Glendy Vanderah

Unde pddurea intdlne;te stelele

Traducere din englezd de loana Nululescu

I

Se prea poate ca fetifa sX fi fost inlocuitd de zAne lana;tere. Era aproape invizibil5, palidd la fald, iar hanora-cul ;i pantalonii ei se confundau cu amurgul care invXluiapldurea din fundal. Era desculli. StXtea nemi;cati, cu unbraf incolXcit in iurul unui arbore hicori, 9i nu schi!5niciun gest cdnd maqina inaint5 scdrfdind pe pietri; pdn5

la cap5tul aleii, unde parc5 la cdliva metri de ea.

Odatd ce opri ma;ina, Jo igi mutd privirea de lafatl ;i se apucd sX-;i stringh bagaiele de pe scaunul dindreapta - binoclul, rucsacul ;i rapoartele ;tiinfifice.Poate cd, dacd Jo nu se mai uita la ea, copila se intorceain finutul zAnelor.

Dar fata era incd acolo cdnd Jo cobori din maqinS.

- Te vdd, ii spuse Jo umbrei de ldngl arborele hicori.

- $tiu, rdspunse fetifa.Bocancii de c515rare ai luiJo aruncau buc51i de noroi

uscat pe aleea de beton.

- Ai nevoie de ceva?

Fata nu-i rlspunse.

- Ce cauli pe proprietatea mea?

Glendy Vanderah

- incercam s5-1 mAngdi pe cXlelu;ul tiu, dar nu m-alisat.

Nu-i cAinele meu.

- Dar al cui e?

- Al nimlnui, ii rlspunse Jo in timp ce deschidea u;averandei protejate cu plas5. Ar trebui sd te duci acasd cdt

mai e luminS.Aprinse becul antiinsecte de-afar5 ;i descuie u;a ca-

sei. DupX ce aprinse lampa, se intoarse la u;a de lemn

;i o incuie. Fata nu putea sX aibl mai mult de nou5 ani,

dar tot ar fi fost suficient de mare ca sd poatd pune ceva

Ia cale.in 15 minute, Jo flcu un du; ;i se schimbl in tricou,

pantaloni de trening;i sandale. Aprinse luminile din bu-

cdtlrie, atrlgdnd un val ticut de insecte spre ferestrele

negre. in timp ce-gi pregdtea ustensilele pentru gr5tar, se

gdndi absentd la fata de ldngd arborele hicori. Poate cX-i

era prea teaml de pldurea intunecatf, ca sI mai r[mAndprin preajmd. Probabil cX se intorsese acasX.

Jo aduse un piept de pui marinat ;i trei frigdrui de

legume afard,la vatra amenajatd pe peluza plini de bu-ruieni care separa casa de ;indril5 galbend de cdliva acri

de p5;une luminati de lun5. Casa inchiriatd, c[reia i se

spunea casa Kinney, fusese construitd in anii 1940 ;i era

cocofati pe un deal, cu fala spre pXdure, partea din spate

deschizdndu-se cdtre o micl paji;te cireia proprietarulii dddea foc in mod regulat, ca sX lini la distan!5 pddu-rea ce avea tendinfa sX se tot intind5. Jo aprinse foculin miilocul vetrei de piatrd ;i a;ezd grdtarul deasupra. intimp ce punea puiul;i frigdruile pe gr5tar, inlemni cAnd

o figuri intunecatl iegi de dup5 collul casei. Fetila. Se

8 fiction connection

lJnde pddureo intdlnefe stelele

opri la cdliva metri de foc, urmdrind-o pe Jo cum punea

ultima frigdruie pe grltar.

- N-ai angaz? o intreb5 ea.

- Ba am.

- $i de ce glte;ti afard?

Jo se a;ezd pe unul dintre cele patru scaune pliantejerpelite.

- Pentru cd-mi place.

- Miroase bine.Dacd ar fi venit sd cer;eascd mdncare, fetila ar fi fost

dezamdgitd de dulapurile goale ale unui biolog de terencare nu prea avea timp s5-;i faci aprovizionatea. Vorbea

cu accentul rural tlrdgXnat al localnicilot, iar faptul ciera desculld ardta cd venea de pe o proprietate vecinS.

I)utea foarte bine si se duc5 acas5 pentru cin5.Fata se trase mai aproape, focul colorAndu-i obraiii ca

merele ;i pSrul blonziu, dar nu ;i ochii, rdma;i ca ni;tegluri negre de copil inlocuit de zAne la na;tere.

- Nu crezi cd a cam venit vremea sd te duci acas5? i se

adresd Jo.Fata se apropie ;i mai rnult.

- Nu am nicio casX pe P5mdnt. Am venit de-acolo,sJluse arit6nd spre cer.

- De unde?

- Din Ursa Mare.

- Constelafia?Fata dddu aprobator din caP.

- Vin din Galaxia Vdrtelnifei. Este aproape de coada

rrrsoaicei mari.

Jo nu ;tia nimic despre galaxii, dar numele ii suna ca

;i cdnd ar fi fost inventat de un copil.

Clendy Vanderah

- N-am auzit niciodati de Galaxia Vdrtelnifei, spuse

ea.

- A;a o numesc oamenii, dar noi ii spunem altfel-Acum Jo ii putea vedea ochii. Sclipirea inteligentd

din ei pXrea ciudat de vicleand pentru chipul ca de

bebelu;, iar Jo o interpretd ca pe un semn cX fata ;tia citotul era doar o joac5.

- Daci e;ti extraterestrS, de ce ar51i ca oamenii?

- Doar folosesc corpul acestei fete.

- Spune-i sX se duc5 acasd, dacX tot egti acolo, vrei?

- Nu poate. Era moartd cdnd i-am luat corpul. DacX

s-ar duce acas5, pXrinlii ei s-ar speria.Era ceva legat de zombie. Jo auzise de jocurile de

felul Xsta. Dar fata nu nimerise la casa care trebuia, dacdvenise sI caute pe cineva care sI se ioace cu ea de-a Zom-biul Extraterestru. Jo nu se pricepuse niciodat5 la copii ;ijocuri de imaginafie, nici micar cdnd era de vArsta acestei

fetile. Plrinfii ei, amAndoi oameni de ;tiin!5, spuneaudeseori cd doza ei dubld de gene analitice o fdcea sd fieata. Obi;nuiau sd glumeascd despre cum ar fi ie;it ea dinuter cu o feli;oar5 incruntat5 gi concentrat5, de parcd

formula ipoteze despre locul unde se afla ;i cine erau tofioamenii aceia din sala de nagteri.

Extraterestra din corpul de om o privea pe Jo cumintorcea pieptul de pui pe gritar.

- Mai bine du-te acasd la cind, spuse Jo. PErinfii tii vorfi ingrijorali.

- ]iam spus, eu nu am...

- lrei sI suni pe cineva?

Jo i;i scoase telefonul mobil din buzunarul de lapantaloni.

- Pe cine sX sun?

1 o tiction connection

Unde pddureo intdlnelte stelele

- Ce zici, sd sun eu? Spune*mi num5rul tiu de telefon.

- Cum a; putea si am un numir de telefon daci amvenit din stele?

- Atunci, ce zici de fata c5reia i-ai luat corpul? Care enumlrul ei?

- Nu gtiu nimic despre ea, nici mXcar cum o chearnX.

Indiferent ce punea la cale copila, Jo era rnult preaolrosit5 pentru asta. Era treazd de la 4 diminea!5 ;i se

l3rdse mai bine de 13 ore pe cdmp ;i prin pddure, incondifii de c5ldurd ;i umiditate abundentX. Asta era ru-tina ei aproape in fiecare zi, de slptimdni intregi, iarpufinele ore pe care le petrecea acas5 noaptea ii erau ab-

solut necesare pentru odihnd.-* DacX nu pleci, am sI chem polifia, zise ea, incercdnd

si pari sever5.

- fi ce-o sd facd palifia? se interesX fata, de parc5 nu ar

rnai fi auzit niciodat5 cuvdntul 5sta.

- O sX te oblige s5-1i mi;ti fundul acas5.

Fata i;i incruci;5 bralele peste trupul ei slSbu!.

- $i dacd le spun ci n-am cas5?

- O sX te ducX la sediul poliliei ;i-o s5-i caute pe pdrinfiitlii... sau pe cei la care locuiegti.

- $i cdnd o s5-i sune pe oamenii aceia ;i o si afle cdl;rta lor e moartd?

.f o nu trebuia sd mimeze furia de data asta.

-;tii... nu-i de glumit despre cei singuri pe lume. Artrcbui sI te intorci acasl la cine are griji de tine.

Fata i;i strdnse ;i mai mult brafele la piept, dar nurrrli spuse nimic.

Cu siguranfl avea nevoie sd fie trezitl la realitate.- Daci intr-adevir nu ai familie, polifia o si-1i g5seascd

o lamilie adoptivi.

Clendy Vanderah

- Ce inseamni asta?

- Ce o sd trXie;ti cu ni;te strdini, care cAteodati suntrdi, a;a cI mai bine te duci acasd inainte s5-i sun pe

polifi;ti.Fata nu se clinti.

- Vorbesc serios.C5lelu;ul care tot venea sX cearl mdncare in ultimele

cAteva seri, cdnd Jo aprindea focul in vatrd, pdndea la

micd distan!5 de conul de luminS. Fata se lXsI pe vine ;iintinse mdna spre el, alintdndu-l cu o voce pifig5iatd, ca

s-o lase si-l mdngdie.

- N-o sX se-apropie mai mult, zise Jo. E sXlbatic. Proba-

bil ci a fost fdtat in pddure.

- Unde-i mama lui?

- Cine gtie?

Jo ldsd telefonul jos ;i intoarse frigdruile.

- ExistX vreun motiv pentru care !i-e fricd sI mergiacasS?

- De ce nu vrei sI md crezi cd vin dintr-o galaxie?

Cdpoasa asta de copild nu ;tia cAnd s-o lase baltd!

- ;tii cI nimeni n-o sI te creadl cI e;ti extraterestrS.Fata flcu cdliva pa;i ;i;i ridicX fafa ;i brafele spre ce-

rul instelat, ingAndnd ceva ce ar fi trebuit sI sune a limbdextrateresffS. Cuvintele ei curgeau ca o limbd strXinX pe

care o cunogtea bine ;i, cdnd termini, se intoarse cu oexpresie ingdmfatd spreJo, findndu-;i mdinile in ;olduri.

- Sper cd-1i rugai poporul tdu extraterestru sI te ia inapoi.

- A fost un salut.

- Salut... util cuvdnt.Fata reveni la lumina focului.

- Nu mX pot intoarce acasl incX. Trebuie sd rXmdn pe

P5mdnt pdnl vXd cinci miracole. Face parte din educafia

12

IJnde pddurea intdlnelte stelele

noastrd cdnd ajungem la o anumitd vArst5... cam ca lavoi la ;coal5.

- Ai de stat pe-aici ceva vreme. Apa nu a mai fost pre-

ficutd in vin de vreo doul milenii incoace.

- Nu mI refer la miracole biblice.

- Dar Ia ce fel de miracole?

- Oricare altele, spuse fetifa. Tu e;ti un miracol, a;a e ;icdinele 5sta. Aici este o lume cu totul noui pentru mine'

- Bun, deja ai vdzut doud miracole.

- Nu, le plstrez pentru lucrurile bune.

- Dumnezeule, mullumesc!Fata se a;ezd pe scaunul de lAngX Jo. Din pieptul de

pui de pe gritar picura pe foc grlsime, afumdnd aerulnopfii cu un iz pldcut. Copila se holba la el, iar foameaei real5 nu avea nimic imaginar. Poate ci familia ei nu-;ipermitea mdncare. Jo rdmase surprins5 cX lucrul Ssta nu-itrecuse prin cap imediat.

- S5-fi dau ceva de mAncar'e inainte sd te duci acas5? iizise. ili plac burgerii de curcan?

- De unde sX ;tiu ce gust au burgerii de curcan?

- Vrei unul sau nu?

- Vreau. Trebuie sI incerc lucruri noi cit sunt aici.

Jo trase pieptul de pui pe partea cu foc mai rnolcom,rlupd care se duse induntru ca si ia un burger congelat,t'ondimente gi o chifl5. i;i aminti ;i de ultima felie de

lrrAnzd din frigider ;i o addug5 la cina fetei. Probabil co-

lrila avea mai mult5 nevoie decAt ea.

Jo se intoarse in curte, puse carnea pe foc ;i lSsX re-

stul lucrurilor pe scaunul gol de ldngd ea.

- Sper c5-1i place burgerul cubrdnzd.

- Am atzit debrdnzd, rlspunse fata. Aga ziceau ;i ei..- Cine zice cd e bunS?

13

Glendy Vanderah

- Cei care au fost deja aici. inv5lim un pic despre P5-

mdnt inainte sX venim.

- Cum se nume;te planeta ta?

- E greu de pronunfat pe limba ta... ceva de genulHetrayeh. Ai bezele?

- Hetrayenii te-au invSlat ;i despre bezele?

- Ziceau cd, aici, copiii le pun pe un b5! ;i le topescdeasupra focului. Ziceau ci-s foarte bune.

Jo avea in sfdr;it un motiv sd deschidd punga de be-

zele pe care o cumpdrase intr-o doarX cdnd se mutaseaici. Sperase cd o sX le mdnAnce inainte sI apuce sI se

invecheasc5. Aduse bezelele din dulapul de la buc5tXrie

;i-i arunc5 punga copilei, in poal5.

- Trebuie sX cinezi inainte sI le deschizi.Fata cXuti un b5!, apoi se a;ezi din nou pe scaun,

cu bezelele in poalX;i cu ochii ei negri fixali pe burgerulcare se frigea. Jo prdji chifla ;i puse pe farfurie o frigSruiecu cartofi rumenifi, broccoli ;i ciuperci, ldng5 burgerul cu

brdnzd. Aduse ;i douX bluturi.

- t1i place cidrul de mere?

Fetila IuX paharul gi sorbi.

- E foarte bun!

- Suficient de bun cAt sX fie un miracol?

- Nu, spuse mica extraterestrX, dar goli mai bine de

iumXtate de pahar in cdteva secunde.

Fata aproape ci terminase burgerul, cAnd Jo de-abialua prima imbuciturf,.

- Cdnd ai mdncat ultima dat5? o intrebS.Copila inghip mai intAi dumicatul fu Sote, apoi spuse:

- Ieri-sear5.

Jo lSsI turculifa din mdn5.

- N-ai mdncat nimic de-o zi intreag5?

Unde pddurea intdlnelte stelele

Fata aruncl o bucatl de cartof in gur5.

- N-am vrut sd mdndnc pAnd acum. imi era un picrdu... de la c5lStoria spre Pdmdnt, schimbatul corpurilor

;i altele asemenea.

- fi atunci de ce mlnAnci de parcl e;ti moartd de foame?

Fetifa rupse o buc5licd din ultimul ei dumicat de

burger;i o aruncX spre c5lelu;ul cergetor, probabil ca sIdemonstreze ci nu era moarti de foame. Cdinele inghifila fel de repede ca ea. Cdnd fetila extraterestrl ii intinsegi ultima bucati, c51elu;ul se tari spre ea, i-o furd dintredegete ;i se retrase ca sX o mXndnce.

- Aivdzut? spuse fata. A luat-o din mdna mea.

- Am vdzut.

Jo mai vedea ;i un copil care ar fi putut avea pro-bleme reale.

- Porfi piiama?Fata se uitf, in jos la pantalonii ei subfiri.

- Presupun cI aEa o numesc oamenii.

Jo tiie incd o bucati de carne din pieptul de pui.

- Cum te cheamX?Fata stdtea in genunchi, incercdnd sd se tdrascX mai

aproape de c5;elu;.

- Nu am un nume p5mintean.

- Care e numele tiu de extraterestri?

- Greu de spus...

- Totu;i, spune-mi.

- E ceva cam ca Earpood-na-ahsroo.

- Ear poo...?

- Nu, Earpood-na-ahsroo.

- Bine, Earpood, vreau si-mi spui adevXratul motivpentru care e;ti aici.

Fata lSsX baltX cdtelusul timid si se ridic5.

Clendy Vanderah

- Pot sX deschid punga de bezele?

- MInAncX broccoli mai intAi.Se uitd spre farfuria pe care o lisase pe scaun.

- Chestia aia verde?

- Da.

- Noi nu mdnc5m lucruri verzi pe planeta mea.

- Ai zis cd trebuie sX incerci lucruri noi.Fata bXgI repede in gurX, una dupd alta, cele trei

inflorescenle de broccoli. in timp ce mesteca, cu obraiiiumflafi de-atdta broccoli, deschise punga de bezele.

- Cali ani ai?

Cu greu, fata inghifi ultima bucati de broccoli.

- VArsta mea n-ar avea sens pentru un om.

- Cafi ani are corpul pe care l-ai luat?infipse obezea in capdtul b5jului pe care-l glsise.

- Nu ;tiu.

- Chiar va trebui si sun la polilie, spuse Jo.

- De ce?

-;tii de ce. Ai... cali ani ai." nou5... zece? Nu ai voie

sd umbli singurd noaptea. Cineva nu are grijd cum tre-buie de tine.

- Dacd suni la polifie, am sI fug.

- De ce? Ei te pot aiuta.

- Nu vreau sX trdiesc cu strdini rdi.

- Am glumit cdnd am spus asta. Sunt sigurd cX vor glsini;te oameni cumsecade.

Fata infipse a treia bezea Pe b5j.

- Crezi cd lui Urs-Mic i-ar plXcea bezelele?

- Cine e Urs-Mic?

- A;a l-am botezat pe c51elu;.'. de Ia Ursa Mic[,constelafia aflatS lAngd a mea. Nu crezi cI aratf, ca unpui de urs?

16liction connection

Unde pddureo intdlne;te stelele

- SI nu-i dai bezele! N-are voie zahdr.

Jo rupse ultimele buc5li de piept de pui ;i i le azvdrlicAinelui, prea distrasi ca s5-gi termine mdncarea. Odatd

ce carnea disp5ru in gura cdinelui, ii dddu si legumelerdmase pe ultimele doud frig5rui.

- Tu e;ti cumsecade, spuse fata.

- Sunt o fraierS. N-am sd mai scap de el acum.

- Ffff! sufl5 fata cAnd apropie de guri bezelele fierbinfi.

- LasIle si se rdceascf, intii, spuseJo.Nu a;tept5, ci duse la gurd guma albd ;i fierbinte.

llczelele dispXrurd rapid ;i fata coapse incd o turd in timpcc Jo ducea ustensilele la bucdt5rie. SpdlAnd rapid vasele,

sc gAndi sI adopte o noui strategie. Era clar cd povestea

cu polifistul r5u nu funcliona. Trebuia s5-i cdgtige incre-tlcrea fetei dacl voia sd scoatd ceva de la ea.

O glsi pe copild a;ezatd turce;te pe pdmdnt, Urs-Miclirrgdnd fericit bezeaua topitd din mdna ei.

- N-a; fi crezut s5-l v[d pe cdinele Xsta mincdnd dinrnAna unui om, spuse ea.

- De;i pare o mdnd de om, el ;tie cd eu sunt de pe

lletrayeh.

- La ce ajutl asta?

- Avem puteri speciale. Putem face sd se intdmple lu-t'ruri bune.

Bietul copil! Fdri indoiald. cd spunea doar ce-;itkrre;te, cdnd imprejurXrile erau de fapt sumbre.

- Pot sd folosesc ;i eu biful t5u?

- Pentru bezele?

- Nu, sX te dau afari de pe proprietatea mea.Fata zdmbi, o gropild adincl formdndu-se in obrazul

t,i stdng. Jo infipse in b[f dou5 bezele ;i le finu deasu-pra focului. Fata se intoarse pe scaunul sXu, iar cdinele