1

Universitatea Transilvania din Braşov

Şcoala Doctorală Interdisciplinară

Departament: Literatură şi Studii Culturale

Ion-Bogdan ŢIŢEI

Viaţa şi opera lui Ion Stratan

Ion Stratan’s Life and Work

Conducători ştiinţifici

Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU

BRAŞOV, 2013

Prof. univ. dr. Alexandru Mușina

2

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525

RECTORAT

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

COMPONENŢA

Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov

Nr. 5930 din 16.07.2013

PREŞEDINTE: Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUŞ

Decan al Facultăţii de Litere

Universitatea „Transilvania” din Braşov

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU,

Universitatea „Transilvania” din Braşov

REFERENŢI: Prof. univ. dr. Vasile SPIRIDON,

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA

Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș

Conf. univ. dr. Mihai IGNAT

Universitatea „Transilvania” din Brașov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 17.10. 2013, ora 10, sala

Centrului Multicultural al Universităţii „Transilvania” din Braşov, Rectorat, parter.

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le

transmiteţi în timp util, pe adresa bobbyx78@hotmail.com

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.

Vă mulţumim

3

Cuprins

Pg. Pg.

Teză rez.

ARGUMENT 6 9

Viaţa

I. Izbiceni ............................................................................................................................. 9 10

II. Corabia – eterna reîntoarcere ........................................................................................... 16 10

III. Elevul Stratan................................................................................................................... 18 11

IV. Politicul în viaţa lui Ion Stratan

IV.1. Cenaclul de Luni.......................................................................................................... 23 11

IV.2. Aer cu diamante........................................................................................................... 31 12

IV.3. Dosarul „Stan”............................................................................................................. 35 13

IV.4. Politichie de bibliotecă……………………………………………………..…..……. 40 13

IV.5. Politica inculturii………………………………………………………………...…... 43 13

IV.6. Ploieşti – Bucureşti şi retur („Contrapunct”)………………...………………………. 47 13

V. Sentimentalul Stratan....................................................................................................... 51 14

V.1. O iubire ascunsă - Mihaela Ştefănescu.......................................................................... 53 15

V.2. Liana Dupont – momente unice..................................................................................... 57 15

V.3. Între artişti: Ion Stratan şi Letiţia Ilea............................................................................ 62 16

V.4. Mama (Blânduţ, Brodnici)............................................................................................. 69 16

4

VI. Refuzul de-a muri

VI.1. Moartea – între metaforă şi suicid................................................................................ 75 16

VI.2. Istoria se repetă (Luca Stratan - tragicul destin sau repetabila povară)........................ 83 16

VII. Recursul memoriei........................................................................................................ 85 17

VII.1. Stratan despre Stratan................................................................................................. 91 17

VII.2. Inedite ........................................................................................................................ 95 17

Opera

I. Poemul ca formă de existenţă .......................................................................................... 97 17

II. Fenomenul optzecist - Scurt istoric a unei generaţii longevive...................................... 107 18

III. Ieșirea din apă sau cum au cucerit poeții uscatul........................................................... 115 18

IV. Aşteptându-l pe Stratan – un poet „anunţat”................................................................. 119 18

IV. 1. Stratanosfera.............................................................................................................. 120 18

IV. 2. Inspirându-l pe Stratan (cum l-am cunoscut)............................................................. 122 18

IV.3. Expirându-l pe Stratan (poetul în memoria colectivă)............................................... 124 18

V. Politicul în opera lui Ion Stratan

V. 1. Puterea – între literatură şi politică............................................................................. 126 19

V.2. Politica in anii ’80........................................................................................................ 129 19

V.3. Înainte şi după Cinci cântece pentru eroii civilizatori…………………………......... 130 19

5

V.4. Cinci cîntece pentru eroii civilizatori………….….................................................... 136 19

V.5. Evadarea prin calambur (umorul ca mod alternativ de manifestare a nemulţumirilor)139 20

VI. Poetul

VI.1. Despre surse poetice și poezie.................................................................................... 143 20

VI.2. Serveşte Bacovia ....................................................................................................... 148 20

VI.3. Ion Barbu................................................................................................................... 156 20

VI.4. Sporind a lumii taină (prietenia Stratan – Stănescu).................................................. 159 21

VII. Temele strataniene (prezentarea generală)................................................................... 165 21

VII.1. Apa........................................................................................................................... 170 21

VII.2. Lumina....................................................................................................................... 175 21

VII.3. Moartea ca mod de fiinţare (in the deathcar we’re alive).......................................... 177 21

VII.4. Religiozitatea la Stratan............................................................................................. 182 21

VIII. Poezia experimentului şi a inovaţiei – Desfaceri controversate................................. 191 22

VIII.1. De la Ieşirea din apă la Cartea ruptă (Drumul ascuns al evoluţiei poetului)......... 198 22

VII.2. Între ape și lumina morții.......................................................................................... 203 22

VII.3. Un Nino și nicio salvare............................................................................................ 215 22

IX. Logopoeia strataniană ................................................................................................... 218 22

Concluzii.............................................................................................................................. 222 23

Bibliografie.......................................................................................................................... 225 24

6

Contents

Pg. Pg.

Teză rez.

FOREWORD 6 9

The Life

I. Izbiceni ............................................................................................................................ 9 10

II. Corabia – the eternal come back ...................................................................................... 16 10

III. Stratan, the student........................................................................................................... 18 11

IV. Politics in Ion Stratan’s life

IV.1. The Monday Literature Circle...................................................................................... 23 11

IV.2. Aer cu diamante............................................................................................................ 31 12

IV.3. The ”Stan” file.............................................................................................................. 35 13

IV.4. Library politics…………………………………………………………………..…… 40 13

IV.5. The lack of culture politics………………………………………………...……..….. 43 13

IV.6. Ploieşti – Bucureşti and return („Contrapunct”)……………….……………….......... 47 13

V. Stratan the tender-hearted................................................................................................. 51 14

V.1. A hidden love - Mihaela Ştefănescu.............................................................................. 53 15

V.2. Liana Dupont – unique moments................................................................................... 57 15

V.3. Among artists: Ion Stratan and Letiţia Ilea.................................................................... 62 16

V.4. Mother (Blânduţ, Brodnici)........................................................................................... 69 16

7

VI. The refusal of death

VI.1. Death – between metapfor and suicide......................................................................... 75 16

VI.2. The history repeats itself (Luca Stratan – the tragic destiny or the repeatable burden)83 16

VII. Memory’s appeal........................................................................................................... 85 17

VII.1. Stratan about Stratan.................................................................................................. 91 17

VII.2. Unpublished .............................................................................................................. 95 17

The Work

I. The Poem as a way of being...............................................................................................97 17

II. The ’80s phenomenon – Short history of a long lived generation...................................107 18

III. Emerging from the sea or how the poets conquered the land.........................................115 18

IV. Waiting for Stratan – an ”announced” poet....................................................................119 18

IV.1. Stratanosphera..............................................................................................................120 18

IV.2. Inhaling Stratan (how I met him).................................................................................122 18

IV.3. Exhaling Stratan (the poet in collective memory)......................................................124 18

V. Politics in Ion Stratan’s work

V.1. Power – between literature and politics.......................................................................126 19

V.2. Politics in the ’80s.........................................................................................................129 19

V.3. Before and after Cinci cîntece pentru eroii civilizatori……………….………….......130 19

V.4. Cinci cîntece pentru eroii civilizatori…………………...............................................136 19

8

V.5. The escape through pun (humour as an alternative way of expressing discontent).....139 20

VI. The poet

VI.1. About poetic sources and poetry..................................................................................143 20

VI.2. Bacovia serves.............................................................................................................148 20

VI.3. Ion Barbu.....................................................................................................................156 20

VI.4. Increasing the world’s mistery (Stratan – Stănescu friendship)..................................159 21

VII. Stratan’s themes (general overview).............................................................................165 21

VII.1. The water..................................................................................................................170 21

VII.2. The light....................................................................................................................175 21

VII.3. Death as a means of existence (in the deathcar we’re alive)......................................177 21

VII.4. Religiosity in Stratan’s work......................................................................................182 21

VIII. Experimental and inovative poetry – controversal pathways.....................................191 22

VIII.1. From Ieşirea din apă to Cartea ruptă (the hidden road of poet’s evolution)...........198 22

VIII.2. Amid waters and the light of death.........................................................................203 22

VIII.3. One siren and no rescue............................................................................................215 22

IX. Stratan’s logopoeia.........................................................................................................218 22

Conclusions..........................................................................................................................222 23

Bibliography.........................................................................................................................225 24

9

Rezumat

Cu Ion Stratan (Nino pentru prieteni) nu te poţi familiariza. Nici biologic, nici cultural.

Desigur, aserţiunea, ce poate fi supusă interpretărilor nuanţatoare este pe cât de tranşantă, pe atât

de veridică; nicidecum nefondată. Biografia şi universul său liric o dovedesc din plin. De poetul

ploieştean te poţi apropia, îl poţi descoperi, înţelege (în limitele în care se lasă înţeles), îndrăgi,

iubi, dar nu te poţi familiariza cu el.

Mai întâi pentru că experienţele personale de viaţă îl detaşează în bună măsură de colegii de

generaţie. Faptele biografice - intervenţiile chirurgicale, interdicţiile editoriale, exclusiv politice,

traumele psihice provocate de regim şi nu numai, prezenţa autoritară a unei mame prea grijulii -

îl plasează şi particularizează nu numai într-un context existenţial diferit, dar îi marchează şi

evoluţia (de la un anumit moment involuţia, după alţii) destinului poetic.

Mai apoi pentru că poezia lui, considerată ermetică, ermetism ce vine dintr-o cultură

excepţională dublată de o spontaneitate sclipitoare şi o memorie fantastică, contrastează într-un

mod pozitiv faţă de cea a contemporanilor săi. Este posibil ca adjectivele calificative să pară

bombastice pentru un poet mai puţin cunoscut, dar familiar vieţii lirice şi critice a vremii, însă

discuţiile purtate cu rudele, prietenii şi cei care l-au cunoscut pe Ion Stratan ne permit să afirmăm

fără tăgadă, că Nino a fost un geniu al perioadei studenţeşti optzeciste şi imediat următoare, fapt

confirmat de colegii de generaţie. Mai mult, declaraţiile nu vin dintr-un patriotism local, frondă

literară sau regăsire lirică, ci dintr-o încercare de analiză cât mai obiectivă a opiniilor, deseori

contradictorii, asupra vieţii şi operei acestuia.

A-l afla pe Stratan în cadrul generaţiei sale este ca şi cum ai descoperi un diamant într-o mină

de aur. Calitatea şi complexitatea culturală a vremii a fost provocată, dinamizată, de o dublă

cauză: nevoia de a respira în continuare o cultură universală, în încercarea de a fi simultan cu tot

ceea ce se petrecea dincolo de graniţele autohtone, pe de o parte; prezenţa unei presiuni şi a

limitărilor de orice natură, tot mai autoritare, impuse de comunism, pe de alta. Fenomenul literar

optzecist a reprezentat/reprezintă o (re)sursă bogată de cultură, o mişcare intelectuală ce şi-a

măsurat forţele şi a rezistat dincolo de un regim politic opresiv, datorită în bună măsură şi

mentorilor acelei perioade: Nicolae Manolescu, Ovid S. Crohmălniceanu, Mircea Martin, Marian

Papahagi, Ion Pop. S-a vorbit deseori despre vârfurile de lance ale acestei generaţii: Traian T.

Coşovei, Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Alexandru Muşina, Mariana Marin ca

10

despre o armată de rezistenţă ce s-a opus prin „otrava” ideilor unei voite uniformizări culturale,

vecină cu prostia.

Emergenţa unui poet asemenea lui Ion Stratan într-un cadru socio-politic secţionat în felii de

realitate contrastante, între ideile novatoare ale tinerilor şi tăvălugul ideologic comunist, între

nevoia de evoluţie şi acţiunea continuă de (diform)izare – şi nu deformare, de (inform)izare – şi

nu informare, fie prin cenzură, fie prin interdicţie (ca să menţionăm doar două dintre metodele

relativ facile de a „scăpa” ieftin), era cel puţin firească.

Lucrarea este structurată în două părţi fiecare analizând pe rând, viaţa şi opera liricului

ploieştean. Cele două secţiuni nu sunt construite ca fragmente contrastante, problematica uneia

găsindu-şi rezolvarea în cealaltă, cauzalitatea lor fiind interşanjabilă.

Descendent al unei familii de chiaburi (bunicul din partea mamei era contabil la Banca de

credit „Albina Izbicenilor”, administrator al fabricii de cherestea din localitate şi, împreună cu

asociaţii săi, posesor al unei maşini de treierat; bunicul din partea tatălui, originar din Tighina era

preot în Basarabia), Ion Stratan s-a născut în localitatea Isbiceni, raionul Corabia, regiunea

Craiova la 1 octombrie 1955.

Copilăria şi-o petrece la Ploieşti, după ce părinţii se mută în urbea lui nenea Iancu, pentru ca

vacanţele de vară să revină în Corabia şi Izbiceni unde se aflau majoritatea rudelor sale.

Preocupat să îi înveţe pe ceilalţi amici de joacă poezii, să regizeze diferite scene de teatru, mama

intuieşte în el o capacitate intelectuală mult peste medie. Plăcerea cu care rudele, apropiaţii sau

prietenii din copilărie se lăsau antrenaţi în discuţii, jocuri, lecturi este atestată de bucuria

rememorărilor. Deşi nu învăţa, spre disperarea mamei, rezultatele sale din perioada gimnazială

erau excepţionale: prezenţa în două antologii ale vremii şi obţinerea locului I la Olimpiada de

limba şi literatura română în clasa a VIII-a confirmă acest lucru. Miracolul întâlnirii cu poezia se

produsese. Aşteptările unei asemenea întâlniri nu vor întârzia să apară.

Corabia rămâne peste ani, în proximitatea aşezării natale, oaza de linişte, locul bucuriei

revederii celor dragi, încărcat de istorie şi nostalgie. Ori de câte ori viaţa părea imposibilă, grijile

prea apăsătoare, deziluziile pline de nelinişte, Corabia îi mobilizează energiile, îi dinamizează

ideile, îl reintegrează vieţii în general şi destinului poetic în special. Dincolo de spaţiu al revenirii

la puritatea iniţială, de regăsire în bucuria propriei confesiuni, micuţa localitate olteană reprezintă

pentru el punctul terminus al reîntoarcerii spre sine.

11

Adolescenţa şi-o consumă între meciurile de tenis de câmp, de care era foarte pasionat,

editarea poeziilor în revista „Amfiteatru” la rubrica Pagina elevului şi cursurile liceale, când

chiulea de la ultimele ore de algebră pentru a urma cursurile de limba italiană ale Universităţii

Populare „Dimitrie Gusti”. Fără a excela în domeniul materiilor realiste, obţine note maxime la

toate cele trei probe ale bacalaureatului: română, franceză şi istorie. Apropierea de scriitură, aşa

cum va declara ulterior, o datorează mamei sale, de la care moşteneşte această pasiune.

Viaţa studenţească, dincolo de stagiul militar efectuat la batalionul disciplinar din Vânju

Mare, de practica agricolă, de munca istovitoare şi terifiantă de salvare a victimelor cutremurului

din ’77, a constituit una din perioadele de maximă împlinire ale poetului. Destinul, ce l-a adus

alături de Alexandru Muşina, Daniel Pişcu, Romulus Bucur, Şerban Tomşa, (pentru a menţiona

doar câţiva dintre colegii de cameră din căminele bucureştene), figurile de marcă de mai târziu

ale generaţiei optzeciste, i-a prilejuit bucuria discuţiilor, a lecturilor comune şi comentariilor

aprinse, inevitabil a orgoliilor culturale, a constituit subiect de roman (Cel mai mare roman al

tuturor timpurilor), dar mai presus de toate acestea a fost rodul unor prietenii sincere, estompate

în timp. Afinităţile literare şi nu numai s-au păstrat în perioada universitară şi cenaclistă.

Ulterior, spiritul de frondă s-a mai defazat, prieteniile au mai slăbit în intensitate pentru ca,

finalmente, Revoluţia din 1989 să ofere o cu totul altă imagine a ceea ce se dorea o împlinire

mult aşteptată.

Personalitate lirică vulcanică, Ion Stratan fascina în şedinţele Cenaclului de Luni printr-un

discurs bine argumentat, o vervă inimitabilă, un umor invincibil şi o atitudine fermă faţă de tot

ceea ce diferenţia cultura de non-valoare. Chiar dacă nu era întotdeauna la fel de expansiv, luând

cuvântul doar când era forţat să o facă, nu ezita nicicum să contracareze discursurile colegilor de

generaţie sau ale mentorului său, Nicolae Manolescu în ciuda respectului pe care i l-a purtat

dintotdeauna.

Mai mult, mentoratul criticului vâlcean şi ajutorul pe care acesta îl acordă tinerilor săi studenţi

şi cenaclişti îi determină, în ciuda rivalităţilor literare fireşti, să găsească idei şi scopuri comune

ce întăresc prietenia şi lupta continuă, prin poezie, împotriva unui sistem dur şi deficitar.

Cenaclul de Luni rămâne aşadar, locul în care îşi exersează şi decantează talentul, marchează

debutul editorial cu Ieşirea din apă, volumul fiind cuprins între limitele existenţiale ale grupului

literar, spaţiul în care poemele din Cinci cîntece pentru eroii civilizatori prind contur.

12

Gruparea bucureşteană, prin câţiva din reprezentanţii ei de seamă (Traian T. Coşovei, Florin

Iaru, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan) constituie şi fundalul în care îşi face apariţia un volum

şcoală a ceea ce optzecismul românesc reprezenta în acel moment, Aer cu diamante (1982);

urmat, la scurt timp, de volumul Cinci (1982) ai cărui autori, din ce în ce mai împuţinaţi

(Mariana Marin şi Alexandru Muşina părăsind prematur scena literară), au păstrat stindardul

optzecismului în aerul dezvrăjit al cotidianului şi autenticismului. Povestea naşterii, publicării, a

difuzării şi a impactului pe care l-a avut primul volum a fost consemnată, în stilu-i caracteristic,

de Florin Iaru în cadrul lansării celei de-a doua ediţii. Tomul, ce a beneficiat de grafica lui Tudor

Jebeleanu, a rămas în conştiinţa generaţiei spaţiului literar autohton ca un semn al originalităţii, a

valorii artistice, a reprezentării unor valori teoretice bine definite şi nu un ultimul rând ca un

strigăt de revoltă împotriva unui regim politic tot mai sufocant.

Relaţia cu critica vremii şi ulterior cu mecanismele criticii în general (cu atât mai mult cu cât

aceasta i-ar fi fost defavorabilă) îi traversează atenţia de la indiferenţă la revoltă. „El are sigur

locul lui în contextul generaţiei 80. Nu poţi vorbi despre generaţie fără Stratan în primii 2,3,

4......Criticii sunt şi ei oameni ca noi. Întâmplarea face ca de multe ori ei să practice o meserie. O

meserie pe care nu o înţeleg. Ei au toate sculele la dispoziţie: gramatică, istorie, semiotică,

semantică, sociologie. Obiectul însă este de neânţeles. Şi atunci şi criticii au aceeaşi reacţie faţă

de poezie. O neânţelegere din aia opacă pe care o are şi nea Vasile de la sculărie. Nu e nici o

diferenţă. Numai că unul îşi exprimă neânţelegerea în termeni mult mai gravi,”1 comenta Florin

Iaru atitudinea fata de limitele aparatului critic.

Încă din timpul facultăţii, caracterul petulant al tânărului Stratan începea să facă loc unui

adevăr crud: o boală psihică, ereditară începea să-şi facă vizibile simptomele. Extrem de rarele

vizite la doctor sunt păstrate sub maximă discreţie de către mama poetului, acesta refuzând

constant internarea. În ciuda eredităţii, boala are capriciile ei; ricoşeurile sunt aleatorii, fără a

afecta toţi membrii familiei: cu excepţia unui alt caz familial asupra căruia planează aceleaşi

suspiciuni şi a fiul poetului, Luca, celelalte rude duc o viaţă normală. Suferinţa personală era

mascată de o inteligenţă vie, de o vioiciune a scrierii, deseori chiar compensată cu o grijă

maternă excesivă ce-l îndepărtează de grijile cotidiene; activitatea de profesor, în care nu se

regăseşte este deseori întreruptă de concedii medicale, slujba de muncitor necalificat la

Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga” din Ploieşti fiind una din puţinele preocupări ce-i

1 Florin Iaru, „Gândea extrem de fierbinte ”, în „Familia”, Oradea, nr. 7-8, iulie-august, 2009. p. 84.

13

prilejuieşte satisfacţii culturale, oferindu-i şi oportunitatea de a organiza festivalurile în memoria

bunului său prieten, Nichita Stănescu, chiar dacă în perioada respectivă acţiunile tânărului poet

se aflau sub semnul interdicţiei editoriale, fiind atent monitorizate. Revoluţia îi prilejuieşte

reîntoarcerea pentru o scurtă perioadă în Bucureşti ca redactor şef adjunct la „Contratimp”,

muncă pe care ulterior o efectuează de acasă, din Ploieşti, vizitele lui Ioan Vieru ţinându-l la

curent cu viaţa culturală bucureşteană.

Fizicul i-a fost încercat deopotrivă de boală. Ceea ce se aştepta a fi o banală operaţie la

stomac s-a dovedit un eşec, intervenţia fiind urmată de o nouă încercare chirurgicală ce a lăsat

urme vizibile; poetul începe să se îngraşe lent, dar vizibil. Tânărul tenisman de odinioară, înalt şi

zvelt era scos complet din viaţa sportivă. „Emotivitatea”, în seama căreia motivează renunţarea

la tenis, ascunde nu numai un adevăr crud, dar şi un vis neîmplinit. Lumea poeziei, căreia îi

dedică de acum înainte întreaga viaţă este punctată de invariabilul interes cu care urmărea

turneele de tenis. Plăcerile vieţii lăsau loc sacrificiului pe care poezia îl cerea: suflet, idei, trup.

Într-o atmosferă comunistă ce îşi instala şi dezvolta din ce în ce mai pregnant mecanismele de

funcţionare era aproape imposibil ca entuziasmul literar al tinerilor să nu fie controlat, cenzurat

şi ulterior interzis. Cu cât conţinutul volumului publicat era mai percutant, cu atât investigaţiile

urmăreau mai adânc viaţa personală. Nici Ion Stratan nu a scăpat unui asemenea tratament.

Inteligenţa l-a trădat; complicaţiile personale l-au salvat. Parţial, pentru că în 1992, aşa cum

menţiona într-un interviu, i se cerea arestarea. Dacă apariţia primului volum, trecut sub semnul

îndoielnic al debutului interesant, dar insuficient de convingător artistic, tomul colectiv Aer cu

diamante a reuşit să suscite interesul şi să ridice tot mai multe semne de întrebare pe măsura

aprecierii sale de către cititori. Abia după apariţia în 1983 a celui de-al doilea op individual,

Cinci cîntece pentru eroii civilizatori, în care avea să dezvolte fragmentul inclus în volumul

colectiv anterior, viitorul său literar a fost compromis (nu calitativ, ci pe considerente politice).

La o lectură în paralel, mai atentă, a celor două cărţi, putem observa diferenţe compoziţionale ce

ţin de limitarea impusă de cenzură. Caracterul ignar faţă de tot ceea ce însemna evoluţie culturală

şi spirituală al unui regim atent la orice demers cultural era sincron cu orice potenţială

manifestare ce se putea transforma într-o revoltă de orice natură.

Dosarul „Stan”, din arhivele C.N.S.A.S., aparent subţire din punct de vedere documentar

(doar 79 de file), conţine deopotrivă, începând din 26 iunie 1982, note informative ce privesc atât

contactele literare pe care poetul le avea cu diferiţi oameni de cultură dar şi informaţii referitoare

14

la viaţa personală: de la banalitatea convorbirilor telefonice, la întrunirile literare, de la

corespondenţa cu prieteni din ţară şi străinătate, până la furnizarea de către ofiţerii de securitate a

unor informaţii eronate, fie accidental, fie din rea voinţă. Clasarea tardivă a cazului, la 23

decembrie 1991, lasă loc multor semne de întrebare.

Smulgerea dintr-o realitate crudă era, aşadar, aproape imposibilă. Portiţe existau, însă nu

îndeajuns de convingătoare încât să dea senzaţia de libertate: întâlnirile literare, interzise într-un

final, au fost înlocuite cu discuţii individuale şi ulterior de păreri personale, prezente în

calambururi şi glume, maxime cu caracter ironic, o formă de rezistenţă culturală ce şi-a găsit

întruparea în două plachete intitulate Cafeaua cu sare.

Ipostazele politice îl surprind pe Stratan ca un regalist convins, un anticomunist infatigabil şi

potenţial candidat la funcţia de deputat de Prahova, după Revoluţia din 1989. Chiar dacă ultima

împrejurare nu se concretizează, va rămâne în continuare un comentator fervent, adresând

deseori adevărate filipice vieţii şi oamenilor politici în ziarele şi revistele literare ale vremii. Deşi

„numai prostul nu face compromisuri” – cum avea să spună Noica într-un interviu – Ion Stratan a

preferat să nu fie o fantoşă a unui sistem în care nu credea, de dragul binelui personal. Un sistem

totalitar ce i-a răpit şapte ani din viaţa editorialistică şi aşa cenzurată de rigorile vremii.

Întoarcerea la normalitate (dacă putem numi aşa o realitate tulbure, deloc satisfăcătoare, după

Revoluţia din 89’) se produce sub auspiciile unei forţe de muncă extraordinare; apariţia aproape

anuală a câte unui volum de versuri culminează cu publicarea în 2001 a nu mai puţin de cinci

tomuri (este drept, două dintre acestea erau antologii).

Sentimentalul Stratan este un capitol dedicat relaţiilor de iubire pe care poetul ploieştean le-a

avut de-a lungul vieţii. De la prietenia cu Domniţa Petri la povestea de dragoste cu Mihaela

Ştefănescu, în urma căreia a apărut fiul său, Luca, la mariajele cu Liana Dupont şi poeta Letiţia

Ilea, urmate din nefericire de divorţ, putem afirma că Nino Stratan a avut un destin amoros

zbuciumat. Personalitate afabilă, căsniciile sale au concurat de multe ori cu strânsele legături de

prietenie pe care le avea cu diverşi colegi de breaslă, editori, amici. Buna dispoziţie, venită dintr-

un umor de calitate şi o spontaneitate rar întâlnită, cucereau de la prima întâlnire.

Un adevărat don Juan în timpul facultăţii, relaţiile pasagere ale studentului Stratan par a lua

sfârşit odată cu legătura de dragoste aparent scurtă, dar intensă, dintre el şi profesoara de istorie

Mihaela Ştefănescu. Opoziţia mamei poetului, declanşarea bolii au făcut ca o nuntă deja plănuită

să se destrame în ultimul moment. Îngrijirile medicale şi boala, influenţa mamei, indecizia

15

poetului îl depărtează pe Stratan de ideea unei eventuale nunţi, însă nu îndeajuns încât să nu

recunoască, într-un final, copilul avut în urma acestei relaţii. Sprijinită de Valeriu Stratan, tatăl

poetului şi de propria familie, Mihaela Ştefănescu rezistă presiunilor psihice şi păstrează legătura

cu poetul, ajutându-l nu numai pe el, ci şi întreaga sa familie ori de câte ori a fost nevoie de-a

lungul vieţii lui. Neîmplinirea căsniciei nu a reuşit să anuleze afecţiunea purtată o viaţă întreagă

de către mama copilului său.

Mariajul de şase ani cu Liana Dupont, (1990-1996) cel mai longeviv de altfel, este presărat cu

întâmplări frumoase, cu amintiri superbe, cu pasiuni comune ce aduceau bucuria în inimile

amândurora (ea – restaurator la Muzeul Ţăranului Român, el – redactor şef adjunct la

„Contrapunct”). Însufleţit de noua viaţă ce i se deschidea, dar şi de prezenţa unui copil al

doamnei Dupont dintr-o căsnicie anterioară, poetul devine mai responsabil faţă de noua familie.

Mutarea la Bucureşti a fost un gest ce dorea ruperea de influenţa maternă însă, la numai un an,

reapar depresiile declanşate de nemulţumirile pecuniare, de boală şi refuzul internării. Frecvenţa

lor, relaţia tot mai şubrezită de nemulţumirile celor doi, întreţinute şi de familiile cuplului i-au

determinat să se despartă.

Despre ultima căsnicie, cea cu poetesa Letiţia Ilea, se poate spune că a fost mai prudentă.

După o relaţie de cinci ani, se căsătoresc în mai 2003. Bucuria mutării în Ploieşti, încă din 1999 a

fost umbrită câţiva ani mai târziu de vechile probleme ale poetului: refuzul vizitelor la medic,

lipsa de responsabilitate faţă de grijile cotidiene, risipa financiară şi inevitabilele disconforturi

materiale ulterioare. Lipsa intimităţii într-o casă plină mai mereu de prieteni, a timpului şi a unui

cadru adecvat scriiturii, cu un televizor ce mergea aproape continuu, între munca de la şcoală,

meditaţii şi piaţă, evoluţia spirituală a poetei clujence era aproape nulă. Firea voluntară a Elenei

Stratan care voia să ţină toate lucrurile sub control, fără a participa foarte mult la activităţile

gospodăreşti, reproşurile aduse norei au fost prea mult. Bursa de trei luni din Franţa o ajută pe

Letiţia să-şi pună ordine în suflet şi în gânduri. Decizia luată la întoarcere este definitivă: va

divorţa şi se va întoarce la Cluj. Regretele poetului, deşi tardive, erau sincere. Lacrimile

adevereau acest lucru.

În ciuda relaţiilor tumultoase pe care le-a avut şi a finalului acestora, cele trei doamne ale

sufletului lui Nino s-au cunoscut şi au rămas prietene. Însă dincolo, în umbră rămâne mama

poetului, raţiunea lui de a exista şi dragostea ei copleşitoare pentru un om mare cu suflet de

copil. Omniprezenţa ei şi spiritul protectiv l-au ţinut într-un cocon ce s-a metamorfozat într-un

16

dependent de dragostea şi prezenţa maternă, într-un manipulat afectiv ce mima trăirea realităţii

cotidiene (a nu se înţelege absenţa totală sau vieţuirea într-o realitate complet paralelă). Excesul

de iubire l-a sustras evenimentelor, ceea ce părea o viaţă controlată, sufocantă s-a transformat în

firesc. Iar firescul lui Stratan era imposibil fără imaginea mamei în juru-i.

Stratan s-a hrănit din iluzia poeziei; i s-a dedicat total, necondiţionat, conştient. Aparenta

luciditate prin care s-a abandonat scrisului nu a făcut decât să-l tragă înainte, să-i dea un sens

vieţii, un ideal. Cruzimea fără margini pe care viaţa i-a rezervat-o în final l-a scos din iluzia

poeziei; cea care-i întreţinuse himera, a murit. Luciditatea conştientizării unui asemenea fapt a

făcut din restul destinului său, o matematică.

Relaţiile cu rudele, şi ne referim aici la cele din Corabia, dincolo de telefoanele frecvente sunt

dublate de personalitatea generoasă a poetului, stipendiindu-i ori de câte ori era necesar. Şi

gesturile altruiste nu se opreau aici: prietenii, al căror rol a fost covârşitor în viaţa lui Stratan

beneficiau de aceeaşi dărnicie. Banii obţinuţi din vânzarea unui apartament în Bucureşti au fost

repede cheltuiţi cu amicii datorită firii risipitoare a artistului. Ca o ironie a sorţii, în ultima

perioadă a vieţii, autoclaustrarea ploieşteană, starea sănătăţii şi lipsa tot mai acută a banilor l-au

smuls din viaţa activă (atâta cât era) şi i-a risipit prietenii. Deşi nu s-a plâns din cauza nevoilor

financiare decât sub forma ironiei sau a nemulţumirilor îndreptate către guvernanţi, dincolo de

dialogurile sale din interviuri, intuim spre finalul vieţii, reale necesităţi ontologice şi, în subsidiar

(chiar dacă nu i-a plăcut s-o recunoască), pecuniare.

Pe de altă parte, calitatea scriiturii nu mai era aceeaşi; frecvenţa cu care publica certifica o

galopadă spre recunoaştere unanimă, într-o încercare de resurecţie a propriului univers liric.

Relaţiile eşuate, moartea tatălui, boala şi ulterior decesul mamei erau lovituri prea puternice

pentru a rămâne exclusiv în lumea poeziei. Şi realitatea l-a înspăimântat.

Ultimele fotografii ale unui Stratan obosit, supraponderal oferă imaginea unei incurii fizice şi

vestimentare: barba lăsată să crească dezordonat, pletele prinse simplu, într-o coadă, hainele ce

nu i se mai potriveau. Prins mai mereu la mijloc între o familie autoritară, excesiv de grijulie şi

relaţiile personale, Nino a recurs în viaţă, în ciuda aparentelor decizii ferme, la compromisuri

complicate.

Penultimul capitol al primei părţi pune în discuţie gestul reprobabil şi eventuala semnificaţie

cu determinările ce l-au condus pe poet la acest gând. El, care făcuse atâţia ani anticamera morţii,

s-a decis în final s-o forţeze. Nu încercăm să găsim în gestul reprobabil al lui Stratan valenţe

17

pozitive, dar şirul suferinţelor trăite trebuia cumva curmat. Blamabilă moral, acţiunea finală îşi

trăieşte pacea în liniştea de dincolo. Fapta poate fi expiată prin intelectualismul şi

experimentalismul pus în slujba poeziei. Sacrificiul antum îşi găseşte mântuirea în ciuda deciziei

finale.

Lucrurile pe care le-a păstrat o viaţă întreagă, le-a luat cu el în mormânt: „fascinaţia în faţa

cuvântului, bucuria alăturării literelor, chemarea sunetului, dorinţa de inedit a metaforei şi emoţia

unui gând exprimat”, mărturisea poetul Iolandei Malamen Dar mai presus de toate a păstrat

încrederea în prietenie, atmosferă a tuturor acţiunilor viitoare, prietenie a unor oameni ce l-au

iubit până la uitare şi l-au uitat până la moarte.

Deşi nu a fost un tată exemplar, Stratan şi-a iubit fiul; un fiu în compania spirituală a căruia a

împărţit avatarurile bolii. Conştientizarea moştenirii genetice paterne, Luca, nu şi-a acceptat

destinul. Fire inteligentă şi independentă îşi consumă copilăria şi adolescenţa alături de mama sa.

Prezenţa maternă este insuficientă însă; legăturile cu tatăl său, preocupările diferite ale celor doi

sunt menţinute la nivelul unor vizite amiabile. Declanşarea bolii la 21 de ani l-a determinat să se

gândească, sub manifestările tot mai acute ale maladiei, la sinucidere. O primă tentativă de suicid

are loc în 2007 iar miracolul supravieţuirii unei căderi de pe bloc se concretizează. Doi ani mai

târziu, din ce în ce mai lucid de situaţia sa, repetă gestul. De data aceasta inevitabilul se produce.

Recursul memoriei este un capitol special în care Stratan, aşa cum apare în memoria unor

colegi de generaţie, şi aşa cum rar discută despre propria viaţă extraliterară, este descoperit de

către lector prin prisma jovialităţii, a întâmplărilor din studenţie, a oamenilor pe care i-a

îmbogăţit spiritual, delectat intelectual. Proiectele literare rămase demonstrează odată în plus că

moartea a fost dintotdeauna o opţiune teoretică; singurătatea, culminând cu moartea mamei, stări

şi evenimente inevitabile ale vieţii, l-au constrâns să recurgă la reprobabilul gest. A fost un om

ce şi-a luat la propriu moartea în piept.

Văzut prin prisma textelor teoretico-analitice ale lui Gheorghe Iova, Ion Stratan pare a

respecta întocmai o reţetă a poeziei (post)moderne atent filtrată prin sita intelectului, a ironiei, a

metaforei şi, nu in cele din urma a misterului, a inefabilului la care cuvântul nu poate ajunge. Ori

ce mai poţi spune unui om ce şi-a construit viaţa, fără rest, în jurul unei idei, un om al metaforei,

al dezafectării? Căci plecând de la imaginea bibliotecii mormânt, aserţiunea lui Stratan face orice

comentariu inutil: „biblioteca înseamnă chiar totul. Sunt un om care crede că viaţa există pentru a

ajunge la o carte”.

18

Metafora, misterul, experimentul sunt termeni în jurul cărora Stratan dezvoltă o ţesătură

inextricabilă de sintagme, idei, trăiri pe care însă reuşeşte să le prezinte într-o formulă plăcută

lecturii. Trialismul apă-lumină-moarte capătă repede volutele tribulaţiilor poetului. Posibilitatile

finite de exprimare ale cuvântului sunt concurate de îmbinarea, contextualizarea expresiei şi

eliberarea unui senzaţii, a unui sentiment. Cerber al poeziei, dar şi cirac al culturii înalte, poetul

ploieştean se defineşte parţial ca produs al acribiei cu care mama sa, profesoară de limba română

şi franceză, înţelegea educaţia prin cultură, parţial ca participant activ la viaţa cenaclistă

bucureşteană şi nu numai.

Educat într-un mediu familial în care mama este exclusiv responsabilă de iniţiativele şi

alegerile culturale pe care le adoptă copilul, cu un tată al cărui simţ practic distona caracterului

teoretico-filologic al mamei, Stratan dezvoltă o structură sufletească centrată pe raportul dintre

sine şi viziunea interiorizată a naturii. Plăcerea timpurie a lecturii unui Bacovia, descoperirea

unui ermetic barbian şi nu în cele din urma prietenia cu Nichita i-au modelat personalitatea

culturală. Citea. Şi citea enorm. În fiecare zi, din orice domeniu, cu fiecare ocazie. Ceea ce la

început pornise ca o joacă, ca un exerciţiu de admiraţie faţă de ce-i care-l ascultau, se transformă

în anii facultăţii în adevărate dispute culturale, incitante prin conţinut, incisive prin abordare.

Pentru a înţelege poezia lui Stratan este nevoie de un anumit acces la codul biografic.

Convieţuirea în căminele bucureştene cu Alexandru Muşina, Romulus Bucur, Daniel Pişcu,

Şerban Tomşa, Marin Preda (nepotul cunoscutului prozator), prietenia de-o viata cu Traian T.

Coşovei, Mariana Marin, Bogdan Ghiu, Ion Mureşan, etc. colegialitatea cu Florin Iaru, Mircea

Cărtărescu punctată faţă de cel din urmă de discuţii apăsate, acuze orgolioase de literaţi urmate

de bucuria împăcării, mentoratul unui Nicolae Manolescu i-a menţinut liricului ploieştean atenţia

vie faţă de colegii de cenaclu chiar dacă, ceea ce se constituise iniţial ca o generaţie compactă,

urma acum traiectorii individuale, personalizate. Atent la toate apariţiile editoriale era la curent

cu actualitatea spaţiului literar autohton. Nefericirea pierderii câte unui prieten, retragerea voită

la Ploieşti îl despart, cel puţin fizic de viaţa culturală a capitalei.

Cel de-al doilea capitol a părţii secunde radiografiază teorii, discuţii, comentarii vizavi de

apariţia, condiţiile de existenţă şi „beneficiile” politice de care s-a bucurat fenomenul optzecist.

Este curios şi în egală măsură natural cum forţa culturii a reuşit să dezvolte aproape simultan

câteva centre culturale puternice în diferite părţi ale ţării: „Cenaclul de Luni”, „Junimea”,

„Universitas” în Bucureşti, gruparea celor din jurul revistei „Echinox” în Cluj, „Alma Mater” şi

19

„Dialog” din Iaşi, cenaclul „Pavel Dan” din Timişoara, „Cenaclul 19” din Braşov. Nu întârzie să

apară nici textele poetice, critico-teoretizante ale acestei perioade: Aer cu diamante, Cinci,

Desant ’83, Competiţia continuă, Generaţia 80 în texte teoretice, Aisbergul poeziei moderne,

Paradigma poeziei moderne. Ieşirea din apa mediocrităţii a venit aşadar ca o conştientizare a

nevoii de schimbare, de evoluţie, de radicalizare a unei culturi relativ statice.

Poezia lui Stratan manifestă o oarecare oboseală faţă de poezia mare, care sună frumos şi,

chiar dacă nu ezită să-i recunoască întâietatea, se remarcă o osteneală faţă de prea bine ştiutul, a

prea bine gustatului. Poezia lui dezbracă poemul de eufonia rimei, de ritm, de toate podoabele

tradiţionale. El are dileme (ce-l feresc de încremenirea în convingeri), are nevoie să dezlege

misterul expresiei metaforice fără însă a-i ridica valul secret, vrea să ajungă la esenţa cuvântului

fără însă a o aduce în derizoriul familiarului. „El vedea lumea cu totul altfel decât noi. Noi

puteam găsi puncte comune, dar Nino, care golea cuvintele de înţeles, era altfel. Pentru el

cuvintele erau nişte coji pe care le putea umple după cum vroia şi strîngea distanţele dintre ele.

Extraordinar, asta era partea lui cea mai...El a inventat multe lucruri, multe procedee, a intrat

foarte interesat în tradiţia lui Mircea Horia Simionescu cu Bibliografia generală şi a construit în

studenţie o bibliografie generală pornind de la sonoritatea cuvintelor: de exemplu inventa cărţi şi

autori: Mucius Scevola – Simptomele gripei, Sandu Târâlă (care era un boxer extrem de violent)

– Duios Anastasia trecea.”2 Autodidact, cu o erudiţie ce o întrecea cu mult pe cea a

contemporanilor, Ion Stratan reuşeşte să se impună ca una din vocile lirice care promiteau.

Lipsa compromisurilor faţă de propria-i poezie şi faţă de opţiunile avute în viaţă l-a

(auto)marginalizat. Discreţia şi obsesia pentru un limbaj pur şi pentru un conţinut metaforizat

lipsit de clişee l-a îndepărtat de centru în propriu-i univers la care puţini aveau acces. Lipsa de

accesibilitate a unui public numeros nu l-a descurajat, continuând să creeze pentru un grup elitist

care îi înţelegea şi aprecia poezia (a nu se înţelege că întreg universul său liric era infailibil).

Dincolo de obsesia poeziei, o altă imagine care persistă în conştiinţa poetului o reprezintă

perioada temporală de şapte ani (1983-1990) de interdicţie editorială cauzată parţial de

neaderarea la ideologia comunistă, parţial de poemele cu caracter disident (poeme ce, în ciuda

cenzurii sunt percepute ca un semnal de alarmă pentru regim). Volumul Cinci cîntece pentru

eroii civilizatori, ce integrează (într-o formă cenzurată) poemele lui Stratan din Aer cu diamante

este motivul care-i cauzează pauza editorială de şapte ani. Faţă de varianta originală, dar parţială,

2 Florin Iaru, „Gândea extrem de fierbinte ” în „Familia”, Oradea, nr. 7-8, iulie-august, 2009. p. 85.

20

din Aer cu diamante, se pot observa modificări de conţinut, cu atât mai mult faţă de manuscris,

ca întreg. Cel de-al doilea volum individual al poetului rămâne aşadar, o piatră de hotar pentru

universul poetic al autorului, pe cât de complex şi interesant în conţinut, pe atât de greu încercat.

Realitatea în care se desfăşura ca artist, dar mai ales ca identitate fizică este deseori privită cu

umor; un umor pe care Stratan îl produce la nivel cognitiv, ludic şi nu în ultimul rând al

transcendenţei către un dincolo, faţă de un prezent plin de insatisfacţii. La el, râsul devine o

modalitate de a reacţiona la o nepotriveală, la incongruenţa dintre prostia impusă de politic şi

buna-credinţă a lumii intelectuale. Umorul pe care Stratan îl oferă este pasul pe care poetul

ploieştean îl face în afara lumii. La fel se întâmplă şi în cazul credinţei. Nu discutăm neapărat

despre obiectivare, cât despre seriozitatea râsului, a celui care produce umor. Ieşirea din realitate

prin intermediul umorului este o formă de exprimare a propriei libertăţi; ori, interesul fiecărei

dictaturi este să te ţină prizonier în realitate; în dictatură orice distanţare constituie o formă a

disidenţei, a depărtării de control. Calambururile lui Stratan, Cafelele cu sare sunt o formă de

libertate, nu exclusiv în faţa unui anumit regim politic, cât mai degrabă în faţa prostiei, a

ignoranţei, invidiei, lăcomiei.

Capitolul şase a celei de-a doua părţi este imaginat ca o partidă de tenis (sport adulat de

Stratan) între două generaţii: G. Bacovia şi Ion Barbu pe de o parte, Ion Stratan şi Nichita

Stănescu pe de alta. Fără a avea deloc încrâncenarea unei potenţiale victorii, poate doar a unei

mize literare intitulată valoare artistică, jocul demonstrativ este plin de originalitate, ruperi de

ritm şi un final plin de suspans.

Despre modul în care Ion Stratan a fost influenţat de oamenii dragi stilului şi sufletului său,

(G. Bacovia şi Ion Barbu) ne vorbeşte Florin Iaru, coleg de generaţie, ce i-a surprins valenţele şi

opţiunile stilistice: „El este cel mai deosebit dintre congenerii săi. În primul rând el sparge

limbajul. Sparge limbajul în elementele lui constitutive. Procedează cum proceda şi Ion Barbu:

elimină părţile inutile ale limbajului: prepoziţiile, conjuncţiile.de foarte multe ori contrage. Le

aduce din distanţe mari de semantică (imaginile, cuvintele) şi le strânge cu mare forţă. Doi: poate

dintre toţi el reconstruieşte de partea lui postmodernă cu fraze, identităţi noi. În general, la noi,

citatul slujeşte numai la punerea în valoare a unui moment, a unei realităţi, pe când el

reconstruieşte un destin sau destine de personaje poetice cu citatele pe care le face. Este o altă

metodă, dealtfel fiind şi singurul geniu lingvistic pe care l-am văzut cu ochii mei. Nici nu se

poate spune altfel despre el. Asta l-a făcut să fie mare şi asta l-a şi pierdut, pentru că la un

21

moment dat el a simţit nevoia să supraliciteze acest talent care era, într-un fel, bolnăvicios, atât

de bun era.”3

Trecând prin experienţa barbiană şi bacoviană, distanţată temporal, se apropie frăţeşte de

scriitura fenomenului Nichita pe care-l adoptă imediat, fără însă a-l imita, conştient că astfel nu

ar fi devenit decât un simplu epigon: „Nino era uşor diferit. El era obsedat de perfecţiunea

limbajului şi de perfecţiunea lui Nichita Stănescu. Avea două: unul era limbajul care era un fel

de zeu tutelar şi Nichita Stănescu care era un zeu în carne şi oase.”4

Analizând temele predilecte strataniene: apa, lumina am putea fi tentaţi să ne gândim în

extenso la plata întreţinerii la bloc. Un bloc în care Ion Stratan a plătit morţii, cu fiecare nou

poem, întreţinerea, timp de aproximativ 30 de ani.

Citindu-i întreaga operă nu poţi să găseşti un motiv mai întemeiat, o alegere mai naturală

decât aceea a ieşirii din apă. La Stratan apa înseamnă geneză (Ieşirea din apă), locul lângă care

se formează civilizaţiile, lumină (Zăpadă noaptea), credinţă (Biserica ploii), maculare, (Spălarea

apei). Lumina, dincolo de speranţă, de învăţătură, de sensurile politice pe care le capătă:

„<<Ajunge o scînteie/ pentru a aprinde focul>>/ Ajunge o Scînteie pentru a-l intretine/ Patruzeci

de ani...” (Casa Scînteii în vol. Ruleta rusească, p. 6) înseamnă viaţă efemeră: „Eu sunt o

lumînare/ În vîntul de aprilie/ Din ceara depusă în cupa/ din seu de Ţap înjunghiat [...] o lumînare

care caută/ nordul singuraticei/ seri în care s-a născut.” (în vîntul de aprilie, vol. Lux, p. 19)

La Stratan, oricât de paradoxal ar părea, moartea este un mod de viaţă. Încă din primul volum

aflăm că „anii mei m-au trăit/ fără mine, care/ îi salutam la paradă/ anii tineri solizi/ trecînd fără

să vadă” (Deux ex machina, în vol. Ieşirea din apă, p. 24) până la: „...şi aşa mă zbat ca un peşte

pe uscat, până când/ moartea mă va primi în valurile sale” (Cum ai număra zăpada în vol.

Cartea ruptă, p. 43). Dublată şi de dramele personale, vecinătatea morţii devine nu doar o

chestiune de opţiune, ci şi o constantă.

Nu este de mirare aşadar ca, pentru un poet ce face „naveta (retur) viaţă şi moarte” (Vagonul

cursă în vol. Desfacerea), să se simtă „tăiat în două de orice graniţă” (Leşinul în faţa marilor

tablouri în vol. Cartea ruptă).

La o „autopsie” a „cimitirelor de maşini” este decelat un Stratan mai profund, pentru care

moartea este ghicită în faţetele diferite ale aceluiaşi poliedru. El însuşi a făcut prin poezia sa

3 Florin Iaru, art. cit., p. 86.

4 Florin Iaru, art. cit., p. 85.

22

necrologul morţii, metaforizând-o. Pe Stratan, prezenţa constantă a morţii l-a învăţat să trăiască.

Proximitatea ei, familiarizarea cu formele-i variate l-a salvat...temporar. Singurătatea a fost cea

care l-a ucis, suferinţa de a nu putea publica, de a nu avea alături (cu toate avatarurile pe care le

presupunea acest lucru)...pe cineva. Pentru poetul ploieştean libertatea nu era doar un vis; era

acolo, de cealaltă parte a acestor garduri pe care le construim noi din nevoia de a (în)cadra, de a

(de)limita orice de altceva.

Dacă la alţi poeţi moartea este o stare de câteva secunde, o tristeţe, o depresie, la Stratan

extincţia este practicată aproape 30 de ani. Am putea afirma, sub rezerva percepţiei filozofice că

ceea ce propovăduieşte poetul ploieştean în opera sa este nihilismul. Însă a experimenta şi

liriciza moartea în poezia ta nu este un argument îndeajuns de plauzibil pentru a o numi poezie

nihilistă. Este mai degrabă ideea puţinătăţii fiinţei. Avem de-a face cu portretul existenţial al

atitudinii lui faţă de lume, portret din care a plecat şi poezia lui. El livrează anumite chei

biografice pentru teme recurente: apa, lumina, moartea. Tipul de redare a fiinţei în amintire –

este tema discretă a poemelor sale; mai bine de jumătate din poezia lui este refugiu în detaliul

vieţii trecute.

Algomania prin care Ion Stratan încearcă febril esenţializarea expresiei metaforice în şi prin

abordarea morţii ca temă şi experienţă unică, coroborată cu experienţele de viaţă ce păreau a-l

situa frecvent în proximitatea ei, l-au aruncat pe poet în celeritatea gestului final: suicidul.

Aprehensiunea în faţa unui destin ce părea a-i fi din ce în ce mai potrivnic, dispariţia (voluntară

sau nu) a persoanelor dragi din viaţa lui i-au rezervat, prin anularea celorlalte posibilităţi

spirituale de existenţă, un pandemoniu al singurătăţii. Intelectual rasat, refuză cu obstinaţie un

pseudoajutor familial recurgând la un fapt rezolut prin acţiune, salvator prin conştientizare.

Desfacerile controversate imaginează universul stratanian aidoma unei caracatiţe ce îşi

desface cu fiecare nouă tentaculă (a se citi volum) o nouă perspectivă (atât cât este ea percepută)

către realitatea poetică dar şi socială, politică, biografică, însumează comentarii asupra operei

sale, precum şi câteva comentarii cronologice asupra majorităţii volumelor poetului ploieştean.

Ultimul capitol, Logopoeia strataniană prilejuieşte imaginea terenului de joacă stratanian;

cuvintele pe care la umple şi seacă de semnificaţii, conexiunile realizate între stări, teme, forme.

Torsionarea semnificaţiei, lipsa de teamă în faţa neprevăzutului, experimentarea metaforei şi a

câtorva motive şi teme profund şi inedit analizate, fac din universul poetului ploieştean un

laborator a cărui continuă activitate de cercetare îl macină lent, dar sigur.

23

Opera pe care liricul ploieştean a lăsat-o în urmă este impresionantă prin numărul de volume

publicate, calitatea lor, dar mai ales prin cantitatea de muncă depusă. Apărute la edituri efemere,

într-un tiraj limitat, cele 33 de volume antume, alte câteva proiecte în manuscris ce aşteptau

lumina tiparului dezvăluie un Stratan pentru care moartea era o ipoteză îndepărtată. Precipitarea

lucrurilor ce se petreceau în jurul său, singurătatea de care se temea atât de mult l-au determinat

să accepte îmbrăţişarea morţii.

A-l concluziona pe Stratan este dificil; la fel cum i-a fost întregul destin dar şi interpretarea

operei. Ar însemna să cuantificăm sau să găsim limite talentului. Omul care a fost întotdeauna

învăluit în misterul poetic, care a încercat să ducă metafora dincolo de graniţele limbajului, care

a insistat asupra perfecţiunii formei şi a conţinuturilor a dispărut subit. În cazul lui cuvintele sunt

de prisos; pentru o operă care vorbeşte de la sine, futilitatea comentariilor nu poate fi înlocuită

decât cu importanţa gestului de a-l repune în drepturile valorii.

Aţi observat probabil când intraţi în magazinele de cartier, scris pe o bucată de carton, lipită

de perete sau pe casa de marcat, următorul anunţ: Unitate prevăzută cu casă de marcat, cereţi bon

fiscal! Ceea ce, în cazul nostru, s-ar putea traduce aşa: Ţară prevăzută cu poeţi, cereţi Ion

Stratan!

24

Bibliografie

A. Ediţii ale operei:

1. Ieşirea din apă, Cartea Românească, Bucureşti, 1981

2. Aer cu diamante, Litera, Bucureşti, 1982

3. Cinci cântece pentru eroii civilizatori, Albatros, Bucureşti, 1983

4. Lumină de la foc, Cartea Românească, Bucureşti, 1990

5. Lux, Albatros, Bucureşti, 1992

6. Ruleta rusească, Cartea Românească, Bucureşti, 1993

7. Desfacerea, Eminescu, Bucureşti, 1994

8. Cântă, Zeiţă, mânia…, Cartea Românească, Bucureşti, 1996

9. O zi bună pentru a muri, Pontica, Constanţa, 1996

10. Mai mult ca moartea, Axa, Botoşani, 1997

11. Apa moale, Albatros, Bucureşti, 1998

12. Cafeaua cu sare I, Athenaeum, Ploieşti, 1998

13. De partea morţilor, LiberArt, Ploieşti, 1998

14. Le jeu des societies, Cartfil, Ploieşti, 1999

15. Celebra specie umană, Helicon, Timişoara, 1999

16. Oameni care merg, Premier, Ploieşti, 2000

25

17. Crucea verbului, Paralela 45, Piteşti, 2000

18. Zăpadă noaptea, Prefectura judeţului Prahova, Ploieşti, 2000

19. Biblioteca de dinamită, Cartea românească, Bucureşti, 2001

20. Spălarea apei, Eminescu, Bucureşti, 2001

21. O lume de cuvinte, Limes, Cluj, 2001

22. Biserica ploii, Fundaţia Gheorghe Cernea, Ploieşti, 2001

23. Jocurile tăcute, Călăuza, Deva, 2001

24. Ţara dispărută, Noul Orfeu, Bucureşti, 2003

25. Mai mult ca moartea, ediţia a II-a Axa, Botoşani, 2003

26. Pământ vinovat, Premier, Ploieşti, 2003

27. Cartea ruptă, Premier, Ploieşti, 2005

28. Cafeaua cu sare II, Biblioteca Judeţeană “Nicolae Iorga”, Ploieşti, 2005

29. Cimitirul de maşini, Grinta, Cluj, 2005

30. Casa părăsită, Libertas, Ploieşti, 2006

31. Nefertiti Eminovici, M.N.L.R., Bucureşti, 2006.

26

B. Referinţe critice:

I. în volum

1. Apostolache, Zoe Gabriela, Dupont, Liana, Popa, Sabina, Tomescu, Eliza, Stihuri peste

generaţii, Editura Fundatiei R.S. Cumpăna, Bucureşti, 2007.

2. Arhiva Naţională a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fond

Informativ, dosar I.5799, volumul I.

3. Bacovia, George, Plumb, EPL, Bucureşti, 1965.

4. Bacovia, George, Opere, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.

5. Bahtin, M., Probleme de literatură şi estetică, Editura Univers, Bucureşti, 1982.

6. Belu, Lincă, Izbiceni – O părticică de istorie şi de pământ românesc, Editura Alutus, Slatina,

2006.

7. Blaga, Lucian, Cunoașterea luciferică, Editura Humanitas, 2003.

8. Blaga, Lucian, Poezii, Editura Semne, Bucureşti, 2006.

9. Braga, Corin, Psihobiografii, Editura Polirom, Bucureşti, 2011.

10. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005.

11. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999.

12. Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române, Editura Institutul European, Iași,

1997.

13. Cioran, Emil, Silogismele amărăciunii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.

14. Cistelecan, Alexandru, Pagina de gardă, în vol. Biserica ploii, Editura Fundației Gheorghe

Cernea, Ploiești, 2001.

15. Cornea, Paul, în postfaţă la Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, 1999.

16. Cornea, Paul, Delimitări şi ipoteze, Editura Polirom, Iaşi, 2008.

27

17. Coşovei, Traian T., Poeţii marilor oraşe, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti,

2008.

18. Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009.

19. Daniel, Pişcu, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor, Editura Aula, Braşov, 2002.

20. Diaconescu, Ioana, Scriitori în arhivele C.N.S.A.S., Editura Fundaţia Academia Civică,

Bucureşti, 2012.

21. Dinulescu, Puşi, Gașca și diavolul, Editura Minerva, București, 2009.

22. Eco, Umberto, Limitele interpretării, Editura Polirom, Iaşi, 2007.

23. Foucault, Michel, Ce este un autor? Studii şi conferinţe, Editura Ideea Design & Print, Cluj,

2004.

24. Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu C., Scurtă istorie a românilor, Editura Științifică și

Enciclopedică, București, 1977.

25. Iova, Gheorghe, Acţiunea textuală Bunul simţ vizionar, Editura Paralela 45, Piteşti, 1999.

26. Lefter, Ion Bogdan, Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”, Editura Paralela 45, Pitești,

2005.

27. Lyotard, Jean – Francois, Condiția postmodernă, Editura Ideea Design & Print, Cluj, 2003.

28. Mincu, Marin, Opera literară a lui Ion Barbu, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1990.

29. Mincu, Marin, Experimentalismul poetic românesc, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006.

30. Muşina, Alexandru, Paradigma poeziei moderne, Editura Aula, Braşov, 1994.

31. Muşina, Alexandru, Poezia: teze, ipoteze, explorări, Editura Aula, Braşov, 2008.

32. Panaitescu, Val., Humorul, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 2003.

33. Patapievici, H. – R., Omul recent, Editura Humanitas, București, 2005.

34. Raicu, Lucian, Calea de acces, Editura Polirom, Iaşi, 2004.

35. Ricoeur, Paul, Metafora vie, Editura Univers, Bucureşti, 1984.

36. Sasu, Aurel, În căutarea formei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.

37. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, 1989.

38. Stănescu, Nichita, 11 elegii, Editura Tineretului, Bucureşti, 1966.

28

39. Stănescu, Nichita, Respirări, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982.

40. Stănescu, Nichita, Antimetafizica, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985.

41. Stănescu, Nichita, Opera Magna, vol. I, 1953-1965, Editura Semne, Bucureşti, 2004.

42. Stănescu, Nichita, Opera Magna, vol. III, Editura Semne, Bucureşti, 2005.

43. Stănescu, Nichita, Opera Magna, vol.V, Editura Semne, Bucureşti, 2006.

44. Ţeposu, Radu G., Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Dacia, Cluj-

Napoca, 2002.

45. Vakulovski, Mihail, Portret de grup cu generaţia ’80: (poezia), Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2010.

46. Vieru, Mihai, Teză de doctorat: Perimetre de exprimare ale generaţiei 80, Lirica lui Ion Stratan,

Oradea, 2009.

II. În antologii:

1. Barbu, Ion, în De ce scrieţi? Anchete literare din anii ’30 text cules si stabilit de Gheorghe

Hrimiuc –Toporaş şi Victor Durnea, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

2. Boldea, Iulian, Istoria didactică a poeziei româneşti, Editura Aula, Braşov, 2005.

3. Doman, Dumitru Augustin, Generaţia ’80 văzută din interior, Editura Tracus Arte, Bucureşti,

2010.

4. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică – Lista lui Manolescu – 1. Poezia, Editura

Aula, Braşov, 2001.

5. Oprea, Nicolae; Vlasie, Călin, Literatura română postbelică între impostură şi adevăr, Editura

Paralela 45, Piteşti, 2000.

6. Stratan, Ninel în Cîntece de început, Editura Biblioteca Municipală „N. Iorga”, Ploieşti, 1969.

7. Stratan, Ninel în Caiet Liric, Editura Biblioteca Municipală „N. Iorga”, Ploieşti, 1971.

29

III. În dicţionare:

1. Hangiu, I., Dicţionarul presei literare româneşti, 1790-1990, Editura Fundaţiei Culturale

Române, Bucureşti, 1996.

2. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel, Dicționarul scriitorilor români R-Z, Editura

Albatros, 2002.

3. Vasile, Geo, Poezia română între milenii: dicţionar de autori, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

2002.

IV. În periodice

1. Cârstean, Svetlana, Cuvintele atrag realitatea. Interviu cu Mariana MARIN, „Observator

Cultural”, nr. 89, noiembrie, 2001.

2. Dochia, Florin, Ion Stratan: <<Am sacrificat unitatea absolută stilistic a poeziei mele

experimentului şi inovaţiei>>, în „Revista Nouă”, Câmpina, anui I, nr. 3, iunie, 2004.

3. Dumitrescu, Nicolae, Orice clipă alături de Nino Stratan era un moment unic, Convorbire cu

Liana Gabriela Dupont, în „Atitudini”, Ploieşti, Anul IV, nr. 3 (32), iulie-septembrie, 2009.

4. Glonţ, Andreea, Arta este durere, pentru că durerea este conştiinţă de sine, interviu cu Ion

Stratan, în „Actualitatea prahoveană”, Ploieşti, 16 octombrie 2008.

5. Gulea, Dan, Ideal ar fi ca poetul să poată locui pe balcon. Interviu cu Ion STRATAN, în

„Observator Cultural”, Bucureşti, nr. 215-216, aprilie, 2004.

6. Ionescu, Gelu Nicolae, „Cea mai frumoasă amintire care mă leagă de Nichita Stănescu este

numele Nichita Stănescu”, în „Atitudini”, Ploieşti, anul IV / nr. 20, iulie-septembrie, 2006.

30

7. Ionescu, Gelu Nicolae, Cartea care nu se-nchide, în „Atitudini”, Ploieşti, anul IV, nr. 20,

iulie-septembrie, 2006.

8. Malamen, Iolanda, Cred, ca orice artist, în intuiţie şi în sensibilitatea lexicală, în „ZIUA

Literară”, Bucureşti, 8 martie 2004.

9. Mihăilescu, Călin Andrei, Ţara în care Caragiale l-a invins pe Stalin, în „Familia”, Oradea,

nr. 7-8, iulie-august, 2009.

10. Ruscu, Marian, Dragă El Ninio, „Atitudini”, anul III / nr 17, octombrie-decembrie, 2005.

11. Stoicescu, Bogdan, Poetul este un fel de asistent social, în „Revista Nouă”, Câmpina, an V,

nr. 10 (42)/ 2008.

12. Stratan, Ion, Generaţia ’80 pe înţelesul tinerilor, în „Atitudini”, Ploieşti, octombrie-

decembrie, 2004.

13. Stratan, Ion, Spiritualitatea şi cuvintele sunt creaţia lui Dumnezeu, în „Revista Nouă”,

Câmpina, anul II, nr.2, (11) februarie, 2005.

14. Stratan, Ion, Pentru cei care sunt şi care au fost, în „Tomis”, Constanţa, aprilie, 2005.

15. Stratan, Ion, Corabia poveştilor, în „Tomis”, Constanţa, iunie, 2005.

16. Stratan, Ion, Time off, în „Tomis”, Constanţa, august, 2005.

17. Stratan, Ion, Să avem în vedere cultura română ca pe o bibliotecă, în „Revista Nouă”,

Câmpina, anul II, nr. 8(17), august 2005.

18. Stratan, Ion, Ion Stratan, în „Tomis”, Constanţa, octombrie, 2005.

19. Stratan, Ion, Sorbind din „cafeaua cu sare” a Poetului, în „Atitudini”, Ploieşti, anul IV / nr.

20, iulie-septembrie, 2006.

20. Trandafir, Constantin, Cum l-am cunoscut pe Ion Stratan, în „Revista Nouă”, Câmpina, anul

VI, nr. 10(55)/2009.

31

C. Referinţe web:

1. Toma, Bogdan, Remember Ion Stratan – Interviu cu final deschis,

www.rețeaualiterară.ning.com

2. Sicoe, Florin, Ion Stratan sau vocaţia tragicului, www.altphel.ro/2012/10/ion-stratan-sau-

vocaţia-tragicului/

3. Ghiu, Bogdan, Cenaclul de Luni, Republica Literelor: pentru o democraţie estetică,

http://atelier.liternet.ro/articol/6833/

4. Furtuna, Angela, http://angelafurtuna2008.overblog.com/pages/

5. Tomşa, Şerban, http://serbantomsa.blogspot.com/2011/08/nu.html

6. Scoruş Ioana, http://atelier.liternet.ro/articol/267/Ioana-Scorus-Ion-Stratan/A-avea-un-prieten-

este-cum-ai-avea-un-inger.html

7. Groşan, Ioan, Ion Stratan, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-10-22/ion-stratan.html

32

Rezumat

Reintegrarea lui Ion Stratan în contextul valoric al generaţiei sale şi implicit al istoriei literare

române, nu este doar un gest de recuperare dar şi de normalitate faţă de un poet prolific, pe

nedrept uitat. Lucrarea descrie personalitatea liricului ploieştean, atât sub aspect biografic cât şi

cultural, dintr-un tablou literar în continuă mişcare. Un aristocrat al literelor în cadrul

intelectualităţii române, poezia lui a fost deseori catalogată drept ermetică, ludică până dincolo

de graniţele umorului, experimentală, plină de intelectualism. Mai toate clasificările,

comentariile, analizele critice au găsit în sintagma „poet dificil” un element comun. Temele

abordate, utilizarea metaforei şi a perspectivelor inedite ale morţii ca mod de exprimare până la

epuizarea poetică, îl scot din anonimat.

Grija căutării expresiei poetice, a emoţiei ce derivă din aceasta, atenţia şi respectul faţă de

cuvânt, evidenţierea şi adâncirea misterului liric, nevoia de a defini poezia ca mod de viaţă ce

transcende limita realului sunt aspecte ce îi ghidează destinul dincolo de suferinţele şi obsesiile

cotidiene. Afecţiunea purtată familiei şi prietenilor tot mai împuţinaţi, dublată de apăsarea

singurătăţii şi teoretizarea constantă a morţii fac gestul final, deloc blamabil având în vedere

circumstanţele, să fie recuperabil prin cultura, talentul şi perseverenţa pe care le-a pus în slujba

bucuriei împărtăşirii.

Ideile de bază ce se desprind din acestă lucrare, dincolo de elementele biografice inedite, de

oamenii şi lucrurile ce i-au animat/îngreunat existenţa, de rezistenţa într-un regim politic opresiv,

propun o viziune diferită, alta decât încorporarea lui constantă unei categorii valorice, unui

fenomen literar cunoscut sub denumirea generalistă de generaţia ’80.

Abstract

Reintegrating Ion Stratan into the valoric context of his generation and implicitly of

Romanian literary history, is not only a gesture of regaining but also a normality one towards a

prolific poet, unjustly forgotten. This paper depicts the personality of the ploiestean lyric,

biographically and culturally as well, out of a literary painting continuously animated. A letters’

aristocrat inside the Romanian intellectuality, his poetry was often considered as a hermetical

one, ludic beyond the humour’s limits, experimental, full of intellectualism. Most of the

classifications, commentaries, critical analysis encountered in ”a difficult poet” syntagm, a

common element. The themes he used, the metaphor and the different perspectives of death as

way of expressing up to the poetical exhaustion, gets him out of anonimity.

The concern for poetic expression, for the emotion that derives from it, the attention and

respect towards the word, emphasizing and deepening the lyric mystery, the need for defining

poetry as a way of life that transcends the real’s limit are aspects that guides his destiny beyond

the everyday sufferings and obsessions. The affection for his family and his less and less friends,

doubled by his lonelines’ burden and his constant theories of death, do out his final gesture,

unlikely blamable considering the circumstances, a redemption one, due to his culture, talent and

perseverance that he called to the joy of giving account.

The main ideas that come out of this paper, beyond the unknown biographical elements, of

people and things that animated/made difficult his existence, beyond the resistance in an

oppressive political regime, suggests a different vision, other than his constant incorporation into

a valoric category, to a literary phenomenon generally known as the ’80s generation.

33

Curriculum Vitae

INFORMAŢII PERSONALE

Nume: Ţiţei

Prenume: Ion-Bogdan

Data naşterii: 14.10.1978

Adresa: str Orizontului, bl. B42, ap. 27, Câmpina

Telefon: +40726315503

E-mail: bobbyx78@hotmail.com

EDUCAŢIE ŞI FORMARE

2010-2013 Doctorand, domeniul Filologie, Universitatea Transilvania, Braşov

2006-2008 Masterat în „Concepte şi strategii de comunicare interculturală”, Universitatea Petrol-

Gaze, Ploieşti

2004-2006 Masterat în „Studii culturale româneşti în context european”, Universitatea Petrol-

Gaze, Ploieşti

1998-2002 Facultatea de Litere, Universitatea Petrol-Gaze, Ploieşti, licenţiat în limba şi literatura

română - limba şi literatura engleză

1993-1997 Liceul Teoretic „Nicolae Grigorescu”, secţia filologie

ACTIVITATE PROFESIONALĂ

2009-prezent, profesor de limba şi literatura română, limba şi literatura engleză, Liceul

Tehnologic UCECOM „Spiru Haret”, Breaza

2008-2009, profesor de limba română, Şcoala cu clasele I-VIII „Nestor Urechia”, Buşteni

2007-2008, profesor de limba română, Grup Şcolar Industrial „Energetic”, Câmpina

2005-2007, profesor de limba română, Grup Şcolar „Ion Kalinderu”, Buşteni

2003-2005, profesor de limba română, Grup Şcolar Industrial „Construcţii de Maşini”, Câmpina

2003-2005, profesor de limba engleză, Şcoala de agenţi de poliţie „Vasile Lascăr”, Câmpina

ACTIVITATE DE CERCETARE

Articole publicate:

„Castelul din cărţi”, în revista Corpul T, nr. 1 / 2011

„Generaţia ’80 în 4000 de semne”, în revista Corpul T, nr. 2 / 2011

„Omul de unică folosinţă” în revista Corpul T, nr. 4 / 2011

„Critica în tranşee” în revista Corpul T, nr. 2 / 2012

„Demisolul” în revista Corpul T, nr. 4 / 2012

„Şeherezada sau exorcizarea prin poveste” în revista Corpul T, nr 4 / 2012

„Logopoeia strataniană” în revista Tribuna (în curs de apariţie)

34

Curriculum Vitae

PERSONAL INFORMATION

Surname: Ţiţei

First name: Ion-Bogdan

Date of birth: 14.10.1978

Address: str Orizontului, bl. B42, ap. 27, Câmpina

Phone: +40726315503

E-mail: bobbyx78@hotmail.com

EDUCATION AND TRAINING

2010-2013 PhD researcher, ”Transilvania” University, Braşov, Romania

2006-2008 Master’s degree in „Concepts and strategies of intercultural communication”,

„Petroleum-Gas” University, Ploiesti, Romania

2004-2006 Master’s degree in „Romanian cultural studies in the European context”, „Petroleum-

Gas” University, Ploieşti

1998-2002 BA in Romanian and English languages and literature, „Petroleum-Gas” University,

Ploieşti

1993-1997 „Nicolae Grigorescu”, High School, Câmpina

WORK EXPERIENCE

2009-prezent, Romanian and English language teacher, UCECOM „Spiru Haret” Technological

High School, Breaza, Prahova

2008-2009, Romanian language teacher, „Nestor Urechia” Comprehensive School, Buşteni

2007-2008, Romanian language teacher, „Energetic” High School, Câmpina

2005-2007, Romanian language teacher, „Ion Kalinderu” High School, Buşteni

2003-2005, Romanian language teacher, „Construcţii de Maşini” High School, Câmpina

2003-2005, English language teacher, „Vasile Lascăr” Police School, Câmpina

RESEARCH ACTIVITY

Published articles:

The Castle of Books, in ”Corpul T”, no. 1 / 2011

The 80s in 4000 Signs, in ”Corpul T”, no. 2 / 2011

The One Use Man, in ”Corpul T”, no. 4 / 2011

Criticism in Trenches in ”Corpul T”, no. 2 / 2012

The Basement in ”Corpul T”, no. 4 / 2012

Şeherezada or Exorcism by Story in ”Corpul T”, no. 4 / 2012

Stratanian Logopoeia in ”Tribuna” (to be published)