Ultima Noapte de Dragoste

3
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman scris de Camil Petrescu și publicat în 1930. Autorul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut că iminență a morții. Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze existențiale: „Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către sentimentul de iubire absolută și „întâia noapte de război”, care ilustrează imaginea războiului tragic și absurd, ca iminență a morții. Dacă prima parte este o ficțiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experiență trăită, scriitorul fiind ofițer al armatei române, în timpul primului război mondial. Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul. Ultima noapte de dragoste Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.De aici memoria involuntară declanşează fluxul amintirilor,adică derularea poveştii de dragoste. Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial Ștefan se simte măgulit de devotamentul fetei. Situația se schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă o mare parte, din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze. El observă acțiunile lor cu calm și o lipsă de interes care o frapează inițial pe soția lui, care îl apără înfocată. Ștefan Gheorghidiu dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și, la sfârșitul unui parastas jenant, renunță la partea de avere cerută de restul familiei.Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu încearcă să convingă familia să îi dea averea să cumpere o fabrică de metalurgie. La îndemnurile soției sale, Ștefan cedează și o cumpără laolaltă cu Tănase Vasilescu Lumânaru, un aparent fabricant de lumânări. În ciuda așteptărilor unchiului său, fabrica ajunge repede în pericol de faliment, iar când fiul lui Nae se îmbolnăvește de tuberculoză și acesta rămâne acasă ca să aibă grijă de el, protagonistul află disperat că nici Lumânărescu nu se pricepea.Cei doi sunt salvați de Nae Gheorghidiu, care află de un depozit de fier la Galați. Prin conexiunile acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca cineva să ofere o sumă mai mare, dar protagonistul face un aranjament cu ceilalți și se retrage.Înapoi la viața de facultate, Ștefan câștigă admirația colegilor săi cu Critica rațiunii

Transcript of Ultima Noapte de Dragoste

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman scris de Camil Petrescu și publicat în 1930. Autorul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut că iminență a morții.Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze existențiale: „Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către sentimentul de iubire absolută și „întâia noapte de război”, care ilustrează imaginea războiului tragic și absurd, ca iminență a morții. Dacă prima parte este o ficțiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experiență trăită, scriitorul fiind ofițer al armatei române, în timpul primului război mondial. Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul.

Ultima noapte de dragoste

Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.De aici memoria involuntară declanşează fluxul amintirilor,adică derularea poveştii de dragoste.

Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial Ștefan se simte măgulit de devotamentul fetei. Situația se schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă o mare parte, din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze. El observă acțiunile lor cu calm și o lipsă de interes care o frapează inițial pe soția lui, care îl apără înfocată. Ștefan Gheorghidiu dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și, la sfârșitul unui parastas jenant, renunță la partea de avere cerută de restul familiei.Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu încearcă să convingă familia să îi dea averea să cumpere o fabrică de metalurgie. La îndemnurile soției sale, Ștefan cedează și o cumpără laolaltă cu Tănase Vasilescu Lumânaru, un aparent fabricant de lumânări. În ciuda așteptărilor unchiului său, fabrica ajunge repede în pericol de faliment, iar când fiul lui Nae se îmbolnăvește de tuberculoză și acesta rămâne acasă ca să aibă grijă de el, protagonistul află disperat că nici Lumânărescu nu se pricepea.Cei doi sunt salvați de Nae Gheorghidiu, care află de un depozit de fier la Galați. Prin conexiunile acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca cineva să ofere o sumă mai mare, dar protagonistul face un aranjament cu ceilalți și se retrage.Înapoi la viața de facultate, Ștefan câștigă admirația colegilor săi cu Critica rațiunii practice. Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan cu soția lui renunță la vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată de lucruri pe care protagonistul le consideră frivole, spre neplăcerea lui. În timpul unei excursii, este cuprins de certitudinea că ea îl preferă pe avocatul amator în defavoarea lui. El descifrează fiecare gest al soţiei ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile petrecute la Odobești.El o confruntă pe Ela în privința vinovăției ei, dar ea reușește inițial să-l convingă. Zilele de după întoarcerea lor sunt încărcate cu tensiune și acțiunea culminează cu o petrecere dată de prietenii lor de la facultate. Ca să o pedepsească, Ștefan începe să facă avansuri unei alte doamne, dar o respinge atunci când ajung singuri. Ela îi face jocul și Ștefan cedează și se hotărăște să plece devreme. Spre surprinderea lui, Ela refuză, acceptând, în ochii lui, acuzațiile pe care el

i le aducea. Ștefan continuă să accepte și să spere, dar în cele din urmă pleacă, culege o femeie de pe stradă și o duce acasă. Astfel îi găsește Ela, două ore mai târziu și pleacă, rănită și indignată.O scurtă perioadă de despărțire duce la o scurtă perioadă de împăcare, pe parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și în ciuda protestelor lui, avortează copilul. Într-o zi, Ștefan pleacă cu treabă la Azuga și la întoarcere găsește casa goală. O caută disperat pe la cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte de ea.În zilele care urmează a Ștefan încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind obsesia lui ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce, și devine palid la fiecare referire la ea. Spre dezgustul lui, i se pare că toți ceilalți îi pot intui suferința și o ridiculizează. Într-un moment de căutare înfrigurată, el dă peste o scisoare din partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de urât pe perioada celor două zile în care aceasta lipsise. Când Iorgu, soțul Anișoarei confirmă cele scrise, Ștefan este năpădit de remușcări și capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung. Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-și treacă o parte din avere pe numele ei. Convins de motivațiile mercantiile ale acesteia, el o părăsește și,ieşit din casă în care se afla Ela,îl vede pe domnul G. plimbându-se pe stradă,atunci se hotărăşte să meargă să-şi ia lucrurile de la hotel şi să-i omoare pe cei doi,dar planurile îi sunt ruinate, fiind găsit de colonelul lui; protagonistul părăsește orașul împreună cu el. Pe drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el

.Întâia noapte de război În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în război.Batalionul lui luptă la Măgura, unde Ștefan este aproape omorât de un soldat, din neatenție. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, lucru ce reflectă la cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, el se gândește că ea l-a înșelat numai după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, îi scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani cerută la Câmpulung.În zilele următoare prinde un grup de copii de țigani care furaseră din sat. O tânără de 15 ani îi atrage atenția și o arestează ca să o sperie, dar îi dă drumul. Un țăran pârăște două fete că ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele.Gheorghidiu și batalionul lui trec Oltul și se opresc în Cohalm. Sunt atacați de unguri.Rănit, este trimis la București, unde toată familia îl copleșește dar  el consideră că este doar o falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acuma vine să-i aducă cele trebuincioase la spital. Acasă la soție Ștefan observă detașat cât de puțin îl afectează situaţia și se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.