8/13/2019 Unei însingurate despre Crăciunul Iovankăi

http://slidepdf.com/reader/full/unei-insingurate-despre-craciunul-iovankai 1/3

Unei însingurate despre Crăciunul Iovankăi 

Te plângi că eşti singură într -un oraş mare. Atâta lume se agită în jurul tău ca un 

furnicar, şi totuşi tu te simţi ca în pustie. Cel mai greu îţi este de marile sărbători.Peste tot freamătă bucuria, iar pe tine te apasă întristarea. Crăciunul şi Paştele vin

la tine ca nişte vase goale, pe care le umpli cu lacrimi. Când aceste sfinte praznice

sunt departe în urmă sau înaintea ta, te simţi mai liniştită; însă când se apropie şivin, întristarea şi pustietatea pun stăpânire pe sufletul tău. 

Ce să-ţi fac? Să-ţi povestesc povestea cu Crăciunul Iovankăi; poate că te vei folosi.O voi lăsa pe ea să-ţi povestească, aşa cum mi-a povestit mie. „De patruzeci de anişi încă câţiva  privesc această lume ca fecioară. Nicicând nici o bucurie - doar

8/13/2019 Unei însingurate despre Crăciunul Iovankăi

http://slidepdf.com/reader/full/unei-insingurate-despre-craciunul-iovankai 2/3

 puţin, când eram copil în casa  părintească. Dar înaintea lumii nu mă arătam tristă,înaintea oamenilor mă prefăceam veselă,  dar în singurătate plângeam. Toţi măsocoteau o fiinţă fericită, fiindcă aşa mă arătam, îi aud   pe toţi din jurul meu că se

 plâng, căsătoriţii şi necăsătoriţii, bogaţii şi săracii, toţi. Şi mă gândesc: de ce să mămai plâng şi eu nefericiţilor de nefericirea mea, nefăcând astfel altceva  decât săsporesc nefericirea din jurul meu? Mai bine să mă prefac veselă: aşa voi fi de folos lumii necăjite, iar taina mea o voi ascunde în mine însămi şi o voi plânge însingurătate.

M-am rugat lui Dumnezeu să mi Se arate în vreun fel; măcar un singur deget al Luisă simt undeva. Mă rugam aşa ca să nu mor deodată de amărăciunea ascunsă. Dintoate veniturile făceam  milostenie oriunde mi se da prilejul. Mergeam pe la toţi

 bolnavii şi săracii şi le aduceam  bucurie cu bucuria mea părută.

„Eu Te cred, Dumnezeule Bune”, spuneam adesea, „dar mă  rog Ţie, arată-mi-Tecumva, ca să  Te cred încă şi mai mult”. Cred, Doamne, ajută necredinţei  mele,repetam aceste cuvinte din Evanghelie. Şi, cu adevărat, rămâneam în viaţă caDomnul să mi Se arate.

Cele mai chinuitoare erau pentru mine marile praznice. După slujbe, mă încuiam la

mine şi udam cu lacrimi tot Crăciunul meu şi tot Paştele. De Crăciunul trecut însă, mi S-a arătat Dumnezeu. Iată cum a fost.

Se apropie acea mare zi. Mă hotărăsc să pregătesc   totul aşa cum pregătea mamamea: şi friptură, şi turtă, şi cozonac, şi toate celelalte. Aştern   paie prin casă, arunccâte trei nuci în fiecare colţ al odăii - să fie milostivă Sfânta Treime spre cele patru

colţuri ale lumii. Şi făcând toate acestea, mă rugam neîncetat: „Doamne, trimite-mi

oaspeţi - dar să fie flămânzi şi săraci de tot! Mă rog Ţie, arată-mi-Te în acest fel!”

Câteodată îmi venea gândul: „Iovanko, proasto, ce oaspeţi aştepţi tu de Crăciun? Înastă sfântă zi, fiecare este la casa lui; cine ar putea să îţi fie oaspete?” Şi plângeam,şi plângeam. Dar iarăşi spuneam această rugăciune şi pregăteam, pregăteam. Dupăce m-am întors de Crăciun de la biserică,  am aprins lumânarea, am pus faţa de

masă, am aşternut totul pe masă şi am început să umblu  încolo şi încoace princameră.

„Dumnezeule, nu mă părăsi!” Şi iarăşi mă rugam. Pe stradă nu trecea mai nimeni.

Era Crăciunul, şi pe deasupra strada noastră este retrasă - îndată, însă, ce scârţâiazăpada sub picioarele cuiva, eram la poartă! Am început să plâng şi am strigat: „Acum văd, Doamne, că m-ai părăsit de tot!” Plângeam eu aşa şi mă tânguiam, şi

8/13/2019 Unei însingurate despre Crăciunul Iovankăi

http://slidepdf.com/reader/full/unei-insingurate-despre-craciunul-iovankai 3/3

deodată!  Deodată a bătut cineva în poartă, şi am auzit glasuri plângătoare:„Dăruieşte, frate! Dăruieşte, soro!” Alerg repede şi deschid poarta, înaintea mea -un orb şi călăuza lui, amândoi gârboviţi, zdrenţăroşi, răciţi.

„Hristos S-a născut, domnii mei!” - am strigat eu plină de bucurie. 

„Adevărat S-a născut!” - clănţăniră ei. „Fă-ţi milă cu noi, soro! Nu cerem bani. Dedimineaţă nimeni nu ne-a îmbiat cu pâine; vreun bănuţ sau un pahar de rachiu, dar pâine - nimeni. Suntem foarte flămânzi”.

Eu, parcă eram în ceruri. I-am dus în casă şi i-am pus la masa plină. Şi le slujeam plângând întruna de bucurie.

Ei m-au întrebat miraţi: „De ce plângi, doamnă?” 

„De bucurie, domnii mei, de bucurie curată şi luminată! Ce L-am rugat peDumnezeu, Dumnezeu mi-a dat. De câteva zile mă tot rog Lui să îmi trimită nişteoaspeţi chiar aşa ca voi, şi iată că El mi i-a trimis. Nu aţi venit la întâmplare, ciBunul meu Dumnezeu v-a trimis. El mi S-a arătat astăzi prin voi. Acesta esteCrăciunul cel mai vesel din viaţa mea. Acum ştiu că e viu Dumnezeul nostru. SlavăLui şi mulţumită!”.

„Amin”, au răspuns oaspeţii mei cei dragi.  I-am ţinut până seara, le-am umplut

traistele şi i-am petrecut”. 

Aşa a fost Crăciunul trecut al Iovankăi. Dă, Doamne, ca cel de anul acesta să-i fie

şi mai îmbucurător. Roagă-te şi tu, fiică, să ţi Se arate Tatăl Ceresc pe vreo cale -iar la Dumnezeu sunt multe căi - şi vei trăi minunea. Nu te pregăti de întristare înaceastă zi mare,  ci pregăteşte-te de bucurie. Şi Atotvăzătorul, Atotmilostivul, va

face ţie bucurie. 

„Hristos S-a născut!” 

(extras din cartea  –  Episcop Nicolae Velimi rovici -  Răspunsuri la întrebări alelumii de astăzi - scri sori misionare - Scr isoarea a 95-a)