RESURSĂ EDUCAŢIONALĂ DESCHISĂ

Denumire: „Biserica de lemn din Leleasca”

Autor: MIU Claudia

Unitatea de învăţământ: Colegiul Național „Ion Minulescu”, Slatina

Disciplina: Arte vizuale

Scopul materialului propus: de documentare pentru cadrele didactice

STUDIU DE CAZ

BISERICA DE LEMN DIN LELEASCA

3.1. INTRODUCERE

Bisericile de lemn crestin ortodoxe sunt un patrimoniu național și internațional neprețuit.

Până la sfârșitul secolului XX românii au dezvoltat o „civilizație a lemnului“ bogată, diversă și

rafinată. În cadrul acestei tradiții, bisericile de lemn reprezintă expresia maximă. Primele

comunități creștine din sate și orașe s-au născut aici și în jurul lor, așezări monahice.

Figure 1: Biserica de lemn din Leleasca – vedere sud-vest

Biserica de lemn din Leleasca, delimitată de o poartă si gard de lemn, este o structură

caracteristică, tipică a acestei zone (Figura 31).

Biserica, parte a Bisericii Ortodoxe Române, închinată Adormirea Maicii Domnului.este

încă funcțională și sătenii participă la servicile religioase.

Figure 2: Biserica de lemn din Leleasca – Masă acoperită

În interiorul curții, mese lungi denumite generic „şetrile cu mesile pentru pomeni la

sărbători “ sunt folosite pentru diferite evenimente religioase și masa tradițională (Figura 32).

3.2. LOCALIZARE ÎN TIMP ȘI SPAȚIU

Biserica de lemn din Leleasca este situată în sudul România, în partea de nord a județului

Olt, la poalele Munților Carpați, între dealuri acoperite de pini, plopi si stejari. Populația din

zonă, țăranii, erau oameni săraci dar care respectau cu strictețe tradițiile creștine românești

(Figura 33).

Figure 3 : Biserica de lemn din Ştefăneşti-Leleasca , parohia Păroşi

Uneori, în istorie, în timpul războaielor otomane, oamenii satului au fost nevoiți să

găsească un loc de adăpost unde să se poată refugia din calea atacurilor. Cei care au supraviețuit

au găsit aici un loc bun de a trăi.

Această preferință pentru lemn în țara noastră se datorează bogăției naturale cu vaste

păduri și puternicei tradiții în arta tâmplăriei. Cele mai vechi biserici de lemn din România ar fi

fost construite între secolele XIII - XIV. La sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului al

XIX-lea începe construirea de biserici de cărămidă și piatră.

Bisericile de lemn din România au ca și caracteristică comună varietatea artei de a

construi și decora. Acest gen de biserici se regăsesc și în afara granițelor României, în țările

vecine acolo unde există vechi sate românești. Dintre cele mai vechi biserici care se mai află și

astazi în picioare, trebuie amintite cele din cătunul Ștefănești, comuna Leleasca și cea din satul

Ibănesti, comuna Cungrea, adevărate opere ale geniului autentic. Biserica de lemn din Leleasca

este una dintre bisericile de lemn cele mai reprezentative din zona de sud a România și este

propusă pentru a fi inclus în patrimoniul UNESCO.

3.3. ISTORICUL CLĂDIRII

Nu există multe date referitor la construirea acestei biserici dar se presupune că ar fi fost

realizată în jurul anului de 1549. Această dată apare inscripționată pe pereții sculptați cu dalta și

toporul . De asemenea, se regăsesc inscripționate pe pereți numele meșterilor tâmplări care au

construit sau reparat biserica de-a lungul timpului și data cînd s-a realizat acesta. Pe o cruce de

mână din inventarul bisericii se regăseşte primul an: „7279 Ene” (Figura 34).

Figure 4: Biserica de lemn din Leleasca - pridvor, datare 7279-7274

Ene este ctitorul bisericii, conform unei alte inscripţii de pe acelaşi perete de la intrare,

însă la stânga uşii: „Ene titoru” şi „Niţu Ene”. Alături de acesta se află şi numele meşterului

„Stan meşteru”. Amândoi sunt însoţiţi în mod remarcabil de semene specifice de identificare,

ctitorul prin bustul cu braţele întinse iar meşterul prin două semne de meşter (Figura 35).

Figure 5: Biserica de lemn din Leleasca - pridvor (A) Ene titoru, (B) Stan

meşteru

Trebuie reţinut faptul că însemnarea ctitorului, „Ene titoru”, în imediata vecinătate a

semnului său cu braţele deschise, apare scrisă pe dos, ca şi când cel care a scris-o pe perete a

decalcat-o mai întâi de pe o hârtie întoarsă pe dos. Această formă neobişnuită de însemnare se

poate citi foarte clar de la dreapta la stânga.

O a doua inscripție scrisă în grafică chirilică, spune că au existat lucrări de construcții în

perioada 1765-1766. Aceasta este forma bisericii care s-a păstrat până în zilele noastre.

A treia înregistrare majoră spune că au existat alte lucrări de construcție în perioada

1792-1793 și care au fost finalizate în anul 1794. Biserica a fost renovată în 1942 și în perioada

2009-2010.

Construcția bisericilor de lemn era exclusiv rezervată maeștrilor tâmplari specializați în

construirea bisericilor. Tehnica construirii cu bucle netede și ziduri drepte constituia un secret

bine păstrat de acești meșteri care lucrau departe de privirile curioase ale dulgherilor locali.

Tâmplarii locali nu aveau cunoștiintele necesare ridicării unei astfel de biserici. Ei puteau doar

ajuta maeștrii tâmplari, secretul meseriei fiind împărtășit doar cu alți meșteri specializați în

construcția de biserici din țară. Acești maeștri tâmplari erau considerați elita breaslei și erau

susținuți de clerici în misiunea lor sacră.

3.4. DESCRIEREA STRUCTURII

Clădirea bisericii de lemn din Leleasca este destul de mică în dimensiuni, înălțimea

bisericii fiind de aproximativ 12 m - mult mai mică decât bisericile din Transilvania. Fiind

construcție de dimensiune redusă, biserica de lemn te obligă înca din momentul în care vrei sa îi

treci pragul, la un prim gest de smerenie prin nevoia de a te apleca pentru a pătrunde în interior.

Odata intrat însa, te cuprinde o stare de liniste interioară și de regăsire sufletească pe care le

reîntâlnim la toate bisericele de lemn din țară..

Structura cladirii urmeaza tradițiile bisericilor ortodoxe:

ALTAR rectangular

NAOS dreptunghiular

PRONAOS (rezervat pentru femei)

Naosul este dreptunghiular iar altarul este deschis, cu cinci laturi(Figura 36).

Figure 6 : Biserica de lemn din Leleasca – partea posterioară a altarului

Lemnul folosit pentru clădire a fost în primul rând stejarul, dar și pin. Având în vedere

dimensiunile mari ale grinzilor au fost folosiți copaci foarte vechi. Acoperișul este realizat din

șindrile de rășinoase despicate, fixate pe dușumea de lemn și bătute.

Pereții bisericii sunt realizați din grinzi orizontale mari, conectate la capetele lor cu

ajutorul unor sigilii speciale, fără alte structuri de legătură suplimentareClopotnița are o turlă

semiînchisă și o turlă cu patru pante. Terminațiile părții superioare se extind până la colțurile

bisericii îmbrăcând aspectul de console cu rol decorative. . Există multe sculpturi decorative ce

decorează elementele din lemn interior și exterior.

Figure 7: Biserica de lemn din Leleasca -naos, consola nordică cu bust de cal

Acestea sunt sculptate în formă de cap de cal, un animal care în tradiția populară poate

alunga spiritele rele. Aceste sculpturi curbe sunt cele care fac această biserică unică (Figura 37).

Aproape fiecare element structural este sculptat. Elementele geometrice și zoomorfice de

pe grinzi, stâlpii și uși au o semnificație aparte în tradiția și credința populară: de la șarpele casei

care aduce bogăție, la calul care ține departe spiritele rele și o emblemă care reprezintă soarele

sau cercul vieții sau de ce nu viața însăși.

În interior, sculpturile sunt puternic reliefate, îndeosebi funia de pe portalul naosului şi

consolele taiate în forma de cap de cal care sprijină grinda de sub cerul bolţii .

Decoraţiunea sculpturală este constituită din proeminentul brâu în torsada care încinge

monumentul, ornamentaţia stâlpilor pridvorului care excelează atât prin amploare cât şi prin

diversitatea şi bogăţia motivelor sculptate, o mare realizare în arta pridvoarelor de biserici de

lemn de la sud de Carpaţi (Figura 38).

Figure 8: Biserica de lemn din Leleasca – brâu de torsadă

În interior, sculpturile sunt puternic reliefate, îndeosebi funia de pe portalul naosului şi

consolele taiate în forma de cap de cal care sprijină grinda de sub cerul bolţii .

3.5. ELEMENTE STRUCTURALE

Biserica este construită din grinzi de stejar si de pin dispuse orizontal. Grinzile de lemn

corespund de obicei lungimii bisericii și sunt îmbinate cu dibacie, fara cuie sau scoabe metalice,

după sistemul denumit „coada de rândunica”, în „chiotori” sau „la jumatate de lemn”, metodă ce

oferă cea mai bună rezistență dar are și rol decorative .

Pridvorul este închis cu o balustradă format din șipci verticale îmbinate folosind tehnica

„cu nut şi feder “. Naosul si pronaosul sunt acoperite de bolti transversale. Grinzile longitudinală

ce susțin bolta naosului se termină în console curbate ce îmbracă forma de cap de un cal.

. Grinzile, ce formează pereții sunt sculptate din copaci mari vechi, având în vedere

lungimea și lățimea lor în structura bisericii. Fiecare grindă a fost tăiat pe toate cele patru laturi.

Capetele grinzilor au fost sculptate în formă de coadă de rândunică, astfel că două grinzi aranjate

una pe cealaltă, una pe lungime să formeze cavitatea necesară, soclul pentru nuturile grinzii

dispusă pe lățime. Grinzile sunt fixate folosind cepuri de lemn.

Jumătate din capetele primelor grinzi din fundația bisericii sunt “în coadă de rândunică”,

cu scopul de a realize contactul cu fundație, fără găuri.

Figure 9: Biserica de lemn din Leleasca - arc dublu şi console sculptate în formă

de cai

Îmbinările “Coadă de rândunică” sunt sculptate într-un mod complex, având diferite

unghiuri cu verticala si orizontala. Muchia superioară și laturile inferioare sunt sculptate într-un

unghi diferit față de planul orizontal, nu sunt paralele, făcând astfel ca laturile verticale și

paralele să fie de dimensiuni diferite. Unghiurile cozii sunt calculate astfel ca sfârșitul unei grinzi

longitudinale să se potrivească perfect în spațiul creat de două grinzi orientate transversal una

peste cealaltă. (Figura 40).

Între grinzi, pentru o mai bună etanșare, sunt introduse dibluri. Nu se folosesc cuie.

Fiecare grindă are o singură coadă. Îmbinările de tip “coadă de rândunică” simple au multiple

știfturi și locașuri, iar capetele cozilor au secțiune pătrată sau dreptunghiulară.

Naosul si pronaosul sunt acoperite de bolti transversale.

Grinzile de susținere ale bolții naosului au un capăt de cap cal. În ceea ce privește

acoperișul, putem găsi cadrul de căpriori legați cu legături în colier și îmbinări generic denumite

“cioc de pasare” ce contribuie la susținerea lui. Nu sunt folosite cuie metalice ci știfturi de lemn

ce se găsesc în multe părți ale bisericii, inclusiv pereți, dar mai ales la acoperiș.

Figure 10: Biserica de lemn din Leleasca –îmbinări în “coadă de rândunică”

Îmbinările în “T” cu scobitură și cep reprezintă o formă de sigiliu foarte rezistent la

presiune. Nu necesită adeziv pentru asamblare. Îmbinarea este realizată de o coloană verticală cu

cep rectangular și o grindă orizontală dispusă perpendicular pe cea vertical care are o scobitură în

care întră cepul.

Îmbinările cu console în “cap de cal” susțin bolta naoului dar și placa acoperișului.

Capătul consolei este sculptată în formă de cap de cal. Consola este fixată atât vertical cât și

orizontal pe placă. Apoi, placa este fixată și bolta naosului coborâtă.

3.6. MĂSURI PROPUSE PENTRU SALVAREA PATRIMONIULUI

Reabilitarea și restaurarea construcțiilor cu caracter tradițional trebuie să rămână o

preocupare constantă.

Restaurarea unui obiectiv ținând cont de specificul tradițional al imobilului ridică o serie

de probleme tehnice a căror rezolvare necesită implicarea specialiștilor în restaurare, dar și o

serie de costuri. Accesarea de fonduri europene și derularea de programe ar putea avea un

impact considerabil pentru conservarea moștenirii culturale şi religioase unice din aceste zone

rurale. De asemenea, ar genera slujbe pentru cei care folosesc tehnici tradiționale şi ar mări

interesul turistic.

Micuţele biserici de parohie sunt mărturia unui mod de viață și a unor meșteșuguri pe

cale de dispariție. Acestea se constituie ca parte a unui peisaj cultural, a unui teritoriu special.

Astfel de programe ar genera beneficii imense pentru comunitate și ar putea servi ca model și

altor sate ce deţin în patrimoniu biserici de lemn sau monumente similare.

Sprijinirea conservării patrimoniului local şi a tradiţiilor are drept scop încurajarea

activităţilor de turism rural, dezvoltarea mărcilor locale, precum și menținerea tradițiilor și a

moștenirii spirituale, contribuind la atractivitatea zonelor rurale.

Sprijinirea investițiilor corporale și necorporale pentru restaurarea, conservarea și

accesibilizarea patrimoniului cultural imobil de interes local și pentru restaurarea, conservarea și

accesibilizarea așezămintelor monahale.

Bibliografie:

CREȚEANU, RADU. „Biserici de lemn din Oltenia.” 24. București, 1968.

IONAȘCU, ION. „Biserici, chipuri și documente din Olt,vol.I, .” 39, 46, 53, 76. Craiova ,

1934;

NĂSTUREL, P.V. „ Biserici, mănăstiri şi schituri din Oltenia.” În Revista pentru istorie,

archeologie şi filologie, XII, de P.V. NĂSTUREL, 1911.

.Pictura exterioara din Tara Românească. a secolele XVIII-XIX) . Bucuresti: "Meridiane"

, 1984.

Internet;