abilitatea in utero de vindecare rapida a fatului, fara cicatrici, dupa chirurgie pre-natala, se datoreaza proprietatilor terapeutice a lichidului amniotic saturat cu urina.”

Unele elemente chimice existente in lichidul amniotic, nu o sa fie gasite aproape niciodata intr-o mostra de urina. E stupid sa spunem ca lichidul amniotic e “in esenta” urina. Ar fi mai corect sa zicem, ca ambele lichide sunt “in esenta” apa. Nu stiu despre ce vorbeste acest doctor, dar majoritatea parintilor iti vor confirma faptul ca copiii lor nu s-au nascut in niciun caz cu o piele “superba”. Comparatiile dintre pielea bebelusului si o pruna uscata si incretita sunt des intalnite. Pielea bebelusului devine moale si fina, de abia dupa ce isi paraseste mediul umed. Exista si un motiv pentru asta, conform doctorului Kim Kelly. Nou-nascutii nu produc ulei din glandele sebacee, decat dupa cateva saptamani de la nastere, de aceea par sa aiba piele uscata. Nu lichidul amniotic este cel care contribuie la “moliciunea” pielii. In uter, bebelusul este separat de lichidul amniotic de vernix, o substanta cremoasa care serveste drept bariera intre fat si lichidul amniotic. Deci, in afara cazului in care urina ta este saturata de vernix, folosirea ei ca lotiune ce corp e inutila si nu va avea un efect hidratant.

Natura urinei

Ce este urina? Urina este un lichid galbui sau limpede, in functie de starea de sanatate si dieta persoanei. De regula, miroase a amoniac din cauza deseurilor nitrogenoase care reprezinta cam 5% din fluid (restul de 95% e apa). Anumite alimente ii pot afecta mirosul. De exemplu, sparanghelul se descompune in cateva componente ce contin sulf si care miros a putred.

Urina este un lichid usor acid care transporta deseurile de la rinichi in exterior. Rinichii au milioane de nefroni care filtreaza toxinele, deseurile, apa ingerata si sarurile minerale din sange. Rinichii reguleaza aciditatea sangelui prin excretarea excesului de saruri alcaline atunci cand e cazul. Componentul principal al urinei este ureea, un produs al descompunerii proteinelor. Ureea este, printre altele, un diuretic. Vezica, locul in care e stocata urina, poate cuprinde 16-20 uncii de fluid, desi o urinare normala reprezinta cam jumatate din aceasta cantitate.

Pe langa acidul ureeic, amoniac si creatina, urina mai contine si alte deseuri in cantitati minuscule.

Simplul fapt ca reprezinta un deseu corporal nu o face toxica sau daunatoare. Inseamna doar ca corpul nu poate absorbi acele substante in acel moment. Ne putem gandi la multe din componentele urinei ca fiind niste resturi alimentare. Putem arunca excesul de mancare sau il putem consuma mai tarziu, dupa ce il diluam cu apa si il procesam in blender. In cazul urinei, din nefericire, nu putem consuma aceste “resturi” in aceeasi forma in care au fost consumate prima oara.

Pentru majoritatea oamenilor, in cea mai mare partea a timpului, consumul de urina proprie nu e daunatoare. Dar, nu asigura o stare de sanatate mai buna si nici nu e folositoare, cu exceptia acelor ocazii in care cineva e ingropat sub resturile unei cladiri sau pierdut pe mare, timp de una, doua saptamani. In asemenea situatii, consumul de urina poate insemna diferenta dintre viata si moarte. Pe post de tonic zilnic, consumarea urinei e stupida si lipsita de sens, exista modalitati mult mai placute de introducere in organism a unor substante necesare.

Urinoterapia, o terapie milenară redescoperită recent de ştiinţă

Motto:

"Un adevăr trece prin trei etape. Mai întâi este ridiculizat. Apoi i se opune rezistenţă înverşunată. Abia în faza a treia este acceptat ca fiind de la sine înţeles"

Arthur Schopenhauer

Terapia cu urină este o metodă terapeutică naturistă, pe cât de simplă pe atât de eficientă, bazată pe puterea de vindecare a urinei proprii. Această practică este folosită din vremuri imemoriale la mai toate popoarele, iar în prezent terapeuţi din întreaga lume fac adesea referire la eficienţa acesteia. Începând cu „leacurile băbeşti” despre care a auzit aproape oricine şi care includ printre altele utilizarea urinei atât extern, cât şi intern şi până la Congresele Mondiale de Urinoterapie la care se reunesc medici şi cercetători celebri din întreaga lume, această terapie reprezintă o realitate de necontestat, cu rezultate de multe ori miraculoase.

Urinoterapia a fost menţionată adesea de-a lungul istoriei umane

În India această terapie este respectată de mii de ani ca „mamă a medicinii ayurvedice”. Din India până în Alaska, trecând prin Tibet, Japonia, Siberia, Anglia, Germania, Franţa, America, China şi multe alte ţări, practica urinoterapiei este foarte răspândită. De altfel, şi în tradiţia românească se cunosc utilizările urinei. Cei care au crescut la ţară îşi mai amintesc probabil cum bunicii îi sfătuiau să se spele cu urină în caz de zgârieturi pentru a opri sângerarea, în caz de arsuri, în caz de acnee sau eczeme. Masajul cu urină este recomandat din bătrâni pentru ameliorarea multor afecţiuni, de la răceală la hepatită şi chiar pentru îmbunătăţirea vederii. Este cunoscut la ţară că mâinile pline de băşici după efectuarea unor munci grele se vindecă prin masajul cu urină.

Urinoterapia este elogiată pentru imensele sale beneficii de Galen (129-199 D.C.) precum şi de Plinius, în scrierile lor medicale. Aceasta este prezentată ca tratament pentru muşcături de câini şi şerpi, afecţiuni dermatologice, ale ochilor, arsuri şi plăgi. La fel este menţionată şi de către Paracelsus (1493-1541) sau Christian Wilhelm Hufeland (1762-1836), prieten apropiat a lui Goethe. La începutul anilor 1800, o carte numită „1.000 de lucruri notabile” descrie practica tratării prin urină ca având efecte miraculoase în cazul unui număr impresionat de boli. În secolul 18, un dentist francez a elogiat urina ca apă de gură excepţională. În Anglia între 1860-1870 consumarea urinei proprii a fost o cură folosită la scară largă pentru vindecarea hepatitei. Din vechime până în timpurile moderne, eschimoşii din Alaska au folosit urina ca antiseptic pentru a trata rănile.

Damar Tantra - un tratat oriental clasic în domeniul autovindecării cu urină

Tehnica terapiei prin urină nu se predă în cadrul cursurilor de yoga MISA. Însă Gregorian Bivolaru a ţinut o serie de conferinţe despre urinoterapie şi a tradus textul străvechi secret Damar Tantra, care descrie virtuţile nebănuite ale urinei şi ale urinoterapiei. Damar Tantra datează dinaintea epocii puranice, cu aproximativ 5.000 de ani în urmă şi se prezintă sub forma unui dialog tainic între Shiva şi Parvati. A fost publicată pentru prima dată în româneşte în 1995, într-o ediţie biligvă, în sanscrită şi în română, cu o prefaţă semnată de Gregorian Bivolaru. Acest text a fost şi rămâne un tratat oriental clasic în domeniul autovindecării cu urină. Gregorian Bivolaru a făcut această traducere pentru a pune la dispoziţia yoghinilor o documentaţie fundamentală în acest domeniu. De altfel, chiar Gregorian Bivolaru a afirmat

public, în cadrul unui interviu televizat, că a practicat urinoterapia. Lucru lăudabil, având în vedere că urinoterapia este cea mai eficace şi cea mai simplă dintre toate terapiile naturiste.

Un argument de bază şi în cazul urinoterapiei este că „un gram de practică valorează cât tone de teorie”. „Urinoterapia a fost şi este întotdeauna respinsă, blamată şi criticată numai de aceia care nu o practică", explică Gregorian Bivolaru în prefaţa la Damar Tantra.

Cea mai veche şi probabil cea mai completă sursă de informaţii referitoare la terapia prin urină se găseşte în Damar Tantra, sub titlul de Shivambu Kalpa Vidhi. Numele tradiţional al terapiei prin urină este Shivambu Shastra. Shivambu se traduce ca „apa lui Shiva”, făcându-se referire la caracterul favorabil al acestei practici - Ambu înseamnă apă. Shastra înseamnă cunoaştere „în afara timpului”, adică nu se schimbă odată cu timpul, locul sau circumstanţele. Prin Shivambu se fac referiri la urină - Shiva desemnând aici falusul (organul sexual masculin, cât şi sistemul urinar).

Un alt nume tradiţional al urinoterapiei este amaroli. Cuvântul sanscrit amaroli este destul de dificil de tradus cu exactitate în limba română. El are mai multe semnificaţii, cea mai apropiată echivalare a sa în română fiind „nectarul nemuririi” (amara semnifică în limba sanscrită nemuritor).

Damar Tantra conţine 108 aforisme, care dezvăluie virtuţile nebănuite ale urinei şi modalităţile secrete de tratament. Aici sunt descrise complet procedeele şi efectele tehnicii de Shivambu Kalpa. „Băută astfel cu perseverenţă, urina este un tainic nectar divin (amrita)! Ea poate înlătura în scurt timp bătrâneţea, precum şi o mulţime de tipuri de boli” spune Aforismul 9. Tot în acest text sunt descrise toate puterile paranormale (siddhis) ce pot fi dobândite prin folosirea cu regularitate a lui amaroli.

Terapia cu urină este descrisă în cărţile sacre ale umanităţii

Există, de altfel, o serie de scrieri tradiţionale, pe lângă Damar Tantra, care vorbesc despre practica urinoterapiei. Celebrul tratat tradiţional secret al înţelepciunii indiene, Yoga Tattva Upanishad descrie pe larg Amaroli Mudra. În esenţă, tehnica descrisă de Yoga Tattva Upanishad constă în a bea zilnic o parte din urina proprie. Această veritabilă energie pranică – mai exact este vorba despre suflul energetic descendent Apana Vayu - este sublimată în alte forme de energie (prana) superioare, datorită unor ample, profunde şi complexe procese de transmutaţie biologică la temperatura corpului. La rândul său, tratatul Hatha-Yoga-Pradipika (III, 96-97) conţine o descriere foarte detaliată a acestei practici secrete: yoghinul sau yoghina trebuie să ajungă să bea zilnic partea „centrală” a urinii sale proaspete, adică va evita să bea atât primul jet – deoarece se consideră că măreşte în timp excesiv de mult secreţiile bilei, cât şi ultimul, deoarece acesta se consideră ca fiind complet „descărcat” din punct de vedere subtil energetic. În dialogul lui Shiva cu Parvati din Gyanarnava Tantra (capitolul 22), se afirmă că după ce a fost cu adevărat realizată cunoaşterea exactă a lui dharma şi adhrama - adică a ceea ce bun, drept, corect şi a ceea ce este rău, greşit, imoral - orice aspect al lumii devine prin transfigurare şi consacrare sfânt. Urina, unghiile, oasele, saliva - toate sunt privite ca fiind nişte materializări ale luminii esenţiale sfinte în viziunea profund transfiguratoare a unei persoane care a căpătat puterile mantra-elor.

Iată ce spune Shiva în Gyanarnava Tantra: „O Parvati, tu trebuie să ştii că diferitele zeităţi făcătoare de minuni trăiesc nebănuite în acea apă din care este făcută urina la bărbat şi la femeie. Numai cei

ignoranţi se lasă păcăliţi de gândul că urina este impură şi contaminată”. Alte tratate care vorbesc despre beneficiile practicii amaroli sunt Harit (cap. I), Bhawa Prakasha (cap. VII), Sushruta Samhita (45, 228) şi Shiva-Parvati Samvad.

Practicile secrete tantrice, cum ar fi amaroli şi vajroli erau realizate şi în cadrul cuplului amoros. Iată ce spune tratatul Yoga Ratnakar (Mutrash Takam, versul 11): „Atunci când cei care se iubesc plini de dăruire, oferindu-şi şi savurându-şi unul celuilalt urina în cadrul trăirilor lor amoroase în care bărbatul nu îşi descarcă sămânţa (bindu), cei doi ating împreună starea androginală".

Consumul perseverent de urină este menţionat şi în scripturile jainiste. Vyavahar Sutra, scrisă de Acharya Bhadrabahu (cap. 42), ne vorbeşte de o sadhana specială numită pratima. Aceasta implică singurătatea deplină într-o chilie şi postul, iar aspirantul trebuie atunci să bea toată urina pe care o elimină în timpul zilei.

Chiar şi în Biblie se vorbeşte despre această practică străveche: “Bea apă de la propriul tău izvor şi nu o risipi pe uliţi” (Pildele lui Solomon, 5:15). Iată ce spune Iisus: „Cel ce crede în mine precum a spus Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7:38).

Urina este un produs secundar steril, rezultat în urma filtrării sângelui

În cazul multor oameni obişnuiţi mai persistă un puternic blocaj de natură psihologică în privinţa acestei tehnici care îşi propune să răstoarne una dintre cele mai puternic înrădăcinate prejudecăţi: aceea că urina noastră ar fi un deşeu toxic. Adevărul este că urina nu este un deşeu, ci ea este chiar un panaceu universal, având virtuţi vindecătoare şi regenerante aproape miraculoase, care permit utilizarea ei cu succes în cazul tuturor bolilor cunoscute. Urina, introdusă în organism, acţionează ca un autovaccin, nu numai vindecându-l, ci şi întinerindu-l.

Chiar medicina spune că urina nu este o substanţă toxică, respinsă de organism. Denumirea medicală a urinei este de „ultrafiltrat plasmatic” pentru că aceasta este un produs secundar al filtrării sângelui, nu un reziduu al filtrării. Într-un studiu despre urinoterapie publicat de Nexus Magazin, se face o comparaţie edificatoare: „Urina poate fi comparată cu ceea ce rămâne în urma unei mese bogate, iar această metaforă ne poate ajuta să înţelegem de ce elimină corpurile noastre elemente care sunt valoroase pentru sănătatea şi bunăstarea noastră”.

Urina este un derivat purificat al sângelui, produs de rinichi. Funcţia principală a rinichilor nu este una de excreţie, ci aceea de reglare a tuturor elementelor din sânge şi a concentraţiilor acestora, după ce elementele toxice au fost îndepărtate din sânge cu ajutorul ficatului, urmând să fie eliminate ca reziduuri solide. Rinichii reprezintă de fapt cel mai complicat, dezvoltat şi rafinat filtru cunoscut până acum. Astfel urina este, de fapt, cea mai pură apă pe care o putem bea. Un rinichi este înzestrat cu 115 kilometri de tuburi şi peste un milion de tubuli, numiţi nefroni, care la un loc formează un organ ce nu este mai mare de 4 centimetri. Fiecare nefron în sine este o structură foarte complicată, capabilă să selecteze ceea ce este necesar corpului şi să elimine anumite substanţe.

Rinichii filtrează sângele, păstrându-l pur şi eliberându-l de substanţele nefolositoare sau în exces, menţinând astfel echilibrul chimic, al apei şi al sărurilor minerale – funcţie pe care doar rinichii o au în corpul uman. Elementele importante din sânge sunt filtrate şi evacuate nu pentru că ar fi toxice şi dăunătoare pentru organism (nici o substanţă care a fost în sânge nu poate fi dăunatoare pentru persoana de la care provine), ci deoarece corpul nu are nevoie de o anumită concentraţie a unui element în acel moment specific. De aceea nu există două mostre de urină în lume care să conţină exact aceiaşi componenţi, iar când sunt reutilizate, aceste substanţe chimice şi nutritive acţionează ca vaccinuri naturale, agenţi antibacterieni, antivirali şi anticancerigeni specifici doar acelui corp şi numai în momentul respectiv.

Un element important este faptul că în fiecare zi rinichii filtrează o masă de apă şi săruri care este de zece ori mai grea decât greutatea corpului. O mare parte din lichidul filtrat nu este pierdut, ci reabsorbit din nefron în circuitul sanguin. De exemplu, putem filtra 300 de litri de lichid pe zi, dar vom reabsorbi în sânge 298 de litri. Cei doi litri care rămân sunt eliminaţi sub formă de urină, reprezentând deci esenţa fluidului filtrat. Produsul final este, de fapt, mai puţin toxic şi mult mai viu decât cea mai mare parte a alimentelor şi băuturilor pe care le consumăm. De altfel, dr. Beatrice Bartnett dezvăluie în studiul său Urine Therapy - It May Save Your Life că noi am băut urină încă înainte de a ne naşte, pentru că urina este ingredientul principal al fluidului amniotic.

Compoziţia biochimică a urinei explică numeroasele efecte terapeutice ale acesteia

Dr. Beatrice Bartnett estimează că urina are mii de compuşi biochimici, dintre care au fost studiaţi doar aproximativ 200. Iată o scurtă enumerare a acestora făcută de Nexus Magazin: „Urina conţine un sortiment incredibil de substanţe nutritive, enzime, hormoni, anticorpi naturali şi agenţi de apărare imunitară de importanţă critică. Unii dintre aceşti componenţi merită o examinare suplimentară – cum ar fi alantoina (care protejază împotriva insolaţiei şi se găseşte şi în tătăneasă şi în aloe vera); creatinina (aminoacid popular printre culturişti); hormonul DHEA (cu proprietăţi împotriva îmbătrânirii, a cancerului şi a obezităţii, dovedite prin cercetare); melatonina (cunoscută pentru efectul ei calmant de întărire a corpului fizic şi a imunităţii); hormoni sexuali precum testosteronul, androgenul şi estrogenul. Având în vedere un astfel de sortiment de ingredienţi sunt mai uşor de înţeles efectele antibacteriene, fungicide, antivirale, antineoplastice, anticonvulsive şi antispasmodice ale urinei”.

Astăzi sunt deja multe studii stiinţifice riguroase care au demonstrat că în urină există elemente cu valoare terapeutică. În anii '60 un laureat al premiului Nobel, Albert Szent Gyorgi, a descoperit în urină o substanţă numită 3-metil-glioxal. Această substanţă este capabilă să distrugă celulele canceroase. În anul 1966, Societatea Americană pentru Biologie Experimentală din oraşul Atlanta (SUA), a prezentat rezultatele anumitor cercetări referitoare la o substanţă denumită directin - derivată din urină. Atunci când această substanţă este pusă într-un mediu canceros, celulele canceroase se aliniază şi se ordonează pe rânduri drepte. Aceasta a dat mari speranţe de vindecare a cancerului, pentru că celulele canceroase trăiesc în dezordine, crescând şi înmulţindu-se haotic.

Rinichii fabrică anumite substanţe care pot fi găsite în urină, cum ar fi enzimele ce activează vitamina D, sau chiar vitamina D – de unde se poate concluziona că urinoterapia poate avea un rol important în

vindecarea rahitismului şi a celorlalte boli ce provin din deficitul de vitamina D. Rinichii produc de asemenea un hormon numit renină, a cărui funcţie este aceea de a păstra tonusul vascular şi care influenţează presiunea sanguină. O altă substanţă care se regăseşte în urină este prostaglandina, substanţă complexă folosită în contracepţie. Prostaglandinele micşorează, de asemenea, presiunea sângelui. Urokinaza este o altă substanţă chimică conţinută de urină despre care se spune că previne formarea cheagurilor de sânge şi se dovedeşte astfel extrem de valoroasă în prevenirea atacurilor de inimă, în tromboflebite şi în embolismul pulmonar.

Efectele terapeutice ale urinei sunt folosite în industria farmaceutică

Multe dintre substanţele care compun urina sunt folosite azi de către industria farmaceutică. Ureea – considerată otrava din urină este baza pentru o gamă largă de medicamente şi cosmetice. „Studii ştiinţifice au arătat că odată reciclată prin ingerare, ureea este convertită într-un aminoacid esenţial, ajutând corpul să folosească mai eficient proteinele. Ureea s-a dovedit a fi şi un agent antibacterian şi antiviral extraordinar de eficient, una dintre cele mai bune substanţe naturale diuretice şi una dintre cele mai eficiente substanţe emoliente ale pielii descoperite vreodată”, scrie Nexus Magazin. Ureea este un agent medicinal aprobat de FDA (abrev. pentru Food & Drug Administration în S.U.A.) iar proprietăţile sale antineoplastice remarcabile sunt utilizate în medicamentele şi tratamentele împotriva cancerului.

Tot Nexus enumeră o listă de medicamente fabricate din constituenţi ai urinei: Pergonal – un medicament fabricat de una dintre cele mai mari companii producătoare de medicamente fertilizante din lume, foloseşte hormonul care îmbunătăţeşte ovulaţia, aflat în urina umană; compania producătoare a raportat vânzări de 855.000.000 $ în anul 1992 (cifră care a continuat să crească de atunci); Murine Ear Drops şi Murine Ear Wax Removal System; Ureaphil, un diuretic făcut din uree; Urofollotropin, un extract din urină pentru fertilitate; Ureacin, o cremă cu uree pentru problemele pielii; Amino-Cerv, o cremă cu uree pentru tratamente cervicale; Premarin, estrogen extras din urină pentru ulceraţii ale pielii, arsuri, răni infectate şi alte scopuri. Şi medicamentele citotoxice, active în cancer, sunt produse în momentul de faţă din urină.

Marginalizarea urinoterapiei, o meteahnă a societăţii de consum: nimeni nu face reclamă la ceva ce e gratuit, deci nu poate fi vândut

Terapia prin urină - una dintre cele mai vechi forme de vindecare şi una dintre cele mai eficace şi mai simple terapii naturiste - este disponibilă tuturor gratuit, lucru extrem de important în epoca modernă. În fapt, acesta este şi motivul pentru care urina nu a fost promovată ca medicament, pe lângă faptul că este controversată: ea nu reprezintă o sursă de venituri. Pe lângă faptul că este accesibilă în mod gratuit, mai are şi avantajul că substanţele conţinute de urină sunt perfect naturale şi nu provin din diverse procese de sinteză chimică. Astfel tratamentul cu urină nu produce efecte secundare sau alergii, cum se petrece în cazul medicamentelor sintetice. Cu toate acestea, în societatea modernă urinoterapia este pe nedrept marginalizată şi menţinută într-un con de umbră în favoarea altor tratamente care folosesc tot felul de produse de sinteză sau alte tehnologii nenaturale, fiind astfel mult mai toxice, cu efecte secundare grave şi totodată mult mai scumpe.

Cea mai mare problemă a urinoterapiei este legată de faptul că este disponibilă tuturor şi la orice oră, că este gratuită şi nu are efecte secundare, afirmă Harald W. Tietze în cartea Urina - apa sfântă. De ce? Când ceva este gratuit şi stă la dispoziţia tuturor, nimeni nu îi face reclamă, cel puţin în ţările occidentale. În ţările bogate, unde totul se vinde şi se cumpără, nimeni nu este interesat să facă reclamă unei modalităţi gratuite de vindecare. Urina nu costă bani, este accesibilă fără prescripţie medicală şi nu are efecte secundare negative. Mijloacele mass-media nu sunt interesate de un produs gratuit, deşi acordă spaţii uriaşe violenţei şi întâmplărilor negative, care le aduc profituri uriaşe.

Urina, sursă inestimabilă de hrănire şi vindecare, este proprie fiecărui om, conţinând elemente care sunt specifice doar acelui corp. „Studii clinice au dovedit că miile de substanţe chimice critice ale organismului şi substanţele nutritive care sfârşesc în urină reflectă funcţiile corpului individual. Când sunt reutilizate, aceste substanţe chimice şi nutritive acţionează ca vaccinuri naturale, agenţi antibacterieni, antivirali şi anticancerigeni; ele ajută şi la echilibrarea hormonală şi în cazurile de alergii. Informaţia pe care o conţine urina nu poate fi deci copiată sau obţinută din nici o altă sursă. La fel după cum natura nu produce doi oameni exact la fel, nu există două mostre de urină în lume care să conţină exact aceiaşi componenţi”, scrie Nexus Magazin.

Deşi urina personală reprezintă remediul cel mai personalizat, care poate vindeca fără efecte secundare chiar şi cele mai grave boli, deşi este complet sterilă şi netoxică, majoritatea oamenilor continuă să o respingă, considerând-o inadecvată. Mai mult, sunt dispuşi să cheltuiască sume enorme pe medicamente făcute adesea tot din urină, lipsindu-se astfel de beneficiile tratamentului cu urina proprie şi asumându-şi toate efectele secundare negative datorate produselor de sinteză chimică. Acest lucru poate fi înţeles doar dacă acceptăm lipsa lor de educaţie - sau mai bine zis, educaţia greşită pe care o primesc.

Urinoterapia face posibilă reciclarea substanţelor vitale utile

Modernizarea este cauza pentru care această terapie, atât de simplă şi atît de eficientă, este respinsă cu vehemenţă, afirmă Gregorian Bivolaru în prefaţa la Damar Tantra. „Datorită psihozei „consumului” care atrage după sine ideea „aruncării” deşeurilor, această societate se lipseşte din ce în ce mai mult de resursele necesare unei regenerări corespunzătoare”, explică mentorul MISA. În natură, însă, nimic nu se pierde, totul se transformă. Frunzele care cad toamna la rădăcina copacilor devin după aceea, prin putrezire, humus, contribuind ulterior la hrana pe care plantele sau copacii şi-o extrag mai târziu din pământ; apa care izvorăşte din pământ se evaporă şi revine apoi din nou pe suprafaţa pământului sub forma ploii. În acelaşi mod, urinoterapia este valoroasă pentru că face posibilă reciclarea substanţelor vitale, utile, pe care organismul le-a eliminat prin urină. Propria noastră urină este cel mai înţelept medic, pentru că urina fiecărei persoane conţine o serie de anticorpi pentru diferite boli, unici în cazul fiecărui individ. Martha Christy sintetizează în cartea Your Own Perfect Medicine rezultatele unor serii de cercetări medicale care au descoperit multe elemente din sânge în urină, care atunci când sunt reintroduse în corp stimulează sistemul imunitar şi produc vindecarea diferitelor afecţiuni într-un mod unic. În noi înşine există cel mai competent medic şi cel mai înţelept farmacist pe care ni-l putem închipui vreodată. Acesta se află, însă, în interior, ceea ce face să fie dificil de observat pentru o societate obişnuită aproape în exclusivitate să facă apel la exterior. Politica modernă a asistenţei

medicale a dat naştere, în fapt, la efecte dezastruoase, îndepărtându-l cel mai adesea pe om de cunoaşterea propriei sale condiţii fizice, psihice şi mentale. Terapia prin urină face parte integrantă din cele mai vechi sisteme vindecătoare care au existat pe pământ. “O boală poate fi vindecată prin diferite mijloace, dar cel mai bine este să o previi. Atunci când tratezi o boală, trebuie să ştii mai întâi care este cauza ei: stresul, dieta alimentară, mediul în care trăieşti etc. Tratarea unei boli fără a elimina cauza care a stat la baza apariţiei ei este ca şi cum ai lua un algocalmin după ce ţi-ai tras una în cap cu ciocanul, continuând în acelaşi timp să te loveşti cu el în cap. Este evident că dacă nu te-ai fi lovit deloc, nu ai fi avut nevoie de nici un algocalmin”, spune Harald W. Tietze în cartea Urina - apa sfântă. De altfel, iată ce spunea şi părintele medicinii Hippocrate: “atunci când un om doreşte cu adevărat să se însănătoşească, mai întâi el trebuie întrebat dacă este într-adevăr hotărât şi pregătit să suprime în totalitate cauzele bolii care îl face să sufere. Dacă atunci el răspunde afirmativ, numai după aceea va fi cu adevărat posibil ca el să fie ajutat să-şi redobândească sănătatea”. Urina are abilitatea de a influenţa toate nivelurile fiinţei – de la cel fizic, la emoţii, minte, până la suflet. Acesta este şi motivul pentru care în vechime amaroli nu era folosită exclusiv ca metodă de tratament, ci şi ca practică spirituală.

Cercetările ştiinţifice moderne confirmă eficacitatea terapiei cu urină

În zilele noastre, o serie de cercetători au realizat ample studii ale urinei şi a terapiei prin urină. John Armstrong autorul cărţii The Water of Life (Apa Vieţii), a făcut muncă de pionierat în acest domeniu între anii 1920 şi 1940. Armstrong însuşi a postit doar cu urină şi apă timp de 45 de zile, pentru a se vindeca de tuberculoză. Apoi, Armstrong a supervizat mai mult de 1.000 de persoane în cura de post negru cu urină. Numărul pacienţilor pe care i-a avut timp de 30 de ani se ridică la 40.000 de persoane. Teoria lui Armstrong, susţinută ulterior şi de alţi cercetători, este că în urinoterapie diagnosticul nu are nici o utilitate. Prima ediţie a cărţii lui Armstrong a fost tipărită in 1944. Aici sunt relatate multe cazuri interesante, inclusiv acela al unui pacient care a postit timp de 101 zile cu urină şi apă. El recomandă ingerarea urinei proprii pentru a vindeca peste 100 de afecţiuni. De altfel, urina poate fi folosită cu succes pentru masaj, ca apă de gură, loţiune aftershave sau ca antiseptic.

În anii ’40, când a fost tipărită cartea lui Armstrong, nu existau prea multe studii ştiinţifice care să susţină rezultatele practice obţinute de Armstrong aplicând urinoterapia. Astăzi, însă, situaţia s-a schimbat. Cea mai recentă carte a dr. Beatrice Bartnett - Urine Therapy - It May Save Your Life, publicată în 1996, are ca bază de documentaţie peste 800 de articole diferite despre urinoterapie. Cartea dr. Bartnett conţine o listă de 87 de referiri la studii medicale pe acest subiect. În cartea Your Own Perfect Medicine, a autoarei Martha Christy, apărută în 1998 sunt citate 120 studii ştiinţifice şi medicale referitoare la urină şi terapia prin urină. În bibliografia cărţii The Golden Fountain a lui Coen van der Kroon sunt trecute 32 de cărţi şi articole despre urinoterapie.

Cercetări importante în acest domeniu au fost realizate şi de către japonezi. Doctorul japonez Shigeyuri Arai - care a studiat aplicarea urinoterapiei în peste 1.700 de cazuri pentru tratamentul bolilor grave cum ar fi diabetul sau cancerul - a arătat că gradul de eficienţă al urinoterapiei este de 60% la pacienţii care sufereau de diabet şi de 73% la pacienţii bolnavi de cancer. Un alt cercetător japonez, dr. Ming Chen Liau a studiat efectele anticancerigene a unei proteine care se găseşte în urină – antineoplastonul - şi care inhibă dezvoltarea celulelor cancerigene, maligne. De altfel, în America şi Japonia s-a făcut

simultan o descoperire senzaţională: în gură şi faringe există nişte celule senzoriale care sunt activate atunci când se consumă propria urină şi transmit creierului informaţii, ca un veritabil analizor biochimic. Astfel, creierul este informat despre diferitele afecţiuni sau dezechilibre produse în organism şi, prin mecanisme de biofeedback, ia măsuri prompte de vindecare. Cercetarea ştiinţifică a acestei terapii miraculoase nu se opreşte aici. Interesul lumii ştiinţifice asupra acestui subiect se poate vedea şi în faptul că până acum au avut loc trei Congrese Mondiale de Urinoterapie - primul în 1996 în India, cel de-al doilea în 1999 în Germania (unde se estimează că sunt peste 5 milioane de adepţi ai urinoterapiei) şi cel de-al treilea în 2003 în Brazilia.

Există foarte multe cazuri de vindecări miraculoase prin urinoterapie

Asistenta medicală Sonia Rodriguez de Gomez, din Mexic, a contactat virusul HIV printr-o înţepătură cu un ac infectat. Ea a relatat în cadrul celui de-al doilea Congres Mondial de Urinoterapie cum a reuşit să se vindece consumând sistematic propria urină. De altfel, ea nu este singura bolnavă de SIDA pentru care terapia prin urină a avut rezultate miraculoase. În Tanzania, în 1994, foarte mulţi bolnavi de SIDA au început urinoterapia în cadrul unui proiect medical şi mulţi dintre ei şi-au ameliorat starea de sănătate şi chiar s-au refăcut integral, aşa cum rezultă din analizele prezentate. Astfel, Tanzania a devenit prima ţară din lume în care Ministerul Sănătăţii a acceptat oficial urinoterapia.

Bibliografie:

Damar Tantra, traducere şi prefaţă – profesor yoga Gregorian Bivolaru, editura Shambala, 1995

Urina - apa sfântă, de Harald W Tietze, editura Mix, 2005

Dr. John Armstrong, The Water of Life, 1990.

Coen van der Kroon, The Golden Fountain: The Complete Guide to Urine Therapy, 1996.

Beatrice Bartnett, Urine Therapy - It May Save Your Life, 1996.

Martha M. Christy, Your Own Perfect Medicine, 1998.

Dr. A. H. Fee, Urinalysis in Clinical Laboratory Practice, Cleveland,

Tratamente externe cu urina

Stimati si buni prieteni,

In randurile care urmeaza va trimit cateva retete experimentate pe mine si pe prietenii mei, cu rezultate foarte bune. Cu toate ca urina este considerata o "rusine", ea este un prim ajutor in multe probleme de sanatate. Dovada sunt si leacurile care urmeaza si pe care eu le-am experimentat cu folos.

Urina ca produs cosmetic

In fiecare dimineata, imi pun in ochi cateva picaturi de urina si totodata ma ung pe fata, pe gat si pe maini. Pe 3 iulie am implinit 47 de ani si nu am nici o cuta pe gat, nici un rid pe fata, ochii imi sunt expresivi (m-am vindecat pe aceasta cale de conjunctivita, iar pe alti prieteni i-am vindecat de alte infectii oculare), dioptriile mi-au scazut, buzele mele sunt intotdeauna moi, rosii (fara sa ma fi rujat vreodata), nu am nici un cos, nici o pata, un ten perfect. Dupa o jumatate de ora, ma spal pe locurile unse cu ceai de tei.

Bai generale cu urina

De doua-trei ori pe vara fac o baie generala cu urina. Intr-un vas smaltuit, adun urina timp de trei zile, pe care o incalzesc la temperatura corpului, o pun intr-un lighean mare, si cu buretele imi ung corpul timp de o jumatate de ora (urina se raceste foarte greu), dupa care incep sa-mi frec pielea si cu deosebire coatele, genunchii, calcaiele, degetele de la picioare. Nu va puteti imagina ce se ia de pe piele, cate impuritati pe care nici un sapun de pe lumea asta nu le scoate. Dupa o asemenea baie iti ramane efectiv o piele roz, catifelata, ca de bebelus.

Bai impotriva transpiratiei de la picioare

Tot cu urina adunata trei zile si incalzita se pot face bai la picioare impotriva transpiratiei urat mirositoare, dupa care picioarele umede se baga in sosete, se acopera cu pungi peste care se pun alte sosete. Pentru sapte bai sunt necesare cam trei saptamani, dar efectul este garantat. Tot in timpul acestor bai (care trebuie sa dureze o jumatate de ora) cei care au bataturi scapa de ele fara nici o problema. Se inmoaie si se desprind singure.

ANA-MARIA BISTRITEANU - Vaslui

Tratament popular cu oua, pentru boli de piele si eczeme

As dori sa puneti la dispozitia persoanelor suferinde urmatorul tratament popular pentru boli de piele, eczeme etc. Precizez ca a fost urmat cu succes de o fosta colega, care a scapat de o eczema puternica, asociata cu vitiligo. Precizez ca si vitiligo s-a ameliorat. Nu vindecat, ci ameliorat. Le doresc tuturor succes!

Tratamentul consta in comprese sau bandaje fixe, aplicate cu un unguent obtinut din galbenus de ou fiert foarte tare, apoi incalzit la flacara unei lumanari. Iata cum procedati: galbenusul se infige intr-o furculita sau pe o andrea, si se tine deasupra flacarii de la lumanare. Galbenusul incalzit va da picaturi de "suc", care trebuie adunat pe o farfurie sau ceasca. Cum observati ca picatura galbenusului prajit la foc se mareste, puneti un vas dedesubt. Cum pica prima picatura, o asteptati pe urmatoarea. Este nevoie de mult timp, dar unguentul obtinut este pretios si da rezultate pe masura. Cantitatea de oua se alege in functie de suprafata de piele atinsa de boli, eczeme. Uneori, sunt suficiente doua oua, alteori o suta de oua, sau doar douasprezece. Cu unguentul obtinut, se unge un tifon steril si se aplica pe locul bolnav. Se schimba o data pe zi sau, si mai bine, o data la doua zile. Sa nu se fixeze bandajul decat daca persoana trebuie sa munceasca, deoarece absoarbe unguentul pretios. In cazul folosirii bandajului, sa se foloseasca o hartie cerata, care sa impiedice absorbirea unguentului de catre tifon si fasa. Sa se continue tratamentul cu multa rabdare si incredere. Vindecarile sunt sigure si fara recidive, netoxice, definitive. Va multumesc, scumpa revista "Formula AS".

Cu prietenie vesnica,

LAVINIA VASILINIUC - str. Dunarii nr. 51, bl. J100, sc. B, ap. 8, Rosiorii de Vede, Teleorman