m

P.:

j g g p g 3

!

V. NITESCU W M m m

EDITURA TEHNICA

COMITETUL DE STAT PENTRU CONSTRUCŢII ARHITECTURĂ §1 SISTEMATIZARE

C. S. C. A. S.

ÎNDRUMĂTORUL ZIDARULUI ŞAMOTOR

Ing. V. Niiescu

19

E D I T U R A T E H N I C Ă BUCUREŞTI — 1965

Lucrarea constituie un îndrumător teoretic şi practic pentru, muncitorii care execută lucrările de zidărie ale cuptoareloB industriale.

In cuprins se dau noţiuni asupra proceselor termice care au loc, în cuptoare şi asupra reprezentării lucrărilor de zidărie în planuriltl de execuţie, se descriu materialele şi uneltele care se folosesd la aceste lucrări; modul de executare a lucrărilor de zidărie w cuptoarelor inclusiv a lucrărilor de pregătire, de prelucrare d cărămizilor, de preparare a mortarelor, a betoanelor refractare' etc.

Sînt, de asemenea, indicate unele prevederi cu privire la or-ganizarea lucrărilor de zidărie, asupra executării acestora pe timp friguros, precum şi asupra măsurilor de tehnica securităţii muncii.

Lucrarea se adresează muncitorilor care vor să se califice în meseria de zidar şamotor, precum şi celor care vor să-şi ridice gradul de calificare profesională.

C a p i t o l u l 1

GENERALITĂŢI

l ucrările de înzidire ale cuptoarelor industriale nliit lucrări de o tehnicitate ridicată, care necesită o execuţie foarte îngrijită, întrucît de aceasta depinde în mare măsură buna comportare a instalaţiei respective iu timpul exploatării şi însăşi producţia sub aspectul ci calitativ şi cantitativ.

De aceea, aceste lucrări trebuie să fie executate de Cltre muncitori cu calificare de specialitate, care să j>osede temeinice cunoştinţe teoretice şi practice.

I )c asemenea, cei ce conduc şi execută lucrările de liwldire ale cuptoarelor trebuie să cunoască desti-naţia acestora şi modul lor de funcţionare, precum şi legii tura dintre lucrările de zidărie şi cele de instalaţii aferente.

Iu acelaşi timp, este necesar ca aceştia să cunoască lolicitările complexe la care este supusă construcţia In ansamblul ei şi în special zidăria pe care o execută, solicitări datorită temperaturilor înalte, topirilor de materiale, fenomenelor de coroziune chimică sau MKTiinlcă, fenomenelor de presiune datorită încărcări-l o r e t c .

Conducătorii tehnici ai lucrărilor trebuie să iniţieze l>c muncitorii care execută lucrările de înzidire asupra tuturor acestor probleme pentru ca aceştia să poată

15

aprecia importanţa indicaţiilor care li se dau şi anumite prevederi speciale ale proiectului de execuţie.

Din complexul de lucrări de zidărie, instalaţii şi montaje, pe care le necesită construcţia unui cuptor, îndrumătorul de faţă se rezumă numai la lucrările de zidării ||i în special la, acelea de.;: zidărie re-fractară .

Lucrările de zidărie refractară sînt lucrări destinate să reziste îndeosebi la temperaturile înalte din inte-riorul cuptoarelor, necesitate de desfăşurarea procesului tehnologic; al instalaţiei. Zidarii care .execută acest ţip de zidărie sînt denumiţi-zidari şamotori.

In afara lucrărilor de cuptoare propriu-zise trebuie menţionate şl unele lucrări anexe ale acestora pe care zidarul şamotor trebuie să le cunoască şi să le execute, cum sînt canalele de fum şi căptuşelile coşurilor indus-triale.

1. Clasificarea cuptoarelor industriale

Cuptoarele industriale se pot clasifica din punctul de vedere al procesului termic şi al scopului pentru care se folosesc în cuptoare de topire (furnale etc,) cup-toare de încălzire (cuptoare de tratament termic), cup-toare de ardere (cuptoare de var, cuptoare de ciment etc.), cuptoare de cocsificare, cuptoare de uscare şi cazane.

Din punctul de vedere al specificului industrial pot fi cuptoare pentru industria siderurgică (furnale, cuptoare Siemens-Martin etc.), cuptoare pentru indus-tria metalurgică (cubilouri etc.), cuptoare pentru industria materialelor de construcţii (cuptoare de var, de ciment, de topit sticlă etc.), cuptoare pentru indus-tria chimică, alimentară etc.

Cuptoarele industriale se pot împărţi şi în alte categorii din punct de vedere al aspectului constructiv

(cuploare înalte, cuptoare adînci, cuptoare tubulare, cuptoare tunel, cuptoare vană etc.) al perioadei de funcţionare (cu funcţionare continuă sau intermitentă), al modului de încălzire (cu flacără directă sau cu flacără indirectă) sau al modului de funcţionare (cu vatră fixă sau mobilă, rotative, oscilante, cu propulsie etc.).

Dat fiind marea diversitate a tipurilor de cuptoare pot exista şi alte criterii de clasificare în afară celor descrise mai înainte ca de ex. după felul combusti-bilului (gazos, lichid sau solid etc.).

2. Noţiuni cu privire la procesele termice din cuptoare

Cuptorul propriu-zis este partea de construcţie în care are loc procesul tehnologic (încălzire, ardere, topire etc.) sub acţiunea căldurii. Căldura din cuptor se realizează de obicei într-o zonă numită focar. Aici are loc arderea, ca rezultat al combinării combusti-bililor cu aerul de ardere. Alimentarea cu combustibil şi cu aer se face prin instalaţiile respective, aferente cuptorului.

Canalele de fum constituie elementul instalaţiei prin care se evacuează din cuptor gazele arse rezultate în urma procesului de ardere. Ele fac legătura între cuptor şi coşul de fum respectiv.

Coşul de fum este partea finală a instalaţiei, care asigură evacuarea în atmosferă a gazelor arse produse în instalaţie.

In unele cazuri, în afara acestor trei elemente esen-ţiale — cuptor, canale de fum şi coş — în circuitul instalaţiei unui cuptor se interpun şi alte elemente cu destinaţie specială, ca: regeneratoare de căldură menite să folosească căldura gazelor arse la preîncăl-zirea aerului de combustie, instalaţii de tiraj arti-ficial etc.

5

Circulaţia gazelor de la focar, prin canalele de fum şi coş, pînă la gura de evacuare a acestuia se datoreşte tira[ului.

In fig. 1 este indicată schematic instalaţia unui cuptor oarecare.

L J. : . 1

Instalaţia de alimentare instalat'a de ardere. Zona de Instalat io de evacuare cu aer fi combustibil desfăşurare a procesului fer- a gazelor arse

mic şi tehnologic

Fig. 1. Schema instalaţiei unui cuptor: / — instalaţia de alimentare cu aer de combustie (cu pretncălzire even-tuală tn regenerator); 2 — instalaţia de alimentare cu combustibil; 3 — instalaţia de ardere (arzătoare); 4 — cuptor; 5 — canale de fum; 6 — coş pentru evacuarea gazelor arse; 7 — regenerator de căldură (cu instalaţia aferentă — inversor etc.); 8 — circuitul de gaze arse care alimentează regeneratorul de căldură; 9 — circuitul de evacuare a ga-

zelor arse, răcite în regeneratorul de căldură.

Procesele termice care determină procesele tehno-logice ce se desfăşoară în interiorul cuptoarelor, se datoresc căldurii obţinute prin arderea combustibililor.

Arderea combustibililor constă în combinarea unor elemente din combustibil (carbon, hidrogen, sulf) cu oxigenul din aer, combinare care se face la temperaturi înalte, dînd căldură şi lumină.

Arderea poate să fie completă conform reacţiei : C + 2 0 = COa,

caz în care combinarea carbonului cu oxigenul duce la formarea bioxidului de carbon, sau incompletă,

6

I mil In compoziţia gazelor arse apare un procent mai • ridicat de oxid de carbon (CO).

Rezultă că în cadrul instalaţiei sînt necesare dispo-l/itive de reglare a debitelor de combustibil şi de aer, • (şibăre, clapete, robinete de instalaţii etc.) care să • permită amestecuri optime, în vederea realizării unei I arderi complete, care, implicit duce la economii de I combustibil şi la un randament bun al cuptorului. I In scopul economisirii combustibilului, se realizează I adeseori o preîncălzire a aerului de combustie cu ajutorul

căldurii cedate de gazele arse care se evacuează din instalaţie prin regeneratoarele de căldură.

Totuşi,' chiar dacă arderea este completă şi aerul folosit este preîncălzit, se pot produce pierderi mari de căldură din cauza neetanşeităţii construcţiei. De aici rezultă importanţa pe care o reprezintă buna execuţie a zidăriei.

Căldura dezvoltată în cuptoare se măsoară în calorii. Unitatea de măsură a căldurii, caloria, este cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui litru de apă cu un grad centrigrad, de la 19°C la 20°C. în practică se -utilizează kilocaloria sau caloria mare (kcal), unitate de o mie de ori mai mare decît caloria.

Intre aportul de căldură adus în instalaţie prin arderea combustibililor şi consumul de căldură Care are loc în aceasta, odată cu desfăşurarea procesului tehnologic, există un echilibru care se exprimă mate-matic printr-o egalitate numită bilanţ termic.

Datele proiectului de execuţie sînt stabilite în funcţie de calculul termic al cuptorului şi de bilanţul termic scontat. O modificare a dimensiunilor sau a structurii pereţilor cuptorului, o inversare a straturilor de zidărie sau o utilizare greşită de materiale provoacă modificări ale bilanţului termic, respectiv ale procesului tehno-logic, ceea ce face ca instalaţia să-şi reducă randamentul,

1 m

MîffjS

7

sau chiar să nu mai corespundă scopului pentru carej a fost executată. Aceasta explică obligaţia constructo-j rului de a respecta cu stricteţe toate datele şi prevederile; proiectului de execuţie.

Aportul de căldură constă în special în cantitatea* de căldură realizată prin arderea combustibilului. Această cantitate este rezultatul produsului (înmulţirii)! dintre cantitatea de combustibil arsă şi puterea caloricăI a combustibilului respectiv.

Puterea calorică a combustibililor solizi şi lichizi se exprimă în kilocalorii pe kg (kcal/kg) iar a celor gazoşi în kilocalorii pe m3 (kcal/Nm3).

în tabela 1 se indică puterea calorică inferioară a unora din combustibilii mai des utilizaţi,

Focarele cuptoarelor sînt adecvate tipului de combus-tibil utilizat. Astfel, focarele în care se ard cărbunii sînt prevăzute cu grătare de diverse tipuri, ' în timp ce acelea în care se arde gaz metan sau păcură, sînt dotate cu arzătoare sau injectoare.

Consumul de căldură se datoreşte în special procesului tehnologic, insă o parte din acest consum se datoreşte şi pierderilor de căldură prin pereţii cuptorului. Este important ca execuţia să respecte întocmai structura proiectată şi calitatea corespunzătoare a zidăriei pentru ca astfel să se reducă lă minimum pierderile de căldură şi implicit risipa de combustibil.

Pierderile de căldură prin zidăria cuptorului depind de suprafaţa pereţilor, de natura materialelor, de grosimea straturilor de zidărie precum şi de tempera-turile interioare şi exterioare.

Capacitatea de izolare a materialelor se exprimă prin valorile coeficienţilor de conductibilitate termică.

Coeficientul de conductibilitate termică, X reprezintă pierderea de căldură în kilocalorii printr-un perete' din materialul respecti§| cu grosimea de un metru

8

TABELA 1

Puterea calorică a combustibililor

1 imumlrea combustibilului Puterea calorică inferioară, Qţ

1 imumlrea combustibilului kcal/kg kcal/Nm3

Combustibili solizi

Lemn umed 1 500—2 500

l.cmn uscat 3 000—4 000

Turbă 3 0 0 0 ^ 3 500

Lignit 2 000—4 500

Cărbune brun 4 500—5 500

Huilă 6 000—7 000

Antracit 7 000—7 500

Combustibili lichizi

Păcură 9 000—10 000

Motorină 10 000—11 000

Combustibili gazoşi

Gaz de furnal 900—1 000

Gaz de cocserie 4 000—4 500

Gaze naturale (gaz metan) 8 000—8 500

Gaze de sondă 9 500

Aragaz % . 9 500—11 500

şi cu suprafaţa de un metru pătrat, în timp de o oră, cînd diferenţa de temperatură între cele două feţe ale oeretelui este de 1°C.

In tabela 2 se indică valorile coeficienţilor de conduc-tibilitate termică pentru elemente din diferite materiale.

TABELA 1

Coeficienţi de conductibilitate- termică pentru zidării,: betoane şi materiale de izolaţie

Felul zidăriei, betonului sau al stratului de izolare

Temperatura din stratul de zidărie sau de beton °C.

. Coeficientul de conductibilitate

termică X. kcal/m.h.grd

Zidărie din cărămizi de con-strucţii roşii

20 500

0,40 0 . 6 2 ^

Zidărie din cărămizi de şa-motă

500 1 000

0,88 1,15

Zidărie din cărămizi de si-lica

500 1 000

1,03 1,35

Zidărie din cărămizi de magnezită

500 1 000

4,15 3,00

Zidărie din cărămizi termo-izolatoare de diatomit (dia-lit)

100 500

0,11 0,15

Beton simplu 20 0,8—1,2 Beton armat 20 1.4 Beton armat vibrat 20 1,75 Beton cu deşeuri ceramice 20 0,5—0,9 Diatomit în vrac 0,06—0,10 Zgură de furnal 0,25 Zgură expandată de furnal 0,14 Zgură de locomotivă 0,20

10

Din tabelă se observă că valorile coeficienţilor de con-ductibilitate sînt variabili înraport cu temperatura stra-iului în care se găseşte materialul şi că aceştia sînt cu atît mai mici cu cît materialul este mai bun izolator termic.

Variaţia temperaturii într-un perete compus din-irei straturi diferite este reprezentată schematic în fig. 2.

3. Reprezentarea zidăriei refractare în planurile de execuţie

Pentru ca lucrările de înzidire refractară să fie execu-tate în strictă conformitate cu planurile de execuţie, este necesară cunoaşterea în amănunt a acestora de

Fig. 2, Variaţia temperaturii într-un perete neomogen, compus din mai multe

straturi: i — strat Interior din zidărie refractară (Xi = 1); 2 — strat intermediar de izolare termică (klselgur, diallt etc.) — 0,1) ;

strat exterior din zidărie, roşie < Aa==0,7).

11

către conducătorii tehnici ai lucrării. Aceştia întocmesc uneori schiţe sau detalii de execuţie care trebuie bine înţelese de către maiştri, .şefii de echipă sau muncitorii zidari.

Pentru a face posibilă prezentarea cît ,ţnai simplă şi tn acelaşi timp cît mai pe înţeles a acestor planuri

şi detalii, se utilizează anumite semne . con-venţionale ca cele re-prezentate în fig. fi.

In cazurile cînd în lucrarea respectivă se utilizează mai multe sorturi de zidărie re-fractară w-şamotă, si-lica, magnezită etc.—-atunci se utilizează haşuri diferite pentru fiecare din aceste sor-turi, indicîndu-se în /egewdăspecificaţia fie-cărei haşuri; de ase-menea, în cazul în care există din acelaşi sort de material mai multe refractarităţi (ex. RC 69, RC 73, RC 75 etc.) (fig. 4).

Cel mai indicat mod de reprezentare a diverselor tipuri de zidărie este însă colorarea planurilor.

în general, culorile folosite sînt : culoarea roşie pentru zidăria cu cărămizi de construcţie obişnuite, roşii; culoarea galbenă pentru zidăria cu cărămizi refractare; albastră pentru zidăria cu cărămizi izola-toare; gri pentru beton etc. (se pot folosi şi alte culori,

Zidărie cu cărămizi de construct/! roşii

Zidărie cu cărămizi refractare

Zidărie cu cărămizi izolatoare

Strat izolator _ cu materiale in vrac (kise/gur, zgură etc)

•A Beton Fig. 3. Semne convenţionale utili-zate curent în planurile de execuţie ale lucrărilor de înzidire a cuptoarelor.

12

AUti

g-g ouDfd avmjoas

asonssssaU.

y-v a/ouipnfiGuoi aunijodp

V J 0 PfQŞJ&ASUPJj. 3Unijo$$

r9,10[HO is J i î j o z r i z i L u s a ţ • i j i U B J B O n o [ M ţ j n u S i q o a r } mkos HajBO[n:

• j o j u n u b o | a s j 9 A i p B h ţ , ; t y j ( - D p h i OH ' 6 9 I J J B J U B P B J P J

I Bill J B U 9 ţ B l l l IĂHJ90B Uip B)S III jnZBD LI I

M S B a p Litis 1-91J Bl jBDIJ JD9(J Ul 9S-npUJD|p l"JOS 9 ţ S 9 0 B in I n j ţ u a d a j u t a j ! B Z £ 9 Z L J I } N O S

F ^ p ? g ţ i z a u S l i s vfţOUIBĂ -| - 9 J 9 I J T ? p i Z OJ;

; 9 } [ n u i i B i n i? f e s B A i p 9 d S 9 J |ii p u p 9 j u n z i

H j p r u i - 9 . 1 9 [ 9 9 B 9 9|

' - U 0 9 9 U U 1 9 S

FBZB9Z][lţn 9S 41 [ u n u B j d j o ţ s o o

B f d u i l S I Bill ) |

ţ i j o ţ p u n i u nei j 9 U i q 9 ţ n q 9 j ) v 9 S 9 U I 9 0 ţ U l Bl}*ţ

{ l i m i t s # ? P H S n i ţ u a d ŞUBA j o ţ c î n o *Q 'XFYJ

f | i O | i i o i

f i | o z ; I Z I U I ^

I j i y p g D n a

# | j i i i j § i q o o

f c f i o j t ? d J 8 0 |

\ I 0 | U 1

b j ^ j d A j p t?,

P 3 H 4 ( 5 9

H | | | . i 0 | D e j j o i

M l | B | J D ) B l l |

| R p . ) t ? II jp |f

I ||t/lM til

•Kit dp 1 |iH

Mj| t|)tfD|Jp«*>|

• • w - l l p l i p H

b i t t t d d * u

p | l M < l «>}; . ! a j

B«M9||||I1 ffl

R ' V | 0 U l v t A

M t M V P I * -1! |j|iili(t«)i I V I I I I l i n i U # l , l l ,

js| I j i i

• p l i u ca culorile respective să fie "explicate prin Klpilini din planşe).

^HlJlW/f de execuţie se compun din planuri de l î inl i l i i şi din planuri de detaliu. în planurile' de IMlttbln sint indicate în mod obişnuit vederile laterale, • I i l e şi in plan precum şi secţiunile longitudinale,

•Mivrrstile şi orizontale ale iplicluliii, prin axul construc-IIIN-ii ţi prin diversele zone de iflilmharc a secţiunii (fig.5).

Iu planurile de detaliu se iH'|Mi'/intă cărămizile fasonate Ipwliil, piesele metalice ale noimii'ucţiei sau alte detalii <|«* construcţie, necesare obţi-nem pieselor componente'sau < imitări i lucrării.

Piesele refractare se repre-zintă deseori în vederi late-nţii*, frontale şi în plan (fig. 6), Iar la nevoie se explică prin «ccţiuiii longitudinale şi transversale, sau chiar prin desena în perspectivă ale piesei

în planurile de ansamblu se poziţionează prin numere isau litere) fiecare piesă fasonată de zidărie sau zonă do zidărie executată cu cărămizi standardizate, pozi-ţionare care se înscrie la numărul respectiv din indica-torul desenului (cartuş).

Dimensiunile obiectului şi ale pieselor se marchează prin linii de cotă şi cifre (cote). Deoarece înzidirea cuptoarelor implică o execuţie precisă, cotele se exprimă în milimetri.

Nivelurile construcţiei se indică prin cote de nivel, reprezentate printr-un triunghi cu vîrful în jos, lîngă care se scrie, în milimetri sau în metri nivelul respectiv

Fig. 4, Modele de haşuri pentru reprezentarea în planuri a dileritelor sorturi şi calităţi de zidărie .'re-

fractară.

19

20

1 •>•—- — 20

1 1 i 1 L

§ <\J

r l 51 i i I i i i i • i

I , J

60 200 f

Fig. 6. Detaliul unei piese refractare fasonate.

faţă de cota zero a construcţiei (exemplu + 7,24 m sau —240 mm).

Cunoaşterea planurilor, a semnelor convenţionale de reprezentare şi citirea lor exactă este o condiţie foarte importantă pentru o bună execuţie a lucrării.

C a p i t o l u l II MATERIALE UTILIZATE LA LUCRĂRILE DE ÎNZIDIRE A CUPTOARELOR INDUSTRIALE

Materialele care se folosesc la înzidirea cuptoarelor se împart în materiale de construcţii obişnuite, materiale izolatoare şi materiale refractare.

14

I. Materiale de construcţii obişnuite

Aceste materiale se folosesc în general în zonele Interioare ale cuptoarelor şi canalelor de fum sau la Icomlrucţia părţii de rezistenţă sau de căptuşeală a

Icojurllor industriale.

Cărămida de construcţii obişnuită, roşie, poate să llf plină sau găurită, cu găuri verticale.

Cărămida roşie plină trebuie să corespundă condi-cilor STAS 457-57. Se fabrică din argilă presată şi (ti să apoi în cuptoare industriale de tip Hoffman sau cuptoare tunel, la temperaturi de 900—1 000°C.

Cărămizile roşii găurite cu găuri verticale (tip GVP) trebuie să corespundă prescripţiilor STAS 5185-59.

Cărămizile roşii care se folosesc la înzidirea cuptoare-lor industriale trebuie să fie bine arse, cu structură omogenă, cu culoare uniformă, fără granule de var, cu formă regulată, cu colţurile şi muchiile drepte şi cu dimensiunile corespunzătoare celor indicate în stan-dardele respective. De asemenea, cărămizile trebuie să aibă suprafeţele regulate, plane, fără ştirbituri la mar-gine, şi fără crăpături, iar la lovire cu ciocanul să dea un sunet clar, metalic. Întrucît aceste cărămizi se folosesc îndeosebi la partea exterioară a cuptoarelor se recomandă folosirea în mai mare măsură a cărămizilor de faţadă sortate la furnizor (STAS 457-57 calitatea A sau STAS 5185-59 calitatea A). I; Cărămizile roşii se clasifică după calitate, marcă şi clasă. r C a l i t a t e a cărămizilor roşii pline, conform STAS 457-57 poate fi : calitatea A (folosită pentru zidării aparente), calitatea I, şi calitatea a Il-a, în raport cu condiţiile de admisibilitate a caracteristicilor (ştirbi-turi, culoare, crăpături etc.).

15

M a r ca cărămizilor roşii pline poate fi 50, 75, 100J 125 şi 150, înţelegîndu-se prin marca respectivă rezis-i tenţa la compresiune a cărămizilor. Pentru cuptoarele industriale se recomandă folosirea cărămizilor de marcă 100-125 iar pentru zidăria coşuritor de fum industri-ale de marcă 125-150.

C l a s a cărămizilor roşii pline se stabileşte în funcţie de greutatea specifică aparentă a acestora :

Cx — 1,0 — 1 , 3 kgf/dma; C» — 1,3 1,6 kgf/dm3; C y ^ 1 , 6 — 1,9 kgf/dm3.

Cărămizile roşii găurite, cu găuri verticale sînt de aceleaşi calităţi, mărci şi clase ca şi cărămizile pline cu excepţia mărcii 150 şi a, clasei C3 care nu se fabrică.

G r e u t a t e a s p e c i f i c ă a p a r e n t ă , î n medie, este de circa 1 700—1 800 kgf/rn3.

D i m e n s i u n i l e cele mai uzuale cu greutăţile pe bucată şi abaterile limită la dimensiuni ale cărămi-zilor roşii sînt indicate în tabela 3,\ iar a celor găurite în tabela 4.

R e c e p ţ i a ş i î n c e r c a r e a cărămizilor s e face conform STAS 456-57.

Transportul şi depozitarea cărămizilor roşii se face prin aşezarea lor pe cant, fiind interzis a se transporta sau depozita în vrac.

Cărămizile roşii pline se utilizează la fundaţiile cuptoarelor, la pereţi sau la bolţi, în exteriorul con-strucţiei.

In unele cazuri se pot utiliza şi în anumite zone interioare cu temperaturi mai joase (250—300°C pînă la max.500°C) — (exemplu căptuşeala coşurilor de fum, canale de fum etc.) .

Cărămizile roşii găurite se pot folosi numai în anumite condiţii prescrise sau acceptate de către proiectant. Aceste cărămizi nu se vor folosi acolo unde pătrunde umezeala şi apa în interiorul lor, întrucît prin îngheţarea

16

o

CO TP + + CO

+

co

+ CO CD

lO LO + m

00* 00

CO CO 00 00

e X X

ensi

u m

m to LQ

ensi

u m

m

^ 77! I X X 5 o

sg o TP CM

0)

3 "OD

£ *N 1 xd u ÎC0 © QJ

"c3

e .2 « a 1 E S

. s 3

lm

*—' Q. X* 5 3

. 8 ST « >

•c JL> «» X5 (0

fcfl

a

S 3

a

a> a 3 « S

E S

CO c0 + + CO -L;

CO

T? + 1 ** 1 T

LO • + +

CO' I P.,

lO co 00 CO CO

00 co 00 CO oo co X M m o

• H t—t-X X o o a> <N <N

LO , , —<

X X rf Gi CM Oi a, (X > > a a

16

apei din goluri fisurează şi îşi pierd rezistenţa mecanic® De asemenea, ele nu pot fi utilizate în locurile unde esil necesară cioplirea cărămizilor întrucît nu se pot realizl în mod corect formele cerute. La construcţia bolţilal şi a căptuşelii coşurilor, unde este necesară cioplire! de formare a penelor se vor folosi cărămizi roşii plinei cărămizile roşii cu găuri nefiind indicate.

în cazurile de utilizare a cărămizilor găuriîe ll cuptoare, se va avea grijă ca găurile cărămizilor să nil corespundă în golurile canalelor şi orificiilor care se las! în construcţia cuptoarelor respective. Totodată va trei bui să se ţină seama de posibilităţile de îmbinare a cărăl mizilor roşii cu cărămizile izolatoare şi refractare, acold unde această îmbinare se cere prin proiect — în cazul grosimilor de cărămizi diferite (de exemplu la tipul 8a cu cărămizi refractare de 65 mm).

In fig. 7 sînt reprezentate cărămizile găurite da tip GVP 24 x 11,5 şi GVP 29 x 14.

In cazul în care este necesară înlocuirea cărămizilor! de tip 63 cu cărămizi de tip 88 se va socoti că numărul de bucăţi necesar din acest tip va fi aproximativ 3/4 din numărul de bucăţi de tip 63.

La un metru cub de cărămizi sînt necesare 560 bu-căţi de cărămizi de format 240 x 115 x 63 mm sau 410 bucăţi de cărămizi de format IMO'-x 115 x 88 mm, iar la un metru, cub de zidărie în ziduri drepte sau curbei inclusiv pierderile, se socotesc 435 bucăţi cărămizi de format 240 x 115 x 63 mm sau 326 bucăţi cărămizi de format 240 x 115 x 88 mm.

Cimentul folosit în general este cimentul Portland PZ 400 conform STAS 1500-60 sau cimentul metalurgic1

M 400 conform STAS 1202-62. In unele cazuri se folosesc şi alte cimenturi pres-

crise în proiect sau dictate de împrejurări speciale ca de exemplu cimentul RIM (ciment cu rezistenţe iniţiale

cil) M AS 6486-61 7- în cazul în care este necesară hi picofrare la scurt timp după turnarea betonului.

Cimentul se livrează în saci de hîrtie a cîte 50 kg IltCtrc sau în vrac. El ifvbulc depozitat în i ^ S ^ s . tocuri închise ferite de ,n&. /a umezeală.

Varul, conform S T A S 146-61, este ob-(tnut prin arderea pie-trei de calcar; se li-vrează de obicei în bulgări. Pentru a fi folosit la prepararea mortarelor varul bul-gărise stinge în varniţe prin adăugare de apă da o parte var 2,5—3 părţi în volume apă).

Din 1000 kg de var bulgări se obţin în medie 1,6—2m3 de var st ins.

Nisipul utilizat la prepararea mortarului pentru zidăria roşie trebuie să fie curat şi sa corespundă pres-cripţiilor dinstandard. Bpiiunelecazuri s p e - |

dale cum ar fi con-strucţiile expuse acţiunii soluţiilor acide, se utilizează nisipul silicios (cuarţos) de Văleni sau de Aghireş. r in afara materialelor de construcţii obişnuite indi-

cate anterior se mai pot folosi şi alte materiale ale căror

Fig. 7. Cărămizi roşii ticale:

cu găuri ver-

a — cărămizi GVP 24 X 11,5; rămizi GVP 29 X 14.

18 19

caracteristici şi reţete de folosire sînt arătate în docuf mentaţiile de proiect respective, de la caz la caz (exeml piu: ciment alitic folosit pentru unele cazuri de zidării cu cărămizi de bazalt artificial).

2 Materiale termoizolatoare

Materialele izolatoare folosite la construcţia cupl toarelor au rolul de a reduce pierderile de căldură dirfl cuptor, de a economisi astfel consumul de combustibil şi de a permite lucrul, în condiţii normale, în jurul instalaţiei. In acelaşi timp zidăria sau straturile dl materiale izolatoare mai au şi rolul de a proteja elemenl tele, de construcţie aferente cuptoarelor care nu rezista la temperaturi înalte (betonul, carcasele metalice etc.)|

Materialele izolatoare se caracterizează printr-o greutate specifică aparentă mai mică în raport cu alte materiale, cum şi printr-o conductibilitate termica scăzută- Conductibilitatea termică a cărămizilor de| diatomit, de exemplu, este de circa 6 ori mai micăî decît aceea a cărămizilor roşii.

Materialele izolatoare pot fi sub formă de cărămizi sau sub formă granulară şi pulverulentă. Materialelei izolatoare pot fi, de asemenea, materiale naturale (diatomit) sau produse artificiale (cărămizi din dia-tomit).

Cărămizile termoizolatoare din diatomit (sau cărămizile j de dialit) sînt cărămizile termoizolatoare cele rrtai| des utilizate şi se fabrică conform STAS 1836-501

Cărămizile termoizolatoare din diatomit se fabricai din diatomit, amestecat în stare umedă cu substanţei combustibile, modelate mecanic şi arse la temperatura de 900°C, temperatura maximă pînă la care este indicată, de altfel, şi folosirea lor (în mod practic nu se recomandai folosirea la temperaturi peste 500—600°C).

Cărămizile din diatomit se fabrică de obicei în (urmate normale cu dimensiunile 250 x 125 x 30... ii',!() mm, grosimea variind din 5 în 5 mm, iar abaterile idinisibile fiind de + 2 % de la aceste dimensiuni.

Ureutatea unei cărămizi din diatomit cu grosimea < n mai uzuală de 60 mm, este de circa 1 kg.

Caracteristicile mai importante, conform STAS 1836-50 sînt indicate în tabela 5.

TABELA 5

Caracteristicile cărămizilor termoizolatoare din diatomit (dialit)

Caracteristici Condiţii de calitate

Greutatea specifică aparentă, kgf/m?

Refractaritatea, min., C.P.

Rezistenţă la compresiune, kgf/cm2

Coeficientul de conductibilitate terniică-informativ (X), kcâl/m • h • grd

600

125 (900 °C)

6—10

0,1 (la t = 100 °C)

Condiţiile de recepţie, marcare şi transport sînt menţionate în STAS 1836-50. Se precizează în mod deosebit că manipularea acestor cărămizi trebuie făcută cu multă grijă,, depozitarea urmînd a se face în locuri acoperite şi închise, ferite de umezeală.

Pentru stabilirea necesarului de cărămizi izolatoare din diatomit se va considera că la 1 m2 de zidărie izo-latoare de 60 mm grosime trebuie 34 bucăţi de cără-mizi, iar la 1 m3 de zidărie izolatoare se consumă478 bu-căţi cărămizi de format 250 x 125 x 60 mm (inclusiv pierderile).

Cărămizile silico-aluminoase uşoare se mai numesc şi cărămizi de şamotă poroasă sau şamotă uşoară din

20 21

cauza greutăţii lor reduse; ele se fabrică conform' STAS 3512-52.

Aceste cărămizi prezintă, faţă de alte materiale izo-| lante, avantajul că rezistă la temperaturi mai înaltei decît acelea la care rezistă în mod obişnuit acestei materiale. Din aceste motive ele se pot folosi fie cal material refractar (de exemplu la cuptoarele de ciment)] fie ca material termoizolator, în stratul din spatele] zidăriei refractare de şamotă (de exemplu la cuptoarele! de var).

Cărămizile silico-aluminoase se fabrică din şamotă şi argilă refractară sau zgură, cu adaosuri combustibile, care prin ardere creează goluri. In unele cazuri se folosesc j spumante, menite să mărească volumul golurilor şi prin aceasta capacitatea izolatoare a cărămizilor.

Cărămizile-silico-aluminoase se fabrică de obicei1 în formate standardizate (STAS 131-59), dar în cazurile impuse de necesitate se pot obţine şi produse fasonate, nestandardizate. Abaterile limită la dimensiuni, admise de standard, sînt de + 2 , 5 % pentru calitatea I şi + 3 % pentru calitatea a Il-a.

Cărămizile uşoare silico-aluminoase, se clasifică conform STAS 3512-52 în tipurile Uj şi Un ale căror caracteristici calitative sînt indicate în tabela 6.

TABELA 6 Caracteristicile cărămizilor silico-aluminoase

(conform STAS 3512-52)

Condiţii de admisibilitate Caracteristici „. tâ ~ Tip Uj Tip U j j Tip Uj

Refractaritatea, min., I .P. Greutatea specifică aparentă, kgf/dm3

Rezistenţa la compresiune, kgf/cm2

Conductibilitatea termjcă la 1 100 °G, X,

158 158 1,2 1,4 ,

30—50 . 50—60

kcal/m-h-grd 0,35 ! 0,42

26

Condiţiile de admisibilitate, marcare, recepţie, de-j'»/ilare şi transport sînt indicate în acelaşi STAS menţionat anterior.

Necesarul şi consumul de cărămizi silico-aluminoase SO stabilesc în acelaşi fel ca şi cel al cărămizilor de şa-motă.

Cărămida silico-aluminoasă de format standardizat— N2— 2 5 0 x 1 2 3 x 6 5 mm cîntăreşte circa 2,4 kg (tipul t i ' ) şi circa 2,8 kg (tipul Un.),

Cărămizile de diatomit-argilă sînt cărămizi termo-izolatoare pe bază de diatomit şi argilă refractară;.

Diatomitul este un material de izolare sub formă amorfă, care se extrage din cariere (Pătârlagele, Miniş etc.) şi provine dintr-o rocă sedimentară alcătuită din schelete de diatomee (alge marine depozitate pe fundul vechilor mări), în proporţie de minimum 60% şi din argilă sau nisip.

Diatomitul se poate folosi în stare naturală ca un component al unei mase izolatoare sau ca materie primă la fabricarea cărămizilor termoizolatoare din dia-tomit (dialit). In acelaşi timp, în urma uscării şi măci-nării sale la fabricile de cărămizi de dialit, se foloseşte ca material component al mortarului izolator utilizat la înzidirea acestor cărămizi, sub denumirea cunoscută de kiselgur sau pămînt de infuzorîi. Kiselgurul se folo-seşte adeseori ca material izolator la cuptoare, în vrac, turnat liber în golurile din pereţi sau deasupra bolţilor.

Caracteristicile diatomitului trebuie să corespundă STAS-ului 1427-56 şi sînt redate în tabela 7.

Diatomitul brut se livrează în vagoane închise, în vrac, în timp ce kiselgurul se livrează în saci de hîrtie.

Diatomitul şi kiselgurul se depozitează în locuri închise, ferite de umezeală şi se folosesc pe cît posibil în stare uscată,

27

TABELA

Carac teris f ici I e di atom i tu I ui

Caracteristici Calitatea I Calitatea a 11

Comppziţia chimică S iO s max., % 80 ' .68 A1203 max. , % 12 . ;12

Greutatea specifică (In vrac in stare afi-nată). max., kgf/m3 260 356

Umiditatea, max., % ;' 20 20 Pierderi prin calcinare, max., > ,'^/j ; 12 12

Zgura de furnal se prezintă sub formă granulară şi se poâte utiliza ca material de termoizolaţie la eup-' toâre, în zonele cu temperaturi mai joase, în golurile pereţilor sau deasupra bolţilor.

Zgura de furnal se livrează în mod obişnuit în vrac însă la şantier trebuie luate măsuri speciale de uscare şi depozitare în locuri ferite de umezeală.

Zgura de locomotivă este produsul arderii cărbunilor în focarul locomotivei şi constituie un material de termo-izolaţie folosit uneori pentru izolarea bolţilor de la canalele de fum ale cuptoarelor.

Se recomandă ca acest material să fie ferit de con-tactul direct cu betonul datorită conţinutului relativ ridicat de sulf din zgură.

Zgura de locomotivă se foloseşte numai în stare uscată, deoarece prin uscarea ulterioară în timpul tem-perării cuptorului, se pot produce tasări dăunătoare construcţiei.

Se va verifica înainte de utilizare dacă a fost bine stinsă, întrucît în timpul exploatării, granulele de căr-bune nears se pot autoaprinde ceea ce ar duce la micşo-rarea capacităţii termoizolante.

20

Oranulitul este un material tertnoizolator granular, IF culoare brun^oşCată, obţinut prin expandarea argilei n cuptoare rotative. Granulitul poate fi utilizat .la

»omlnicţia cuptoarelor ca agregat în betoanele uşoare J««niioizolatoare.

< iranulitul se livrează în vrac şi se păstrează în depo-18Ho descoperite,, pe sorturi separate.

Pcşeurite ceramice se utilizează în unele cazuri la «Ieftinirea betoanelor termoizolatoare folosite la pon-»lrucţia cuptoarelor.

Azbestul este folosit atît ca material de izolare cît il ca material de etanşare şi se produce conform STAS 3315-63. Este rezistent la atacul microorganismelor, un arde şi nu întreţine arderea (la 1 500° C se topeşte). Sc utilizează de obicei sub formă de plăci sau de şnur împletit.

Plăcile de azbest au grosimi variabile de la 3 la 10 mm şi se livrează în ambalaj din şipci de lemn.

Şnurul de azbest are grosimi variabile; în mod uzual se foloseşte dimensiunea 0 25 mm, livrarea făcîndu-se In colaci.

în anumite cazuri azbestul se foloseşte şi sub formă de fibre (scame) sau praf, singur, sau in amestec cu alte materiale izolatoare după reţete speciale indicate in proiect.

Caracteristicile azbestului folosit ca material izolator sînt indicate în tabela 8. I, Azbestul are rol de etanşare fie pe suprafeţe întregi, fie local, în rosturile de dilatare sau în zonele unde se montează piese metalice în zidăria cuptoarelor. El este folosit şi la confecţionarea echipamentelor de protecţie ale zidarilor care efectuează lucrări de reparaţii ale cuptoarelor la temperaturi înalte.

Betoanele izolatoare sînt compuse din diverse agregate uşoare ca : diatomit, zgură de furnal, granulit, deşeuri

21

TABELA I Caracteristicile azbestului pentru izolaţii

Caracteristici Valoarea

Greutatea specifică aparentă: — frîngliie (şnur), kgf/m3

— carton (placă), kgf/m8 • 500—fOO 1 000—1 200

Conductibilitatea termică, X, kcal/fn-h-grd la - f 20 CC '

Refractaritatea, °C 0,10—0,13 ' 300 ;

ceramicc etc., la care se adaugă liantul prescris în proiect. Ele se folosesc la fundaţiile cuptoarelor, laj căptuşirea unor piese metalice etc. Marca betonului şi) compoziţia acestuia, inclusiv dozajul şi tipul de ciment trebuie indicate în poiect.

Betoanele uşoare izolatoare au greutăţi specifice aparente variabile, în raport cu marca betonului şi cu agregatul folosit.

— Betonul cu diatomit B 10—B 25 are greutatea specifică 1 000 kgf/m8;

— Betonul cu granulit B 10—B 25 are greutatea speţilică circa 800—900 kgf/m3.

Pentru izolaţii locale, în zone de lucru expuse la temperaturi înalte sau pentru protecţia unor piese meta-lice şi utilaje amplasate în apropierea cuptoarelor, se pot folosi diverse materiale izolatoare ca : plăci de pîslfi semirigidă de vată minerală, vată de sticlă, plăci de azbest etc.

Pe lîngă materialele izolatoare, descrise anterior, care se utilizează în mod curent la construcţia cuptoa-relor se menţionează materialele izolatoare de import al căror mod de folosire trebuie descris în instrucţiunile speciale ale proiectului.

La cuptoarele industriale construite în ultima vreme în ţara noastră s-au folosit cărămizi izolatoare de tipul

J' IP, I lighpoor, silica poros, Poral etc. de culori variate, M care predomină albul, cu forme perfect regulate şi m rezistenţe la compresiune ridicate.

Se menţionează utilizarea în largă măsură a vermi-uli/ului, care este un material termoizolator obţinut

lin mică expandată (metamică) sub formă granulară. Sr foloseşte ca material izolator în spaţiile închise din ix i c ţ i i cuptoarelor sau deasupra bolţilor acestora. Este «•/istent la foc şi la atacul microorganismelor.

Vermiculitul se poate folosi şi ca mortar în amestec 11 ghips sau cu ciment Portland, cazuri în care aderă

|lne la suprafeţele de zidărie. Caracteristicile vermiculitului determinate pe pro-

bele obţinute din materialul importat sînt indicate în labela 9.

Caracteristicile vermiculitului

Caracteristici. Valoarea

lireutatea specifică aparentă în stare afinată

- medie, kgf/m3

— max., kgf/m3

^onductibilitatea termică, X, kcal/m-h-grd (informativ)

jranulozitatea medie, mm

100-120 • 170

0,03—0,04 2—4

Vermiculitul se livrează în saci de hîrtie şi se re-unoaşte prin aspectul său de culoare galben-brun des-his şi structură asemănătoare cu a rumeguşului.

30

3. Materiale refractare

Partea cea mai importantă din zidăria cuptoarelor este zidăria refractară, care constituie de obicei stratul interior de uzură şi de rezistenţă la acţiunea temperaturii.

Materialele refractare din care se execută zidăria refractară sînt acele materiale care rezistă în mod spe-cial la temperaturi înalte fără modificări esenţiale ale proprietăţilor de bază. Aceste materiale trebuie să re-! ziste, de asemenea, la acţiunile mecanice şi chimice la care sînt supuse în timpul funcţionării cuptoarelor. Din aceste motive, datorită diversităţii de tipuri de cuptoare, de produse elaborate în acestea, de combustibili, zguri, temperatură, acţiuni mecanice şi chimice etc., produsele refractare sînt foarte variate.

In general produsele refractare sînt produse artifi-ciale care se utilizează sub diverse forme şi aspecte: cărămizi refractare, materiale refractare pulverulente (cimenturi, praf de şamotă, silica etc.), betoane refrac-tare, mase plastice refractare, tencuieli refractare etc.

a. Clasificarea materialelor refractare. Clasificarea materialelor refractare după compoziţia chimică. Clasi-ficarea materialelor din acest punct de vedere este indi-cată în STAS 130-52 şi este redată în mod restrîns în tabela 10.

Din materialele indicate în tabelă cele mai des uti-lizate sînt materialele refractare de şamotă iar apoi materialele silicioase, magnezitice şi crommagnezitice. In prezent se fabrică la noi în ţară materialele arătate în tabela 10 cu simbolurile RA, RB, RC, RCA, RCB, RD, RG şi RN. De asemenea, se mai fabrică în cantităţi mici şi în mod excepţional, cărămizi forsteritice şi materiale refractare dolomitice.

în compoziţia chimică a materialelor refractare un rol deosebit îl are conţinutul de: trioxid de aluminiu

31

ÎABBLA 10 (limlflcarea produselor refractare după Compoziţia chimică

Nr. Denumirea produsului Simbolul

Componen-ţii princi-

pali

Conţinutul, % Nr. Denumirea

produsului Simbolul Componen-ţii princi-

pali minim | maxim

1 Silicioase (silica) RA S i 0 2 I .

93

2

2.1 2.2

2.2.1 2.2.2

2.2 .3

2.3 2.4

2.4.1 2 .4 .2

Si lico-a luminoase

Silico-argiloăse De şamotă Simple îmbogăţite îri alu-

mină, prin adaos de alumină calci-nată

îmbogăţite în alu-mină prin adaos de bauxită

Aluminoase Cu conţinut mare

de alumină Cu liant ceramic Mulitice (topite şi

apoi turnate)

R B

RC

RCA RCB

R D

R E R E M

A l a 0 3

SiOa AI8O3 AI2O3 AI2O3

A12OS

AI2O3

ALJOS

ÂLJOA

T5

'^lif.4; 30 30

M B I

40

46

75

30 45 40

45 45

' 'ffîw 75

3. Corindonice R F A1203 75 — •

4 4.1

4.2 4 .3

Magneziene Magnezitice (pe

bază de periei az) -Dolomitice Forsteritice

R G RH RI

MgO

MgO CaO MgO S i 0 2

85 48 45

;, 5 Spinelice R L A1203

MgO l 6 Cromitice RM C r , 0 3 circa

30 ! 7 Crommagnezitice RN C r 2 0 3

MgO 10 30

30 70 95 " 8 Carborundice RO SiC 5 0

30 70 95 "

9 Carbonice RPC C 90 —

10 Speciale R S

32

(AlaOs), bioxid de siliciu (Si02), oxid de magnezfl (MgO), oxid de calciu (CaO), trioxid de crom (Cr2OA)J precum şi de alţi oxizi care determină unele proprietăţi ale acestor materiale cum sînt trioxidul de fier (FeaOs« bioxidul de titan (Ti02) etc. Conţinutul mai mare sau mai mic din aceşti oxizi determină caracterul chimic ar materialelor refractare, acestea împărţindu-se în:

— m a t e r i a l e r e f r a c t a r e a c i d e cuuii conţinut ridicat de Si0 2 (silica şi parţial refractarelq silico-aluminoase etc.) care rezistă la acţiunile chimica ale agenţilor acizi din cuptoare;

— m a t e r i a l e r e f r a c t a r e b a z i c e cu] un conţinut mare de A1203 (silico-aluminoase cu peste] 70% alumină) sau de MgO, (magnezitice) etc. carel rezistă la acţiunile chimice ale agenţilor bazici; — m a t e r i a l e r e f r a c t a r e n e u t r e carel

rezistă, datorită compoziţiei lor chimice, atît la acţiunile] chimice acide cit şi la cele bazice, (materialele silico-l aluminoase, spinelice şi carborundice).

Clasificarea materialelor refractare după refractari-\ tate. Prin refractaritatea unui material se înţelege] rezistenţa sa la temperatură. Ea este caracterizată prin] temperatura de înmuiere a indicatorilor piroscopicij confecţionaţi din materialul respectiv, sub formă dej mici trunchiuri de piramidă. Temperatura de înmuiere.] a indicatorilor piroscopici este aceea la care vîrful indi-catorului, îndoindu-se, atinge suportul pe care este i aşezat acesta. Refractaritatea se notează cu IP (indi-l câtor piroscopic) şi primele trei cifre care exprimă tem-1 peratura de înmuiere a indicatorului piroscopic în felul arătat mai sus. (De exemplu, materialul care rezistă la temperatura de 1 690° C are refractaritatea IP 169). Pe produsele indigene refractaritatea se marchează prin adăugarea la simbolul materialului refractar respectiv, arătat în tabela 10, a ultimelor două cifre ale indica-

• M i i l piroscopic corespunzător refractarităţii mate-v• , .ii. (Exemplu: cărămizile de şamotă de refracta-

IP 175 se notează cu RC 75, cele cu IP 173 cu K 73 etc.). Cînd refractaritatea unui material este flttfinsă între doi indicatori piroscopici (de exemplu |P 173 şi IP 175), atunci materialul se notează cu sim-lolul materialului refractar şi ultimele două cifre ale Aleatorului piroscopic superior cu o steluţă la partea ilft sus, (adică RC 75* în cazul exemplului dat).

Refractarităţile curente pentru produsele de şamotă Obişnuite fabricate la noi în ţară sînt IP 158, IP 169, IP 171, IP 173, IP 175, iar cele mai puţin frecvente II' 177, IP 179 şi IP 182, cu notaţiile respective RC 58, RC 69, RC 71, RC 73, RC 75 şi RD 77, RD 79, RD 82, In marea lor majoritate cu steluţă, conform ultimelor redactări ale standardelor şi cataloagelor de preţuri respective.

în unele cazuri, refractaritatea este indicată şi prin uiţi indicatori decît cei piroscopici ca, de exemplu, prin conul Seger (CS). Acest sistem este utilizat mai des în literatura străină şi arată conţinutul în A1203 al materialului respectiv.

în tabela 11 este indicată clasificarea materialelor refractare după refractaritate prin indicele piroscopic, corespondentul său în con Seger şi prin temperatura respectivă în °C.

TABELA 11

Clasificarea produselor refractare după refractaritate

Denumirea Refractaritatea

Denumirea I.P. C.S. °C

Produse cu refractaritate normală

Produse cu refractaritate mare Produse suprarefractare

158—175

177—200

26—34

35—42

1 580—1 750

1 770—2 000 peste 2 000

20 21

Clasificarea materialelor refractare după formă ţH dimensiuni. Materialele refractare se clasifică în funcţ i f l de formă în produse refractare fasonate şi în produs® granulate şi pulverulente.

P r o d u s e l e r e f r a c t a r e f a s o n a t e s f împart în piese standardizate şi nestandardizate.

Cărămizile refractare standardizate se împart în cărăl mizi normate (paralelipipedice), cărămizi pene lungi şl cărămizi pene scurte, conform STAS 131-59 (tabela 12)1

In afară de cărămizile standardizate cuprinse î i l STAS 131-59, există încă multe formate standardizata pentru diferitele tipuri de cuptoare, care se construiesJ curent (ceea ce face posibilă standardizarea pieselor)! Astfel, cărămizile de silica pentru cuptoarele de topitl sticlă, se confecţionează după STAS 4473-60 şi se no-l tează conform acestui standard, de exemplu: SNJ (250 x 125 x 100 mm), SP t (250 x 125 x90/60 mm)etc.

Cărămizile refractare nestandardizate sînt cărămizi care se fasonează în mod special după desenele întocmikj de către proiectant. După gradul de complexitate al acestor cărămizi, conform catalogului de preţuri M.I.M nr. 4/MTţ din 1961, ele se împart în cărămizi fasonate simple, complicate, foarte complicate şi speciale (gradul de complexitate este determinat de greutatea pieselor, de raportul între dimensiunile maxime şi minime ale pieselor, de numărul de unghiuri intrînde, orifieii, dimensiuni etc.).

Abaterile limită şi defectele admisibile ale cărămi-zilor refractare de şamotă şi silica sînt indicate în tabelele 13, 14, 15 şi 16.

P r o d u s e l e r e f r a c t a r e g r a n u l a t e ş i p u l v e r u l e n t e constau în praful de şamotă, praful de silica, făină de magnezită şi crommagnezită etc. precum şi în mortarele respective, adică în ameste-

32

CO O CO M <N 00 00 00 0 0) 50 —< <50, w urf t)<" —<" co'oo" -tco"

o o o o o o o O io IO IO LO IO CC CO CS O) CO <N <N CS

o

O i O i o M w w w ^ m w o i c D ( O i o o o i N i n o ) 3 ^

lOt-COCOCOCOCDC^C^CO

lOlOiOiOiOlOlOlOlOlO IO IO IO CO IO CO CO IO

o o o o o o o o o o

a a . a a s . a b D . a H i

33

0 5 L O CD L O LO 0 0 L O O S o > CD co CD h -CO f - O ) CM CM co <J>

0 0 0 0 o 0 0 O CM CD O CO .CD TP o CD 0 0 CO CO CO L O CO CM co CM CD

o> O ^ O CD CO L O CD 0 0 L O CO L O 1—1 CM CO

L O l O L O LO L O LO L O L O LO LO CO CO L O ^ L O

to L O l O L O L O L O L O LO TO CD CD CD CD CD CD CD

CO co O CO CO CO CO O CM CM i o CM .T—| T—H r—1 LO

o O o O o o O o L O LO o L O CO CO CO LO CM CM CO CM CM CM CM CO

i-i «d CO t» CO co CO co CO c/) co co Oh cu Oh a O, cu a a.

03 CV

c/3 c o CJ 03 o

-t—1

O 6 . 03 o> CL>

T3

e u.

5C3 O

c . <D CO

o , e

s 03 « • T3 C/5

cn <5 a» i o 9 >o - l H J . CO CO 5 5

H * H

C/) C/) CO < < < H te CO CO 00

" «4 « hJ C/)

Z D h D H

H H H H H H H H H H H H H H H H H H H B H I I

TABELA 13

I Im ltd la dimensiuni la produsele refractare de şamotă

Dimensiuni Abaterile limită

Dimensiuni Calitatea I Calitatea a Il-a

4 100 mm 101 mm la 250 mm îftl mm ptnă la 400 mm

zb 2 % ± 2 %

• ± 2 %

zb 2 mm ± < 2 % + 2 mm) ± ( 2 % + l m m )

400 mm După acordul părţilor în func-

ţ ie de destinaţia produselor

TABELA 14

M N I U T I I C limită la dimensiuni la produsele refractare silicioase

Abaterile limită

Dimensiuni Clasa A Clasa B

Dimensiuni Calitatea

I Calitatea

a Il-a Calitatea

I Calitatea

a II-a

tA Ia 100 mm Iii 101 l a 150 mm I A 151 la 250 mm I N 251 Ia 350 mm la 351 la 500 mm ite 506 mm

zb 2 mm zb 3 mm zb 4 mm -£: 5 mm ± 6 mm § 1,5 %

zb 2 mm zb 3 mm zb 4 mm zb 5 mm zb 6 mm zb 1,5 o/o

zb 2 m m ± 3 mm zb 4 mm Ş 2 % zb 2 % ± 2 %

± 3 mm zb 4 mm ± 6 mm ± 2 % + ' l m m d z 3 % + l m m Nu se l imi-

tează

«•urile de praf cu lianţii respectivi (exemplu: praf de fOmotă şi argilă refractară).

b. Proprietăţile materialelor refractare. Tipurile de materiale refractare şi calităţile variate ale acestora i l n t determinate de proprietăţile chimice, fizice şi me-canice respective.

Compoziţia chimică indică tipul de material refractar ţi oferă posibilitatea de apreciere asupra refractarităţii

35

TAB EU Defectele admisibile cu privire la forma şi aspectul exteriori

al produselor refractare de şamotă

Defecte

încovoierea feţelor (săgeata maximă), în mm, pentru produse cu lungimea:

— pînă la 250 mm — de la 250 pînă la 400 mm

— peste 400 mm

Adîncimea spărturilor: — la colţuri, max., mm — la muchii, max., mm

Topituri cu diametrul max., mm

Zgurificare [ Fisuri cu lăţimea pînă la

0,5 mm, cu lung. de max., mm

Crăpături cu lăţimea: — de la 0,5 la 1 mm

— peste

Condiţii de admisibilitate peni toate clasele de refractarltat®

TABELA 16

' > trie admisibile cu privire la forma şi aspectul exterior âl produselor refractare de silica

Calitatea I

1,5 2

Calitatea a II Abateri l i m i t ă

Defecte Clasa A Clasa B

Cal i ta tea Calitatea Cal i tatea Cal i tatea I a II-a I a II-a

volcrea feţelor (Urcata maximă) il»t-iilru produse tu lungimea:

După acordul părţilor în funci inii la 250 mm de destinaţia produselor

6 7

8 5 Nu se adriiite

40

Nu se admit

80

Se admit izo-late cu Iun

max.-30 mm Nu se admit

ar la 250 la 400 mm peste 400 mm

!> foi uri la colţuri pentru produse piuă la 50 kg, In adîncime de max. (pe partea expusă focului te admite cel inult un colţ spart), mm

IjiUrturi ale muchii-lor în adîncime de max., mm:

• produse pînă la 50 kg

•produse peste 50kg îopituri

acestuia. Analiza chimică a materialului refractar araţi în procente conţinutul în oxizi de bază şi în oxizi sj cundari denumiţi fondanţi. La produsele de şamotf oxizii de bază sînt A1203 şi S i0 2 iar fondanţii Fe20B|Suri de suprafaţă CaO şi MgO. La produsele silicioase oxidul de b a » cu lăţimea: este Si0 2 , fondanţii fiind aceiaşi ca şi la produsele J" Rînă 'f J'mmTa şamotă, la care se adaugă Al2Os. " o ^ m m " 1

Compoziţia mineralogică indică componenţii mineraH de la 0,25 mm ai materialului şi în special pe acela pe care materiali® la 0,5 mm

Crăpături Zgurificare

36

2 mm

3 mm 1 %

3 mm

1 % 1 %

2 mm

3 mm 1 %

10

10 15

3 mm

1 % + 1 mm 1 % + 1 mm

5 10

una, cu diametrul max., mm, 5 | 8 | 5

se admit cu lungime,în mm,max.

40 nu se

admit

50 50

3 0 Nu se admit Nu se admite

30

10

10 8

10

75

75

37

i îl conţine în procentul cel mai ridicat. Compone mineralogic principal al materialelor refractare şamotă este mulitul (3 A1209 • 2Si02); al produsei silicioase, diferitele forme de cuarţ (tridimit, a cuarţ.B cuarţ, cristobalit); al produselor cu conţinut mareH alumină silimanitul(Al20sSi02), iar al produselor mag™ zitice cristalele de periclaz (MgO).

Greutatea specifică a materialelor este greutatea uifl tăţii de volum, considerat ca un corp compact, fără goli® şi pori, exprimată uzual în kgf/dm3 sau kgf/m3.

Greutatea specifică aparentă este greutatea unită® de volum în starea sa reală (inclusiv goluri şi pori» se exprimă, de asemenea, în kgf/dm3 sau kgf/m3.

Densitatea specifică aparentă reprezintă raportil dintre masa produsului şi volumul său aparent (incluşii goluri şi pori); se exprimă în gr/cm3, kg/dm3, kg/m3 e t J

Greutăţile specifice ale materialelor refractare t n l importante sînt indicate în tabela 17.

TA BE IA J

refractare

Denumirea produselor refractare

Greutatea specifică aparentă kgf/dm3

Porozitatea aparentă %

•Rezistenţa la

compresiune kgf/cm 2

Produse de şamotă obişnuite

Produse de şamotă compacte

Produse de şamotă foarte compacte

Produse magnezitice Produse crommag-

nezitice Produse de silica

i",80—2,00

2,05—2,20

2,25—2,30 2 ,70--2 ,90 .

2,75—3,00 1,80—2,20;

• 30—25

.22—16

15—10 24—20

26—20 25—19 a

150—200

300—500

peste 600 400—500

400—600 200—250

38

porozitatea materialului refractar exprimă în pro-I din volumul total al materialului, volumul ocupat |<4» golurile mici interioare (pori); ea, variază la mate-liiwli'le refractare între 10 şi 30%;. Cu cît porozitatea |«»1< mai scăzută cu atît materialul refractar este mai Lmiipact şi deci mai rezistent la acţiunea de infiltrare I* gazelor şi zgurilor precum şi la acţiunea umezelii. I Porozitatea ridicată însă favorizează proprietăţile termo-I igolatoare ale materialului respectiv. I In practică se determină de preferinţă porozitatea

aparentă a materialului refractar care indică raportul dintre volumul porilor deschişi şi volumul produsului,

| liiţelegîndu-se prin pori deschişi acei pori care comunică Intre ei şi cu aerul din jurul produsului.

Rezistenţa la compresiune arată sarcina pe care o poate Miporta materialul la efortul de compresiune pe unitatea de suprafaţă (kgf/cm2). Rezistenţele la compresiune ale materialelor refractare sînt indicate în tabela 17; deter-minarea lor se efectuează în laborator pe cuburi cu latura de 50 mm, confecţionate din produsele care se supun încercării.

Rezistenţa la compresiune creşte în raport cu tempe-ratura la majoritatea materialelor refractare, pînă la temperatura de 1 000—1 100°C, după care scade brusc; totuşi rezistenţa minimă de 1—10 kgf/cm2, necesară exploatării cărămizilor în cuptoare, rămîne pînă la temperatura de înmuiere a materialului. Aceasta, arată temperatura la care se înmoaie un produs refractar supus la o sarcină de 2 kgf/cm2.

La produsele de şamotă temperatura de înmuiere sub sarcină este mult mai joasă decît temperatura corespun-zătoare refractarităţii materialului respectiv în timp ce la materialele silicioase, magnezitice şi crommagne-zitice această temperatură este apropiată de temperatura corespunzătoare refractarităţii materialului. Aceasta ex-

39

plică de ce materialele refractare de şamotă, deşi au refractarităţi ridicate, nu se pot folosi decît la tenii peraturi cu mult mai joase decît temperaturile coresJ punzătoare refractarităţii lor.

In tabela 18 se dau temperaturile de înmuiere sub sarcină ale produselor refractare mai importante.

TABELA 11

Temperaturile de deformare (înmuiere) sub sarcina de 2 kgf/cm2

a produselor refractare

Denumirea produselor refractare

Temperatura de înmuiere sub sarcina de 2 kgf/cma

începutul înmuierii 40%

Produse refractare de şamotă cu ALGOJ < 4 0 %

Produse refractare de şamotă cu A1203 = 4 0 %

Produse refractare de caolin cu A I A > 4 0 % ( 4 2 % )

Produse refractare silicioase (si-lica)

Produse refractare magnezitice Produse refractare crommagnezi-

tice

1 250

1 400

1 450

1 650 1 550

1 600

1 320

1 470

1 550

1 500

1 600

1 650

1 670 1 580

1 700

Notă. Procentele de 4 şi 40 indică deformarea procentuală a înălţimii epruvetei.

Refractaritatea este proprietatea materialelor de a rezista lâ temperaturi înalte. Se exprimă în indicatoare piroscopice (IP), conuri Seger (CS) sau în °C — cores-punzător temperaturii la care materialul se înmoaie şi îşi pierde forma (v: Cap. II pct. 3).

Refractaritatea unui material este dependentă de compoziţia chimică a acestuia. Cărămizile de şamotă de exemplu, au o refractaritate cu atît mai ridicată cu

40

• • • • • i ^ I

ill conţinutul de alumină (Al2p8) este mai mare. Aşa ni i a arătat însă mai înainte refractaritatea singură I BOatc determina folosirea unui material la o anumită DHpTratură; va trebui să se ţină seama în această >«vin(;i de temperatura de înmuiere sub sarcină, în llntul rînd, precum şi de alte considerente ca natura şuţilor fizici şi chimici etc.

In tabela 19 se arată refractaritatea produselor re-•Ctare mai importante.

TABELA 19

Refractaritatea produselor refractare

Denumirea produselor refractare Refractaritatea °C

duse refractare silicioase (silica) xlu.se refractare silico-argiloase «tuse refractare de şamotă iduse refractare superaluminoase duse refractare magnezitice it use refractare dolomitice duse refractare forşteritice duse refractare crommagnezitice

1 710—1 750 .1 580—1 730 | 1 580—1 750 1 770—2 000

2 000 1 850 1 850 2 000

Conductibilitatea termică a materialelor este proprie-tea care determină capacitatea izolatoare a acestora

i respectiv pierderile de căldură prin zidăria cuptoarelor mlustriale.

Rezistenţa la şoc termic sau stabilitatea termică este proprietatea materialelor refractare de a rezista la variaţiile bruşte şi repetate de temperatură fără a se distruge. Distrugerea din cauza şocului termic se mani-(«•stă iniţial prin apariţia de crăpături care conduc la rupturi şi exfolieri ale materialului.

Rezistenţa la şoc termic depinde de compoziţia chi-mică şi mineralogică, de modul de fabricaţie, deconducti-

41

bi li ta tea termică şl de coeficientul de dilataţie ternii< a materialului. Determinarea mărimilor care intră j calculul stabilităţii termice este foarte complexă şi d aceea în practică stabilirea ei se face prin determinări <1 recte şi anume prin încălzirea cărămizilor la temperatul] de 8Q0°C şi răcirea bruscă în apă curgătoare. Stabilitat termică se apreciază astfel în raport cu numărul ş<j curilor la care rezistă cărămida pînă la pierderea a 20Î din greutatea ei iniţială, pierdere care rezultă de pe urm părţilor ce se desprind. In tabela 20 se redau indicii d stabilitate termică pentru unele materiale refractare ma importante.

TABELA 2

Rezistenţa la şoc termic a produselor refractare

Denumirea produselor refractare

Rezistenţa la şoc termic (stabilitatea termică)

exprimată prin numărul ae şocuri termice care

duc la pierderea a 20% din greutate

Produse de şamotă obişnuite Produse de şamotă cu granulaţie fină Produse de şamotă cu granulaţii mare Produse magnezitice Produse crommagnezitice Produse de silica

10—12 5—8

25—100 4

15 1—2

Constanţa de volum este proprietatea materialelor de a-şi menţine volumul şi implicit dimensiunile, în timpul' încălzirii lor şi a exploatării cuptoarelor.

Cînd volumul materialului respectiv creşte se pro-duce fenomenul de dilatare, iar atunci cînd scade se pro-j duce fenomenul invers de contracţie. Dacă după răcireaj materialului dimensiunile acestuia revin la cele iniţiale rezultă că dilatarea sau contracţia a fost .temporară ;| cînd materialul nu mai revine însă la dimensiunile saleî

42

ilfMlnte de încălzire, modificarea de volum şi respectiv Alăturea sau contracţia este permanentă.

Dilatarea şi contracţia şe exprimă în procente faţă dr dimensiunile iniţiale ale produsului, pozitive în cazul itliilarii şi negative în cazul contracţiei.

Constanţa de volum variază cu compoziţia materia-lului refractar şi cu temperatura la care ^ste supus ma-Irriulul, precum,şi cu durata de încălzire a acestuia.

I 'rodusele refractare de şamotă se caracterizează prin ill In tari la temperaturi joase şi contracţii importante la Irmperaturi înalte (1 200—i 40O°C) şi prelungite în limp.

Produsele refractare de magnezită, crommagnezită, iTomită şi corindonice au o dilatare uniformă, relativ ronstantă, adică aproximativ proporţională cu creşterea temperaturii.

Produsele refractare de silica au o variaţie de volum neuniformă în raport cu creşterea temperaturii, datorită transformărilor de structură mineralogică care au loc în material la diversele temperaturi. Aceste transformări se produc cu creşteri importante de volum, în special la temperaturile de 120, 580, 870 şi 1 400°C.

în fig. 8, a sînt reprezentate curbele de dilatare ale produselor refractare de şamotă, magnezită, crommag-nezită şi corindon, iar în fig. 8, b curbele de dilatare ale produselor de silica cu diverse structuri mineralogice.

Pentru temperaturi care depăşesc 1 000°C se pot considera următoarele valori ale dilataţiei termice expri-mate în procente şi mm/m:

— produsele refractare de şamotă — 0,6 — 0,8% adică 8 mm/m; — produsele refractare de silica — 1,2 — 1,4% adică 14 mm/m; — produsele refractare semiacide — 0 , 7 — 1 , 0 % adică

10 mm/m; — produsele refractare de magnezită — 1,4 — 2,2% adică

22 mm/m;

43

,0* 1 \ ** ,0*

3 C0r ind ol V

3 C0r ind

nmntc — r —' N \ —

M • V Ir-" \ \

\ § 1 Ca S S <5 5J S c

I § § § f | ş Temperatura, °C

a

ca & ca rtf fc? rs ^ 3 S> iQ «s fî; ^ csj

Cristouai" -. y TridUT îiţ.

' / - ~

4 sr \ / t

r W S — ! s' —

/; / • x — * —

t j ţ) 3 cj ţ j 5 ej CM sj «j N ia S s v CviDiî»

^ Ca & & K 5) S §

Temperatura, °C b

Fig. 8. Curbele de dilatare ale produselor refractare: — şamotă, magnezită, cromită, corindon; 6 — silica cu diverse

structuri mineralogice.

• produsele refractare de crommagnezită — 1,0 — 1,8% adică 18 mm/m.

pk'.ul se iau în considerare valorile maxime).

\\ ceea ce priveşte produsele de şamotă se menţio-a că la temperaturi de 1 200—1 400°C suportă tacţii de 0,2—1,0%, în raport cu refractaritatea ma-iilului. Dilatarea şi contracţia termică au o importanţă kcbită de care trebuie să se ţină seama la proiectarea (iviei şi la execuţia acesteia. Permeabilitatea la gaze (rezistenţa la infi ltraţia ga-

or) este proprietatea materialului refractar de a opune Istenţă la trecerea prin el a gazelor; permeabilitatea gaze depinde de compacţi tatea produselor, de mărimea »rilor şi de legătura dintre e i : cînd porii sînt deschişi •nneabilitatea la gaze este mare şi invers, indiferent t gradul de porozitate al materialului respectiv.

Produsele refractare folosite la construcţia cuptoa-„•lor trebuie să aibă o permeabilitate la gaze cît mai i-dusă pentru a se evita astfel degajările de gaze nocive

pierderile de căldură. Rezistenţa la acţiunea zgurilor depinde în cea mai mare

măsură de natura chimică a zgurilor şi a materialului refractar care vine în contact cu aceste zguri. Astfel, materialele refractare bazice (magnezitice, crommagne-/.itice, dolomitice etc.) rezistă bine la acţiunea zgurilor bazice iar materialele refractare acide (silicioase etc.) rezistă în bune condiţii la acţiunea zgurilor acide. în acelaşi timp unele materiale neutre se comportă bine la acţiunile ambelor feluri de zguri, acide sau bazice.

Rezistenţa la coroziune depinde şi de porozitatea materialului precum şi de temperatura de regim la care se produce acţiunea zgurii, însă nu se poate determina prin indici ca în cazul celorlalte proprietăţi.

45

Rezistenţa la uzură este proprietatea unora din matej rialele;refractare de a rezista în bune condiţii la frecări şi uzură mecanică din cauza materialelor care se încarc^ sau care contribuie la procesul tehnologic în cuptol (exemplu cuptoarele de var, furnalele, cuptoarele da topit sticlă etc.). Produsele refractare rezistente la uzurM trebuie să aibă o rezistenţă mare la compresiune şi ol porozitate cît mai redusă.

c. Produse refractare. La construcţia cuptoarelor industriale, a canalelor de fum şi a coşurilor se utili-; zează produse refractare sub formă de cărămizi (piese] fasonate) şi sub formă granulară, pulverulentă sau ames-tecuri din acestea.

1) Cărămizi r e f r a c t a r e . Cărămizile re-1 fradare de şamotă se fabrică din amestecul argilei refrac-| tare naturale (ca liant) cu şamotă (ca degresant), şamota fiind materialul obţinut prin arderea argilei şi măci-narea ei.

Pasta rezultată din acest amestec şi apă se supune fasonării după procedeul uscat sau umed iar apob se] usucă în uscătorii şi se arde în cuptoare de diverse ti-puri (tipul cel mai modern de cuptor pentru arderea cărămizilor refractare de şamotă este cuptorul tunel).

Cărămizile de şamotă se marchează cu o literă mare I care exprimă de obicei iniţiala fabricii în afară de simbol, 1 refractaritate şi format; de exemplu cărămida refrac-1 tară de şamotă, fabricată la Comarnic, de refractaritate 1 IP 173 şi de format standardizat, normal 250 x 125 X 1 X 65 mm se notează C-RC 73-N2.

Cărămizile de şamotă au obişnuit o culoare gălbuie. K în funcţie de destinaţie cărămizile de şamotă trebuie I să corespundă prevederilor din standardele respective: [

— cărămizi de şamotă de uz general — STAS 136-54; — cărămizi de şamotă pentru cazane industriale — STAS

2496-60;

46

m cărămizi de şamotă pentru furnale STAS 2555-61; »•> cărămizi de şamotă: pentru caupere — STAS 1505-61

# nu M i i ; *» cărămizi, de şamotă pentru cuploare* de c i m e n t ^ STAS

»- cărămizi; de' şamotă pentru "cuptoare Simens^tartin — VŞkS 1852-54, 4604-54, 4843-58;

cărămizi-(blocuri) de şamotă pentru cuptoarele de sticlă — >fAS 2913-51 ,eio.

In tabela 21 sînt redate caracteristicile produ-ii'lor refractare de şamotă de uz"general-, conform • I AS 136-54. M?Qrămizîle de şânlotă se încadrează în grupa produ-

c e r refractare silico-aluminoase avînd un conţinut de wfis cuprins între 30 şi circa 42 care determină iiracterul lor neutru din punct de vedere chimic.

Cărămizile refractare de silica se fabrică conform IT AS 135-49 din amestecul sortat pe granulaţii al ii.trţitei măcinate cu lapte de var şi mineralkator,

lltiestec care se presează în formele fasonate cerute şi line ulterior se usucă şi se ard în cuptoare la tem-:!>craturi înalte.

Cărămizile de silica au o culoare gălbuie cu pete de culoare brună şi albă.

Caracteristicile acestor produse sînt redate în ta-11)0la 22

Pentru cărămizile de silica folosite la cuptoarele de lopitl sticlă STAS 4472-60 indică proprietăţile fizico-i hi mice şi mecanice precum şi abaterile la dimensiuni ji defectele admisibile de formă şi aspect exterior; corespunzător acestor cărămizi STAS 4473-60 indică tipurile de cărămizi^fasonate standardizate câ formele |i dimensiunile respective (normale SN,r..SN5, pene Sl^.^SPJA, blocuri pentru arzător SAi...SA7, blocuri cu nas SNa, — SNa5 şi blocuri pentru umeri SU, —- SU7).

47

<v C 4> ttfl N 3

CO < H C/5

t-N-

O u

c O 00 fi LO

I o O O t*- CO CO

1 o o —• <J> N-CO

E O CO t>- __

I o O io CO f -t*- —

. o . S J 2

o

<L>

m

8 ® . CO -H

CO O

8 » . Tf o

o f -5 ©

O N o"

>co c a> CO a. CO CO <U CO M ••—I cO N O £ t-4 O

a ,

5C0 -+-» e CD y 03 a . co

>C0 O w

Q, tijO CO 0) ft "S c

<v I— o

i CO

'3

i p

> .2 xr

t r « P co >

o lO CN

3 S

CD -4-» C .2 g S3.Î2* Q. o s o o I S9 o CO j O ^

<L> tu3 co CL^H

f ,<2 co a N C <u

c*

16

tabela n Icrlsticiie cărămizilor refractare de silica de uz general

(STAS 135-49) Condiţii de a driiisibil i tate

Clasa A Clasa B

173 169 94,5 93,0 2,5 3,0 18 2,0 25 25 250 200 2,32...2,42 2,32...2,42

Caracteristici

• »4< taritatea C.P. min. ftîMld de siliciu (Si02), min.,. %

Ml de calciu (CaO), max. ,% «HMId de aluminiu (Ala08),max.,,% •iHKMUatea aparentă, max.,%

ii fţMiţa Ia compresiune, min., kgf/cm2

(UlTatea specifică aparentă, kgf/dm8

(Cărămizile de silica au o compoziţie chimică acidă KI rezistenţă mecanică sporită, cu deformaţie sub sarcină •jiroape de punctul de înmuiere, însă cu stabil i tate it mică foarte redusă, fapt care împiedică folosirea itfcstor cărămizi la cuptoarele cu funcţionare periodică.

Cărămizile refractare magnezitice se folosesc la con-«rucţia cuptoarelor Simens-Martin, a cuptoarelor de intent; etc. ,

Cărămizile de magnezită sînt de natură bazică din jllinct de vedere chimic şi au o refractaritate şi tempera-Dlira de deformare sub sarcină mai ridicate decît celelalte nateriale refractare (v.' proprietăţile materialelor re-Kractare).

Cărămizile refractare de crommagnezită se fabrică Mi prezent şi la noi în ţară din amestecul de cromit ţi magnezită, umezit, presat şi uscat după care se arde fn cuptoare tunel la temperaturi de circa 1 600° C.

Caracteristicile acestor cărămizi, destinate căptuşelii cuptoarelor rotative de ciment sînt precizate în NID 430-62 si redate rezumativ în tabela 23.

P - 2 1 8 1 49

TABELA I

Caracteristicile cărămizilor crommagnezitice (Conform NID 430-62)

Caracteristici

• Condiţii de 1

admisibilitate 1

Refractaritatea I.P., min 200 Porozitatea aparentă, max., % 20 Greutatea specifică aparentă, kgf/dm3 2,9 Rezistenţa de rupere la compresiune la tem-

peratura obişnuită, min., kgf/cm2

Temperatura de deformare sub sarcina de 500 peratura obişnuită, min., kgf/cm2

Temperatura de deformare sub sarcina de 2 kgf/cm2, °C:

- - începutul, min 1 600 — sfîrşitul, min.., 1 700 Rezistenţa la şoc termic (950°C,-apă), min.,

cicluri 15 Compoziţia chimică: — MgO, min., % 70 — Cra03,min.,% 8 —CaO, max., %> 2

în afara tipurilor de cărămizi refractare descrisa anterior se mai folosesc diverse alte tipuri care au însl o utilizare restrînsă şi a căror descriere, caracterisl ici şi proprietăţi sînt redate în normativele, standardela sau prospectele respective.

2) Mortare r e f r a c t a re. Mortarele re\ fractare de şamotă sînt amestecuri uscate de praf ide' şamotă şi argilă refractară, fin măcinată. Mortarele de şamotă folosite trebuie să aibă aceleaşi caracteristici chimice şi mineralogice ca şi cărămizile ,1a a căror înzi-dire se folosesc.

Caracteristicile mortarelor de şamotă conform STAS 134-61 sînt indicate în tabela 24. La zidirea că-rămizilor de şamotă obişnuite se folosesc mortarele din grupa MRC iar la zidirea cărămizilor aluminoase, mortarele din grupa MRD.

50

Marcarea, ambalajul, transportul, depozitarea şi fi cepţia mortarelor de şamotă se efectuează confoii STAS 134-61. Mortarul de şamotă se livrează in Via sau în sad de hîrtie cu masa netă de 50 kg ( ± 2 % ) | se depozitează în locuri ferite de umezeală.

Mortarele folosite trebuie să fie fine, cu rest n ciurul nr. 1 STAS 1077-50 de maximum 3% şi să trea< j prin sita nr. 0,5 în proporţie de 55% . In mod praclil cînd rosturile sînt mici, mortarul trebuie să aibă o gra nulaţie sub 0,2 mm, iar cînd rosturile sînt mai mal (pînă la 2 mm) fineţea de 0,2 mm va corespunde la I cantitate de numai o0% din material, restul putînd si aibă granulase pîna la 1,5—2 mm.

Pentru zidăriile cu cărămizi semiacide în amestec .si introduce nisip cuarţos după reţetele indicate în proiecll

Pentru zidăriile antiacide se foloseşte un mortal antiacid compus dintr-un amestec de nisip cuarţos cil silicat de sodiu STAS 2902-61 (38° Be) şi fluorosilicaj de sodiu (6 kg/100 kg nisip) sau alte chituri special preparate (chituri din import, densurit etc.).

Mortarele refractare de silica sînt amestecuri de nil sip cuarţos sau de cărămidă de silica fin măcinată cil argilă refractară sau praf de şamotă în proporţie dtl maximum 10—12%.

Caracteristicile mortarelor refractare de silica, con-l form STAS 3859-53, sînt indicate în tabela 25.

Mortarele refractare magnezilice sînt făinuri din acelaşi [ material din care se confecţionează cărămizile de magne-1 zită sau crommagnezită (MgO — 70—85%),

Caracteristicile acestora trebuie să corespundă NIDi nr. 431-62.

Sortul :MC — (pentru, cuptoare de ciment) reziduu max. [>% I cu ochiul de 3 mm (STAS 1077-50);

Sortul MM — (pentru cuptoare Simons-Martin, cuptoare» adinei, cuptoare vană pentru vată minerală) reziduu 0% pe sita I cu ochiul de 1 mm (STAS 1077-50).

52

TABELA 25

Caracteristicile mortarelor refractare silicioase (conform STAS 3859-53)

Caracteristici

NMiulaţia , f iax,. mta t Iractaritatea:

dusa M71 tain. I .P . clasa M67 min. I .P .

umiditatea, m a x . , % «>n(inutul de SiOa m i n . , % «uţlnutul de A1203 , % irnnulaţia: reziduu, %:

pd sita 2 mm (STAS 1077-50) pe sita 1 mm (STAS 1077-50)

- pe sita 0,2 mm (STAS 1077-50)

Condiţii . de admisibilitate

1 171 167

3 88—92

5—8

lipsă 3

40

Se livrează în saci de hîrtie cu masa netă de » kg (±2 ) . H M I

Mortarele de magnezită şi crommagnezită se pot confecţiona şi prin amestecare cu silicat de sodiu, In cantitatea prescrisă în reţetele din proiect.

Pentru alte tipuri de zidărie mortarul trebuie indi" cat în proiect odată cu reţeta de preparare a acestuia-

3) Cimenturi r e f r a c t a r e . Cimenturile re-fractare se folosesc lâ pregătirea mortarelor sau betoa-nelor refractare. Cele mai des utilizate sînt cimenturile a luminoase şi superaluminoase care conţin Al2Oa în proporţie de 70%."

Se folosesc, de asemenea, cimenturi refractare din import (ciment Fondu, ciment Lafarge etc.) al căror mod de folosire la confecţionarea betoanelor trebuie să fie indicat în amănunt în instrucţiunile anexate la proiect sau în prospectele respective.

53

Pentru repararea căptuşelilor de natură bazică • pot folosi cimenturile dolomitice (Dosefa); a căror |>« ducţie a1 început şi la noi în ţară.

4 ) B e t o a n e r e f r a c t a r e . Betoanele r e f r i tare sînt amestecuri de agregate refractare cu liaifl şi apă. Utilizarea lor permite înlocuirea produsei! refractare fasonate arse, o execuţie mai rapidă: cu inj I puţine rosturi şi uneori de forme destul de complicai* I

Agregatele refractare folosite la confecţionarea ln toanelor refractare sînt şamote de refractarităţl difi rite, magnezite, crommagnezite etc.

Ca lianţi pot fi folosite cimenturile refractare (alj minoase, superaluminoase), cimentul Portland cu ada< suri de stabilizatori ceramici sau alţi lianţi speciali

Clasificarea betoanelor refractare în funcţie de tempi ratură, cuprinde:

— betoanele rezistente la foc, care rezistă la tenii peraturi pînă la 900°C;

— betoanele refractare cu utilizare pînă la 1 250° CI — betoanele refractare speciale cu utilizare pînl

la 1 400—1 500°C. Reţetele de compoziţie ale betoanelor refractari

confecţionate pe baza agregatelor şi lianţilor livraţii corespunzător clasificării de mai sus, sînt următoarele!

— betonul rezistent la foc se compune din agregata de cărămidă roşie şi dintr-un liant de ciment PZ 4001 cu stabilizator ceramic (circa 20—25%);

— betonul refractar se compune din agregate de şamotă cu refractaritate de circa 1 710°C şi dintr-unj liant de ciment P 400 cu stabilizator ceramic (15—30%) ;l

— betonul refractar special se compune din agregate j de şamotă cu refractaritate ridicată şi liant de ciment aluminos în proporţie de 20—24%.

Betoanele refractare se pot turna la faţa locului în; cofraje sau pot fi confecţionate sub formă de piese pre-

54

Irate; condiţiile de preparare, punere în operă şi jfflre sînt descrise în capitolul cu privire la execu-i cuptoarelor. !«(acteristicile betonului refractar compus din agre-irfractare şi liant de ciment cu stabilizator ceramic Indicate în tabela 26.

TABELA 26

Caracteristicile betonului refractar de tip Azuga

Caracteristici

«pozi ţ ia : ««regate, % greut.

in care: agregat mare B 5 — 1 0 mm Kftfai mic C 0,2—5 mm liant (ciment P 400 + stabilizator cera-mic), % greut. flpfi, %

miperatura de utilizare, max., °C «Istenţa la compresiune, kgf/cm2: după 7 zile după 28. zile riitatea specifică, kgf/m3

nlracţia liniară, % : plnă la 600 pînă la 1 200", max. Intaţia termică7(între 20° —850° C), mm/m •rozitatea aparentă (după ardere), %

74 60 40

26 7—8 '

1 250

70 150

1 700

0,2—0,8 1

4—7 35

Betonul refractar se livrează în saci, pe sorturi şi |tc granulaţii, în vagoane închise.

In prezent utilizarea betonului refractar este încă limitată; utilizarea unor cimenturi refractare de cali-late superioară face însă posibilă utilizarea şi în con-strucţii mai importante (de exemplu cuptorul de re-coacere pentru linia de geam laminat de la Fabrica de geam laminat din Scăeni).

55

5 ) T « n c uie I i r e f r a c t a r e. Aceste tencuM se folosesc la protecţia zidăriei refractare, fiind ale» tuite de obicei din amestecuri de cromite. Preparan şi modul de punere în operă se descrie în proiect \ I la caz la caz.

In numeroase cazuri tencuielile refractare se folosa şi ca mijloace de reparare sau de protecţie a zidării agregatelor termice în curs de exploatare.

6) M a s ele r e f r a c t a r e b ă t ă t o r i t e. Mi sele refractare bătătorite sînt alcătuite în generj dintr-un amestec de degresant (şamotă, magnezită, eroii magnezită), cu un liant (silicat de sodiu, gudron etcl şi se folosesc la completarea rosturilor din zidării furnalelor etc. Reţetele de confecţionare şi punere tl operă ale acestor mase trebuie indicate necondiţional în proiectul de execuţie.

C a p i t o l u l I I I

UNELTE ŞI UTILAJE

La lucrările de zidărie a cuptoarelor trebuie folosite unelte de bună calitate pentru a se asigura o execuţie corespunzătoare a lucrării. în acelaşi timp este nece-sar ca anumite operaţii să se facă cu ajutorul utila-jelor, în scopul măririi productivităţii muncii. •

1. Unelte de lucru

a. Unelte pentru executarea zidăriei. Ciocanul de zidar cu un cap ascuţit şi unul teşit conform STAS 4375-60, se foloseşte la lucrările de zidărie şi de prelu-crare a cărămizilor roşii.

56

CiocanţiL de zidar cu două capete ascuţite, este ciocanul «k«lt în mod curent de către zidarii şamotori, întrucit (fVi-şte la tăierea şi cioplirea cărămizilor refractare. Nirlca metalică a ciocanului de cioplit are o lamă de Mea 35—48 mm lăţimepeoadîncime de circa 12—15 mm * ficcare capăt, lamă care se căleşte şi care se ascute -niodic la polizor. Ambele tipuri de ciocane sînt pre-A/ute cu cozi de lemn, care trebuie să fie bine împă-ite în partea metalică. Există posibilitatea ca la ca-nide ciocanelor să se ataşeze piese demontabile de rhiinb, confecţionate din oţeluri rezistente la uzură, ire măresc durabilitatea ciocanului şi asigură o cio-llre corespunzătoare. în orice caz ciocanul trebuie să le confecţionat din oţel de bună calitate, întrucît de xccutarea lucrărilor cu ciocane bune depinde în mare

N . O C Fig. 9. Ciocane pentru lucrări de zidărie: a — ciocan de zidar ascuţit la un capăt; b — ciiocân de zittâr ascuţit la ahibeîe capete; ţ

c-f- cjocan de lemn.

Ciocanul de lemn este folosit pentru baterea cără-mizilor de şamotă în timpul executării lucrărilor (sau iii unele cazuri pentru retuşarea zidăriei proaspăt exe-cutate).

în fig. 9 sînt reprezentate tipurile de ciocane des-crise.

57

Canciocul de zidar se confecţionează din tablă şi e s f l prevăzut cu un mîner de lemn. Canciocul serveşte H întinderea mortarului pe stratul de cărămizi.

Mistria se confecţw nează dintr-o parte de tM blă şi un mîner de lenfl (conform STAS 4452-5® şi poate avea forma t r f l pezoidală sau triunghiul Iară. Se foloseşte la î'ntinl derea mortarului pe strai tul de cărămizi în groşii mea cerută, la operaţii» de tencuire, fuguire etcl

Dalta metalică poatl să aibă; forme diversei rotunde sau late, de lun-| ginii diferite şi se confecJ ţionează din oţel desculel rezistent la uzură. înainta

de folosire dălţile trebuie sa fie bine ascuţite. Cu] ajutorul dălţilor se execută lucrările de tăiere şl cioplire a cărămizilor (fig. 10).

Firul cu plumb are o parte metalică, de forme dife-l rite, în care predomină forma cilindrică şi forma de pară, ambele avînd un vîrf ascuţit. Partea metalică tre-buie să aibă o greutate suficient de mare pentru a asi-gura întinderea sforii sau a sîrmei metalice de care se; suspendă. Cu ajutorul firului cu plumb se determină şi se controlează verticalitatea pereţilor sau centrarea unei zidării de secţiune circulară (zidăria coşurilor, a furnalelor etc.).

Nivela de lemn cu bulă de aer (bolobocul); STAS 5307-61, se foloseşte la obţinerea orizontalităţii şi la verificarea acesteia. în cazul în care nivel-a se fixează

a o c d Fig. 10. Diferite tipuri de dălţi

metalice: a — daltă rotundă; b — daltă lată; e — daltă pentru cioplit blocuri; d — daltă pentru ciocan pneumatic.

58

(RH

I fame (echere) cu diverse înclinaţii, -se poate folosi Ijixccutarea pereţilor înclinaţi. Unele nivele au pe una In laturile mici o a doua bulă de aer cu ajutorul căreia controlează verticalitatea zidăriei. Nivelele se pot confecţiona din metal, ceea ce asigură o

jllatesuperioară a acestei unelte, llllzarea nivelei se face prin Hrlvirea bulei de aer din car-ina de sticlă între limitele tra-ile pe aceasta (fig. 11).

1'ierul de fuguit se foloseşte realizarea rosturilor zidăriei

jtarente şi este format dintr-un er pătrat de dimensiune egală u a rostului respectiv, îndoit itner de lemn (fig. 12).

Dreptarele se folosesc pentru realizarea unei zidării ii nivel constant pe orizontală sau pe verticală. Se Dnfecţionează din lemn de calitate superioară, rezistent j uzură şi cu feţele perfect geluite şi paralele între ele

12). Lungimile dreptarelor sînt variabile în raport ji necesităţile locale, în medie 1,5—3 m, cu secţiuni

Fig. 11. Nivelă cu bulă de aer.

puţin la capăt, cu

Fig. 12. Unelte de zidărie: de fuguit; b — dreptar de lemn; c — echer de trasaj

la 90° (vinclu).

59

de 6—12 cm/2—2,5 cm. Dreptarele se pot folosi şi H verificarea planeităţii pieselor mari (exemplu blocurlB de şamotă) unde se pot utiliza şi dreptare în cruce pentiM verificarea simultană în două sensuri.

Echerele de trasaj la 90°, se confecţionează din m e m (conform STAS 2050-51), simple sau cu talpă şi cu ajutcfl rul lor se trasează unghiurile drepte între două fefl ale zidăriei sau între două feţe perpendiculare ale unfl piese refractare (fig. 12). Echerele se pot confecţioiiH la nevoie şi din lemn de calitate bună, bine geluiB cum şi de alte înclinaţii.

b. Unelte pentru sortarea cărămizilor şi verificare» rosturilor. Calibrorul metalic cu mîner se foloseşte ll sortarea cărămizilor după toleranţele la dimensiune! Feţele interioare ale ramei metalice de calibrare trebuia să fie prelucrate cu precizie la dimensiunile indicatei Rama metalică trebuie să fie rigidă pentru a nu se delI forma în timpul folosirii şi a da astfel indicaţii eronatei Se utilizează calibroare manuale sau fixate pe un sul port (fig. 13).

Lama de control se foloseşte la verificarea grosimii rosturilor din zidăria refractară. Se confecţionează diij oţel cu lăţimea de 15 mm şi grosimea corespunzătoara grosimii rostului care urmează a fi verificat (fig. 13)1

Masa de sortat cărămizi foloseşte la sortarea în seriei a cărămizilor refractare după toleranţele la dimensiune.! Se confecţionează de obicei dintr-o placă de lemn rezis-tent, bine geluit şi din piese metalice demontabile,! bine dimensionate şi fixate, aşezate distanţat în număr de 3—4 bucăţi, după necesităţile de sortare pe grupe (fig. 13).

c. Unelte pentru prepararea mortarelor. Sitele şa ciururile folosite la prepararea mortarelor şi la deter-

60

IUI rea granuiozităţii componenţilor acestora âe coîl-lioiiează din împletituri şi ţesături din sîrmă conform AS 1077-50 si din table perforate conform STAS 1078-50.

Calibrul 3 Calibrul Z

c Fig. 13. Unelte de control şi sortare:

a—callbror metalic; b—lamă de control; c - masă de sortat.

Sitele mai des utilizate au ochiuri de 0,2; 1; 2 şi 3 mm. I'cntru a putea fi folosite sitele se încadrează în rame de lemn de diverse dimensiuni.

Sapele de mortar cu coadă se folosesc la amestecarea mortarului.

Lopeţile cu coadă de lemn se utilizează la manipularea mortarului.

d. Unelte pentru transportul cărămizilor şi morta-relor. Roabele metalice cu pneuri pentru 80, 100 şi 120 kg se utilizează la transportul mortarului şi cărămizilor.

61

Conteinerele metalice pentru cărămizi se pot excctifl după tipurile indicate în cataloagele sculelor şi uneltei® de mică mecanizare sau după cerinţele diversei® lucrări.

Găleţile metalice negre sau galvanizate cilindrice I tronconice de capacităţi şi forme diferite se folosesc A asemenea pentru transportul mortarelor.

Lăzile pentru mortar au forma unui trunchi de c o l cu dimensiuni aproximative de 470/400 mm lungime! 270/200 mm lăţime şi circa 250 mm înălţime.

Scripeţii de diametre diferite se folosesc la ridicare! materialelor în cazul diferenţelor mici de nivel şi al sarcinilor relativ reduse. Este indicată folosirea pe c i l posibil a scripeţilor cu rulmenţi.

Frînghiile de cînepă împletită se folosesc la ridicarea] materialelor cu ajutorul scripeţilor.

în afara sculelor şi uneltelor menţionate mai înainte se mai folosesc şi alte unelte pentru executarea lucrărilor de înzidire (metri de lemn, creioane dulghereşti de! trasat, drişcă de lemn, şpaclu, ciocan de lăcătuş, sape,! maiuri de lemn etc.) precum şi unelte specifice lucrărilor ajutătoare ca : unelte de dulgherie (tejghea de tîmplărie, ferăstrău de lemn cu coadă, rindea, teslă; pile de feră-strău, burghie etc.), unelte pentru lucrări de construcţie metalică, unelte pentru lucrări de săpătură etc.

2. Utilaje

a. Utilaje pentru lucrările de prelucrare a cărămi-zilor. Maşinile de şlefuit electromecanice cu şasiu metalic, montate pe fundaţii de beton, prevăzute cu pietre de polizor speciale din materiale abrazive, se folosesc la şlefuirea blocurilor de şamotă de dimensiuni mari, mijlocii şi mici (maşina de polizat de tip Diskus-Werke de 0 700—1 200 mm, cu electromotor de 20—40 CP,

62

•

iigjfflnlor de absorbţie pentru praf, automat de pornire, liWniii'i de siguranţă).

hilizoarele electromecanice cu şasiu metalic, pe fun-•Bi <lo beton, cu pietre de polizor din materiale abrazi-!§(f«rborund sau car-(llfiS de siliciu), elec-.iMHolor 1,7 k\V/2800 «4/itiin cu automat de

,Ofilire şi tablou de nuanţă, se folosesc ffMllru şlefuirea cără-ruilor (fig. 14),

Maşinile de tăiat ir/iinizile Refractare •r şasiu metalic, cu

picuri speciale de tă-«I din materiale abra-

{tve (maşina de tip Hvola-ŞTS 350-400) tint prevăzute cu ven-mlator de absorbţie jM-iitru praf (fig. i5).

Pietrele de polizor pentru şlefuitul pieselor de şamotă i>ot fi de formă cilindrică plană sau de formă cilindrică cu degajare (conform STAS 4594-54). Dimensiunile i/.nale ale acestor pietre .de polizor sînt 0 250—400 mm tl 30—60 mm grosime (fig. 16).

Discurile de tăiat cărămizile se confecţionează din nateriale abrazive (carbură de siliciu legată cu bache-lită) de dimensiuni 0 350—400 mm şi 3,5—4 mm gro-iline.

Maşinile portative de şlefuit pe orizontală de tip plex, cu pietre abrazive, pot fi cu legătură la instalaţia de forţă sau cu motor propriu^ de dimensiuni mici şi mijlocii (fig. 17).

63

Ciocanele pneumatice se folosesc la cioplitul b l o d rilor de şamotă şi sînt prevăzute cu trusă de dălţi (I tunde, late etc.) (fig. 17).

Fig. 15. Maşină de tăiat y cărăfnizi refractare (tip Avola).

- . . . .. ,

m ţj a J

Fig; 16, Pietre ide polizor: « — de "formă cilindrică plană; b — de formă cilindrică cu degajare.

15

Utilaje folosite la confecţionarea mortarelor. Kp/e se folosesc la confecţionarea mortarelor iar •Eţntru transportul acestora; ele trebuie indicate MCtul de organizare o dată cu caracteristicile

ipective. In cazul unor cantităţi tmai mari de beton I executat pentru confecţionarea betoanelor se utili->ză Utonierele. c, Utilaje folosite lâ transportul materialelor. Ma-

itralele Pioner dotate cu cîrlig sau platforme de lemn, lllgurate împotriva basculării, cu automat de pornire i| tablou desiguranţă pentru greutăţi pînă la 0,5 t sînt fclosite pentru transportul materialelor pe verticală. t Benzile transportoare de lungimi variabile după nece-Jltăţl, cu instalaţiile de forţă auxiliare, sînt folosite pentru transportul pe orizontală sau la diferenţe de

>-2181 65

I f I I 111

nivel reduse, pentru cazurile de folosire a unor canli mai mari de material.

Instalaţiile de linii înguste (500, 600 mm) cu va oi decovil dotate cu platforme din dulapi de lemn necesare pentru transportul materialelor de la de|K la locul de lucru.

Lopeţile mecanice sînt utilizate la descărcarea i terialelor în vrac etc.

Proiectele de organizare trebuie să prevadă în cupfl sul lor sculele, uneltele şi utilajele necesare pentru ei cutarea lucrărilor respective, asigurînd astfel dotafj şantierului la timp cu cele necesare.

Capitolul IV EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE ZIDĂRIE

A CUPTOARELOR

1. Lucrări pregătitoare şi auxiliare

Lucrările de construire ale unui cuptor se execul pe baza proiectului de execuţie întocmit de către proiectant de specialitate şi care conţine devizul, strucţiunile tehnice etc. şi planurile. Prevederile pro iectului trebuie respectate întocmai, orice modificări fâ cîndu-se numai cu acordul proiectantului.

Organizarea lucrărilor — necesarul de mînă de lucri pe specialităţi, de utilaje şi mijloace de transport precum şi modul de depozitare a materialelor, instalaţiile pro vizorii de curent electric, apă, gaze, măsurile de tehnic» -securităţii muncii etc. — trebuie indicate detaliat în proiectul de organizare elaborat de către proiectant şi constructor, în funcţie de situaţia reală de pe şantier.

66

i'fniectul de execuţie a unui cuptor cuprinde un >j>U'X. de lucrări : terasamente (săpături, nivelări), flflţii, construcţii metalice, zidării de construcţii, Htoare şi refractare, precum şi lucrări de instalaţii, llloje şi automatizare în unele cazuri. Proiectul de |inlzare trebuie să stabilească succesiunea acestor «ari, iar cei care sînt însărcinaţi cu executarea zidă-f) cuptoarelor trebuie să le cunoască şi în unele cazuri ll simple, să le execute în întregime ei însuşi.

Lucrările de terasamente constau din trasarea funda-tor (însemnarea conturului acestora cu scînduri şi if uşi), săparea terenului pînă la cotele indicate în oiect (verificîndu-se starea, natura şi rezistenţa aces-n l a ) şi nivelarea fundului săpăturii. O dată cu trasarea )ndaţiilor se face îngrădirea săpăturilor şi se marchează nele principale ale construcţiei pe balustrade de mn sau prin cuie fixate pe borne din mortar de ciment, it cazul unor săpături la adîncime se face sprijinirea itulurilor sau se execută taluze naturale.

Nivelarea terenului din jurul construcţiei şi a tere-uilui de fundaţie se face în raport cu cota zero (+0 ,00) stabilită în proiect. Această cotă se înseamnă pe ele-mente fixe de construcţie deja executate şi în funcţie de ea se determină toate cotele de nivel ale lucrării.

Lucrările de fundaţii se execută din zidărie, din beton sau din beton armat. Armătura betonului armat se execută în conformitate cu detaliile proiectului de către muncitori calificaţi. Betonul de fundaţie se toarnă, de obicei, după nivelarea cu un strat de beton de egalizare. In cazuri speciale, de infiltraţii de apă sau de pînze de apă freatice la adîncimi deasupra nivelului fundaţiei, se procedează la drenarea şi epuizarea apei sau la lucrări de chesoane metalice şi hidroizolaţii.

Lucrările de zidărie şi construcţie metalică vor începe numai după întărirea 'betonului de fundaţii. Pe timp

67

friguros trebuie luate măsurile speciale de protdH a betonului împotriva îngheţului (închiderea şi încHifl rea locului de lucru, încălzirea apei şi a agrega!(•!• adăugarea de acceleratori de priză, decofrare î n t î r z » etc.).

Lucrările de montaje şi de construcţie metalică m fi de amploare mai mare (carcasa furnalelor, a caww relor, ancorajul cuptoarelor de var etc.) sau mai mM constînd uneori în construcţii metalice simple (cuptoăB tunel etc).

La aceste lucrări trebuie folosiţi muncitori califl câţi de specialitate şi utilaje adecvate (macarale, vl(fl ciuri, trolii, truse de sudură etc.).

Construcţia metalică de ancoraj a cuptoarelor are rom de a prelua împingerile rezultate în urma dilatării zidfl riei şi în special împingerile orizontale ale bolţilor!

Cele mai simple ancoraje sînt formate din reazeinrl montanţi şi tiranţi.

R e a z e m e l e sînt formate din profile metalici (U, I, cornier) aşezate orizontal, în lungul pieselor d<! reazem ale bolţii, la nivelul la care se realizează împin! gerile orizontale din boltă.

M o n t a n ţ i i (stîlpii) sînt formaţi tot din pro«l file metalice aşezate vertical, în locurile indicate ini proiect şi preiau eforturile din barele de reazem, pecarrl le transmit la tiranţi şi la fundaţie.

T i r a n ţ i i formaţi din bare de oţel rotund. | unesc montanţii opuşi de pe cele două laturi ale cupto-1 rului. Tiranţii sînt reglabili, prin acţionarea piuliţelor! de la capetele lor, ceea ce permite ca în timpul temperării I şi exploatării cuptorului să se acţioneze asupra lor în raport cu dilatarea zidăriei (v. fig. 21).

La partea inferioară montanţii se încastrează într-o || fundaţie de beton sau pot să fie ancoraţi ca şi la partea H

68

ţMMfloara prin tiranţi, atunci cînd sub vatra cupto-|| există un subsol. Hoularea ancorajelor simple de tipul celor descrise

ifţiii înainte, sau altele similare, se execută uneori chiar I fâlrc zidarii şamotori care trebuie să cunoască deci jililfcl de lucrări. în orice caz, aceştia trebuie să efec-MM* montarea în zidărie a pieselor simple de oţel sau a* nntâ ca vizoare, guri de vizitare, clapete de explozie ii Iu condiţiile indicate în proiect.

l a lucrările de terasamente, fundaţii şi construcţii tarialice importante şi complicate se folosesc mijloace iiifometrice de trasare şi de determinare a axelor şi «Ar lor de nivel.

Zidăria cuptoarelor începe după întărirea fundaţiilor i după trasarea axelor principale, prin determinarea

maturului pereţilor, pornind de la interior către exte-rior, pentru a se asigura astfel respectarea cotelor de (ibarit interior ale cuptorului. Eventualele toleranţe M grosimea zidurilor, datorită abaterilor la dimensiunile iirmnizilor, se compensează către exterior, verifieîndu-se •ilodată influenţa acestora asupra construcţiei metalice.

Lucrările de instalaţii de aer, de combustibil, de apă •Ic., se pregătesc în paralel cu iucrările de zidărie însă «uontajul şi în special definitivarea acestuia se execută după terminarea zidăriei şi a construcţiei metalice. Lucrările de instalaţii se execută numai de către munci-tori calificaţi şi autorizaţi.

2. Sortarea şi prelucrarea cărămizilor Lucrările de zidărie refractară se execută cu rosturi

mici, întrucît mortarul din aceste rosturi se degradează mai uşor decît acela de la cărămizile înzidite. Grosi-mea rosturilor variază după importanţa lucrării de la 0,5 mm la 3—4 mm. Pentru realizarea dimensiunilor

69

mici de rosturi se impune sortarea şi prelucrarea li prealabil a cărămizilor,

a. Sortarea cărămizilor are ca scop folosirea cărâ mizilor grupate pe toleranţe, astfel încît zidăria să s execute pe cît posibil cu cărămizi de aceeaşi grosime lungime sau lăţime, în aceeaşi zonă, rînd etc.

Pentru sortarea cărămizilor în funcţie de dimen siuni se folosesc diverse unelte între care calibroru (sau şablonul metalic) şi masa de sortat (v. fig. 13)

în afară de sortarea pe dimensiuni a cărămizilor se mai face şi sortarea după felul materialului (şamotl silica etc.), dupărefractarităţi (RC73, RC71, RC69 etc.). după formate (Nlf Na etc.), grupele formate depozi-tîndu-se în stive care se notează cu indicaţii asupra acestor caracteristici (tăbliţe, scris cu creta etc.).

De asemenea, în afară de recepţionarea calitativă! a cărămizilor la executarea lucrărilor, înainte de punerea! în operă, cărămizile se verifică şi se sortează fiecare bucată în parte, chiar de către zidarul şarnotor, din punct de vedere al defectelor admise (v. cap. II). Sor-tarea aceasta are de scop să evite folosirea cărămizilor cu ştirbituri, colţuri rupte etc., în proporţii neadmise şi în acelaşi timp, să evite aşezarea cărămizilor cu aceste defecte spre interiorul cuptorului.

b. Prelucrarea cărămizilor refractare constă în tăierea, cioplirea şi şlefuirea lor. Aceste operaţii sînt impuse de necesitatea de a folosi bucăţi de cărămizi, sferturi, jumătăţi sau trei sferturi pentru capete de ziduri, îmbinări de pereţi,, colţuri, legături pe verticală între rînduri (ţeserea rosturilor) sau pentru realizarea dimen-siunilor uniforme ale cărămizilor, care să asigure cali-tatea zidăriei cerute de proiect în funcţie de mărimea rosturilor. Totodată, aceste operaţii sînt necesare şi în cazul în care trebuie obţinute alte formate de cărămizi din cele existente.

70

In multe cazuri, încă înainte de începerea lucrărilor ii» tidărie, este necesară pregătirea cărămizilor şi a idelor refractare pentru introducerea lor în operă. »l exemplu blocurile de şamotă folosite la fundul şi "«rotii cuptoarelor vană pentru topit sticla au lungimi ill 500, 600 şi 1 000 mm cu toleranţe conform STAS 113-51 de + 2 % , ceea ce reprezintă la lungimea unui line 1 cm, 1,2 cm şi respectiv 2 cm. Aceste abateri . Iltiise de standard, nu pot fi însă admise la executarea «rărilor, aşa încît pentru realizarea rîndurilor de ingime perfect egală cît şi pentru asigurarea planei-ţii suprafeţelor în contact se impune cioplirea

'locurilor. Cantităţile folosite fiind mari, iar lucrările de ioplire manuală dificile, prelucrarea blocurilor trebuie > preceadă începerea zidăriei propriu-zise.

Prelucrarea cărămizilor se face în ateliere speciale, uliipostite împotriva intemperiilor şi dotate cu utilajul «Crespunzător în funcţie de importanţa lucrării, canti-i*lea materialelor de prelucrat etc. (polizoare, maşini le tăiat, maşini de şlefuit etc.).

La locul de lucru se impun, de asemenea, lucrări !<• prelucrare a cărămizilor ca de exemplu fasonarea 'cnelor de, închidere a bolţilor.

Tăierea cărămizilor se execută manual cu ajutorul locanului de zidar, sau mecanic, cu maşini de tăiat Irămidă refractară. Cărămida care trebuie tăiată nanual se înseamnă cu creionul pe linia de tăiere iar ipoi cu ajutorul ciocanului de zidar ascuţit la ambele sipete, se crestează de jur-împrejur pe conturul tăie-ittrii. In cazul unor cărămizi mai puţin dure (exemplu amota) o lovitură de ciocan dată perpendicular pe supra-iija cantului, pe linia de tăiere după adîncirea acesteia, ste suficientă pentru despicarea cărămizii. în cazul iirămizilor dure adîncitura făcută pe conturul liniei de âierese măreşte cu ajutorul dălţii, iar lovitura de tăiere

71

se dă prin intermediul acesteia cu un ciocan mecaij Cărămida care se taie se ţine în mîna stîngă, aşa cum arată în fig. 18.

Atunci cînd tăiei cărămizilor de acel) format se face peni un număr mai mare bucăţi se pot fold pentru trasare şabloi ne făcute din tab l

Productivitatea II crărilor de tăiere 1 cărămizi lor creşte mul prin folosirea maşini lor de tăiat, cu discuij

de carborund. Acţionarea discului de carborund se faci cu ajutorul unei pedale. Praful rezultat în urma tăierii este absorbit într-o instalaţie unde este stropit cu apS] O astfel de maşină de tăiat cărămizi, este reprezenta!! în fig. 15.

După tăierea manuală a cărămizilor este necesarii finisarea suprafeţelor tăiate printr-o cioplire de potri-vire şi ulterior prin şlefuire.

Cioplirea cărămizilor este operaţia prin care se reali-zează cărămizi corecte ca format, prin înlăturarea defec-telor de fabricaţie sau prin care se obţine schimbarea formei unei cărămizi.

C i o p l i r e a d e p o t r i v i r e ş i d e a j u s -t a r e este cioplirea care se face pentru îndepărtarea asperităţilor, reducerea grosimii, egalizarea acesteia pe toată suprafaţa, înlăturarea abaterilor inadmisibile etc.

Aceasta se execută cu ajutorul ciocanului de zidar ascuţit la ambele capete, după o prealabilă trasare eu creionul de dulgher. în cazul cărămizilor de format obiş-nuit, cărămida se aşază pe piciorul stîng mai sus de

72

fcnunchi şi se ţine cu mina stingă de partea din »pate.

Cioplirea de potrivire se execută mai întîi pe conturul •oprafeţei care se ciopleşte iar apoi în rest (fig. 19). In cazul unor grosimi mai mari de cioplit se folosesc dălţi de zidar rotunde sau plate după necesităţi. Blocurile mari de ţamotă se aşază pe un alt bloc şi înainte de cioplire se verifică integritatea lor prin batere cu ciocanul. Sunetul la lovirea cu ciocanul trebuie sa fie clar, metalic. Prin această verificare se caută a se evita cioplirea unui bloc care va fisura sau va crăpa încă înainte de sfîrşitul operaţiei.

Pentru a mări productivi-tatea lucrărilor se utilizează adeseori ciocane pneumatice prevăzute cu dălţi de tipuri diferite (v. fig. 17).

Suprafeţele cioplite se controlează cu dreptare mici de lemn sau în cazul blocurilor de dimensiuni mai mari cu dreptare în cruce pentru verificarea în ambele sensuri. Intersecţia suprafeţelor în unghi drept se verifică cu ajutorul echerelor de 90°.

C i o p l i r e a d e s c h i m b a r e a f o r m e i urmăreşte obţinerea unor forme noi din cărămizile nor-male sau de alt format existent. De exemplu, obţinerea cărămizilor de format pană din cărămizi normale (fig. 20). In acest caz se face trasarea pe conturul tăieturii apoi tăierea cărămizilor şi la urmă cioplirea asperi-tăţilor. Se pot folosi în afară de ciocanul de zidar şi

Fig. 19. Cioplirea de po-trivire a cărămizilor.

7S

dalta, şabloane metalice şi ciocane pneumatice ca şi tn cazul cioplirii de potrivire şi ajustare.

Maiexistă cazuri în care piesele refractareavîndduri-tate foarte mare nu se pot ciopli. Din această cauză

Fig. 20. Cioplirea de schimbare a formei cărămizilor: a — trasarea; 6 — cioplirea; c — şlefuirea.

trebuie procurate piese fasonate special cu dimen-siunile impuse de proiect (de exemplu, piesele de cor* hart, corvizit etc.).

Cărămizile trebuie controlate înainte de cioplire cît şi după aceasta pentru ca să nu se pună în operă cărămizi cu defecte.

Şlefuirea cărămizilor este operaţia prin care se înlă-tură asperităţile de pe cărămizi şi unele abateri la dimen-siunile acestora.

Şlefuirea se poate face manual prin frecarea cărămi-zilor între ele sau prin frecarea cu o bucată de piatră de polizor. în cazul unor cantităţi mari de cărămizi care se şlefuiesc trebuie folosite maşinile de polizat (v. fig. 14) cu o piatră sau cu două pietre din carborund sau carbură de siliciu.

Pentru polizări la faţa locului se pot utiliza şi maşini de şlefuit portabile de tipul Flex (v. fig. 17) cu piatra de polizor dispusă orizontal.

o b c

74

Pietrele de polizor trebuie comandate din timp şi #» compoziţie adecvată tipului de materiale refractare • durităţii acestora. în unele cazuri, prinderea pietrelor *r şlefuit se face cu chituri adezive şi în aceste cazuri • linie făcută o verificare minuţioasă a aderenţei rea-f/ite pentru a nu se produce accidente.

Şlefuirea este o operaţie obligatorie la zidăriile re-petare cu rosturi sub 1 mm, cum este cazul la vetrele binalelor unde se cer rosturi de 0,5 mm.

Pentru toate lucrările de prelucrare a cărămizilor tre-buie luate măsuri de protecţia muncii prin folosirea n'helarilor albi, dotarea utilajelor cu apărători şi nstalaţie de absorbţie şi înlăturare a prafului, folosirea tic genunchiere etc.

3. Prepararea mortarelor

Lucrările de zidărie a cuptoarelor cuprind de obicei ildării de construcţii obişnuite, zidării izolatoare şi lidării refractare la a căror execuţie se utilizează dife-Hte tipuri de mortare.

a. Mortare pentru zidăria de construcţii. Aceste mor-lare se prepară în conformitate cu STAS 1030-55 şi cu normativul pentru prepararea şi folosirea mortarelor de tldărie CSCAS — indicativ C.17-62, după indicaţiile proiectului.

Mortarele pentru zidăria roşie pot f i : — mortare de var cu adaos de ciment;,

I-;-—mortare de ciment simplu; — mortare de ciment cu adaos de var.

> Celelalte mortare de zidărie nu se utilizează în mod >urent la construcţia cuptoarelor. [• Marca mortarelor. După rezistenţa la compresiune, mortarele folosite la zidăria de construcţie a cuptoarelor se împart în patru categorii (v. tabela 27).

75

TABELA I

Mortare pentru zidăria roşie a cuptoarelor

Tipul mortarului Marca mortarului

Rezistenta, la compresiune

kgf/fcm2

Mortar de var-ciment 10 , 10—24 Mortar de ciment-var

sau de ciment-argilă 25 25—49 Mortar de ciment-var 50 50—99 Mortar de ciment1. 100 minimum 100

Notă. Rezistenta mortarelor se determină pe cuburi cu latura de 7,07 cm după 28 de zile; pentru mortarele de var după 90 de zile.

In mod obişnuit se foloseşte mortarul marca 10 iar pentru zidării cu înălţime mai mare mortar marca 25 Marca mortarului trebuie indicată în proiect.

Pentru zidăria arcelor şi bolţilor marca mortarului se stabileşte în funcţie de deschiderile acestora, conform STAS 760-54 (tabela 28 şi tabela 29).

TABELA 2»

Marca mortafuhii pentru zidăria roşie a bolţilor plane

Dimensiunile bolţilor , Marca mortarului

Dimensiunile bolţilor , 10 ' 25 >' 50

Deschiderea, l, pînă Ia, m

înălţimea 1,50 0,20 l

M M I 0,16 L

2,00 . 0,10 /

2,25 0,12 l

Materialele folosite la prepararea mortarelor de zidărie roşie trebuie să corespundă prescripţiilor din standardele respective (varul pastă, cimentul Portland cu adaos de zgură PZ 400, cimentul metalurgic M 400, cimentul

76

TABELA 25

Marca mortarului pentru zidăria roşie a bolţilor în segmenţi de arc sau în plin cintru

Dimensiunile bolţilor Marca mprtarului

Dimensiunile bolţilor 25 100

Jcscliiderea, l, pînă la, m

wilţimea 2,00 0,10 /

•2,50 , 0,08 l

3,00 0,08 /

3,50 0,06 l

Notă. înălţimea arcelor va fi de cel puţin 1/2 cărămidă reco-rwndabil minim 1 cărămidă..

Săgeata minimă a bolţilor va fi de 1/8 l.

cu tras T-25 STAS 1118-59, conform normativului CSC AS—C. 19-62, nisipul STAS 1667-62, apa STAS 790-61).

Compoziţia şi dozajele uzuale în volume pentru morta-rele de zidărie roşie sînt indicate în tabela 30.

TABELA 30

Dozaje uzuale pentru mortarele folosite la zidăria roşie a cuptoa-relor

Dozajul lh părţi de volum Marca morta- Tipul mortarului Ciment Var gras Nisip rului 300 pastă Nisip

10 Var-ciment H 10 25 Ciment-var (argilă) 1 0,7 7 50 Ciment-var (argilă). 1 0,4 •, ; "5 '

; ÎO'O Ciment-var (argilă) • j / i '0,2 4 100 Ciment 1 — 4

Notă. Pentru cimentul cu marcă mai mare de 300 sau mai mică, dozajul se micşorează sau se măreşte respectiv cu 10%. Dozajul minim de ciment este de 100 kg la metru cub de mârtar.

77

în compoziţia mortarelor se adaugă plastifl<i»| (argilă, var etc.), care se amestecă în prealabil cu ajj Dozajul de plastifiant se calculează în conformitate! indicaţiile din STAS 1030-55 în funcţie de starea 1 umiditate a mediului în care se execută lucrar®

în anumite cazuri, se adaogă ca accelerator de iuti rireclorura de calciu (pentru mortare marca minimum j la lucrările executate pe timp friguros în condiţia normativului C 8-61 şi STAS 3316-52.

Cantităţile de materiale necesare pentru un m e t a cub de"mortar de zidărie roşie sînt indicate în tabela .'141

TABELA • Cantităţile de materiale necesare pentru 1 m3 de mortar folosii

ia zidăria roşie

Cant i tă ţ i le de materiale necesar») pentru confecţionarea unui metru |

cub de mortar1

Marca mortarului Tipul mortarului

Ciment PZ 300

k«r

Var pastă Nisip Ciment PZ 300

k«r m 3 kg m 8 kg

10 25 50

100 100

Var-ciment. Ciment-var (argilă) Ciment-var (argilă) Ciment-var (argilă) Ciment

123 175 245 306 360

0,100 0,100 0,080 0,050

130 130 105 651

1,030 1,030 1,030 1,030 1,030

11 340 1 340 1 340

.1 340 1 340

Notă. Cantităţile indicate sînt infciteiative, ele variind in funcţie de granulozitatea nisipului şi de consistenţa mortarului

Condiţii tehnice. Mortarele pentru zidăria roşie tre-buie să corespundă următoarelor condiţii tehnice:

— consistenţa: la zidăriile roşii, pline — 8 . . . 13 cm; la zidăriile, roşii cu găuri — 7 . . . 8 cm (STAS 2634—60);

— tendinţa de segregare (conform STAS 2634-60) — m a x . 0,35 (se determină numai la mortarele care se transportă la distanţă).

78

Prepararea mortarelor pentru zidăria de construcţii jlectuează manual sau prin procedee mecanice. \w cazul îolosirii plastiîianţilor (var, argilă) se face prealabil prepararea pastei respective. P a s t a d e v a r s e obţine prin stingerea varului ttfiri în varniţe de lemn cu dimensiunile de 2,00 x '2,50 m şi cu înălţimea de circa 35—40 cm. Varniţa Ic prevăzută cu o uşiţă (înlocuită în timpul scurgerii irului cu o sită cu ochiuri de 3 mm) prin care se eva-icază varul stins în groapa de depozitare cu dimen-unile de 3,00 x 3,00 şi înălţimea 3,00 m (27 ms).

In varniţă se introduce întîi o cantitate mică de apă l>oi bulgării de var, iar după aceea din nou apă, astfel IKlt volumul total al apei să fie de 2,5—3 ori volumul mrului. Se amestecă bine cu sapa de var pînă se obţine MU lapte de var care se scurge în groapa de depozitare.

Stingerea varului pentru zidării se realizează în mini-mum 2 săptămîni, iar a varului pentru tencuieli în '2 luni. Se pot folosi şi stingătoare mecanice care reduc durata la 10—15 min şi ridică productivitatea la

P a s t a d e a r g i l ă s e obţ ine prin stropirea ibundentă cu apă a argilei c î teva zile, după carese intro-duce în varniţă unde se amestecă pînă la obţinerea pastei cu aspect omogen şi consistenţă 15 cm.

M o r t a r u l d e v a r s e prepară prin amestecarea pastei de var cu apă,, pînă cînd se obţine un lapte de var consistent după care se adaogă nisipul. Amestecul con-Unuă pînă la obţinerea unui aspect omogen, adăugîndu-se \a nevoie apă. Aceste mortare trebuie folosite în termen de 10 ore.

M o r t a r u l d e c i m e n t s e prepară p e o plat-formă, prin amestecarea separată în prealabil a cimen-tului cu nisipul, după care se adaogă apă treptat, pînă la obţinerea omogenităţii şi consistenţei dorite.

t/h

79

în cazul în care se folosesc plastifianţi ca argilă sau! var, peste pasta respectivă din varniţă se adaogă în can«l tităţi mici amestecul de ciment cu nisip pînă cînd HI obţine o pastă foarte omogenă şi de consistenţa necesarii lucrării.

Mortarele de ciment se prepară în cantităţi care se poli utiliza în decurs de o oră de la confecţionare.

în cazul cantităţilor mari de mortare se recomandă | prepararea mecanizată a acestora în malaxoare sau în betoniere de 150—200 1 capacitate, fixe sau mobile, 1 după caz. Productivitatea malaxoarelor de aceste capa cită ţi este în medie de 2,5—3 m3/h.

în malaxoare se introduce mai întîi apa, apoi nisipul, liantul şi plastifiantul, în timp ce în betoniere nisipul şi liantul (cimentul) se introduc abia la urmă. Durata de amestecare minimă este de 3 min.

Nu este permisă folosirea mortarelor întărite şi nici amestecarea acestora cu alte mortare proaspete.

Transportul mortarelor se face în funcţie de can-tităţi, de distanţă şi de diferenţa de nivel, cu ajutorul găleţilor, al roabelor cu pneuri, al tomberoanelor sau al pompelor mecanice. La ridicarea pe verticală se folosesc scripeţi, trolii, boburi, macarale Pioner etc.

Mortarul transportat se depozitează la locul de lucru în lăzi de mortar, unde se amestecă din nou înainte de folosire.

b. Mortare pentru zidăria izolatoare. Mortarul folo-sit la zidăria izolatoare din cărămizi de diatomit (dialit) se prepară din amestecul de kiselgur (praf de diatomit măcinat şi uscat) cu apă.

Amestecul cuprinde circa 100 kg kiselgur la 60 1 apă iar această proporţie este suficientă pentru execu-tarea unui metru cub de zidărie izolatoare.

în cazul în care kiselgurul este umed, se va reduce cantitatea de apă pentru a se obţine consistenţa necesară.

80

irul de kiselgur (sau pămînt de iiîfuzorii) se efec* fii în varniţe sau în lăzi de mortar, în raport cu cam ea necesară. Nu trebuie să se prepare în cantităţi . întrucît apa este uşor absorbită de kiselgur iar larul îşi pierde lucrabilitatea. ii unele cazuri speciale, prevăzute în proiect» la mor* I de kiselgur astfel preparat se adaogă silicat de sodiu \S 2902-61), în scopul realizării unei bune etanşei' a zidăriei. Silicatul de sodiu trebuie să aibă densi*

M de circa 38°Be iar cantitatea de adaos trebuie indi* ii de către proiectant. în acest caz mortarul se prepară lintităţî foarte mici (pentru 1/2 oră) deoarece se întă-"e repede. Pentru zidăriile cu cărămizi de şamotă uşoară (sili-aluminoasăj se foloseşte mortarul de şamotă de clasa IC-71 confecţionat în modul arătat la capitolul de mor-'e refractare. Pentru alte tipuri de zidării izolatoare, mortarele şi

jctele lor de preparare trebuie indicate în proiectul »pectiv.

c. Mortare pentru zidăria refractară. Rosturile zidă-ti refractare se umplu cu mortarul refractar de tipul tespunzător zidăriei: de şamotă, silica, magnezită fe. Calitatea fiecărui mortar trebuie, de asemenea, să «espundă calităţii şi refractarităţii zidăriei, (de templu pentru zidăria de şamotă RC 73 se va folosi tortar de clasa MRC 73).

Pentru ca rosturile de zidărie să se poâtă executa de irosimile mici indicate în proiect, este necesar ca mor-irul respectiv să îndeplinească anumite condiţii tehnice le consistenţă şi granulozitate.

Mortarele refractare sînt amestecuri de prafuri sau .iinuri cu apă. Aceste mortare se numesc umede (mortare le şamotă, silica etc.). în cazul făinurilor folosite fără

-2181 81

âpă, mortarele respective se numesc mortare uscate (fâi de magnezită etc.).

în raport cu cantitatea de apă din amestec, mori rele refractare se pot clasifica după 'consistenţă 1

— mortare fluide cu 600 1 de apă la metru cub I mortar;

— mortare semiţluide (semiconsistente) cu 500 1 aa la metru cub.

— mortare consistente (pastă) cu circa 400 1 apă I metru cub;

Pentru mortarele de silica cantitatea de apă este ml redusă. La zidăria de magnezită se recomandă lipi completă de apă în mortar, întrucît aceasta este u» absorbită de cărămizi, fapt care reduce din durabilii! tea zidăriei.

Granulozitatea agregatelor folosite în amestec cu an la confecţionarea mortarelor refractare este în funcli de grosimea rosturilor zidăriei şi deci de calitatea aca teia (tabela 32).

TABELA

Granulozitatea agregatelor ia mortarele refractare

Tipul zidăriei refractare

Categoria de calitate

Mărimea rosturilor,

mm

Granulozitatea "agregatelor,

mm Sita cern»

Zidărie de şa-motă sau de silica Obişnuită 2—3 1 nr, 1

îngrijită 1—2 pînă la 1 (97%) nr, 1 Deosebit de pînă la îngrijită 1 mm max. 0,5 nr.O

Zidărie de mag-îngrijită

nezită şi crom- conform magnezită proiect 0,2 nr.O

82

i In unele cazuri speciale care se indică în proiect, zi dă* na refractară se execută fără mortar, ca de exemplu fun-dul şi pereţii cuptoarelor de topit sticla alcătuiţi din blocuri de şamotă, «orvizit sau corhart etc.

Materialele folosite la confecţionarea mortarelor re-tractare sînt descrise în cap II

Mortarul de şamotă este amestecul de praf de şamotă cu argilă refractară, la care se adaogă apă pînă la con-listenţa necesară (STAS 134-61). înainte de prepararea mortarului trebuie să se verifice dacă în produsul sosit l»c şantier praful de şamotă este amestecat cu argilă refractară.

în caz contrar aceşti componenţi se vor amesteca şi omogeniza în proporţii de 50—70% praf de şamotă şi 30—50% argilă (în medie 1 : 1).

Amestecul uscat se livrează în următoarele clase: MRC 67-69—71 — 73 (şamotă), MRB 69—71 (semi-acide, MRD 73—75 (aluminoase), în vrac sau în saci şi se depozitează în locuri ferite de umezeală..

înainte de prepararea propriu-zisă a mortarului prin amestecarea cu apă mortarul se cerne prin site de mări-mea indicată în tabela 32. Se pot utiliza şi site mecanice Insă, în mod obişnuit, se va căuta obţinerea mortarului fin', gata ciuruit, direct de la producător. Amestecul mortarului uscat cu apa se face în varniţe sau în lăzi de mortar, în funcţie de cantitatea necesară, astfel ca în-treaga cantitate să se poată utiliza înainte de întărire, fiind interzisă folosirea mortarelor vechi. Uneori se folo-sesc malaxoare de mortar, de tipul celor descrise la capi-tolul privitor la mortarele zidăriei de construcţii. Trans-portul mortarului se face cu găleţi, roabe etc., sau cbiar cu pompa în cazul unui volum mare de zidărie.

Greutatea specifică a mortarului de şamotă uscat în stare pulverulentă este de 1 400—1 500 kgf/m3.

83

Cantitatea de mortar uscat (praf de şamoiă 4- argill refractară) folosită la executarea unui metru cub di zidărie refractară de şamotă este variabilă tn raport ctj forma elementului zidit (pereţi, bolţi etc.), cugrosinini rosturilor zidăriei (1, 2, 3 mm) şi cu gradul de folosire a cărămizilor special fasonate, conform Normelor deviz C 1961 (tabela 33). -

TABELA 31 Consumul de mortar refractar de şamotă

F e r m a z idăr ie i F o r m a t u l

c M m i z i l o r

| Măr imea i^tui-ţiŞ''' >>.

mm . 1

1 Consumul di» mQrtar de şamota

kg/m3

IVrefi drepţi •Normal şi special fasonat vţisgM

115' 157

Holţi " Normal, i 2 .3

. 79 128 217

Special fasonat 2

6(1 104 173

Pere] i în două sensuri N'ornia! 2 ' .fv ' :

79 128 217

| Special fasonat

'''."'l-j''"': 90 ' 133

191

Mortarul de silica este amestecul format din nisip cuarţos (de Văleni sau Aghireş) în proporţie de 80;—85%

84

tu praf de şamotă (sau argilă refractară) în adaosi de 16-—-20% şi apă pînă la consistenţa necesară. Adaosul de praf de şamotă sau uneori de lapte de var măreşte lucrabilitatea mortarului. în locul nisipului cuarţos ms foloseşte uneori şi praful obţinut prin măcinarea fină I deşeurilor din cărămizi de silica.

Cernerea materialului pulverulent (v, tabela 32), prepararea mortarului şi transportul acestuia se fac în mod similar ca şi la mortarul de şamotă.

Greutatea specifică a mortarului de silica pulveru-lent este de circa 1 300—1 450 kgf/m3, iar consumul de mortar la un metru cub de zidărie, este acelaşi ca în cazul zidăriilor de şamotă.

Mortarul de magnezită se foloseşte în majoritatea cazu-i ilor sub formă uscată de făină de magnezită.

Granulozitatea făinei de magnezită este indicată în labela 32 iar consumul la metru cub de zidărie se calcu-lează din tabela 33.

Mortarul uscat de magnezită se presară în straturi subţiri pe zidărie, în rosturile orizontale.

Mortarul de crommagnezită se foloseşte fie sub formă uscată ca şi cel de magnezită, fie prin amestec cu o solu-ţie de silicat de sodiu. Soluţia de silicat de sodiu se pre-găteşte în vase, din circa 6 1 de silicat de sodiu peste care se toarnă apăjgapoi soluţia obţinută se amestecă cu circa 50 kg făină de crommagnezită peste care se toarnă în prealabil 5—6 1 de ulei mineral. Amestecarea trebuie continuată pînă se obţine o pastă perfect omogenă. Ca oricare mortar preparat cu silicat de sodiu are întărire rapidă şi de aceea se prepară numai în cantităţi mici care se consu,mă în decurs de circa oră.

Se pot folosi şi alte reţete de mortar însă în orice caz proiectul trebuie să indice reţetele respective şi modul lor de preparare.

85

Granulozitatea fainei de crommagnezită şi coiimij mul la un metru cub de zidărie sînt indicate în tabela fl şi respectiv tabela 33. •

In ceea ce priveşte prepararea şi utilizarea mortare! lor de zidărie pe timp friguros, se va ţine seama de previi derile cuprinse în cap. VII privitor la executarea lucrll rilor de zidărie refractară la temperaturi joase.

4. Confecţionarea betoanelor refractare

Tipurile de betoane refractare şi materialele compo j nente ale acestora au fost descrise în cap. II privitor li] materiale. Dintre aceste tipuri cel mai des utilizat la] noi în ţară este betonul refractar livrat de fabrica de produse refractare din Azuga cu utilizări între 900 şl ] 1 250°C, ale cărui caracteristici şi compoziţie sînt indi cate în tabela 26.

Caracteristici le acestui betons-au indicat, deasemenea în capitolul încareaufost descrişi componenţii respectivi

Prepararea betonului refractar şi condiţiile de utilizare înainte de amestecare cu 1—2 ore, agregatele se umezesc pentru a nu absorbi în cursul preparării apa de hidratare a cimentului. Totodată se va verifica dacă agregatele folosite nu au fost degradate de umezeală, de îngheţ, sau de o depozitare prea îndelungată (se admite o depo-zitare de maximum 60 de zile).

După cîntărirea agregatelor conform reţetei indicate mai sus (înainte de umezire) acestea se introduc de pre-ferinţă .într-o betonieră, unde după amestecarea celor două sorturi cu apa se va adăuga liantul. Amestecarea seva face pînă cînd se va obţine un beton omogen.

Turnarea betonului refractar trebuie să fie făcută fără rosturi de întrerupere. în timpul turnării betonul se va feri de insolaţie iar după terminarea prizei se va umezi timp de mai multe zile.

86

u este permisă turnarea betonului la temperaturi <-8°C şi este necesară păstrarea temperaturii de

mum -V-5°C încă 72 ore după turnare. Nu se admite /area acceleratorilor de priză, iar eventuala vibrare ionului se va efectua cu precauţie pentru a se evita («crea agregatelor mari. (n cazul armării betonului refractar, armătura se It-cţionează după regulile obişnuite de armare a be-nelor. I >ecof rarea şi exploatarea betonului refractar se efec-|ză numai după completa întărire a betonului. îna-c de darea în exploatare piesele vor fi supuse uscării Dp de 12 ore la 100°C, temperatură care trebuie men-«ită timp de 24 ore, după care se admite o creştere a mperaturii de 30°C pe oră, cel puţin pînă la 600°C.

Pentru alte tipuri' de betoane refractare (cu ciment »ndu sau Lafarge din import etc.) proiectul va preciza fetele de confecţionare şi preparare precum şi desenele I detaliu pentru confecţionarea cofrajelor de lemn sau metalice în care se toarnă betonul refractar respectiv.

Prepararea şi utilizarea maselor bătătorite sau ten-iiiclilor refractare cu materialele indicate la cap. II se electuează pe baza indicaţiilor speciale ale proiectului.

5. Executarea elementelor de construcţie

Zidăria cuptoarelor este variată în raport cu tipurile 4e cuptoare. In general însă zidăria acestora cuprinde unele elemente ccmune ca: pardoseală, pereţi şi bolţi, precum şi goluri, rosturi de dilataţie etc. (fig. 21). Aceste elemente se întîlnesc atît la zidăria de construcţie cit şi la zidăria refractară şi în mai mică măsură la zidăria izolatoare.

a. Executarea elementelor de construcţie ale zidăriei roşii. Lucrările de zidărie roşie se execută în conformitate

8

cu datele constructive din STAS 760-54 şi 'cu prescrij. ţiile din STAS 761-60 precum şi după prevederile || instrucţiunile din proiectul respectiv.

Fig, 21. Elementel-e de construcţie ale uptii.cuptor; / — fundaţie; 2 — strat de egalizare; ffijfei- pardoseală; 4 — vatra cuptorului; • S — zidărie roşie; 6 — zidărie izolatoarei t — Bt'dărio refractară; 8 — bolta cuptorului; 9 — reazemul boi ţ i i ; 10 — izolarea bol ţ i i ; /i—construcţi i metalică (montan|i"bare orizontale de reazem şi t i ranţ i ) ; 12 — oriîieil (guri de acces,:Şţkătoare, guri de observare).

In genera^ zidăria roşie a cuptoarelor se execută cu rosturi orizontale de 10 mm şi rosturi verticale de circa 12 mm. La pereţii înalţi rosturile qrizontale se executa de preferinţă cu grosimi chiar mai mici de |§ mm, pen tru a se evita tasarea mortarului sub acţiunea greutăţi» zidăriei. în unele cazuri (de exemplu cuptoarele de vai de la F-ca de ciment Bîrseşţi)'zidăria roşie se armeazi»

cu fier beton de dimensiuni şi mod de aşezare indicate în proiect.

Grosimile curente ale zidăriilor roşii de la cuptoare sînt de 1/2 cărămidă, |f cărămidă, 1 1 l 2 cărămidă, ^cără-mizi şi 2^2 cărămizi, înţelegîndu-se printr-un perete de I cărămidă grosimea de 240 mm (modulat 250 mm) corespunzătoare lungimii cărămizilor standardizate.

Zidăria pereţilor se execută de obicei cu cărămizi aşezate pe lat, în rînduri orizontale, cu legătură la fie-

CSL HH S L

Hâ— Rind t -Hindi ' ^ V i I L I -Rtnd /

RindZ

' ^ i i ' i i'

Rînd i Rtnd I

'R/nd 2 H- 6

Fig. 22. Perete, de % cărămidă grosime.

RindZ

Fig. 23. Perete de 1 cără midă grosime.

care rînd (fig. 22, 23, 24 ţ 25) sau la cîteva rînduri (fig. 26, 27). în fig. 22, 23, 24,25, se indică o vedere late-rală a zidăriilor precum şi două rînduri consecutive, ţesu'ţe între ele. Ţeserea cărămizilor se realizează prin decalarea rosturilor, de la un rînd la altul, cu 1/i cără-midă sau Va cărămidă, din care cauză cărămizile trebuie tăiate la capete său la punctele de intersecţie, la s/4 sau la 1/2 din lungimea tor,

89

i

P g r

I S

•Rind / • Rînd 2

i ^ f > < 1 1 1 1

•Rind / 'Rînd 2

^ r

iMJh d / /?/77C /

1 Rînd 2 Rînd 2

a 4 £

F ig . 24. Perete de 1 Va c ă r ă m i d ă g r o s i m e : a — var ianta 1; b — var ianta a 2-a.

7 — ^

^Rînd 2 x i r i u

x i i I U I

Cînd /

Rînd £

[ ^ r

1

o I Rînd (

Rînd 2 Rînd 2

a

F ig . 25. Pere te de 2 c ă r ă m i z i g r o s i m e : a — var ianta 1; b — var ianta a 2-a.

I

v g

i . u a sea

c <»-< Uh «D g ju .5

S

co O

"c3 2 m e s f « « I S

w % o

0) >co * a

ed D u. O) « "ft tlO £

O-

m § c i E J S

O-o

'a

Sj

\ T

£

jca c C3 O C ÎCC N Ut

<D

n <u J « .is

^ & u* O <D Q.

B

N cd <v c3 w txo 3 ^ -

K-J «

u

CO <N £

>:?§ tub • S F c

Pereţii de 1 cărămidă se pot executa cu cărămiiis aşezate în cap la fiecare rînd, cu condiţia alternării ro ii rilor. Pereţii cu legătură la cîteva rînduri se admit nun mi în cazul grosimii acestora de cel puţin 2 cărămizi.

Zidăria stîlpilor se execută din minimum l1/2 x Mi cărămizi, cu legătură la fiecare rînd (fig. 28) sau la iul

multe rînduri pentru stîlpii de cj puţin 2 x 2 cărămizi. La parl»< superioară a stîlpilor de zidăriei recomandă executarea unor cun neţi de beton armat pe toată su prafaţa transversală a stîlpilor o scopul de a repartiza uniform sal cinile construcţiei pe care o susţii

Zidăria arcelor şi bolţilor i execută după indicaţiile proiet tului sub formă de bolţi plaiu (fig. 29), bolţi în arc de cert (fig. 30) sau bolţi în plin cintri

(fig. 31). Marca mortarului folosit la zidăria bolţilor esti indicată în tabelele 28 şi 29 în funcţie de deschiderea > înălţimea acestora. Rosturile zidăriei roşii trebuie să fii

Fig. 29. Boltă plană.

Fig. 28. Stîlp de zidărie de 2 jX 2j>cărămizi.

92

r.xtrados sub 2 cm iar la intrados de minimum cm (fig. 32). In cazul în care bolţile se execută cu iinizi cioplite în formă de pănă, rosturile se realizează

de aceeaşi dimensiune (1—1,5 cm) pe toată grosimea bolţii, însă grosimea cărămizilor la capătul subţire va fi de cel puţin 4 cm (fig. 33).

93.

Bolţile cu grosime mai mică de */2 de cărămidă se admit iar acestea se execută numai la orificiile dimensiuni reduse. Se recomandă grosimi de bolţi

Fig. 32. Zidirea bolţilor Fig. 33. Zidirea bolţi-. fără cioplirea cărămizilor. lor cu cioplirea în formă

de pană a cărămizilor.

cel puţin 1 cărămidă. Bolţile cu grosimi mai mari sc execută fie prin ţeserea cărămizilor într-un singur inel compus (fig. 34), fie din mai multe inele suprapusr

Reazemele bolţilor la fel ca şi rosturile dintre cărămizi trebuie să aibă o înclinare pe direcţia razei iai în cazul unor bolţi adiacente cu reazeme pe acelaşi perete trebuie respectate indicaţiile din fig. 36.

Condiţii de execuţie. Lucrările de zidărie de construcţie se execută în

general pe timp călduros (15 martie— 15 noiembrie).

(fig. 35).

94

La lucrările care se desfăşoară pe timp friguros se or lua măsurile indicate în cap. VII .

Cărămizile roşii se umezesc înainte de a fi montate cntru a nu absorbi apa de hidratare a cimentului.

f;lg. 34. Zidirea bolţilor dintr-un inel ţesut.

Fig. 35. Zidirea bolţilor din mai multe inele suprapuse.

în zidurile de 1/2 şi 1 cărămidă nu se admit spărturi. In zidurile mai groase de 1 cărămidă se admit spărturi în proporţie de maximum 10%, iar acestea trebuie să fie de cel puţin */2 cărămidă.

Rosturile trebuie să fie bine umplute cu mortar şi să aibă grosime uniformă. Zidăria roşie a cuptoarelor fiind de obicei zidărie aparentă, are rosturi fuguite în adîn-cime de minimum 5 mm sau pînă la faţa peretelui (la co-şurile de fum rosturile se umplu cu mortar pînă la exterior).

Orizontalitatea şi verti-calitatea zidăriei se asigură cu dreptare, nivele şi fire cu plumb. Pentru respecta-rea cu precizie a cotelor de nivel indicate în proiect se folosesc şipci gradate (abşte-curi), între care se întinde o sfoară pentru darea nive-lului şi urmărirea acestuia de la rînd la rînd. Abşte-

Fig. 36. Rezemarea bolţilor adiacente.

95

Gurile sînt confecţionate din lemn^ -geluite şi gradai* prin însemnarea exactă a cotelor principale şi a grosimii fiecărui rînd de cărămidă inclusiv mortarul.

întreruperile zidăriei se execută de obicei în scară l« 45° şi mai puţin cu ştrepi. La reluare se curăţă şi se ud! zidăria executată anterior. întreruperea zidăriei deasu pra bolţilor este interzisă.

La partea superioară a pereţilor, ultimul rînd de căra mizi se execută de preferinţă pe cant.

In cazul în care zidăria cuptorului este ancorată prin tr-o construcţie metalică, aceasta se verifică în prea la bil şi din punct de vedere al verticalităţii şi orizontal" tăţii elementelor componente, iar zidăria roşie se execut lipit de aceste elemente, care constituie astfel un ghida) cu rolul abştecului indicat anterior.

Pentru executarea bolţilor se folosesc cintre şi eşafo daje din lemn. Zidăria bolţilor se începe simultan de la ambele naşteri (reazeme) ale bolţilor.

Cheia (cărămida din axul bolţii, care se introduce la urma) se bate cu ciocanul de lemn pentru a intra oare-cum forţat şi a realiza astfel împăţjarea bolţii. In .cazul unui şir de bolţi care dau împingeri pe acelaşi perete, acestea se vor executa simultan, pentru ca împingerile ori-zontale a cîte două bolţi alăturate să se anuleze reciproc.

Rosturile de dilatare şi de tasare se execută pe baza detaliilor incluse în proiectul de execuţie.

Zidăria aparentă se spală de obicei cu apă tare, înainte de rostuire.

Repararea crăpăturilor se face prin injectarea cu mor-tar de ciment sau prin desfacerea locală sau totală a zidăriei şi repararea ei după importanţa crăpăturilor şi indicaţiile proiectantului.

In ceea ce priveşte abaterile limită ale zidăriei, aces-tea sînt indicate în STAS 761-60 sau se prescriu în mod special în proiectul de execuţie.

96

b. Executarea elementelor de construcţie ale zidă-'M izolatoare. Zidăria izolatoare a cuptoarelor se exe--i',i cu materialele descrise în cap. II şi în conformitate «i proiectul de execuţie. Această zidărie se găseşte de 4»lcei între stratul interior de zidărie refractară şi stra-iul exterior de zidărie roşie sau uneori între zidăria refrac-tră şi carcasa metalică a cuptorului.

In dreptul orificiilor, zidăria izolatoare se pro-tejează cu zidăria refractară sau roşie pentru a nu ipni în contact direct cu gazele calde.

Zidăria izolatoare cu cărămizi de dialit. Zidăria p e r e ţ i l o r din cărămizi izolatoare de dialit se execută de obicei în grosime de 1 cărămidă pe cant, l/t cărămidă sau 1 cărămidă pe lat cu rosturile ver-ticale ţesute între ele. Rosturile zidăriei de dialit au grosimea medie de 3—4 mm şi sînt umplute cu mortar je kiselgur la care, dacă proiectul prevede aceasta, te adaugă silicat de sodiu.

Z i d ă r i a b o l ţ i l o r din cărămidă izolatoare nu are rol de rezistenţă, aceasta sprijinindu-se pe zidă-ria refractară pe Care o izolează. De asemenea, nu se utilizează niciodată stîlpi de zidărie izolatoare de dialit datorită rezistenţei scăzute la compresiune a cărămizilor.

Zidăria izolatoare din cărămizi silico-aluminoase, In afară de rolul de izolare are uneori şi rol de zidărie refractară sau de uzură (exemplu electrofiltrele de la cuptoarele de ciment). Elementele de construcţie ale acestei zidării se execută în mod similar cu cele de şamotă.

Zidăria izolatoare din cărămizi de diatomit-argilă se execută după indicaţiile proiectului, în ceea ce priveşte formatul şi mortarul utilizat precum şi poziţionarea cărămizilor.

Izolaţiile cu materiale în vrac (kiselgur, vermiculit, zgură etc.) se realizează prin umplerea golurilor lăsate

7—2181 97

special între straturile de zidărie sau prin straturi A umplutură deasupra bolţilor.

Lucrările de izolare trebuie să respecte unele . diţii tehnice şi anume:

— materialele folosite (cărămizile sau material^ în vrac) trebuie să fie uscate pentru a nu îngreuna g prelungi uscarea zidăriei şi temperarea cuptorului

— la înălţimi mari de pereţi straturile de izolMj cu materiale în vrac se tronsonează prin scoater» D consolă, la distanţe indicate în proiect sau în standard a zidăriei roşii sau refractare alăturate (exemplu coşuri de fum);

— zidăria izolatoare de dialit nu este prevăzuU în general cu rosturi de dilatare. în dreptul rosturile de dilatare din pereţi stratul de izolare cu material* în vrac se limitează prin zidărie roşie sau refractari pentru a se evita scurgerea materialului izolator prl» golul rostului de dilatare (v. fig. 21);

— zidăriile izolatoare cu cărămizi de rezistenţi mică la compresiune precum şi izolaţiile cu material» în vrac trebuie întrerupte în dreptul construcţiei d» ancoraj şi în dreptul reazemelor bolţii din zidării refractară; ele se vor înlocui prin zidărie roşie sau refractară (v. fig. 21);

— sub pereţii cuptoarelor sau ai canalelor de fum. izolaţia cu cărămizi de dialit sau cu materiale în vrai se întrerupe pentru a se evita tasarea pereţilor şi fisu rarea acestora (v. fig. 21).

c. Executarea elementelor de construcţie ale zidă-riei refractare. Zidăria refractară cuprinde elemente similare cu cele de la zidăria roşie ca : pardoseli, pereţi şi bolţi, însă cu structuri mai complexe şi mai variate, cu dimensiuni de rosturi mai mici precum şi cu anumite porţiuni în care apar forme constructive foarte variate; acestea din urmă necesită lucrări de cioplire a cără-

98

Mjjlllor sau, de preferinţă, piese refractare special Minate. în cele ce urmează se vor descrie cazurile Himeiitare şi frecvente de executare a elementelor de ! -mlrucţie, întrucît cazurile speciale sînt foarte variate, i«Ciitarea lor făcîndu-se după detaliile din proiect

la caz la caz. Zidăria refractară se execută cu cărămizile şi morta-

le indicate în cap. II. Prepararea mortarelor este iWtcrisă în cap. IV.

Cărămizile prezintă feţe, muchii şi colţuri. Ele se 4|că în zidărie pe lat, pe cant (pe muchie) sau în idcloare, aşezarea fiind dispusă în general prin pro-wl ul de execuţie (fig. 37). |

Rosturile zidăriei refractare sînt de dimensiuni i l c i , variabile în raport cu calitatea zidăriei cerută prin ifoiect:

— zidărie deosebit de îngrijită cu rosturi pînă 4 1 mm;

— zidărie îngrijită cu rosturi de 1—2 mm; — zidărie obişnuită cu rosturi pînă la 3—4 mm. Această clasificare se referă la calitatea zidăriei

leterminată de mărimea rosturilor, însă calitatea în »lne a execuţiei trebuie să fie realizată în cele mai nune condiţii în toate cazurile.

Rosturile zidăriei se execută prin alternarea lor le verticală şi pe orizontală, în rînduri succesive, lin motive de rezistenţă, stabilitate şi etanşeitate. Alternarea rosturilor se realizează prin decalarea aces-tora cu 1/2 cărămidă, s/4 cărămidă sau mai rar cu 1/i cărămidă, aşa cum se arată >în figurile care reprezintă zidirea pereţilor. ; Lucrările de prelucrare a cărămizilor necesitate de ţeserea rosturilor, de intersecţia pereţilor, de eli-rinarea toleranţelor etc., constau în operaţiile de

99

tăiere, de cioplire şi de şlefuire în condiţiile a în cap. IV.

Zidăria, cu cărămizile în prealabil prelucrate importanţa zidăriei şi necesităţile locale, se

Rînduri pe lat

Rînduri picioare

Rînduri pe cant

Rosturi \ierficale transversale Rosturi

orizontale

a 3

Rosturi Rindun pe lat

Rînduri c ^ in tung

Fig. 37. Aşezarea cărămizilor în zidărie: — părţ i le componente a le cărămiz i i (1 — feţe ; 2 — - m u c h i i ) ; b—poziţia cărămiz i lor în z idăr ie ; c—rosturile

colţuri ; zidăriei .

executa fie direct, fie prin probarea în uscat a căra miziior înainte de fixarea lor în mortar.

Aşezarea cărămizilor în zidărie, respectiv în mortal se poate face prin înmuierea cărămizilor în mortar, prin alăturare sau prin apăsare (fig. 38, 39). înmuiem

100

timizilor în mortar se face în cazul zidăriilor cu duri pînă la 1 mm cînd se foloseşte mortar de consis-MA fluidă sau semifluidă. Aşezarea prin alăturare a «iniizilor se face în stratul de mortar întins pe su-«Iflţa rîndului anterior, prin mişcarea cărămizii pe

> LI \\frl 1

a b

Fig. 38. Aşezarea cărămizilor i prin alăturare.

Fig. 39. Aşezarea cărămizilor prin apăsare.

101

ISHH9

orizontală pînă lîngă cărămida zidită mai t n a l M Prin mişcarea cărămizii mortarul se adună în rond vertical care se creează. Aşezarea prin apăsare sc H prin plasarea cărămizii lîngă cărămida zidită aninai într-un strat de mortar întins pe zidărie; prin apAMijl mortarul pătrunde în rostul vertical. Eventuali goluri din rosturi se umplu după aşezarea cărămlilB iar surplusul de mortar care se scurge pe pereţi n adună cu mistria.

Zidăria roşie şi izolatoare se execută în condlfll similare folosindu-se mortare semiconsistente sau coniM tente şi aşezarea cărămizilor prin alăturare sau api sare.

Zidăriile uscate (cu mortare uscate din făină tk magnezită sau crommagnezită).se execută prin presărare» făinurilor respective, de preferinţă încălzite la 60—70t*„ pe rîndul zidit anterior.

Poziţionarea cărămizilor se realizează prin bates» uşoară cu ciocanul de zidar sau cu ciocanul de lemn

în unele cazuri se folosesc cărămizi de calital* superioară (magnezită, crommagnezită etc.) care sînl dotate cu fîşii din tablă; în timpul funcţionării cup-torului la temperaturi înalte, această tablă se topeşl» şi face legătura dintre cărămizi creînd o zidărie monolit.

Zidăria vetrei (pardoselii cuptoarelor). Vetrele cu|> toarelor sînt variate ca formă şi dispoziţie constructivă. Uneori ele se zidesc direct pe fundaţia cuptoarelor, alteori sînt prevăzute cu goluri sub ele prin care circulă gazele arse.

în general zidăria se execută peste un strat de egalizare al fundaţiei, protejată de un strat interme-diar de izolaţie. Acest strat de izolaţie nu se execută sub pereţii cuptoarelor întrucît nu are o rezistenţă suficientă la compresiune. în alte cazuri sub pardo-seala propriu-zisă se execută un carelaj de canale cu

102

Iwţiuni mici (12 x 12 cm), destinate aerisirii fundaţiei Kl pentru alimentarea cu aer de combustie preîn-(Mlzit. De asemenea, există situaţii în care sub vatra Ir lucru a cuptorului sînt amplasate canale de evacuare i gazelor arse, accesul la acestea făcîndu-se prin ori-Mcii practicate în pardoseală (v. fig. 21).

Cazurile cele mai simple, adică acelea în care pardo-wala se execută peste stratul egalizator al fundaţiei |t peste eventualul strat de izolare, se realizează din cără-mizi deformat normal de grosimea indicată în proiect. ţ Cărămizile se aşază de obicei pe lat (1—2 straturi) Ipoi, dacă este cazul, 1—2 sau mai multe straturi pe muchie sau chiar în picioare. Primul strat aşezat pe lat se dispune cu rosturile transversal pe axa longi-tudinală a construcţiei; al doilea se aşază în mod similar sau longitudinal; cărămizile pe muchie se înzidesc în acelaşi mod iar cărămizile în picioare se dispun în cruce, ca în cazul vetrei furnalelor (v. fig. 61). în cazul mai multor rînduri de cărămidă se urmăreşte alternarea corectă a rosturilor.

în cazurile complicate de pardoseală (de exemplu la furnale) numărul straturilor şi aşezarea cărămizilor se indică în detaliile proiec-tului. Pentru cazuri sim-ple (pardoseala canalelor de fum etc.) pardoseala se execută într-un rînd pe lat cu cărămizile aşezate în lungime transversal pe axa longitudinală, în două rînduri pe lat cu rosturi-alternate, sau într-un rînd pe lat şi unul pe muchie cu rosturi, de asemenea, alternate (fig. 40).

Fig. 40. Aşezarea cărămizilor în pardoseala compusă dintr-un rînd

pe lat şi unul pe muchie.

103

In cazuri speciale, (furnale, cuptoare de topit stfci etc.), proiectul trebuie să dea indicaţii precise şl fl detaliu asupra modului de executare a vetrei, acca*l»

fiind un element foarl solicitat, la sarcini compresiune, la uzură in* canică sau la tempera Im* (v. cap. V).

Rosturile de dilatai* în pardoseală se lasă um-ori sub pereţi, alteori ala turat acestora (acoperit» uneori de cărămizi scoa.v în consolă din zidări» pereţilor) iar alteori In cîmp, conform indicaţii lor proiectului (fig. 41) Planeitatea vetrelor se controlează cu dreptare, nivele sau cu instrumente topografice în cazurilc mai importante.

Zidăria pereţilor. Pe-reţii cuptoarelor sînt ele-mente complexe alcătuite în general din două sau mai multe straturi, din care cel interior este în majoritatea cazurilor din zidărie refractară. Stra-tul de zidărie refractară

poate să aibă grosimi variabile în raport cu formatul cărămizilor, după datele proiectului. La înzidirea pereţilor se pot folosi cărămizi de format normal (paralelipipedice) sau de format special, caz în care

Fig. 41. Rosturi de dilatare în pardoseală;

a — sub peretî; b — în lungul pere-ţi lor; c — lîngă pereţi c u j protecţie

din cărămidă.

104

Mfstea sînt poziţionate şi au corespondent în planurile |§ detaliu după care se confecţionează.

Pereţii din cărămizi normale au grosimi de 1/2 cără-||{lă, de 1 cărămidă, de t: cărămidă, 2 cărămizi p 2 V2 cărămizi. Lungimea unei cărămizi normale N2 |te de 250 mm, a unei cărămizi N7 de 230 mm etc., tot care determină grosimile de pereţi (modulate).

La executarea zidăriei pereţilor trebuierealizată alter-area rosturilorjverticaleşi a celor orizontale de la un rînd I altul în mod similar cu procedeul de înzidire a cărămi-llor de construcţie obişnuită. In fig. 42, 43, 44 şi 45

imodurile de înzidire a acestor pereţi şi de realizare a rosturilor alternate prin cioplirea unor cărămizi.

întreruperea zidăriei se execută în trepte, înclinat, [foarte rareori cu ştrepi, iar la reluare se va curăţa bine zi-dăria executată pe porţiunea de undesecontinuăînzidirea.

105

•Fig. 44, Perele de 2 cărămizi grosime.

Zidăria refractară compusă din straturi de materiale diferite se înzideşte uneori cu întrepătrunderi,' 'însă acestea nu se vor executa decît în strictă conformitate cu proiectul* de execuţie, care trebuie să ţină seama

de caracteristicile diferite ale materialelor, de modul în care acestea se comportă la temperatură (dilatare), la acţiunile chimice reciproce etc.

în alte cazuri, cînd pereţii au înălţimi mai mari şi o grosime relativ mică, se face ancorarea acestora de construcţia metalică a agregatului respectiv cu ajutorul unei piese metalice de ancoraj (de exemplu la înzidirea cazanelor de aburi). Verticalitatea şi orizontalitatea pereţilor se controlează cu ajutorul firului cu plumb, a ni velei, a dreptarului etc.

Colţurile realizate din zidăria refractară (sau din zidăria de construcţie roşie) se execută, de asemenea, prin alternarea de la un rînd la altul a rosturilor de înzidire, alternare realizată prin cioplirea unor cără-mizi aşa cum se arată în fig. 46 şi 47.

Intersecţia zidurilor se execută după indicaţiile proiectului, în unele cazuri independent unul faţă de

107

celălalt, alteori prin încastrare cu rosturi ţesute (fig. -INi Intersecţiile de ziduri sub un unghi ascuţit sînt repr# zentate în fig. 49.

Pereţii uşor arcuiţi se execută cu mici deoseblH faţă de pereţii drepţi, în timp ce pereţii radiali (cuptoni* cilindrice pentru ars var, ciment sau furnale şi cub!

Rînd /

Oînd /

Fig. 4C." Zidirea colţurilor sub un unghi drept la'pereţi de diferite grosimi.

108

buri etc.) se execută, de preferinţă, cu cărămizi radiale 4c formă specială.

Rosturile acestor pereţi sînt numite rosturi radiale, ţi respectiv rosturi inelare. Rosturile radiale trebuie lA fie pe direcţia razei secţiunii respective.,

a I m Fig. 47. Zidirea colţurilor sub un unghi oarecare.

Realizarea pereţilor radiali se face cu ajutorul unor şabloane de lemn care pot servi la. controlul dis-tanţei de la faţa zidăriei pînă la carcasa metalică.

B§|ln acelaşi scop se folosesc şi alte unelte speciale confecţionate pe şantier ca raza mobilă sau şablonul pentru controlul curburii pereţilor (fig. 50).' ' Cărămizile refractare se prelucrează în general numai

pe feţele care nu vin în contact cu interiorul cuptorului. Zidăria stîlpilor. Stîlpii din zidărie refractară se exe-

cută cu cărămizi normale sau cu cărămizi de format spe-cial . Zidăria se va executa cu rosturi alternate de la un rînd la altul şi în ambele direcţii, aşa cum se arată în fig. 51.

Zidăria bolţilor. Bolţile sînt elementele de construcţie care închid spaţiile interioare ale cuptoarelor la partea

109

Rînd 1 Pînd !

Rînd 2 Rînd 2

Hindi

Rînd 2

Fig. 48. Intersecţia pe-reţilor de diferite grosi-mi sub un unghi drept.

uperioară. Acoperirea orificiilor din pereţi sau a unor canale de la partea inferioară a cuptoarelor se realizează de asemenea, prin bolţi sau boltiţe. Forma

110

Id ţi lor poate să fie plană sau în arc de cerc; bolţile |l căror arc de cerc este un semicerc se numesc bolţi «ii plin cintru (v. fig. 29, 30, 31).

Elementele comune fiecărei bolţi sînt reprezentate In fig. 52.

Bolţile se execută din piese speciale fasonate sau «lin piese standardizate de format pană, lungi sau tcurte. în numeroase cazuri este necesară combinarea cărămizilor pene cu cărămizi normale pentru realizarea curburii cerute a bolţii şi pentru a se evita cioplirea Cărămizilor. Cărămizile normale trebuie să fie într-un raport cît mai redus faţă de cărămizile pene (o cărămidă normală la trei cărămizi pene). ' Cărămizile de cheie ale bolţii sînt întotdeauna

cărămizi pene care trebuie introduse forţat minimum 1/i <lin lungimea lor, prin batere cu ciocanul de lemn.

Rina i

Fig. 49. Intersecţia pereţilor sub un unghi oarecare.

111

Baterea se poate face şi cu un ciocan metalic cu condi ca şocurile să fie amortizate cu o bucată de Ir»

In timpul zidirii bolţii se va controla rostul înzidire astfel ca acesta să fie în toate cazurile pe dli ţia radiată a bolţii (fig. 53).

Bolţile se pot executa dintr-un singur rînd de ci rnizi (pene scurte sau pene lungi) sau din mai 1111 rînduri de bolţi suprapuse (v. fig. 35).

După caz, bolţile se execută în inele independt sau ţesute. Zidirea bolţilor începe simultan de ambele reazeme către cheie. Cheia bolţii se bate pei

c Fig, 50. Zidirea pereţilor radiali:

a — zidirea cu distanţier ; 6—zidirea cu rază mobi lă ; c—zidirea cu şablon.

112

kcare inel in parte său o dată ^e toată lungimea f i f t § Miului în cazul bolţilor ţesute.

Nu se recomandă baterea cheilor cu grosimi prea llci la partea inferioară; se vor executa în astfel de

situaţii două chei alăturate sau se vor ciopli cărămizile adiacente cărămizii cheie, pentru a mări astfel grosimea acesteia. Nu este permisă folosirea cheilor rezemate pe canturi în cărămizile adiacente (sau cum se mai numeşte cheia franceză). în cazul unor bolţi de lungime mai mare, acestea, se împart în mai multe tronsoane distanţate între ele cu grosimea rostului de dilatare. Mărimea acestor rosturi se fixează prin proiect şi cores-punde poziţiei montanţilor şi tiranţilor de ancoraj. Nu se recomandă o lungime prea mare de tronson pentru ca piesele orizontale de reazem ale construcţiei metalice să nu capete săgeţi care' duc la formarea de bolţi în formă de şea.

8—2181 113

Bolţile ţesute se înzidesc prin aşezarea cărthuiil pe rînduri întregi între cele două capete. Altcnui rosturilor se realizează prin cioplirea unor căriin la capetele bolţii. Se va evita la maximum po»!

Fig. 52. Elementele'bolţii^de zidărie : I — reazemul bolţii (naşterea); 2 —j cheia bolţii;, â. in-trados*. A — extrados; i -—. deschiderea bolţ i i ; R ~ raza de curbură a bolţ i i ; s — săgeata bolţ i i ; h — grosimea

'bolţii ; a — unghiul la centru al bolţii .

folosirea cărămizilor de x/4 la aceste capete în scopul alternării rosturilor, întrucît acestea se pot desprinde cu uşurinţă. In timpul înzidirii se va avea grijă ca fiecare cărămidă aşezată să rezeme pe rîndul anterior, pe întreaga suprafaţă a sa. Cintrele şi cofrajul bolţii sînt elemente de construcţie auxiliară care folosesc drept suport al bolţii în timpul execuţiei şi se confec-

114

BHHHNHEj

flează din lemn (fig; 54) sau Uneori din metal pe gem de glisare. Clntrele se sprijină pe stîlpi de lemn (popi) fixaţi no împănare. Şipcile care constituie cofrajul sînt st lăţime mică pentru a i * urmări îndeaproape ilbura intradosului bolţii, iitpâ terminarea zidirii bol-ii! le procedează la stringe-nt tiranţilor construcţiei i#lalice şi numai după aceea 'fpermite decoîrarea. Deco-i nea se va face prin slă-lilfca popilor (scoaterea pe-jiifior), simultan în cazul a nl popi la fiecare cintru ui prin scoaterea în primul rînd a popilor centrali

|| după.aceea a popilor laterali. Intersecţia a două bolţi este o zonă foarte dificilă

bre se execută de cele mai multe ori pe baza unor lUctalii de proiect. In fig. 55 este indicat modul în care M execută zidăria bolţilor care se întîlnesc sub un unghi lirept.

în fig. 56 este reprezentat modul de execuţie a tazemului unei bolţi cînd deschiderea acesteia este variabilă. I La unele cuptoare cu bolţi de deschidere variabilă ş foloseşte şi sistemul de bolţi suspendate ale căror detalii de execuţie pentru cărămizi, piese metalice etc.,

dau în mod amănunţit în proiect, j Zidăria orificiilor din pereţii şi bolţile cuptoarelor. jpereţii cuptoarelor se prevăd cu o serie de goluri sau Iprificii ca : guri de vizitare, guri de observaţie, racorduri 11a canalele de gaze arse etc.

115

Fig. 53. Verificarea curburii bolţii şi a poziţiei radiale a

rosturilor.

în raport cu dimensiunile şi destinaţia goluri diferă şi modul lor de execuţie-(fig. 57) goluri se limitează uneori prin piese metalice

Fig. 54. Diferite feluri de cofraje şi cintre.

etanşează faţă de zidărie prin diverse mijloace: şnw de azbest, mase refractare bătătorite etc.

Orificiile din bolţi se realizează prin mici porţiun de bolţi întoarse (fig. 58) sau prin orificii circulari după detaliile proiectului respectiv. Zidăria orificiilo

116

bolţi constituie o zonă foarte delicată a cărei con-cţie trebuie să se facă sub o atentă supraveghere. In afara elementelor de construcţie, descrise mai nle, zidăria refractară a cuptoarelor prezintă nume-

1 «roase alte situaţii, care trebuie precizate în mod deta-I filat în proiect şi a căror execuţie trebuie să corespundă I 'întocmai datelor acestuia, cu respectarea condiţiilor l i e calitate comune oricărui fel de zidărie refractară. II Executarea rosturilor de dilatare. în zidăria cup-Ifloarelor se lasă anumite spaţii libere, numite rosturi de I dilatare, destinate să preia creşterile în volum ale

jlidăriei datorite dilatării termice., Dispoziţia rosturilor de dilatare, modul de realizare

si etanşarea acestora trebuie indicate în mod deta-liat în proiect. Dimensiunile rosturilor de dilatare şi distanţa la care sînt dispuse unele faţă de altele

fcînt determinate în primul rînd de coeficienţii de dilataţie termică ai materialelor refractare folosite.

Rosturile de dilatare se realizează în mai toatei 'cazurile de zidărie refractară, mai puţin în cuprinsul

Fig. 55. Zidirea intersecţiei sub un unghi drept a bolţilor de zidărie.

U7

zidăriei roşii şi izolatoare. Pentru realizare folosesc şipci de grosimea rostului respecth

In fig. 59 sînt indicate cîteva moduri constr realizare a rosturilor de dilatare.

Fig. 56. Reazemul pentru bolta de zidărie cu deschiderea variabilă.

în pereţi şi la bolti există rosturi de dilatare tran»> versale la capetele tronsoanelor. Dilataţia în sensul deschiderii boltii se preia de obicei prin manevrare» tiranelor construcţiei metalice de ancoraj.

în anumite cazuri se prevăd rosturi umplute cu carton, cu hîrtie etc., care prin ardere creează spaţii libere pentru dilatare. în alte cazuri, (de exemplu la cuptoarele de topit sticlă) între blocurile cu care se exe-cută zidăria fundului şi a pereţilor se lasă rosturi de 2—3—4 mm cu rol de rosturi de dilatare,

118

Iu toate cazurile rosturile de dilatare necesită o vtiţie de calitate şi o supraveghere cît mai atentă.

Zidăria de câptuşire a coşurilor industriale. Coşurile industriale se căptuşesc, în funcţie de temperatura gazelor arse, care se evacuează din instalaţie, pe toată înălţimea lor sau pe o anumită porţiune de la bază, după indicaţiileproiectului şi în condiţiile STAS 3466-58-

Flg. 57. Moduri de executare a golurilor de dimensiuni- mici în

zidăria pereţilor.

h Fig. 58. Moduri de execu-tare a golurilor din bolţi.

119

Căptuşeala se executa din zidărie roşie sau refl tara iar in unele cazuri din betoane refractare 1

iernioizolatoare.

' ..' «Fig. 59. Ru<turi c.e dilat%#:j CcAtpucti|rp execuţ.ie:

A — c o l t u r i ; <T— la,-pereţi;] la -bolţi.

Pentru executarea zidăriei se folosesc schele inte-rioare sau schele suprapuse din ţevi telescopice pre-văzute cu ypodine din dulapi. în cazul diametrelor mări se folosesc schele suspendate speciale.

Modul de executare a căptuşelii este descris în STAS 4065-59 sau este detaliat în proiect. La executarea lucrărilor se va da o atenţie deosebită cu privire la centrarea căptuşelii, la împănarea ei în structura de rezistenţă (coşul propriu-zis din zidărie sau din beton) şi'J lă tronsonarea izolaţiei termice dintre căptuşeală şi coş (kiselgur, zgură etc.).

c

120

Canalele de fum cuprind pardoseli, pereţi şi bolţi, { p e se execută ca şi elementele respective ale cuptoa'

tlor. La intrarea în coş zidăria canalelor se execută [«dependent de căptuşeala coşului, etanşarea făcîndu-se IU şn'Qr de azbest etc., conform indicaţiilor din proiect.

Ca p i t o i u !/,"V

I TIPURI DE CUPTOARE, DATE GENERALE

I In cap. I s-au indicat diverse tipuri de cuptoare, ^clasificate după diferite criterii. Standardul 6479-61— if'roduse Refractare, cuprinde, de asemenea, o varietate foarte mare de tipuri de cuptoare şi de prescripţii de utilizare a materialelor refractare în diversele zone ale fcestor cuptoare. Descrierea amănunţită a fiecărei lucrări în parte, se arată însă în proiectul de execuţie, al

flucrărilor în prezentul capitol se dau numai cîteva detalii

«constructive mai importante asupra unor lucrări de volum mare ca : zidăria furnalelor, zidăria cuptoarelor

|de topit sticlă şi zidăria cuptoarelor de clincher.

1. Zidăria furnalelor

Furnalele împreună cu instalaţiile aferente, sînt •construcţii industriale care servesc la elaborarea fontei.

Furnalul propriu-zis este o construcţie de înălţime mare şi greutate însemnată. El se compune dintr-o

121

fundaţie masivă cu un soclu de beton armat şi dli carcasă metalică de tablă groasă protejată în ini de zidăria refractară a furnalului (fig. 60).

Fig. 60. Zidăria unui furnal: 1 — fundaţie şi soclu; 2 — carcasă metal ică; 3 — zidă-

rie refractară; a -U vatra ; b — creuzetul; c, d — etala jul ; e — cuva; f — gura de încărcare.

122

Zidăria refractară se execută după montarea carcasa metalice şi după determinarea precisă a axei verticalei, furnalului.

Datcrită încărcării foarte mari cu materiale şi acţiunii zgurilor topite, zidăria furnalului şi în special zidăria vetrei trebuie executată cu deosebită grijă.

Cărămizile refractare folosite la zidăria furnalului sînt indicate în STAS 2555-61; celelalte materiale ca : mortare, mase de umplutură între zidărie şi carcasa metalică sau între zidărie şi piesele metalice care şe montează în zidărie sînt indicate în proiect împreună cu reţetele de preparare şi cu instrucţiunile de punere în operă. -

Vatra, furnalului este partea cea mai pretenţioasă a zidăriei refractare întrucît suportă întreaga încărcă-tură de material în afară de acţiunea zgurilor topite. Din această cauză se execută ca o zidărie deosebit de îngrijită, cu rosturi de maximum 0,5 mm, fapt care necesită o sortare şi o prelucrare prin şlefuire a cărămi-zilor, foarte riguroasă.

înălţimea vetrei variază între 2,50 şi 3,50 m, fiind alcătuită din rînduri suprapuse de cărămizi aşezate în picioare (sortate după lungime şi grosime). Aşezarea cărămizilor se face în cruce (fig. 61) cu rosturile alternate de la un rînd la altul prin rotirea, fiecărui rînd, fată de cel pre-cedent, cu 45° de obi-cei . F iecare rînd nou Fig. 61, Zidirea vetrei unul furnal

123

de cărămizi se execută numai după nivelarea per («dl, prin polizare, a celui zidit anterior. Zidăria vctrH w> împănează în mantaua metalică a furnalului prin n»#«it refractare bătătorite, după indicaţiile proiectului

Restul de zidărie se execută de pe schele interioaM sau schele suspendate cu verificarea permanent.i . centrului secţiunii, folosindu-se uneltele potrivite penlfl executarea zidăriei radiale (v. fig. 50).

în afara zidăriei furnalului propriu-zis, instalaţi* mai cuprinde zidăria cauperelor, a cicloanelor, a con duetelor etc.

Zidirea cauperelor, adică a preîncălzitoarelor pcnltu aerul de combustie este o operaţie foarte importaţii» Această zidărie cere o mare precizie cu privire la verii calitatea pereţilor şi a orificiilor din zidăria grătarului Pentru realizarea întocmai a prescripţiilor proiectului m utilizează şabloane speciale pentru puţul de ardere pentru celulele grătarului, precum şi unelte de lucru potrivite pentru zidăriile radiale..

Cupolele cauperelor sînt în formă de semisferă şi sini supuse la temperaturi înalte din care cauză .se execută cu cărămidă de calitatea I şi cu rosturi de 1 mm. La înzidirea cupolei se folosesc că-rămizi pene, sortate şi şlefuite; montarea

işjor se face în inele concentrice, fără mor-

. tar, cu ajutorul unor J scoabe speciale prinse - de rîndul zidit ante-

Fig762. Zidirea eupo'ei unui cauper. rior (fig. 62).

124

în timpul lucrului la zidăria i grătarului trebuie * iuate măsuri speciale de curăţire şi de protecţie a aces-

tuia împotriva înfundării celulelor cu cloţuri, mor-tar etc.

2. Zidăria cuptoarelor de topit sticlă

Cuptoarele de topit sticlă sînt variate ca formă şi capacitate, însă au totuşi multe elemente comune. Astfel, ele se compun în general dintr-o zonă de topire a sticlei (vană) şi dintr-o zonă de lucru, alcătuită din Una sau mai multe camere (trei, cinci, şase sau nouă camere), cum sînt cuptoarele de tip Fourcault pentru sticlă. \ Cuptoarele reazemă de obicei pe un grătar de pro-

file metalice susţinute de stîlpi- din zidărie sau din beton armat şi sînt dotate cu preîncălzitoare pentru aerul de combustie prin intermediul gazelor arse. Funcţionarea preîncălzitoarelor este alternativă datorită unei instalaţii de inversare a circuitului de aer şi de gaze arse plasată pe traseul canalelor de circulaţie (v.fig.5). Partea de zidărie este ancorată printr-o cons-trucţie metalică şi se compune din vatră, pereţi şi boltă.

Vatra zenei de topire cît şi a camerelor de lucru este alcătuită din blocuri de şamotă, confecţionate conform STAS 2913-51.

Blocurile de şamotă au dimensiuni de 300 x 400 mm în secţiune şi sînt de 500, 600 şi 1 000 mm lungime. Datorită acestor dimensiuni mari cum şi faptului că toleranţele admise de standard permit abateri la dimensiuni pînă la 2 cm, se impune prelucrarea prin cioplire a blocurilor. Această operaţie necesită timp îndelungat şi multă mînă de lucru, fapt care poate fi înlăturat în parte prin folosirea ciocanelor pneumatice de cioplire şi a polizoarelor mecanice speciale. Cioplirea

125

blocurilor se f a c e r e grupe de tolerante şi pe rlndu astfel încît blocurile din fiecare rînd să aibă acccn lungime. Fetele blocurilor trebuie să fie rectangul* una fată de cealaltă şi cu fete perfecte plane, puii a nu crea puncte izolate de presiune în timpul dilatări Blocurile se înzidesc cu rosturi fără mortar, de dimei siunile indicate în proiect şi calculate în raport cu coci cienţii de dilataţie termică ai materialului şi cu lung mea pieselor (2—4 mm rosturile transversale şi 1—2 nu rosturile longitudinale). în timpul lucrării, rosturile a protejează cu bucăţi de carton sau de hîrtie care j introduc în rost; după terminarea lucrării, rosturi! se curăţă prin suflare cu aer comprimat. Blocuril se aşază pe profilele metalice, izolate de obicei ci 2 rînduri de cărămizi pe lat, peste care se aşază benz; de fier lat. Poziţionarea profilelor şi a benzilor de fiei lat se face o dată cu montarea blocurilor în funcţii de lungimile şi lăţimile acestora după prelucrare, astfel încît rînaurile să rezeme în condiţiile pescriso în proiect (de exemplu, fiecare rînd pe cîte două pro-file la 1/i din lungime de la fiecare capăt al blocului şi pe cîte 2 benzi de fier lat sub fiecare bloc, dispuse la distanţe egale).

F u n d u l c a m e r e l o r d e l u c r u , cînd nu se înzideşte pe grătar metalic ci pe o fundaţie deter-minată în proiect trebuie executat cu deosebită aten-ţie, cu rosturi foarte mici şi eventual în bolţi întoarse la fiecare rînd. Aceasta, deoarece greutatea specifică a blocurilor fiind mai mică decît a sticlei, blocurile pot fi smulse, ceea ce duce la oprirea cuptoarelor şi Ia scurgerea întregii cantităţi de sticlă topită în gropile special amenajate.

Z i d ă r i a p e r e ţ i l o r v a n e i s e compune din două părţi: zona inferioară zidită cu blocuri de şamotă şi corvizit, fără mortar şi cu rosturi de dilatare

126

HH

i fiecare bloc. Blocurile de corvizit sau corhart sâ ga/.i în dreptul nivelului superior al sticlei, întrucît w o rezistenţă la uzură mai mare.

Partea superioară a pereţilor vanei reazemă, inde-pendent de pereţii inferiori din blocuri, pe console de imită fixate de montanţii construcţiei metalice. In gcşti p,ereţi sînt orificiile pentru arzătoare şi de legă-tură cu p reîncălzi toarele de aer.

Pereţii camerelor de lucru sînt executaţi din blocuri | partea inferioară pe care reazemă zidăria din cără-ţizi de formate normale, standardizate. I Bolţile^ -cuptoarelor de sticlă se execută de obicei Un cărămizi de silică în zona de topire şi din cărămizi • şamotă în zona camerelor de lucru. Datorită des-fiderilor mari obişnuite la aceste cuptoare, este nece-liră montarea în prealabil, cu grijă, a cofrajelor şi

einlreior speciale. Zidăria se execută ţesut cu de dilatare de 4—6 cm, care delimitează tronsoal bolţi şi, cu rosturi de înzidire de I mm. Datorii

V Fig. 64. Zona camerelor de lucru la un cuptor de tip Fourcaiili

ţărilor puternice ale bolţilor din cărămizi de si 1 ici temperarea cuptorului se face cu grijă deosebită, I baza unui grafic de creştere a temperaturii întocm de către proiectant, avîndu-se permanent în vedei necesitatea de manevrare a tiranţi lor. în fig. 63 şi l sînt reprezentate zona de topire şi o parte din zoi camerelor de lucru ale unui cuptor de tip Fourcatil

3. Zidăria cuptoarelor de ciment

Cuptoarele de ciment sînt cuptoare tubulare, cilii drice, cu lungimi mari (80, 120 m etc.) şi cu diameti mari (exemplu 4 m). Zidăria acestora este o zidărie n

128

l i l a , însă executarea ei se face în poziţia aproape orizon-mla a carcasei metalice pe care o protejează (fig. 65). I Zidăria inelară se face de obicei din cărămizi de prmat pană, conform STAS 6502-62, de caracteristici p calitate conform STAS 2815-51, sau din cărămizi

de crommagnezită în zonele de ardere. Stratul inelar de uzură este aşezat de obicei peste un strat de cărămidă de subzidire de 3—4 cm, format din cărămizi de şamotă (sau de izolare (cu rezistenţă sporită).

9—2181 129

• I H H i

Zidăria circulară se execută cu rosturi mici, li sindu-se un sistem de sprijinire ca cel indicat în fi^

Există,şi alte numeroase tipuri de cuptoare căror desene, instrucţiuni şi detalii de execuţie trei redate în proiectele respective.

C a p i t o l u l V I

ORGANIZAREA LUCRĂRILOR DE ZIDARII A CUPTOARELOR

Organizarea lucrărilor are drept scop executarea ace . tora în bune condiţii calitative şi în termene cît 11mi reduse.

Organizarea şantierului presupune rezolvarea uuoi probleme de ansamblu ca : depozitarea materialelor, transportul acestora, organizarea celor mai bune dru muri de acces şi construirea atelierelor auxiliare dp deservire, precum şi organizarea activităţii muncit» rilor pe operaţii, schimburi de lucru, meserii etc.

Proiectul de organizare a lucrărilor are sarcina să stabilească o mare parte din aceste obiective. în sarcina conducătorului tehnic al lucrării, a maiştrilor şi condu cătorilor de echipă, rămîne rezolvarea restului de pro-bleme.

1. Depozitarea, transportul şi recepţia materialelor

Depozitarea materialelor trebuie făcută în locuri co-respunzătoare necesităţilor fiecărui, material în parte şi în acelaşi timp cît mai aproape de locul de descăr-care (linii de garaj, rampă etc.) şi de locul de lucru.

13(3

Materialele se pot depozita în magazii închise, în [jproane sau în locuri deschise în funcţie de materialele |e care le adăpostesc. Cărămizile refractare şi izola-toare trebuie adăpostite pe cît posibil în magazii închise Ieri te de umezeală, îngheţ şi intemperii. In cazul în care acest lucru nu este posibil, materialele se vor intro-duce sub şoproane sau în cel mai rău caz se vor acoperi t'u prelate, carton asfaltat, rogojini etc. I Cărămizile de construcţie obişnuite, roşii, se depo-

•tează în stive, de obicei în spaţii libere şi neacoperite I a r se feresc de acoperirea cu zăpadă. I Mortarele şi componenţii acestora (cimenturi, praf

pe şamotă, kiselgur, făină de magnezită etc.) trebuie depozitate în mod necondiţionat în magazii închise in boxe separate, etichetate, fie că sînt în vrac, fie că au

ffost livrate în saci. Materialele auxiliare ca şnurul de azbest, plăcile

[de azbest etc., se depozitează, de asemenea, în magazii închise.

La descărcare se vor folosi plane,înclinate, lopeţi ;mecanice pentru mortar, rampe etc.

Depozitarea în interiorul magaziilor se face în con-diţiile specificate de standardele-materialelor respec-tive. Cărămizile refractare se stivuiesc în stive de maximum 2 ni înălţime pe tipuri de materiale, format, refractaritate, clasă etc., pe lat, cu spaţii de circulaţie între stive şi cu tăbliţe indicatoare asupra sortului de material aflat în stivă.

Cărămizile roşii se stivuiesc, de asemenea, în rînduri aşezate pe lat ca şi cărămizile izolatoare cu rigidizări la colţuri pentru a evita răsturnarea stivelor. Materialele auxiliare ca : profilele metalice, materialele lemnoase etc. se depozitează în exterior, sortate pe dimensiuni în stelajele respective.

Transportarea materialelor se face cu mijloacele corci punzătoare fiecărui material în parte. Cărămizile refraţ tare, în special, se vor transporta cu o grijă deosebii.» încărcarea şi descărcarea lor în mijloacele de tran,spori făcîndu-se bucată cu bucată, fără aruncare şi cu hur diată depozitare în stive.

în unele cazuri cărămizile se transportă în ambal» jul de hîrtie sau de şipci în care au fost livrjate de cătri fabrica furnizoare pînă la atelierul de prelucrare sau la iocujgde punere în lucru. Cărămizile izolatoare se vot transporta, de asemenea, cu grijă întrucît datorită frin bilităţii lor manipularea neatentă poate provoca pier derf însemnate de materiale.

Transportarea materialelor este indicat a se efec .tua îrt cea mai mare măsură cu mijloace mecanizate ca. platforme C.F., vagoneţi de linie îngustă, benzi trans-portoare, macarale turn, sau macarale Pioner, ponipr pneumatice pentru mortar, sau cel puţin cu mijloacc de mică mecanizare ea roabe cu pneuri, conteinerc, găleţi şi tăzi de mortar, scripeţi etc. (v. cap. III).

Transportorul manual cu roaba sau chiar cu tărgl nu este indicat la distanţe de peste 50—60 m.

Atît transportarea cît şi depozitarea materialelor trebuie făcute în concordanţă cu prevederile standar-delor şi normativelor în vigoare (STAS 133-61 pentru cărămizi refractare de şamotă, STAS 457-57 pentru cărămizi roşii etc.).

Recepţia şi sortarea materialelor. Toate materialele aprovizionate pe şantier, destinate lucrărilor de zidărie ale cuptoarelor trebuie recepţionate, în conformitate cu prevederile standardelor corespunzătoare materialelor aprovizionate.

Recepţia materialelor se va face din punct de vedere cantitativ şi calitativ; se va controla existenţa bule-tinelor de analiză său a. certificatelor de calitate pentru

132

[Şiialerialele livrate în care trebuie specificate toate Caracteristicile impuse de standard, şi mai ales acelea care nu pot fi determinate pe şantier (refractaritate,

[.rezistenţă la compresiune etc.). In caz de dubiu se va proceda la controale suplimen-

tare prin încercări şi probe la laboratoare oficiale. Recepţia trebuie făcută înainte şi în timpul operaţii-

lor de sortare a materialului. Sortarea materialelor are de scop depozitarea lor pe tipuri, sorturi, clase, categorii

,etc,, pe cît posibil în ordinea folosirii lor, cu acces liber şi uşor la stivele şi depozitele respective. Totodată sor-

tarea materialelor, în special aceea a cărămizilor are |un rol deosebit de important în obţinerea calităţii optime fa lucrărilor.

2. Ateliere auxiliare

Atelierele de prelucrare a materialelor sau cele pentru lucrări auxiliare trebuie prevăzute şi introduse de la început în proiectul de organizare a lucrărilor. La lucrări mici şi cu atît mai mult la lucrări mari se vor amenaja ateliere pentru prelucrarea cărămizilor, care trebuie să fie dotate cu maşini de tăiat cărămizi, polîzoare pen-tru şlefuitul acestora, ciocane pneumatice pentru cio-plire etc. sau cel puţin şoproane unde să se poată des-făşura organizat lucrările de tăiere, cioplire şi şlefuire a pieselor refractare. De asemenea, se vor prevedea ate-lierele sau spaţiile respective dotate cu mese de sortare şi calibroare pentru sortarea cărămizilor.

în afară de aceste-ateliere legate direct de execu-tarea zidăriei refractare, vor trebui amenajate ateliere speciale de forjă pentru ascuţirea ciocanelor de con-strucţie metalică pentru confecţionarea acesteia, de dulgherie pentru confecţionarea cintrelor cofrajelor şi schelelor.

133

3. Organizarea lucrului

Organizarea forţelor de muncă şi a locului de lucfd rămîne în sarcina conducătorului tehnic al lucrării, C maistrului şi a şefilor de echipă. Lucrările mari w execută în general de către brigăzi complexe car» cuprind zidari şamotori, dulgheri, montori, instalatori, etc. în timp ce lucrările mai mici pot fi executate <lr echipe specializate pe meserii.

Şefii de brigadă sau de echipă au misiunea de a coordona activitatea echipelor şi de-a controla în per manenţă calitatea lucrărilor executate.

Lucrările auxiliare de transport a materialelor, de preparare a mortarelor etc., trebuie executate de mun citori necalificaţi. De asemenea, lucrările de dulgherii', de construcţie metalică sau alte categorii de lucrări tre-buie executate de muncitori cu calificare corespunză-toare, aşa încît zidarii şamotori să fie ocupaţi numai cu punerea în operă a materialelor refractare, adică cu înzidirea propriu-zisă a cuptorului.

Zidarii şamotori vor fi plasaţi la locul de lucru la distanţe proporţionale cu complexitatea zidăriei pe care o execută în zone pe lungimea minimă de 2 m; este de preferat ca zona ocupată de un zidar să fie cît mai lungă pentru a se evita astfel punctele de racordare care necesită ciopliri de cărămizi (fig. 67).

Materialele care se introduc în operă se vor depozita în imediata apropiere a zidarilor, în stive sau lăzi de mortar, astfel ca manipularea lor să se facă cu uşurinţă.

Formaţiile de lucru se stabilesc în funcţie de tipul lucrării pe baza normelor de timp înscrise în cap. 47— Zidării industriale şi coşuri de fabrici *al culegerii de normative de timp republicane al M.M.C.M. — 1963

134

Fig. 67. Desfăşurarea lucrărilor de zidărie la un cuptor tunel.

Kt de productivitatea scontată. în culegere sînt indicate •fi asemenea operaţiile pentru fiecare categorie de lucrări, unitatea de măsură şi preţul unitar.

4. Recepţia şi predarea lucrărilor de zidărie

Recepţia lucrărilor de cuptoare se face parţial în timpul lucrărilor şi în mod definitiv după terminarea acestora şi punerea în funcţiune a agregatelor.

Recepţia pe parcursul lucrărilor are drept scop veri-ficarea respectării proiectului în ceea ce priveşte utili-zarea materialelor, modul lor de punere în operă şi în special modul de execuţie al lucrărilor ascunse (lucrări care nu mai pot fi controlate după închiderea lor). Recepţia făcută la sfîrşitul lucrărilor trebuie să sta-bilească condiţiile de calitate în care s-au executat aces-tea inclusiv acelea de respectare întocmai a prevederilor proiectului.

135

La recepţia lucrărilor executate trebuie piezeil tate certificatele de calitate ale materialelor folosiţii procesele verbale de recepţie; intermediare, planurile de execuţie şi documentaţia scrisă a lucrării, dispoziţii!* de şantier emise în timpul lucrării precum şi caietul de măsurători al lucrărilor.

După recepţia la rece a lucrărilor de cuptoare In întregul ansamblu al acestora, se autorizează uscarea 5

şi temperarea cuptorului precum şi punerea în funcţiune a acestuia pe baza unor instrucţiuni şi grafice de tem perare întocmite de către proiectant de la caz la caz

C a p i t o I !! ! VII

EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE ZIDĂRIE REFRACTARA PE TIMP FRIGUROS

Lucrările de zidărie refractară a cuptoarelor tre-buie să se execute la o temperatură a mediului încon-jurător de minimum +5°C pentru a fi ferite de acţiunea îngheţului. Zidăria refractară executată pe timp fri-guros fără măsuri speciale de execuţie şi protecţie duce la o degradare mai rapidă a cuptorului, datorită deza-gregării mortarelor şi a cărămizilor îngheţate.

Pentru realizarea temperaturii de 4-5°C lucrările de zidărie refractară se vor executa în spaţii îfichise şi încălzite. In acest scop se Va asigura din timp închide-rea halei respective şi încălzirea ei cu sobe, calorifere sau aeroterme. In cazul în care aceasta nu se poate realiza, se vor face închideri provizorii ca barăci, şo-proane, prelate din polietilenă\etc., care trebuie în orice caz încălzite. Aceste închideri provizorii nu se vor

136

demonta decît după ce se va constata uscarea perfectă şi completă a zidăriei.

în unele împrejurări cînd zidăria roşie şi cea izo-latoare s-au putut executa în prealabil, încăperile for-mate astfel pot înlocui închiderile provizorii, cu con-diţia încălzirii lor..

în ceea ce priveşte materialele folosite, se interzice utilizarea acelora care au fost supuse îngheţului. Din această cauză cărămizile şi mortarele se vor depozita In locuri închise, cu temperaturi peste 0°C, ferite de umezeală şi îngheţ.

Mortarele se vor prepara, de asemenea, în încăperi Închise şi încălzite.

I Cînd lucrarea se execută la temperaturi joase (chiar la +5°C) trebuie luate măsuri de încălzire a apei utilizate la confecţionarea mortarelor, la temperaturi de 60°—80°C. Nu se admite utilizarea de adaosuri an-

j tifrig în mortarele zidăriei refractare. Cărămizile umede se vor usca în prealabil; cele care

Iau fost surprinse de îngheţ nu se vor utiliza decît în [locuri de importanţă cu totul secundară şi numai cu acceptarea proiectantului.

De asemenea trebuie evitată folosirea cărămizilor freci care pot provoca îngheţarea apei din mortarul de zidărie în timpul execuţiei.

Zidăria executată cu mortar uscat (făină de magne-izită etc.), se poate realiza fără măsuri speciale de încăl-zire a locului de lucru, cu condiţia de a se utiliza eără-Imizi neîngheţate şi de a se face încălzirea în prealabil a [făinurilor cu care se umplu rosturile.

Zidăria de construcţii obişnuită (zidăria roşie) exe-,cutată pe timp friguros trebuie să fie protejată, de ase-menea, împotriva intemperiilor şi încălzită cu ajuto-rul unor instalaţii provizorii de sobe cu lemne sau cu cărbuni. Mortarul folosit trebuie să aibă o tempera-

137

tură minimă de 15—20°C iar grosimea acestuin I rosturile zidăriei să fie cît mai redusă (7—10 mm mm ximum).

încălzirea locurilor de lucru trebuie asigurata j toată perioada desfăşurării lucrărilor fără întrerup» cum ar fi cele de noapte, în care zidăria ar putea • îngheţe. In timpul întreruperilor, zidăria executată \ fi protejată prin acoperirea ei cu rogojini, cu saci ( iută etc.

Zidăria surprinsă de îngheţ se va desface; refaceri ei se va realiza cu măsurile de prevedere necesitate t executarea pe timp friguros. în acest caz mortari* rezultate nu se vor reutiliza.

Lucrările executate pe timp friguros trebuie ! respecte prescripţiile din normativul pentru executai» lucrărilor de construcţii pe timp friguros C—16—6!

C a p i t o l u l VIII

MĂSURI DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

Lucrările de zidărie ale cuptoarelor trebuie să se execute cu respectarea deplină a tuturor prescripţiilor privitoare la tehnica securităţii muncii.

Muncitorii folosiţi la aceste lucrări vor fi* instruiţi în mod special de către conducătorul tehnic al lucrării înainte de începerea lucrărilor. Prin aceste instructaje ei vor lua cunoştinţă de condiţiile generale de lucru în zona de construcţie a cuptorului cît şi de măsurile speciale care trebuie respectate la înzidirea cuptorului, prescrise în Normele de tehnica securităţii la cap. XV A

Muncitorii care lucrează la prelucrarea cărămizilor prin cioplire şi şlefuire trebuie să fie prevăzuţi cu genun

lliiere şi ochelari de protecţie. Maşinile de tăiat şt şlefuit cărămizi vor fi prevăzute cu instalaţii de absor-I ţ i e şi de evacuare a prafului.

La utilajele care deservesc lucrările de înzidire, macaralele, benzile transportoare, instalaţiile provi-lorii de curent electric etc., se vor utiliza numai de muţiţi tori calificaţi şi autorizaţi pentru aceste lucrări.

. Folosirea schelelor suspendate, a ascensoarelor, • platformelor de ridicare etc., se va face cu stricta fcspectare a normelor de tehnica securităţii şi a instruc-Hiunilor speciale indicate în proiectul de execuţie şi iţii proiectul de organizare.

Lucrările de zidărie a cuptoarelor nu vor începe fără jiispoziţia specială a conducătorului lucrării. Desfacerea Jpntrelor se va efectua numai după strîngerea tiranţilor.

1 Demolarea bolţilor se face după aşezarea pe cintre. I în cursul executării lucrărilor în mediu toxic, mun-

ci tori i vor purta măşti de protecţie iar lucrările se vor Ufectua numai sub supravegherea permanentă a unui lispecialist cunoscător al instalaţiei.

[ în cazul lucrărilor executate la cald se vor lua mă-[suri de protejare a muncitorilor împotriva arsurilor prin Îmbrăcarea acestora cu echipamente speciale de pro-iecţ ie (azbest etc.), prin luarea de pauze de minimum 10 minute la fiecare jumătate de oră, cît şi prin măsuri constructive de protejare ca : panouri de prptecţie din azbest, ziduri provizorii etc.

Lucrările la temperaturi înalte se vor face sub asis-tenţă medicală permanentă.

Lucrările fără echipament special de protecţie sînt permise numai pînă la 40°C cu condiţia de a nu exista gaze toxice.

în timpul executării lucrărilor la cald nu este per.-Imisă nici o operaţie fără dispoziţie specială din partea conducătorului de lucrare.

138

In cazul executării lucrărilor de demolare a CUOT toarelor industriale în vederea reparărilor, se vor Iul măsurile de izolare a acestor zone în privinţa instala|M electrice, de combustibil, de gaze etc.

Folosirea explozibililor la lucrările de demolare « va face în strictă concordanţă cu instrucţiunile spcclfth elaborate în această privinţă de la caz la caz.

Lucrările de înzidire a carcaselor metalice st vii efectua prin iluminarea locurilor cu ajutorul unei iii»|« laţii electrice de 24 V sau chiar de preferinţă 12 V. Ac» laşi mod de iluminare va trebui folosit şi Ia executunui porţiunilor din locurile întunecoase ale constrinţlri

Pentru lucrările executate la înălţimi, instalatul* de ridicare a materialelor şi personalului vor fi dotai» cu semnalizatoare acustice şi optice.

Construcţiile de coşuri vor trebui să fie îngrădii» şi accesul protejat prin realizarea unei copertine pulw nice de jur împrejurul acestuia. La executarea coşurilor de fum se vor respecta toate prescripţiile din Norinelr de tehnica securităţii muncii de la capitolul XV B şi ( precum şi instrucţiunile speciale din proiectul de execu* ţie şi din proiectul de organizare.

Este interzis accesul persoanelor străine în zonolr de lucru ale cuptoarelor şi coşurilor.

Verificarea periodică a instructajului muncitori lot şi reîmprospătarea acestuia, precum şi ţinerea unui nou instructaj la schimbarea locului de lucru, este obli gatorie.

Prevederile menţionate sînt enumerative, ele urmîn I să fie completate şi dezvoltate la locul de lucru, de către •conducătorul lucrării, pentru fiecare lucrare în parte

BIBLIOGRAFIE

B e I s k i V. I., Zidăria refractară. Cartea zidarului specia-list. Materii prime şi execuţia cuptoarelor industriale, Bucureşti, B'l j 1949. ;

B u d n i c o v P. P., B e r e j n o i' A. S. şi alţii, Tehno-logia produselor ceramice şi refractare, Bucureşti, Edituda tehnică, P60; * G o 1 d f a r b E. M., K r a v t o v A. F. şi alţii, Catului

cuptoarelor de încălzire. Bucureşti, Editura tehnică, 1960. M i n i s t e r u l I n d u s t r i e i g r e l e , Combustibilii

şi folosirea lor raţională, Bucureşti, Editura Agro-silvică, 1961. D i m i t r i u - V î 1 c e a E. şi A n a s t a s e s c u A l .

îndrumătorul izolatorului termic si fonic, Bucureşti, Editura teh-nică, 1963.

M u r g u 1 e ţ N., Manualul zidarului şamotor, Bucureşti^ Editura Didactică şi Pedagogică,, 1963.

B e c h e r e s c u D., Cuptoare în industria silicaţilor„ Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1962.