Sursele umorului

UMORUL SI ORALITATEA LUI CREANGA în toate etapele vietii a dorit întoarcerea catre locul natal, sau, macar, a încercat reconstituirea lui de departe, atunci când se afla, mai târziu, în destul de vitrege împrejurari de viata. Numai în satul lui frumos, plin de "flacai voinici si fete mândre" si harnic de "vuia de vatale în toate partile", s-a simtit fericit Creanga. De aceea nu se lasa dus de acolo cum nu se lasa pruncul de la sânul mamei, ursul din bârlog sau taranul de la munte din înaltimile lui. Desigur, viata tot mai grea a scriitorului în anii maturitatii a contribuit la realizarea acestei imagini atât de luminoase a satului, dar si unele realitati sociale. Humulestii sufereau de pe urma unei administratii apasatoare, locuitorii lui erau greu încercati de biruri si havalele, de serviciul militar pentru care oamenii se recrutau cu metode salbatice, aspecte reflectate critic în opera lui Creanga. Dar satul acesta a fost un sat razasesc, deci o comunitate mai mult sau mai putin libera, care n-a cunoscut oprimarea directa de catre boier, decât în unele conflicte de vecinitate, etc. "Amintiri din copilarie" oscileaza între registrul grav al evocarii colorate cu nuante nostalgice si registrul acut al evocarii comice, satirice. Fara îndoiala, accentele celei mai mari originalitati sunt atinse de Creanga pe aceasta din urma, unde spiritul lui hâtru, prin excelenta se misca în toata libertatea, îngaduindu-si sa si zaboveasca asupra viciilor omenesti si sa le arate oamenilor, râzând cu hohote. Si aici idealul moral al scriitorului este întrupat în personaje pline de virtuti, ca mama sa Smaranda, ca bunicul sau David Creanga, ca preotul Ioan Humulescu sau dascalul satului badita Vasile. Dar marile, minunatele realizari literare ramân totusi în "Amintiri din copilarie" : "gliganii", "coblizanii", "hojmalaii", taiati pe linii de uriasi, cu mijloacele exagerarii constiente, atât de caracteristica stilului satiric, mânuit de Creanga cu o deosebita iscusinta. Limba fixata de Crenga în opera sa este cea vorbita cu atâta culoare de taranii din nordul Moldovei, iar procedeele lui stilistice sunt, în cea mai mare parte acelea ale literaraturii noastre populare. Dar el a pus pecetea geniului asupra acestui stil, asa încât un timbru deosebit, profund original, rasuna în toata opera. Spuneam ca o mare bucurie a vietii însufleteste universul literar al lui Creanga, rasfrângând legatura puternica a scriitorului cu lumea înconjuratoare, cu obiectele ei, cu oamenii ei. El priveste lucrurile, actiunile si gesturile oamenilor, asculta vorbirea acestora si le da contur puternic, integrându-le în povesti si amintiri. Personajele sunt surprinse în miscarile cele mai caracteristice ale ocupatiilor lor si aceasta contribuie la sporirea realismului înfatisarii vietii omenesti. Condeiul scriitorului a prins în trasaturi repezi miscarea neîntrerupta a vietii, înregistrata de ochiul sau patrunzator. De aceea descrierile care presupun o aplecare mai îndelungata asupra aspectelor vietii, dând un caracter oarecum static operei de arta, sunt foarte rare la Creanga. Una dintre ele ar fi aceea a crâsmei din Falticeni, unde atentia nu cade, însa, asupra spatiului, asupra dispozitiiei lucrurilor în perspectiva, ci asupra obiectelor si a utilitatii acestora. Descrierea devine astfel o enumerere, ca si în cazul prezentarii interiorului lui Pavel Ciubotariul, a acareturilor lui Stan Patitul, a pravaliei jupânului din Mos Nichifor Cotcariul si altele. Cu aceeasi conceptie practica despre viata scriitorul priveste si obiectele meseriilor sau ale gospodariei si le pretuieste pentru folosul pe care îl aduc oamenilor aceste produse ale muncii lor.Marea originalitate a lui Creanga consta însa în construirea personajelor comice, grotesti, obiectul satirei sale. Aici autorul da frâu liber exagerarii constiente, caracteristica stilului satiric, îngrosarii caricatuale a trasaturilor fizice sau morale, dând nastere neuitatilor sai "gligani" sau "coblizani". Nica din "Amintiri din copilarie" este unul dintre personajele cele mai originale create de Creanga dupa modelul popular al unui Pacala sau Nastratin, este un erou despre care scriitorul vorbeste în paradoxe, pentru a desemna particularitatile sale de om "anapoda". Si când el spune, la sfârsitul partii a-II-a din amintiri, ca si cum ar vorbi despre sine: "Si sa nu credeti ca nu mi-am tinut cuvântul de joi pâna mai de-apoi, pentru ca asa am fost eu, rabdator si statornic la vorba în felul meu. Si nu ca ma laud, caci lauda-i fata; prin somn, nu ceream de mâncare; daca ma sculam nu mai asteptam eu sa-mi deie altii si când era de

facut ceva treaba, o cam raream de pe acasa. S-apoi mai aveam si alte lucruri: când ma lua cineva cu raul, putina treaba facea cu mine; când ma lua cu binisorul, nici atâta; iar când ma lasa de capul meu, faceam câte o draguta de trebusoara ca aceea, de nici Sfânta Nastasia izbavitoare de otrava nu era în stare a o desface cu tot mestesugul ei. Povestea ceea: un nebun arunc-o piatra-n balta si zece cuminti n-o pot scoate"- întelegem inteligenta lui de a zugravi un astfel de personaj, autor, mai întotdeauna, al câte unei "Drgute de trebusoare" pe care nimeni n-o mai putea descurca. Creanga a învatat mestesugul naratiunii, cu tot "tacâmul" ei, de la povestitorul popular pe care l-a ascultat nopti întregi în vremea copilariei si adolescentei si a reprodus procedeele generale ale limbii vorbite, ceea ce da un aer accentuat de oralitate povestirii sale. Sunt foarte frecvente mijloacele care indica rapiditatea actiunii întreruperea sau continuitatea ei, ritmul, miscarea (prin interjectii, exclamatii, onomatopee). De asemenea el foloseste vorba de duh, zicala, proverbul, maxima populara, dar cu o varietate si o bogatie de valori afective extraordinara. Acestea devin o componenta a stilului lui Creanga prin frecventa lor si prin faptul ca împlinesc mai întotdeauna o imagine. Ele sintetizeaza sau subliniaza un caracter ori o situatie, cuprind o aluzie sau ironie. Critica clericala este întarita în "Amintiri din copilarie" prin imaginea de animal fabulos creata de întelepciunea populara despre fetele bisericesti:" Vorba ceea: picioare de cal, gura de lup, obraz de soarta si pantece de iapa se cer unui popa". Apoi caracterul de Nastratin al eroului Nica este construit din însiruirea unor paradoxe culminând cu sinteticul proverb: "un nebun arunc-o piatra în balta si zece cuminti n-o pot scoate. Peste mijloacele generale, împrumutate de rapsodul popular, Creanga revarsa fara întrerupere darurile sale personale, care constau în înregistrarea unor nuante psihologice fine in dialoguri, în anumite inflexiuni ale comentariului facut pe marginea actiunilor întreprinse de personaje, în concluzie hazlii la unele din acestea. Arta lui Creanga mai consta si în plasticitatea caracterizarilor morale sau fizice ale eroilor sai, mai ales a celor negativi. Ispravile cele mai grozave ale eroului amintirilor sunt "trebusoare", iar bataia dintre Paval si Mogorogea, cu darmarea sobei, cu spargerea ferestrelor este numita cu candoare fatarnica "clacusoara asta". De aceea folosirea de catre Creanga a diminutivului da mai întotdeauna o imagine contrara, de marime neobisnuita a dimensiunilor si astfel, când popa Buliga da în stilul profesiei clericale, binecuvântarea traditionala: "Binecuvânteaza, Doamne, mâncarea si bauturica robilor Tai, amin!", întelegem ce cantitati enorme de vin desemna modestul diminutiv "bauturica". Placerea scriitorului de a se juca cu aceste cuvinte îl duce la numeroase jocuri de cuvinte, calambururi care exprima conducerea pâna la ultimele consecinte lingvistice a jocului logicii la personajele hâtre sau anapoda.Astfel opera lui Creanga apare ca o expresie unica pâna în cele mai mici amanunte stilistice a unei conceptii colective, populare despre viata si lume, întemeiata pe mijloacele de realizare artistica ale folclorului Experienta milenara de viata, felul de a gândi al taranului, transmis prin generatii succesive, conceptia lui despre arta s-au întrupat într-un om de geniu a carui opera va ramâne în fondul de aur al mostenirii noastre.