Tutela si curatela

www.referat.ro

CUPRINS

CAPITOLUL 1Ocrotirea minorului prin tutela…………………………………....... ……. 21.1. Noţiunea şi scopul tutelei…………………………………………. ……..21.2. Caracterele generale ale tutelei………………………………………… 31.3. Principiile tutelei………………………………………………….........41.4. Cazurile în care se instituie tutela minorului……………………... …….. 51.5. Sesizarea autorităţii tutelare………………………………………. …….. 61.6. Organul competent în instituirea tutelei………………………….. …….. 61.7. Numirea tutorelui…………………………………………………. …….. 61.8. Neînţelegerile dintre tutori………………………………………………. 91.9. Drepturile şi îndatoririle tutorelui……………………………….. …….. 101.10. Răspunderea tutorelui…………………………………………… …….. 121.11. Încetarea funcţiei tutorelui şi încetarea tutelei……………………….. 13 1.12. Obligaţiile tutorelui la încetarea sarcinii tutelei…………………. …….. 14

CAPITOLUL 2Curatela minorului…………………………………………………… …….. 142.1. Notiunea şi categoriile de curatelă………………………………..........142.2. Reprezentarea sau încuviinţarea actelor minorului……………….. …….. 152.3. Încetarea curatelei………………………………………………… …….. 15

CAPITOLUL 3Minorul interzis……………………………………………………….......... 163.1. Punerea sub interdicţie a minorului……………………………… …….. 163.2. Aplicarea regulilor tutelei minorului…………………………….. …….. 16

CAPITOLUL 4Atribuţiile autorităţii tutelare în legătură cu tutela minorului, curatela acestuia şi cu punerea sub interdicţie a minorului………………. 174.1. Atribuţiile privind tutela minorului…………………………………….174.2. Atribuţii privind curatela minorului……………………………... …….. 184.3. Atribuţii privind minorul interzis………………………………… …….. 18

Bibliografie…………………………………………………………………. 19

CAPITOLUL 1

Ocrotirea minorului prin tutela

Încadrându-se în politica general a statului de ocrotire a copilului, legislaţia actuală cuprinde dispoziţii în acest domeniu atât în Codul familiei, care constituie dreptul comun în materie, cât şi în legi speciale.

Ocrotirea copilului, educarea şi pregătirea sa psiho-fizică pentru a se încadra firesc în societate şi a respecta normele morale şi de convieţuire socială, precum şi ordinea de drept constituie o preocupare important a tot mai multe organism şi organizaţii de stat sau neguvernamentale.

Orice copil care este lipsit, fie temporar, fie definitive, de protecţia părinţilor, sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecţie alternativă1.

Căile de suplinire a ocrotirii părinteşti sunt instituirea tutelei, măsurile de protecţie special2 şi adopţia.

În alegerea uneia dintre aceste soluţii autoritatea competent va ţine seamă în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.

În acest capitol vom analiza doar instituţia minorului, iar in cel de-al doilea vom vorbi despre curatelă.

1.1. Noţiunea şi scopul tuteleiCa instituţie juridică, tutela reuneşte dispoziţiile legale referitoare la ocrotirea

unui minor de către o altă persoană decât părinţii săi, tutorele, sub supravegherea, controlul şi îndrumarea permanentă a autorităţii tutelare3.

În sens restrâns, tutela a fost definită ca fiind o sarcină gratuită şi obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană, denumită tutore, este chemată a exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de un copil minor, ai cărui părinţi sunt decedaţi ori în imposibilitatea permanent de a-şi exercita atribuţiile, sau, mai simplu, mijlocul juridic de ocrotire a minorului lipsit de ocrotirea părintească4.

Într-o altă accepţiune, privită din perspectiva persoanei desemnate să înfăptuiască ocrotirea, tutela numeşte înşăşi activitatea pe care o desfăşoară tutorele în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor ce îi revin legate de persoana şi de bunurile copilului.

1 Conform art.39 alin.(1) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, actualizată;2 Acestea sunt plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată.3 Atribuţiile de autoritate tutelară aparţin organelor executive şi de dispoziţie ale consiliilor comunale, orăşeneşti, municipale sau de sector al municipiului Bucureşti.4 Conf.univ.dr.Adriana CORHAN, Dreptul familiei, teorie şi practică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p.506

Scopul tutelei este acela de a suplini lipsa părinţilor, de a crea posibilitatea îndeplinirii faţă de minor a sarcinilor şi funcţiunilor acestora. Tutorelui îi revine astfel sarcina de a ţine locul părinţilor fireşti ai minorului, de a crea în jurul copilului climatul familial pe care l-ar fi creat părinţii. 1.2. Caracterele generale ale tuteleia) Conform articolului 114 din Codul familei, tutela se exercită numai in interesul minorului. Ea se instituie în toate cazurile în care un minor este lipsit de ocrotire părintească. Acest caracter rezultă din întreaga reglementare a acestei instituţii, iar tutorele, ca şi parintele, are îndatorirea de a creşte şi educa minorul5.

De aceea unele persoane care au săvârşit fapte antisocial grave sau au avut o comportare necorespunzătoare in propria familie, nu pot fi tutore. b) Tutela este o sarcină legală definită prin norme imperative, o sarcină in principiu obligatorie 6,întrucât persoana desemnată a fi tutore nu are libertatea de a refuza sau de a accepta numirea, cu excepţia cazului în care se află întruna din următoarele situaţii:

a împlinit vârsta de 60 de ani; este o femeie însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani; creşte şi educă doi sau mai mulţi copii; exercită o alta tutelă sau curatelă; din cauza bolii, a infirmităţii, a felului indeletnicirii, a depărtării

domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar putea îndeplini această sarcină.

Din excepţiile prevăzute de textul legal rezultă importanţa care trebuie acordată acestei sarcini, astfel că, dacă o persoană nu o poate îndeplini corespunzător, datorită problemelor familiale, profesionale sau de altă natură, poate refuza numirea ca tutore7.c) Tutela este o sarcină în principiu gratuită8. Totuşi, tinând seama de munca depusă în administrarea averii şi de starea materială a minorului şi a tutorelui, se va putea stabili in favoarea acestuia din urmă o remuneraţie care nu va depăşi 10 % din veniturile bunurilor minorului. Acest caracter reflectă si autonomia patrimonială dintre minor si tutore, conform caruia tutorele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor tutorelui. Autoritatea tutelară, potrivit împrejurărilor, va putea modifica sau suprima această remuneraţie.d) Tutela este o sarcină personală, tutorele fiind desemnat în considerarea persoanei acestuia, astfel că sarcina sa nu poate fi transmisă. În cazul în care se ivesc situaţii care îl impiedică să-şi exercite îndatoririle, tutorele trebuie sa solicite înlocuirea sa.e) Tutela se instituie de către autoritatea tutelară şi se exercită sub controlul şi îndrumarea permanentă a acesteia.

Atât instituirea tutelei cât şi controlul şi îndrumarea pe care le exercită autoritatea tutelară constituie garanţii in plus cum sunt ocrotite interesele copilului minor ramas făra ocrotire părintească.

5 Conf.univ.dr.Adriana CORHAN, op.cit. , p.508.6 Conform art. 117 din Codul familiei.7 Alexandru BACACI, Viorica-Claudia DUMITRACHE, Codruţa HAGEANU, Dreptul familiei, Ediţia a IV-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, op. cit. , p. 347.8 Articolul 121 din Codul familiei.

1.3. Principiile tuteleiÎn literatura de specialitate s-a precizat că tutela este guvernată de următoarele

principia generale:a) Principiul generalităţii tutelei

Tutela se instituie în toate cazurile în care un minor este lipsit de ocrotirea părintească. Acest principiu poate fi desprins din prevederile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, actualizată, conform cărora orice copil care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecţie alternativă, tutela fiind una dintre măsurile de protecţie alternativă. Ideea generalităţii tutelei se mai exprimă şi prin caracterul cuprinzător al ocrotirii, acoperind atât latura personală, cât şi cea patrimonială, într-o compunere de drepturi şi îndatoriri ale tutorelui doar pe alocuri nuanţate, însă nu diferite de cele recunoscute părinţilor9. b) Principiul exercitării tutelei excluiv în interesul superior al copilului10reiterează criteriul interesului superior al copilului ca principiu fundamental şi general al protecţiei şi promovării drepturilor sale, indiferent de calea de înfăptuire a ocrotirii. Acest principiu asigura fundalul a numeroase dispoziţii particulare, cum ar fi cea înscrisă în art.128 din Codul familiei, care, în scopul protejării intereselor patrimoniale ale minorului aflat sub tutelă, interzice încheierea de acte juridice între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de o parte, şi copil, pe de altă parte;c) Principiul independenţai patrimoniale între minor şi tutore reprezintă o alicaţie a principiului separaţiei juridice dintre patrimonial copilului şi cel al părinţilor (atât patrimonial comn al acestora, cât şi patrimonial propriu al fiecăruia dintre părinţi), consacrat expres prin art. 106 din Codul familiei.11

d) Principiul controlului permanent exercitat de către autoritatea tutelară asupra ocrotirii minorului prin tutelă

Acest principiu rezultă din dispoziţiile art.136 din Codul familiei,potrivit cărora “autoritatea tutelară va exercita un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele îşi îndeplineşte îndatoririle sale cu privire la minor şi bunurile acestuia”. Conform art. 108 din Codul familiei, “autoritatea tutelară este obligată să exercite un control efectiv şi comun asupra felului în care părinţii îşi îndeplinesc îndatoririle privitoare la persoana şi bunurile copilului. Delegaţii autorităţii tutelare au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze pe orice cale despre felul cum aceştia sunt îngrijiţi în ceea ce priveste sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţarea şi pregătirea lor profesională, în conformitate cu ţelurile statului, pentru o activitate folositoare colectivităţii; la nevoie, ei vor da îndrumările necesare”.

Pentru înlesnirea controlului, autoritatea tutelară va putea cere colaborarea organelor administraţiei de stat şi instituţiilor de ocrotire.

1.4. Cazurile în care se instituie tutela minorului

9 Florian EMESE, Protecţia drepturilor copilului, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006, p. 166-167.10 Articolul 114 din Codul familiei.11 Conform art.106 C.fam., “Părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului şi nici acesta asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere”.

Tutela se deschide în cazul în care minorul este lipsit de ocrotirea părintească. Potrivit art. 113 din Codul familiei, minorul se găseşte în această situaţie dacă ambii părinţi sunt morţi, declaraţi morţi, necunoscuţi, dispăruţi, decăzuţi din drepturile părinteşti ori puşi sub interdicţie. De asemenea, la încetarea adopţiei ca urmare a declarării nulităţii acesteia12, instanţa judecătorească poate, dacă este în interesul copilului ca părinţii lui să nu redobândească exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, să instituie tutela sau alte măsuri de protecţie special a copilului în condiţiile legii13.

Potrivit art.40 alin.(1) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, “tutela se instituie în situaţia în care ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor pãrinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, precum şi în cazul în care, la încetareaadopţiei, instanţa judecătorească hotărăşte că este în interesul copiluluiinstituirea unei tutele”. În acelaşi sens este şi articolul 113 din Codul familiei.

1.5. Sesizarea autorităţii tutelareAstfel cum prevede art.115 din Codul familiei, au obligaţia de a înştiinţa

autoritatea tutelară, în termen de cel mult 5 zile de la data când află de existenţa unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute de art.113 din Codul familei, următoarele categorii de persoane:

a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul;

b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi biroul notarial cu prilejul deschiderii unei succesiuni;

c) instanţele judecătoreşti, parchetul şi poliţia, cu prilejul pronunţării, luării sau executării unor măsuri privative de libertate;

d) organele administraţiei de stat, organizaţiile obşteşti, instiuţiile de ocrotire şi orice altă persoană;

e) autoritatea tutelară se poate sesiza şi din oficiu14.

1.6. Organul competent în instituirea tuteleiÎn această materie, competenţa aparţine instanţei judecătoreşti în a cărei

circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul15. Anterior legii privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului, întreaga procedură de instituire a tutelei, ca de altfel toate actele de supraveghere şi de control a înfăptuirii ocrotirii prin tutelă aparţineau autorităţii tutelare.

12 În cazul încetării adopţiei prin declararea nulităţii acesteia, în principiu părinţii fireşti îşi vor redobândii drepturile şi îndatoririle faţă de copil, afară numai dacă instanţa nu decide, în interesul copilului, instituirea tutelei sau a unei măsuri de protecţie special. 13 Ion P.FILIPESCU, Andrei I.FILIPESCU, Tratat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a, revizuită şi completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p.672-673.14 Conform art.116 din Codul familiei.15 Potrivit art.40 alin.(2) din Legea 272/2004 privind Protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Transferul de competenţă a fost operat fără ca legiuitorul să fie ajustat textele din cuprinsul codului familiei adiacente instituirii propriu-zise a tutelei, referitoare la deschiderea tutelei16.

1.7. Numirea tutoreluiNumirea tutorelui se face de către autoritatea tutelară, chiar atunci când instituirea

tutelei se decide de către instanţa judecătorească din oficiu sau la încunoştiinţarea acesteia de către cei arătaţi în art.115 din Codul familiei.

La desemnarea tutorelui se va ţine seama de interesele minorului. Tutore poate fi o rudă a minorului sau o persoană străină. Până la numirea tutorelui, autoritatea tutelară poate numii un curator.

Autoritatea tutelară, sesizată despre existenţa unui copil minor lipsit de îngrijirea părinţilor, efectuează de îndată investigaţiile necesare pentru a stabilii dacă acel minor se află in vreuna din situaţiile care impun instituirea tutelei. Aceste investigaţii cuprind:

cercetări la faţa locului; ascultarea persoanelor care au cunoştiinţă despre situaţia minorului sau

familiei acestuia; ascultarea minorului; obţinerea de informaţii de la instituţiile de stat sau de ocrotire şi de la

organizaţiile obşteşti.Pentru desemnarea tutorelui, autoritatea tutelară va culege date cu privire la

rudele, vecinii sau cunoscuţii minorului şi la relaţiile acestor persoane cu minorul.După alegerea tutorelui, autoritatea tutelară va emite decizia de instituire a tutelei,

pe care i-o va comunica în scris şi o va afişa la consiliul local de la domiciliul minorului. Decizia va cuprinde şi menţiuni privitoare la locuinţa minorului, bunurile acestuia şi sarcinile tutorelui.

Conform art.119 alin. (2) din Codul familiei, îndatoririle tutorelui încep de la data primirii deciziei. Decizia poate fi atacată la autoritatea tutelară ierarhic superioară, conform art.160 din Codul familiei, iar apoi pe calea contenciosului administrativ.

Potrivit art.117 din Codul familiei nu poate fi tutore:a) minorul sau cel pus sub interdicţie; b) cel decăzut din drepturile părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore; c) cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în

temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări;

d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege şi de a fi ales deputat;

e) cel care, exercitând o altă tutelă, a fost îndepărtat din aceasta; f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea

îndeplini sarcina tutelei.Dacă una din aceste împrejurări se iveşte în timpul tutelei, tutorele va fi

îndepărtat. Pot refuza sarcina tutelei17:

cel care are vârsta de 60 de ani împliniţi;

16 Florian EMESE, op.cit., pag.168. 17 Conform art.118 alin. (1) din Codul familei.

este o femeie însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani; creşte şi educă doi sau mai mulţi copii; exercită o alta tutelă sau curatelă; din cauza bolii, a infirmităţii, a felului indeletnicirii, a depărtării

domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar putea îndeplini această sarcină.

Potrivit art.41 alin.(1) din Legea 272/2004, pot fi tutori persoanele fizice sau soţul şi soţia împreună, care au domiciliul în România şi nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

Persoana fizică sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată de către direcţia general de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în îngrijire. Evaluarea se realizează de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului18. În sensul acestei legi, prin membrii familiei extinse care pot fi tutori, se înţeleg rudele copilului până la gradul IV inclusiv. Instanţa judecătorească numeşte cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau afin ori un prieten al familiei copilului, în stare să îndeplinească această sarcină19.

Persoana fizică, respectiv soţii care urmează a fi tutori sunt numiţi pe baza prezentării de către direcţia general de asistenţă şi protecţia copilului a raportului de evaluare a acestora. Propunerea se va face ţinându-se seama de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, precum şi de opinia copilului20.

În consecinţă, se poate observa existenţa unei contradicţii între dispoziţiile Codului familiei şi dispoziţiile Legii nr.272/2004 privind Protecţia şi promovarea drepturilor copilului. În timp ce, art.116 din Codul familiei prevede că, numirea tutorelui se face de către autoritatea tutelară, art.142 alin. (1) din Legea nr.272/2004 prevede că, instanţa judecătorească numeşte tutorele.

Avându-se în vedere caracterul special al Legii nr.272/2004, dispoziţiile acesteia se vor aplica cu prioritate.

După numirea tutorelui şi în prezenţa acestuia, un delegat al autorităţii tutelare va verifica la faţa locului toate bunurile minorului, întocmind, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilã, un inventar, care va fi supus aprobării autorităţii tutelare. Creanţele pe care le au fată de minor tutorele, soţul, o rudă în linie dreaptã ori fraţii sau surorile tutorelui pot fi plătite numai cu aprobarea autorităţii tutelare21.

Articolul 127 din Codul familiei stipulează că autoritatea tutelară va stabili suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale. Ea va putea modifica, potrivit împrejurărilor, această sumã. Cheltuielile necesare pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, autoritatea tutelară va dispune vânzarea

18 Potrivit art.41 alin.(2) din Legea 272/2004 privind Protecţia şi promovarea drepturilor copilului.19 Conform art.42 alin.(1) din din Legea 272/2004 privind Protecţia şi promovarea drepturilor copilului.20 Conform art.42 alin.(1) din din Legea 272/2004 privind Protecţia şi promovarea drepturilor copilului.21 Potrivit art.126 din Codul familei.

bunurilor minorului. Dacă minorul este lipsit de bunuri şi nu are părinţi sau alte rude care sunt obligaţi de lege să-i dea întreţinere, autoritatea tutelară va cere Direcţiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale să contribuie la întreţinerea lui.

În timpul tutelei, este interzisă căsătoria între tutore şi persoana minoră ce se află sub tutela sa22.

1.8. Neînţelegerile dintre tutoriNeînţelegerile dintre tutori cu privire la exercitarea atribuţiilor ce le revin vor fi

soluţionate de către instanţă, după ascultarea acestora, potrivit cu intereseul superior al copilului23.

Ar fi interesant de văzut dacă şi în ce fel ar putea afecta divorţul soţilor tutori măsura de protecţie instituită. În opinia unor autori24, în această privinţă pot exista două ipoteze.

Prima ar fi înlocuirea tutorilor, la cerere, pe motiv că nu mai sunt în măsură să îndeplinească această sarcină25. Îndepărtarea lor, exclusive din considerente legate de soarta căsătoriei, nu poate fi posibilă date fiind ipotezele în care poate intra în discuţie îndepărtarea de la tutelă, riguros formulate în cuprinsul art.117 din Codul familiei. Dacă ambii soţi (sau foşti soţi) ar obţine degrevarea, instanţa ar urma să decidă cu privire la măsura de protecţie alternativă cea mai potrivită intereselor copilului. Nu este exclusă nici varianta în care, pe fundalul desfacerii căsătoriei, doar unul dintre tutori să ceară eliberarea sa, ceea ce, dacă este consfinţit prin hotărâre judecătorească, are drept consecinţă transferul la celălalt soţ a întregului set de îndatoriri faţă de copil.

Cea de-a doua ipoteză porneşte de la alte premise: ambii tutori doresc păstrarea tutelei. Într-o asemenea împrejurare, îndepărtarea unuia sau altuia nu este posibilă, desfacerea căsătoriei tutorilor ar scinda tutela, asemănător efectului pe care îl produce asupra ocrotirii prin părinţi.

1.9. Drepturile şi îndatoririle tutoreluiConţinutul ocrotirii prin tutelă este identic cu cel al ocrotirii prin părinţi. Ca

urmare, tutorele are drepturi şi îndatoriri privitoare atât la persoana minorului, cât şi la bunurile acestuia.

Conform art.123 alin.(1) din Codul familiei, “tutorele are obligaţia de a îngrijii de persoana minorului”, iar potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol, “el este obligat să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, aşa potrivit cu însuşirile lui spre al face folositor colectivităţii”. Conform art.122 din Codul familiei, minorul pus sub tutelă are domiciliul legal la tutorele său.

Conform art.125 din Codul familiei, tutorele este îndreptăţit să ceară minorul de la orice persoană care l-ar reţine fără drept. Astfel, în practica judiciară s-a decis că “tutorele are deschisă calea unei acţiuni civile, de înapoiere a minorului la doiciliul său,

22 Conform art.8 din Codul familiei.23 Conform art.31 alin.(3) din Legea 272/2004 referitor la soluţionarea neînţelegerilor dintre părinţi, aplicabil prin asemănare.24 Florian EMESE, op.cit., pag.169.25 Potrivit art.118 alin.(1) lit.e) şi alin.(2) din Codul familiei.

acţiunea putând fi introdusă împotriva oricărei personae care îl reţine pe minor fără drept”26.

Tutorele administrază bunurile minorului şi îl reprezintă în actele civile până la împlinirea vârstei de 14 ani. Astfel, potrivit art.124 alin.(1) din Codul familiei ”tutorele are obligaţia de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta pe acesta în actele civile, însă numai până la data când acesta împlineşte vârsta de 14 ani”. De asemenea, tutorele încuviinţează în prealabil exerciţiul drepturilor şi executarea obligaţiilor de către minorul de 14 ani.

Tutorele poate încheia unele acte singur, în numele şi pe socoteala minorului fără nicio încuviinţare prealabilă, iar alte acte numai cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Astfel, conform art.129 alin.(2) din Codul familiei, actele de înstrăinare, de gajare a bunurilor minorului, renunţarea la drepturile patrimoniale ale minorului, precum şi oricare alte acte ce depăşesc dreptul de a administra, nu pot fi încheiate de tutore decât cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Nerespectarea acestor dispoziţii atrage anularea acelor acte.

Potrivit art.129 alin.(4) din Codul familiei tutorele poate înstrăina, fără prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare, bunurile supuse pieririi ori stricăciunii, precum şi bunurile devenite nefolositoare pentru minor, dacă valoarea acestora din urmă nu depăşeşte suma de 250 de lei.

Conform art.129 alin.(1) din Codul familiei, tutorele nu poate să facă, în numele minorului donaţii şi nici să garanteze obligaţia altora. De asemenea, conform art.128 din Codul familiei, “este oprit să încheie acte juridice între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, de o parte, şi minor, de altă parte”.

Nesocotirea acestor interdicţii atrage anularea actelor astfel încheiate27. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani poate face singur acte de conservare şi

acte de administrare, dacă acestea din urmă nu îi pricinuiesc vreo leziune28. Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face acte de dispoziţie, dar cu încredinţarea prealabilă a tutorelui şi a autorităţii tutelare. Actele încheiate de minor fără încuviinţarea prealabilă menţionată, sunt anulabile (art.133 in Codul familei).

Există unele acte, pe lângă cele amintite, pe care minorul le poate face singur, fără a avea nevoie de vreo încuviinţare:

a) acte de dreptul familei (minora în vârstă de 16 ani se poate căsători, minorul care a împlinit vârsta de 10 ani trebuie să consimtă la adopţie, recunoaşterea de maternitate ori de paternitate);

b) acte de domeniul dreptului muncii (conform art.13 alin.(1) din Codul muncii publicat în M.Of.nr. 72/2003 persoana fizică dobâdeşte capacitatea de muncă la îndeplinirea vârstei de 16 ani). Art.13 alin.(2) din Codul muncii prevede că persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităti potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştiinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi

26 A se vedea Trib.Superm, secţ.civ., decizia nr.1089/1970, în Culegere de decizii, 1970, p.194.27 Conf.univ.dr.Adriana CORHAN, op.cit. , p.51428 Conform art.25 din Decretul nr.32/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.

pregătirea personal. Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani şi a celor puse sub interdicţie este interzisă29. Potrivit dreptului cooperatist30. În aceste situaţii, minorul exercită singur drepturile şi execută tot astfel, obligaţiile izvorâte din contractual de muncă sau din calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste si dispune singur de sumele de bani pe care le-a dobândit din munca proprie. Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate să facă depuneri la casele de păstrare şi să dispună de aceste depuneri, potrivit regulamentului acestor case de păstrare31;

c) acte din domeniul dreptului civil: minorul în vârstă de 16 ani poate să-si facă singur testament, dar nu poate dispune de mai mult de jumătate din bunurile de care poate dipune majorul prin testament, poate accepta o donaţie dacă este fără sarcini sau neafectată de modalitatea condiţiei, poate face acte juridice de valoare patrimonială măruntă32.

Actele juridice menţionate încheiate de minor fără respectarea dispoziţiilor legale sunt sancţionate cu nulitatea relativă.

În timpul exercitării tutelei, tutorele prezintă dări de seamă anuale, precum şi ori de câte ori i se cere de autoritatea tutelară. Darea de seamă anuală se va prezenta în termen de 30 de zile de la sfârşitul anului calendaristic şi se referă la modul cum tutorele a îngrijit de persoana minorului şi de administrarea bunurilor acestuia33.

Autoritatea tutelară verifică socotelile privitoare la veniturile minorului şi la cheltuielile făcute cu întreţinerea acestuia şi cu administrarea bunurilor sale.

1.10. Răspunderea tutoreluiTutorele răspunde pentru întreaga sa activitate desfăşurată în această calitate.

Felul răspunderii diferă în funcţie de natura şi consecinţele neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor referitoare la persoana sau la bunurile copilului aflat sub tutelă.

Răspunderea poate fi civilă, administrativă sau chiar penală. Răspunderea civilă a tutorelui poate fi patrimonială sau nepatrimonială şi

intervine atunci când acesta a cauzat prejudicii minorului pus sub tutela sa, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor sale. Faţă de terţi, tutorele va răspunde civil dacă prejudiciile au fost cauzate de minorul pus sub tutela sa, în condiţiile în care acesta din urmă nu răspunde personal. Regulile după care se angajează răspunderea tutorelui sunt cele prevăzute de art.998-999 din Codul civil34.

29 Conform art.13 alin.(3) şi (4) din Codul muncii.30 Potrivit art.21 alin.(1) din Legea nr.1-2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, poate fi membru cooperator orice persoană fizică care a împlinit vârsta de 16 ani.31 Conform art.10 din Decretul nr.31 din 1954.32 Ion P.FILIPESCU, Andrei I.FILIPESCU, op.cit., p.675-676.33 Potrivit art.134 alin.(1) din Codul familei.34 Art. 998 C.Civ. “Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”; Art. 999 C.civ.“Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.

Art.141 alin.(2) din Codul familiei prevede că tutorele răspunde pentru paguba pricinuită prin culpa sa chiar dacă autoritatea tutelară i-a dat descărcare de gestiune. Tutorele care înlocuieşte un alt tutore are obligaţia să ceară fostului tutore repararea pagubelor pe care le-a pricinuit minorul.

Răspunderea administrativă intervine, ca şi în cazul părinţilor, în cazul săvârşirii unor contravenţii. Sancţiunea aplicabilă este amenda sau închisoarea contravenţională.

Răspunderea penală poate interveni atunci când faptele săvârşite sunt grave şi întrunesc elemente constitutive ale unei infracţiuni ca: rele tratamente aplicate minorului, punerea în primejdie a unei personae în neputinţă de a se îngriji etc.

1.11. Încetarea funcţiei tutorelui şi încetarea tutelei Cauzele care determină încetarea funcţiei tutorelui sunt împrejurări legate de

persoana tutorelui. De aceea, încetarea funcţiei tutorelui nu atrage inevitabil şi încetarea tutelei, acesta din urmă fiind asociată unor circumstanţe în legătură cu persoana celui aflat sub ocrotire35.

Asadar, funcţia tutorelui încetează în următoarele situaţii:a) decesul acestuia sau decesul soţilor tutori, dat fiind caracterul personal al

obligaţiilor ce revin tutorelui;b) îndepărtarea de la tutelă, ceea ce presupune că, pe parcursul exercitării tutelei,

se iveşte pricare din cauzele de incapacitate prevăzute de art.117 din Codul familiei, sau că tutorele a săvârşit un abuz, o neglijenţă gravă, fapte care îl fac nevrednic ori nu şi-a îndeplinit mulţumitor sarcina36;

c) înlocuirea tutorelui, la cererea sa dacă, în cursul tutelei survine oricare din situaţiile care ar îndreptăţi refuzul acestei sarcini37;

d) numirea altui tutore în cazul punerii sub interdicţie a minorului38. Îndepărtarea tutorelui se face de către autoritatea tutelară prin decizie motivată, ce

poate fi atacată la autoritatea tutelară ierarhic superioară şi apoi pe calea contenciosului administrative.

Dacă încetarea funcţiei tutorelui nu coincide cu încetarea tutelei, până la numirea noului tutore, va fi instituită curatela copilului. Cauzele de încetare a tutelei nu sunt expres prevăzute dar, ţinând seama de finalitatea şi de specificul instituţiei, momentul final al ocrotirii prin tutelă este marcat de:

a) împlinirea vârstei de 18 ani de către minorul ocrotit;b) căsătoria minorei peste 16 ani şi dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de

către aceasta;c) părinţii minorului au fost identificaţi, au reapărut (în urma dispariţiei sau a

declarării morţii) sau li s-a ridicat sancţiunea decăderii din drepturile părinteşti;

d) minorul moare sau este declarat mort prin hotărâre judecătorească definitivă;e) a fost ridicată punerea sub interdicţie pronunţată împotriva părinţilor fireşti ai

minorului.

35 Florian EMESE, op.cit., pag.177.36 Conform art. 138 alin.(2) din Codul familiei.37 Conform art.118 alin.(2) din Codul familiei.38 Conform art.139 din Codul familiei

1.12. Obligaţiile tutorelui la încetarea sarcinii tutelei La încetarea tutelei ori încetarea funcţiei, tutorele va prezenta o dare de seamă

generală şi numai după ce aceasta a fost primită şi acceptată de autoritatea tutelară şi s-au predate şi bunurile minorului, tutorele va fi descărcat de gestiune. Această dare de seamă se prezintă în termen de 30 de zile de la încetarea tutelei39.

CAPITOLUL 2

Curatela minorului

2.1. Notiunea şi categoriile de curatelăCuratela este o instituţie de ocrotire juridică a intereselor unei persoane care poate

fi capabilă, cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori lipsită de capacitate de exerciţiu. În ultimele 2 situaţii curatela nu modifică incapacitatea celui ocrotit, curatorul fiind chemat să ţină locul părinţilor sau al tutorelui fie numai cu privire la anumite acte40, fie cu privire la toate atribuţiile, dar numai în mod provizoriu41.

Curatela minorului se instituie în următoarele cazuri:a) când există contrarietate de interese între părinte ori tutore şi minor. Astfel,

autoritatea tutelară este obligată să numească un curator ori de câte ori la o moştenire, alături de minor, vine unul sau ambii părinţi, sau în procesele de ieşire din indiviziune, dacă apar, alături de minor şi cu interese contrare, unul sau ambii părinţi;

b) când, din cauza bolii ori din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărei acte le încuviinţeaza42;

c) când, până la numirea sau înlocuirea tutorelui unui minor, este nevoie de o perioadă mai indelungată şi se impune luarea unor măsuri provizorii;

d) când s-a făcut o cerere de punere sub interdicţie a unui minor, lipsit de ocrotirea părintească şi căruia nu i s-a instituit încă tutela, aşadar până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie43.

Curatela se instituie cu respectarea aceleaşi proceduri ca şi în cazul tutelei minorului, de către autoritatea tutelară de la domiciliul minorului, la sesizarea persoanelor prevăzute de art. 115 din Codul familiei.

Potrivit art. 44 C. pr. civ, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/ 2000, “în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte pâna la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat…”.

Aceste dispoziţii se aplică şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

39 Conform art.140 alin.(1) din Codul familiei.40 Conform art. 132, 152, lit. c) din Codul familiei.41 Conform art. 139, 146 Codul familiei.42 Conform art. 152, lit c) din Codul familiei.43 Conform art. 146 din Codul penal.

Numirea curatorului este de competenţa instanţei sesizată cu cererea de chemare în judecată.

2.2. Reprezentarea sau încuviinţarea actelor minoruluiOcrotirea minorului aflat sub curatelă se înfăpuieşte prin reprezentarea acestuia

dacă nu a împlinit 14 ani şi prin încuviinţarea actelor minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă (între 14-18 ani).

2.3. Încetarea curateleiCuratela ia sfârşit dacă au încetat cauzele care au determinat instituirea ei. De

asemenea, curatela ia sfârşit odată cu încetarea incapacităţii ori a restrângerii capacităţii de exerciţiu.

Competenţa de a decide anularea de instituire a curatelei, ca act administrativ, aparţine instanţelor judecătoreşti, iar nu a autorităţii tutelare44.

Curatorul poate cere înlocuirea sa după 3 ani de la numire, conform art. 156 din Codul familiei.

CAPITOLUL 3

Minorul interzis

3.1. Punerea sub interdicţie a minoruluiConform art. 142 din Codul familiei, poate fi pus sub interdicţie si minorul45. În

cazul în care minorul pus sub interdicţie se găseşte sub ocrotirea părinţilor, el rămâne sub această ocrotire până devine major, când, dacă se va mai afla sub interdicţie i se va numi

44 C.S.J, S. civ. , dec. nr. 2694 / 25.05.2001, în Curierul judiciar nr. 4/2002, p. 27; in Dreptul nr. 6/2002, p. 212.45 Punerea sub interdicţie este condiţionată de existenţa unei stări de tulburare mintală cu caracter general şi permanent; deci slăbirea trecătoare a facultăţilor mintale, inconştienţa generată de beţie, hipnoza etc. nu sunt de natură sa determine luarea unei asemenea măsuri. Lipsa de discernământ trebuie să puna în imposibilitatea de a se îngriji singură de interesele ei.

un tutore46. În cazul în care minorul se găseşte sub tutelă la data punerii sub interdicţie, autoritatea tutelară poate decide menţinerea acelui tutore ori numirea unuia nou.

Interdicţia poate fi cerută, conform art. 143 Codul familiei de către toţi cei prevăzuţi în art. 115 al aceluiaşi cod şi numai în cazurile limitativ prevăzute în art. 142 şi anume pentru alienaţie mintală ori debilitate mintală, care provoacă lipsa de discernământ, iar nu si pentru alte situaţii sau deficienţe fizice, care nu provoacă o astfel de lipsă de discernământ.

3.2. Aplicarea regulilor tutelei minoruluiTutela celui pus sub interdicţie funcţionează după regulile de la tutela minorului,

care nu împlinit vârsta de 14 ani47, cu excepţia cazurilor când legea dispune altfel. (art. 147 din Codul familiei).

Punerea sub interdicţie a minorului suferind de alienaţie sau debilitate mintală permite ocrotirea acestuia, conform stării în care se găseşte, si după vârsta de 14 ani, fără întrerupere. Pe de altă parte, scopul specific al tutelei minorului interzis îl constituie vindecarea si îmbunătăţirea condiţiilor lui de viaţă.

CAPITOLUL 4

Atribuţiile autorităţii tutelare în legătură cu tutela minorului, curatela acestuia şi cu punerea sub interdicţie a minorului

4.1. Atribuţiile privind tutela minoruluiÎn legătură cu instituirea tutelei, autoritatea tutelară are mai multe atribuţii: deschiderea tutelei şi numirea tutorelui; până la intrarea în funcţie a tutorelui se poate lua măsura provizorie a numirii

unui curator; comunicarea numirii tutorelui, acestuia, în scris; afişarea de numire a tutorelui la sediul primăriei.În legătura cu numirea minorului prin tutelă, în timpul acesteia, autoritatea

tutelară are următoarele atribuţii: trimiterea unui delegate care să verifice, la faţa locului şi în prezenţa tutorelui,

situaţia tuturor bunurilor minorului, întocmind un inventar care se supune spre aprobarea autorităţii tutelare;

46 Domiciliul persoanei interzise se găseşte la tutorele ei. Acest principiu nu poate fi aplicat decât atunci când există condiţii corespunzatoare ca incapabilul sa locuiască efectiv la tutore. Astfel este cazul in care pentru îngrijirea incapabilului este necesară o cameră separată, dar care nu poate fi asigurată in locuinţa tutorelui.47 Interzisul este lipsit de capacitatea de exerciţiu. S-a decis că pentru perioada înainte de punerea sub interdicţie persoana este prezumată capabilă şi deci, dacă se cere anularea unui act juridic încheiat în această perioadă, trebuie dovedită lipsa de discernământ la facerea actului. Aşadar, minorul peste 14 ani pus sub interdicţie este total lipsit de capacitatea de exerciţiu.

stabilirea sumei anuale, care este necesară minorului pentru întreţinerea sa şi pentru administrarea bunurilor lui;

încuviinţarea actelor juridice privitoare la bunurile minorului, care depăşesc dreptul de administrare; încuviinţarea se dă tutorelui, când minorul are sub 14 ani, ori minorului când are peste aceasta vârstă;

încuviinţarea ridicării sumelor depuse pe numele minorului la casele de păstrare, care întrec nevoile întreţinerii lui şi ale administrării bunurilor sale, precum şi a titlurilor de valoare depuse la casele de păstrare;

numirea unui curator ori de câte ori se ivesc interese contrare între tutore şi minor, altele decât acelea care atrag excluderea ori îndepărtarea de la tutelă;

încuviinţarea dată minorului pentru schimbarea felului învăţăturii ori a pregătirii profesionale sau de a avea o altă locuinţă decât aceea a tutorelui;

acordarea tutorelui, prin apreciere, a unei remuneraţii; exercitarea unui control efectiv şi continuu asupra activităţii tutorelui, putând

cere colaborarea organelor administraţiei de stat şi a instituţiilor de ocrotire; primirea dărilor de seamă, anuale şi generală, verificarea gestiunii şi

descărcarea tutorelui; dacă este cazul, îndepărtarea tutorelui de la tutelă ori înlocuirea tutorelui.

4.2. Atribuţii privind curatela minoruluiAceste atribuţii sunt: instituirea curatelei, în condiţiile legii; în anumite cazuri şi condiţii dă instrucţiuni curatorului; încuviinţează unele acte ce urmează a fi săvârşite cu privire la bunurile

persoanei aflate sub curatelă; exercită control asupra felului în care curatorul îşi îndeplineşte atribuţiile; înlocuirea curatorului ori ridicarea curatelei.

4.3. Atribuţii privind minorul interzisAceste atribuţii sunt corespunzătoare celor privind tutela minorului, deoarece

tutela celui pus sub interdicţie este supusă, dacă nu se prevede altfel, regulilor tutelei minorului48.

48 Ion P.FILIPESCU, Andrei I.FILIPESCU, op.cit, p.680.

Bibliografie

1) Conf.univ.dr.Adriana CORHAN, Dreptul familiei, teorie şi practică, Editu-ra Lumina Lex, Bucureşti, 2006;

2) Alexandru BACACI, Viorica-Claudia DUMITRACHE, Codruţa HAGEANU, Dreptul familiei, Ediţia a IV-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2005;

3) Ion P.FILIPESCU, Andrei I.FILIPESCU, Tratat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a, revizuită şi completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006;

4) Florian EMESE, Protecţia drepturilor copilului, Editura C.H.Beck, Bucu-reşti, 2006;

5) Florin MOŢIU, Dana MOŢIU, Protecţia drepturilor copilului pe plan in-tern şi internaţional, Editura Mirton, 2008;

6) Codul familiei;7) Codul penal;8) Legea 272/2004 privind Protecţia şi promovarea drepturilor copilului;9) Decret nr. 31/1954 din 30/01/1954 publicat în Buletinul Oficial nr. 8 din

30/01/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate