ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE Romanul este specia genului epic de cele mai mari dimensiuni, cu o actiune complexa, dispusa pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase, bine individualizate, antrenate in conflicte puternice. Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu a fost publicat in 1930 si ilustreaza un nou tip de roman si anume romanul modern de analiza psihologica, un roman superior adresat mai ales intelectualilor cu un nou tip de personaj intelectual, profund cultivat. Camil Petrescu, teoretician al romanului prin studiul Noua structura si opera lui Marcel Proust constientizeaza necesitatea sicronizarii literaturii cu stiinta si cu filosofia deoarece el considera ca actul de creatie este un act de cunoastere. Viziunea despre lume a scriitorului atribuita personajului narator, Stefan Ghiorghidiu este viziunea unui reflexiv cu preocupari filosofica si literare,accentul cazand pe factorul psihologic, epicul fiind diminuat. Se genereaza astfel o formula narativa, nove in care atentia este acordata mai putin semnificatiei evenimentului exterior si mai mult descrierii trairilor interioare ca raspuns la evenimentele exterioare. Astfel, ia nastere proza analitica de natura subiectiva. Aceasta proza reflecta esenta concreta a vietii: iubirea, gelozia, orgoliul ranit, cunoasterea ca pe niste categorii morale absolute (substantiale). Noul roman vizeaza astfel domenii ale vietii interioare adevarate monografii ale unor idei, iar personajele devin niste exemplificari ale unor principii, niste constiinte individuale, romanul devenind un adevarat dosar de existenta. Romanul modern presupune autenticitatea, reprezentand ilustrarea realitatii prin propria constiinta. Astfel Camil Petrescu este primul romancier care presupune ca tehnica deosebita, discursul narativ realizat la persoana , naratorul fiind chiar personajul implicat. Scopul acestei abordari este acela de a realiza un roman care sa prezinte evenimentele de constiinat, experienta interioara: Scriu ceea ce vad ceea ce aud...ceea ce gandesc eu...eu nu pot vorbi onest decat la persoana . Principalele modalitati de abordare in romanul modern sunt: introspectia, observatia, retrospectia, memoria involuntare, digresiunea. Tema romanului o constituie conditia intelectualului superior, inadaptat intr-o societate mediocra. Romanul este alcatuit din doua parti: cartea inatai-Ultima noapte de dragoste si cartea a doua-Intaia noapte de razboi. Fiecare parte are un numar de capitole (6 respectiv 7) cu titluri sugestive. Cele doua parti alcatuiesc un tot organic prin raportarea tuturor faptelor la aceeasi constiinta, aceea a personajului narator, Stefan Ghiorghidiu. Titlul romanului reprezinta cele doua ipostaze existentiale si experiente ale personajului: iubirea si razboiul. Cele doua aspecte se constituie se in teme: tema iubirii si tema razboiului. Cuvantul noapte din titlu poate sugera pe de o parteincertitudinea pesonajului, iar pe de alta parte misterul iubirii si al mortii. Capitolele si V din cartea intai si toate capitolele din cartea a doua descrie experienta razboiului, utilizand verbe la timpul prezent ceea ce indica un timp contemporan naratiei. Capitolele , , V si V din cartea intai cuprin povestea iubirii dintre Stefan Ghiorghidiu si Ela. Timpul verbal utilizat este mai ales timpul imperfect, un timp al memoriei. De altfel, povestea aceasta de iubire este inclusa in povestea mai mare a razboiului (poveste in rama). Capitolul incipit se numeste La Piatra Craiului in munte si ne face cunoscut personajul narator Stefan Ghiorghidiu, sublocotenent, concentrat in primavara anului 1916 fiind participant la menajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei, iar finalul este deschis. Actiunea romanului nu este liniara, ci prezinta o retrospectie reprezentand experienta iubirii si alte momente din trecut intercalate in prezentul razboiului. De aici rezulta o discontinuitate a timpului, dar si a prezentarii evenimentelior. Spatiul este si cel al Bucurestiului de la incepultul secolului al XX-lea ca spatiu exterior in care personajul traieste o drama a constiintei. O discuta contradictorie la popota referitoare la anchetarea unui barbt care-si ucisese sotia adulterina ii ofera lu Stefan Ghiorghidiu , prilejul sa-si exprime parerea in legatura cu iubirea:iubirea este un proces de autosugestie...cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilal. Se declanseaza astfel memoria involuntara si printr-o lunga retrospectie , Stefan Ghiorghidiu povesteste experienta iubirii fata de Ela, sotia sa. Capitolul al -lea, Diagonalele unui testament propun un al doilea incipit al iubirii:eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de le universitate si banuiam ca ma inseala. Aceasta cunfesiune reprezinta si intriga romanului. Stefan Ghiorghidiu student sarac la filosofie, se casatoreste cu Ela, o fata orfana, crescuta de o matusa. Cei doi tineri treiesc o viata linistita si fericita atat timp cat sunt studenti saraci, dar mostenirea neasteptata lasat de unchiul sau cel bogat, Tache Ghiorghidiu, lui Stefan transforma radical viata tanarului cuplu. Ela pare ca se adapteaza repede noului stil de viata caracteristic lumii mondene in care patrund, in vreme ce lui Stefan aceasta lume mondena nu ii ofera decat numai experiente de cunoastere. Se implica in afaceri, dar este dezamagit si se revolta cand descopera o lume meschina, fara scrupule, a milionarilor analfabeti (Lumanararu), a politicienilor demagogi (Noe Ghiorghidiu) pentru care morala, cultura, onoarea sunt natiuni goale de sens. Suferinta profunda a eroului incepe dupa ce in casa Anisoarei apare un oarecare avocat G, iar Ghiorghidiu incepe sa fie torturat de banuiala ca nevasta lui il inseala cu acest nou venit.daca la inceput era mandru de sotia sa, ajunge sa fie dezamagit si chiar se razbuna cochetand cu alte femei, recurgand la adulter. Este convins ca este inselat cand se intoarce pe nesteptate de la Azuga si nu-si gaseste sotia acasa, dar gaseste un bilet de la Anisoara prin care o invita pe Ela sa doarma la ea in acea seara. O muta la Campulung pentru a fi mai aproape de el si este surprins cand Ela ii cere o suma de bani care sa fie trecuta penumele iei in cazul in care Stefan ar fi murit pe front. In aceeasi zi, il vede pe G in Campulung si se hotaraste sa ii omoare pe amandoi dar planul este zadarnic de declansarea razboiului Simbolic ultima noapte de dragoste traita alaturi de sotia sa este la Campulung, este urmata de intaia noapte de razboi, astfel, personajul narator reveni la timpul obiectiv al razboiului. Este prezentata realitatea razboiului si atrocitatile pe care acesta le propune. Nu sunt descrise batalii eroice, curajul, acte de eroism ci dimpotriva naratorul prezinta lasitatea, frica si eminenta mortii. Punctul culminant il constituie capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu in care este ilustrata psihologic groazei si a panici in fata mortii. Scenele descrise din aceata parte a romanului fac un spectacol apocaliptic mai ales pt ca este descris auditiv, senzorial, pers sg se transforma in pers pl si uneori naratorul apeleaza si la pers a -a pt a da o valoare generica a experientei:inclestezi din dinti si astepti sa fii lovit. Comentariile naratorului dau autenticitate faptelor descrise la fel ca si imaginile terifiante ca cea a soldatului care alearga fara cap. Cu aceasta noua cunoastere a lumii se intoarce la Bucuresti ranit si citeste cu indiferenta biletula anonim in care i se dezvaluie ca Ela il inseala. Constata ca nu mai doreste nici divortul. Ii comunica in scris ca ii lasa absolut totul, adica tot trecutul. Finalul este deschis lasand loc unei posibile alte experiente pe care sa o traiasca personajul narator, costand ca o experienta definitiva cum este cea a razboiului reprezentand confruntarea cu moartea este infinit mai importanta decat experienta esuata a iubirii. Relatia dintre doua personaje. Ela este personajul feminin prezentat doar din perspectiva personajului narator. Astfel, este o expresie a mediocritatii si a superficialitatii. Maniera de constructie a personajului este una clasica. Este descrisa in mod direct de personajul narator inca de la inceputul capitolului al doilea:Diagonalele unui testament atunci cand reprezinta pt Stefan Ghiorghidiu prototipul iubirii absolute:cu ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar cu neastamparul trupului tanar... cu o inteligenta izvorata tot atat de mult din inima cat si de sub frunte, era de altfel un spectacol minunat. Portretul este atat fizic cat si moral deoarece Stefan Ghiorghidiu este indragostit si o vede prin ochii indragostitului. Cei doi tineri devin un cuplu iar dragostea lui Stefan Ghiorghidiu pt Ela se naste mai intai din orgoliu, dar si din compasiune. Dupa primirea mostenirii personajul narator devine martorul transformarii nefericite a sotiei sale, descoperind unele trasaturi pe care nu i le banuia. Atat timp cat au fost saraci cei doi traiau intr-un univers propriu iar Ela era situata deasupra celorlalte femei. Din acest motiv ea nici nu este numita decat mai tarziu in capitolul :asta-i rochia albastra. Personajul nu o numeste altfel decat nevasta mea; atunci cand dezamagirea este foarte mare devine Ela, adica o femeie oarecare care s-a adaptat perfect intr-o societate mediocra, meschina, superficiala. Cei doi se departeaza din ce in ce mai mult deoarece atentia Elei nu mai este captata doar de sotul ei ca atunci cand asculta captiva cursul de matematici superioare.ea devine interesata de un strain, un vag avocat si bun dansator, domnul G. Gelos, Ghiorghidiu se afla intr-o permanenta cautare de certitudini, fiind foarte atent la detalii si descoperind numeroasa fisuri intr-o relatie pe care o credea perfecta, astfel gesturile frivole din timpul excursiei de la Odobesti si apropierea dansatorului G sunt potrivite cu luciditate, dar si orgoliul ranit de Stefan Ghiorghidiu care are puterea de a-si analiza propria-si suferinta. Reuseste sa treaca peste dezamagirile sale si peste aceasta suferinta dar trecand printr-o alta experienta mult mai puternica, cea a razboiului care a propus confruntarea cu moartea. De aceea cand se intoarce la Bucuresti, ranit Stefan vede in Ela doar o straina si este indiferent fata de biletul anonim care ii anunta infidelitatea sotiei. La hotarerea finala de a o parasi,lasanu-i absolui tot, adica tot trecutul. Astfel este descrisa drama unui cuplu prin ochii unui singur personaj narator care greseste de la inceput deoarece suprapune imaginea unei femei perfecte care are atat calitati cat si defecte. In finalul romanulu Stefan noul personaj feminin, pe Ela, pe care o vede insa vulgara, grasa, nefilozoafa. Este evident o descriere subiectiva a aceleiasi femei in ipostaze diferite. Caracterizarea personajului Romanul este o specie a genului epic, de cele mai mari dimensiuni, cu o actiune complexa, dispusa pe mai multe planuri narative,cu personaje numeroase, bine individualizate, antrenate in conflicte puternice. Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a fost publicat in anul 1930 si reprezinta un nou tip de roman si anume romanul modern de analiza psihologica, un roman superior, adresat mai ales intelectualilor, cu un anumit tip de personaj inteligent, bine cultivat. Camil Petrescu teoretician al romanului prin studiul Noua structura si opera lui Marcel Proust constientizeaza necesitatea sincronizarii literaturii cu filosofia si cu stiinta deoarece el considera ca actul de creatie este un act de cunoastere. Viziunea despre lume a scriitorului atribuita personajului narator Stefan Ghiorghidiu, este viziunea unui reflexiv cu precaderi filosofice si literare, accentul cazand pe factorul psihologic, epicul fiind diminuat. Se genereaza astfel o noua formula narativain care atentia este acordata mai putin evenimentelor exterioare si mai mult descrierii trairilor interioare ca raspuns la evenimentele exterioare. Astfel ia nastere proza analitica, de natura subiectiva. Aceasta proza reflecta esenta concreta a vietii: iubirea, gelozia, orgoliul ranit, cunoasterea ca pe niste categorii morale absolute. Noul roman vizeaza astfel domenii ale vietii interioare adevarate monografiiale unor idei, iar personajele devin exemplificari ale unor principii, niste contiinte individuale, romanul devenind un adevarat dosar de existenta. Romanul modern presupune autenticitatea care propune ca tehnica discursul narativ realizat la pers , naratorul fiind chiar personajul principal. Scopul acestei abordari este acela de a realiza un roman care sa prezinte evenimentele de constiinta, experienta interioara:Scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud...ceea ce gandesc eu...eu nu pot vorbi onest decat la pers . Principalele modalitati de abordare in romanul modern sunt: introspectia, observatia, memoria involuntara,retrospectiva, digresiunea. Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este alcatuit din doua parti cu titluri sugestive:cartea este intitulata Ultima noapte de dragoste, iar cartea a doua se numeste Intaia noapte de razboi. Fiecare din cele doua parti au un nr egal de capitole(6 respectiv 7) cu titluri sugestive. Tema romanului este pusa in relatie cu titlul pt ca se refera la conditia intelectualului superior, inadaptat intr-o societate mediocra. Personajele sunt caracterizate direct si indirect. Prin romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Camil Petrescu propune in proza romanesca o noua tipologie umana si anume tipul intelectualului lucid care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. Este scoasa in evedenta conditia omului modern care nu poate intelege lumea si nu gaseste un punct de comunicare durabil cu aceasta. Personajul principal este si narator autodiegetic si homodiegetic. Principala trasatura de caracter o constituie orgoliul,un orgoliu excerbat care s-a nascut din constiinta superioritatii sale. El marturiseste ca a iubit-o pe Ela deoarece se simtea mandru ca este iubit de una din cele mai frumoase studente din universitate. La unchiul sau Tache nu suporta jignirile aduse tatalui sau si de aceea are o replica taioasa. O alta trasatura este luciditatea personajului. Este superior celorlalti din punct de vedere moral prin aspiratia catre perfectiune(crede in iubirea absoluta). Este introspectiv dar si lucid:atentia, luciditatea nu omoara voluptatea reala ci o sporesc asa cum atentia sporeste durerea de dinti. Numai un spirit superior este capabil de introspectie lucida asa cum o realizeaza Stefan Ghiorghidiu. De altfel el este un inadaptat superior in lumea comuna fiind incapabil de compromisuri. De exemplu,el nu poate accepta inselaciunea si nu-si poate consolida averea profitand de suferinta altora(nu accepta sa dea afara muncitorii de la intreprinderea caruia ii este patron, de aceea se si retrage din afacerile cu Nae Ghiorghidiu). Stefan Ghiorghidiu se raporteaza la principii de la care nu abdica niciodata; este intransigent atat cu sine cat si cu ceilalti. Este un om care lupta cu ordinea sociala, cu afacerismul, cu politicianismul si cu mondenitatea avand curajul sa demaste imperfectiunea lumii in care traieste. Este un intelectual care traieste drama inflexibilitatii sale, fiind invins de propriul ideal. Crede ca Ela este perechea perfecta, idealul de femeie si crede in idealul absolut al iubirii, dar tocmai aceasta credinta se tranforma in dezamagire cand constata ca sotia sa nu este decat o simpla femeie. Esecul personajului vine din aceea ca a incercat o conciliere a idealului cu realul. Este un hipersensibil care aplica semnificaria unui gest, unei priviri, unui cuvant pana la proportiile unei catastrofe. In acelasi timp este si extrem de posesiv u sotia lui si este incapabil sa aceepte infrangerea. In opinia mea personajul realizat de Camil Petrescu prin intransigenta si inflexibilitatea sa este un inadaptat sortit singuratatii pt ca relatia dintre doi oameni(cuplu) presupune a accepta un compromis indiferent cat de mic ar fi acesta. Neacceptarea compromisului atrage dupa sine asumarea singuratatii. A considera iubirea in absolut este o utopie deoarece dragostea absoluta nu caracterizeaza umanitatea, ci divinitatea. Esecul lui Stefan Ghiorghidiu in dragoste este normal avand in vedere ca el a suprapus imaginea femeii perfecte, ideale peste imaginea unei femei imperfecte, reale:Ela. In concluzie, personajul Stefan Ghiorghidiu nu si-ar gasi locul in niciun fel de societate, nu numai in romanul prezentat.