Tutela minorului

1 of 11

CUPRINS

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TUTELA MINORULUI

1.1. Scurt istoric al tutelei minorului..........................................................41.2. Noțiunea de tutelă a minorului.........................................................41.3. Caracterele juridice ale tutelei minorului............................................5

CAPITOLUL AL II-LEA. DESCHIDEREA TUTELEI MINORULUI2.1. Cazuri de instituire a tutelei minorului..................................................62.2. Condiții pentru a fi tutore.....................................................................62.3. Desemnarea și/sau numirea tutorelui....................................................7

2.3.1. Variante de numire.........................................................................72.3.2. Desemnarea tutorelui de către părinte.............................................72.3.3. Numirea tutorelui de către instanța de tutelă.....................................7

CAPITOLUL AL III-LEA. EXERCITAREA TUTELEI. DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE TUTORELUI

3.1. Exercitarea tutelei asupra persoanei minorului.................................83.2. Exercitarea tutelei asupra bunurilor minorului...............................8

CAPITOLUL AL IV-LEA. ÎNCETAREA TUTELEI MINORULUI4.1. Încetarea funcției tutorelui..................................................................104.2. Încetarea tutelei................................................................................10

4.2.1. Cazurile de încetare a tutelei.................................................104.2.2. Darea de seamă generală.....................................................104.2.3. Predarea bunurilor care au fost administrate de tutore.........11

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................12

2 of 11

CAPITOLUL ICONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TUTELA MINORULUI

1.1. Scurt istoric al tutelei minorului

În dreptul roman, tutela se deschidea doar în cazul stingerii puterii părintești asupra minorului, funcția de tutore fiind atribuita moștenitorului de sex masculine al copilului, pentru a-l împiedica pe acesta din urmă să risipească averea.1

Tutela lua sfârșit la vârsta pubertății, însă minorul, de la vârsta respectivă, deși își putea administra bunurile, rămânea asistat până la vârsta de 25 de ani, de un curator. Treptat, aceasta a devenit o instituție destinată să protejeze interesele minorului. Mai multe legislații au preluat instituția tutelei din dreptul roman. La noi, Codul Calimach numea tutela “epitropie”, iar Codul Caragea numea tutela “vechilet”, iar pe tutore “vechil”. Pravila lui Matei Basarab îl numea pe tutore “ispravnic”.2

Vechiul drept francez a adus modificări semnificative tutelei, printre care:a) tutela și puterea părintească puteau coexista în persoana părintelui

supraviețuitor;b) durata tutelei era prelungită până la încetarea completă a incapacității;c) apare consiliul de familie (care era un sfat de familie sau de prieteni ai

familiei minorului, al căror rol era supravegherea actelor tutorelui).3

1.2. Noțiunea de tutelă a minorului

Tutela minorului constituie o măsură de protecție alternativă destinată să asigure ocrotirea minorului în cazurile prevăzute de lege. Ca instituție juridică, tutela grupează ansamblul normelor juridice care reglementează ocrotirea unui minor lipsit de ocrotire părintească prin intermediul unei personae numite tutore și care-și exercită atribuțiile sub supravegherea autorității tutelare.4

Lipsirea de îngrijirea ambilor părinți poate fi cauzată fie de decăderea ambilor părinți din drepturile părintești, fie de decăderea doar a unuia dintre ei și a existenței în privința celuilalt, a uneia dintre împrejurările prevăzute de art. 507

1 C. Hamangiu, R. Bălănescu, AL. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol I, Ed. All, București, 1998, op. cit., p. 381.2 D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 385.3 Ibidem.4 A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 6-a, Ed. C.H. Beck, București, 2009, op. cit., p. 338.

3 of 11

NCC. Tutela se instituie și funcționează potrivit regulilor prevăzute în art. 56 lit. a) din Legea nr. 272/2004, se instituie o altă măsură de protecție specială.5

1.3. Caracterele juridice ale tutelei minorului

a) Este o sarcină socială: caracterul social al tutelei rezultă din faptul că ea este menită să suplinească autoritatea părintească, protecția minorului fiind o chestiune de interes general;

b) Este o sarcină legală: această trăsătură rezultă din faptul că legea, prin norme imperative, stabilește instituirea tutelei, cazurile de deschidere, procedura de numire a tutorelui, exercitarea tutelei, încetarea tutelei, etc.

c) Este o sarcină în principiu gratuită: cu toate acestea, instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, va putea stabili o remunerație, ținând seama de munca depusă în administrarea averii și de starea materială a minorului și a tutorelui, care nu va putea depăși 10% din veniturile produse de bunurile minorului. Formularea legii este imperativă, astfel că în nicio împrejurare nu va putea fi depășită cota de 10%. În mod excepțional, dacă minorul nu are bunuri producătoare de venituri, sumele necesare înteținerii sale și pentru remunerația tutorelui, pot fi obținute, în ordine, din vânzarea bunurilor minorului sau din plata pensiei de întreținere la care a fost obligată o persoană în condițiile legii.

d) Este o sarcină personală: este instituită în considerarea persoanei tutorelui, care trebuie să o exercite personal, iar nu prin reprezentare. Caracterul intuitu personae al tutelei nu exclude posibilitatea ca, pentru un act juridic determinat, tutorele să împuternicească o altă persoană, fără a avea însă posibilitatea de a da un mandat general, pentru toate actele6

5 F. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod Civil-Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012, op. cit., p. 557.6 D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, op. cit., pp. 385-386.

4 of 11

CAPITOLUL AL II-LEADESCHIDEREA TUTELEI MINORULUI

2.1. Cazuri de instituire a tutelei minorului

Tutela se deschide când copilul este lipsit temporar sau definitiv de ocrotire părintească, deci de îngrijirea ambilor părinți, cazurile fiind cele prevăzute în NCC și în Legea nr. 272/2004, și anume:

- Ambii părinți sunt morți sau declarați morți- Ambii părinți sunt necuoscuți sau dispăruți;- Ambii părinți sunt puși sub interdicție;- Ambii părinți sunt decăzuți din drepturile părintești.7

Tutela se instituie și în cazul în care, la încetarea adopției, instanța judecătorească hotărăște că aceasta este în interesul copilului. Numirea tutorelui se face de către instanța judecătorească. Alegerea acestuia trebuie făcută astfel încât să fie ocrotite interesele copilului, preferabilă fiind numirea unei rude, a unui afin ori a unui prieten al familiei copilului, în stare să îndeplinească această sarcină. Persoana fizică sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată de către direcția generală de asitență socială și protecția copilului cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în îngrijire. Evaluarea se realizează de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului.8

2.2. Condiții pentru a fi tutore:

Pot fi tutori persoanele fizice, inclusiv soțul ți soția, împreună, dacă nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege; Astfel, nu poate fi tutore:

- minorul sau cel pus sub interdicție;- cel decăzut din drepturile părintești sau declarat incapabil de a fi tutore;- cel căruia i s-a restrâns exercițiul unor drepturi politice sau civile, fie în

temeiul legii fie prin hotărâre judecătorească, precum și cel cu rele purtări;

7 A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, op. cit., p.338.8 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. Univ. Juridic, București, 2006, op. cit., p. 673.

5 of 11

- cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege și de a fi ales;- cel care, exercitând o altă tutelă a fost îndepărtat din aceasta;- cel care din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului nu ar putea îndeplini

sarcina tutelei.9

2.3. Desemnarea și/sau numirea tutorelui

2.3.1. Variante de numireInstanța de tutelă numește ca tutore:- persoana desemnată de părinte;- o altă persoană (în lipsa unui tutore desemnat).10

2.3.2. Desemnarea tutorelui de către părintePărintele poate desemna persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor

săi. Desemnarea se face, după caz, prin:- act unilateral încheiat în formă autentică;- contract de mandat, încheiat în formă autentică;- testament.11

2.3.3. Numirea tutorelui de către instanța de tutelăDacă părintele minorului nu a desemnat tutorele, instanța de tutelă va numi:- cu prioritate, o rudă sau un afin (indiferent de grad) ori un prieten al familiei

minorului;- în subsidiar, o altă persoană.12

CAPITOLUL AL III-LEA9 A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, op. cit., p.338.10 D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei, op. cit., p. 38811 Ibidem.12 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, op. cit., p. 674.

6 of 11

EXERCITAREA TUTELEI. DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE TUTORELUI

3.1. Exercitarea tutelei asupra persoanei minoruluiConținutul tutelei în această privință este identic cu cel al ocrotirii prin

părinții firești. Tutorele are obligația de a ocroti minorul și de a-I asigura locuință, dar și dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept.13

3.2. Exercitarea tutelei asupra bunurilor minoruluiÎntinderea drepturilor și obligațiilor tutorelui sub aspect patrimonial depinde

de vârsta minorului.3.2.1. Când minorul nu a împlinit 14 ani, tutorele are obligația de a

administra bunurile minorului și de a-l reprezenta în actele civile. Ca urmare, actele civile vor fi încheiate de tutore în numele, dar pe seama minorului. Tutorele poate încheia singur, fără vreo încuviințare prealabilă, acte de conservare a patrimoniului minorului și acte de administrare a patrimoniului care pot include chiar înstrăinarea unor bunuri supuse pieirii sau stricăciunii, precum și a bunurilor de valoare mică și care nu sunt folositoare minorului. Însă, legea interzice tutorelui să încheie anumite acte juridice, considerate prejudiciabile pentru minor, acestea fiind: contractele de donație și cele prin care se garantează obligația altuia; actele juridice între tutore, soțul, o rudă în linie dreaptă ori frații și surorile tutorelui, de o parte și minor de alta. 14

3.2.2. Când minorul a împlinit 14 ani, deci are capacitate de exercițiu restrânsă, el încheie singur acte civile, însă cu încuviințarea prealabilă a tutorelui. Însă, nemaifiind total lipsi de capacitate de exercițiu, minorul poate încheia singur, fără nicio încuviințare, anumite acte juridice cum sunt cele de dreptul familiei (minora de 16 ani se poate căsători, minorul de 10 ani trebuie să-și dea consimțământul la adopție), de drept civil (minorul de 16 ani poate dispune prin testament de jumătate din averea sa și poate să accepte o donație fără sarcini sau condiții, să încheie acte de administrare și conservare) și de dreptul muncii (încheierea și executarea contractului de muncă de către minorul care a împlinit vârsta de 16 ani). Pe de altă parte, actele de dispoziție nu pot fi încheiate fără încuviințarea tutorelui, iar pentru actele ce l-ar putea prejudicia este nevoie de

13 A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, op. cit., p. 340.14 Ibidem, op. cit., p.341.

7 of 11

încuviințarea prealabilă a autorității tutelare (sunt acte pentru încheierea cărora și tutorele minorului sub 14 ani are nevoie de încuviințarea autorității tutelare). Astfel că, în exercitarea sarcinii sale, tutorele este obligat să prezinte autorității tutelare dări de seamă periodice privitoare la activitatea sa, precum și o dare de seamă generală, atunci când tutela încetează.15

CAPITOLUL AL IV-LEAÎNCETAREA TUTELEI MINORULUI

15 A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, op. cit., p. 341.

8 of 11

Încetarea tutelei minorului poate fi datorită unor cauze care privesc persoana tutorelui, fie datorită unor cauze care privesc persoana minorului. În prima situație este vorba despre „încetarea funcției tutorelui”, iar in cea de-a doua despre „încetarea tutelei”.

4.1. Încetarea funcției tutoreluiFuncția tutorelui încetează în următoarele cazuri:- Moartea tutorelui;- Îndepărtarea de la tutelă;- Înlocuirea tutorelui, la cererea sa;- Numirea altui tutore, în cazul punerii sub interdicție a minorului.16

4.2. Încetarea tutelei4.2.1. Cazurile de încetare a tuteleiTutela încetează atunci când:- a încetat situația care a impus instituirea tutelei;- minorul moare sau este declarat judecătorește mort;- minorul aflat sub tutelă a dobândit capacitatea deplină de exercițiu (prin

ajungerea la majorat, prin căsătorie sau emancipare, în condițiile legii).17

4.2.2. Darea de seamă generalăLa încetarea tutelei, indiferent de cauză, tutorele sau, după caz, moștenitorii

majori ai acestuia sunt obligați să prezinte instanței de tutelă o dare de seamă generală, în termen de cel mult 30 de zile. În caz de incapacitate a tuturor moștenitorilor, darea de seamă generală va fi întocmită de reprezentantul lor legal. Dacă nu există moștenitori ori aceștia sunt în imposibilitate de a acționa, darea de seamă generală va fi întocmită de către curatorul special, numit de instanța de tutelă.18

4.2.3. Predarea bunurilor care au fost administrate de tutore

16 D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei, op. cit., pp. 400-401.17 A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, op. cit., p. 341.18 D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei, op. cit., p. 401.

9 of 11

Bunurile care au fost administrate tutorelui vor fi predate, în raport de situație, fostului minor, moștenitorilor acestuia sau noului tutore de către tutore, moștenitorii săi ori reprezentantul lor legal sau, în lipsă, de curatorul special. Instanța de tutelă va da tutorelui descărcare de gestiune după predarea bunurilor, verificarea socotelilor și aprobarea lor.

BIBLIOGRAFIE

10 of 11

1. A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 6-a, Ed. C.H. Beck, București, 2009

2. C. Hamangiu, R. Bălănescu, AL. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol I, Ed. All, București, 1998

3. D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2011

4. I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. Univ. Juridic, București, 2006

5. F. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod Civil-Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012

11 of 11