UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ … · Ardeii iuţi au nevoie de o cantitate mai...

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Ing. Adela Gabriela V. HOBLE

Rezumat al tezei de doctorat

CERCETĂRI PRIVIND INFLUENŢA UNOR FACTORI TEHNOLOGICI

ÎN CONDIŢII DE IRIGARE, ASUPRA PRODUCŢIEI LA ARDEI

CULTIVAŢI ÎN CÂMP

Summary of Ph.D. Thesis

RESEARCHES REGARDING THE INFLUENCE OF

TECHNOLOGICAL FACTORS IN IRRIGATION CONDITIONS, UPON

PEPPER YIELD CULTIVATED IN FIELD

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC Prof. univ. dr. ing. MARCEL DÎRJA

CLUJ-NAPOCA

2011

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca

Şcoala Doctorală Facultatea de Agricultură

Către _________________________________________________________,

Vă invităm să participați la ședința publică de susținere a tezei de doctorat

intitulată: “CERCETĂRI PRIVIND INFLUENŢA UNOR FACTORI TEHNOLOGICI

ÎN CONDIŢII DE IRIGARE ASUPRA PRODUCŢIEI LA ARDEI CULTIVAŢI ÎN

CÂMP”, elaborată de ing. Adela Gabriela HOBLE, sub îndrumarea d-lui professor univ.

dr. ing. Marcel DÎRJA, în vederea obținerii titlului științific de “Doctor în Agronomie“.

Componenţa comisiei de doctorat este următoarea:

Preşedinte: Prof. univ. dr. Ioan ROTAR – Universitatea de Ştiinţe Agricole şi

Medicină Veterinară Cluj-Napoca

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. Marcel DÎRJA – Universitatea de Ştiinţe

Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca

Referenţi oficiali:

Prof. univ. dr. Sorin CÎMPEANU - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină

Veterinară Bucureşti

Prof. univ. dr. Florin MĂRĂCINEANU - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi

Medicină Veterinară Bucureşti

Prof. univ. dr. Emil LUCA - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină

Veterinară Cluj-Napoca

Aprecierile, observaţiile şi sugestiile dumneavoastră, vă rugăm să le trimiteţi pe adresa

Şcolii Doctorale a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, str.

Calea Mănăştur, nr. 3-5, cod 400372, Cluj-Napoca, până în data de 18 noiembrie a.c., ora 14.

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Ing. Adela Gabriela V. HOBLE


CERCETĂRI PRIVIND INFLUENŢA UNOR FACTORI TEHNOLOGICI

ÎN CONDIŢII DE IRIGARE, ASUPRA PRODUCŢIEI LA ARDEI

CULTIVAŢI ÎN CÂMP

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC Prof. univ. dr. ing. MARCEL DÎRJA

CLUJ-NAPOCA

2011

Ing. Adela Gabriela HOBLE


- 2 -

CUPRINS

Introducere ............................................................................................................................ - 3 -

Consideraţii generale privind cultura ardeiului în câmp ....................................................... - 4 -

Importanţa economică şi culturală a genului Capsicum........................................................ - 5 -

Aspecte privind irigaţiile şi tehnologiile de cultură la ardei ................................................. - 6 -

Obiectivele urmărite în cercetările tezei şi organizarea experienţelor .................................. - 7 -

Materialul biologic studiat şi metodele de cercetare folosite în câmpul experimental ......... - 9 -

Cadrul natural al zonei în care s-au desfăşurat cercetările .................................................. - 11 -

Rezultatele cercetărilor privind consumul de apă al culturii de ardei în câmp ................... - 12 -

Rezultate privind influenţa factorilor tehnologic ................................................................ - 13 -

Rezultate privind eficienţa economică ................................................................................ - 14 -

Concluzii şi recomandări..................................................................................................... - 15 -

Bibliografie selectivă........................................................................................................... - 19 -



- 3 -

INTRODUCERE

Practică din timpuri îndepărtate, irigaţia a însoţit în permanenţă culturile legumicole,

producţiile ridicate şi constante pot fi obţinute prin aplicarea unui regim de irigaţie, diferenţiat

după condiţiile pedoclimatice; nerespectarea acestei condiţii conduce în mod inerent la efecte

păgubitoarea asupra recoltelor, însoţite şi de alte dezagremente legate de evoluţia solurilor

(eroziunea şi salinizarea, procesele cele mai des întâlnite în urma irigării iraţionale), consumul

de energie şi de forţă de muncă (DÎRJA et al., 2003; LUCA et al., 2008).

Pornind de la aspectele prezentate mai sus, lucrarea de faţă doreşte să răspundă unor

cerinţe proprii agriculturii româneşti, cu soluţii având specificitatea cadrului natural al

regiunii Podişului Transilvania, zona intracolinară, ce vor putea fi aplicate în timp, la cultura

de ardei în câmp, în situri cu regim pedoclimatic apropiat, pe baza criteriilor impuse de

eficienţa, randamentul, productivitatea, eliminarea riscurilor asociate ecosistemelor agricole,

ce trebuie avute în vedere pentru o agricultură durabilă şi viabilă.

În acest context, cercetările care au fost avute în vedere la elaborarea prezentei teze, s-

au bazat pe studierea influenţei a trei factori tehnologici de cultivare al ardeilor în câmp

(regim de irigare, mod de fertilizare şi soi), analizându-se interacţiunea acestora asupra

producţiilor obţinute, avându-se în vedere şi eficienţa economică.

Cunoscând rolul major al apei în viaţa plantelor, este important să se cunoască

necesarul de apă al culturii în perioada de vegetaţie, precum şi modul în care se poate

satisface acest consum.

Rezultatele finale ale cercetărilor sunt valorificate ca un întreg unitar, dar şi

interdisciplinar, în speranţa că vor aduce o mică contribuţie în cadrul cercetării ştiinţifice şi a

dezvoltării cunoaşterii în domeniul irigării culturilor legumicole, în special în cel al culturii de

ardei în câmp.

Teza de doctorat este structurată în nouă capitole, cuprinzând 212 pagini, 61 tabele, 29

figuri, 128 titluri bibliografice naţionale şi internaţionale.

Cercetările întreprinse în vederea elaborării tezei de doctorat s-au desfăşurat sub

îndrumarea permanentă a d-lui Prof. univ. dr. ing. Marcel DÎRJA, conducătorul ştiinţific de

doctorat.



- 4 -

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CULTURA ARDEIULUI ÎN CÂMP

Ardeiul este originar din America Centrală şi de Sud, cu locul de origine Mexic şi

Guatemala, fiind considerat una din cele mai vechi plante folosite în cultură. De aici a fost

răspândit spre nord, în SUA şi spre sud, în Columbia, Venezuela, Ecuator, Brazilia, Chile,

Argentina şi Uruguay. Mai apoi s-a ajuns ca ardeiul iute să fie răspândit în lume de către

marinarii spanioli şi portughezi. În Europa ardeiul a fost adus în 1493 şi s-a răspândit în

zonele sudice (Italia, Franţa) în secolul al XVI-lea, iar în Peninsula Balcanică în secolul al

XVII-lea. În Europa Centrală a pătruns mai repede ardeiul iute, ca produs condimentar,

concurând piperul, acesta fiind importat din India. În prezent se cultivă mult în zonele

tropicale şi sub tropicale, iar în climatul continental până la latitudinea de 50o (BASU şi DE,

2003; POPESCU şi HORGOŞ, 2004; VAUGHAN şi GEISSLER, 2009).

În cadrul genului Capsicum sunt cultivate cinci specii, pe plan mondial, dintre

acestea, C. annuum este cea mai cunoscută, cultivată şi consumată, în detrimentul celorlalte

patru specii de Capsicum, acest fapt realizându-se datorită adaptabilităţii mari faţă de

condiţiile pedoclimatice a diferitelor cultivaruri, varietăţi s.a., permiţând comercializarea pe

tot parcursul anului.

După Goldberg at al. (1976) citat de GRUMEZA şi KLEPŞ (2005) climatul din

vecinatatea plantei este reglat de doi factori: echilibrul energetic şi fenomenul de transfer

aerodinamic; prin subdivizarea acestora se pot menţiona elementele interdependente care

influenţează direct: radiaţiile solare, precipitaţiile, temperatura, insolaţia, umiditatea aerului,

viteza vântului şi stadiul de dezvoltare a plantei.

Cerinţele faţă de apă sunt în general mai scăzute în faza de repaus, la înflorire şi la

maturarea bulbilor, a fructelor şi a seminţelor. Lipsa apei din sol determină reducerea

producţiei şi deprecierea calităţii. Astfel datorită dezvoltării exagerate a ţesuturilor mecanice,

se acumulează cantităţi mai mari de uleiuri eterice şi alcaloizi (APAHIDEAN, 2004).



- 5 -

IMPORTANŢA ECONOMICĂ ŞI CULTURALĂ A GENULUI CAPSICUM

O cantitate tot mai mare din producţia globală de ardei dulci ajunge pe piaţa

internaţională. Astfel, în anul 2008 în comerţul internaţional au fost incluse 2,1 milioane tone

(8% din producţia globală), ceea ce este cu 34% mai mult decât în anul 2003. În aceeaşi

perioadă, valoarea exporturilor de ardei dulce a crescut cu un ritm mai avansat (+65%),

ajungând în anul 2008 la 3,9 miliarde dolari SUA. Preţul mediu mondial la care s-au efectuat

operaţiunile de export (condiţii FOB) a crescut de la 1521 dolari/tona în 2003 la 1 908

dolari/tonă în 2008 (+25%) (Raport USAID, 2009).

Pe plan mondial fructele plantelor din genul Capsicum sunt consumate în mod special

ca şi legume proaspete, congelate sau conservate, fructe de pimento, jalapeño, serrano,

pepperoncini, New Mexican etc., dar şi ca produse prelucrate, dezhidratate, fructe de cayenne,

ancho, pasilla, mirasol, piquin, de arbol etc. (BOSLAND, 1992, 1996).

În completarea importanţei fructelor de ardei consumate în stare proaspătă, ca şi

alimente complementare dietei umane, se poate menţiona potenţialul neutraceutical a

acestora, datorat conţinutului ridicat de fitochimicale (carotenoizi, flavonoizi, acid ascorbic,

compuşi fenolici, capsacina), fiind puternici antioxidanţi (CROSBY, 2008).

Datorită compoziţiei chimice, amintită în subcapitolul anterior, şi în special a

conţinutului de fitochimicale, consumul de ardei previne bolile tumorale şi glaucomul, nu

permite depunerea colesterolului şi protejează împotriva bolilor de inimă şi a artritei. Ardeiul

este un stimulent digestiv, recomandându-se în astenii digestive şi în dispepsii atone (BASU

şi DE, 2003; SOMOGY et al., 2003; CROSBY, 2008).

Unele specii şi varietăţi de ardei au o deosebită valoare decorativă, artizanală şi se

pretează pentru a fi cultivate şi în ghiveci, spaţii restrânse sau grădini formale, pentru

decorarea spaţiilor interioare restrânse. Dintre toate varietăţile existente se cultivă în scop

decorativ ardeii iuţi ornamentali, datorită efectului decorativ al fructelor (CROSBY, 2008).



- 6 -

ASPECTE PRIVIND IRIGAŢIILE ŞI TEHNOLOGIILE DE CULTURĂ LA ARDEI

Una din principalele verigi tehnologice ce stă la baza obţinerii recoltelor prevăzute în

documentaţiile de proiectare este aplicarea udărilor la momentul optim şi cu cantităţile de apă

strict solicitate de către plante. Nerespectarea acestei condiţii conduce în mod inerent la efecte

păgubitoare asupra recoltelor, însoţite şi de alte dezagremente legate de evoluţia solurilor,

consumul de energie şi de forţă de muncă etc. (DÎRJA et al., 2003).

La ora actuală, în România, starea tehnică a sistemelor hidrotehnice existente este încă

departe de a fi satisfăcătoare, fiind impetuos necesar un volum apreciabil de investiţii,

indiferent de ce sistem de irigaţie ar fi supus procesului de reabilitare (DÎRJA, 2004).

GRUMEZA şi KLEPŞ (2005) specifică faptul că clima are ponderea cea mai mare în

condiţionarea rezervei de apă din sol, aceasta contribuind la capitolul „intrări” prin

precipitaţii, notate în relaţie cu „Pi”, reprezentând în acest caz precipitaţiile din iarnă, şi cu

„c”, coeficientul de înmagazinare a precipitaţiilor, şi contribuie la ieşiri prin procesul de

evapotranspiraţie, determinat de regimul termic, umiditatea aerului şi regimul eolian.

Metoda caracteristică udării legumelor este scurgerea la suprafaţă, prin brazde sau

fâşii (POPESCU, 1975), dar au avut rezultate excepţionale şi modul de udare prin picurare,

cele două devansând irigarea prin aspersiune.

Ardeii iuţi au nevoie de o cantitate mai mare de apă decât celelalte tipuri de ardei,

SOMOGYI (1974), în urma unui studiu spunea că din 315 ml apă, ardeii iuţi produc 1 g

substanţă uscată, spre deosebire de celelalte soiuri de ardei care au nevoie de 298 ml apă

pentru aceiaşi cantitate de substanţă uscată.

Cultura de ardei în câmp va fi irigată numai când temperatura minimă zilnică

depăşeşte 20oC, iar după udarea de la plantarea răsadurilor nu se va aplica o a doua udare

decât odată cu creşterea temperaturii solului (DOMUŢA, 2009); iar INDREA (2009)

recomandă 3-4 săptămâni după plantare să nu se ude, pentru a permite o înrădăcinare mai

profundă.

Norma de udare notată cu „m”, reprezintă cantitatea de apă exprimată în m3 la hectar,

care se aplică solului la o singură udare, pentru a completa umiditatea conform cerinţelor

plantei cultivate (LUCA et al., 2008), la ardei se aplică în total 8-12 udări, cu câte 400-500

m3/ha, la 7-8 zile (BOTZAN, 1959); irigarea răsadurilor la plantare se va face cu o normă de

aproximativ 200 m3/ha, şi apoi udări regulate la 10-15 zile în funcţie de precipitaţiile

înregistrate, cu norme de udare de 300-400 m3/ha (INDREA, 2009).



- 7 -

Evaluarea efectului a diferitelor intervale de udare asupra ardeilor graşi (Capsicum

annuum Grossum group) asupra producţiei a fost observat de KHAN et al., în 2002, studiu ce

arată că la intervale de 3 zile producţia a fost cea mai mare, de aproximativ 90 kg/ha, la

interval de 6 zile producţia a fost de 79 t/ha, la interval de udare de 9 zile producţia a fost de

51 t/ha, iar producţie de 25 t/ha s-a obţinut la interval de 12 zile. ERTEK et al. (2007) obţine

la cultura de ardei irigată la 50±5 mm intervalul evapotranspiraţiei la cantitatea de apă cea mai

mare aplicată, producţie în cantitate de 16, 85 t/ha.

Zonele favorabile pentru cultura ardeiului în câmp sunt cele de câmpie. Terenurile

potrivite sunt cele nivelate, irigabile, cu expoziţie sudică, ferite de curenţii reci; solul trebuie

sa fie bogat în humus, permeabil, cu textură mijlocie, capacitate buna de reţinere a apei şi

schimb ionic, cu reacţie neutră spre uşor acidă, pH-ul de 6-7,0 (APAHIDEAN, 2004), dar

BERKE et al. menţionează un pH al solului 5,5 – 6,8.

Înfiinţarea culturii de ardei se face prin intermediul răsadurilor. Plantarea răsadurilor

se face numai după ce temperatura solului atinge 14 - 15OC, ceea ce în condiţiile climatice ale

ţării noastre coincide cu prima decadă a lunii mai, în zonele mai calde şi a doua decadă sau

chiar a treia în cele reci (POPESCU şi HORGOŞ, 2004).

Pentru combaterea buruienilor şi afânarea solului se prăşeşte de 3-4 ori, la mică

adâncime, pentru a proteja rădăcinile plantelor. Fertilizarea fazială, în condiţiile noastre, se

execută în 2-3 reprize, cu îngrăşăminte complexe aplicate radicular sau foliar la începutul şi în

timpul fructificării (INDREA, 2009).

OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CERCETĂRILE TEZEI ŞI ORGANIZAREA

EXPERIENŢELOR

În atingerea obiectivelor propuse pentru prezenta teză de doctorat, „Cercetări privind

influenţa unor factori tehnologici în condiţii de irigare, la cultura de ardei în câmp”, s-a

propus un protocol al experienţelor, care să se desfăşoare în decursul a trei perioade de

vegetaţie a speciei studiate, pe perioada a trei ani calendaristici 2009, 2010 şi 2011.

Obiectivele propuse pentru a conchide cei trei ani (2009-2011) în care s-au desfăşurat

experienţele sunt următoarele:

1. Stabilirea consideraţiilor generale privind cultura ardeiului în câmp din literatura de

specialitate, importanţa şi prezentarea stadiului actual al cercetărilor pe plan naţional şi

internaţional;



- 8 -

2. Încadrarea câmpului experimental în spaţiul geografic;

3. Caracterizarea regimului termic şi pluviometric şi identificarea şi descrierea tipului de

solul;

4. Determinarea indicilor hidrofizici: structură şi textură, densitate aparentă, capacitate de

câmp; coeficientul de ofilire, plafonul minim de udare şi intervalul umidităţii active fiind

deduse prin relaţii de calcul consacrate.

5. Determinarea consumului de apă a plantelor, prin metode directe şi indirecte;

6. Calcularea regimului de irigare, în vederea suplimentării suficiente a solului şi

introducerea unui aport de apă util pentru plante, complementar lipsurilor datorate condiţiilor

climatice sau ecologice;

7. Aplicarea unei tehnologii de cultură adecvată cultivării ardeilor în câmp, în condiţii de

irigare, adecvată zonei în care au avut loc cercetările, prin stabilirea tipului şi a cantităţii

necesare de fertilizare aplicată;

8. Urmărirea productivităţii a cinci tipuri de ardei;

9. Interpretarea din punct de vedere statistic a influenţei interacţiunii factorilor soi, tip de

fertilizare şi regim de irigare asupra producţiei din cei trei ani de cercetare.

10. Calcularea eficienţei economice, pentru stabilirea randamentului interacţiunii dintre cei

trei factori introduşi în sistem, pornind de la valorile bazei energetice.

Cercetările privind influenţa unor factori tehnologici asupra producţiei de ardei cultivaţi în

câmp, în condiţii de irigare au fost efectuate în cadrul unei experienţe trifactoriale, aşezate în

parcele subdivizate de: 20 m2 pentru ardeii graşi şi gogoşari, respectându-se distanţele de

plantare între rânduri de 70 cm între rânduri şi 20 cm între plante pe rând; şi 15 m2 pentru

ardeii lungi, la distanţa între rânduri de 70 cm şi 15 cm între plante pe rând (Figura 1).

Figura 1. Organizarea experienţelor în câmp de la formarea răsadurilor până la recoltare



- 9 -

Factorii experimentali şi numărul graduărilor sunt: factorul A – regimul de irigare,

având două graduări (plafon menţinut la 50% din IUA, respectiv 80% din IUA), factorul B –

modul de fertilizare, cu două graduări (fertilizare de bază şi fertiliyare de bază combinată cu

cea foliar), şi factorul C – soiul, cu cinci graduări (ardei verde gras OPAL, ardei verde lung

FEHER, ardei lung roşu KAPIA, ardei gras roşu CALIFORNIA WONDER şi ardei gogoşar

SPLENDID). Numărul variantelor experienţei este de 20 (v=2x2x5), în trei repetiţii, cu un

număr total de 60 de parcele, în fiecare an experimental (2009, 2010 şi 2011).

MATERIALUL BIOLOGIC STUDIAT ŞI METODELE DE CERCETARE FOLOSITE

ÎN CÂMPUL EXPERIMENTAL

Sortimentul de ardei din soiul C. annuum, este foarte bogat şi se clasifică în funcţie de

varietatea botanică (POPESCU şi HORGOŞ 2003), astfel:

ardei dulci: Capsicum annuum L. grossum Sendt. – ardei gras şi gogoşar; Capsicum

annuum L. var. longum Sendt. – ardei lung;

ardei iuţi: Capsicum annuum L. accuminatum Irish.

În efectuarea observaţiilor din prezenta teză s-au ales cinci tipuri de ardei aprobate

pentru producţie pe teritoriul României: ardei gras verde – OPAL, ardeiul lung verde –

FEHER, ardei roşu lung, ardei roşu gras – CALIFORNIA WONDER şi ardei gogoşar –

SPLENDID.

Ardeiul gras verde - OPAL are o perioadă de vegetaţie de 110-120 de zile, fiind

semitimpuriu. Capacitatea de creştere şi regenerare este ridicată. Poate fi cultivat în câmp şi

spaţii protejate, având o capacitate de producţie de 45-57 t/ha.

Ardeiul lung verde - FEHER - are o precocitate de 110-120, fiind semitimpuriu.

Capacitatea de regenerare este ridicată, se reînnoieşte repede. Se poate cultiva în câmp, prin

răsaduri sau semănat direct, dar şi nepalisat în sere şi solarii. Capacitate de producţie a acestui

soi este mare.

Ardeiul lung roşu KAPIA are o precocitate de 110-120 de zile, fiind semitimpuriu. Se

recomandă pentru cultura în câmp, dar şi solarii. Potenţialul de producţie este de 35-45 t/ha.

Ardeiul roşu gras – CALIFORNIA WONDER este un soi târziu, cu o perioadă de

vegetaţie 120 -135 de zile. În cultivarea acestui soi este recomandată cultivarea în câmp.

Capacitate de creştere şi regenerare scăzută. Capacitate de producţie este foarte mare.



- 10 -

Ardei gogoşar - SPLENDID este un soi semitârziu, cu o perioada de vegetaţie de 150-

160 de zile. Este recomandată cultivarea în câmp. Are o creştere lentă şi regenerează greu.

Capacitate de producţie este de 50-55 t/ha.

În vederea caracterizării celor trei ani experimentali din punct de vedere climatic şi

definirii zonei din care face parte câmpul experimental, pe baza datelor meteorologice

obţinute de la staţia meteorologică Cluj-Napoca, au fost calculaţi următorii indici: indicile

pluviometric (Topor, 1964), indicele de ariditate (De Martone, după Donciu, 1986),

coeficientul de umectare (Mirkin, 1960) şi indicele hidrotermic (Teaci, 1980).

Determinarea indicilor hidrofizici ai solului au fost determinaţi astfel: densitatea

aparentă prin recoltare de probe de sol cu cilindrii cu volum cunoscut, făcându-se raportul

dintre masa solului complet uscat şi volumul cilindrului; capacitatea de câmp a fost

determinată prin metoda Brici-Lepsi; coeficientul de ofilire a fost determinat prin metodă

indirectă prin coeficientul de higroscopicitate, iar pentru determinarea plafonului minim de

umiditate s-a folosit formula de calcul caracteristică solurilor mijlocii; intervalul umidităţii

active fiind determinat prin diferenţa dintre capacitatea de câmp şi coeficientul de ofilire.

Metodele de determinare a consumului de apă au constat în metoda directă a bilanţului

apei din sol şi metode indirecte, precum metoda Thornthwaite şi metoda Hagreaves-Sammani

după ecuaţia originală (1985) şi modificată de Trajkovic (2007), în funcţie de coeficienţii de

corecţie specifici emisferei nordice, cu latitudinea de 46o.

În determinarea regimului de irigare, în condiţiile reale de vegetaţie, se are în vedere

determinarea cantităţii de apă, adică norma de udare, momentul aplicării fiecărei udări,

numărul de udări, intervalul de timp dintre udări, precum şi cantitatea totala de apă de irigaţie

ce trebuie aplicată, adică norma de irigaţie.

Pentru calcularea procentului facultăţii germinative a seminţelor pentru fiecare soi de

ardei ales s-a luat un număr aleatoriu de seminţe, care s-au aranjat cât mai uniform, pe

suprafaţa stratului de germinaţie umed.

Influenţa factorilor a fost analizată atât individual, cât şi ca interacţiune între aceştia

asupra producţiei în fiecare an experimental, respectiv regim de irigare x modul de fertilizare,

regim de irigare x soi, mod de fertilizare x soi, regim de irigare x modul de fertilizare x soi,

iar în final făcându-se o analiză a influenţei interacţiunii regim de irigare x modul de

fertilizare x soi în cei trei ani; metodele de analiză statistică a rezultatelor experimentale au

fost stabilite în momentul elaborării protocolului experimental, pe baza dimensiunilor

numerice a materialului biologic studiat şi a numărului de tratamente aplicate.



- 11 -

CADRUL NATURAL AL ZONEI ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT CERCETĂRILE

Poziţionare geografică a câmpul experimental este dată de următoarele coordonate

geografice 46o35'20" latitudine nordică şi 23o34'22" longitudine estică, cu altitudinea maximă

de 560 m în Sistemul de cote Marea Neagră, situat în nord estul satului Plaiuri (în trecut

Hăşmaş, în maghiară Tordahagymas), în comuna Petreşti, judeţul Cluj; situat în vestul

Podişul Transilvaniei, în depresiunea submontană din sud-vestul Câmpiei Transilvaniei. Satul

apare menţionat din 1381 ca Hagymas mezew (Câmpul cu ceapă), iar apoi 1435 - poss.

Hagymas, 1456 - poss. Haghmas.

Media temperaturilor înregistrate în anul experimental 2009 este de 10,05oC, cu o

abatere pozitivă de 1,28oC faţă de media multianuală (8,77oC), ceea ce denotă faptul că acest

an se poate caracteriza ca fiind călduros. Suma precipitaţiilor anului 2009 (590,09 mm) este

peste media multianuală (537,57 mm), putându-se menţiona faptul că acest an a fost un an

normal din punctul de vedere pluviometric.


abatere pozitivă de 0,55oC faţă de media multianuală (8,77oC), ceea ce denotă faptul că acest

an se poate caracteriza ca fiind mai călduros comparativ cu media multianuală, dar mai

răcoros decât anul experimental 2009, cu o abatere negativă de 0,73oC. Suma precipitaţiilor

anului 2010 (807,78 mm) este semnificativ peste media multianuală (537,57 mm), putându-se

menţiona faptul că acest an a fost un an ploios din punctul de vedere pluviometric.


abatere negativă de 1,63oC faţă de media multianuală calculată parţial pentru lunile studiate

(11,86oC), ceea ce denotă faptul că acest an se poate caracteriza ca fiind mai puţin călduros

comparativ cu media multianuală parţială, şi mai răcoros decât anii experimentali 2009,

respectiv 2010. Suma precipitaţiilor anului 2011 (444,24 mm) este semnificativ peste media

multianuală parţial luată pentru aceiaşi perioadă (412,76 mm), putându-se menţiona faptul că

acest an a fost un an ploios din punctul de vedere pluviometric.



- 12 -

REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND CONSUMUL DE APĂ AL CULTURII

DE ARDEI ÎN CÂMP

Pentru a se obţine consumul de apă din sol a culturii de ardei în câmp au fost estimate

rezervele finale de apă, precipitaţiile cu o intensitate mai mare de 8 mm şi cantitatea de apă

adăugată în sol în funcţie de regimul de irigare aplicat pentru fiecare lună din perioada de

vegetaţie, acestea însumând „intrările” de apă în sol, scăzându-se din rezerva finală de apă

din sol pentru fiecare lună din perioada de vegetaţie. Consumul zilnic mediu de apă a fost

obţinut prin împărţirea consumului total lunar la numărul de zile din perioada considerată.

În caracterizarea indicilor cantitativi privind modul de utilizare a apei de către cultura

de ardei s-a luat suma totală a consumului de apă determinat prin metoda directă, valorile

obţinute prin metodele indirecte au fost folosite ca şi repere de comparaţie.

Consumul de apă determinat prin metoda directă a bilanţului apei din sol, în anul 2010

s-au înregistrat cele mai mari valori la ambele regimuri de irigare, de 50% IUA cu valoarea de

4874,42 m3/ha, respective 4222, 07 m3/ha la 80% din IUA.

Consumul de apă obţinut prin metodele indirecte, metoda Thornthwaite şi metoda

Samani Hargreaves, după ecuaţia originală (1985) şi modificată de Trajkovic (2007), au

înregistrat valori mai ridicate, de 6358,77 m3/ha, respectiv 5817,03 m3/ha, decât cele

determinate prin metoda directă în anul experimental 2009.

Raportând consumul de apă a culturii la producţia obţinută se obţine coeficientul de

valorificare a apei, fiind folosit în caracterizarea modului de folosinţă cantitativ al apei.

Valorile mici artă o valorificare bună a apei, exprimat în kg/m3.

Eficienţa valorificării apei (EVA) se obţine prin raportul dintre producţie şi consumul

de apă, exprimat în m3/kg.

S-a constat că în anul 2011, la regimul de irigare cu plafon de 80% din IUA s-au

obţinut valorile printre cele mai mari, fapt ce denotă că în aceste condiţii plantele au

„gospodărit” cel mai bine apa.



- 13 -

REZULTATE PRIVIND INFLUENŢA FACTORILOR TEHNOLOGIC

După interpretarea statistică a rezultatelor obţinute în fiecare perioadă de vegetaţie, s-a

realizat o analiză şi cu privire la influenţa factorilor atât individual, cât şi ca interacţiune între

aceştia asupra producţiei în perioada 2009-2011, respectiv regim de irigare x modul de

fertilizare, regim de irigare x soi, mod de fertilizare x soi, regim de irigare x modul de

fertilizare x soi, pentru a se putea observa diferenţele înregistrate de la un an la altul.

În figura 2 sunt sintetizate grafic producţiile medii totale obţinute în perioada 2009-

2011, pentru fiecare variantă experimentală, în vederea analizării statistice.

După cum se poate observa din graficul prezentat, diferenţa asigurată statistic de 4,70

t/ha înregistrată în perioada 2009-2011 la aplicarea unui regim de irigare cu menţinerea

plafonului de irigare la 80% din IUA, este distinct semnificativ pozitivă faţă de producţia

obţinută la un regim de irigare cu plafon de 50% din IUA, în termeni relativi obţinându-se un

spor de producţie cu 14,6% mai mare.

În situaţia analizării influenţei modului de fertilizare asupra producţiei obţinute în

perioada 2009-2011, diferenţa de 1,85 t/ha este foarte semnificativ pozitivă, în favoarea

producţiei medii obţinute în urma aplicării fertilizării de bază combinată cu cea foliar, în

termeni relativi sporul de producţie fiind cu 5,5% mai mare.

În interpretarea statistică a influenţei factorului soi asupra producţiei obţinute în

perioada 2009-2011 s-a luat în considerare martor al experienţei producţia medie înregistrată

la soiul ardei gras OPAL din această perioadă.

Soiul ardei lung verde FEHER înregistrează o diferenţă foarte semnificativ pozitivă,

asigurată statistic, faţă de soiul gras verde OPAL (Mt.) în valoare de 6,09 t/ha, în termeni

relativi fiind mai mare cu 7,8%.

O alta diferenţă foarte semnificativ pozitivă faţă de martor se înregistrează la soiul

ardei gras roşu CALIFORNIA WONDER, în acest caz fiind de 3,25 t/ha, în termeni relativi

având un spor de producţie de 9,5%.

Soiul ardei lung KAPIA faţă de martor înregistrează în perioada 2009-2011 o diferenţă

foarte semnificativ negativă de 3,93 t/ha, asigurată statistic, în termeni relativi fiind cu 11,5%

mai mică.

Diferenţa înregistrată la soiul ardei gogoşar SPLENDID de 2,73 t/ha faţă de soiul ardei

gras verde OPAL este şi aceasta foarte semnificativ negativă, asigurată statistic, dar cu un

spor de producţie mai mic cu 8%, în termeni relativi.



- 14 -

35.60ooo

32.94ooo35.94Mt.

31.56ooo

37.54***

30.36ooo

40.38***

34.29Mt.35.75***33.90Mt.

37.20***

32.45Mt.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

Pla

fon

50%

din

IUA

Pla

fon

80%

din

IUA

Ferti

lizar

e de

bază

Ferti

lizar

e de

bază

+ fo

liar

Ard

ei v

erde

gras

– O

PAL

Ard

ei v

erde

lung

- FE

HER

Ard

ei roşu

lung

(cap

ia)

Ard

ei roşu

gras

–

CALI

FORNIA

Ard

ei g

ogoş

ar

– SPLE

NDID

2009

2010

2011

Regim de irigare /Irrigation regime

Mod de fertilizare/ Fertilization type

Soi / Variety An / Year

Factori / Factors

Prod

ucţia

/ Yi

eld

(t/ha

)

DL/LSD 5% 0,16 0,15 0,09 0,14 DL/LSD 1% 0,23 0,20 0,13 0,18

DL/LSD 0,1% 0,34 0,27 0,19 0,23

Figura 2. Producţii medii totale obţinute în perioada 2009-2011pentru fiecare variantă, influenţată de factorii experimentali: regim de irigare, mod de fertilizare, soi şi ani

Analizând în ansamblu producţia medie totală înregistrată în perioada 2009-2011, anul

2010 a avut un spor de producţie cu 8,4% mai mic, în termeni relativi, iar diferenţa de 3,00

t/ha este asigurată statistic ca fiind foarte semnificativ negativă, faţă de producţia înregistrată

în anul 2009.

Anul 2011 a înregistrat o diferenţă foarte semnificativ negativă, asigurată statistic, de

0,34 t/ha, faţă de producţia înregistrată în condiţiile anului 2009.

REZULTATE PRIVIND EFICIENŢA ECONOMICĂ

În cadrul experienţelor afectuate în anii 2009, 2010 şi 2011, analiza economica a fost

realizată pentru cultura de ardei în câmp, pentru fiecare soi în parte cultivate la cele două

regime de irigare cu aplicarea tratamentelor de fertilizare de bază şi fertilizare de bază

combinată cu cea foliar.

Varietatea sistemelor de cultură este generată de caracterul zonal al producţiilor

agricole, de factori economico-organizatorici, dar mai ales de necesitatea asigurării în cadrul

agro-ecosistemelor a unui echilibru economic, pentru că evoluţia unei culturi depinde de

dezvoltarea per ansamblu a agriculturii. Aşadar, alegerea unui sistem de cultură se face în



- 15 -

funcţie de condiţiile naturale ale zonei, condiţiile economice locale şi de sistemul de

cointeresare practicat pe plan naţional.

Deosebirile între variante, legate de cheltuielile cu munca vie se datorează diferenţelor

de producţii medii ce implică un număr diferit de zile-om necesare recoltării, sortării,

încărcării şi descărcării. După cum este de aşteptat, la producţii mai mari, cheltuielile cu

munca vie vor fi mai consistente. Mărimea fructelor (calibrarea recoltei), la fel ca şi cantitatea

recoltei, este o parte integrantă a sistemului managerial de preconizare a calităţii recoltei

finale şi nivelul la care aceasta va fi valorificată.

Întrucât preţul de vânzare a fost acelaşi pentru toate variantele, eficienţa economică

este dependentă de producţiile obţinute şi de cheltuielile realizate în cadrul fiecărei culturi.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Cercetările efectuate în perioada 2009-2011, cu privire la influenţa factorilor

tehnologici: a regimului de irigare, a modului de fertilizare şi a soiului, asupra producţie de

ardei cultivaţi în câmp, în condiţii de irigare, au condus la următoarele concluzii despre:

1. REGIMUL DE IRIGARE

În anul experimental 2010, datorită faptului că suma precipitaţiilor din perioada de

vegetaţie a fost de aproximativ 534 mm, comparativ cu a anilor 2009 (suma precipitaţiilor de

326 mm), respectiv 2011 (329 mm), numărul normelor de udare a fost cel mai mic pentru

ambele regimuri de irigare, la 50 % din IUA având 7 udări în total administrând o normă de

irigare de 2075 m3/ha apă, respectiv la 80% din IUA fiind 12 udări, cu o normă de irigare de

1423,32 m3/ha.

2. CONSUMUL TOTAL DE APĂ A CULTURII DE ARDEI ÎN CÂMP

În toţi cei trei anii experimentali (2009-2011) la cultura de ardei în câmp s-au

înregistrat oscilaţii a consumului de apă, valorile fiind scăzute la începutul şi sfârşitul

perioadei de vegetaţie, cu valori maxime în timpul înfloririi şi formarii fructificaţiilor.

Se constată şi diferenţe de la un an la altul, acestea datorându-se din nou condiţiilor

meteorologice diferite înregistrate pentru fiecare an.



- 16 -

Valorile evapotranspiraţiei de referinţă, determinate prin metoda indirectă

Thornthwaite, depăşeşte cu mult valorile evapotranspiraţiei reale a culturii de ardei în câmp,

media media bţinută prin această metodă fiind de 1750 m3/ha. Consumul de apă determinat

prin metoda indirectă Hargreaves - Samani, cu ecuaţia modificată, are valori mai apropiate de

cele reale determinate direct, media calculată astfel având valoarea de 1137 m3/ha apă.

3. COEFICIENTUL ŞI EFICIENŢA VALORIFICĂRII APEI

La variantele udate la un regim de irigare cu plafon de 50% din IUA, producţia a fost

mai mică, cu un coeficient de valorificare a apei mai mare cu aproximativ 30% decât la

varianta de udare cu plafon de 80% din IUA, rezultând faptul că ardei cultivaţi în câmp la

regim aplicat cu 50% din IUA au o slabă „gospodărire” a apei pentru variantele de udare cu

cantităţi mai mari de apă aplicate la frecvenţă redusă.

4. INFLUENŢA INTERACŢIUNII FACTORILOR TEHNOLOGICI DE CULTURĂ

ASUPRA PRODUCŢIEI DIN PERIOADA 2009-2011

Analizând în ansamblu producţia medie totală înregistrată în perioada 2009-2011, în

anul 2010 producţia medie la cultura de ardei în câmp, cultivată în urma influenţei condiţiilor

de irigare şi fertilizare raportate la cele cinci soiuri, este de 32,94 t/ha fiind cea mai mică, faţă

de producţia înregistrată în anul 2009 (35,94 t/ha), respectiv faţă de producţia din anul 2011

(35,60 t/ha).

În urma analizei statistice a influenţei factorului regim de irigare asupra producţiei

medii totale (2009-2011) de ardei cultivaţi în câmp, s-a ajuns la concluzia că producţiile

obţinute la regim de irigare cu plafon de menţinere la 80% din IUA au fost foarte semnificativ

superioare, la acest plafon obţinându-se o producţie medie a celor cinci soiuri de ardei de

37,20 t/ha, comparativ cu producţia obţinută la regim cu plafon de udare de 50% din IUA

(32,45 t/ha).

În urma interpretării statistice a influenţei modului de fertilizare asupra producţiei

medii totale (2009-2011) de ardei în câmp, s-a asigurat statistic că prin aplicarea unui

tratament de fertilizare de bază combinat cu cel foliar s-a obţinut o diferenţă foarte

semnificativ pozitivă a producţiei medii (35,75 t/ha) comparativ cu producţia obţinută în

condiţiile efectuării doar a fertilizării de bază (33,90 t/ha).

Atunci când s-a analizat influenţa factorului soi asupra producţiei medii totale (2009-

2011) a culturii de ardei în câmp, s-a ajuns la concluzia că soiurile ardei lung FEHER şi ardei

gras roşu CALIFORNIA WONDER au un spor de producţie foarte semnificativ pozitiv,



- 17 -

înregistrându-se producţii medii de 40,38 t/ha, respectiv 37,54 t/ha, comparativ cu soiul ardei

gras verde OPAL (34,29 t/ha). Soiurile ardei lung roşu capia şi ardei gogoşar SPLENDID au

înregistrat producţii mai scăzute, de 30,36 t/ha, respectiv 31,56 t/ha.

În condiţiile climatice ale anului 2011 soiurile de ardei gras verde OPAL şi ardei lung

roşu KAPIA au avut cea mai bună dezvoltare, înregistrând valori mai mari decât în anii

precedenţi: soiul de ardei gras verde OPAL în anul 2011 înregistrează o producţie medie de

35,11 t/ha, comparativ cu cea din 2009 de 34,09 t/ha, respectiv din anul 2010 de 33,67 t/ha;

soiul ardei lung roşu KAPIA în anul 2009 înregistrează o producţie de 31,23 t/ha, în anul

2010 o producţie medie de 27,73 t/ha şi în anul 2011 o producţie medie de 32,11 t/ha. Soiul

ardei lung verde FEHER în perioada 2009-2011 înregistrează cele mai mari producţii

comparativ cu celelalte patru soiuri de ardei, valori ce oscilează între 37,89 t/ha (valoare

obţinută în anul 2010) şi 43,08 t/ha (în anul 2009).

5. EFICIENŢA ECONOMICĂ A CULTURII DE ARDEI CULTIVAŢI ÎN CONDIŢIILE DE

IRIGARE, ÎN CÂMP

Eficienţa economică este dependentă de producţiile obţinute şi de cheltuielile realizate

în cadrul culturi, acestea fiind cheltuieli de ordin material şi cheltuieli cu munca vie.

Din producţia medie totală, indiferent de variantele experimentale, soiul de ardei gras

roşu CALIFORNIA WONDER poate fi valorificat în proporţie de 95% ca şi produse calitatea

Extra şi calitatea I, având cel mai mare aport în a conduce la mărirea preţului de vânzare,

având acelaşi cost unitar de producţie (0,18 lei/kg). Soiurile ardei gras verde OPAL şi ardei

gogoşar SPLENDID pot fi valorificate în proporţie de 75% ca şi produse de calitate Extra şi I.

6. RECOMANDĂRI

În urma analizării rezultatelor obţinute în perioada experimentală 2009-2011, se poate

recomanda cultivarea soiurilor: ardei gras verde OPAL (semitimpuriu), ardei lung verde

FEHER (semitimpuriu) şi ardei gras roşu CALIFORNIA WONDER (târziu), la aceste soiuri

obţinându-se producţiile medii cele mai mari, prezentând o adaptabilitate mare faţă de factorii

ecologici şi rezistenţă faţă agenţii fitopatogeni.

Dintre cele cinci soiurile de ardei cultivaţi, se recomandă soiurile de ardei gras verde

OPAL, ardei gras roşu CALIFORNIA WONDER şi ardei gogoşar SPLENDID, acestea

remarcându-se prin faptul că peste 75% din recolta obţinută poate fi valorificată ca şi calitate

Extra şi I, putându-se astfel ridica preţul de vânzare şi ducând implicit la creşterea profitului.



- 18 -

Pentru completarea necesităţilor faţă de factorii ecologi a culturii de ardei în câmp, în

zonă intracolinară, semiumedă, în vederea obţinerii şi valorificării producţiei se recomandă

dirijaria tehnologiilor de cultură a regimului de irigare, cu declanşarea udărilor la o umiditate

de 80% din IUA, variantă în care cultura valorifică cel mai bine apa din sol.

Concomitent cu regimul de irigare este indicat să se aplice un tratament de fertilizare

de bază combinat cu tratament foliar. Prima fertilizare la cultura în câmp este recomandat să

se facă la 15 zile cu soluţie lichidă fertilă de concentraţie 0,5%, radicular plus foliar, cea de a

doua fertilizare la 20 de zile faţă de prima, următoarea la 30 de zile faţă de a doua, cea de a

patra fertilizare la o diferenţă de 30 de zile faţă de precedenta.



- 19 -

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. APAHIDEAN, A.S. (2004). Caracteristicile ecologice ale plantelor legumicole - apa. În: CIOFU, RUXANDRA (ed.) et al. Tratat de legumicultură. Editura Ceres, Bucureşti, 119-127.

2. BASU, S.K. și A.K. DE (2003). Capsicum: historical and botanical perspectives. În: A.K. De (ed.), Capsicum: The genus Capsicum. Editura Taylor and Francis, London și New York, 1-15.

3. ALLEN, R.G., L.S. PEREIRA, D. RAES şi M. SMITH (1998). Crop evapotranspiration - guidelines for computing crop water requirements. FAO irrigation and Drainage Paper, nr. 56.

4. ALTIERI, M. (2001). The Ecological Impacts of Agricultural Biotechnology. http://www.actionbioscience.org/biotech/altieri.html

5. AMATI, M., E. DEKKER, T. van LINGEN, E. PINNERS și S.C.A. TAM (2002). How to grow tomato and peppers. Editura STOAS, Wageningen.

6. APAHIDEAN, MARIA și A.S. APAHIDEAN (2000). Legumicultura specială, vol. II. Editura Risoprint, Cluj-Napoca.

7. BERKE, T.G., L.L. BLACK, R.A. MORRIS, N.S. TALEKAR și J.F. WANG (2003). Suggested cultural practices for sweet pepper. Asian Vegetable Reasearch and Development Center Publication, Shanhua, nr. 99-497R.

8. BOSLAND, P.W. (1992). Chiles: a divers crop. Editura Hort Technology, 2:6-10. 9. BOSLAND, P.W. (1996). Capsicum: Innovative uses of an ancient crop. În: J. Janick

(ed.), Progress in new crops. Editura ASHS Press, Arlington, VA. 479-487. 10. BOTZAN, M. (1959). Culturi irigate. Editura Agro-Silvică, București.

11.

CROSBY, K.M. (2008).Pepper. În: J. Prohens și F. Nuez (eds.). Vegetables II:

Fabaceae, Liliaceae, Solanaceae and Umbelliferae. Editura Springer Science+Bussines Media, New York, 221-248.

12. DÎRJA, M. (2004). Îmbunătăţiri funciare. Editura AcademicPres, Cluj-Napoca. 13. DÎRJA, M., V. BUDIU, I. PĂCURAR şi M. JURIAN (2003). Research regarding the

water consumption of tomatoes, green pepper and cucumbers cultivated in solariums. Central European Agriculture Journal

14. DOMUŢA, C. (2009). Irigarea culturilor. Editura Universităţii din Oradea. 15. ERTEK, A., S.ŞENSOY, I. GEDIK și C. KÜÇÜKYUMK (2007). Irrigation

scheduling for green pepper (Capsicum annuum L.) grown in field consitions by ussing Class - A Pan Evaporation values. American-Eurasian J. Agric.&Environ. Sci., 2(4): 349-358.

16. GRUMEZA, N. şi C. KLEPŞ (2005). Amenajări de irigaţii din România. Editura Ceres, Bucureşti.

17. HOBLE ADELA, M. DÎRJA, E. LUCA, LAURA LUCA şi T. SĂLĂGEAN (2010b). Estimations of Soil-Plant-Climate Relation in the Conditions of the Transylvania Fields. Buletin USAMV Cluj-Napoca, H, 67/2, 350-352.

18. HOBLE ADELA, M. DÎRJA, E. LUCA, LAURA LUCA şi T. SĂLĂGEAN (2010c). Technology Elements for Irrigated Pepper (Capsicum annuum L.) growth in Field Cultivation Conditions. Buletin USAMV Cluj-Napoca, H, 67/2, 529.

19. HOBLE ADELA, E. LUCA, M. DÎRJA, LAURA LUCA şi T. SĂLĂGEAN (2010a). Suitability of micro-irrigation- drip irrigation - used for pepper growth, in conditions of field cultivation. Revista Agricultura - Ştiinţă şi Practică, nr. 1-



- 20 -

2(73-74), 125-130.

20. INDREA, D. (2009). Legumele Solanaceae – Ardeiul. În: INDREA, D. (ed.), A.S. APAHIDEAN, D. MĂNUŢIU, MARIA APAHIDEAN şi RODICA SIMA. Cultura legumelor. Editura Ceres, Bucureşti,

21. ITO, K., T. NAKAZATO, K. YAMAMOTO, Y. MIYAKAWA, T. YAMADA, N. HOZUMI, K. SEGAWA, Y. IKEDA şi M. KIZAKA (2004). Induction of apoptosis in Leukemic Cells by Homovanillic Acid derivative, Capsaicin, through Oxidative Stress. Cancer research 64, 1071-1078.

22. KHAN, M. ul H., T.H. CHATTHA și NADIA SALEEM (2005). Influence of different irrigation intervals on growth and yield of bell pepper (Capsicum annuum Grossum group). Research Journal of Agriculture and Biological Sciences 1(2): 125-128.

23. LUCA, E., V. BUDIU și ANA CIOTLĂUȘ (2008). Exploatarea sistemelor de îmbunăţiri funciare. Editura Risoprint, Cluj-Napoca.

24. POPESCU, I.C. (1975). Culturi irrigate. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 25. POPESCU, V. şi A. HORGOŞ (2004). Plante legumicole Solano-fructoase. Ardeiul.

În: CIOFU, RUXANDRA (ed.) et al. Tratat de legumicultură. Editura Ceres, Bucureşti, 646-673.

26. PRAKAS, V. și W.E. EIPESON (2003). Post-harvest handling and processing of Capsicum. În: A.K. De (ed.), Capsicum: The genus Capsicum. Editura Taylor and Francis, London și New York, 163-174.

27. SOMOGYI, N., ANDREA MOÓR și M. PÉK (2003). The preservation and production of Capsicum in Hungary. În: A.K. De (ed.), Capsicum: The genus Capsicum. Editura Taylor and Francis, London și New York, 144-162.

28. VAUGHAN, J.G. și C.A. GEISSLER (2009). The new Oxford book of food plants. Editura Oxford University Press, New York.

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ … · Ardeii iuţi au nevoie de o cantitate mai...

Documents

Transcript of UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ … · Ardeii iuţi au nevoie de o cantitate mai...