Un covor de perle - WordPress.com · fotografii f`cute fie de ea, fie de Martin. C`l`toriser` deja...

$: Un covor de perle - WordPress.com · fotografii f`cute fie de ea, fie de Martin. C`l`toriser` deja \n multe locuri prin Europa, dar când lui Martin i se ivi ocazia de a face un film$

ERICA SOMMER

Un covor de perle

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOANA PATRICHI

ALCRISM94

giannijollys

Capitolul 1

Rianna [i fratele ei Martin se plimbau pe strada lat` carese \ntindea de-a lungul cheiului. Un [ir de palmieri piticistr`juiau la distan]e regulate hotelurile impun`toare [iblocurile de locuin]e.

– Ce peisaj minunat trebuie s` se vad` de la ferestrelecamerelor care dau spre Mediterana, remarc` Rianna.

Martin era atent s` g`seasc` hotelul unde aveau aceaimportant` \ntâlnire de diminea]`.

– Iat`-l, spuse el dup` câteva minute. Hotelul Bolzano.Recep]ionera \l inform` pe Martin c` domnul Holford Sinclair

lipsea momentan, dar c` avea s` se \ntoarc` \n scurt timp.– |ntre timp, vom bea o cafea.Dup` o jum`tate de or`, Rianna arunc` o privire la ceas.– Ai r`bdare.– Vreau s` cred c` va veni \n cele din urm`. Ar fi p`cat s`

fi f`cut tot acest lung drum degeaba.

giannijollys

– E[ti o pesimist` incorigibil`. Aceasta este mareanoastr` [ans` [i nu e[ti dispus` s`-i \ng`dui bietului om o\ntârziere de o jum`tate de or`.

Rianna \ncerc` s` se gândeasc` la ceea ce spera s`-iaduc` aceast` \ntâlnire. Acum o lun`, nici m`car nu-[iimagina c` ea [i fratele ei vor fi acum \n Sicilia, \n acesthotel din Marsala, ora[ul port din sud-vestul insulei. Nu erape deplin mul]umit` de posibila lor aventur`. De trei ani \[iajuta fratele s` realizeze filme de scurt metraj pentrudiverse institu]ii de \nv`]`mânt, agen]ii de turism [i,ocazional, pentru televiziune. |n plus, scria articole dec`l`torie pentru ziare [i reviste, pe care le ilustra cufotografii f`cute fie de ea, fie de Martin. C`l`toriser` deja \nmulte locuri prin Europa, dar când lui Martin i se ivi ocaziade a face un film subacvatic \n zona Siciliei, se ar`t`\ncântat de aceast` [ans`.

– N-ai f`cut prea multe scufund`ri, obiectase ea când aaflat de acest plan.

– Destule ca s` [tiu cum s` evit riscurile. |n plus, vreaus` aflu mai mult despre aparatele de filmat subacvatice [i amastfel ocazia s` cap`t experien]`.

– {i eu? |not foarte bine, dar nu sunt bun` la scufund`ri.– Am explicat agentului din Londra c` am lucrat

\ntotdeauna cu asistenta mea [i a spus c` nu crede s` existevreo obiec]ie din partea [efului expedi]iei. Pentru tine ar fio ocazie minunat` s` explorezi insula [i s` scrii o duzin` dearticole, dac` nu cumva o duzin` de c`r]i.

6 ERICA SOMMER

A[adar, Rianna \[i \nso]ea acum fratele \n baza uneipromisiuni destul de vagi care se putea dovedi o simpl`himer`.

– Dac` nu ne accept`, crezi c` ne va pl`ti cheltuielile dec`l`torie?

– Ne va accepta. Nu g`se[ti chiar atât de u[orcameramani cu experien]`, iar ajutorul tù la prelucrareamaterialului nu este deloc de neglijat.

Un b`rbat \nalt [i zvelt ap`ru \n fa]a Riannei.– Domnul Derwent? Sunt Holford Sinclair. |mi pare rù

c` v-am f`cut s` m` a[tepta]i, dar am fost re]inut \n port.Privi \ntreb`tor spre Rianna, nedumerit de prezen]a ei

acolo.– Ea este sora mea, Rianna.– S`-n]eleg c-a]i venit \n vacan]`?– Este asistenta mea. Face toat` munca de prelucrare [i

finisare.– M` tem c` nu putem lua pasageri la bordul iahtului.

Nu avem prev`zute facilit`]i pentru membri de sex femininai echipajului.

Martin vru s` protesteze, dar apoi se ar`t` destul de\n]elept pentru a nu face nici o remarc` \n acest sens [i a-l l`sape domnul Sinclair s` dea detalii despre proiectul respectiv.

– Presupun c` agentul meu din Londra v-a explicat còperatorul cu care lucrez \n mod obi[nuit s-a accidentat [iva lipsi câteva luni. Ce experien]` ave]i \n ceea ce prive[tefilm`rile subacvatice?

UN COVOR DE PERLE 7

giannijollys

– Recunosc c` n-am prea mult` experien]`: câtevascufund`ri \n Cornwall, câteva \n Sco]ia. Dar, cred c` m`descurc. A]i primit datele despre filmele pe care le-amrealizat pân` acum.

|n timp ce b`rba]ii continuau s` discute, Rianna \l privicu aten]ie pe acest Holford Sinclair de care depindeaangajarea lor.

Avea umerii la]i, dar era foarte zvelt, a[a cum era dea[teptat pentru un scufund`tor profesionist. Tr`s`turile \ierau obi[nuite, dar pl`cute: p`r negru, b`rbie pronun]at`,linie fin` a buzelor. Ceea ce-i atrase aten]ia, era \ns`albastrul incredibil al ochilor. P`rea s` aib` aproape treizecide ani [i ridurile fine ar`tau c` acest om era capabil s` [irâd` câteodat`, de[i i se adresa acum fratelui ei pe un toncât se poate de serios.

– Te rug`m s` ne scuzi, domni[oar` Derwent, spuse el\ntorcându-se brusc spre ea [i surprinzând-o \n timp ce-lprivea. Am discutat probleme profesionale [i te-am neglijat.S` mergem \mpreun` s` lu`m prânzul.

Tot timpul cât au stat \n restaurantul hotelului, Rianna[i-a dat seama c` fratele ei era tensionat. Nu ascultase cuaten]ie toat` discu]ia lor, dar era clar c` nu mergea totulperfect. Se gândi c` e de datoria ei s` \ntre]in` o conversa]iepl`cut`, de dragul lui Martin, mai ales c` domnul Sinclairp`rea interesat de munca ei de ziarist` specializat` \narticole de c`l`torie.

8 ERICA SOMMER

– Ai ocazia s` vizitezi Sicilia, \i spuse acesta, [i vei avea omul]ime de lucruri de f`cut cât timp noi scotocim pe fundulm`rii.

– M` ocup \n general de aspecte mai pu]in cunoscute –locuri neobi[nuite, obiceiuri locale nepopularizate \n oricebro[ur` de c`l`torie.

– V` pot da adresele câtorva hoteluri mici [i ieftine, dac`r`mâne]i mai mult timp. De asemenea, ar fi foarteconvenabil s` sta]i la o pensiune. Acum, vom lua un taxi cas` v` ar`t iahtul.

„Celestina“ era legat de ]`rm cu odgoane.– Nu este un iaht mare, coment` domnul Sinclair. Nu

prea avem mult loc, mai ales din cauza echipamentului.Trebuie s` v` las acum. Mai am de rezolvat unele problemeca s` putem \ncepe lucrul la timp. A]i vrea \ns` s` lu`m cina\mpreun`, la hotelul Umberto? Este \n apropiere decatedral`. V` convine la nou` [i jum`tate, cel târziu zece?

– Este perfect, accept` Martin.– Care e verdictul? \ntreb` Rianna, r`mas` singur` cu

fratele ei.– Nu sunt sigur. Se pare c` m` va angaja pentru o lun`,

de prob`, s` vad` cum m` comport, dar, \n ceea ce teprive[te, [tii deja c` nu te accept` la bord. M` a[teptam \ns`s` te lase s` lucrezi \mpreun` cu mine la procesareafilmului, ca de obicei.

– Chiar dac` r`mân pe ]`rm, tot a[ putea s` te ajut, de[iva fi mai greu. Dar, nu-]i pierde speran]a. Poate c`, dac` va

UN COVOR DE PERLE 9giannijollys

vedea c` lucr`m mai bine \mpreun`, cine [tie, va reveniasupra hot`rârii [i m` va l`sa m`car câteodat` la bord.

– {i-o fi \nchipuit c` nu e[ti sora mea [i c` \ncerc s`-miinfiltrez prietena \n echip`.

– Ce, e misogin? Nu suport` ca universul lui masculin s`fie invadat de o prezen]` feminin`? Dau, dac` se teme c` dincauza mea, ceilal]i membri ai echipajului nu-[i vor maivedea de treab`, lini[te[te-l [i spune-i c` nu se puneproblema de a[a ceva.

– Eu [tiu? Dac-am fi sem`nat mai mult, n-ar mai fi avutdubii c` e[ti sora mea. Dar a[a, cu p`rul t`u…

|ntr-adev`r, aveau un aer de familie, dar Martinmo[tenise p`rul blond [i ochii cenu[ii de la mama lor, pecând Rianna avea p`rul ar`miu [i ochii c`prui, la fel ca soratat`lui lor care fusese o mare frumuse]e la vremea ei.

La ora fixat`, Rianna [i Martin erau \n fa]a hoteluluiUmberto – evident, un hotel de lux. |n hol, totul erasclipitor [i te \nv`luia parfumul discret al florilor. HolfordSinclair \i \ntâmpin` [i-i conduse spre un grup alc`tuit dindoisprezece b`rba]i [i o femeie, unde urmar` prezent`rile.Li s-a f`cut cuno[tin]` mai \ntâi cu signorina EmiliaCavallini, o tân`r` superb` cu p`r negru satinat, ochilumino[i cenu[ii [i un ten ca o petal` de trandafir, cu otent` delicat` de culoare. Le-au fost prezenta]i [i ceilal]ib`rba]i, dintre care doi sau trei italieni [i un englez, DuncanMerton, de[i Rianna nu era sigur` c` acesta din urm` f`ceaparte din echipaj.

10 ERICA SOMMER

– Signor Medini este persoana cheie \n ceea ce prive[teechipamentul nostru, explic` domnul Sinclair. Esteautoritatea local` care ne d` avizul pentru scufund`ri.Trebuie s` avem permisiunea Guvernului Italian. A[adar,\ncerc`m s`-i fim pe plac \ntotdeauna, spuse el zâmbindc`tre domnul rotofei [i chel din fa]a sa.

– Nu-l lua]i \n seam`, protest` signor Medini. Dar, \nfiecare zi sunt asaltat de tineri care vor s` caute comori pefundul m`rii.

– Dar nu este cazul nostru. Suntem interesa]i dearheologie marin`, de vasele naufragiate cu sute de ani \nurm` [i de eventualele vestigii ale unor a[ez`ri acoperiteulterior de mare. Desigur, dac` g`sim ni[te lingouri de aursau vreun cuf`r plin cu bijuterii, le vom considera ca pe omic` recompens` pentru efortul nostru.

Conversa]ia continu` \n englez` [i italian`, pentru c`Emilia vorbea perfect engleza, iar Holford Sinclairvorbea foarte cursiv \n italian`. Dup` câteva minute,Rianna \[i d`du seama c` englezul Duncan Mertonschimbase locul cu Martin, venind lâng` ea, ceea ce-id`duse posibilitatea lui Martin s` se a[eze lâng` Emiliacu care discuta \ntr-una.

– Va face parte [i fratele t`u din echip`? \ntreb` Duncan.– A[a sper`m amândoi, dar r`mâne la latitudinea

domnului Sinclair. Cred c-a stabilit s`-l angajeze de prob`pentru o lun`.

UN COVOR DE PERLE 11

– |nseamn` c` r`mâi [i tu?– Depinde. Dac` g`sesc locuri inedite pe care s` le pot

filma, atunci voi r`mâne cu Martin pân` la terminareaexpedi]iei.

– Când voi avea timp liber, a[ vrea s`-]i ar`t câteva locuri.Sicilia e o insul` fascinant`, plin` de vestigii ale istoriei,farmec, tradi]ii [i pitoresc.

– Mul]umesc, dar b`nuiesc c` timpul tù liber estelimitat. Faci parte din echipa domnului Sinclair?

– Da, a[ putea spune c` sunt asistentul sù principal.Lucr`m \mpreun` de aproximativ trei ani. Am fost cu el \nPacific, apoi \n Golful Mexic, de asemenea \n apele Greciei.

– Asta \nseamn` c`-i vei putea da lui Martin unele sfaturi,din moment ce ai atât de mult` experien]`.

– Sigur c` da. Voi face tot ce pot pentru tine, adùg` el\ncet.

Expresia fe]ei lui bronzate o f`cu pe Rianna s` zâmbeasc`politicos, dar s`-[i mute privirea \n alt` parte. I se p`rea càcest tân`r e prea gr`bit. Cât despre ea, nu inten]iona s` seimplice \ntr-un scurt interludiu romantic necugetat cu unuldin viitorii colegi ai lui Martin. Spre surprinderea ei,constat` c`, de la locul lui, Holford Sinclair o privea fix, ca[i cum s-ar fi \ntrebat dac` poate fi de vreun folos \n cadrulexpedi]iei.

Când petrecerea se termin` pu]in dup` miezul nop]ii,Holford Sinclair \l mai re]inu câteva minute pe Martinpentru a-i mai da unele instruc]iuni, \n timp ce Rianna \i

12 ERICA SOMMER

a[tepta deoparte. |n drum spre ie[irea din hotel,signorina Emilia Cavallini, abia schi]` un salut vag adresat ei.

– Fata aceasta, Emilia, \ncepu Martin entuziasmat, \ntaxi, \n drum spre cas`, este superb`, nu-i a[a?

– Este foarte frumoas`. Aproape ireal de frumoas`.– Ba e cât se poate de real`. Tat`l ei este unul din cei mai

importan]i exportatori de vinuri de aici.– Nu te entuziasma a[a de repede. Nu se [tie cine poate

deveni gelos.– Nu-]i face griji. |n orice caz, s-a interesat dac` e[ti

iubita mea.– Nu [i-a dat seama c` avem acela[i nume de familie?– Probabil c` n-a fost atent`. Când i-am spus c` e[ti sora

mea, mi-a d`ruit cel mai fascinant zâmbet.– Ar fi bine s` nu te la[i fascinat de ea [i nici de vreo alt`

fat` de aici, mai ales dup` ultimele experien]e.– Bine, bunico. A[ putea s`-]i dau acela[i sfat. Am

observat c` te sim]eai foarte bine \n compania lui DuncanMerton.

– |ncercam doar s` m` fac pl`cut` celorlal]i membri aiechipei tale. A mai spus ceva domnul Sinclair \n leg`tur` cutine?

– Vrea s` mai fac un examen medical aici, pentru o maimare siguran]`, de[i i-am ar`tat certificatele din Londra.

– Domnul Sinclair mi-a dat adresele câtorva hoteluri.– Du-te tu mâine s` alegi. Categoric, nu ne putem

permite s` r`mânem \n hotelul \n care st`m acum, dar, pe


de alt` parte, dac` nu sunt acceptat dup` aceast` lun` deprob`, nu cred c` mai are rost s` ne mut`m \n alt` parte.

– Chiar dac` domnul Sinclair nu te accept` \n echipa lui,este p`cat s` rat`m ocazia de a lucra aici. Este pentru primaoar` când suntem pe aceast` insul` [i am putea face ni[te filmeinteresante. Sau a[ putea lucra singur`, dac` tu e[ti ocupat.

Abia acum, pentru prima dat`, Rianna \ncepea s` vad`clar ce are de f`cut: se sim]ea deja cucerit` de aceast` insul`sc`ldat` \n soare [i parfum de flori, cu vestigii antice [i cuamenin]area tacit` a vârfului Etna.

– Bine. Ne vedem la prânz. Acum merg s` m` \ntâlnesccu Duncan Merton \n port. Poate c` el constituie punctul deatrac]ie, o nec`ji Martin. Ieri erai convins` c` alerg`m dup`o himer` venind aici, iar acum e[ti hot`rât` s`-]i petreci vara\n acest loc.

– S` spunem c` [tiu s` g`sesc partea bun` pân` [i \ntr-odezam`gire.

Ar mai fi avut ni[te argumente, dar prefer` s` le p`strezepentru ea. Unul din ele ar fi fost c` vroia s`-l conving` pedomnul Sinclair de spiritul ei independent, prin faptul c`era capabil` s` lucreze pe cont propriu, chiar dac` nu eraacceptat` \n cadrul expedi]iei. Un alt argument se referea lav`dita pl`cere pe care Martin o afi[a \n compania frumoaseiEmilia. Chiar \nainte de Cr`ciun, logodnica lui Martin \i\napoiase \n mod nea[teptat inelul [i, \n decurs de o lun`,se c`s`torise cu un alt b`rbat, ceea ce fusese un adev`rat [ocpentru el.

14 ERICA SOMMER

Micile hoteluri recomandate de Holford Sinclair eraucurate [i p`reau confortabile, dar cam departe de port, a[ac` Rianna \ncerc` [i la pensiune. P`rea s` fi g`sit exact ceeace le trebuia când propriet`reasa, v`zând-o c` ezit` dincauza camerelor prea mici, \i ar`t`, \ntr-o curte interioar`, ovil` cu dou` dormitoare [i un living, foarte spa]ioase, plus obuc`t`rie [i o baie, la un pre] foarte convenabil.

|i povesti cu atâta entuziasm lui Martin despre aceast`Vila Rosa, \ncât acesta accept` ca amândoi s` se mute acolo.

– E programat` o vizit` pe iahtul Celestina pentru searaaceasta, o anun]` Martin.

– Sunt [i eu invitat`?– Am fost rugat s` vin cu tine.– Asta ca s` v`d eu \ns`mi c` iahtul nu e un loc potrivit

pentru femei?De pe ]`rm, iahtul p`rea foarte mic, dar fiecare

centimetru p`trat era exploatat la maximum.– Este \nchiriat de la proprietarul s`u care acum are un

vas mai mare [i mai luxos cu care navigheaz` \n apeleAustraliei, explic` Holford Sinclair.

– Cum \]i schimbi ma[ina, ca s` ai o marc` nou` [i maiscump`, coment` Rianna.

– V`d c` nu agreezi acest gen de magna]i, dar nou` neprinde foarte bine c` putem beneficia de acest iaht.

– {i cine \l conduce?– Proprietarul a fost suficient de prudent pentru a numi

la comand` pe c`pitanul s`u, Carlo, un ofi]er de marin`


ie[it la pensie, care [i-a luat ca secund un tân`r, un b`iatbun la toate. Dar, \n cazuri de urgen]`, ca de exemplu petimp de furtun`, to]i ajut`m.

Apoi, Holford \i ar`t` cabinele, sala de mese, sala delucru.

– Spa]iul este utilizat foarte inteligent, remarc` ea,gândindu-se dac` nu cumva i se ar`ta \n mod ostentativimposibilitatea ca dou` persoane s` poat` lucra \mpreun`\ntr-un loc atât de strâmt. Am \nchiriat o c`su]` lâng` pensiune,a[a c` Martin va putea lua de lucru [i acas`, dac` vrea.

– Mi-a]i luat-o \nainte. Eu \nc` nu [tiu dac` s` r`mân \ncontinuare sau nu la hotel.

– |mi pare bine c` te v`d aici, Rianna, o \ntâmpin`Duncan Merton când ajunser` din nou pe punte. Ce spui desediul nostru?

– Tocmai admiram cât de bine este \mp`r]it spa]iul. Sperc` v` \n]elege]i \ntotdeauna bine \ntre voi, f`r` certuri [isup`r`ri.

– Nu ne permitem disensiuni, interveni Holford pe unton t`ios. De aceea, trebuie s` ne asigur`m de la bun\nceput c` form`m o echip` unit`. Apropo, aici to]i nespunem pe nume. Pot s`-]i spun Rianna? Este un numeneobi[nuit.

– Cred c` este galez, poate la origine a fost celt, domnuleSinclair.

– Holford, spuse el zâmbind [i ochii lui alba[tri seumplur` de c`ldur`.

16 ERICA SOMMER

Erau to]i invita]i la cin` pe iaht [i Rianna era extrem desurprins` de cantitatea [i varietatea felurilor de mâncare pecare Jeffrey, buc`tarul vasului, le preg`tise.

Din nou pe punte, \nv`lui]i de noaptea pe a c`rei mantieneagr` luminile ora[ului str`luceau asemenea unorbijuterii, Rianna [i Duncan Merton discutau.

– E[ti sigur` c` nu ]i-e frig?– Nu, e pl`cut s` stai afar` \ntr-o sear` de martie.– P`cat c` nu e la fel de pl`cut [i \n adâncul apei; dup`

cum [tii, dureaz` mai mult pân` când temperatura apeicre[te.

– Pe de alt` parte, \ns`, marea re]ine c`ldura mai mult,pân` toamna târziu.

– Ai f`cut vreodat` scufund`ri?– Nu. {i nici nu sunt foarte dornic` s` \ncerc.– Dac` te r`zgânde[ti mi-ar face pl`cere s` te \nv`].– Ce fel de lec]ii vrei s`-i dai Riannei? Se auzi deodat`

vocea lui Holford.– Doar legate de scufund`ri.– Te entuziasmeaz` ideea, Rianna?– Nu \n mod deosebit, dar s-ar putea ca la un moment

dat s`-mi doresc s` descop`r secretele m`rii.– S` nu-i subestimezi niciodat` puterea, replic` Holford

pe un ton aproape furios. Sunt o mul]ime de mistere pecare nu le \n]elegem \nc` [i poate c` nici nu le vom \n]elegevreodat`.


– Eu m` retrag, morm`i Duncan [i disp`ru \n \ntuneric.|nainte ca Rianna s` aib` timp s` pretexteze c`-i e frig

pentru a p`r`si puntea, Holford se a[ez` pe scaunul de pecare tocmai se ridicase Duncan. Era con[tient` c`, pentrubinele lui Martin, trebuia s` evite orice discu]ie \ncontradictoriu cu poten]ialul [ef al acestuia.

– Probabil c` am vorbit nechibzuit despre mare, nu suntchiar atât de curajoas`.

De[i nu-i vedea expresia ochilor, apropierea lui o f`cea\n mod inexplicabil s` se simt` stânjenit`.

– Am primit rezultatul analizelor lui Martin, spuse elbrusc, ca [i cum n-ar fi auzit-o. Pare satisf`c`tor, dar \]i daiseama c` munca noastr` presupune mai mult decât ocondi]ie fizic` adecvat`. Cred c` fratele t`u aretemperamentul potrivit, dar vom face \mpreun` scufund`ride prob` pentru a ne putea da seama.

– Mul]umesc. Pentru Martin, va \nsemna enorm s` fieacceptat. Desigur, dup` luna de prob`.

– Crezi c` se va consacra acestui tip de studiu? Sau vreadoar s` experimenteze un nou gen de fotografie?

– Nu cred c`-]i pot r`spunde la aceast` \ntrebare. M`\ndoiesc c` Martin \nsu[i ar putea da un r`spuns satisf`c`tor\n acest stadiu.

– Bine spus. Unul din lucrurile de pre] ale lui Martin esteloialitatea surorii lui.

Cum Rianna nu [tiu ce s ̀spun ̀ca r`spuns la acest complimentnea[teptat, Holford schimb` cu abilitate subiectul.

18 ERICA SOMMER

– Sper c` nu m` vei considera indiscret, dar \mi pot\n]elege mai bine echipa dac` [tiu câte ceva despre situa]iafamilial` a fiec`rui membru.

– Deloc, \n]eleg perfect. Mama noastr` a murit acumzece ani, când Martin avea paisprezece, iar eu aproapetreisprezece ani. O veri[oar` a tat`lui a venit s` locuiasc`\mpreun` cu noi, dar când a plecat, dup` aproximativ unan, ne-am dat seama c` ne putem descurca [i singuri. Credc` l-a deranjat mai mult pe tata decât pe noi. Esteconferen]iar la colegiul universitar din ora[ul nostru [i aretabieturile lui [i stilul lui de via]`.

– Ce pred`?– Istoria, dar e pasionat [i de matematic`, [i din când \n

când preg`te[te studen]ii pentru examene. Spune c` suntdou` lumi total diferite: istoria este imprevizibil`, iarmatematica este previzibil` pân` la un anumit punct.

– De ce consider` istoria imprevizibil` din moment ceevenimentele s-au petrecut deja?

– Spune c` se pot face sute de specula]ii: dac` Napoleonar fi procedat cu totul altfel, dac` un rege n-ar fi murit exactla momentul potrivit pentru a l`sa tronul liber, dac` cinevas-ar fi opus \n loc s` cedeze… Tata poate g`si o mul]ime deincidente care ar fi schimbat cursul istoriei.

– |n]eleg.– Ne distram grozav cu el \n vacan]e. F`ceam o mul]ime

de excursii [i ne \ncuraja cu tot felul de pasiuni: studiulnaturii, pictur`. Acum \mi dau seama c` \ncerca s` ne \nve]e


s` vedem, nu s` trecem nep`s`tori pe lâng` tot ce ne\nconjoar`. I-a cump`rat lui Martin primul aparat defotografiat, sf`tuindu-l s` developeze singur filmul.Mergeam s` vedem biserici [i cl`diri vechi [i ne-nv`]adespre diferitele stiluri arhitectonice. |ntotdeauna aveatimp pentru noi, când eram copii.

– {i acum? Cum se descurc` f`r` voi?– Vine zilnic o menajer`. Locuim \n apropiere de

St.Albans [i e fericit s` ne aib` al`turi ori de câte ori timpulne permite. |ncerc`m s` facem \n a[a fel \ncât vacan]elenoastre s` coincid` cu ale lui.

– De data aceasta, nu ve]i fi liberi decât la toamn`. Dac`Martin rezist` la ritmul nostru de lucru, vom fi foarteocupa]i pân` la sfâr[itul lui septembrie. Sau inten]ionezi s`pleci mai devreme?

– S` \n]eleg c` m` consideri un impediment?– Deloc, r`spunse el, de[i dup` o mic` pauz`, ca [i cum

n-ar fi fost foarte sigur.– |mi voi face planurile pe parcurs. Dup` cum ai spus

chiar tu, Sicilia \mi ofer` suficient material de lucru pentrucâteva luni.

– M` tem c` te-am re]inut prea mult pe punte, spuse elridicându-se brusc. Poate ]i-e frig. Scuz`-m`.

Pretextul era foarte convenabil pentru a pune cap`tacelei discu]ii lini[tite. Categoric, individul acesta [tia cums` se debaraseze de o fat` atunci când \i convenea.

– Poate c` e timpul s` mergem la ]`rm, suger` Martincare tocmai ap`ruse pe punte. E[ti gata, Rianna?

20 ERICA SOMMER

– Gata, r`spunse aceasta, nevrând s` r`mân` mai multdecât era dorit`, p`strând \ns` amintirea acestei seri labordul Celestinei unde nu [tia când [i dac` va mai fi invitat`vreodat`.

Duncan cârmi ambarca]iunea spre ]`rm [i o ajut` peRianna s` urce treptele din piatr` \n port.

– Trebuie s` [tii ceva, \i spuse el lini[tit, mergând al`turide ea.

– Nu m` face p`rta[` la cine [tie ce secret\nfrico[`tor.

– Nu, e vorba despre altceva. Holford trebuie s` fieextrem de atent când alege un membru al echipei. De aceeaeste atât de riguros cu fratele t`u [i, când vom facescufund`rile, exigen]a lui va fi [i mai mare. Anul trecut ampierdut un om \n Pacific.

– Vrei s` spui c-a murit? S-a \necat?– Da. P`rea s` aib` o condi]ie fizic` bun`, dar n-a ie[it la

suprafa]` la timp; când l-am tras noi afar`, era deja mort.Holford se simte vinovat pentru acest accident. Individulacela era c`s`torit [i Holford se simte cu atât mai multr`spunz`tor fa]` de so]ia acestuia.

– Dar a fost un accident.– Sigur c-a fost un accident. Doar nu ne lupt`m \ntre noi

când suntem \n adânc, ar fi prea periculos. Nu-i spune luiMartin, continu` el observându-l pe acesta apropiindu-se deei. Probabil c` va afla mai târziu, dar nu acum.


– De ce s` nu [tie?– Individul acela era cameraman.N-a mai fost timp pentru alte explica]ii, pentru c` Martin

\i ajunsese din urm`, scuzându-se c` \ntârziase, discutândcu Jeffrey.

Ajun[i la hotel, Rianna \nc` se \ntreba ce-l determinasepe Duncan s`-i povesteasc` acel incident. |ncerca s`-l pun`pe Holford \ntr-o lumin` nefavorabil` sau s`-l descurajezepe Martin de a intra \n echip`? Aceast` ultim` ipotez` p`reafoarte pu]in probabil`; dac` Martin refuza oferta luiHolford, s-ar fi \ntors amândoi \n Anglia, ori Duncan p`rusefoarte dornic ca ea s` r`mân` pe insul` cât mai mult timpposibil. Cât despre ea, nu se sim]ea atras` \n mod deosebitde el. De fapt, nu se sim]ea atras` de nici unul din membriiechipei pe care-i cunoscuse pân` atunci. Avea mult de lucru[i n-avea timp de pierdut cu nici un b`rbat, [i \n nici un cazcu Holford. Zâmbi, gândindu-se c`, mai degrab` Holfordn-ar fi avut pentru nimic \n lume timp de pierdut cu ea.Probabil c` ochii lui alba[tri aveau un efect special asupraoric`rei femei, a[a c` nu trebuia s` ia \n seam` privirile lui.Data viitoare când \l va mai \ntâlni, \[i va concentra aten]iaasupra b`rbiei sau cravatei lui, \n caz c` va purta a[a ceva,dar \i va evita categoric privirea.

22 ERICA SOMMER

Capitolul 2

|n urm`toarele zile, cât timp Martin era ocupat cuexerci]ii de \not [i cu probele de scufundare, Rianna seocup` de mutatul \n Casa Rosa. |[i adusese ma[ina descris, o camer` video [i dou` aparate de fotografiat, cufilmele corespunz`toare. Signora Offredi, propiet`reasapensiunii de al`turi, o ajut` s`-[i instaleze \nc` un dulappentru manuscrise [i fi[e [i-i puse la dispozi]ie o ma[in`de g`tit electric`. Rianna spera ca astfel s` se descurce.Fusese pesemne prea optimist` c`ci, la primul mic dejun\mpreun` \n noua locuin]`, pâinea era prea ars`, iarcafeaua pe jum`tate rece.

– Tocmai bine, trebuie s` am mare grij` s`-mi men]insilueta, Holford m` avertizeaz` mereu c` inamicul num`rulunu al scufund`torilor este gr`simea. Apropo,inten]ioneaz` s` facem o scufundare \n dreptul insulelorEgadi, unde este mai periculos.

– Te va \nso]i [i el?– Fire[te. Vrea s` vad` el \nsu[i cum m` descurc.– |nseamn` c` vei lipsi câteva zile?– Nu [tiu \nc`. Probabil ne va spune mai precis. Ce vei

face \ntre timp?– Fiindc` tot suntem \n Marsala, m-am gândit s` aflu

mai multe despre comer]ul cu vin, s` fac unele asociericu istoria ora[ului [i s` fotografiez câteva locuri maiciudate.

– Tat`l Emiliei ]i-ar putea da toate informa]iile necesare\n leg`tur` cu produc]ia de vin. P`cat c` nu te pot \nso]i [ieu. Mi-ar pl`cea s-o mai v`d pe Emilia.

– F`r` \ndoial` c` este promis` cine [tie c`rui italianbogat de vi]` nobil`, astfel \ncât c`s`toria lor s` fie uniuneaa dou` familii patriciene. A[a c`, fii atent.

– Vom vedea ce mai ofer` insula \n materie de frumuse]efeminin`. E \nc` prematur de discutat.

Dup` ce Martin plec` la antrenamentul zilnic, Rianna\ncerc` s` se gândeasc` la modalitatea cea mai bun` de aintra \n leg`tur` cu firma produc`toare de vinuri, Cavallini.Mai avea nevoie de câteva h`r]i [i planuri ale ora[ului, a[ac` ie[i la cump`r`turi [i alese un restaurant la care s`m`nânce pentru prânz. Pu]in mai târziu, \n timp ce-[i beadeja cafeaua, studiind ghidul de conversa]ie \n limbaitalian`, auzi voci cunoscute discutând \n englez` lâng`masa la care st`tea ea. Erau Duncan [i Holford. Cei doib`rba]i se amuzar` de inutilitatea ciudatelor fraze din ghid,

24 ERICA SOMMER

care nu-[i g`seau locul \n nici o conversa]ie logic`. |n modinexplicabil, Riannei \i f`cea pl`cere compania lor, fie chiar[i pentru un sfert de or`.

– A[ putea s`-]i \mprumut ni[te manuale din care s`\nve]i \ntr-adev`r ceva, spuse Holford. }i-ai f`cut deja unplan de explorare a insulei?

– Nu \nc`. M-am gândit c`, \n timp ce sunte]i pleca]i \ninsulele Egadis – Martin mi-a spus c` inten]iona]i s` merge]iacolo – a[ putea s` cercetez ora[ul Marsala, care pare foarteinteresant. De asemenea, a[ vrea s` aflu câte ceva despreproduc]ia de vinuri de aici. Oare a[ putea intra \n leg`tur`cu firma Cavallini?

– Foarte u[or. Te pot duce chiar eu acolo \n aceast`dup`-amiaz`, dac` \]i convine.

– Mul]umesc, m-ar ajuta mult, de[i nu vreau s`-]i r`pesctimpul.

|n aceea[i clip`, Rianna se uit` spre Duncan [i-i observ`zâmbetul amuzat \n col]ul buzelor. Imediat, acesta se ridic`.

– Dac` o \nso]e[ti pe Rianna la pivni]ele de vin alefamiliei Cavallini, eu plec. Presupun c` nu e nici o [ans` dea o vedea pe frumoasa Emilia acolo.

– Nu este o fat` dornic` de a face carier` [i \n nici un cazmâna dreapt` a tat`lui ei.

Rianna sesiz` tonul u[or acid din vocea lui Holford. Cutoate acestea, el \i zâmbi lui Duncan care le f`cu semn cumâna [i plec`.


– Mergem pe jos sau vrei s` lu`m un taxi? \ntreb`Holford. Nu e departe.

– Mergem pe jos.Signor Cavallini \i primi bucuros pe Holford [i pe Rianna

\n biroul s`u [i accept` f`r` nici o ezitare ca Rianna s`viziteze fabrica de vinuri.

– Poate c` \ntr-o diminea]` ar fi cel mai bine, spuse el.Vei avea timp suficient pentru a-]i lua noti]e.

P`rea \ncântat de ideea scrierii unor articole desprefirma lui. Modest`, Rianna se sim]i datoare s` subliniezefaptul c`, deocamdat` nu avea comenzi de la editori, dar c`spera s`-[i poat` vinde materialul unor reviste.

– Nu cred c` trebuie s` v` teme]i c` eforturiledomni[oarei Derwent vor fi zadarnice, interveni Holfordspre surprinderea ei. Este foarte competent` [i nu seangajeaz` \n proiecte pe care nu le poate duce la cap`t.

S-au stabilit apoi ziua, fotografiile care pot fi furnizate dedepartamentul de publicitate [i toate celelalte detalii.

– Ai riscat pentru mine, se adres` ea lui Holford dup`\ncheierea vizitei. De unde [tii c` nu lucrez de mântuial`?

– Nu-mi pari a fi tipul de om care lucreaz` de mântuial`,r`spunse el grav, oprindu-se \n mijlocul trotuarului.

– Mul]umesc. Trebuie s` m` str`duiesc s` m` ridic la\n`l]imea imaginii pe care ]i-ai creat-o despre mine. Numailuând lucrurile u[or \n glum` putea ]ine sub control senza]iade deliciu pe care o sim]ea \n prezen]a acestui b`rbat [i fa]`de \ncrederea pe care o exprimase \n capacitatea ei.

26 ERICA SOMMER

– A[ vrea s` v`d mica voastr` vil`, dac`-mi permi]i. Dac`Martin inten]ioneaz` s` lucreze [i acolo, a[ vrea s` m`asigur c` are toate condi]iile. S-ar putea s` ne dispens`m[i de unele echipamente de la bord [i s` le trimitem acas`la voi.

– Desigur.Holford se ar`t` \ncântat de cas` [i-[i prelungi vizita

peste a[tept`rile Riannei, la o cafea. Când \n cele din urm`se ridic` s` plece, mai arunc` o privire de jur-\mprejur [ispuse ca o concluzie, ca [i cum ar fi gândit cu voce tare:

– Da, da… cu mult mai bine decât s` locuie[ti \ntr-unhotel…

Traversând curtea spre poart`, se \ntâlni cu Martin caretocmai se \ntorcea acas`. Acesta \l conduse, informându-l\n leg`tur` cu diverse detalii tehnice. De la poart`, Holfordse \ntoarse [i f`cu semn cu mâna spre Rianna, r`mas` \npragul casei. Cu obrajii \mbujora]i de o pl`cereinexplicabil`, aceasta intr` gr`bit`, enervat` de reac]ia ei de[col`ri]`.

– Probabil c` Holford vrea s` se asigure c` nu locuiesclâng` vreun cabaret sau club de noapte, spuse Martin \nglum`, \ntors dup` ce [i-a condus oaspetele.

– Când pleca]i \n insule? schimb` Rianna subiectul.– Cred c` vrea s` plec`m vineri.– Vineri? Nici un marinar n-ar porni \ntr-o vineri.– Holford nu respect` regulile marinarilor.


„Regulile nim`nui“ se gândi Rianna. Pentru el, probabilc` nu conteaz` decât regulile m`rii [i ale lui.

Dup` dou` zile, Rianna primi cu surprindere vizita luiJeffrey, biologul [i buc`tarul echipei.

– Holford spunea c` te cam chinuie[ti cu ma[ina de g`tit.|mi dai voie s` m` uit pu]in?

– Sigur, te rog.Afar` a[tepta o camionet` cu câteva mobile. Vrei s` ar`]i

unde s` fie puse?Mobile? Afar`, signora Offredi se ocupa deja de

recep]ionarea lor. Uluit`, Rianna indic` unde s` fiedepozitate. Era vorba despre patru scaune, o mas` rotund`[i dou` [ezlonguri. Nu putea fi altul decât Holford care letrimisese.

– |]i plac? \ntreb` Jeffrey care tocmai terminase de pus lapunct ma[ina de g`tit.

– Da, sunt exact ce \mi doream. Scaune [i o m`su]` pecare s` le putem folosi atât \n`untru, cât [i afar`.

– Holford se pricepe. Vorbe[te italiana mai bine decâtoricare dintre noi [i nu-l \ntrece nimeni \n a se tocmi. Aiavut dreptate s`-l la[i pe el s` se ocupe.

Rianna \ncuviin]`, zâmbind. |ntr-adev`r, trebuia s` laseimpresia c` Holford f`cuse aceasta la rug`mintea ei.

– Vrei s` r`mâi la prânz? Mânc`m ce se g`se[te…– Nu, mul]umesc, dar te pot duce la o trattoria din

apropiere, dac`-]i face pl`cere s` m` \nso]e[ti.– Cum s` nu!

28 ERICA SOMMER

|n timpul mesei, Jeffrey vorbi cu pasiune despre studiilesale de biolog, despre hot`rârea de a se specializa \ndomeniul marin, despre frumuse]ea universuluisubacvatic.

– |n unele locuri, este ca o lume de giuvaere: anemonede mare de culoarea [i forma ro[iilor [i grote marine carepar capitonate cu catifea albastr` [i verde. Cine nu sescufund` \n adâncul m`rii, nu [tie ce pierde.

Rianna chiar se gândea c` Holford este norocos c` are \nechip` astfel de oameni pasiona]i [i spera ca entuziasmulfratelui ei pentru acest tip de munc` s`-i aduc` acceptarea\n echip`.

Când s-a \ntors la Casa Rosa, Signora Offredi o a[tepta cuun mesaj.

– Signor Sinclair te roag` s` mergi la hotelul Bolzano câtpo]i de repede.

– Signor Sinclair… Bolzano… Este chiar hotelul undelocuie[te.

Aproape intr` \n panic` la gândul c` o nenorocire i s-arfi putut \ntâmpla lui Martin. Ceru permisiunea signoreiOffredi [i-i telefon` imediat.

– Nu, n-are nici o leg`tur` cu Martin, r`spunse Holforddestul de dur la \ntrebarea ei. Este… o chestiunepersonal`… M` gândeam c` poate ai vrea s` m` aju]i.

– Iau un taxi [i vin imediat.La hotelul Bolzano, a[tept` doar câteva minute \n hol

pân` când Holford cobor\ s-o \ntâmpine.


– Am un musafir la care nu m` a[teptam, \ncepu el. Estevorba de doamna Patterson, care a venit pentru o scurt`vacan]`. Este so]ia… ei bine, so]ul ei a f`cut parte dinechipa mea acum câtva timp. Nu se simte prea bine [i e [iobosit` dup` c`l`torie… vei vedea tu \ns`]i.

Rianna, total nedumerit`, \l urm` \ntr-o camer` de laetajul al doilea. Pe balcon st`tea la umbr` pe un [ezlong otân`r` blond`, cu obrazul palid, evident foarte obosit`.

– Lynda, ]i-o prezint pe domni[oara Derwent. Rianna,doamna Patterson.

Doamna Patterson \i zâmbi vag.– Cum te mai sim]i? o \ntreb` Holford, aplecându-se

asupra ei.– Foarte obosit`, \i r`spunse aceasta, ridicând spre el o

privire pe care Rianna nu [tia dac` s-o interpreteze ca plin`de adora]ie, sau ca simpl` consecin]` a epuiz`rii fizice [istrângându-i mâna.

– Trebuie s` te odihne[ti cât po]i de mult. N-ar fi trebuits` faci aceast` c`l`torie la un timp atât de scurt dup` ce aifost bolnav`.

– Pur [i simplu n-am mai putut suporta s` mai stau \nAnglia. A fost o iarn` interminabil`. |mi doream cudisperare pu]in soare. {i mi-ai spus c` pot veni aici oricând.

– Desigur. Clima de aici \]i va face mult bine [i Rianna teva ajuta.

– Mul]umesc.Holford o lu` pe Rianna \n dormitor.

30 ERICA SOMMER

– Doamna Patterson a fost de curând bolnav`. Nu credc-o pot l`sa singur` \ntr-un astfel de hotel. Dup` cum [tii,inten]ion`m s` plec`m mâine spre insule. {i vor mai fi [ialte ocazii \n care va trebui s` lipsim câteva zile \n [ir.

– Cum s` te ajut? \ncerc` Rianna s` pun` cap`t acestorexplica]ii.

– Vila pe care \ncerc s-o \nchiriez nu este disponibil`\nc` [i vroiam s` te \ntreb dac` Lynda – doamna Patterson,ar putea sta la tine cât suntem noi pleca]i.

– Are nevoie de \ngrijire medical`?– Nu. Momentan, e doar foarte obosit`. Dac` m-ar fi

anun]at c` vine, a[ fi putut aranja cumva, dar a[a…– Ce complota]i acolo? se auzi vocea doamnei Patterson

de pe balcon.– |ncerc`m s` g`sim solu]ia cea mai bun` pentru tine.

Rianna, m` po]i ajuta? Ad`ug` el \n [oapt`.– Sigur. Voi face tot ce pot ca s` se simt` bine.Zâmbetul lui [i emo]ia pe care i-o produsese când o lu`

de mân` au recompensat-o suficient.– Rianna va avea grij` de tine aceste câteva zile cât

suntem pleca]i.– Dar de ce s` nu r`mân aici?– Este un hotel bun, desigur, dar te vei sim]i mai bine cu

Rianna. Are o vil` \ncânt`toare.– Ave]i un regim special, doamn` Patterson? \ntreb`

Rianna, venind [i ea pe balcon.


– Spune-mi Lynda. Nu, nimic deosebit. M`nânc pu]in.– Probabil asta este una din marile tale probleme, spuse

Holford, a[a c` va trebui s` rezolv`m \n primul rând aceasta.Ce-ai spune s` lu`m masa \mpreun`?

– La restaurantul de jos? Mi-ar pl`cea foarte mult.– M` gândeam s` ni se aduc` masa aici, dar dac` preferi

la restaurant. Rianna, stai [i tu cu noi, nu-i a[a?– Poate c-ar fi mai bine s` cin`m aici, la urma urmei,

[opti Lynda stins, \nchizând ochii.– Nu, nu, insist. |]i va face mult mai bine s` mai vezi [i

alte figuri \n loc s` stai aici, trist`.– Trist`? Nu, \n nici un caz.– Cred c-ar fi mai bine s` nu r`mân, spuse Rianna calm,

adresându-se lui Holford.– Ba da, trebuie s` r`mâi. Avem multe de discutat [i

mâine nu voi avea timp. Martin se poate descurca singur,nu-i a[a?

– Da, va mânca la restaurant sau la pensiunea undelocuim.

– Atunci, s-a aranjat. Acum, v` las pentru o jum`tate deor`. Poate c` Lynda are nevoie de ajutorul t`u ca s` se\mbrace.

Trebuia s` fie nu numai infirmier`, ci [i pe post decamerist`, se gândi Rianna, dar, ab]inându-se de la oricer`zvr`tire, adopt` o atitudine prietenoas` [i amabil` fa]` deaceast` tân`r` fragil` care p`rea s` exercite o putereextraordinar` asupra lui Holford.

32 ERICA SOMMER

– Ce efort inutil s` m` \mbrac elegant, când puteam s`cin`m aici, \n camer`, murmur` Lynda.

De[i era de aceea[i p`rere, Rianna nu r`spunse. Avea\nc` impresia c` Lynda ar fi preferat o cin` \n doi, doar eacu Holford.

Când coborâr` din lift, Lynda p`[i nesigur` [i aproape c`se pr`bu[i \n bra]ele lui Holford care le a[tepta. PentruRianna, surprizele nu se terminar` aici. Lâng` Holford seafla [i Duncan Merton care o salut` pe Lynda cufamiliaritatea unei vechi cuno[tin]e.

Tot timpul mesei, Lynda \ntre]inu o conversa]ie vesel`,u[or persiflant` cu Holford [i Duncan, referindu-se lapersoane [i \ntâmpl`ri cunoscute de to]i trei, excluzând-oastfel complet pe Rianna din discu]ia lor. Aceasta, cu unzâmbet for]at fixat pe buze, mânc` \n t`cere [i nu b`u decâtpu]in vin, spre deosebire de Lynda c`reia i se umplupaharul de câteva ori. Avu ocazia s-o studieze \ndelung peacea tân`r` cu o constitu]ie atât de fragil`, \ncât b`rba]iisim]eau nevoia s-o protejeze [i s-o r`sfe]e \n lux. Avea p`rulblond, lung pân` la umeri, p`rând ca de m`tase \n luminacandelabrelor, tr`s`turi fine, dar o b`rbie ferm` [i ochialba[tri cenu[ii care tr`dau o duritate contrastând cuaparen]a de fragilitate pe care figura ei o degaja.

– Ce vei face cât timp noi suntem la Egadis? auzi vocealui Duncan, aproape de urechea ei.

– Am o mul]ime de lucruri de f`cut, r`spunse Rianna cuun zâmbet, gândindu-se la obliga]ia suplimentar` pe care


[i-o asumase \n fa]a lui Holford [i anume de a avea grij` deacea semiinvalid` care p`rea acum \ntr-o form` excelent`.|mi voi preg`ti itinerariile pentru explorarea insulei, astfel\ncât s` pot \ncepe imediat s` lucrez când Martin va fi cu voi.

– Cu ce te ocupi? \ntreb` Lynda.– Rianna este o scriitoare de succes, r`spunse Holford

imediat.– Scrii c`r]i? Fic]iune?– Ah, nu! Articole, c`r]i de c`l`torie… De obicei, le

ilustrez cu fotografii f`cute de mine sau de fratele meu.– M` simt o fiin]` atât de inutil`, se plânse Lynda când

cei doi b`rba]i \[i concentrar` din nou aten]ia asupra ei.N-am nici un fel de talent.

– Prostii, t`g`dui Holford, \ns` oarecum mecanic, ca [icum s-ar fi gândit la cu totul altceva.

Dup` cin`, Duncan insist` s-o conduc` pe Rianna.– Putem merge pe jos, dac` nu te deranjeaz`. Este o

noapte atât de frumoas`… comandat` parc` special pentruo idil`. Dar, b`nuiesc c` nu e[ti \ntr-o stare de spirit prearomantic`, având \n vedere ce ai de f`cut.

– Te referi la faptul c` trebuie s` am grij` de doamnaPatterson – Lynda? Ei, e doar temporar. Holford a spus c`vila lui va fi \n curând gata. |n plus, când Lynda se va sim]imai bine, cred c` va prefera s` stea la hotel.

– Nu conteaz` unde locuie[te, atâta timp cât esteaproape de Holford.

– Dar nu e c`s`torit`? So]ul ei e \n Anglia?Pentru o clip`, Rianna se gândi c` poate e divor]at`.

34 ERICA SOMMER

– E v`duv`.– Ah, \n]eleg. Ce trist!|n ciuda antipatiei sale, Rianna sim]i compasiune pentru

acea tân`r` femeie care probabil c` nu avea mai mult dedou`zeci [i opt de ani [i care-[i pierduse deja so]ul.

– Da, sigur c` e trist, dar p`rerea mea este c` JackPatterson era mult prea bun pentru ea.

– L-ai cunoscut?– Bine\n]eles. A f`cut parte din echipa noastr`. S-a \necat

anul trecut \n timpul unor scufund`ri \n Pacific.– Nu se poate… Nu mi-am \nchipuit c` el era… spuse

Rianna [ocat`, aproape \mpleticindu-se.– |mi pare r`u Rianna. Am crezut c` [tii.– Holford n-a spus c` e v`duv`. Se simte oarecum

r`spunz`tor fa]` de ea?– {i-a asumat r`spunderea pentru viitorul ei. |l va

distruge, bietul de el.– Are copii?– Un b`ie]el care trebuie s` aib` acum cinci ani. Evident,

l-a l`sat acas` \n Anglia, probabil cu bunicii.– Presupun c-a venit aici \ntr-o lung` vacan]`, pentru a fi

cât mai mult al`turi de Holford.– Exact, de[i [tie foarte bine c` nu prea va avea timp

pentru ea \n timpul verii. Pentru noi, asta e perioada \n caresuntem cel mai ocupa]i. Ei bine, am ajuns. Noapte bun`,scumpa mea, [opti el, s`rutând-o pe obraz.

Când intr` \n cas`, Martin citea o revist`.


– Ce s-a \ntâmplat?Rianna se l`s` s` cad` \ntr-un fotoliu [i-i povesti pe scurt,

evitând cu grij` s` men]ioneze numele de familie al Lyndei.– A[adar, n-a fost nici o nenorocire. Signora Offredi era

convins` c` e vorba despre o chestiune de via]` [i demoarte. A]i cinat to]i trei?

– Da, a fost [i Duncan, care m-a condus acas`.– Se pare c` Duncan este curtenitor cu tine.– E foarte comod pentru el – sora unui coleg de echip`.

Ai v`zut scaunele [i masa?– Da. Le-ai comandat?– Nu. Holford le-a trimis. Dumnezeule, am uitat s`-i

mul]umesc.– Vrei s` spui c` le-a trimis cadou?– Nu sunt sigur`, dar le pot pl`ti.– Dac` le-a trimis \n dar, m` \ntreb ce vrea \n schimb.– Ce mercantil sun`! S` fie oare un astfel de om?– N-a[ crede, de[i nu se [tie niciodat`.Singur` \n camera ei, Rianna avea la ce s` se gândeasc`.

Situa]ia se schimbase total. Dar de fapt, care fusese situa]ia\nainte? |i venea greu s` recunoasc`, dar, cu fiecare \ntâlnirecu Holford, probabilitatea de a se \ndr`gosti de el cre[teavertiginos. Poate c` sosirea nea[teptat` a Lyndei va temperaorice speran]e de[arte pe care Rianna ar fi fost tentat` s` lenutreasc`.

36 ERICA SOMMER

Capitolul 3

– Din moment ce Holford vine aici s-o aduc` pe Lynda,nu pute]i pleca \mpreun`?

– Poate c` se r`zgânde[te sau \ntârzie. Este [ef [i vreau s`vad` c`-i respect ordinele.

– Ai dreptate. Va [ti astfel c` se poate baza \ntotdeaunape tine. Succes. Dac` vezi vreun coral pe fundul m`rii,adu-mi [i mie o bucat`.

– Chiar mai multe, sau casete cu bijuterii… La revedere[i ai grij`, nu-]i ocupa tot timpul cu tân`ra aceea.

Dup` aproximativ o jum`tate de or`, sosir` Holford [iLynda.

– Sper c` nu te-a obosit prea mult drumul, se adres`Rianna Lyndei care se l`s` condus`, oftând, spre un [ezlong,\n timp ce Holford se duse s`-i aduc` bagajul din ma[in`.

– Mi-am l`sat o parte din valize la hotel. Dac` voi aveanevoie de ceva, am s` te rog pe tine s` mergi s`-mi aduci.

Rianna privea deja uluit` la cele patru valize mari [i altetrei mai mici, plus o cutie cu p`l`rii, pe care Lynda le adusese.

– Nu vom lipsi mai mult de patru zile, spuse HolfordRiannei. Lynda n-are nevoie decât de odihn` [i de lini[te.Nu cred c`-]i va crea probleme.

– M` bucur c`-]i pot fi de folos. Apropo, mul]umesc multpentru scaune [i mas`. |mi sunt foarte utile [i n-a[ fi [tiut deunde s` le cump`r. N-au fost \ns` \nso]ite de nici o not` deplat`. Te rog s` mi-o trimi]i.

– |n nici un caz. Tu [i Martin ave]i nevoie de un oarecareconfort. Oricum, este ceva ne\nsemnat. Folosi]i-le cupl`cere.

|i zâmbi [i Rianna sim]i nevoia s` se sprijine de cadrulu[ii, \n timp ce-l privea plecând.

– Ce-ai dori s` faci? \ntreb` Rianna revenind lâng` Lynda.}i-am preg`tit camera, dac` vrei s` stai \n pat. Sau preferi s`stai \n curte?

– Ah, [tiu c` te deranjez, dar voi \ncerca s` nu-]i fiu opovar`. A[ sta pu]in \n curte.

Rianna o instal` \ntr-un fotoliu, sprijinit` de perne [i unpled pe genunchi.

– A[a e bine?– Mul]umesc. Dar vino [i tu s` discut`m. M` plictisesc

singur`.Rianna se gândi c`-[i poate sacrifica o diminea]`, apoi va

proceda cu tact [i va \ncerca s`-[i respecte programul delucru.

38 ERICA SOMMER

– Ai mai fost \n Sicilia? o \ntreb` ea pe Lynda.– Nu, este prima dat` când sunt aici. Am auzit atât de

multe vorbindu-se despre aceast` insul` [i despre clima eiminunat` \n cea mai mare parte a anului, \ncât mi-am spusc` trebuie neap`rat s` vin.

– {i eu sper s` explorez cât mai mult din acest ]inut. S`\mbin \ntr-un fel, lucrul cu pl`cerea.

– Da, \mi amintesc. Scrii c`r]i de c`l`torie. Holford te-al`udat foarte mult.

– Nu sunt chiar atât de grozav`. Eu [i fratele meu,Martin, lucr`m \mpreun`. Eu m` ocup \n special de parteascris`. El filmeaz` sau fotografiaz` [i vindem apoi materialulunde putem.

– Vei sta mult timp aici?– |n Marsala, vrei s` spui? |mi voi stabili cartierul general

aici; de aceea am \nchiriat aceast` cas` pe perioada verii.Martin va r`mâne cu Holford [i cu restul echipei totsezonul.

Nu considera necesar s`-i spun` c` Martin era \nc` \nperioada de prob`.

– Fratele t`u face parte din echip`?– Da. Este prima dat` când lucreaz` cu ei.– |n]eleg. {i vei r`mâne aici destul de mult timp.– Voi r`mâne cu Martin.– Ce specialitate are?– E cameraman. Cel dinainte a avut un accident [i este

\nc` \n convalescen]`.


– Holford nu prea are noroc cu operatorii pe care-iangajeaz`, spuse Lynda dup` o t`cere de câteva clipe.

Nota de triste]e din vocea ei o mi[c` pe Rianna, darhot`r\ c` e mai bine s` nu spun` c` [tie despre tragediaso]ului ei.

– M` duc s` fac o cafea. Nu m` pricep prea mult la g`tit,dar omletele \mi reu[esc. Voi preg`ti una pentru prânz,dac` e[ti de acord.

– Mul]umesc, dar nu vreau decât un pahar cu lapte [i unbiscuit.

Restul zilei se scurse \n lini[te. Lynda se odihni [i \n jurulorei cinci ap`ru proasp`t fardat` [i \mbr`cat` cu o rochie de[ifon de un verde pal.

– Ce rochie frumoas`, coment` Rianna. Ar`]i ca onimf`.

– Presupun c` va trebui s` ne distr`m seara cum putem.|ntr-un fel, cred c-ar fi fost mai bine pentru mine s` r`mânla hotel, dar Holford s-a opus categoric. Nu vreau s` fiunepoliticoas`, pentru c` ai fost extrem de amabil` cumine, dar este atât de anost s` petreci o sear` f`r`distrac]ie.

– Putem merge la cinema. Nu e nevoie s` cunoa[temlimba ca s`-n]elegem un film.

– Nu, ideea nu m` \ncânt`. Filmele \mi produc adeseadureri de cap.

40 ERICA SOMMER

– Atunci, preferi s` cin`m la restaurantul unui hotel? – Oricum, ar fi mai antrenant decât s` st`m \n

\ntunericul unei s`li de cinematograf. Da, asta vom face.Rianna chem` un taxi [i hot`r\ s` mearg` la hotelul

Umberto, pentru ca Lynda s` nu aib` nostalgia celui deunde plecase.

Au fost conduse la o mas` de col] de unde se vedea binetoat` sala.

– Nu cuno[ti pe nimeni aici? \ntreb` Lynda, dup` ce privicu aten]ie ocupan]ii tuturor meselor.

– Nu. Am fost aici o singur` dat`, când Holford a fixatprima \ntâlnire cu Martin.

Dup` cin`, \n holul hotelului ap`ru un grup mic deb`rba]i [i femei. Se apropiar` de locul \n care st`teau ele [iunul dintre tineri ceru permisiunea de a lua unul dinscaunele libere din preajma lor. Deodat`, i se lumin` fa]a [ise aplec` spre Rianna.

– Signorina din Anglia, nu-i a[a? Sunte]i aici cu signorSinclair?

Rianna \l recunoscu; era unul din b`rba]ii cu care f`cusecuno[tin]` \n acea prim` sear` când venise la acestrestaurant.

– Cine e bruneta? se interes` Lynda, dup` ce tân`rul se\ntoarse la prietenii s`i.

– Emilia Cavallini. Este fiica unuia din principaliiproduc`tori de vinuri de aici. Este frumoas`, nu-i a[a?


– Da, poate. Dar cam vulgar`, ca de altfel majoritateaitalienilor.

Rianna avu pruden]a de a nu comenta nimic, de[i iritat`de mali]iozitatea Lyndei.

Apoi, Enrico, tân`rul italian, reveni [i le invit` \n grupullui. Lynda se \nsufle]i instantaneu, dar, chiar [i a[a, Riannanu putu s` nu observe c` Emilia, str`lucitoare, o eclipsacomplet.

Conversa]ia deveni general`, atât \n englez` cât [i \nitalian` [i Lynda o felicit` pe Emilia pentru englezades`vâr[it` pe care o vorbea.

– M` bucur c` o consideri acceptabil`, r`spunse Emiliacu un zâmbet rece. Am avut gurvernant` englezoaic` [i, deasemenea, am rude de origine englez`. {tii italiana?

– M` tem c` absolut deloc, recunoscu Lynda imediat,având cel pu]in buna-cuviin]` de a ro[i.

Enrico o invit` pe Emilia la dans, dar cum aceasta refuz`,\[i re\nnoi invita]ia c`tre Lynda, care se ridic` imediat.

– Lynda, crezi c` e bine s` dansezi? |nc` nu e[ti completrestabilit`.

– Sunt sigur` c` nu mi se poate \ntâmpla nimic r`ual`turi de Enrico.

– Nu se simte bine? \ntreb` Emilia dup` ce Lynda [ipartenerul ei ajunser` pe ringul de dans.

– A fost de curând bolnav` [i cred c` e \nc` \nconvalescen]`.

42 ERICA SOMMER

– Poveste[te-mi despre ce lucrezi \mpreun` cu fratele t`u.Rianna \i \mp`rt`[i câteva din proiectele lor deja

\ncepute [i, la rândul ei, Emilia \i vorbi despre activitateatat`lui ei.

Când Lynda reveni \mpreun` cu Enrico, de[i extrem depalid`, insist` s` mai r`mân`. Totu[i, dup` aproximativ ojum`tate de or`, Rianna decise \n mod categoric s` plece.

– Nu aveam nevoie decât de pu]in` odihn`, spuse Lyndabosumflat`, \n drum spre cas`. A[ fi putut dansa aproapetoat` noaptea dac` nu m-ai fi oprit.

– Mai a[teapt` o s`pt`mân` [i pe urm` vei putea dansatoat` noaptea. Holford se va sup`ra dac`, la venirea lui, veifi mai bolnav` decât cum ai venit.

– Da, a[a e. Trebuie s` m` fac bine de dragul lui Holford.„De dragul lui Holford“. Cuvintele se insinuar`,

chinuitoare, \n mintea Riannei. Ce leg`tur` era \ntre ei? Pelâng` faptul c` Holford se interesa de viitorul imediat alLyndei, e [i \ndr`gostit de ea?

|n zilele urm`toare, Lynda p`ru mult mai lini[tit`.Petreceau amândou` câteva ore diminea]a f`cândcump`r`turi, mâncau la un restaurant sau la o cafenea \naer liber, dup` care se \ntorceau la Casa Rosa pentru siest`.Seara, \ns`, Lynda devenea agitat`, tânjind dup` o ambian]`str`lucitoare [i vesel`.

– Nu putem merge \n fiecare sear` la hotelul Umberto,ne\nso]i]e.


– Poate ne \ntâlnim cu Enrico, sau cu al]ii din anturajulacelei italience.

– M` \ndoiesc c` merg \n acela[i loc \n fiecare sear`. Maiai pu]in` r`bdare, când Holford se va \ntoarce, \l vei putea\ntreba pe el unde s` mergi.

– Ai dreptate. Sunt nerecunosc`toare dup` tot ce ai f`cutpentru mine… Voi avea r`bdare.

Rianna \ncepu s` se \ntrebe dac` nu cumva o judecasegre[it pe Lynda, l`sându-se influen]at` [i de remarcele luiDuncan. Poate c` [ocul de a-[i fi pierdut so]ul atât de tân`r`o dezechilibrase [i, \n plus, cu o asemenea constitu]iefragil`, era oricând predispus` la boal`. |[i propuse, prinurmare, s` dea dovad` de mai mult` \n]elegere.

– Ce-ar fi s` ne petrecem ziua pe ]`rm? suger` Rianna \ndiminea]a zilei \n care Holford [i echipa trebuia s` vin`.Ne-am putea plimba pe plaj` [i apoi mergem \n port s`a[tept`m \ntoarcerea „Celestinei“.

– Ar fi ideal, se entuziasm` Lynda [i se-mbr`c` imediat cuun costum superb – pantaloni [i jachet` de culoarea zambilei.

Dup` prânz, se instalar` \ntr-o cafenea din port, undeputeau a[tepta \n voie sosirea iahtului. Orele treceau, darnici urm` de ambarca]iune.

– S-a \ntâmplat ceva. {tiu! spuse Lynda agitat`, ie[ind \nfug` din cafenea, privind fix marea \ntunecat`. Simt c` se\ntâmpl` ceva \ngrozitor. A[a a fost [i data trecut`. Doamne!Nu mi-l lua [i pe Holford!

44 ERICA SOMMER

– Poate fi o explica]ie foarte simpl`: au hot`rât s` mair`mân` o zi, sau poate au venit mai devreme [i nu i-amv`zut.

– Atunci, vezi dac` iahtul e aici. Doar [tii cum arat`.Rianna trebuia s` ia repede o hot`râre, \nainte ca Lynda

s` fac` o criz` de isterie.– S` lu`m un taxi pân` la hotelul unde st` Holford [i s`

vedem dac` a venit, propuse Rianna calm`.F`r` s` scoat` un cuvânt, Lynda se urc` \n taxi [i,

\ngropându-[i fa]a \n mâini, plânse tot drumul.|n holul hotelului, \ntr-un col], Holford, Duncan, Martin

[i Jeffrey discutau lini[ti]i \n fa]a a câte unui pahar cuMartini.

– Holford! strig` Lynda cu voce tremurând`,pr`bu[indu-se imediat \n bra]ele lui.

Ceilal]i b`rba]i se strânser` imediat \n jurul ei.– Ce naiba s-a \ntâmplat? \ntreb` Holford, plictisit.– Inten]ionam s` v` \ntâmpin`m \n port, de[i f`r`

flamuri [i flori. Se pare c-am ratat m`re]ul moment,r`spunse Rianna.

– Dar sunt câteva ore bune de când ne-am \ntors. Cumera s` [tim ce inten]ii ave]i?

– Adev`rat. A fost doar un capriciu din partea noastr`,mai bine spus a mea. Eu am avut ideea, iar Lynda a fostimediat de acord. N-a]i venit [i n-am v`zut nici iahtul [iatunci ea s-a temut s` nu vi se fi \ntâmplat vreun accident..


– Se pare c` n-a fost o idee prea bun`. Este foarte importantca Lynda s` nu fie tulburat` de teama unui accident.

– |n]eleg. Poate c-ar fi trebuit s`-mi spui de la \nceput.Duncan comand` un pahar cu coniac pentru Lynda.– |mi pare r`u pentru scena creat`, murmur` aceasta

dup` ce b`u recunosc`toare paharul. Acum m` simt bine.– Cum v-a]i descurcat? \ntreb` Holford, \ncercând s` dea

conversa]iei o aparen]` de normalitate.Riannei \ns`, nu-i sc`p` nota de condescenden]`.– Am petrecut minunat f`r` asisten]` masculin`.Ceilal]i trei b`rba]i t`cur`, evitând cu mare grij` privirea

lui Holford. Pentru o frac]iune de secund`, Rianna citi \nochii lui Duncan confirmarea: Holford meritase pe deplinacest r`spuns sarcastic.

– A[ putea r`mâne noaptea aceasta la pensiune, dac`Lynda prefer` s` nu se mute, interveni Martin, pentru asalva situa]ia.

– Nu, cred c-ar fi mai bine ca Lynda s` r`mân` aici lanoapte. Voi \nchiria o camer`. Am s` te rog s` aiamabilitatea, se adres` el Riannei, cu o polite]e exagerat`,dar pe un ton glacial, s` preg`te[ti câteva lucruri pentrunoapte, din bagajul Lyndei, pe care le va aduce Martin aici,ca s` nu te mai deranjezi.

– Desigur.Dup` care se [i ridic` s-o \ntrebe pe Lynda de ce are

nevoie.

46 ERICA SOMMER

– Mâine, vila pe care am \nchiriat-o va fi gata [i Lynda seva putea muta acolo.

Rianna se sim]ea deja exclus`, dar abia dup` dou` zileavea s` afle pân` unde putea merge \ndârjirea luiHolford.

Fuseser` invita]i, ea [i Martin la petrecerea de inaugurarea vilei. Duncan [i Jeffrey se mutaser` [i ei de la hotel [i li seal`turase [i Steve, care era responsabil cu acordarea deasisten]` medical`.

– Holford prefer` \ntotdeauna ca majoritateamembrilor echipei s` locuiasc` \n acela[i loc când se\ncepe un sezon de scufund`ri, \i spusese Duncan la\nceputul serii.

– |n]eleg, e firesc. Dar Martin? Holford nu-l vrea [i pe elcu voi?

– Evident c` nu, deocamdat`, altfel, ar fi spus.Rianna era extrem de indignat`. A[adar, \nc` o mi[care

pentru a o \ndep`rta brutal de lâng` echip`. Holford n-ar fitrebuit s-o lase s` \nchirieze Casa Rosa pentru [ase luni.Trebuia s`-i fi spus sincer ce inten]ii are.

Lynda se instalase ca st`pâna casei, \ncântat` de aten]iaatâtor b`rba]i care o \nconjurau. S` fi [tiut de planul luiHolford [i s`-[i fi programat venirea special pentru acoincide cu acest moment?

Furioas` cum era, Rianna nu sim]ea nici cea mai mic`pornire de a se purta prietenos cu Holford [i, \nainte de


plecare, \[i putu da seama c` sentimentul este reciproc.Martin mai avea ceva de discutat cu Duncan [i \ntre timp,Holford o conduse afar`.

– M` bucur c-ai putut avea grij` de Lynda, dar n-ar fitrebuit s-o la[i s` danseze. A fost total epuizat` dup` aceea.

– Dimpotriv`, p`rea foarte \nviorat`.– Nu \n]elegi. Adesea pretinde c` se simte bine când nu

este deloc a[a.– |n cazul acesta, a fost o prostie din partea mea s-o las

s` danseze cu Enrico, dar am tratat-o ca pe o femeiematur`. Nu mi s-a p`rut c` a[ avea dreptul s` m` port ca od`dac`.

Când termin` de vorbit, v`zu pe chipul lui efectuldevastator al cuvintelor ei nesocotite; \l auzi inspirândadânc, gata s`-i dea replica, apoi r`zgândindu-sebrusc.

– Scuz`-m`, Holford. N-ar fi trebuit s` spun acest lucru, dar…– Desigur, n-am nici un drept s`-]i cer favoruri. Lynda

este responsabilitatea mea, dar, \n calitate de prieten, amsperat c` m` pot baza pe tine c` vei avea grij` de aceast`femeie care a pierdut atât de mult; nu e vorba de s`n`tateaei, ci de mult mai mult.

– Am \ncercat s` fac tot ce-am putut. Dac` pe viitor temai pot ajuta…

– Pu]in probabil, replic` el t`ios. Desigur, ai de lucru [inu vreau s` te \ntrerup.

48 ERICA SOMMER

Martin [i Duncan \i ajunser` din urm`, a[a c` discu]ia se\ntrerupse. Rianna arbor` un zâmbet politicos [i-[i lu`r`mas bun de la to]i membrii echipei, inclusiv de la Holford[i o s`rut` pe Lynda.

Abia când au ajuns acas`, Martin o \ntreb`:– Este ceva \n neregul` \ntre tine [i Holford?– Nu, de ce-ar fi?– Am sim]it pur [i simplu, c-ar fi un fel de m`r al

discordiei \ntre voi. Nu-]i displace, nu-i a[a?– Nu, sigur c` nu. {i chiar dac` mi-ar displ`cea, tot a[

\ncerca s` m` port prietenos cu el, pentru tine.– Bun, \n regul`. M-ar \ngrijora s` [tiu c` sunte]i certa]i.– Nu-]i face griji. Singura problem` este c` nu m` vrea pe iaht

[i se teme ca nu cumva s`-i deranjez vreun membru al echipei.Vorbise pe un ton conving`tor. Martin nu trebuia s`

b`nuiasc` faptul c` \n seara aceasta se manifestase clar, f`r`putin]` de t`gad`, gelozia ei fa]` de Lynda.

Oare ce-i povestise aceasta despre dans? {i ce rostavusese s`-i relateze episodul, decât pentru a o pune pe ea\ntr-o lumin` nefavorabil`, ca o dovad` de nep`sare sauneglijen]` din partea ei, poate. Pân` la apari]ia Lyndei,sim]ise o oarecare atrac]ie fa]` de Holford, dar acesta oconsidera mai degrab` ca pe un obstacol [i vroia s-o ]in` ladistan]` de expedi]iile lor. Putea foarte bine s` se implice \nproiectele ei de lucru. Holford nu era decât angajatorulfratelui ei; fire[te, va \ncerca s` men]in` rela]ii amiabile cu


el, dar nimic mai mult. Dincolo de aceste hot`râri cât sepoate de ra]ionale, r`mânea \ns`, ascuns` dar chinuitoare,con[tientizarea acelei gelozii pentru aten]ia [i protec]ia pecare el o acorda celeilalte. Cuvintele pe care Lynda le rostise\n port \i r`sunau dureros \n minte: „Doamne, nu mi-l lua [ipe Holford“! Era hot`rât` ca, imediat ce echipa va \ncepescufundarea, s` se dedice \n \ntregime proiectelor ei,alungându-[i astfel din minte orice alt gând.

– Se pare c` Holford e mul]umit de modul cum m-amcomportat, spuse Martin. Vom pleca poimâine. A[teapt`s`-i soseasc` ni[te cilindri speciali cu aer.

– Unde va fi prima scufundare?– N-ar trebui s`-]i spun, dar din moment ce iahtul poate

fi v`zut de oricine, a[ putea s`-]i dezv`lui c` va fi \n zonaSelinunte, unde au fost g`site de-a lungul timpului mii deamfore romane. Holford sper` \ns` s` g`seasc` r`m`[i]eleunor vechi cor`bii.

– Epave? Cor`bii scufundate?– Acum câtva timp, au fost g`site resturi dintr-un vas

punic. Crede c` este posibil s` se g`seasc` acolo [i alte vasede rezonan]` istoric`.

– Ce bine ar fi s` le g`se[ti tu.– Tocmai asta este. Marea [tie cum s`-[i ascund` comorile.– Cu atât mai mult, sper s` fii tu cel ce va face marile

descoperiri.

50 ERICA SOMMER

Capitolul 4

A doua zi, când Martin plec` la obi[nuitele saleantrenamente de \not la bazin, Rianna \ncepu s` explorezecu toat` seriozitatea ora[ul Marsala. Lu` cu ea camera video[i film` str`zi, cl`diri, copii jucându-se, dou` femei stând devorb` [i un b`trân cu o barb` alb` ca de patriah care-iajungea dincolo de pântecul voluminos. Avea de-acumochiul format \n alegerea instantaneelor cu valoare artistic`.Apoi se a[ez` pe o banc` \ntr-o pia]et` lâng` o biseric`,pentru a face câteva \nsemn`ri \n carnetul ei, marcând pehart` zona pe care tocmai o filmase.

O umbr` \i \ntunec` pagina, dar \n afar` de faptul c` sed`du la o parte câ]iva centimetri pentru a face mai mult locnoului venit, nu acord` nici o importan]`.

– Te \ntrerup?Rianna tres`ri, sc`pând din mân` pixul.– Holford!

– Te rog s` m` scuzi dac` te-am speriat. Nu vreau s` tederanjez dac`-]i scrii jurnalul.

Rianna zâmbi, \n ciuda resentimentelor de pân` atunci.De altfel, \n diminea]a aceasta, vocea lui era blând` [i cald`,reu[ind s` estompeze notele t`ioase din discu]iileprecedente, dar mai cu seam`, avea ceva ce-o f`cea peRianna s`-[i doreasc` s-o asculte la nesfâr[it.

– |mi notam unde am fost ast`zi [i ce-am filmat.– Atunci, continu`. Nu vreau s` dai vina pe mine pentru

c-ai \ncurcat str`zile.Rianna \i zâmbi [i se aplec` repede deasupra caietului,

de team` ca expresia ochilor ei s` nu fie prea elocvent`, \ntimp ce Holford a[tept` \n t`cere.

– Rianna, trebuie s`-mi cer scuze pentru modul \n caream vorbit asear`, \ncepu el când ea \[i \nchise caietul. A fostnedrept [i de neiertat. Nu pot s` spun decât c` eramexagerat de \ngrijorat din cauza Lyndei [i…

– Nu te mai gândi la asta. {i eu m-am purtat urât. Am fostprea dur`, de[i n-am vrut.

– Mi-ai demonstrat c` [tii s` r`spunzi cu aceea[i moned`,râse el.

– Tata m-a \nv`]at s` \nfrunt loviturile. Poate c-ar trebuis-aplic aceasta cu mai mult discern`mânt.

– Atunci, vino s` mânc`m \mpreun`.Rianna accept` imediat invita]ia, ne\ndr`znind \ns` s`-l

\ntrebe cum de hoin`rea pe str`zile Marsalei \n timp ce

52 ERICA SOMMER

echipa lui era la antrenament, [i nici cum de nu se sim]eaobligat s` ia prânzul acas` cu Lynda.

Intrar` \ntr-un restaurant cu specific pesc`resc.– Comand` tu pentru mine. Nu [tiu denumirile pe[tilor,

dar presupun c` nu sunt specii de care vedem \n MareaNordului.

– Te-ai \ngrozi pur [i simplu dac-ai [ti cum arat` uniidintre ei.

– Am v`zut deja specimene \nfrico[`toare pe tarabele dinSpania sau din Insulele Canare. B`nuiesc c` dai de tot felulde pe[ti ciuda]i \n mare.

– Asta este una din pl`cerile explor`rii lumii adâncurilor.Ceea ce sim]i când e[ti acolo, printre acele creaturi, esteceva de nedescris.

– Sunt printre ei care [i atac`?– O mul]ime.– Ai \ntâlnit rechini?– O dat` sau de dou` ori, \n Pacific. Te atac` mai mult la

suprafa]` decât \n adânc, a[a c` solu]ia cea mai bun` este s`stai nemi[cat cât mai mult timp. Este ca o lume filmat` cu\ncetinitorul, sau ca o alt` planet`, unde timpul [i mi[careasunt guvernate de alte legi. Este ca [i cum ai fi \ntr-un visplin de culoare, fantezie [i frumuse]e.

– Eu credeam c` este \ntotdeauna \ntuneric.– Depinde de mul]i factori – de vreme, de clim`, de cât

de adânc te scufunzi. Uneori te afli \n mijlocul unei mese


t`cute de albastru [i verde, dar alteori este exact ca \npoezia lui Matihew Arnold: „Deasupra, o bolt` dechihlimbar, pe jos un covor de perle“.

– Da, da, \mi amintesc, versuri din „Teritoriul p`r`sit“.– Nu p`[e[ti \ntotdeauna pe un covor de perle,

desigur. Adesea este nisip care se mi[c` de la o zi laalta. Cred c` tocmai asta m` atrage atât de mult: legilegravita]iei nu mai func]ioneaz` [i plute[ti \n toatedirec]iile ca [i cum ai fi o pas`re \n v`zduh, numai c`n-ai nevoie de aripi.

– Dar riscul?– Exist` \ntotdeauna un risc. Marea nu este mediul firesc

al omului [i este neiert`toare fa]` de neglijen]`, lips` depruden]` sau simpl` ignoran]`. De aceea l-am supus peMartin unor probe atât de severe. Trebuie s` m` asigur c`\n]elege pericolele care-l pândesc atât pe el cât [i pe ceilal]i.Nu coborâm niciodat` singuri, ci câte doi, a[a c` fiecarer`spunde \n parte de cel`lalt. Ne ajut`m dac` apare vreodificultate. Nimeni nu e l`sat s` se descurce singur sau s` sesimt` abandonat.

– Dar Martin, când filmeaz`, nu va fi singur?– Nu. |ntotdeauna va fi \nso]it, chiar dac` respectivul are

altceva de care s` se ocupe. Martin, sau orice altcameraman, poate fi \ntotdeauna sigur c` i se va veni \najutor dac` apare vreo situa]ie dificil`.

54 ERICA SOMMER

Rianna r`mase pe gânduri câteva clipe, gândindu-se c`totu[i so]ul Lyndei se \necase. Dar, cum nu [tia exact \n cecondi]ii se petrecuse accidentul, prefera s` nu aminteasc`nimic fa]` de Holford.

Când au plecat de la restaurant, spre surprinderea ei,Holford se oferi s`-i fie ghid prin ora[. Rianna savura dinplin aceast` zi pe care n-ar fi vrut-o umbrit` de nimic.Undeva, \n subcon[tient, exista temerea de a nu spune f`r`s` vrea ceva care ar putea distruge aceast` nou` armoniedintre ea [i Holford.

O conduse de-a lungul unor str`du]e pe care nici nule-ar fi b`nuit, \i ar`t` locuri legate de numele unorpersonaje istorice, case \n care tr`iser` personalit`]i dinlumea bun` a [tiin]ei.

– Mul]umesc, Holford, [opti ea dup` ce termin` de notat\n caietul ei. Am petrecut o zi minunat` \n Marsala, plin` deamintiri de neuitat.

Amintiri! Cândva, când vei revedea filmul f`cut, veispune: „Ah, da, Marsala… \n Sicilia. Dar oare cine era celcare m-a \nso]it [i mi-a ar`tat ora[ul?“

– Este foarte pu]in probabil s` uit numele acelui b`rbat.– O mul]ime de lucruri trebuie uitate. Hai, e timpul s`

mergem acas`.Se ridic` brusc, ca [i cum ar fi vrut s` dea la o parte orice

gânduri sumbre [i chem` un taxi. Casa Rosa era \n aceea[i


direc]ie cu Vila Aurelia unde locuia el, dar, \n loc s-o lase peRianna \n fa]a pensiunii [i s`-[i continue drumul, cum erade a[teptat, cobor\ [i el [i o \nso]i \nùntru.

– A[ fi vrut s` discut cu Martin, dar se pare c` nu s-a\ntors \nc`.

– S`-i transmit un mesaj?– Doar c-a[ vrea s` fie \n port la prânz, nu mai târziu. {tie

el unde anume \n port.Dup` care, se a[ez` [i-[i aprinse o ]igar`.– Voi face o cafea. Nu dureaz` mult, se oferi Rianna, total

nedumerit` de faptul c` Holford mai vroia s` r`mân`.– R`mâi la cin`? A[ putea s` improvizez ceva, dac` nu e[ti

prea mofturos.– {i dac` ]i-a[ spune c` sunt extrem de preten]ios la

mâncare?– Atunci, n-ar trebui s` ri[ti! Dar gânde[te-te ce pierzi!– Voi accepta provocarea alt` dat`. Acum nu mai pot

r`mâne.|ntr-adev`r, cum termin` de bùt cafeaua, se ridic` s` plece.– Cum ]i s-a p`rut ziua aceasta?– Mi-a pl`cut enorm.– Vom mai repeta aceast` experien]`, spuse el

strângându-i mâna \n semn de r`mas bun.Rianna r`mase s` viseze, retrìnd clipele acelei zile ce

c`p`tase pentru ea un farmesc deosebit.Imediat ce Martin sosi acas`, târziu, \i transmise mesajul

din partea lui Holford.

56 ERICA SOMMER

– A[adar, v-a]i \ntâlnit.– Mi-a fost de mare ajutor, ducându-m` \n locuri pe care

nu le-a[ fi descoperit niciodat` singur`, \ncheie Riannadup` ce-i povesti pe scurt cum \[i petrecuse ziua.

– Când eram la bazin diminea]`, m-a \ntrebat ce faci[i i-am spus c` inten]ionezi s` explorezi ora[ul. Dup` cene-a trasat setul de exerci]ii pe care s` le execut`m, aplecat. Presupun c`-[i \nchipuia cam pe unde te poateg`si.

– Marsala e pu]in mai mare decât un sat, nu-i de mirarec` m-a g`sit, spuse Rianna râzând, \ncântat` c` Holford oc`utase \n mod special.

– Dup` prânz, ne-am dus la vila lui Holford. Jeffrey [iSteve au mers la bordul iahtului s` verifice echipamentul,apoi s-au \ntors [i am cinat to]i \mpreun`.

– Nu era [i Lynda?– Nu. A fost invitat` s` petreac` ziua cu familia Cavallini.

A[ fi vrut s` fiu [i eu acolo toat` dup`-amiaza \n companiaminunatei Emilia.

Adev`rul ie[ise la iveal` cu duritatea unui [oc. A[adar,Lynda nu era disponibil`, a[a c` Holford se mul]umise cutov`r`[ia ei. Starea de euforie a Riannei se topi \ntr-unscurtcircuit confuz – mândrie r`nit` [i autodispre]: cumputuse fi atât de naiv` \ncât s`-[i \nchipuie c` era genul defat` \n compania c`reia Holford ar fi preferat s` fie atât timpcât exista Lynda \n preajma lui?


Din fericire, Rianna era ocupat` cu preg`tirile lui Martinpentru a doua zi, astfel \ncât indignarea [i furia care ost`pâneau se risipir` \n automatismul gesturilor m`runte derutin`.

– Crezi c` Holford te-a acceptat? E mul]umit?– Ar trebui s` fie. M-a pus la \ncerc`ri foarte dure. Când

eram \n apele din dreptul insulelor Egadi, a simulat c` arenevoie de ajutor. A trebuit s` ac]ionez astfel \ncât s`-l ajut s`ias` la suprafa]`. Din fericire, apa nu era atât de adânc`\ncât s` fie necesar s` ne oprim pentru decompresiune, a[ac` am ajuns la suprafa]` f`r` s` intru \n panic`.

– Dar a fost doar o simulare, nu-i a[a?– Da. Când a ajuns la bord, a-nceput s` râd`. Pe

moment, nu mi s-a p`rut nimic nostim. Dup` aceea, le-aspus lui Duncan [i Jeffrey c-am trecut cu bine proba„\ngerului p`zitor“.

M`car Martin \l convinsese pe Holford de competen]alui, se gândi Rianna \n dezn`dejdea ei. Nu mai are de ces`-[i fac` griji \n aceast` privin]`. Oricum, va trebui s`-[icontroleze pornirile [i s` dovedeasc` mult tact pentru a nuprovoca vreo ruptur` \n rela]ia dintre fratele ei [iangajatorul acestuia.

A doua zi, plec` \mpreun` cu Martin, pentru a \ncepe [iea c`l`toria spre Trapani. Cobor\ din autobuz cam lajum`tatea distan]ei pân` la ora[, pentru a merge pe jos opor]iune de aproximativ trei mile, timp \n care s` filmeze

58 ERICA SOMMER

peisajul de pe litoral, câteva insule mici \n largul m`rii [i s`exploreze satul Birgi. Apoi, se \ndrept` din nou spre[oseaua principal` ca s` nu piard` autobuzul de dup`-amiaz` spre Trapani. Era ora siestei, dar deja se f`cusefoarte cald, de[i era abia sfâr[itul lui martie [i nu trecea nicio ma[in`. La un moment dat, ap`ru un b`rbat cu un m`gar.|l \ntreb` cât mai e pân` la [oseaua principal`.

– Nu pot fi mai mult decât doi kilometri, spuse ea \ntr-oitalian` foarte nesigur`.

– Nu, [ase. Poate mai mult. Prea departe ca s` mergi pejos. Vino cu mine un kilometru [i te duc acas` la unchiulmeu. Are ma[in` [i te poate duce pân` la Trapani.

Rianna accept`. |[i rezervase telefonic o camer` la hotel\n Trapani [i nu vroia s`-[i petreac` noaptea r`t`cind pedrumuri, mai ales c` exista posibilitatea ca atunci când ar fiajuns la [osea, autobuzul s` fi trecut deja. Sosir` \n sfâr[it lao cas` [i, dup` ce i se repet` de mai multe ori, Rianna\n]elese c` unchiul era prea obosit ca s-o duc`, dar c` aveas` conduc` \nsu[i tovar`[ul ei de drum, Giovanni.

|n fa]a hotelului, Rianna insist` s`-i pl`teasc`.Amuzându-se de aventura ei, hot`r\ s` fie totu[i maiprudent` \n ceea ce prive[te orarul autobuzelor. De altfel,chiar a doua zi, dup` ce termin` de explorat ora[ul, \nchirieo ma[in` cu care urma s`-[i continue c`l`toria spre Erice,ora[ antic cu metereze din perioada normand` [i str`du]eatât de \nguste \ncât nu puteau fi str`b`tute decât pe jos.


Lucra cu pl`cere [i totul \n jurul ei era plin de poezie [imister, dar sim]ea foarte tare lipsa lui Martin cu care seobi[nuise s` comenteze fiecare am`nunt. Apoi, \i reveni \nminte ziua petrecut` al`turi de Holford, o amintire \nc`drag`, \n ciuda furiei de-a fi jucat rolul de substitut.Indiferent cât de mult se sim]ea atras` de el, trebuia s`\nve]e s` se comporte ra]ional [i s` nu cear` mai mult decâtera el dispus s` dea.

Ziua urm`toare, \n timp ce st`tea \n fa]a hotelului [istudia h`r]ile, auzi o voce cunoscut` lâng` ea.

– Bun`, Rianna! |]i mai aduci aminte de mine?– Duncan! De unde ai ap`rut?– Sicilia e plin` de surprize.– Bine, dar parc` ai fi venit chiar din mare. A]i terminat

scufund`rile?– Deocamdat`, da. Facem pauz` câteva zile, apoi relu`m.– Martin s-a descurcat?– Da, categoric. Era \nc` pe iaht când am plecat. Mai avea

\nc` de developat filmul.Desigur, se gândi ea, Duncan [tia unde va sta ea \n

Trapani, doar c`-i d`duse adresa [i-i recomandase hotelul.– Ce planuri ai pentru ast`zi? Desigur, dac` nu te

deranjeaz` compania mea.– A[ putea pretinde c` vreau s` fiu singur`, dar adev`rul

e c` m` surprind adesea vorbind cu voce tare \n timp ceconduc.

60 ERICA SOMMER

– Ai fost \n Segesta?– Inten]ionam s` merg ast`zi, dar nu [tiam care e cel mai

bun drum.– Uite, acesta. Este pu]in mai lung, dar e mult mai

pitoresc [i mai pu]in aglomerat.Compania lui Duncan era pl`cut`; \ntr-adev`r, parc`

Providen]a \l trimisese. Totu[i, \n timp ce erau \n templulgrecesc [i el \i ar`ta coloanele dorice nefinisate, se gândi,involuntar, c` s-ar fi sim]it mai bine al`turi de Holford. Eracople[it` de istoria pe care o sim]ea \nc` vibrând \n acelevestigii ale unei civiliza]ii care-[i pusese amprenta atât deputernic asupra \ntregii lumi, dar nu se putea a[tepta laaceea[i reac]ie [i din partea lui Duncan.

– Lucrezi foarte con[tiincios, remarc` el, \n timp ce eaf`cea nota]iile.

– Dac` nu scrii imediat, degeaba te am`ge[ti cu gândulc` n-ai s` ui]i nimic. Dup` cel mult dou` s`pt`mâni, totul ]ise amestec` \n minte.

– Cum prelucrezi filmele?– Martin spune c` le poate face pe iaht \n timpul liber.– Da, dar trebuie s` le lucreze [i pe ale lui.– Ai v`zut ce a filmat \n ap`?– Nu \nc`. E[ti \ngrijorat` \n privin]a lui?– Doresc foarte mult s` reu[easc`. Pentru el este ceva

nou [i vreau ca Holford s` fie mul]umit de munca lui.


– Vrei ca Holford s` fie mul]umit [i de ceea ce faci tu?– Nu are importan]` pentru el cum ies lucr`rile mele.

Nu el va trebui s` le vând`. Asta e treaba mea [i a luiMartin.

– Totu[i, ai vrea s` fie mul]umit? insist` el.Rianna zâmbi f`r` s`-l priveasc`. Nu era dispus` s`-i

m`rturiseasc` lui Duncan cât de mult conta pentru eap`rerea lui Holford. |i era greu s` recunoasc` aceasta chiar[i fa]` de ea \ns`[i.

– Martin [i cu mine trebuie s` evalu`m cel mai binemunca, r`spunse \n cele din urm`, pe un ton cât se poatede indiferent. Câteodat` [tiu c-am lucrat bine, dar câteodat`suntem con[tien]i c` n-am profitat la maximum de ocaziape care am avut-o.

– Eu \ntotdeauna \ncerc s` profit la maximum de ocaziace mi se ofer`, spuse el stingându-[i ]igara [i privind-omali]ios, dar [i languros.

– Trebuie s` mai fac vreo dou` fotografii cu ruinelevechii cet`]i dup` care, cred c` e timpul s` plec`m.

La \ntoarcere, Duncan alese [oseaua principal`.– Uite, se construie[te un drum nou direct spre

aeroportul din Birgi.– Da, am trecut pe aici când am venit.– Pe aici? Dar ce f`ceai? Nu trec autobuze.– M-a dus un tân`r cu un m`gar pân` acas` la el, de unde

m-a condus cu ma[ina pân` la Trapani.

62 ERICA SOMMER

– Ai notat [i asta \n carnet?– Nu notez chiar tot ce mi se \ntâmpl`. Nu se [tie

niciodat` \n mâinile cui poate ajunge carnetul.– Tare m` tenteaz` s` pun mâna pe aceste carnete [i s`

le citesc \n lini[te ca s` aflu tot.– Mul]umesc mult pentru aceast` zi pl`cut`, Duncan,

spuse ea când ajunser` \n fa]a hotelului.– Ziua \nc` nu s-a terminat. S` lu`m cina \mpreun` \ntr-un

restaurant pe care-l [tiu, nu departe de aici. Ai notat deja totce era de notat, a[a c` nu te po]i folosi de acest pretext.

|n definitiv, de ce nu? se gândi Rianna. Poate c` acel flirtnevinovat era maniera lui obi[nuit` de a se comporta cumajoritatea fetelor. F`cu repede un du[ [i \mbr`c` singurarochie pe care o adusese cu ea, hot`rând s` savureze aceasear` \n compania lui Duncan.

Dup` cin` se plimbar` pe faleza m`rginit` de palmieri.– M-am uitat pe hart` [i am v`zut c` acest bulevard are

un nume atât de frumos… Faleza Vântului de Nord,Tramontana.

– Uneori, am impresia c` [i tu ai ceva din r`ceala acestuivânt, cel pu]in fa]` de mine.

– |mi pare r`u, dar nu uita c` nu ne cunoa[tem de multtimp.

– Asta n-are nici o leg`tur`. Toat` ziua am sim]it cum\ncerci s` te \ndep`rtezi de mine. Dac` te-a[ fi atins, credc-ai fi disp`rut cu repeziciunea unei [opârle.


– Nu sunt atât de sigur` c`-mi place compara]ia,r`spunse Rianna râzând.

Duncan o conduse spre unul din scaunele a[ezate pemarginea promenadei [i-o cuprinse cu bra]ul.

– Ce nu-]i place la mine?– Dar nu-mi displaci! Te consider un bun prieten, un

coleg al lui Martin.– E[ti foarte frumoas`. Dar, \mi imaginez c` o mul]ime

de b`rba]i ]i-au spus acest lucru.– Doar doi sau trei.– Poate dou` sau trei duzini. Spune-mi, Rianna, câ]i

b`rba]i te-au iubit?– Mai degrab` au pretins c` m-au iubit.– Consideri c` diferen]a e mare?– Foarte mare.– Atunci, poveste[te-mi despre cei ce te-au iubit. Cum erau?– Am cunoscut câ]iva tineri – este firesc pân` la vârsta de

dou`zeci [i trei de ani. Dar nu cred c` vreunul m-a iubit cuadev`rat. Probabil c` n-am fost pentru ei decât un capriciude moment.

– Dar tu? Pe care i-ai iubit?– Pe nici unul. |nc` n-am \ntâlnit b`rbatul cu care s`

doresc s`-mi petrec restul vie]ii.Rostind aceste cuvinte, \[i d`du seama c` erau departe de

a exprima adev`rul; dac` Holford [i-ar \ndrepta spre eaprivirea plin` de iubire, ar [ti imediat c` el este b`rbatul acela.

64 ERICA SOMMER

– Asta e o veste proast` pentru mine. Speram la altceva.– De ce? Nu e[ti un individ prea constant.– A[ putea fi. E[ti altfel decât fetele pe care le-am

cunoscut pân` acum.– E[ti complet lipsit de originalitate. Fiecare b`rbat

spune aceasta prietenei de moment.– Nu e[ti pentru mine doar o prieten` de moment, ci

\nsemni mult mai mult. A[ fi chiar dispus s` m` angajez\ntr-o leg`tur` serioas`.

– M`-ndoiesc. |]i place s` fii liber, Duncan.– Dar nu s` nu iubesc. De ce-ar fi Holford mai bun? {tii,

el o cunoa[te pe Lynda de ani de zile, \nainte ca JackPatterson s` fi ap`rut \n via]a ei. Nu [tiu dac` au fost logodi]isau nu, dar poate c` s-au certat, iar apoi ea s-a c`s`torit cuJack.

Vestea str`punse inima Riannei ca un cu]it.– A fost fericit` cu Jack? reu[i ea s` \ntrebe.– Cred c` nu foarte. Lynda este vanitoas`, superficial`,

egoist` [i [tie s` se impun`. Jack ceda mereu [i-i ar`ta c` oador`. Dac` Holford nu e atent, va p`]i [i el la fel. Lynda \[iva \nfige adânc ghearele \n el [i nu-l va mai l`sa s` pleceniciodat`.

Fiecare cuvânt o-nv`luia \n r`ceal`. Incon[tient, Rianna\ncepu s` tremure.

– }i-e frig?– Da, pu]in.


S-ar fi ridicat imediat s` plece, dac` Duncan n-ar fistrâns-o cu putere \n bra]e, s`rutând-o pe buze.

– A[ putea s`-]i insuflu pu]in` c`ldur`.– E timpul s` ne-ntoarcem, spuse Rianna, eliberându-se

din strânsoarea lui. Prefer s` r`mânem doar buni prieteni.– Deocamdat`, dac` a[a vrei.|ntr-adev`r, a[a vroia, dar nu numai deocamdat`.A doua zi, Duncan o conduse cu ma[ina lui la Marsala.

P`rea s` nu fie deloc dezam`git de refuzul ei.– Sper s` nu te superi dac` trecem mai \ntâi pe la Vila

Aurelia.Rianna cobor\ din ma[in` [i-i v`zu pe Holford [i Martin

stând \n picioare pe verand`. Imediat, veni [i Lynda lâng` ei.– Se pare c-au format un comitet de primire, remarc`

Duncan.Aveau curând s` descopere c`, departe de-a fi vorba de

zâmbete [i strângeri de mân`, se preg`tea o adev`rat`furtun`.

66 ERICA SOMMER

Capitolul 5

– Rianna drag`, m` bucur mult c` v-a]i \ntors, spuseLynda. V-a]i distrat bine? Nu credeam c` ve]i sta atât demult. Intr`. Trebuie s`-mi poveste[ti cum a fost.

Lynda se ag`]` de bra]ul Riannei [i-o \ndrum` spreintrarea \n vil`.

Holford, departe de a o \ntâmpina bucuros, o privea cur`ceal`, p`rând s`-[i st`pâneasc` mânia cu greu.

– Lynda, nu r`mân mult, spuse Rianna, \ncercând s`g`seasc` motivul nemul]umirii lui Holford \n cine [tie cegre[eal` pe care o comisese involuntar.

– Trebuie neap`rat s`-mi poveste[ti cum a fost. {tiai c`vine Duncan?

– Am fost foarte surprins` când l-am v`zut. Credeam c`e \nc` pe iaht.

– }i s-a p`rut interesant Trapani? \ntreb` Holford,distant.

– Da. {i atmosfera de-acolo era foarte pl`cut`.Lynda servi ceaiul, ca o adev`rat` st`pân` a casei, cu un

firesc care spori suferin]a Riannei din cauza geloziei.Holford \[i b`u repede ceaiul, apoi se scuz` [i p`r`si\nc`perea.

– E ceva \n neregul`? \l \ntreb` Rianna pe Martin.– Holford este \ngrozitor de prost dispus din cauza lui

Duncan. Trebuia s` \ncepem de ast`zi o nou` serie descufund`ri, dar f`r` el, programul s-a modificat.

– |n]eleg… Dar Duncan [tia?– Nu [tiu. Holford \l a[tepta asear`, numai c` n-a

ap`rut.– Nu-l lua \n seam`, interveni Lynda. Câteodat` Holford

e \mbufnat, dar \i trece. |ntotdeauna b`rba]ii fac mare cazdac` nu le iese cine [tie ce lucru lipsit de importan]`.

– V` las s` discuta]i, fetelor. Mai am câte ceva de lucru.– Merg [i eu cu tine acas`.– Acum, draga mea, c-am sc`pat de b`rba]i m`car pentru

câteva minute, poveste[te-mi totul. Nu te sfii.– Nu [tiu ce te a[tep]i s` auzi. Duncan a ajuns \n Trapani

abia ieri.– Bine, dar a plecat cu o sear` \nainte, f`r` s` spun`

unde.– Nu ne-am \ntâlnit decât ieri diminea]`. Am mers

\mpreun` la Segesta [i ne-am \ntors azi. Asta e tot.– |mi pare r`u. Nu peste mult timp va g`si [i alte subiecte

de conversa]ie.

68 ERICA SOMMER

– Nu atâta timp cât vei r`mâne \n Marsala.– Tu cum ai petrecut acas` la Emilia?– A[a [i-a[a. Au o vil` extrem de somptuoas`. Este

a[ezat` pe un deal cu vedere spre mare [i e \nconjurat` deflori, pomi, statui. {i apoi, dormitorul \n care m-auinstalat…

– Ai r`mas mai multe zile?– Da. M-au invitat s` r`mân cât vreau, dar, [tiind când se

\ntoarce Holford, am vrut neap`rat s` fiu acas` ca s`-l potprimi cum se cuvine.

– Spuneai despre dormitor…– Da… Un interior demn de un apartament princiar.

Familia Emiliei trebuie s` fie fabulos de bogat`. Erau \nvizit` [i al]i tineri, dar nu l-am v`zut pe Enrico printre ei.Probabil c` nu e suficient de bogat. Nu i s-ar admite Emilieio rela]ie cu un tân`r s`rac; doar poate avea orice milionardore[te.

– Trebuie s` v`d dac` Duncan ne poate duce, pe mine [ipe Martin, acas`.

– Da, sigur. Spune-mi, Rianna, cum e Duncan ca iubit?– De unde vrei s` [tiu? Doar nu e iubitul meu!– Nu? Ciudat! Nu i se \ntâmpl` s` rateze o ocazie, mai

ales c`, pentru tine, a riscat s` intre \n conflict cuHolford.

– Este clar c` tu-l cuno[ti mult mai bine decât mine peDuncan, r`spunse Rianna, tocmai când Lynda \[i v`rsa, cuun zâmbet de triumf, mali]iozitatea remarcei bine ]intite. Eu


nu-l [tiu decât de foarte pu]in timp. Cât despre rela]iile delucru dintre Duncan [i Holford, cred c`-i mai bine s`-i l`s`ms` [i le rezolve singuri.

Apoi ie[i din camer` cu capul sus, sperând s` fi pus cap`tacelor insinu`ri perfide, de[i cu riscul de a-[i fi f`cut dinLynda un du[man. |n câteva minute, \ns`, avea s`-[i deaseama c` ne\n]elegerile [i acuza]iile abia \ncepeau.

– Holford vrea s` mai r`mân aici cam o or`, o \ntâmpin`Martin \n curte. Trebuie s`-l informez pe Duncan \nleg`tur` cu scufundarea de mâine. Te va duce Holfordacas`. Uite-l, vine deja.

– E[ti gata? \ntreb` Holford, deschizând portiera.– Da. „Gata pentru ce?“ continu` gândul ei.|n mod surprinz`tor, \n prima parte a drumului, Holford

se interes`, politicos, \n leg`tur` cu locurile vizitate laTrapani. Deodat` \ns`, opri ma[ina. Trecuse de strada pecare se afla Casa Rosa. Se aplec` asupra volanului [i privilung prin parbriz.

– Rianna, trebuie s`-]i vorbesc, \ncepu el dup` o lung`pauz`.

– Spune.N-avea de gând s-accepte cu capul plecat dojeni

nemeritate pentru indisciplina lui Duncan.– {tiu c` te afli aici pentru a lucra la un proiect propriu

– [i ca s` fii al`turi de fratele t`u – dar [i noi avem programulnostru [i ]i-a[ fi \ndatorat dac` nu l-ai… \ncuraja pe Duncan,sau pe oricare alt membru al echipei s`… ``…

70 ERICA SOMMER

– Spune, Holford. S`-[i piard` timpul cu mine, astavroiai s` spui. Poate c-ar fi trebuit s`-i precizezi lui Duncancând s` se \ntoarc`. Te asigur c` nici nu l-am invitat laTrapani, nici nu l-am re]inut.

Calmul pe care [i-l p`strase cu efort avu efectul opuscelui scontat: privirea lui Holford \ndreptat` asupra ei eraplin` de fulgere de mânie.

– Nu te acuz de vreo ini]iativ` premeditat`. Duncan esteun donjuan [i pur [i simplu n-a rezistat s` nu vin` dup` tinecând a aflat unde e[ti.

– {i ce-ar fi trebuit s` fac? S`-i trimit un bilet \n care s`scriu „Te rog, nu veni“?

– Sunt convins c`-]i dai seama cât de important este s`fim o echip` unit`. Ne baz`m unul pe cel`lalt [i de aceea factot posibilul s` m` asigur c` nici unul dintre noi nu areprobleme [i griji serioase \n particular.

– Sigur c` \n]eleg. Doar [i fratele meu face parte dinechip` [i m` intereseaz` ca totul s` decurg` bine atât pentruel, cât [i pentru voi to]i, ceilal]i. Dar nu m` \nvinui c`-]i daupeste cap programul. Pe viitor, va fi strict secret undeinten]ionez s` merg.

Când \[i \ntoarse privirea spre Holford, \i v`zu col]ulgurii ridicat \ntr-un zâmbet. Deodat`, acesta \[i a[ez` mânapeste mâna ei.

– Te rog s` m` ier]i. V`d c` [tii s`-]i aperi cauza [i m`bucur c` este a[a. Martin are noroc c` are o sor` ca tine.


Adev`rul este c`, momentan, am ni[te responsabilit`]isuplimentare [i m` confrunt cu unele probleme survenite\n mod nea[teptat.

– Sosirea Lyndei?Reac]ia lui violent` o g`si nepreg`tit`.– S` n-o amestec`m pe Lynda \n discu]ia noastr`,

morm`i el printre din]i, retr`gându-[i mâna [i pornindma[ina. A venit aici pentru c` are nevoie de ajutor [iprobabil c` numai eu i-l pot oferi.

Rianna era mult prea [ocat` pentru a r`spunde \n vreunfel, fie m`car cerându-[i scuze. Ajunser`, f`r` s` mai discutenimic altceva, la Casa Rosa, unde Holford \i desc`rc`bagajul.

– Mul]umesc.– Pentru pu]in.Dup` care Holford se urc` \n ma[in` [i plec`, f`r` nici un

gest de r`mas bun. Rianna r`mase \n living, \nvinuindu-sepentru lipsa ei de tact. Evident, Lynda era un subiect tabu.Duncan avusese dreptate \n privin]a vechii leg`turi dintreLynda [i Holford. Era ca [i cum aceasta venise \n Siciliapentru a-[i cere un drept pe care-l considera pe deplincuvenit. Nu dup` mult timp, se \ntoarse [i Martin.

– Cum a fost c`l`toria?– Dac` m-ai fi \ntrebat acum o or`, a[ fi spus

„satisf`c`toare“. Acum, nu mai sunt atât de sigur`.– Nu-l lua \n seam` pe Holford. Are astfel de momente

când e moroc`nos. Are impresia c` e de datoria lui s` se

72 ERICA SOMMER

asigure c` suntem \n regul` nu numai din punct de vederefizic, dar [i psihic, adic` s` nu ne fr`mânte nici o grij`, nicio problem`.

– |n cazul acesta, ar trebui s` aib` grij` mai \ntâi de el\nsu[i. Ai idee ce-l fr`mânt`? Cumva venirea Lyndei?

– Nu-mi pot da seama. Categoric, este o individ`insistent`.

Pentru Rianna, faptul c` Martin nu p`rea s-o agreezeprea mult, era un dram de consolare.

– |]i voi developa filmele pe iaht imediat ce voi putea.– Da, ar fi o idee bun`. Ce-ar fi s` mergem undeva s`

mânc`m? Nu sunt dispus` s` preg`tesc nimic.Aleser` localul \n care Jeffrey, biologul echipei, o dusese.– M` bucur c` e[ti acas` \n seara aceasta.– Te sim]i singur` f`r` Duncan?– Deloc! Dar acum, când Holford a stabilit cartierul

general al echipei la vila sa, m` simt din ce \n ce mai multexclus`.

– Se pare c` te-a afectat repro[ul lui Holford. Nu te l`sadeprimat`. {tiai de la bun \nceput c` nu vom putea fi tottimpul \mpreun` s` facem turul Siciliei.

– Da, desigur. Nutream totu[i speran]a naiv` c` vomputea lucra tot \mpreun` pe iaht.

– Singur` printre atâ]ia b`rba]i la bordul vasului! Unde]i-e sim]ul moral, draga mea surioar`!

– |ntr-adev`r, râse ea, trebuia s` m` gândesc cu maimult` aten]ie.


– Regre]i c-am venit?– |n nici un caz! S` m` mai obi[nuiesc pu]in [i va fi cea

mai frumoas` perioad` din via]a mea.– Mâine vom explora ni[te grote. Holford a amintit ceva

despre o cin` luat` pe vas [i o vizionare a materialului pecare l-am filmat.

– Sper s` le plac`.– Sunt invitate [i doamnele – adic` tu [i Lynda.Rianna zâmbi. N-avea de gând s` se prezinte pe „vasul

amiral“ la petrecere, dar nici s` pericliteze situa]ia lui Martinprin vreo fapt` necugetat`. Oricum, avea nevoie de-oconfirmare cu caracter mai oficial.

A doua zi, primi un bilet de la Holford.„… sper c` vei fi mâine al`turi de noi, la bordul

Celestinei, când ne \ntoarcem din expedi]ie. Voi trimite obarc`, \n jurul orei opt, care s` te ia din port“.

Nu era nimic romantic \n acele câteva rânduri, darRianna nu-[i putea st`pâni o inexplicabil` bucurie. |[ialesese deja o fust` lung` din catifea cafenie, culoareafrunzei de fag, [i o bluz` din lame, considerând aceast`ocazie potrivit` s` le poarte. |[i puse, de asemenea, opereche de cercei lungi din chihlimbar pe care-i cump`rasela un pre] mic dintr-un magazin din Marsala.

Martin \nsu[i o a[tepta \n barc`.La bordul iahtului, Lynda era deja al`turi de Holford [i

Duncan. Erau to]i a[eza]i la o mas`. B`rba]ii se ridicar`imediat s-o salute pe Rianna [i o invitar` lâng` ei.

74 ERICA SOMMER

– Cum a mers? \l \ntreb` ea pe Holford \ntr-un moment\n care conversa]ia trena.

– Excelent. Acum, vom putea merge \ntr-o expedi]ie mailung`.

– Nu te \ntreb unde. {tiu c` e secret.– Nu [i de data aceasta. Probabil c` vom merge de-a

lungul coastei de sud a insulei [i \n jurul Siracuzei.– Ve]i c`uta epave?– Dac` vom g`si vreuna, cu atât mai bine. Scopul

principal este de natur` geologic`. Structura solului esteextrem de variat` din cauza vulcanului Etna [i a vârfuluiStromboli, a[a c` [i fundul m`rii [i stâncile marine trebuies` fie tot atât de interesante.

– Ce frumos e[ti \mbr`cat`! interveni Lynda,considerând f`r` \ndoial` c` discu]ia ei cu Holford durasedeja cam mult.

– Mul]umesc.Rianna era pe punctul de a-i \ntoarce complimentul de[i

nu cu toat` sinceritatea, c`ci \n lumina amurgului, rochia deculoarea primulei d`dea Lyndei coloritul fad al unei molii,când pe punte se produse o oarecare agita]ie. Se auzir` voci[i, dup` câteva clipe, ap`ru Emilia urmat` de Steve, mediculechipei. |n seara aceasta, Emilia deborda de veselie.

– Am \ntârziat, pentru c-a trebuit s-a[tept s` se \ntunecepu]in ca s` m` pot strecura din cas` [i s` iau taxiulcomandat de camerist`. M-am bucurat mult c` Stevem-a[tepta \n port.


Abia mai târziu \n]elese Rianna c` familia nu-i permiteaEmiliei s` participe ne\nso]it` la o petrecere pe un iaht din port.

– |n Sicilia \nc` se mai p`streaz` tradi]ia ca o tân`r` s` nuapar` niciodat` \n societate ne\nso]it` de-o doamn` decompanie, explic` Duncan. Chiar atunci, când era la hotel\nconjurat` de tineri, doamna ei de companie trebuie s` fifost undeva \n apropiere, supraveghind-o cu aten]ie.

– |n seara aceasta trebuia s` iau masa cu v`rul meu [iso]ia acestuia, de aceea rochia mea nu e prea potrivit`pentru aici.

Rochia din brocart trandafiriu, adânc decoltat` [i strâmt`a Emiliei i se p`rea Riannei absolut superb`.

Dup` cin`, Rianna \l ajut` pe Jeffrey s` strâng` masa,apoi se \ndrept` spre punte pentru a se al`tura celorlal]i. Lajum`tatea sc`rilor se opri, auzind vocea Lyndei:

– Cu Emilia \mbr`cat` ca pentru bal [i Rianna ca pentruo nunt` de ]igani, m` simt eclipsat`.

Se auzi vocea \n [oapt` a unui b`rbat care o asigura c`arat` mult mai bine decât celelalte dou` femei. A cui voces` fi fost? A lui Holford? Rianna a[tept` ca sunetul vocilor s`se \ndep`rteze, apoi urc` \n continuare treptele spre punte.Acolo, Lynda \nso]it` de Duncan se plimba. Observând-o,venir` amândoi \n \ntâmpinarea ei.

– Vai, Rianna! Ce dr`gu] din partea ta c` l-ai ajutat peJeffrey s` spele vasele.

Rianna nu reu[i decât s` deschid` gura pentru aprotesta, c` Lynda o \ntrerupse [i continu`:

76 ERICA SOMMER

– Cred c` ]i-ar prinde bine o schimbare de partener, a[ac` te las \mpreun` cu Duncan s` discuta]i \n lini[te.

Apoi disp`ru printre umbrele serii.Rianna [i Duncan r`maser` privindu-se unul pe cel`lalt,

apoi \ncepur` s` râd`.– Vino, scumpa mea, s` ne a[ez`m undeva [i s` discut`m

\n lini[te, a[a cum ne-a recomandat Lynda.– Nu cumva Lynda era dornic` de o schimbare de

partener?– De fapt, credea c` e singura doamn` invitat` \n seara

aceasta. Cred c` pe tine te-ar tolera, dar s-o suporte peEmilia… a[a ceva \i este peste putin]`.

– De ce? Chiar [i a[a suntem trei fete [i cinci b`rba]i.– Ideile tale referitoare la o repartizare echitabil` difer`

total de ale Lyndei. De fapt, nu vrea decât s` \mpiedice oriceapropiere \ntre Holford [i Emilia.

– {tii c-ar putea fi vorba despre o astfel deapropiere?

– Nu [tiu, dar \mi \nchipui c` Holford [tie s` profite demicile ocazii care i se ofer`. Se \n]elegea foarte bine cuEmilia [i cu familia ei. Apoi, a venit Lynda s` strice totul.

– S` strice totul? Vrei s` spui c` se \ndr`gostise deEmilia?

– F`r` \ndoial`. Oricum, se str`duia s` nu se impliceprea mult pân` la sfâr[itul verii. Desigur, fata are mul]iadmiratori, majoritatea mult mai boga]i decât Holford.


– |n orice caz, are \ntr-adev`r multe probleme. Am\n]eles c` vrea ca membrii echipei lui s` nu aib` \ncurc`turide natur` emo]ional` sau psihologic`.

– Chiar a[a. Pân` acum a respectat [i el cu stricte]eregula – f`r` \ncurc`turi, f`r` responsabilit`]i.

Rianna tocmai \nten]iona s`-l \ntrebe ce responsabilitateavea Holford fa]` de Lynda, când Jeffrey veni s`-i anun]e c`\ncepe proiec]ia filmului.

Rianna era \ntre Martin [i Holford de partea cealalt` aacestuia stând Lynda.

– M` bucur c-ai putut veni \n seara aceasta, se adres`Holford calm Riannei. Vei vedea astfel câteva din rezultatelemuncii noastre, chiar dac` n-ai participat tu \ns`]i.

– N-am avut ocazia pân` acum s` v`d un film realizat deMartin \n adâncuri.

Timp de mai bine de-o or`, Rianna se l`s` transportat` \nlumea de vis a culorilor, formelor sinuoase [i mi[c`rilorsfidând legile gravita]iei. La un moment dat, \n comentariulpe care Martin \l f`cea pe marginea imaginilor, men]ion`aricii de mare [i meduzele care \n]epau \ngrozitor.

– Cu cât aricii de mare sunt mai frumos colora]i, caacesta ro[u, de exemplu, cu atât \n]ep`tura lor este maidureroas` – parc` e[ti electrocutat. Desigur, costumul deprotec]ie ne apar`, f`cându-i complet inofensivi, explic`Martin doamnelor, \ntrucât acestea erau lucruri cunoscutecolegilor lui.

78 ERICA SOMMER

Ca pentru a da mai mult` veridicitate spuselor lui Martin,Holford o prinse cu putere pe Rianna de \ncheietura mâinii,f`când-o s` tresar`, de parc` \ntr-adev`r ar fi sim]it for]aunui [oc electric. Mâna lui Holford era \nc` \n jurul\ncheieturii mâinii ei când Martin rug` s` se aprind`luminile pentru a schimba filmul.

– Holford \[i \nchipuie c` se afl` pe ultimul rând lacinematograf, unde-o poate ]ine de mân` pe fata de lângèl, coment` rùt`cios Lynda care observ` imediat gestul,de[i Rianna \[i retr`sese rapid mâna.

– Cât e[ti pe uscat, trebuie s` fii cald [i afectuos, pentrua compensa timpul petrecut \n adâncul rece, spuse Emilia,\ntorcându-se spre el cu un zâmbet luminos. Poate c` apelenoastre vor avea un efect benefic asupra acestor englezireci.

– Dac-ar fi cum spui tu, interveni Duncan, atunci artrebui s` petrecem cât mai mult timp posibil printre corali[i arici de mare!

Holford t`cu \n continuare, cu o expresie calm`,impasibil` a fe]ei. Spre surprinderea Riannei, noua bobinèra chiar filmul f`cut de ea \n Marsala, \n ziua \n care seplimbase cu Holford, apoi câteva imagini din Trapani,b`rbatul cu m`garul [i \n cele din urm` templul grec de laSegesta. Era destul de mul]umit` de ceea ce realizase.

– Cine era individul de pe treptele teatrului din Segesta?\ntreb` Holford când filmul se termin`.


– M` surprinde c` nu mi-ai recunoscut profiluldes`vâr[it, r`spunse Duncan imediat.

– Eu m`-ntreb cine e b`rbatul cu m`garul, interveni [iLynda. Ce u[or colec]ionezi b`rba]ii!

– |n munca mea, m` folosesc de oameni pentru a\nsufle]i peisajul.

– Filmul t`u e foarte reu[it, Rianna, spuse Holford pe unton hot`rât. Dac` toate lucr`rile tale se men]in la aceststandard, sunt convins c` vei avea un viitor profesional demare succes. M` voi gândi serios dac` s` te angajez caoperator, ca asistent` a lui Martin. Dar mai \ntâi va trebui s`\nve]i s` faci scufund`ri.

Rianna [tia c` nu putea lua \n serios cuvintele lui, dar\nainte de a putea r`spunde totu[i ceva, Lynda se gr`bi s`intervin`:

– S` nu cumva s` te la[i convins`. Nu are deloc noroc lacameramani. Dumnezeu [tie ce s-ar \ntâmpla dac-ar trebuis`-[i asume responsabilitatea [i pentru fete care facscufund`ri.

Mai multe priviri o fixar` acuzator, dar expresia fe]ei eiera \n continuare imperturbabil`.

– S` mergem s` bem ceva, rupse Steve \n cele din urm`t`cerea grea care se a[ternuse.

Sprijinit` de partea superioar` a bol]ii pupei, Riannasavura câteva momente de singur`tate \n r`coarea nop]ii.Auzi \ns` imediat zgomot de pa[i [i, de[i se a[tepta s` fie ailui Duncan, recunoscu vocea lui Holford lâng` ea.

80 ERICA SOMMER

– M`-ntrebam unde ai disp`rut.– Credeai c-am c`zut peste bord?– Chiar dac-ai fi c`zut, ar fi fost o mul]ime de cavaleri

galan]i care ]i-ar fi s`rit \n ajutor.– Probabil… dac` m-ar fi v`zut cineva c`zând. Dar

dac`…– |nceteaz` cu aceste supozi]ii sumbre. Ar fi fost p`cat de

aceste haine \ncânt`toare… Filmul pe care l-ai f`cut laSegesta… are unele imagini superbe, Templul pare s`pluteasc` \ntre p`mânt [i cer [i \ntr-adev`r, chiar aceasta esenza]ia pe care ]i-o d` privirii din anumite unghiuri.

– M-a impresionat contrastul dintre auriul pietrei [ialbastrul cerului. Locul acela are o poezie anume. Cândp`[e[ti printre coloanele masive [i realizezi c` te plimbi prinlocuri \n care al]i oameni se plimbau cu mai bine dedou`zeci [i cinci de secole \n urm`, tr`ie[ti un sentimentunic.

– Acela[i lucru \l simt [i eu. |n adâncuri, con[tientizezi [imai puternic leg`tura cu trecutul – de data aceasta \ns`, untrecut de milioane de ani, cu numai de câteva secole.

– Mi-am dat [i eu seama de acest lucru privind fotografiiale straturilor geologice \n c`r]ile despre geologia marin`pe care Martin le-a citit \n ultimul timp.

– |n cazul unei insule vulcanice, a[a cum e Sicilia, tea[tep]i s` descoperi mereu noi dovezi ale modific`rilorpetrecute \n structura p`mântului.


– Etna nu se vede de aici, nu-i a[a?– O vei vedea mai bine când vom merge la Siracuza. Po]i s`

ne \nso]e[ti [i tu, nu pe iaht, desigur, ci c`l`torind pe uscat.Deodat`, Rianna auzi voci cântând.– Ce cânt`?– Cântece siciliene de dragoste. Exact ceea ce trebuie

pentru o astfel de noapte.Buzele lui \i atinser` u[or gura [i, pe m`sur` ce ea ced`

\mbr`]i[`rii lui, se contopir` amândoi \ntr-un s`rut plin depasiune. Apoi, revenit ca dintr-un vis, Holford o \ndep`rt`u[or.

– Iart`-m`, Rianna. Gestul meu este de neiertat. Nu[tiu… de vin` sunt aceast` noapte… muzica… Sicilia.

Ar fi vrut s` spun` c` n-are de ce s`-l ierte, dar o lu`repede de bra] [i o conduse de-a lungul pun]ii.

– S` mergem lâng` ceilal]i.Lâng` ceilal]i, se gândi Rianna cu inima ca de plumb,

unde s` nu mai poat` ceda impulsului dezonorant de a os`ruta tocmai pe ea.

Ceilal]i erau strân[i \n jurul Emiliei care cânta, preluândcu vocea ei frumoas`, melodiile venite din dep`rtare.

Când veni timpul s` plece to]i acas`, Martin [i Duncan\nso]ir` fetele \n barc`.

Emilia plec` prima, cu un taxi, insistând s` nu fie\nso]it`. Lynda [i Duncan se urcar` \n al doilea taxi. |n celedin urm`, plecar` [i Martin cu Rianna.

|nainte de a merge la culcare, Martin observ` brusc:

82 ERICA SOMMER

– {tii c` n-ai decât un cercel? L-ai pierdut pe cel`lalt?– Nu [tiu… se poate s` fi c`zut pe undeva.– S` nu-mi spui c-o fi c`zut \n timpul unei \mbr`]i[`ri

pasionale. Tu [i Holford a]i lipsit cam mult, dup` cumremarcase [i Lynda.

– Lynda remarc` absolut tot ce e legat de Holford.– Probabil vrea s` se asigure c` se va c`s`tori cu ea.F`r` s`-[i dea seama, Martin r`sucea pân` [i el cu]itul \n

rana ei.– Sunt obosit`. Merg s` m` culc.Rianna nu [tia ce s` cread` despre Holford: ori \mp`r]ea

favoruri \n mod egal, astfel \ncât nici una dintre ele s` nu[tie ce inten]ii are, ori, dorin]a lui de a o avea pe Emilia,greu accesibil` [i insisten]a neobosit` a Lyndei, se relaxase\n lini[tea companiei ei, ipotez` pu]in m`gulitoare.


Capitolul 6

|n urm`toarele zile, Rianna lucr` la articolele [i notele eide c`l`torie. De asemenea, pl`nuia o c`l`torie spreAgrigento, refuzând s` recunoasc`, fie [i \n sinea ei, c`itinerarul ar avea vreo leg`tur` cu urm`toarea expedi]ie aechipei.

Apoi, pe nea[teptate, venind acas` la prânz, Martin o anun]`:– Holford vrea s` [tie dac` \]i convine s` vizitezi pivni]ele

de vinuri ale familiei Cavallini.– Când?– Mâine.– Inten]ionam s` plec spre Agrigento, dar \mi pot amâna

c`l`toria cu o zi, dou`. Cum voi proceda? M` prezint la u[abiroului, pur [i simplu?

– Nu [tiu, dar evident, Holford a aranjat totul.– Ce s` fac? S`-i telefonez lui sau la biroul firmei

Cavallini?

– Discu]i mai \ntâi cu Holford. Probabil c` e acas` la el.Lynda r`spunse la telefon.– Holford lipse[te momentan. S`-i transmit vreun mesaj?– Spune-i, te rog c` mâine este foarte bine.Rianna ezit` pu]in, c`ci nu inten]iona deloc s` discute

chestiunea cu Lynda.– Ce pune]i la cale? O \ntâlnire secret`?– Nu chiar. E vorba de o vizit` de lucru.– Unele vizite de lucru pot fi absolut fascinante. De ce

e[ti atât de misterioas`?– Cred c` tu dai acestei pove[ti banale un aer de mister.– Bine, dac` nu vrei s`…– Este vorba de o vizit` la ni[te pivni]e de vinuri. Vreau

s` scriu despre asta [i Holford a aranjat cu directorul ca s`pot merge s` le v`d.

– |n]eleg… firma tat`lui Emiliei. Merge [i Holford cutine?

– Pu]in probabil.– Dac` merge [i el, \l voi ruga s` m` ia [i pe mine.– De ce? Te temi s` nu-l \mping \ntr-un butoi cu vin de

Marsala?– M` tem s` n-o p`]easc` mult mai r`u.– Bine. Te rog, transmite-i lui Holford mesajul.– Voi avea grij` s`-l primeasc`.Tonul cu care aceste ultime cuvinte au fost spuse nu era

deloc menit s-o lini[teasc`, dar Rianna \[i d`dea seama c`n-ar fi avut cum s` procedeze altfel.


Nu primi toat` seara nici o confirmare de la Holford, a[ac`, a doua zi, consider` c` ora zece e foarte potrivit` pentrua se prezenta la biroul firmei. Spre surprinderea [i\ncântarea ei, Holford o a[tepta deja.

– N-am [tiut la ce or` s` vin. Oricum, v`d c-ai primitmesajul meu.

– Da. Eram \n gr`din`. Lynda ar fi putut s` m`cheme. Dar tot ce conteaz` acum este c-ai venit. Ar fivrut s` m`-nso]easc` [i ea, dar am convins-o c` nu i s-arp`rea interesant [i c-ar fi chiar obositor.

Apoi o prezent` lui signor Casani, [eful pivni]elor, carelucrase toat` via]a la firma Cavallini [i care avea s`-i conduc`\n turul lor, dându-le explica]iile necesare.

Când ajunser` \n camera de degustare, u[a se deschisebrusc [i intr` Emilia, cu bra]ele pline de bro[uri.

– |mi pare r`u c` v-am g`sit abia acum, dar am fost gre[it\ndrumat`. Uite, Rianna, o documenta]ie care te va ajuta.Vei g`si multe fotografii [i textul este [i \n englez`.

Uluit`, Rianna \i mul]umi, f`când \ns` eforturi uria[e dea nu ar`ta ce simte.

Acum \n]elegea de ce Holford n-o luase pe Lynda. Desigur,Lynda nu trebuia s` [tie c` el se \ntâlnea cu Emilia acolo, pecând \n privin]a ei nu-[i f`cuse nici un fel de problem`. Ceimportan]` avea dac` se confrunta cu Emilia? Cui \i p`sa desentimentele ei? Indignat`, hot`r\ s` plece, sub un pretextoarecare, cât mai repede [i s`-l lase pe Holford singur \ncompania \ncânt`toarei Emilia. Auzi men]ionându-se cevavag despre prânz [i refuz` imediat.

86 ERICA SOMMERgiannijollys

– Nu, Holford, mul]umesc, m` \ntorc acas`.– Dar trebuie s` r`mâi, insist` Emilia, surprins`. Lu`m

masa cu tata [i cu directorul [i-i vei putea \ntreba tot cedore[ti.

Rianna se supuse, l`sând evenimentele s`-[i urmezecursul, \ncercând s` se concentreze numai asuprar`spunsurilor pe care le primea, legate de partea de lucru avizitei sale.

Dup` mas`, \n timp ce i se ar`ta depozitul \n aer liber, un[ir de butoaie care a[teptau s` fie transportate \n port [i deacolo \n str`in`tate, Holford mergea lâng` ea.

– Am ceva ce-]i apar]ine, Rianna.Apoi, scoase din buzunar cercelul din chihlimbar pe care

Rianna \l credea pierdut. |n alte condi]ii, Riannei i-ar fi f`cutpl`cere gestul, acum \ns`, cu nervii \ncorda]i de efortulde-a men]ine acea aparen]` de polite]e \n fa]a familieiCavallini, se opri, privi lung mai \ntâi cercelul din palma luiHolford, apoi scânteia albastr` din ochii lui.

– Pierdusem orice speran]` de a-l mai vedea, spuse \ncele din urm` cu r`ceal`, pornind din nou. Nu e de valoare– un nimic pe care l-am cump`rat aici.

– Ia-l. Mie nu-mi trebuie.– Cred [i eu. Decât dac` nu cumva colec]ionezi astfel de

mici trofee de la fetele pe care le s`ru]i \n \ntuneric.– Ce naiba vrei s` spui?Tonul \i devenise dur [i expresia fe]ei, parc` de ghea]`.


– Atât doar, c` nu sunt dispus` s`…– Hai, Rianna, se auzi vocea Emiliei.Poate c` era mai bine c` nu-[i putuse duce explica]ia

pân` la cap`t. Spusese [i-a[a destul pentru ca Holford s`\n]eleag` c` nu era una din acele fete care se mul]umeau cuo \mbr`]i[are \n treac`t [i câteva s`ruturi care nu \nsemnaunimic.

Se al`tur` grupului [i privi cu toat` aten]ia scena totalinedit` pentru ea a \nc`rc`rii butoaielor \n camionet`.

– A[ putea face una sau dou` fotografii pentru minepersonal, \n amintirea acestei zile?

– Asta e o idee grozav`, r`spunse Emilia, a[ezându-se\ntre Holford [i tat`l ei.

– Asta prea a avut un caracter oficial. Acum, a[ \ncercaun instantaneu – ca [i cum v-a[ surprinde \n timp cediscuta]i.

Signor Cavallini mim` imediat c` d` instruc]iunidirectorului, iar Holford [i Emilia r`maser` \n profil.

– Chiar trebuie s` ne vorbim? \ntreb` Emilia râzând.– Sigur c` da. Dac` nu g`si]i nici un subiect, spune]i

tabla \nmul]irii, este un vechi truc folosit \n teatru.Apoi, Rianna mul]umi Emiliei [i lui signor Cavallini

pentru ospitalitate. |ntre timp, \n birou i se \mpachetase\ntregul material publicitar pus la dispozi]ie \ntr-o cutie decarton.

– Una din ma[inile noastre te va duce la vil`, se oferiEmilia. Tu, Holford, unde mergi?

88 ERICA SOMMER

– Nu sunt sigur, spuse el \ncet, privind-o pe Rianna.– Trebuie s`-i spui [oferului dac` vrei s` mergi \n port

sau la vila ta.– Voi merge \n port, a[a c` ne vom opri mai \ntâi acolo.Dar, când ajunser` \n punctul din care se lua de obicei

barca pân` la iaht, rug` [oferul s` duc` materialuldocumentar la vil`, dup` care se poate \ntoarce la birourilecompaniei, f`r` s`-i mai a[tepte, \ntrucât el [i signorinaaveau ceva de discutat.

Rianna \l privi ostil`. Nici nu putea face o scen` \n fa]a[oferului, dar nici n– avea de gând s` accepte oricepropunea el.

– Vino, Rianna. Mergem la o cafenea din apropiere.– Credeam c` vrei s` m` r`pe[ti la bordul iahtului.– Asta-]i dore[ti?– Deloc. Momentan, m` simt mai bine pe uscat.– Atunci, nu-mi da idei. S-ar putea s` nu rezist

tenta]iei.De[i furioas` pe sl`biciunea de a nu lua un taxi [i a-i

refuza invita]ia, Rianna se a[ez` la mas`, prins` parc` \ncaptivitatea unor lan]uri nev`zute. |[i d`dea bine seama c`discu]ia lor, men]inut` la un nivel superficial – detaliidespre metoda Cavallini de fabricare a vinurilor, istoriaantic` a Marsalei, legat` de cartaginezi [i romani – nu eradecât un preambul la ceea ce de fapt \i interesa pe amândoi.Holford calcul` bine momentul \n care s` atace.


– Acum e[ti dispus` s` prime[ti cercelul?Rianna privi dincolo de falez`, spre marea de cobalt care

se preg`tea s` primeasc` soarele apunând, gândindu-se c`-imai bine s`-l lase pe el s` fac` urm`toarea mi[care. Când \[i\ndrept` din nou privirea spre el, balansa cercelul deasuprace[tii ei de cafea.

– Unde l-ai g`sit? Sau n-ar trebui s` \ntreb?– Ar trebui s`-]i spun c` mi-a c`zut \n buzunarul de la

piept, unde a stat aproape de inima mea, dar adev`rul ec-am v`zut ceva str`lucind pe punte [i l-am ridicat.

– Nu cred c`-l vreau \napoi. Poate ar fi mai bine s` ]i-ldau [i pe cel`lalt, ca s`-i d`ruie[ti vreunei fete ocazionale.

– Ce-i cu tine, Rianna?– Nu-mi place atitudinea ta. Nu sunt pur [i simplu o fat`

care se nimere[te s` fie la \ndemân` \ntr-o noapte frumoas`cu muzic` romantic`.

– Probabil l-ai fi preferat pe Duncan.– Am venit aici s` lucrez, s`-mi ajut fratele, nu \n c`utarea

unei idile.– Sper c` nici nu vei g`si a[a ceva. Ar fi p`cat s`-]i tulburi

programul de lucru.Sarcasmul acestor cuvinte o r`ni atât de tare, \ncât cu

greu \[i st`pâni lacrimile.Holford achit` consuma]ia [i se ridic`. Urmându-l de-a

lungul zidului portului, Rianna se gândea c` acumdistrusese cu adev`rat orice punte spre acest b`rbatarogant, plin de condescenden]` fa]` de partenerele de

90 ERICA SOMMER

moment. Dac` \n caz c` se \ndr`gostise de el, cel mai bunlucru era s` renun]e cât mai repede posibil la astfel degânduri nebune[ti.

Brusc, Holford se opri.– Ce irascibil` e[ti!– Eu? Dar tu? Parc` e[ti un balaur furios s` nu-i

func]ioneaz` aparatul de scos fl`c`ri.– Iar tu te crezi o fecioar` f`r` ap`rare! spuse el printre

hohote de râs. Greu de crezut. E[ti mult prea practic`.– Nu [tiu dac` s-o iau ca pe un compliment sau

dimpotriv`.– E[ti tipul de fat` care a[teapt` complimente?– |n nici un caz de la tine.– |nseamn` c` \nc` n-am deprins asta, \n ceea ce te

prive[te. Ar trebui s` remediez aceast` deficien]`.I-ar fi pl`cut s`-i dea o replic` pe m`sur`, dar ]inu cont

c` era, totu[i, [eful lui Martin.– Pentru a treia oar`, te \ntreb ce s` fac cu cercelul. Sau

vrei s` lansezi moda de-a purta doar câte unul?– S-ar putea. Am, \n general, o individualitate marcant`.– Bine. Sper s` regre]i.Cu o mi[care rapid` a bra]ului, descrise un semicerc larg

[i arunc` cercelul \n mare.– Acum voi fi obligat` s` port doar unul, sau s` nu mai

port deloc când sunt \n compania ta.Holford se rezem` de zid, cu ochii \ntredeschi[i [i

col]urile buzelor ridicate u[or schi]ând un zâmbet.


– Te a[teapt` Martin acas`? B`nuiesc c` nu va muri defoame dac` nu vei fi acolo s`-i preg`te[ti masa.

Rianna f`cu o pauz`, \ntrebându-se ce mai punea la cale.Nu [tia dac` era \n]elept din partea ei s` fie imediat deacord cu tot ce propune el. Ced` \n cele din urm` gânduluic` avea s` fie singur` cu el, f`r` Lynda, f`r` Emilia, cu toatec` \n urma celor \ntâmplate \n cursul zilei, nu mai putea ficonvins` de nimic.

– Nu, Martin poate mânca oricând la pensiune. De altfel,nici nu e prea pasionat de cum g`tesc eu.

– Ce gânduri \ntunecate \]i treceau prin minte, de ]i-atrebuit atât de mult ca s` r`spunzi?

– Trebuie s` \nve]i s` nu te mai a[tep]i ca toatepropunerile tale s` fie \ntâmpinate cu entuziasm.

– N-am propus nimic. Pur [i simplu, am pus o \ntrebare.– R`spunsul a fost satisf`c`tor?– Nu voi [ti decât mult mai târziu \n seara aceasta.

Vino, Rianna. Vom cina \ntr-un loc pe care-l [tiu, sus pedealuri.

– Mai devreme sau mai târziu ast` sear` mi se va facefoame. Unde e locul acela?

Taxiul [erpui de-a lungul unui drum \ngust [i se opri \ncele din urm` \ntr-o curte mic` luminat` discret. Holford olu` de bra] [i o conduse pe ni[te sc`ri, pân` la o cl`direrotund` – un turn. Trebuia s` urci ni[te trepte din lemnpentru a ajunge la fiecare mic` platform` pe care erau

92 ERICA SOMMER

a[ezate mesele [i scaunele, \nconjurate de bare deprotec]ie, \n lipsa c`rora ai fi avut senza]ia c` te pr`bu[e[ti\n gol.

– Ce imagina]ie s` proiectezi a[a ceva! Noroc c` n-am r`ude \n`l]ime [i nu ame]esc.

– Scuz`-m`, am uitat s` te \ntreb.– Ai luat drept bun c` sunt…– Extrem de echilibrat`, continu` el fraza \n locul ei.Dup` mas`, li se oferi un spectacol de divertisment,

apoi Holford propuse s` urce sc`rile pân` \n vârfulturnului, de unde panorama era absolut \ncânt`toare.Coborând din turn, ajunser` \ntr-o gr`din` – un paradis\n care r`t`cir` \n lini[te, umplându-[i inimile defrumuse]e.

Spre surprinderea ei, drumul de \ntoarcere \l f`cur` \ntr-otr`sur` cu cai, singurul mijloc de transport de-acolo.

Luna sc`lda \ntregul peisaj \n lumin` argintie. Rianna sesim]ea ca \ntr-un basm. |n caden]a trapului cailor, adormi \ncele din urm` cu capul pe um`rul lui Holford [i nu se trezidecât când tr`sura se opri \n fa]a casei.

– E[ti obosit`, [opti el blând, ca [i cum s-ar fi adresatunui copil somnoros. Ai avut o zi lung`.

– Dar mi-a pl`cut. Mul]umesc, Holford.– }i-a pl`cut totul? Chiar [i când \mi f`ceai acele

repro[uri? Sau asta ]i-a pl`cut cel mai mult?


Era prea obosit` pentru a-i da replica. Holford o ajut` s`coboare, o s`rut` u[or pe obraz, a[tept` pân` descuie u[a,apoi se urc` din nou \n tr`sur` [i plec`.

Rianna r`mase câteva clipe nemi[cat`, ca pentru a setrezi pe deplin dintr-un vis.

Apoi, \n camera ei, retr`i câteva din momentele acelei zile.Oare ziua aceea \nsemnase un progres \n rela]ia ei cu

Holford, sau pentru el nu avusese mare importan]`? Taremult ar fi vrut s` [tie ce gândea el. Numai c` acest lucru eraimposibil. I-ar trebui mult timp s`-l \n]eleag` pe acel b`rbatenigmatic care-i intrase \n suflet atât de u[or.

Vâr\ mâna \ntâmpl`tor \n buzunarul jachetei. Cercelul eiera acolo! |l privi lung. A[adar, doar se pref`cuse c`-larunc`.

|l puse repede \n caseta cu bijuterii, lâng` cel`lalt,zâmbind. Ar fi trebuit s` se a[tepte la a[a ceva dinpartea lui.

Hot`r\ s` nu mai poarte acei cercei pân` când… nu, `staera un vis nebunesc, pu]in probabil s` se realizeze vreodat`.

94 ERICA SOMMER

Capitolul 7

– Te-ai mai gândit dac` s` \nchiriem sau nu o ma[in` câtst`m aici? \ntreb` Martin a doua zi diminea]`.

– Da, [i cred c-ar fi o idee bun`. Am putea-o folosiamândoi [i, din moment ce tot am \nchiriat aceast` vil` peo perioad` de [ase luni, ar trebui s-o exploat`m din plin [is` ne putem \ntoarce aici de oriunde, nu s` r`mânem lahotel.

– Bun. Atunci, vom merge chiar acum s` vedem ceputem g`si. Duncan mi-a recomandat un loc bun.

Dup` ce inspect` mai multe ma[ini la un garaj central,Martin alese \n cele din urm` un Fiat. Rianna [tia c` poateavea \ncredere deplin` \n el, \n ceea ce prive[te ma[inile.

– Vom merge la Vila Aurelia ca s`-l test`m, suger` el. Cuocazia asta, a[ vrea s`-mi faci [i ni[te clasific`ri.

Una din \nc`perile vilei era destinat` s` joace rolul debirou comun, unde puteau lucra to]i nestingheri]i. Fiecare

membru al echipei avea masa lui unde-[i ]ineadocumenta]ia [i \ntr-un col] era o ma[in` de scris pe care oputea folosi oricine avea nevoie.

Martin [i Rianna \ncepur` s` lucreze la materialul pecare-l filmase Martin \n timpul diferitelor scufund`ri.

– Te va l`sa Holford s` ar`]i aceste filme [i cu alte ocazii,nu numai ca parte a programelor sale?

– Depinde. Multe din ele fac parte din proiectul luiini]ial, dar a spus c` nu-l deranjeaz` dac` vreau s` folosesc\n scop propriu unele fragmente, sau dac` filmez pentrumine.

– Bine, dar cum ai putea face asta? Doar n-ai voie s`cobori singur \n adânc.

– |n nici un caz; a insistat foarte mult asupra acestuilucru. Dar, dac` a[ lua un coleg cu mine, n-a[ fi \n nici unfel de pericol.

Chiar atunci intr` Duncan.– Bun`, Rianna. Nu te-am v`zut de mult timp.– Doar de trei sau patru zile.– Mi se pare c-a trecut mai mult. V` deranjeaz` dac`

lucrez pu]in aici? Trebuie s` ]in jurnalul de bord [i s`calculez adâncimile de scufundare pentru când vom merge\n Siracuza.

– Sigur, nu ne deranjezi deloc.Duncan arunc` o privire persiflatoare spre Rianna, dar

aceasta nu coment` nimic.Lucrar` to]i trei pân` când cineva anun]` c` prânzul e gata.

96 ERICA SOMMER

– Nu [tiu dac` e bine s` r`mân neinvitat`.– Cum s` nu? E[ti de-a noastr`.– Vei fi invitata mea, interveni Duncan râzând. Vino,

Rianna te voi \nso]i eu.|i oferi bra]ul cu un gest exagerat, dar ea \l refuz`

zâmbind. |ntr-un fel \i p`rea bine c` Holford lipsea, pentruc`, dup` nea[teptata plimbare la turn din seara trecut`, i-arfi fost destul de greu s` se poarte fa]` de el ca [i cum nimicnu s-ar fi \ntâmplat.

Lynda ap`ru abia când ceilal]i erau la jum`tatea mesei.– Ah, Rianna! N-am [tiut c` e[ti aici. De ce nu mi-ai spus?– Scuz`-m`. Am venit s` lucrez ceva \mpreun` cu Martin

[i, de fapt, nici nu [tiam dac` e[ti acas`.– Se pare c` sunt \ntotdeauna acas`! Nimeni nu se

obose[te s` m` duc` undeva sau s`-mi fac` vreo pl`cere.– |nva]` s` \no]i [i te lu`m cu noi când facem scufund`ri,

se oferi Duncan din toat` inima.– Prefer s` r`mân pe uscat. {i nici nu cred c-a[ vrea

vreodat` s` fac scufund`ri.Urm` o t`cere penibil`. Desigur, Duncan se dovedise

lipsit de tact, dar, pe de alt` parte, Rianna consider` c`Lynda nu rateaz` nici o ocazie de-a reaminti tuturor depierderea ei.

– Cum a fost vizita la pivni]ele familiei Cavallini? \ntreb`Lynda dup` câtva timp.

– Mi s-a p`rut a fi unul din cele mai interesante locuri \ncare am fost vreodat`.


– A fost [i Emilia acolo?– Parte din timp. Mi-a adus bro[uri [i material

documentar.Pentru moment, Lynda se ab]inu de a mai pune [i alte

\ntreb`ri.Dup` prânz, b`rba]ii ie[ir` pe teras` s`-[i bea cafelele [i

s` fumeze, iar Rianna se \ntoarse \n biroul comun s`-[icontinue lucrul. Era absorbit` de aproximativ o or` \n ceeace f`cea; deodat`, auzi \n dreptul ferestrei voci furioase:vocea lui Holford, aspr` [i hot`rât` [i a Lyndei, ascu]it` [i peun ton plâng`cios.

– De ce n-am avut voie s` merg [i eu la familia Cavallini?cerea Lynda socoteal`, furioas`. {i apoi…

Rianna nu putea p`r`si \nc`perea f`r` s` fie v`zut`, dar\[i acoperi urechile cu mâinile. Chiar [i a[a auzi f`r` s` vreacuvinte incoerente, mai ales rostite de Lynda.

– … n-ai venit acas` la mas`… presupun c-ai dus-o peea undeva… sigur, niciodat` pe mine…

– Pentru Dumnezeu Lynda! Trebuie s` m` justific \n fa]ata pentru fiecare mi[care?

– Ai putea s` fii dr`gu] cu mine, m`car din când \ncând… Vocea ei deveni mieroas`. De dragul… Ah,Holford, nu m` p`r`si!

Dup` câteva clipe, Holford intr` gr`bit \n \nc`perea \ncare lucra Rianna.

98 ERICA SOMMER

– Scuz`-m`! N-am [tiut c` e cineva aici.|nainte ca ea s` poat` spun` ceva, Holford ie[i trântind

u[a. Apoi se auzi un [u[otit [i dup` pu]in timp intr`Duncan.

– |nc` mai lucrezi? \ntreb` el \n mod inutil.– Dup` cum vezi.– Termin` mai repede [i vino \n gr`din`.– Bine. Las`-m` s` lucrez ca s` pot fi gata.– Ai auzit ceva din scandalul de afar`?– Nu. Ce s-a \ntâmplat?Duncan se a[ez` vizavi de ea, pe scaunul lui Martin [i-[i

\ntinse picioarele.– Lynda s-a enervat din cauza lui Holford. Crede c`

acesta a luat masa undeva \n ora[ cu cineva asear`, dar nu esigur` dac` a fost cu tine sau cu Emilia. Sau poate cu oricealt` fat` – Risa sau Bianca, sau Maria. P`rerea mea e c` fatase nume[te…

– Ssst! P`streaz`-]i p`rerile pentru tine, Duncan.– Mi-ai spus exact ce vroiam s` aflu, spuse el râzând. {i

Lyndei i-ar pl`cea s` afle, numai c` eu nu voi divulgasecretul. |mi pare r`u \ns`, c` nu te-am invitat eu. Dar voiremedia curând aceast` situa]ie.

– E o amenin]are sau o promisiune?– Ambele, cred. Nu-l voi l`sa pe Holford s` ia totul. |n

definitiv, o are pe Lynda [i pe Emilia. Ce-[i poate dori maimult un b`rbat?


– N-am de unde s` [tiu.– Atunci, vino s` lu`m cina \mpreun` disear`.– |nc` nu [tiu dac` pot, Duncan Trebuie s` v`d ce

program are Martin.– Martin nu conteaz`.– |n schimb, munca lui, da. Noi doi form`m o echip` tot

a[a cum sunte]i [i voi \mpreun` cu Holford.– Bine, bine, stau la coad`. Atunci, te invit mâine sear`.

Nu uita.Duncan se ridic` s` plece. Când tocmai ie[ea din camer`,

intr` menajera.– Signora dore[te s` lua]i ceaiul \mpreun` cu dumneaei,

se adres` ea Riannei.– Porunc` regal`! coment` Duncan ironic [i ie[i.– Acum? \ntreb` Rianna.– Da, signorina.O conduse pe Rianna chiar \n dormitorul Lyndei. Aceasta

st`tea \ntr-un [ezlong lâng` fereastra care d`dea spre unbalcon.

– Intr`, Rianna. Am atât de mult` nevoie de companie,\ncât fie-]i mil` de mine [i \ntrerupe munca aceeaplictisitoare pe care trebuie s-o faci.

Discu]ia se men]inu câtva timp la nivelul unor banalit`]i,dar Rianna presim]ea izbucnirea furtunii. Singura ei salvareera s` reu[easc` s` plece \nainte. Se ridic`, dar Lynda,ghicindu-i inten]ia, o rug` s` m`i r`mân`.

100 ERICA SOMMER

– |n]eleg c-ai avut o zi extrem de interesant` ieri, \ncepuea, cu o privire t`ioas`.

– Da, mi-a pl`cut foarte mult. Am ob]inut o mul]ime deinforma]ii.

– {i-ai \ncheiat seara \mpreun` cu Holford. Presupun [iasta ]i-a pl`cut.

Rianna ezit` o clip`. Nu vroia nici s` se laude cu aceasta,dar nici s` minimalizeze evenimentul, ca nedemn deimportan]`.

– Ei bine? Nu-mi spune c-ai fost dus` cu for]a.– Nu, sigur c` nu. Fire[te, mi-a f`cut pl`cere s` vizitez un

loc atât de vechi [i de interesant.Lynda se ridic` [i privirile ei aruncau fulgere de mânie.– Doar nu-]i \nchipui c` Holford are inten]ii serioase \n

privin]a ta. Chiar dac` se pare c`-i face pl`cere companiaunor femei, chiar dac` uneori [i flirteaz` cu ele, \n cele dinurm` tot la mine se \ntoarce, a[a cum o va face mereu.

Rianna t`cu, nevrând s` mai adauge [i ea la furia Lyndei.Aceasta din urm`, \ns`, interpret` t`cerea \n felul ei.

– Sigur c` da! E[ti \ndr`gostit` de el! Am [tiut de cândam venit. Nu po]i nega.

– Dar tu? |l iube[ti? \ntreb` Rianna calm, dar pe un tonrece.

– Cum po]i pune o \ntrebare atât de lipsit` de sens? |liubesc de ani de zile, cu mult timp \nainte de a-l cunoa[tepe Jack. {i Holford m-a iubit. Am f`cut o mare prostie,continu` ea \ncepând s` umble agitat` prin camer`. M-am


sup`rat pe Holford pentru un fleac, nici nu-mi maiamintesc acum despre ce era vorba, [i l-am \ncurajat peJack, doar a[a, ca s`-l fac gelos pe Holford. Apoi, f`r` s`-midau bine seama ce fac, am acceptat s` m` c`s`toresc cuJack. Se-ndr`gostise nebune[te de mine [i cred c` mi-a fostmil` de el.

– Cum a reac]ionat Holford?– M-a respins categoric. A spus c`, dac` vreau s` m`

m`rit cu Jack sunt liber` s-o fac. Dar n-am fost niciodat`fericit` cu el. Tot timpul tânjeam dup` Holford. Dup` cem-am c`s`torit, nu l-am mai v`zut decât de dou` sau de treiori. Era un b`rbat greu de \n]eles; câteodat` era rece fa]` demine iar alteori mi se p`rea c` m` iube[te la fel ca \nainte.Apoi, echipa a plecat \n Pacific. Jack era cameraman. Nu s-amai \ntors niciodat`.

– Trebuie s` fi fost \ngrozitor de trist pentru tine,murmur` Rianna, cuprins` de un sentiment de compasiunecare anihil` orice antipatie.

– Nu-i nevoie s` m` comp`time[ti. |ntr-un fel, a fost ca obinecuvântare. Mai devreme sau mai târziu, tot a[ fi divor]atde Jack [i-a[ fi fost liber` s` m` c`s`toresc cu Holford.

– Nu era nevoie ca Jack s` moar` ca s` te eliberezedintr-o c`s`torie nefericit`. Divor]ul ar fi fost solu]ia cea mainormal`.

– Nu \n]elegi. {i Holford c`uta cu disperare o cale de ase ie[i din aceast` \ncurc`tur`. Se pare c-a fost singurasolu]ie.

102 ERICA SOMMER

– Ce tot spui Lynda? |l acuzi pe Holford c-ar fi \nscenatun accident ca s` te elibereze de Jack?

– Chiar dac` nu acesta i-a fost planul, rezultatul a fostacela[i. Numai Holford – nimeni altcineva – a fostr`spunz`tor de accident, dac` a fost accident.

– Nu s-a f`cut o anchet`?– Ba da, dar undeva, \ntr-o ]ar` \n care aceste probleme

sunt tratate superficial. Atunci, eram prea bolnav` ca s` vin\n Borneo – parc` acolo se \ntâmpla – dar mai târziu, avenit Holford [i mi-a povestit ce s-a \ntâmplat.

– {i-a asumat Holford vina sau tu ai fost cea care l-ai\nvinuit?

– N-a fost necesar s-o fac. S-a ocupat apoi de toateformalit`]ile – asigurare [i tot ce-a mai trebuit pentru a nuduce o via]` de mizerie. De asemenea, [i-a asumatresponsabilitatea de a pl`ti pentru educa]ia fiului meu,Terry. Au fost unii care au spus c` Holford \[i asum` maimulte responsabilit`]i decât e cazul [i c` Terry ar putea ficopilul lui, dar…

– Lynda! Cum vrei s` te cred c` nutre[ti fie chiar of`râm` de dragoste pentru Holford, din moment ce-i aduciaceste acuza]ii?

– Te doare, nu-i a[a? Descoperi astfel c` idolul t`u nu echiar atât de perfect precum pare. Dar, vei vedea c` la mineva veni \n cele din urm` [i nu vei putea face nimic, nici tu,nici italianca aceea, Emilia. {tiu bine c` \ncepuse o prietenie


foarte promi]`toare cu ea, dar de când am ap`rut aici, auitat-o complet. De fapt, e mai u[or s` am dou` rivale, petine [i pe Emilia.

– Mai u[or pentru cine?– Pentru mine. Pesemne c` Holford se amuz` copios

v`zându-v` pe voi dou` luptându-v` pentru a-i ob]inefavorurile.

– |n nici un caz eu [i Emilia nu ne lupt`m \ntre noi. Defapt, m` \ndoiesc foarte mult c` Emilia \]i e rival`; e foarteprobabil s` se m`rite cu un italian.

– Asta \nseamn` c` nu r`mâi decât tu, Rianna.– Cred c` n-ai de ce te teme c`-l voi putea smulge

vreodat` pe Holford de lâng` tine. Desigur, aceasta \n caz c`poate fi considerat proprietatea ta.

– Am toate drepturile asupra lui, ]ip` Lynda, cu fa]aschimonosit` de furie. Este al meu [i numai al meu.

– Holford nu e un premiu pe care s` te zba]i s`-l ob]ii.Este un b`rbat independent, liber s` ac]ioneze cum vrea.Dac` vrei s` reu[e[ti, Lynda, poate c-ar fi mai bine s` nu temai ag`]i de el atât de mult.

Se mir` [i ea auzindu-se. Ce-o apucase s` dea sfaturiacestei femei care nici m`car nu-l iubea cu adev`rat peHolford [i n-o interesa decât s`-[i asigure o situa]ie material`.

– De ce? Ai \ncercat [i tu tehnica?– Nu s-ar spune c` sunt tipul de femeie pentru a[a ceva.– |ntr-adev`r, nu e[ti. Acum, \]i dau eu un sfat. B`rba]ilor

nu le plac fetele prea competente [i practice [i care s`-[i

104 ERICA SOMMER

\nchipuie c` [tiu totul. N-ai nici un pic de fine]e [i nu [tiicum s` procedezi. Cred c` de-asta nici nu ]i-ai g`sit pecineva care s` se \nsoare cu tine.

– De unde [tii c-am c`utat? {i-acum, dac` nu te superi,\mi voi relua lucrul. Mul]umesc pentru ceai.

|i veni totu[i greu s` se concentreze din nou asupralucrului. Discu]ia cu Lynda o tulburase mai mult decât eradispus` s` admit`. Cuvintele acesteia \nc` \i r`sunau \nminte obsesiv, generând \ndoieli [i nesiguran]`. A fost oadev`rat` u[urare pentru ea când Martin trebui s` plece laantrenamentele zilnice.

– Mergem \mpreun` pân` la sala de sport, apoi conducitu singur` pân` la vil`. Ai grij` s` nu ciocne[ti ma[ina. |mitrebuie disear`.

Abia când ajunse acas`, Rianna \[i d`du seama c` uitases`-l \ntrebe de ce-i trebuia ma[ina. Când Martin se \ntoarsemai târziu, motivul deveni evident: avea o \ntâlnire.

R`mas` singur`, Rianna f`cu eforturi pentru a dep`[iacel sentiment de nelini[te [i singur`tate care o cuprinsese.Doar nu se putea a[tepta s` fie invitat` la cin` \n fiecaresear`. |[i f`cuse o cafea [i se instalase cu un ziar sicilian, lamasa din curte, când cineva b`tu la poart`. Era Holford, cuo figur` calm` [i f`r` s` zâmbeasc`.

– Pot s` intru?– Da, sigur, intr`. Bei o cafea?Holford \ncuviin]` din cap [i, a[ezându-se la masa din

gr`din`, lu` cea[ca aproape cu un aer absent.


– Martin e acas`?– Nu, e plecat.– Cum a fost la Vila Aurelia?– Bine. Am lucrat pentru Martin. N-am \nceput \ns`

comentariile.Urm` o pauz` lung`.– Ori de câte ori iahtul este \n port [i-]i convine, po]i

veni s` lucrezi la bord. Astfel nici Martin n-ar mai trebuis-aduc` materialele de acolo.

– Da, mul]umesc. Cred c` asta l-ar ajuta \ntr-adev`r.– Lynda a f`cut o adev`rat` scen` ast`zi [i n-a[ vrea ca

aceast` situa]ie nepl`cut` s` se repete.Rianna abia \[i st`pânea furia. A[adar, i se interzicea

acum s` mearg` [i la Vila Aurelia [i urma s` lucreze izolat`pe iaht.

– Pot foarte bine s` lucrez [i aici!– Acum câteva clipe erai de acord c` e mai avantajos s`

lucrezi pe iaht. De ce te-ai r`zgândit?– |mi pare r`u dac` Lynda s-a sup`rat azi, dar ea m-a

rugat s` merg \n camera ei [i s` bem ceaiul. Dac` nu vrei s`mai vin la Vila Aurelia din cauza Lyndei, de ce nu-mi spuicinstit?

|n mod surprinz`tor o prinse de mân`.– Rianna, de ce \n]elegi gre[it tot ce spun? Am sugerat

asta tocmai ca s` te scutesc de accesele de furie ale Lyndei.– Credeam c` m`-nvinuie[ti c-am sup`rat-o. {tiu c` este

fragil` [i a suferit mult.

106 ERICA SOMMER

– Am venit aici ca s` stau lini[tit o or`, nu-mi spune c-amnimerit gre[it.

– M` duc s`-]i aduc pu]in coniac, propuse ea \ncercânds`-[i ascund` bucuria ce-i lumina brusc chipul. Sau, poatec` n-ar fi trebuit s`-]i ofer alcool. Cred c` n-ave]i voie s` be]i\nainte de scufund`ri.

– Nu este nici un pericol dac` se bea cantitate mic`, dar\n general \ncerc`m s` nu bem cu câteva ore \nainte descufundare.

Urm` iar o t`cere pe care Rianna nu \ndr`zni s-o\ntrerup`; savura \n lini[te pl`cerea de a [ti c` el avusesenevoie de compania ei ca s` se relaxeze.

– Rianna, te temi pentru fratele t`u? B`nuiesc c` [tii c`operatorul dinaintea lui a murit \necat \ntr-un accident.

– Da, mi s-a spus.– De c`tre cine?– Are importan]`?– Da, are. Varianta auzit` poate s` difere \n func]ie de cel

de la care ai auzit-o. Sunt sigur c` Duncan ]i-a povestit ce[tie. {i Lynda?

– Da. Doar ei doi mi-au povestit.– Adev`rul este – [i am recunoscut \ntotdeauna – c-am

fost total r`spunz`tor de moartea lui Jack. Nu vreau s` intru\n am`nunte, dar ar fi trebuit s` am mai mult` grij`.

– A fost un accident.– Da, dar adesea accidentele sunt cauzate de neglijen]`,

de lips` de precau]ie sau câteodat` de unele situa]iiimprevizibile.


– Poate cu timpul nu te vei mai sim]i r`spunz`tor.– M` fr`mânt` pierderea pe care am cauzat-o Lyndei.

Nu-mi pot ierta aceasta [i nici nu pot s` uit vreodat`responsabilitatea pe care o am fa]` de ea.

– Dar chiar [i Lynda poate s`-[i g`seasc` fericirea peviitor.

– Lynda crede c` va fi fericit` cu mine. Vrea s` m`c`s`toresc cu ea.

– Dar, dac` te c`s`tore[ti cu ea din obliga]ie, cum vaputea fi vorba de fericire?

– Este exclus. Desigur, voi face tot ce pot s-o fac fericit`,dar…

– Este adev`rat c-a]i fost logodi]i cu ani \n urm`?– Cine ]i-a spus asta? N-am fost niciodat` logodi]i. O

cuno[team, bine\n]eles, dar asta numai pentru c` eralogodnica lui Jack.

– |n]eleg…– Nu [tiu de ce-am venit aici s` te plictisesc cu

problemele mele personale, dar…– Nu m` plictise[ti deloc. A[ vrea s` te pot ajuta. Sper s`

m` consideri \ntotdeauna o prieten` cu care po]i discutaorice.

De fapt, nu-[i dorea deloc s` fie confidenta lui, um`rulpe care s` plâng` la nevoie. Ar fi vrut s`-l poat` consola,numai c` [i-ar fi dorit mult mai mult. Nu s-ar mul]umi cuacest rol ne\nsemnat \n via]a lui. Era mai bine s` se \ntoarc`\n Anglia [i s`-l uite cu des`vâr[ire.

108 ERICA SOMMER

– Mul]umesc, Rianna. Nu voi uita.Rianna \ncerca s` g`seasc` acele cuvinte potrivite cu care

s` exprime o sugestie \ndr`znea]`.– Dac` te-ai \ndr`gosti… de cineva cu care ]i-ai dori s`

te c`s`tore[ti, cum ar reac]iona Lynda?– Trebuie s` exclud aceast` posibilitate. Nu pot s` spun

c` nu m-am gândit la a[a ceva. Am dou`zeci [i opt de ani.Câteodat` sunt tentat de ideea de a-mi \ntemeia o familie,dar munca mea este foarte exigent` [i-ar trebui ca so]ia meas` fie foarte tolerant`, uneori chiar s` dea dovad` de spiritde sacrificiu.

Rianna se gândi c` Lynda nu va fi nici pe departe acesttip de so]ie, dar el spuse cu totul altceva.

– Lynda [tie despre ce e vorba \n acest fel de munc`. |nciuda defectelor [i imperfec]iunilor ei, este obi[nuit` cu unastfel de mod de via]`.

– Lynda va putea c`l`tori cu tine \n toat` lumea? M`gândesc c` nu este suficient de rezistent`.

– E adev`rat, nu e foarte robust`. Apoi, mai este ceva: areun fiu \n Anglia. Deocamdat`, mama ei are grij` de el, darLynda va vrea s` stea cu el.

– Deloc!Cuvântul ie[i necontrolat, \nainte ca Rianna s` se poat`

st`pâni.– Scuz`-m`. N-ar fi trebuit s` spun asta, \[i ceru ea scuze

imediat.


– Ai vorbit sincer. Nu-]i place Lynda, nu-i a[a?Rianna privi stânjenit` \n alt` parte, evitându-l.– Problema nu este dac`-mi place sau nu. Avem p`reri

diferite \n majoritatea privin]elor, dar nu am dreptul s-ojudec. Cred c-o pot suporta.

– M` surprinde. Credeam c` voi dou` ave]i multe \ncomun [i c` v` ve]i sim]i bine \mpreun` cât noi suntempleca]i.

Cât de orb putea fi! Chiar nu-[i d`duse seama c` peLynda n-o interesa compania unei femei, decât dacàceasta \i periclita \n vreun fel planurile? N-o interesadecât s` fie mereu \nconjurat` de b`rba]i care s-o curtezepermanent.

– Se pare c` trebuie s`-]i reamintesc c-am venit aici s`-lajut pe Martin. De asemenea, am [i eu de lucru pentrupropriile mele proiecte [i n-am la dispozi]ie decât un timplimitat pentru pl`ceri [i distrac]ii.

– Desigur. Trebuie s`-mi intre bine \n cap c` nu e[ti aici\n vacan]` [i nu e[ti tipul de fat` \n cùtare de pl`ceri.Mul]umesc c` m-ai ascultat, Rianna. Sper c` nu te-amre]inut de la vreo treab` mai important`.

Rianna \l conduse pân` la poart`. Nu-i putea repro[animic din ceea ce spusese, dar sesizase nuan]a de sarcasm.

– Noapte bun`, Holford. M` bucur c-ai venit.– Bonna notte \i r`spunse el, re]inându-i mâna.Apoi r`mase \n prag, parc` neputându-se hot`r\ s` plece.

|n cele din urm` mai adùg`:

110 ERICA SOMMER

– Fire[te, trebuie s`-mi rezolv singur problemele. Defapt, ar mai fi o fat` care ar fi putut rezolva totul… dar nue disponibil`.

Dup` ce Holford disp`ru \n \ntuneric, Rianna \nchise u[a\ncet [i se rezem` de ea, cople[it` de atâtea emo]ii: flatat`de faptul c` venise la ea pentru a g`si o oaz` de lini[te, dar\n acela[i timp mâhnit` de ultima remarc`: o fat` care l-ar fiputut ajuta. {i ce \nsemna c` nu e disponibil`? Era ocupat`cu altceva sau avea o leg`tur` sentimental` cu un alt b`rbat?Se referise la cineva care r`m`sese acas`, \n Anglia, sau lacineva de aici, din Sicilia? Nu putea fi vorba decât despreEmilia. Toate indiciile duceau clar spre fermec`toareaitalianc`.

|n ce situa]ie se afla! B`rbatul de care, \mpotriva voin]eiei se \ndr`gostise, venise \n seara aceasta s`-i \mp`rt`[easc`dilema \n care se afla – perspectiva c`s`toriei cu Lynda nu-if`cea nici o pl`cere, \n schimb era atras, f`r` speran]` \ns`,de o alt` fat`, cu siguran]` Emilia.

Nu mai lipsea decât s` se \ndr`gosteasc` [i Martin devreo fat` de aici [i s` complice [i el situa]ia cu o leg`tur`imposibil`.

Când acesta veni acas` seara târziu, era \nc` treaz`.– A fost o sear` pl`cut`?– Cum nu se poate mai minunat`. Discut`m mâine.Evident, nu era preg`tit s` i se dest`inuie. Cu atât mai

bine; i se f`cuser` deja destule confiden]e \n acea sear`.


Capitolul 8

Când Martin sosi la cin` \n seara zilei urm`toare, p`reaoarecum iritat.

– S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` Rianna.– Am un mesaj pentru tine. Holford spune c` dac` vrei

s` faci vreodat` scufund`ri, trebuie s` te antrenezi mai multla \not, de fapt \n fiecare zi.

– Unde? |n mare?– Ar fi preferabil la bazin.– Nu [tiam c` au acces [i femeile.– Sunt dou` bazine, unul pentru b`rba]i [i unul mixt.– Nu sunt convins` c` vreau s` fiu chiar atât de temerar`.– Dac` inten]ionezi s` scrii despre minunile subacvatice,

ar trebui s` le vezi tu \ns`]i.– M` voi mai gândi.– Asta a fost o [tire. A doua este c` Emilia ne-a invitat pe

to]i la vila familiei ei, la o petrecere mâine sear`.

– {i pe mine?– Sigur c` [i pe tine. Cum ai putea fi omis`? Duncan ar fi

foarte dezam`git.– E necesar` ]inuta de sear`?– Nu cred; una din fustele tale lungi mulate pe corp ar

merge perfect. Se pare c` petrecerea este \n cinstea plec`riinoastre la Siracuza.

– {tii unde locuie[te?– Nu exact, dar \mi vor spune ceilal]i. A venit Holford ieri

sear` aici?– Da?– I-ai spus unde sunt?– Cum puteam s`-i spun din moment ce nici nu [tiam?

Nu i-am spus nici m`car c` te \ntâlne[ti cu o fat`. I-am spusdoar c` nu e[ti acas`.

Martin r`mase pe gânduri, apoi b`u pu]in vin.– De ce \ntrebi? Vroia s`-]i comunice vreun lucru

important [i nu te-a g`sit?– Nu, dar a f`cut tapaj pentru c` m-am \ntâlnit cu…

Emilia.– Emilia?!– De fapt, nu s-a sup`rat pentru c-am fost cu ea, ci mai

mult din cauza locului unde am dus-o.– Dar unde a]i fost?– {tii c` trebuie s` se supun` tuturor acelor restric]ii

impuse de tradi]ia sicilian`. Chiar dac` \n restul Italiei fetele[i-au dobândit o oarecare independen]`, ta]ii sicilieni


continu` s` fie la fel de severi. Emilia a f`cut aluzie c` arvrea s` vad` spectacolul de cabaret de la restaurantulAngelo, a[adar am dus-o acolo asear`.

– A fost chiar a[a o crim`?– Holford consider` c` da. Mi-a interzis de a mai spune

un cuvânt cuiva despre aceast` escapad`. F`r` \ndoial` cÈmilia trebuie s` fi g`sit o scuz` acceptabil` pentru a-[ijustifica absen]a [i ora la care ajunsese acas`.

– |n concluzie, nu mai ai voie s-o duci pe Emilia \n astfelde locuri rù famate, sau nu mai ai voie s` te-ntâlne[ti deloccu ea?

– Abia dup` aceea m-am gândit c` s-ar putea ca [i [efuls-o plac` [i, prin urmare, s` nu agreeze concuren]a dinpartea mea.

– Cred c` Emilia e rezervat` unui frumos italian, poatechiar din Sicilia, de familie nobil`.

– Oricum, [i pe mine m-a certat pentru c-am frecventatacel loc, de[i mie mi s-a p`rut destul de respectabil.Probabil c` se teme s` nu beau seara [i s`-i periclitezprogramul de scufund`ri de a doua zi. A[a c`, de-acum\ncolo trebuie s` stau acas` ca un bìat cuminte [i s` beaulimonad`.

– Sunt sigur` c` nu e chiar atât de tiranic, ci insist` doars` fii cump`tat.

– Ar trebui s` aib` \ncredere \n mine c` nu exagerez. Defapt, Steve, medicul, chiar mi-a povestit de curând despreJack Patterson, so]ul Lyndei.

114 ERICA SOMMER

– Ce ]i-a spus?– C`-l avertizase de mai multe ori pe Jack s` nu mai bea,

mai ales cu pu]in timp \nainte de a se scufunda.– |n]eleg… coment` Rianna, temându-se de a mai

ad`uga ceva, str`duindu-se zadarnic s` priceap` cumajunsese Holford s`-[i asume r`spunderea pentru cele\ntâmplate. Aceasta explica \ns` de ce era exagerat deprecaut cu membrii echipei sale.

– A[teapt`-m`! spuse ea repede când Martin era pepunctul de a pleca. Merg [i eu la magazine, poate \mi potcump`ra o rochie nou`.

– Mereu \]i cumperi haine! Cum crezi c` ne vor ajungebanii?

– A[ vrea s` [tiu ai cui sunt banii… râse ea. Dar tu, careinvi]i la mas` fete afi[ând preten]ii la nivelul standarduluide via]` al Emiliei…

– Bine, bine, ai dreptate.Seara urm`toare, Riannei \i lu` destul de mult timp s` se

\mbrace [i s` se fardeze, dar \n cele din urm` se ar`t`mul]umit` de rezultat. |i pl`cea noua rochie cu fust` lung`plisat`, cu nuan]e de albastru, smarald [i auriu. Ar fi merscerceii din chihlimbar, dar \[i promisese s` nu-i mai poartepân` când… acum \ns`, se p`rea c` nu avea s`-i mai poarteniciodat`. |n locul lor, alesese ni[te cercei mici aurii cupiatr` neagr`. |[i l`sase p`rul s` cad` liber \n onduleuri maricare aveau s` capteze lumina [i s-o redea \n str`luciri devâlv`t`i de foc.


– Categoric, e[ti hot`rât` s` cucere[ti, o nec`ji Martin.Cine va fi victima? Duncan sau Jeffrey? Sau poate chiarHolford?

Vila Cavallini se afla la o distan]` de [ase sau [apte milede Marsala, pe un fel de promontoriu.

– Fi]i bineveni]i! \i \ntâmpin` Emilia. Sunt aici prietenide-ai vo[tri, dar trebuie s`-i cunoa[te]i [i pe prietenii mei.

Prezent` Riannei câ]iva tineri fermec`tori, câteva fete,câteva persoane mai \n vârst`, apoi o l`s` \n companiatat`lui ei [i plec` s` \ntâmpine al]i oaspe]i.

– Cum au ie[it fotografiile? \ntreb` signor Cavallini. Ar`tgras?

– Deloc. Nici n-o s` v` vin` s` crede]i cât de suplusunte]i.

– Te rog s` te serve[ti cu un pahar de vin din produc]iaproprie. {i acum te las \n compania tinerilor.

Dup` o clip`, Duncan veni lâng` ea.– Ar`]i superb! Ce sim] al culorilor ai!– Lingu[itorule! Ce speri s` ob]ii?– |nc` nu inten]ionez s`-]i r`spund. Dar, când va \ncepe

dansul m` a[tept la cooperare din partea ta.– Sunt \mpotriva oric`rui fel de monopol.– Vom vedea. Lynda este \n elementul ei, ad`ug` el,

privind \n \nc`pere.Rianna privi \n direc]ia indicat` [i o v`zu \ntr-adev`r pe

Lynda, cât se poate de vesel`, \nconjurat` de [apte sau opttineri.

116 ERICA SOMMER

Dup` aproximativ o jum`tate de or`, se d`du semnalul\nceperii dansului. Orchestra deja cânta \ntr-o sal` de balenorm`, dar toat` lumea a[tepta ca Emilia s` dea tonul.Aceasta intr`, se r`suci de trei ori, ca pentru a alege la\ntâmplare un partener [i \ntinse mâna spre b`rbatul carese afla cel mai aproape de ea; acesta a fost Holford.

Rianna \nchise ochii, \ncercând cu greu s` fac` fa]`durerii care o cople[ea. Ce alt` dovad` mai era necesar`?|ns`[i Emilia povestise c` are rude c`s`torite cu englezi [ichiar industria vinului din Marsala fusese fondat` ini]ial decompanii engleze. Oricum, obiec]iile familiei Cavallini nuputeau fi legate de faptul c` Holford era englez.

Aproape f`r` s`-[i dea seama, se trezi \n bra]ele luiDuncan, purtat` \n ritmul unui vals.

– E[ti cam departe. Este ca [i cum a[ dansa cu on`luc` de la care te a[tep]i s` se transforme \n oricemoment \n fum.

– Scuz`-m`, Duncan. M` gândeam la altceva.– Sau poate la altcineva? Uit`-l. Concentreaz`-te asupra

mea.– Ce te face s` crezi c` merit` s` fac acest efort pentru

tine?– Fiecare om \[i are valoarea sa.– A[a crede fiecare.Era bine, se gândi ea, c` putea glumi cu Duncan, f`r` s`

fie terorizat` ca nu cumva cuvintele s`-i fie interpretategre[it.


Toat` seara a dansat cu numero[i parteneri – Jeffrey,Steve, câ]iva italieni – dar nici m`car o singur` dat` cuHolford. O dat` l-a v`zut cu Lynda, dar de cele mai multe oricând se uita prin \nc`pere, el lipsea.

|n timp ce st`tea cu Duncan pe teras`, auzi vocea Emilieicântând.

– S` mergem s-o ascult`m!De[i \mpotriva voin]ei lui, Duncan o urm`.Emilia st`tea \n picioare lâng` pian, iar Holford o

acompania.Rianna observ` cu durere toate detaliile privind perfecta

armonie dintre cei doi. Ascult` \n continuare ariile dinopere [i can]onetele siciliene, dar orice urm` de pl`ceredisp`ruse pentru ea. Mai târziu, când re\ncepu dansul,Holford veni spre ea.

– Te z`ream de la distan]`, [opti el, apoi iar disp`reai. Tedistrezi bine?

– Da, foarte bine, r`spunse Rianna conven]ional.A[adar, o c`utase? |n orice caz, nu se str`duise prea mult

s-o g`seasc`. Poate c` fusese prea ocupat cu Emilia, Lynda,sau cine [tie care alt` fat`. Probabil [i acest dans cu ea nuera decât o simpl` formalitate. Dar, ce mai conta? Era \nbra]ele lui. Ce altceva \[i mai putea dori? De ce s` nu sebucure de fiecare clip` al`turi de el? |n mod incon[tient, serelax`. |n acela[i timp, sim]ind-o detensionat`, o strânsemai mult.

118 ERICA SOMMER

– A[a e mai bine, \i [opti el la ureche. Visai. Observ c`por]i al]i cercei.

– Ai fi preferat s` port unul singur din chihlimbar?Nu era preg`tit` s` recunoasc` faptul c`-l g`sise pe cel`lalt.

Era bucuroas` c` putea vorbi despre nimicuri, pentru c` altfeli-ar auzi inima b`tând cu putere [i ar fi sim]it-o tremurând,când trupul ei era atât de aproape de al lui.

Pe de o parte, Rianna ar fi vrut ca acel dans s` continuela nesfâr[it, dar pe de alt` parte se bucur` când muzica\ncet` [i p`r`si ringul. Holford tocmai o conducea pe teras`când Lynda veni repede \n \ntâmpinarea lor.

– Holford! Ai un minut liber? Vrea cineva s`-]i vorbeasc`.„Ce [iretlic evident“, se gândi Rianna privind-o pe Lynda

ag`]ându-se de bra]ul lui. „Acel cineva trebuie s` fi fostchiar ea“.

Adev`rata lovitur`, cea mai dureroas`, veni spre sfâr[itulpetrecerii. |n timpul unei pauze \ntre dansuri, Rianna st`teala o mas` pe teras` \mpreun` cu Duncan [i Jeffrey. Cândmuzica re\ncepu, Duncan o invit` la dans.

– Hai Rianna. |nc` un vals, probabil ultimul din searaaceasta. Este aproape miezul nop]ii [i Holford ne va trimiteacas` nu peste mult timp.

Pe drum spre sala de bal, Rianna se opri o clip` s`admire c`rarea de lumin` pe care luna o deschidea pe\ntinderea m`rii.

– Romantic, nu-i a[a? [opti Duncan, cuprinzând-o cubra]ul. Este clar c` [i cei doi de-acolo gândesc la fel.


Mai departe pe teras`, se vedeau dou` siluete lâng` ocoloan`. Lumina lunii ar`ta clar chipul minunat al Emiliei.B`rbatul de lâng` ea era cu spatele spre Rianna, dar,\ntorcându-se pu]in \n profil, nu mai l`s` Riannei nici ourm` de \ndoial`. Era cu siguran]` Holford.

– Cred c` sunt prea obosit` ca s` mai dansez, Duncan.– Atunci vom sta aici, afar`.– Dac` nu te superi, voi merge s`-l caut pe Martin.– Te pot duce [i eu acas`, tot atât de bine ca Martin.– Poate c` tocmai de-asta m` tem.– Te temi c` nu conduc bine? De ce nu-mi dai o [ans`,

Rianna? o \ntreb`, tr`gând-o u[or spre el.– O [ans` pentru ce?– Ca s`-]i ar`t c` Holford nu e singurul b`rbat. Unde te

va duce aceast` obsesie pentru el? Nu din cauza Emilieitrebuie s`-]i faci griji, ci a Lyndei.

– {i de unde [tii c-a[ avea o astfel de obsesie, cum onume[ti?

– Se vede, draga mea. Te tr`deaz` fiecare expresie afe]ei, fiecare inflexiune a vocii. A[ fi \ncântat dac-ai aveaacelea[i reac]ii [i pentru mine.

– Ba n-ai fi deloc. Doar e[ti hot`rât s` r`mâi burlac \nc`o vreme.

– Asta se-ntâmpla pân` s` apari tu.– Prostii! Ai [i o scuz` perfect` – meseria ta. N-ar fi drept

pentru so]ie s` stea s` te-a[tepte \n timp ce tu cutreierilumea.

120 ERICA SOMMER

– Spui lucrurilor pe nume, Rianna. ~sta este unul dinlucrurile care-mi plac la tine.

Apari]ia nea[teptat` a lui Martin le \ntrerupse discu]ia.– Aici erai, Rianna! Te-am c`utat peste tot. E[ti gata s`

mergem?– Da.– Emilia \]i propune s` stai la vil` cât noi suntem pleca]i,

spuse Martin pe drum.– Nu-mi pot pierde timpul stând acolo [i nu sunt nici a[a

ca voi, liber` s` fac plaj` când doresc.A doua zi, Emilia telefon` Riannei pentru a o invita

personal, iar aceasta \i explic` de ce nu putea accepta.– Atunci, am o alt` idee, continu` Emilia. A[ vrea s` te

\nso]esc. }i-a[ putea ar`ta o mul]ime de locuri interesante[i ]i-a[ putea povesti istoria lor, adic` ]i-a[ fi ca un ghid.

– A[ putea s` m` mai gândesc pân` la sfâr[itul zilei? Tesun eu mâine diminea]`.

Când Rianna \i povesti lui Martin, acesta o sf`tui imediats` accepte oferta Emiliei.

– Cunoa[te bine insula [i astfel câ[tigi mult timp.– M` surprinde c` s-a oferit cu atâta u[urin]` s` m` ia

\ntr-o c`l`torie de trei sau patru zile \n diferite ora[e \nciuda restric]iilor care i se impun. Sau poate c` restric]iilenu sunt chiar atât de mari pe cât pretinde.

– Ah, nu po]i spune a[a ceva despre Emilia. Este cât sepoate de cinstit`. Dac-ar fi fost vorba despre Lynda, te-ai fia[teptat la cine [tie ce truc.


– S`-n]eleg c` nu-]i prea place Lynda?– Cui \i place? Ai observat asear`? A dansat tot timpul cu

acel Enrico.– Poate vroia s` fac` gelos pe cineva.– Cred c` pe Emilia. Enrico este unul din prietenii ei cei

mai apropia]i.Rianna r`mase t`cut`, ne[tiind ce s` cread`.|n ziua când iahtul a plecat din Marsala, Rianna merse \n

port s`-i conduc`. Spre surprinderea ei, când se \ntoarseacas`, \l g`si pe Duncan.

– Bine, dar Celestina tocmai a plecat!– M`-ntâlnesc cu ceilal]i la Siracuza. M-am gândit s`

mergem \mpreun`, din moment ce tot inten]ionezi s`vizitezi ora[ele de pe traseu pân` acolo.

– Nu pot. Am aranjat deja s` merg cu Emilia. |mi va fighid.

– Emilia? Chiar crezi c-o vor l`sa p`rin]ii s` mearg` dinhotel \n hotel cu o fat`, \nfruntând cine [tie ce pericole?

– Recunosc c` [i eu m-am gândit la asta. Dar de ce n-aiplecat cu ceilal]i?

– Nu eram suficient de bine preg`tit – cel pu]in pentrustandardele lui Holford. Am avut un \nceput de r`ceal`, a[ac-am hot`rât s` nu merg \n aceast` expedi]ie.

– |mi pare r`u, Duncan, dar am aranjat deja cu Emilia.Merg \n aceast` dup`-amiaz` la vila ei.

– Atunci, ne vedem acolo.

122 ERICA SOMMER

„Duncan m` crede mult prea naiv`“ se gândi Riannadup` plecarea lui. „Nu putea s`-i fi oferit lui Holford dreptscuz` doar o simpl` r`ceal`, de[i scufund`torii trebuie s` fieperfect s`n`to[i când coboar` \n adânc“.

La vila Cavallini, Emilia se ar`ta \ncântat` de faptul c`Rianna acceptase propunerea ei.

– Ne va \nso]i mama [i va conduce [oferul. |]i po]i l`sama[ina aici [i cineva o va aduce oriunde vrei – la Siracuzadac` inten]ionezi s-o folose[ti acolo. E prea târziu s` pornimast`zi, dar vom pleca mâine diminea]` devreme. Vrei s`r`mâi aici, noaptea aceasta?

Spre nepl`cerea, dar nu [i spre surprinderea ei, Riannaconstat` c` Lynda st`tea la familia Cavallini cât timp Holford[i b`ie]ii lipseau.

– Nu puteam sta \n acea cas` oribil`, doar \n companiamenajerei, explic` Lynda.

„Cas` oribil`“, se gândi Rianna indignat`. Vila Aureliape care o \nchiriase Holford era probabil una din cele maiconfortabile din Sicilia, dar se ab]inu s` fac` vreuncomentariu. R`spunse ceva vag, apoi merse s` se plimbeprin gr`din`, a[a cum o invitase Emilia. Erau atât de multealei [erpuitoare ducând \n col]uri retrase, ascunse laumbra copacilor [i atâtea flori exotice a c`ror existen]`nici n-o b`nuise, \ncât Rianna se duse \napoi \n cas`pentru a-[i lua aparatul de fotografiat – era p`cat s` nuimortalizeze toat` acea splendoare, acea bog`]ie de culori[i forme.


– Te superi dac`-]i fotografiez minunata gr`din`?– Vom fi chiar \ncânta]i. Nu te \nso]esc, ca s` po]i

fotografia ce-]i place.Emilia era atât de amabil` [i de \ndatoritoare, \ncât

Rianna se gândi c` Holford ar fi \ntr-adev`r un b`rbatnorocos s-o aib` ca so]ie.

Se plimb` de-a lungul aleilor, fotografiind tot ce i sep`rea mai minunat. Deodat`, dup` un col], se \ntâlni cuLynda [i cu Enrico. Tân`rul se ridic` imediat [i o salut` peRianna, iar Lynda, cu gura \ntredeschis` de mirare se\mbujor`.

– Fotografiezi gr`dina? \ntreb` Enrico.– {i spionezi? murmur` Lynda.– Nu m` a[teptam s` m`-ntâlnesc cu nimeni. Pân` [i

gr`dinarii \[i fac siesta.– Atunci, \]i vom poza.– Nu, nu, \ncerc` Lynda s` se eschiveze, tem`toare. Nu

ies deloc bine \n fotografii.– Prostii! E[ti foarte frumoas`. Uite, a[az`-te pe banc`, iar

eu voi sta \n picioare \n spatele t`u.Rianna \ncepu s` râd` de acest aranjament ce amintea

mai degrab` de o fotografie a unui cuplu victorian. Enricost`tea drept [i surâdea afectat iar Lynda se \ntoarse \n profil,v`dit jenat` de-a fi fost surprins` \n compania lui.

– Acum e rândul t`u, Rianna. A[az`-te lâng` Enrico, pebanc`.

124 ERICA SOMMER

– M` tem c` aceasta a fost ultima, se scuz` Rianna, u[orru[inat` de minciuna ei, dar nici nu vroia s` fie fotografiat`lâng` Enrico [i nici n-avea \ncredere s` \ncredin]ezeaparatul Lyndei.

Dup`-amiaz` târziu sosi [i Duncan, surprinzând pe toat`lumea, cu excep]ia Lyndei. Rianna era chiar sup`rat`.

– }i-am spus clar, Duncan, am aranjat deja s` merg cuEmilia. Nu pot schimba nimic, nici s` vreau.

– {i, evident, nu vrei.– Dac` vrei s` [tii adev`rul, ei bine, nu. Emilia a f`cut

deja rezerv`ri la hoteluri \n diferite ora[e. Cum a[ puteas`-i spun c` vreau s` merg cu tine?

– Te pricepi foarte bine s` m` refuzi.– Ascult`, Duncan. Te pre]uiesc foarte mult ca prieten,

dar nu \ncerca s` m` pui \ntr-o postur` total fals`. Nu potmerge s` colind ora[ele [i s` stau cu tine din hotel \n hotel,ca [i cum ai fi fratele meu.

– Bine, plec. Dac` Holford ar fi vrut s` te \nso]easc`, nute-ai mai fi gândit dac` se cade sau nu s` sta]i \n acela[ihotel.

Rianna \[i mu[c` buza pentru a nu l`sa s`-i scape replicaustur`toare. Cu toate acestea, remarca lui Duncan eraadev`rat`.

– Am fost invitat la cin`, dar te rog s`-i prezin]i Emilieiscuze din partea mea. Ne vedem \n Siracuza – eventual.

Rianna r`mase \nc` pu]in pe teras`. Imediat ap`ru [iLynda, zâmbind.


– Cât de crud` ai fost cu bietul Duncan!– }i-a povestit el sau ai ascultat ce-am discutat?– Vai, Rianna! Cum po]i spune a[a ceva? Duncan te

consider` cea mai dur` fat` pe care a cunoscut-o.– M` \ndoiesc. Cred c` are o experien]` foarte bogat` cu

toate tipurile de fete.– Dar ]ine foarte mult la tine [i tu nu-l apreciezi. Dac-ai

putea…Lynda \[i \ntrerupse fraza [i oft`.– Trebuie s` intru, spuse Rianna, \ndreptându-se deja

spre cas`.– {tii, fotografia aceea pe care mi-ai f`cut-o… Ai putea

s`-mi dai [i mie o copie când e gata?– |]i pot da [i negativul, dac` vrei [i e chiar atât de

important` pentru tine.– Da, da, ar fi perfect.Singur` \n dormitorul care i se oferise pentru noaptea

aceea, Rianna se amuz` de spaima Lyndei ca nu cumvacineva s` vad` acea fotografie – ea al`turi de Enrico. Defapt, fotografia nici nu exista, pentru c` doar se pref`cusec-o face, dar \nc` nu inten]iona s`-i spun` Lyndei.

A doua zi diminea]` plecar` spre Selinunte [i Agrigento.Lynda nu insistase deloc s` le \nso]easc`, fapt la care Riannanu se prea a[teptase. {i, \nc` o surpriz`: [oferul era Enrico.Dar, poate c` asta era o metod` subtil` a Emiliei de-a puteafi \n compania b`rbatului dorit, sub o aparen]` foarteacceptabil`.

126 ERICA SOMMER

Când ajunser` la Selinunte, orice astfel de specula]ie \[ipierdu interesul pentru Rianna, captivat` acum numai degiganticele ruine ale templelor grece[ti, acea fabuloas`mo[tenire arhitectonic` l`sat` de antichitate. Emiliacuno[tea istoria insulei [i se dovedi a fi un ghid excelent.

– Poate s`-mi ia ani de zile s` descop`r fiecare comoar`a acestei insule.

– A[teapt` s` vezi Agrigento. Vei \n]elege de ce noi,sicilienii, suntem atât de mândri de mo[tenirea primit` dela greci.

|n Sciacea, Enrico propuse s` fac` o pauz` pentru a luaprânzul dup` care s` viziteze ora[ul renumit ca sta]iunebalnear` natural`.

– Cred c` romanii au fost cei care au descoperit apele cupropriet`]i curative.

– Dac` mergem la ]`rm, s-ar putea ca iahtul Celestina s`fie \n port, spuse Emilia.

Rianna abia a[tepta s` vad` iahtul, dar nu trebuia s` uitenici o clip` c` [i Emilia era la fel de ner`bd`toare ca ea.

– Cel mai bun mod de-a vedea Sciacea este de pe mare,spuse Enrico \n timpul prânzului, la un restaurant de pefalez`. Mai ales noaptea, când se v`d perfect cl`dirile urcând\n trepte pân` la castele.

– Ah, da, castelele, ad`ug` Emilia. Avem timp s` vizit`mcastelul fermecat?

– |ntotdeauna trebuie s`-]i faci timp pentru a vizita castelefermecate, spuse Enrico, zâmbind cu tandre]e spre Emilia.


|n inima Riannei, se aprinse un lic`r de speran]`. Poatec` Enrico avea s` devin` so]ul Emiliei, dac` aceasta va fi deacord. Dar nici Holford nu avea s` renun]e atât de u[or,dac` se va putea sustrage responsabilit`]ilor fa]` de Lynda.

Castelul fermecat era \ntr-adev`r fascinant. O mul]ime decapete sculptate z`ceau pe podea, ca [i cum sute de statuifuseser` decapitate. Altele erau a[ezate pe mici plinte, ca [icum corpurile ar fi fost \ngropate pân` la umeri.

– Ce pove[ti amuzante a[ putea scrie! se entuziasm`Rianna.

A[a cum promisese Emilia, Agrigento a fost o adev`rat`revela]ie. „Valea Templelor“ oferea o priveli[te de neuitat.

– |n luna februarie, explic` Emilia, totul aici e acoperitcu flori de migdal [i are loc un festival la aceste ruine.

– |n curând mi se va termina filmul. Sunt atât de multelucruri de fotografiat.

– P`streaz` [i pentru Templul lui Zeus. Este cel mai maredin Sicilia.

Rianna citise despre uria[ii \nal]i de mai bine de zecemetri care sprijineau acoperi[ul, dar emo]ia trìt` v`zându-iera greu de descris.

A doua zi pl`nuir` o vizit` la muzeu, apoi petrecur`noaptea \n Gela. Pretutindeni ceramic` antic` greceasc` [imozaicuri care nicìeri \n alt` parte a lumii nu se p`straseràtât de bine.

Tot atunci, Rianna v`zu pentru prima dat` muntele Etna.|]i d`dea iluzia c` plute[te pe cerul albastru luminos [i c`

128 ERICA SOMMER

poate disp`rea \n orice clip`, ca un miraj, inofensiv \naparen]`, dar putând erupe \n orice clip`, \ngropând totulsub lava sa uria[`.

– Numele „Etna“ \nseamn` „munte care arde“, explic`Emilia. Acum doi ani l-am v`zut erupând [i transformândinsula \ntr-o f`clie. Acum este din nou lini[tit.

Oarecum \mpotriva voin]ei ei, Rianna trebui s` sedespart` de aceast` priveli[te absolut miraculoas`, dar to]io asigurar` c` vor mai fi multe ocazii de-a vedea vulcanuldin multe alte unghiuri.

– Oare o fi ajuns Celestina? \ntreb` Rianna la un momentdat, ca din \ntâmplare.

– Nu se [tie. Este \n func]ie de câte scufund`ri fac petraseu.

Dup` cin`, Enrico telefon` autorit`]ilor portuare [i aflar`astfel c` iahtul \nc` nu venise. Rianna trebuia s`-[i maist`pâneasc` ner`bdarea. Desigur, era curioas` s` afle cum s-adescurcat Martin, dar n-avea rost s` se am`geasc`: ardea dedorin]a de a-l vedea din nou pe Holford, chiar dac` acestaavea s`-[i concentreze \ntreaga aten]ie asupra Emiliei.


Capitolul 9

A doua zi diminea]`, Emilia o anun]` de sosirea Celestinei.– Holford a g`sit o epav`, continu` ea. Ah, m` bucur atât

de mult pentru succesul lui! |ntr-adev`r, figura eientuziasmat` ar`ta din plin Riannei cât de mult \nsemnareu[ita lui pentru ea.

– {i eu m` bucur. Cred c` acest succes are repercusiuni[i asupra fratelui meu.

– Da, probabil c` [i Martin se poate mândri cu asta.– Sper. {tii cumva dac` este vorba despre un vas vechi

sau unul nou?– Nu. Duncan nu [tia detalii.– Duncan? Este aici?– Da. A venit asear`, cu Lynda.Vestea n-ar fi trebuit s-o surprind` foarte mult. Duncan

trebuia oricum s` vin` [i era de a[teptat c` Lynda n-ar fir`mas pentru nimic \n lume singur`, indiferent cât deluxoas` era vila.

Când Rianna cobor\ \n holul hotelului, Lynda era dejaacolo [i discuta cu Enrico.

– A[adar, ai ajuns, Rianna.– Dup` cum vezi. E[ti foarte matinal`.– De[i sunt \ngrozitor de obosit` dup` c`l`toria de ieri,

n-am mai putut dormi când am auzit vestea. Crezi c-au g`sito comoar`?

– Pu]in probabil, dar Holford [i echipajul lui semul]umesc [i cu o bucat` de lemn sau vreun tunvechi.

– O caset` cu bijuterii sau cu monezi de aur ar fi fost maiinteresant`.

– Ar fi trebuit predat` guvernului italian, interveniEnrico.

– Cât de nedrept!Rianna \i l`s` [i ie[i din hotel, \ntâlnindu-se fa]` \n fa]` cu

Duncan.– E adev`rat c` iahtul e \n port?– Da, dar Holford trebuie s` raporteze mai \ntâi

autorit`]ilor \n leg`tur` cu descoperirea sa [i s` ob]in`aprobarea de a cerceta epava.

– Este vorba de un vas din antichitate sau din perioadamodern`?

– Nu e vorba de o galer` roman`, totu[i Holfordpresupune c-a fost o nav` de r`zboi din secolul al[aisprezecelea sau al [aptesprezecelea.


– Te-ai \ntâlnit cu el de diminea]`?– Dac` te-ai fi trezit mai devreme, ai fi putut veni cu mine

\n port. A trebuit s` m` mul]umesc cu tov`r`[ia Lyndei pân`aici.

– Cel pu]in a fost o companie feminin`.– Nu este ce-a[ fi ales, dac` mi s-ar fi \ng`duit.– E prea devreme ca s` \ncerci s` flirtezi cu mine. Sunt

sigur`, de altfel, c` ai altceva de f`cut.Drept r`spuns, o lu` de bra] [i o conduse spre limba de

p`mânt care f`cea leg`tura cu peninsula.– Nici m`car tu nu vei mai lucra azi. Se organizeaz` o

petrecere pe iaht [i te previn de pe-acum c` nu voi admites` fii monopolizat` de gazda noastr`.

„Slab` speran]`“, se gândi Rianna trist`, „atâta timp cât \npreajma lui se aflau Emilia [i Lynda“.

– {i-acum, unde m` duci? \l \ntreb` cu voce tare.– Spre fântâna Arethusei.– Da, [tiu legenda. Era urm`rit` [i a sc`pat

transformându-se \ntr-un jet de ap`.– Voi avea grij` s` nu se-ntâmple acela[i lucru [i cu tine.Rianna nu r`spunse, dar se gândi c` exist` totu[i un

avantaj pe care-l oferea compania lui Duncan: lipsastresului pe care i-l genera nesiguran]a fa]` de reac]iile luiHolford.

St`tea lâng` balustrada fântânii privind ra]ele care \notauprintre tulpinele de papirus [i ascultând explica]iile luiDuncan, când instinctiv ridic` privirea. De partea cealalt` a

132 ERICA SOMMER

bazinului, Holford o privea cu o figur` rece, serioas`, chiarsup`rat`. |n clipa aceea, Rianna \[i d`du seama c` Duncanavea un bra] \n jurul taliei ei [i cealalt` mân` pe \ncheieturamâinii ei. Se privir` lung, pân` când Duncan, sim]ind c`Rianna nu-l mai ascult`, \l observ` pe Holford [i-i f`cu semncu mâna. Pornir` amândoi spre el, ocolind bazinul, daracesta schi]` un salut cu o scurt` \nclinare a capului [i plec`\n direc]ia opus`.

– Acum chiar c` l-am sup`rat pe [efu'! râse Duncan. Câtefete vrea s` monopolizeze? De ce nu se mul]ume[te cuEmilia? {i uit` c` mai e [i Lynda, care se consider` marea luidragoste?

Cuvintele lui Duncan o r`nir`, acum când [tia c` Holfordn-o iubise niciodat` pe Lynda [i c`, dac` va trebui s` se\nsoare cu ea, nu va g`si niciodat` fericirea pe care o merita.

Din polite]e, Rianna \l l`s` pe Duncan s`-i mai aratecâteva obiective importante, de[i gândul ei r`t`cea \n cutotul alt` parte, apoi se \ntoarser` la hotel pentru prânz.

– A fost totul \n regul`? \l \ntreb` ea pe Martin, carevenise [i el \ntre timp.

– |n general, da. Epava e interesant`. Sper`m s-o maig`sim \n acela[i loc când vom ob]ine aprobarea din parteaautorit`]ilor italiene. Marea are obiceiul de a muta resturilevaselor naufragiate [i a le acoperi. Am l`sat acolo ogeamandur`.

– {i dac` g`se[te altcineva punctul vostru de reper [i\ncepe explorarea?


– Nu prea putem \mpiedica a[a ceva.– Am auzit c` se organizeaz` o petrecere pe iaht, disear`.– Da, chiar vroiam s`-]i spun. Ai filmat ceva de

diminea]`?– Nu, am f`cut doar fotografii.– Atunci, vom merge \mpreun` [i ne vom ocupa de

partea de arheologie.Imediat dup` prânz, Rianna \[i lu` aparatele [i se urc`

repede \ntr-un taxi \mpreun` cu Martin, bucuroas` c`Duncan n-a reu[it s` vin` cu ei.

– |ncepem cu teatrul grecesc, cât avem lumin` bun`.Apoi mergem la amfiteatrul roman [i la pe[teri [i grote,suger` Martin.

Ce bine era, se gândi Rianna s` poat` lucra din nou cufratele ei, a[a cum erau obi[nui]i. {i totu[i, \l sim]ea [i pe el\ncordat, ca [i cum era preocupat de altceva.

– Te fr`mânt` ceva? \l \ntreb` ea \n cele din urm`.– Poate… Ai venit cu Duncan din Marsala?– Nu, cu Emilia, mama acesteia [i Enrico. De ce?– Lynda a f`cut unele aluzii referitoare la faptul c-ai

\nceput c`l`toria cu Emilia [i mama ei, apoi ai continuat \nma[ina lui Duncan.

– Cum naiba poate sus]ine o minciun` atât derevolt`toare? Ea [i Duncan au c`l`torit \mpreun`. |n oricecaz, Holford o poate \ntreba pe Emilia, dac`-l intereseaz`.

– Nu e prea m`gulitor ce spun, dar mi se pare c` peHolford \l intereseaz` mai mult Duncan. |n primul rând,

134 ERICA SOMMER

Duncan a ales s` nu participe la aceast` expedi]ie. Eadev`rat, nu era \ntr-o form` grozav`, dar \n acela[i timp, separe c-a vrut s` fac` aceast` c`l`torie pe uscat, \mpreun` cutine.

– Mi-a propus aceasta, dar am refuzat pentru c`-ipromisesem deja Emiliei c` merg cu ea. Lynda era la vilafamiliei Cavallini. Ah, acum \mi dau seama! B`nuiesc c`inten]iona s` vin` cu Enrico, dar planurile i-au fost dejucatepentru c` acesta a mers cu noi, el a condus. A[a c`, probabill-a rugat pe Duncan s-o aduc`.

Apoi \i povesti lui Martin episodul din gr`din`.– P`cat c` n-ai fotografiat-o. Ai fi putut s-o [antajezi.– Probabil de-asta se [i teme, de[i nu-mi dau seama de ce.– Oricum, te-am avertizat.Rianna \ncerca s` g`seasc`, \n lumina a ceea ce aflase de

la fratele ei, o posibil` explica]ie a ostilit`]ii din privirea luiHolford. Oare s` fi fost gelos pe Duncan? Nu, era o ipotez`pu]in probabil`, la care nici nu \ndr`znea s` spere.

Se aflau \n fa]a pe[terii Urechea lui Dionisos [i a[teptar`pân` un grup de vizitatori se \ndep`rtar`. Mai r`m`seser`câ]iva pa[i \n urma celorlal]i, \ncercând efectul ecoului, dup`ce ghidul le demonstrase ciudata proprietate a pe[terii [i leexplicase cum Dionisos auzise tot ce spuseser` cei carecoborâser` \n pe[ter`. Deodat`, spre surprinderea ei, Riannaauzi o voce repetând ca o incanta]ie: „Duncan e iubitul meu,iubitul meu, iubitul meu. Duncan e cavalerul Riannei“.

|n clipa urm`toare, ap`ru Holford urmat de Lynda.


– |ncerci ecoul? O \ntreb` Holford pe Rianna, cu ou[oar` grimas` de dezgust.

– Nu. Credeam c` Lynda.– Eu? N-am auzit nimic. Tu ai auzit ceva Holford?– Nu conteaz`.Rianna \n]elese perfect: Holford \[i imaginase c` ea

profitase de aceast` ocazie pentru a-[i face cunoscut`op]iunea. Oricum, ecoul nu reda [i vocea.

– Hai s`-ncerc`m to]i ecoul, suger` ea, nefiind dispus` s`se lase b`tut` atât de u[or. Lynda ne poate ar`ta exact locul.

– Ah, nu, \n nici un caz, r`spunse Lynda gr`bit`. Sespune c` nu auzi nimic bun vorbindu-se despre tine dac`ascul]i.

– Dar nu trebuie s` ]ii un discurs. Un singur cuvânt ede-ajuns. Sau un nume, Enrico, de exemplu. Ar avea orezonan]` bun`.

– S` mergem, Holford. |mi ajunge cât am vizitat acestelocuri sumbre, spuse Lynda gr`bit`, ceea ce \nsemna c`s`geata bine ]intit` de Rianna nimerise \n plin.

Seara, Rianna merse cu Martin la bordul Celestinei.Holford nici m`car nu men]ionase ceva de vreo petrecere.Mai mult, nici nu ap`ruse. Lipseau, de asemenea, Emilia,mama ei [i Enrico.

– Ar fi trebuit s` fie aici! spuse Lynda, sup`rat`. |ndefinitiv, se presupune c` are ceva de s`rb`torit.

– Poate c` s`rb`tore[te \ntr-adev`r undeva, insinu`Duncan mali]ios, \mpreun` cu Emilia [i grupul ei.

136 ERICA SOMMER

– Norocos individ! Coment` Martin. F`r` sup`rare, Lynda!– B`nuiesc c` n-are nici un fel de importan]` dac`

Rianna se simte jignit`, spuse Duncan. Ea nu-i decâtsora ta.

– A[a e, aprob` Rianna, zâmbind. Surorile sunt obi[nuitecu astfel de tratamente.

Dup` cin`, Rianna profit` de ocazie pentru a discuta cuSteve.

– Poveste[te-mi despre riscul explor`rii subacvatice.Holford \mi spune c-ar trebui s` \ncerc [i eu s` v`d cum estes` cercetezi adâncurile.

– Pentru oricine care e s`n`tos [i \noat` bine, riscul nupoate fi prea mare, cu condi]ia s` nu fie singur. Asta e tot,s` nu fii niciodat` singur. De altfel, noi \ntotdeauna pornimcâte doi.

– {i s` nu bei alcool \nainte de scufundare.– {i nici s` nu m`nânci prea mult. Oricum, nu se pune

problema \n cazul t`u. Holford nu admite pentru \nceputdecât scufundarea cu tub de oxigen.

Rianna \ncerc` s` aduc` \n discu]ie tragedia lui JackPatterson, dar \nc` nu [tia cum.

– Fratele meu este foarte strict \n privin]a respect`riiregulilor. Este con[tient de responsabilitatea pe care o are:pe de o parte, trebuie s` \nregistreze rezultatele activit`]iivoastre extrem de laborioase, iar pe de alt` parte, trebuies` aib` grij` de echipamentul foarte scump cu carelucreaz`.


– Cred c`, de fapt, e[ti \ngrijorat` din cauza fratelui tùpentru c` este cameraman [i [tii ce s-a \ntâmplat cu Jack. {tiidespre so]ul Lyndei, nu-i a[a?

– Am auzit ceva, dar nu foarte mult.– M` tem c` vina a fost \n totalitate a lui. Obi[nuia s` bea

prea mult, chiar dac` nu \nainte de scufund`ri.– Ce s-a \ntâmplat de fapt?– |n primul rând, a \nc`lcat flagrant regula [i a coborât \n

adânc singur. Nu i s-a remarcat absen]a decât dupàproximativ o jum`tate de or` de la plecare. |n locul acelaadâncimea era de aproximativ [aptezeci de picioare, a[ac-ar fi trebuit s` se ridice repede la suprafa]`. Holford [iDuncan au plecat imediat \n cùtarea lui, dar se pare cìndica, prin semne, c` totul e \n regul`. Dup` aceea, totul adevenit confuz. Steve f`cu o pauz`, gânditor, [i-[i aprinse o]igar`. Duncan a urcat la suprafa]` [i \ntreagaresponsabilitate a revenit lui Holford. Se epuizase aerul dincilindrul lui Jack, a[a c` trebuia s` se foloseasc` amândoi de-allui Holford.

– Dar cum se poate realiza a[a ceva?– Foarte u[or. Se trece furtunul de la unul la cel`lalt,

dar trebuie s`-]i controlezi respira]ia [i anume s` expiricând urci, apoi s` inspiri de dou` ori, ]inându-]i respira]iaa doua oar`. Se pare c`, la un moment dat, \n timp ceurcau la suprafa]`, Jack [i-a pierdut cuno[tin]a, iar Holfordtrebuia s`-l aduc` \n cel mai scurt timp posibil [i cu toateacestea nu prea repede, pentru a nu-i afecta pl`mânii.

138 ERICA SOMMER

Imediat ce Jack a fost ridicat la bord, mi-am dat seama c`era pierdut. Ne-am str`duit to]i; am f`cut tot ce-a fostomene[te posibil – am telegrafiat la spitalul din ora[ul celmai apropiat [i l-am dus acolo, dar murise cu mult timp\nainte de a ajunge.

– Dar n-a fost vina lui Holford.– Categoric nu, dar el face \n continuare prostia de a se

\nvinui. Jack \nc`lcase toate regulile. |n plus, când Holforda \ncercat s`-l salveze, era practic \ntuneric. Nu se coboar`niciodat` \n adânc noaptea, decât \n caz de urgen]`.

– De fapt, Holford [i Duncan [i-au riscat via]a \ncercânds`-l salveze pe Jack.

– A[a este, dar nu te gânde[ti la a[a ceva când \ncercis`-]i salvezi un coechipier.

– A fost o anchet`?– Dou`. Una \n Borneo [i cealalt` \n Singapore. Din

p`cate, Holford a refuzat s` fac` uz de singura dovad` carel-ar fi scutit complet de responsabilitatea sa. Jack a l`sat oscrisoare \n cabina lui. A c`zut dintr-un buzunar \n timpce-i strângeam lucrurile. Nu era adresat` lui Holford saualtcuiva, a[a c-am citit-o. Lynda vroia s` divor]eze [i Jackpresupunea c` vrea s` se m`rite cu Holford; \n consecin]`[i-a pus cap`t zilelor.

– Vrei s` spui c` s-a sinucis?– |n cele din urm`, asta a fost, de[i ar fi putut duce foarte

u[or la moartea altora. I-am dus biletul lui Holford [i, ca un


prost, l-a distrus. Nu vroia s-o amestece pe Lynda \npovestea asta [i-i [i displ`cea faptul c` unul din membriiechipei sale alesese…

– Mul]umesc c` mi-ai spus.R`mase t`cut`, dându-[i seama acum mai bine ce putere

de [antaj avea Lynda. |n lipsa acelei scrisori, Holford nu seputea \mpotrivi.

– Ce pune]i aici la cale? Se auzi vocea Lyndei, atât deaproape, \ncât Rianna se \ntreba dac` nu cumva aceastaascultase discu]ia lor de câtva timp.

– Cum s` te arunc`m peste bord [i-apoi s` te facem s`reapari ca o nimf` la fântâna Artheusei, r`spunse Steve.

– Ce soart` \ngrozitoare! Dar pentru Rianna cepl`nuie[ti?

– Poate c` un zbor u[or prin aer pân` pe p`mânt…La \ntoarcere, Martin conduse fetele pân` la hotel.– Ce plictisitor a fost! se plânse Lynda.– Ce spui tu este foarte pu]in m`gulitor, bomb`ni

Martin.– Ce s` fac, mi-a lipsit Holford! Unde naiba o fi fost?– A luat masa cu câteva persoane influente cu rela]ii la

autorit`]ile portuare [i la Departamentul de Arheologie dincadrul guvernului italian, pentru a trata \n leg`tur` cudescoperirea f`cut`, anun]` Steve.

– {i de ce nu mi-ai spus de la \nceput?– Pentru c`, draga mea Lynda, m-am gândit c` e mai

amuzant s` te las s` faci tot felul de supozi]ii.

140 ERICA SOMMER

– Ceea ce a fost valabil [i pentru Rianna.– Nu, nu, eu n-am fost chiar atât de curioas` sau

deranjat` de absen]a lui Holford.– Sigur c` nu, din moment ce l-ai avut pe Duncan lâng`

tine, ca de altfel mereu.Duncan [i Jeffrey r`maser` pe iaht, iar Martin \nso]i

fetele la hotel. Rianna primi la recep]ie un bilet.– E de la Emilia, \i [opti ea lui Martin, dup` ce citi repede

cele câteva rânduri. Spune c`-i pare r`u c` n-a mai r`mas,dar a trebuit s` plece la Palermo.

– Ce-o fi cu ei de-au disp`rut atât de gr`bi]i?– Afaceri, b`nuiesc.– Afacerile sunt \n Marsala, nu \n Palermo.– E adev`rat. |i voi spune [i Lyndei, ca s` nu-[i mai fac`

griji inutile gândindu-se c` Holford hoin`re[te cine [tie peunde cu Emilia.

La auzul ve[tii, \n ochii Lyundei se aprinse o scânteie cade triumf. Abia a doua zi Rianna \n]elese semnifica]ia aceleibucurii.

Se afla \mpreun` cu Martin la muzeu, s` vad` monezilepentru care Siracuza era renumit`, de[i unele dintre elefuseser` descoperite \n Selinunte. Nu se permitea accesul amai mult de doisprezece vizitatori o dat`, care erau \ncuia]i\n \nc`pere, ca m`sur` extrem` de securitate.

Rianna contempla \ncântat` delicate]ea cu care monezileerau gravate: capete de zei [i zei]e desenate pân` \n cele maimici am`nunte.


– Este uluitor cu cât` minu]iozitate sunt lucrate, [optiRianna extaziat`. Uit`-te la ace[ti patru cai, sunt reda]i perfect.

– Vechii artizani \[i [tiau bine meseria. |n plus, trebuie]inut cont c` au ajuns la aceast` realizare des`vâr[it` f`ràjutorul mijloacelor moderne de ast`zi.

Rianna ridic` privirea, uimit`, recunoscând vocea luiHolford.

– |[i fùreau ei \n[i[i instrumentele, continu` acesta,examinând mai departe una dintre monezile din casetele desticl`, ca [i cum nici n-ar fi observat prezen]a ei. M` \ndoiescs` fi avut cel pu]in o lup`.

– Singurul lor instrument de precizie trebuie s` fi fostvederea perfect`, intr` \n joc Rianna.

O privi zâmbind, atât de aproape de ea, \ncât \i atinse bra]ul.– Nu m` a[teptam s` te \ntâlnesc aici, spuse Rianna,

furioas` pe ea \ns`[i de a nu fi g`sit o replic` mai spiritual`.– Credeai c-am chefuit noaptea trecut`?– Ar fi fost posibil.– Ce-ar fi spus ceilal]i bìe]i dac-ar fi fost a[a? Nu te

\nso]e[te Duncan, ca de obicei?– Nu. Probabil are ceva mai important de f`cut decât s`

se ]in` dup` mine – ca de obicei.Timpul de vizitare pentru grupul lor expirase [i erau

condu[i acum \ntr-o \nc`pere al`turat` [i de acolo pe uncoridor. Holford r`mase lâng` ea cât str`b`tur` una dingaleriile cu sculpturi.

Dup` câteva minute, li se al`tur` [i Martin.

142 ERICA SOMMER

– Am ob]inut aprobarea de a fotografia unele sculpturicând aceast` parte a muzeului e \nchis` publicului. A[a c`,Rianna, noteaz` datele referitoare la aceste piese.

Rianna \[i imagin` c` Holford avea s` se retrag` dup` ceea \[i scoase carnetul, gata s` \nceap` s` noteze, dardimpotriv`, \i dicta chiar el o mul]ime de explica]iireferitoare la fiecare obiect de art`.

– Voi veni mai târziu cu tot ce-mi trebuie, hot`r\ Martin[i se \ndep`rt` pentru a mai face unele fotografii.

Rianna inten]ion` s`-l urmeze, dar Holford \ntinse mânas-o opreasc`.

– Rianna, vreau s` [tiu ceva, dar vreau adev`rul. |l iube[tipe Duncan?

– E treaba ta? r`spunse ea, complet nepreg`tit` pentru o\ntrebare atât de direct`.

– Da. |n]eleg c-ai aranjat s` c`l`tore[ti \mpreuna cu el laSiracuza.

– Cine ]i-a spus?– |mi pare r`u c` Duncan n-a fost cinstit cu mine. Nu era

nevoie de acel pretext ca s` nu vin` cu noi.– N-am avut nici un amestec. Era r`cit [i tu ar trebui s`

[tii cel mai bine c` principala condi]ie este starea des`n`tate perfect`.

– A[a ]i-a spus? {i chiar era r`cit? Mie mi-a spus cu totulaltceva, [i anume c` l-ai rugat s` te \nso]easc` \n aceast`c`l`torie pentru a-]i ar`ta punctele de interes.

Rianna era atât de furioas`, \ncât cu greu se st`pâni s`nu-l p`lmuiasc`.


– Ce-a[ putea s`-]i spun care s` te fac` s` crezi ceea ce nuvrei s` crezi? Da, Duncan s-a oferit s` m` \nso]easc`, dar amrefuzat. Am venit cu Emilia, mama ei [i Enrico. |ntreab`,dac` vrei s` [tii adev`rul.

– {tii foarte bine c` nu-i pot \ntreba. Emilia este laPalermo la o audi]ie. |[i dore[te s` devin` cânt`rea]`, dartat`l ei n-ar accepta pentru nimic \n lume o astfel decarier` pe care o consider` dezonorant` pentru familialor. Lynda m` asigur` c` ea a venit cu ei, iar tu ai mers cuDuncan.

– {i am stat \mpreun` cu el la diverse hoteluri de petraseu, nu-i a[a? De ce nu te interesezi la acele hoteluri cas` te convingi c-am stat amândoi chiar \n aceea[i camer`?

Acum \n]elesese pe deplin bucuria din privirea Lyndei.Nu era nimeni care s`-i poat` infirma versiunea. Nu eranimeni, deocamdat`, se gândi Rianna, dar mai devremesau mai târziu, Holford tot va afla adev`rul, [i-atunci \l vaface s` regrete amarnic fiecare cuvânt pe care-l rostise, \lva face s`…

Holford continua s` vorbeasc`. La \nceput cuvintele luitrecur` pur [i simplu pe lâng` ea, apoi, treptat, c`p`tar`sens.

– … P`cat c` n-am [tiut de la \nceput c` Duncan este celde care te sim]i atras`. Poate c-ar fi trebuit s` prev`d. Dar amfost un prost, un mare prost. Mi-am dat seama c` m-am\ndr`gostit de tine [i dac-a[ fi avut cea mai mic` speran]` c`]ii pu]in la mine a[ fi trimis-o \napoi pe Lynda. Este mai

144 ERICA SOMMER

puternic` decât pare, dar \mpreun` am fi reu[it s-o\nfrunt`m. |mi pare r`u, Rianna. Nu te voi mai deranja. S`uit`m complet ce s-a \ntâmplat \n aceast` diminea]`.

Dup` care disp`ru pe o str`du]` \ngust`. Rianna r`mase]intuit` locului, dorind zadarnic s-alerge dup` el, s`-limplore s` mai spun` totul o dat`.

De ce-a trebuit s` se lase prad` mâniei? De ce nu i-a spuscalm, cât se poate de serios, c` nu-l iube[te pe Duncan? Dece a trebuit s`-i arunce \n fa]` cuvinte care s`-l doar`?

– Ar`]i de parc-ai v`zut o stafie, spuse Martin, reveninddup` un timp. Unde e Holford?

– S-a dus.Cuvintele acestea aveau pentru ea rezonan]a unui

dang`t funebru. Se sim]ea pustiit`. Prin fa]a ei trecuse \ntr-adev`r o stafie – cea a dragostei pierdute. Nu, nupierdute, ci alungate \n mod absurd, \ntr-un acces de furielipsit de sens.


Capitolul 10

Rianna b`tea la ma[in` câteva articole când Martin venila sfâr[it de s`pt`mân` la Casa Rosa. De când se \ntorsesedin Siracuza, adic` de aproximativ opt s`pt`mâni, vizitase omul]ime de locuri, \n special pe cele care nu intrau \ncircuitul turistic obi[nuit.

– Ce ve[ti ai? o \ntreb` Martin.– Destul de bune. Câteva articole de c`l`torie sunt

acceptate \n bro[ura de anul viitor. Reportajul realizat lapivni]ele cu vinuri ale familiei Cavallini va fi cump`rat deproduc`torii seriei „Vinurile lumii“, iar câ]iva produc`toride emisiuni de televiziune sunt interesa]i de orice materialeinedite – iar eu am o mul]ime.

– Bravo. Contul nostru bancar e aproape la limit`, a[a c`ne-ar prinde bine o infuzie de capital.

– Ah, mai e ceva. Departamentul local al educa]ieidore[te unul din filmele noastre cu antichit`]i grece[ti [i

romane, dac` ad`ug`m un comentariu interesant referitorla istoricul lor. Am f`cut deja mare parte din acestcomentariu, dar mai trebuie s` caut unele date.

– |n afar` de munc`, n-ai mai f`cut nimic? Cum te-aidistrat?

– Am mers mult cu ma[ina, am fost de câteva ori invitat`la vila familiei Cavallini. Apropo, presupun c` [tii…

– C` Emilia s-a logodit cu Enrico? Da, vestea a ajuns [i peiaht. Nu [tiu cum a reac]ionat Holford, dar am impresia c`nu avea inten]ii serioase \n leg`tur` cu ea.

– Dar tu?– Nu [tiu. Am fost con[tient c` n-am nici o [ans`.– {i Emilia a fost acceptat` pentru a lua lec]ii de canto.

Tat`l ei n-ar fi fost niciodat` de acord, dar se pare c` Enricoo va \ncuraja s` cânte \n cadrul unor recitaluri [i poateconcerte.

– P`cat c` se pierde o voce atât de frumoas`. Ar fi fost oTosca sau o Carmen grozav`.

– Ai mai v`zut-o pe Lynda? Presupun c` este tot \nSiracuza. Se pare c-a f`cut cuno[tin]` cu un american carelocuie[te la acela[i hotel. Nu se [tie cât va dura, dardeocamdat` nu ne mai deranjeaz` cu prezen]a ei. Nu m-ai\ntrebat nimic despre Duncan.

– Presupun c` e ocupat, la fel ca voi to]i.– {i nici despre Holford.– Nu m`-ndoiesc c` [i el e foarte ocupat. A]i mai g`sit

vreo bucat` de epav`?


– Suficient ca s-o identific`m ca fiind o corabie din aniil550, \n care am g`sit arme [i ceea ce mi se pare cel maiinteresant, articole de uz cotidian, de exemplu farfurii,cu]ite, c`ni din cositor, câteva s`bii [i o minunat` piperni]`,folosit`, f`r` \ndoial`, la masa c`pitanului.

Rianna petrecu seara \mpreun` cu Martin la unul dinhotelurile din centrul Marsalei [i anume hotelul Bolzano.Martin \l alesese, de[i ar fi preferat oricare altul \n loculacestuia, unde \l \ntâlnise prima oar` pe Holford.

|n ultimele luni se concentrase numai asupra muncii ei,\ncercând s`-l uite pe b`rbatul de care se \ndr`gostise atâtde nebune[te. Cu toate acestea, \i revenea destul de des \ngânduri.

– |nchirierea Vilei Aurelia a fost o irosire de bani. N-a]iprea folosit-o.

– Poate c` Holford a \nchiriat-o pentru Lynda.– Cum [i-a putut \nchipui c-o va interesa vila când voi

to]i sunte]i pleca]i?– Cred c` acum s-a l`murit \n privin]a ei. Niciodat` n-am

\n]eles de ce o tolereaz`. {tiu c` e v`duva lui Jack, dar, dince mi s-a povestit, c`s`toria aceea oricum se destr`ma.

– S` sper`m c` va fi ocupat` mai mult timp cu acelamerican, suger` Rianna pe un ton vesel, de[i sufletul ei eracople[it de mâhnire dându-[i seama c`, f`r` cele dou`presupuse rivale, i-ar fi fost mai u[or s` ajung` la inima luiHolford dac` \ntre ei n-ar fi existat acea pr`pastie denetrecut.

148 ERICA SOMMER

De[i compania lui Martin \i f`cea pl`cere, se sim]iu[urat` când acesta trebui s` se \ntoarc` la Siracuza, pentruc`-i amintea prea mult de Holford.

Abia când se \ntoarse \n camera ei dup` ce-l conduse,v`zu pe m`su]a ei de toalet` un pachet ambalat neglijent.|n`untru era un coral mare cu o mul]ime de ramifica]iidelicate. Tocmai se gândea ce gest frumos f`cuse Martinaducându-i un astfel de dar, când observ` un bilet pe careaproape c`-l aruncase \mpreun` cu ambalajul.

„Un cadou din Siracuza. Holford sper` c`-l po]i folosicumva, f`cându-]i un colier sau altceva ce-]i place“.

Era scrisul lui Martin, dar era oare acel cadou ramura dem`slin pe care Holford i-o \ntindea, sau un suvenir der`mas bun? Privi lung acea suprafa]` lucioas` pe care sereflecta lumina [i ochii i se umplur` de lacrimi inutile [ihot`r\ s` fotografieze coralul pe un fundal de culoare verde\nchis.

|[i amintea de discu]ia cu Holford, atunci când acestavenise acas` la ea [i se-ntreba dac` nu cumva \i interceptasegre[it cuvintele; poate c` fata la care f`cuse aluzie era chiarea, nu Emilia.

|[i d`du seama c` Duncan nu fusese un adev`rat prieten.N-ar fi trebuit s`-l lase s-o pun` \ntr-o postur` nepl`cut` fa]`de Holford.

La sfâr[itul s`pt`mânii primi o scrisoare de la Martin,prin care \i spunea c` poate veni \n Siracuza pentru a asistala un spectacol de balet la teatrul grec.


Pân` acum, Rianna evitase de a mai merge la Siracuza,pentru simplul motiv c` nu vroia s` se-ntâlneasc`\ntâmpl`tor cu Holford sau cu Duncan, sau cu oricare dinceilal]i. Se hot`râse \ns` s` mearg` pentru acest spectacol.De[i ar fi putut ajunge acolo \ntr-o singur` zi, inten]ion` s`fac` un ocol prin Etna, s` r`mân` acolo o noapte [i s`filmeze tot ce-i place. Ora[ul era interesant [i-[i promiseses` revin`, \nc` de când \l v`zuse prima dat`. Fotografiecastele, palate, casele oamenilor simpli, discutase cuace[tia, \[i cump`rase chiar [i un [al ca acelea pe carefemeile de-acolo \l purtau \n mod tradi]ional.

Se f`cuse sear` când \n sfâr[it ajunse \n Siracuza.– Credeam c` nu mai vii, o \ntâmpin` Martin la hotelul

unde urma s` stea.– Nu m-am gr`bit [i am f`cut fotografii pe drum. Ce [tii

despre spectacol?– E o companie din Neapole. Pe lâng` aceasta, mâine are loc

[i un festival al m`rii, curse de ambarca]iuni, focuri de artificii.– Numai tu e[ti pe ]`rm? Sunt pe iaht, ceilal]i?– Cine ai fi dorit s` te \ntâmpine? Duncan? Holford?Cinar` târziu, \ntr-un restaurant.– De data aceasta Lynda nu te va mai deranja. E plecat`

\ntr-o croazier` cu iahtul americanului, \mpreun` cu câ]ivaprieteni ai acestuia.

– Sper c` este un iaht mai mare decât Celestina, coment`Rianna.

Vestea, \ns`, o bucur`.

150 ERICA SOMMER

Pentru a nu se suprapune cursei de ambarca]iuni,spectacolul de balet a fost amânat cu o zi.

Când Martin [i Rianna sosir`, teatrul grecesc era aproapeplin cu spectatori. Reprezenta]ia \ncepuse deja când seridicar` pentru a permite câtorva \ntârzia]i s` ajung` lalocurile lor. Spre surprinderea Riannei, unul dintre ace[tiaera chiar Holford care se a[ez` lâng` ea, zâmbindu-i.

– |mi pare r`u c-am \ntârziat, [opti el nereu[ind s` spun`mai mult pentru c` \ncepuse deja cealalt` varia]iune.

|n urm`toarea scurt` pauz`, Rianna \ncerc` s` g`seasc`un subiect inofensiv de conversa]ie.

– Mul]umesc pentru coral.– M` bucur c` nu l-ai trimis \napoi.– S`-l trimit \napoi?A trebuit s` a[tepte urm`toarea pauz` pentru a

continua.– De ce s` fi trimis coralul \napoi? Nu era pentru mine?– I-am spus lui Martin s` mi-l aduc` \napoi dac` nu vrei

s`-l prime[ti.Rianna t`cu; se gândi bine la semnifica]ia acelei

instruc]iuni pe care Martin n-o \ndeplinise.– Asta \nseamn` c`… Dac` n-a[ fi primit coralul…

Atunci…?– Fire[te. M-am gândit c-ar fi o la[itate din partea mea s`

nu mai \ncerc \nc` o dat`.– M` bucur c` l-am p`strat, [opti ea, \ncercând cu greu

s`-[i st`pâneasc` bucuria.


Mâna lui i-o cuprinse pe a ei. Mai \ntâi, Rianna sim]ic` explodeaz` de atâta nebun` fericire, apoi se lini[titreptat, ca [i cum ar fi g`sit \n el o oaz` de calm [isenin`tate.

Mai urma un scurt balet dup` pauz`, dar Holford oconduse pân` la nivelul superior al amfiteatrului.

– Vor mai fi ocazii \n care vom asista la spectacole debalet \ntr-un teatru grec, spuse el. Momentul acesta, \ns`,este unic, dragostea mea.

Se contopir` \ntr-un s`rut deopotriv` pasional [i tandru,\nv`lui]i de misterul acelei nop]i [i al acelui loc \n careistoria se repeta perpetuu.

– }i-am m`rturisit c` te iubesc, c` m-am \ndr`gostit detine aproape din ziua \n care te-am cunoscut. Acum, a[ vreas` te aud pe tine.

– Chiar ai nevoie de cuvinte?– Da.– Nu e suficient coralul?– Nu. Vreau s-aud cuvintele.– Holford, cum ai putut fi atât de orb? Credeam c` ai o

leg`tur` cu Lynda.– Asta a fost doar \n imagina]ia ei.– Apoi, am crezut c` e[ti atras de frumoasa Emilia.– Stai pu]in! Ce p`rere aveai despre mine? Nu sunt un

donjuan!– Ce conteaz` ce p`rere am din moment ce te iubesc?– A[a e mai bine. |n sfâr[it, ai spus-o.

152 ERICA SOMMER

R`maser` \mbr`]i[a]i pân` când aplauzele spectatoriloranun]ar` sfâr[itul spectacolului, apoi merser` \ncet pân` \nlocul \n care Holford \[i l`sase ma[ina.

– Ceea ce totu[i nu \n]eleg la Emilia, spuse Rianna, este dece a plecat a[a, deodat`, la Palermo? Nu [tia de acea audi]ie?

– Cred c` [tia, dar s-a folosit de excursia la Siracuza capretext pentru tat`l ei. Cel pu]in, acum s-a \mp`cat cu ideeac` fiica lui va cânta \n public din pl`cere, nu pentru a-[icâ[tiga existen]a.

– M` bucur pentru ea. Ar fi fost p`cat s` se piard` a[a ovoce. Dar… m` \ntreb dac` nu cumva Martin m` caut`.

– Probabil c` s-a \ntors deja \n ora[. Po]i s`-i mul]ume[tipentru ajutor.

– Ce fel de ajutor?– M-a asigurat c` nu te intereseaz` Duncan. Te rog s` m`

ier]i pentru acele acuza]ii, dar eram nebun de geloziev`zându-te atât de apropiat` de el. |n plus, Martin mi-asugerat c`, dac-a[ fi mai direct, a[ putea s` te determin s`ie[i din turnul \n care sim]ul datoriei [i responsabilitateamuncii pe care o faci te-au exilat.

– M` bucur s` aflu c` fra]ii pot fi uneori atât de utili.Era trecut de miezul nop]ii când au ajuns la hotel, dar

Martin \nc` \i a[tepta, r`bd`tor.– Era [i timpul s` ap`re]i. Acum nu mai ave]i nevoie de

mine. Noapte bun`.|nainte de a pleca, \[i \mbr`]i[` \ndelung sora [i d`du

mâna cu Holford.


– Trebuie s` te \ntorci pe iaht?– Da, cu Martin. Dar Celestina nu e departe.– |n toat` aceast` z`p`ceal`, am uitat s` te-ntreb de

epav`.– Avem timp mâine pentru asta. |ntregul proiect a mers

foarte bine. Vom putea recupera câteva obiecte pe caremuzeele italiene vor fi fericite s` le aib`. Noapte bun`,iubito. Nu-mi place s` te las aici, dar nu-l mai pot l`sa peMartin s` m` a[tepte.

Rianna adormi cu greu. Inima ei \n`l]a ode de bucurie pecare numai dragostea \mp`rt`[it` o cunoa[te.

A doua zi diminea]a, un chelner \i transmise un mesajtelefonic: era rugat` s` mearg` imediat \n port, unde oa[tepta o barc`.

Lu` un taxi, torturat` de temeri. Duncan o a[tepta, cu ofigur` grav`.

– Ce s-a \ntâmplat?– Un mic accident, dar cred c` totul va fi bine.– Holford? Sau Martin?– Amândoi, r`spunse el \ncordat, pornind barca spre

iaht.– Ce fel de accident?|n minte \i r`sunau cuvintele Lyndei: „Se pare c` Holford

are ghinion cu cameramanii“.– Este posibil ca Martin s` fie prins \n carena epavei.– {i Holford?– A coborât s`-l salveze. E [i Jefrrey acolo.

154 ERICA SOMMER

R`mase t`cut`, luptându-se s` nu cedeze lacrimilor, pân`când ajunse la bordul Celestinei unde o \ntâmpin` Steve.

– E grav?– |nc` nu. Mai pot r`mâne acolo destul de mult, dar va

deveni presant.– Sunt la adâncime mare?– Nu; aproximativ cincizeci de picioare, ceea ce

\nseamn` c` au o marj` de timp \nainte de a fi nevoie s` seopreasc` pentru decompresiune. Martin [i Jeffrey suntacolo de mai pu]in de o or`, iar Holford a coborât doar deo jum`tate de or`.

– Totu[i, ce s-a \ntâmplat?– Marea nu r`mâne niciodat` la fel, de aceea epavele

devin uneori inaccesibile. Nisipul [i scoicile sunt deplasatede curen]i [i am \n]eles c` o bucat` de lemn l-a blocat peMartin \n caren`. Astfel de accidente nu pot fi prev`zute.

Dup` pu]in timp, Duncan cobor\ [i el. Cele zece minutecare trecur` pân` când Steve anun]` \n sfâr[it ni[te semnale,p`ruser` ca ni[te ore pentru Rianna. Nervii ei erau \ncorda]ila maximum. Cine va ap`rea? {i \n ce stare? Soarta nu puteafi atât de crud` \ncât s`-i smulg` de lâng` ea pe cei doib`rba]i la care ]inea cel mai mult. Holford \i spusese deja c`marea este de ne\nduplecat [i are putere absolut`.

– Lini[te[te-te Rianna, o \ncuraj` Steve cu blânde]e.Pentru ca totul s` fie \n regul`, nu trebuie for]at [i gr`bitnimic.

Jeffrey ap`ru primul la suprafa]`.


– Sunt s`n`to[i. Holford a reu[it s`-l scoat` pe Martin dinspa]iul \n care era blocat.

– Mai func]ioneaz` cilindrul de aer al lui Martin?– Din câte [tiu eu, da. Oricum, ceilal]i doi au cilindrii

plini.Jeffrey lipì zgomotos pe punte, golind \ntr-un recipient

cu ap` dulce mostrele de specimene cu care venise lasuprafa]`. Cum putea cineva s` se ocupe de acele creaturi,când trei semeni de-ai sì se aflau \n pericol? Apoi, Rianna \[id`du seama c`, atunci când ai o meserie ca a lor, trebuie s`\nve]i s`-]i \ndepline[ti mecanic m`runtele sarcini cotidiene.

Urm` Duncan. Sigur, Rianna n-ar fi dorit s` i se \ntâmplenimic rù, dar venirea lui nu avu darul s`-i lini[teasc`temerile cu nimic.

Apoi, ap`ru Martin cu aparatul mare de filmat subacvatic,pe care Duncan \l ajut` s`-l dea jos.

– Slav` Domnului! [opti Rianna.– Cureaua de la cilindrul meu cu aer s-a prins de o

bucat` de lemn care ie[ea \n afar`. Mi-a fost team` s` tragprea tare [i nici nu vroiam s` deteriorez aparatul de filmat,apoi am r`mas imediat blocat.

Rianna sim]i o imens` u[urare, dar nu se putea lini[tiatâta timp cât Holford nu ap`rea. |n sfâr[it, urc` [i acesta,surprins s-o vad` pe punte.

– Mul]umesc pentru c` l-ai salvat pe Martin, [opti ea,venind c`tre el [i s`rutându-l, a[a ud cum era, cu costumul[iroind de ap`.

156 ERICA SOMMER

Mai târziu, dup` ce to]i au fost supu[i unui examenmedical de c`tre Steve, Holford veni s` se a[eze lâng`Rianna, sub prelata de pe punte.

– A fost neglijen]` din partea lui Martin? \l \ntreb` ea.– Nu. Se putea \ntâmpla oricui, mai ales pe epave. Stâlpii

de sus]inere sunt disloca]i, uneori rup]i. Martin a reu[it s`filmeze acea parte a vasului pe care nu avusesem cum s-ovedem, a[a c` tot rùl a fost spre bine.

– Nu cred c` voi vrea s` cobor vreodat` \n adâncuri.– Dar e obligatoriu. Cum vei \n]elege problemele cu care

se confrunt` so]ul tù dac` nu explorezi din când \n când\mpreun` cu el?

– Asta e prima dat` când aud vorbindu-se de un so].Inten]ionezi, a[adar s` te c`s`tore[ti cu mine?

– Cam la a[a ceva m` gândeam.– Cred c` e o idee bun`, dar va trebui s` m` mai gândesc.– Gânde[te-te chiar acum, pân` nu te arunc \n mare.– Nemilos, dup` câte v`d. Bine, las`-mi câtva timp

pentru a \nv`]a s` fac scufund`ri, ca s`-]i fac pl`cerea.– A[a-i mai bine.Rianna nu avu totu[i voie s` fac` scufund`ri decât dup`

un antrenament zilnic de \not [i dup` un examen medicalriguros, dar [i atunci, la \nceput numai cu tubul de oxigen,\n ape pu]in adânci [i doar pentru cinci minute.

To]i \i povestiser` despre lumea de vis a adâncurilor, darabia acum trìse [i ea pe deplin acea fascina]ie.


Se sim]ea \n deplin` siguran]`, pentru c` la cap`tulcel`lalt al „cordonului de ajutor“ era Holford. Acesta \i f`cusemn s` priveasc` \n sus: soarele str`lucea, trimi]ându-[irazele \n adâncuri. Deasupra ei era \ntr-adev`r acea „bolt`de chihlimbar“. Nu \ns` de fiecare dat` marea a[ternea lapicioare [i covorul de perle.

Abia când sim]i c` Holford trage cordonul, pentru a-i dasemnalul de ridicare la suprafa]`, \[i d`du seama cât de greu\i vine s` se despart` de acea lume mirific` de vis – t`cut`,frumoas`, plin` de provoc`ri.

|n seara aceea, Holford venea la cin` la hotelul \n carelocuia ea. |mbr`cându-se, Rianna \[i aminti de cerceii dinchihlimbar pe care promisese s` nu-i mai poarte decât cândva fi sigur` de dragostea lui Holford.

Acesta \i observ` imediat.– A[adar, sunt din nou amândoi!– Ce [arlatan! S` te prefaci c`-l arunci \n mare!– Sper s`-]i serveasc` drept lec]ie s` nu m` mai provoci.Rianna \i ar`tase deja fotografiile color pe care le f`cuse

coralului primit de la el.– Martin crede c` una din aceste fotografii ar fi o copert`

excelent` pentru cartea la care lucrezi.– Coral, chihlimbar, perle, [opti Holford. Giuvaieruri

d`ruite de mare. Trebuie s`-]i g`sesc un chihlimbar \nadâncuri [i poate [i un [irag de perle, dac` g`sesc unanumit tip de stridii.

158 ERICA SOMMER

– Cu timpul, poate c` voi reu[i [i eu s` g`sesc perle.– S-ar putea s` ne uime[ti pe to]i cu descoperirile tale.

E[ti o elev` bun`, dar mai ai multe de \nv`]at.– |n leg`tur` cu scufund`rile [i cu marea?– |n leg`tur` cu majoritatea lucrurilor – inclusiv \n

leg`tur` cu mine.– Da, [tiu c` e[ti o enigm` total`. |mi va lua o via]` s` te

cunosc.– Dou` vie]i. Fiec`ruia din noi \i va trebui o via]` \ntreag`

pentru a descoperi iubirea celuilalt.Suna \ntr-adev`r minunat, se gândi Rianna. Era fericit` s`-[i

petreac` via]a descoperind mereu câte ceva din iubirea lui.

Sfâr[it


giannijollys

Un covor de perle - WordPress.com · fotografii f`cute fie de ea, fie de Martin. C`l`toriser` deja...

Documents

Transcript of Un covor de perle - WordPress.com · fotografii f`cute fie de ea, fie de Martin. C`l`toriser` deja...