TURISM DURABIL

Continut:

4.1.Definirea turismului durabil

4.2.Strategii pentru managementul impactelor

4.3.Alternative ale turismului durabil

4.4.Gestionarea fenomenelor de risc în turism

Obiective:

      Întelegerea necesitatii dezvoltarii pe termen lung a turismului

      Familiarizarea cu alternativele turismului durabil

      Identificarea tipurilor de turism si durabilitatea acestora

      Cunoasterea principalelor programe derulate pe Glob pentru reducerea fenomenelor de risc

      Interpretarea masurilor de dezvoltare durabila a turismului în România

      Analizarea prin metode specifice a perspectivelor afacerii turistic în contextul strategiilor dezvoltarii durabile

4.1.Definirea turismului durabil

4.1.1 Tendintele actuale ale turismului

Turismul fata de alte industrii este vazut ca o activitate mai putin periculoasa pentru mediu. Industria turistica nu înseamna doar admirarea naturii sau tratarea unor boli prin utilizarea unor resurse ci si transport, energie, consum alimentar, extragerea materialelor de constructie, deci indirect poate avea impacte la fel de mari ca oricare alta industrie, mai ales ca este consumatorul unor produse cerute de la alte activitati economice. Pe lânga aceste aspecte, turismul înseamna concentrarea pe o suprafata relativ stabilita a unui numar de persoane, mai ales în medii fragile sau de mare valoare pentru omenire.

Potrivit datelor, aproape 600 mil. turistii calatoresc anual în diverse destinatii, din care 80% provin din OECD, din care 50 % vin din Franta, Germania, Japonia, U K si SUA.

Potrivit estimarilor WTO, exista doua situatii:

a.                            În multe state turistii sunt nationali si mai put 222l1111c in din alte tari. Potrivit analizei costuri beneficii aceasta tendinta este mai avantajoasa, deoarece ea nu presupune importuri pentru a întâmpina obisnuintele alimentare, stimulând productiile locale. Aceasta este în primul rând valabil pentru tarile în curs de dezvoltare sau cele aflate la începutul activitatii turistice.

b.                            State predominate de sosirile turistilor straini mai mult sau mai putin afectate de comportamentul acestora. Din pacate, se pare ca cele mai multe prejudicii asupra obiectivelor turistice le produc turistii straini, care au alte reguli si un standard de viata de lux care le permit de multe ori sa nu respecte regulamentele nationale.

!  Veniturile obtinute din turism sunt de peste 2 trilioane dolari, în care sunt implicate 6%-7% din forta de

munca mondiala, fiind cea mai mare industrie (Anon, 1991).

Cea mai mare problema a turismului si mediului este legata de transportul aerian, din cauza consumului de combustibil fosil, a emisiilor de gaze de sera, CFC, zgomot.

A doua este legata de proliferarea structurilor de cazare de lux, consumatoare de energie, aparate de climatizare, materiale de constructie pentru tari care nu-si permit acestea.

A treia rezida în construirea de retele de transport rutier si feroviar în tari în care prioritatile populatiei nu pot fi rezolvate, astfel ca se constata cheltuieli din fondurile acesteia.

Mai mult, se faciliteaza patrunderea necontrolata a turistilor în areale turistice montane, parcuri naturale, în mediul rural.

Pornind de la aceste aspecte o forma de impunere a importantei mediului în turism este dezvoltarea durabila.

4.1.2. Ce este turismul durabil?

Conceptul de durabil este legat de faptul ca tot mai mult se recunoaste capacitatea limitata a planetei de a sustine omenirea angajata într-un proces ascendent de dezvoltare. Astfel, fara o planificare atenta a modului de utilizare a resurselor, se poate pune în pericol însasi existenta omului prin incapacitatea generatiilor viitoare de a-si asigura necesitatile de viata. Dezvoltarea durabila este un proces care asigura atât generatiilor actuale cât si celor viitoare conditii pentru un trai decent.

Turismul durabil reprezinta o activitate economica prin care se urmareste satisfacerea generatiei actuale de turisti fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de vizitatori sa aiba macar acelasi acces la calitatea si cantitatea de resurse turistice din prezent.

Turismul durabil impune respectarea unor principii general valabile în dezvoltarea durabila: echitatea in cadrul aceleiasi generatii si între generatii, eficienta, elasticitate, pastrarea mediului etc.

4.2. Strategii pentru managementul impactelor

Industria turistica are nevoie de pastrarea echilibrului între mediu si activitatea turistica, fapt pentru care trebuie sa reduca efectele negative rezultate în practica economica si sa încurajeze pe cele cu efecte pozitive.

Strategiile majore prin care se asigura acest obiectiv sunt:

      Politica de planificare;

      Dezvoltarea constructiilor, a facilitatilor turistice;

      Managementul resurselor

      Managementul turistilor;

      Respectarea politicii de mediu;

      Marketingul si promovarea;

      Educarea turistilor, a personalului implicat în turism;

      Cercetarea si monitorizarea activitatii turistice.

4.2.1. Politica de planificare

Orice activitate turistica trebuie sa subscrie la Planul National sau regional de dezvoltare economica în general si turistica în special. În acest sens se impune respectarea pragului de suportabilitate, pretabilitate a activitatilor

turistice prin analiza atenta a arealelor cele mai bune pentru turism, a fluxului de turisti care poate fi primit de o destinatie turistica, la gama de activitati ce se pot dezvolta, mecanismele de control pentru turisti sau firme, cât de durabile sunt resursele turistice si infrastructura optima necesara.

Deoarece stabilirea pragului de suport este o procedura dificila, în dezvoltarea durabila a turismului se pot stabili limitele schimbarii acceptabile din punctul de vedere al comunitatilor locale si al oamenilor de stiinta. Alaturi de acestea se practica:

1.        zonarea activitatilor, mai ales la parcurile nationale sau naturale în care exista: o zona pentru conservare stricta, accesibila pentru turismul stiintific; o zona de acces turistic si una de activitati economice controlate. În acest sens, Delta Dunarii, ca Rezervatie a Biosferei cuprinde: rezervatii stiintifice strict protejate; zone de tampon unde turismul se poate desfasura pe principii ecologice si o zona economica, unde se pot derula activitati economice specifice deltei, dar cu aprobarea administratiei rezervatiei.

2.        Sistemul de permise pentru turisti care implica semnarea unor contracte de utilizarea a spatiului turistic, plata unor taxe care se redirijeaza catre refacerea mediului.

3.        Sistemul de licente pentru agentii economici din turism prin care se limiteaza fenomenul de turism neorganizat.

4.2.2. Dezvoltarea constructiilor, a facilitatilor turistice

Pentru utilizarea cât mai durabila a unei destinatii, managerii pot apela la numeroase metode privind constructiile sau facilitatile turistice, dar care sa respecte legislatia de mediu. Astfel, standardele de mediu pentru infrastructuri limiteaza numarul maxim de locuri pentru o structura de cazare în statiune (200), înaltimea cladirilor (12 m), introducerea sistemelor de canalizare si epurare la hotelurile care au peste 75 de camere, iar design-ul arhitectural sa se încadreze cu peisaj, dar mai ales încurajeaza utilizarea materialelor reciclabile, reducerea impactelor în timpul constructiei, etc.), la care se adauga amplasarea cladirilorcare sa asigure o ventilatie buna a aerului în regiune. În cazul facilitatilor turistice: drumuri, lacuri antropice, etc. se sugereaza refacerea mediului prin plantarea de arbori care sa asigure habitate pentru fauna, pastrarea speciilor de plante, iar pentru aductiunile de apa, gaze, telefonie se impune utilizarea mediului subteran. Pentru orice infrastructura este necesar sistem de colectare structurata si reciclare a deseurilor.

! 

4.2.3.Utilzarea resurselor

OMT sugereaza o utilizare judicioasa a resurselor de constructii: materialul lemnul sa fie certificat, utilizarea unor roci care dau specific zonei, consumarea cât mai putin a peisajului prin suprafata ocupata de cladiri, respectarea standardelor legate de spatiile verzi, reciclarea deseurilor (Anexa III) si mai ales utilizarea resurselor alternative de energie ori de câte ori este posibil.

4.2.4.Managementul turistilor

Una din cele mai usoare cai de reducere a impactelor este crearea unui sistem managerial de vizitare prin: urmarirea si planificarea atenta a fluxurilor de turisti în functie de destinatie, rezervarea din timp a sejururilor, asigurarea ghidajului.

Atât pentru utilizarea durabila a resurselor cât si sistemul de acces al turistilor exista mecanisme clare în multe areale ale lumii: Australia, SUA, Europa etc. (tabelul 4.1.).

Tabelul 4.1. Mecanisme de reducere a utilizarii resurselor si managementul deseurilor

Activitate ExempleReducerea deseurilor Produse ambalate în materiale

biodegradabile sau cu volum redus de ambalajColectarea structurata

Reducerea utilizarii energiei Energie solara, eoliana, centrale pe deseuri, educarea turistului privind utilizarea aparatelor electrice

Reducerea poluarii Instalatii de epurareDisney World produce din deseuri îngrasaminte pentru sol

Limitarea poluarii sonore Utilizarea bicicletei, plantarea de perdele forestiere

Prelucrare dupa Goodall, 1992

Crearea de centre de informare, unde turistii pot primi diferite sfaturi în ceea ce priveste mediul este cea mai usoara si necesara.

4.2.5. Respectarea politicii de mediu

Orice activitate turistica trebuie în primul rând certificata, fapt care presupune respectarea legilor de mediu, dar si a efectuarii unor lucrari prin care sa se reduca unele probleme existente sau care pot sa apara (baraje antierozionale, fixarea pantelor, diguri, consolidari de versanti etc.). Pentru arealele salbatice se impune amenajarea punctelor de belvedere sau de observarea a faunei, interzicerea sau monitorizarea unor activitati care ar afecta vegetatia sau fauna, crearea de locuri pentru picnic astfel încât sa se monitorizeze atât consumul de masa lemnoasa cât si distrugerea covorului vegetal prin vetrele de foc improvizate sau prevenirea riscului de incendiu.

4.2.6. Strategii de educatie

Educatia reprezinta cheia reducerii impactelor în mediu în orice activitate economica sau sociala. În turism educatia trebuie sa cuprinda: turistul, personalul implicat în turism, comunitatile locale.

Numeroase firme, guverne, UNESCO, OMT au realizat o serie de materiale pentru ghidarea celor implicati în turism.

Societatea Americana a Agentiilor de Turism (ASTA) a realizat Codul de etici turistice, care vine în sprijinul dezvoltarii durabile prin educatie, în care se stipuleaza:

      Respectarea unicitatii planetei

      Utilizarea fotografiei „ Fara graffiti!, Fara deseuri!, ia din mediu doar fotografii”

      Autoeducatie, încurajarea celor care sunt implicati benefic în mediu

      Respectarea comunitatilor si cerea de permisiune pentru orice act, inclusiv fotografie

      Respectarea vietii salbatice

      Accesarea unei destinatii doar pe traseele turistice

      Implicarea turistilor, firmelor în programele de conservarea mediului

      Patronarea acelor structuri turistice care aplica politici de mediu.

În concluzie, primul aspect ce trebuie rezolvat este controlul intrarilor în arealele turistice concomitent cu reducerea poluarii. O astfel de masura se poate realiza prin accesarea mai mult pe caile ferate fata de sosele. Se impune ca prin câstigurile din aceste activitati nu numai reteaua de acces sa fie dezvoltata, ci întregul sistem al tarii, apoi utilizarea unor tehnologii ecologice de încalzire, a calificarii fortei de munca pentru întretinerea sau construirea de aparate consumatoare de surse de energie alternativa. Prin refacerea siturilor culturale se pot crea locuri de munca pentru localnici, prin dezvoltarea structurilor de cazare cu arhitectura specifica.

Stabilirea categoriilor de conservare a siturilor este de natura sa ajute la implementarea corecta a managementului ecologic. Pentru a coordona astfel de strategie cu efecte durabile UNESCO si WTO au semnat Conventia Patrimoniului Universal (1972) si Manualul de management al acestor situri. Ţarile semnatare (115) au adoptat politica generala de protectie si conservare ca si educarea generatiilor pentru un management durabil. Asistenta tehnica si financiara a fost asigurata prin WWF si de primele tari semnatare ale Conventiei. O atentie deosebita s-a acordat I-lor Galapagos- primul sit înscris pe lista UNESCO-1978, PN Senergeti, Mtii Huangshan-China, Angkor-Cambodgia, unde se protejeaza vechea capitala Khmer si 200 km2 de padure tropicala, Marea Bariera de Corali (care si-a redus dimensiunea din cauza turismului si navigatie). De fapt, UNESCO a ajutat dezvoltarea durabila a multor situri, prin limitarea numarul vizitatorilor, introducerea taxelor de mediu pornind de la Insulele Pacificului pâna la parcurile din SUA. Marirea preturilor pentru vizitatorii siturilor naturale aflate în patrimoniul UNESCO ar putea crea probleme cu redirijarea fluxului de turisti catre parcurile tematice care sunt planificate sa suporte un numar mare de vizitatori: World Disney Park- Florida-1971, Paris-1992, Tokio-1983, sau parcuri virtuale: Reality Park, etc.

! 

4.3.Alternative ale turismului durabil

Turismul rural este o forma de turism care permite refacerea, recreerea omului în timpul liber, prin petrecerea a doua sau mai multe zile departe de domiciliu, pe baza vietii economice, culturale a satelor si a peisajului din mediul rural.

Agroturismul este o activitate capabil sa valorifice excedentul de cazare existent în gospodaria taraneasca, întrunind ansamblul de bunuri si servicii oferite în cadrul gospodariei rurale, pentru persoanele, care vin pentru o perioada în mediul rural pentru relaxare, odihna, cure, agrement sau satisfacerea unor hobby-uri, initierea în arta mestesugareasca etc. (Dictionarul de Geografie Umana, 1999).

Turismul ecologic implica dezvoltarea tuturor formelor de turism, management, marketing turistic, care sa respecte integritatea naturala, economica, sociala, cu asigurarea exploatarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare.

Ecoturismul este o alternativa a turismului durabil fiind o activitate ecologica responsabila în areale naturale neperturbate, cu scopul de relaxare si apreciere a naturii si a oricarei trasaturi culturale, trecuta sau prezenta din zona, care promoveaza conservarea, având un impact negativ redus si ofera beneficii pentru comunitatile implicate.

Ecoturismul a devenit un segment de piata turistica cu un potential în crestere prin calitatile sale ecologice, responsabile, durabile, integre. Planificarea, dezvoltarea infrastructurii turistice ca si toate operatiile, activitatile de marketing trebuie sa fie focalizate pe criterii de mediu, sociale, culturale si economice pe termen lung. Dintre toate tipurile de turism, ecoturismul are cea mai clara pozitie în turismul durabil.

4.4.Gestionarea hazardelor în turism

Indiferent de tipul de turism, durabilizarea acestei activitati economice presupune numeroase actiuni, dar poate cea mai importanta ramâne gestionarea fenomenelor de hazard.

4.4.1 Hazardele si tipologia lor

Hazardele fenomene imprevizibile care provoaca dezechilibre în mediu, pagube oamenilor si proprietatilor. Hazardele pot fi locale, regionale sau globale si se diferentiaza dupa gradul de afectare a mediului în: moderate,

severe, catastrofale. Producerea lor este datorata fortelor endogene si exogene.

I. Hazarde naturale

A, Hazarde endogene

         Vulcanismul este reprezentat prin toata gama fenomenelor legate de ivirile de lava (eruptii, explozii, cutremure). El este însotit de hazarde seismice fiind deosebit de violent. Acest tip de hazard a fost printre primele consemnate de istorie. Urmarile dezastruoase ale acestor

manifestari sunt datorate cenusii, care se întinde pe areale mari, iar prin combinarea cu apa genereaza torenti noroiosi. Toxicitatea gazelor bogate în dioxid de sulf, carbon, a cenusilor cu fluor este extrem de periculoasa si poate contribui la aparitia ploilor acide sau la degradarea pasunilor. Lavele ca si alte materiale aduc pagube mari locuintelor, infrastructurii transporturilor, suprafetelor agricole, vietilor omenesti etc.

         Cutremurele sunt miscari telurice scurte, determinate de acumularea unor energii interne mari. Seismele se produc din cauza unei miscari bruste exprimata prin deplasarea undelor sonore de joasa frecventa din hipocentru spre exterior, epicentru. Energia eliberata declanseaza avalanse, valuri seismice si produce modificari ale mediului natural si antropic în functie de intensitatea ca si modul cum se propaga undele. Cele mai dese cutremure si mai violente au loc în centura alpina europeana si sud-asiatica si centura circumpacifica, unde exista mari concentratii de populatii si de asezari, destinatii turistice. Cele mai frecvente cutremure au loc în Japonia, Chile, Noua Zeelanda, Italia etc.

        

B.Hazarde exogene

       Hazarde geomorfologice

     Prabusirile în masa sunt caderi bruste de materiale devenite mobile în urma dezagregarii, gravitatiei sau ca urmare a unor explozii, cutremure, ploi torentiale etc. Ele pot afecta turismul montan în special.

     Alunecarile de teren sunt considerate hazarde prin dimensiunea stratului afectat. Ele sunt favorizate de prezenta argilei, umezelei si pot fi declansate de alte hazarde (Elvetia, 1584, Italia, 1954).

     Avalansele sunt deplasari bruste cu o viteze mari (300km/ora) ale maselor de zapada pe versantii foarte înclinati (30-50o ) ai muntilor, declansate de vibratii. Arealele afecate de aceste hazarde sunt

Muntii Alpi, Anzi, Stîncosii Nordici, Muntii Scandinavici, Carpati etc. Dintre hazardele naturale, acestea afecteaza un numar mare de areale si turisti, ceea ce impune o concentrare a managementului turistic

privind prevenirea accidentelor legate de avalanse.

     

! Hazarde climatice pot fi unele fenomenele meteo sau modificarile climei din atmosfera joasa (toposfera-11km).

Transformarile pe termen lung ale climei se datoreaza fluctuatiilor energiei solare.

o       Furtunile care pot fi însotite de fenomene de descarcare electrica, grindina, care pot produce pagube locale, punctuale. Prevenirea sau masurile de protectie prin cuceririle tehnicii au limitat caracterul de hazard al acestora.

o       Taifunul este un ciclon tropical cu o frecventa mare între decembrie-aprilie (Oceanul Pacific, tarmurile de est ale Asiei).

o       Ciclonul tropical este un fenomen climatic întânit în Oceanul Indian.

o       Uraganul este un ciclon tropical cu viteze de 30-50 m/s, însotit de precipitatii denumit diferit: “hurricane” în M.Caraibelor, G. Mexic, Hilda-1955, Flora-1963, “Fifi”- 1974 -America Centrala.

o       El Niño, fenomen care se înregistreaza la un interval de 2-11 ani, pe o perioada de câteva luni, vine dinspre centrul Oceanului Pacific spre coastele de vest ale Anzilor, genereaza ploi torentiale si provoaca mari pierderi în mediu.

o       Tornadele apar în jurul centrilor barici de joasa presiune si se manifesta printr-o deplasare circulara spiralata a unei coloane de aer (partea de central-vestica a SUA -1985)

o       Hazarde pot produce ceturile, secetele, ploile torentiale, bruma si poleiul, temperaturile mari sau mici fata de mediile obisnuite ale unor areale.

       Hazarde hidrologice

         Inundatiile sunt hazarde specifice pentru regiunile umede, relativ umede si constau acoperirea temporara cu apa a unui teren ca urmare a cresterii nivelului unui râu, lac etc. Cauzele sunt de natura climatica (ploi torentiale, topirea zapezilor, a pungilor de apa din ghetari etc.). Ele se produc cu regularitate în climatele musonice. Deoarece inundatiile au loc mai ales în sezoanele umede este de preferat ca turismul sa se desfasoare în alte perioade ale anului, iar în regiunile unde aceste fenomene sunt imprevizibile industria turistica trebuie sa apeleze la managementul adecvat al acestora.

         Iceberg-urile, banchizele sunt prezente pe oceane la latitudini mari si constituie un pericol pentru navigatie.

         Valurile din oceane si mari sunt fenomene periculoase pentru navigatie, cât si pentru coaste în momentul deferlarii. Ele sunt declansate de hazardele seismice (tsunami) sau climatice (ciclonii tropicali).

       Hazarde biologice naturale sunt cauzate de invazii de boli si daunatori. Cele mai puternice atacuri au fost date de invaziile lacustelor în Africa.

       O categorie aparte o reprezinta pentru mediu iminenta unu hazard cosmic, ne/intensificarea activitatii solare, coliziunea cu unele corpuri cosmice.

II. Hazarde antropice si tehnologice si turismul

Hazardele antropice sunt acele fenomene cu urmari nefaste mediului produse de unele actiuni ale omului.

Hazardele antropice se pot structura în functie de activitatea care le-a declansat în:

       Tehnologice

o       Industriale sunt legate de procesele industriale periculoase chimice, miniere, energetice materializate prin poluare continua, explozii, incendii, scurgeri de substante periculoase cu pierderi materiale si de vieti omenesti. Ele au aparut mai ales în secolul XX. Dintre cele mai periculoase se pot cita cele din:

         Italia, 1976 (uzina chimica din Svesto–dioxina);

         SUA, 1979 (explozia centralei nucleare de la Three Miles Island);

         India, 1984 ( fabrica de pesticide din Bhopal);

         Ucraina, 1986 (explozia de la Centrala nucleara de la Cernobâl care a afectat întreaga emisfera nordica si ale carei victime înca nu se cunosc);

         Elvetia, 1986 (incendiul de la Uzina chimica de la Balle);

         România, 2000 (deversarea cianurilor de la Baia Mare în râul Tisa, Dunare din cadrul industriei minereurilor neferoase).

         Exploatarea petrolului din mare (M. Nordului Piper Alpha, 1988 etc)

o       Transporturile reprezinta o conditie necesara dezvoltarii activitatilor umane. Caracterul de hazard ale acestora rezida în:

         poluarea permanenta a aerului data de mijloacele de transport, pierderi de vieti omenesti .

         Poluarea cu substante periculoase a solului si mai ales a apelor. Cele mai severe hazarde sunt cele legate de transportul produselor petroliere (G. Alaska-Exxon Valdez,1989, M.Nordului-Braer, 1993, Oceanul Atlantic, 2001)

o      

! Agrare rezultate prin extinderea terenurilor agricole care au modificat peste 40 % din suprafata uscatului. Acestea au însemnat pierderea terenurilor umede (1,6 mil. km2), desetificare, a biodiversitatii etc Ele se

datoreaza unor practici cu inducere a unor hazarde date de:

         suprapasunat ( 680 mil. ha);

         defrisare (6 milioane km2, incluzând si cele de exploatarea masei lemnoase pentru industrie);

         chimizarea accentuata în tarile dezvoltate;

         Efectuarea unor lucrari agricole precare care au degradat( mai putin, moderat si puternic) peste 18 000 mil. ha, concentrate mai ales în Asia, Africa, America de Sud.

o       Comerciale, legate de comertul cu produse/deseuri toxice si radioactive. Ţarile dezvoltate produc 300 mil. m3 de deseuri periculoase, ce sunt hazarde potentiale, ale caror efecte nu se cunosc înca. Exista numeroase probleme legate de depozitarea sau de neutralizarea acestora. Se constata ca tarile mai putin dezvoltate (peste 100 la numar si mai ales din Africa) se confrunta cu prezenta substantelor periculoase exportate de marile puteri economice, fie în marile din apropierea lor fie pe uscat (Canada primeste substante toxice din SUA, China din SUA si Europa, Ungaria, România din Europa Occidentala).

       Sociale

o       Conflictele militare sunt hazarde premeditate în timp de pace prin pregatirea arsenalului militar si mai ales prin testele nucleare efectuate în SUA, Rusia si Oceanul Pacific sau aparute din cauza disputelor politice scapate de sub control (Vietnam Golful Persic, Iugoslavia etc.). Acestea produc pierderi firmelor turistice, destinatiilor si de vieti omenesti.

o       Conflicte sociale de masa sunt extrem de numeroase. Grevele însotesc la nivel local problemele economice, epurari etnice legate de explozii ale sau de conflictele militare.

o       Criminalitatea si consumul de droguri au devenit probleme serioase sociala cu o larga raspândire în lumea întreaga.

o       Terorismul poate fi cel mai grav fenomen datorita impredictibilitatii momentului de producere si a dimensiunii sale. Actele legate de terorism influenteaza negativ dinamica turismului (New York- 2001, Madrid-2004).

Pe plan mondial s-au luat masuri privind prevenirea, eliminarea hazardelor antropice pin politici, organizare, tehnicizare, conform principiului dezvoltarii durabile (Conferinta Natiuni Unite pentru Mediu si Dezvoltare, 1992, Rio de Janeiro). Protectia mediului revine fiecarui locuitor al planetei, fiecarui stat prin colaborare internationala si o aplicare consecventa, consecutiva si neconditionata.

Pentru activitatile turistice, în areale de risc, pe lânga managementul specific sau integrat exista ghiduri speciale pentru turisti pe tipuri de hazarde, ghidul familiei, al mediei, al marketingului, al managerului de hotel, statiune.

4.4.2. Managementul unor hazarde în activitatea turistica

a.      Managemetul furtunilor tropicale, ca hazard des întâlnit în turism este cunoscut si studiat complex.

În esenta el cuprinde trei mari etape:

1.Reducerea pierderilor cauzate de furtuni prin:

-Evaluarea riscurilor si a vulnerabilitatii unor areale pe baza studiilor combinate între dezvoltarea ciclonilor si cresterea debitelor râurilor si evaluarea pierderilor materiale si de vieti, functie de care se stabilesc deciziile ce trebuie luate (de la caz la caz).

-Evaluarea este sarcina autoritatilor locale, care au datoria de a comunica rezultatul celor care investesc în turism, sau invers.

Tabelul 4.2.Scara Saffir pentru intensitatea uraganelor

1.      Vânt de 33-42 m/s sau 119-153 km/h nu constituie un pericol real pentru cladirile solide, decât pentru unele elemente ale acestora (hornuri), ca si pentru vegetatie;

2.      Vânt de 43-49 m/s sau 155-177km/h distruge acoperisuri, ferestre, vegetatia;

3.      Vânt de 50-58 m/s, 178-209 km/h, distruge structuri de cladiri în asezarile mici, ziduri;

4.      Vânt de 59-69 m/s, 210-249km/h cad ziduri, se smulg acoperisuri etc.;

5.      Vânt mai mare de 69m/s, 249km/h distrugeri la constructiile civile, industriale, cu aruncare la distanta a corpurilor dislocate.

2.      Prevenirea dezastrelor prin masuri structurale (tehnologii de constructie-în zona de coasta) si nestructurale (legislatie, coduri de utilizarea terenurilor, planning urban), care vizeaza minimizarea pierderii de vieti omenesti si materiale în timpul evenimentelor de risc si dupa acestea ca si asigurarea securitatii turistilor.

3.      Managementul în situatii de urgenta si criza:

                                                  i.      Asigurarea turistilor în locuri fara risc în timpul furtunii si dupa;

                                                ii.     

! Cunoasterea exacta a persoanelor implicate, a modului de realizare, a momentului de actiune;

                                              iii.      Stocarea alimentelor, apei, medicamentelor;

                                               iv.      Modul de comunicare, de evacuare;

                                                 v.      Cunoasterea exacta a datelor turistilor implicati în activitatile turistice;

                                               vi.      Inspectii si masuri de siguranta dupa asemenea evenimente.

Reducerea impactului acestor fenomene în arealele turistice nu implica doar protejarea turistului ci si durabilitatea economica si sociala a regiunii. In acest sens, industria turistica trebuie sa coopereze în cadrul unor activitati de prevenire de la nivel local sau national. In regiunile vulnerabile acestor hazarde, structurile turistice trebuie sa îndeplineasca unele criterii de siguranta, iar programele turistice sa includa pregatirea unui personal specializat în activitati de salvare ca si de educarea turistului. Probleme exista mai ales în tarile în curs

de dezvoltare, unde nu sunt suficiente fonduri care sa fie investite în realizarea pe termen lung a sigurantei turistului si unde prioritar este mai întâi câstigul financiar.

b.Masuri de prevenire si de minimalizare a efectelor inundatiilor în turism

1.      Localizarea infrastructurilor în locuri mai putin expuse inundatiilor;

2.      Permiterea camparilor pe zonele neinundabile;

3.      Planificarea atenta a activitatilor în functie de relief, prevederile meteo;

4.      organizarea comisiilor de gestionare a dezastrelor la nivel national alaturi de alte organisme (Crucea Rosie, SALVAMAR etc.;

5.      managementul inundatiilor axat pe :

a.      educarea populatiilor locale în caz de inundatii-reguli de siguranta în timpul inundatiilor;

b.      Crearea unui sistem de avertizare în cazuri de urgenta;

c.      Coordonarea unor activitati de salvare prin simulare;

d.      Cunoasterea clara a masurilor ce trebuie luate în caz de dezastru;

e.      Mediatizarea pentru educarea populatiei in cazul unor asemenea evenimente;

f.        Evaluarea dupa unele dezastre a pierderilor prin lectii învatate pentru a nu se repeta greselile;

g.      monitorizarea conditiilor hidrologice;

h.      Planuri de urgenta;

i.        Pastrarea ordinii publice, a sanatatii;

j.         Stabilirea masurilor de reabilitare;

k.      Monitorizarea în permanenta, automatizata pe cât posibil a lucrarilor antropice (baraje, lacuri, diguri etc;

l.         Utilizarea unor materiale fiabile, rezistente în caz de inundatii;

m.    eliminarea unor depozite, activitati economice periculoase în apropierea sistemelor hidrografice.

3. Cutremurele si turismul

Pierderile exprimate în vieti omenesti datorate cutremurelor sunt reduse comparativ cu alte evenimente. Spre exemplu, în California, de la venirea europenilor pâna în prezent, din cauza cutremurelor s-au pierdut doar 800 de oameni, cifra egala cu cea datorata accidentelor rutiere pe 6 luni înregistrate aici. De altfel, cutremurele afecteaza infrastructurile vechi, cu materiale nedurabile. Structurile turistice din cele mai multe destinatii situate în areale seismice beneficiaza de elemente tehnice deosebite: Hong Kong, Japonia etc. Problemele pentru turisti rezida în evenimentele seismice, mai ales prin efectele acestora (tsunami), care deterioreaza coastele cu structuri de cazare nepregatite pentru riscuri, din cauza localizarii lor în zone vulnerabile.

Cerinte:

infrastructura turistica trebuie sa fie precedata de studii de seismicitate la nivel national si în colaborare internationala;

repararea, refacerea constructiilor vechi; inspectarea periodica a cladirilor în zonele seismice;

adaptarea ergonomica a cladirilor în ariile seismice pentru reducerea pericolelor( ferestre reduse, nivele mai putine, materiale usoare, fundatii puternice, suprafete cu sticla);

Dotarea cu echipamente de salvare (extinctoare, frânghii, scari, sisteme de iluminare cu generatoare independente);

Educarea populatiei de catre autoritatile locale, scoli etc.; Planuri de evaluare.

4.Avalansele si turismul

Avalansele reprezinta un risc major aproape în toate arealele montane unde cad precipitatii abundente sub forma de ninsoare si unde turistii petrec o mare parte a timpului lor în aer liber, pe pantele muntilor. Zonele cele mai expuse acestui risc sunt în M-tii Alpi, Himalaya, Stâncosi, unde se afla numeroase statiuni montane.

Muntii Alpi1[1] au cel mai dezvoltat serviciu de prognoza, urgenta, prevenire a avalanselor, pe când în M-tii Himalaya exista un control minim al acestora, fapt pentru care turistii au nevoie de un ghid pentru sporturi de iarna, alpinism, la care se adauga presiunea antropica asupra resurselor, prin exploatarea padurilor care a marit riscul producerii avalanselor. Multe probleme apar pe fondul ignorantei si a unui management neadevat de micsorare a riscului prin masuri de precautie.

1

!  Avalansele sunt de 2 tipuri: de vale si turistice.

Conditii de producere:

acumularea unei mase de zapada; schimbari structurale ale stratului de zapada care sa-i reduca stabilitatea mecanica; un gradient al înclinarii pantei care sa permita curgerea gravitationala; o vibratie sau trepidatie.

Stabilitatea stratului de zapada este factorul determinant al caracteristicilor avalansei.

Greutatea zapezii exercita presiuni între straturile diferite de zapada si la un surplus al unui schior, sau a unor roci în cadere, asociata cu vibratia declanseaza episodul. Calitatea si cantitatea stratului de zapada depind de teren, clima si vreme. Cele mai multe avalanse au loc primavara si mai ales dupa amiaza, când valorile temperaturii se schimba. Din cauza varietatii si complexitatii parametrilor avalansei acestea nu se pot prevedea cu exactitate. Pericol de avalansa se defineste ca perioada probabila de producere într-un areal dat. Riscul avalansei include numarul oamenilor si valoarea infrastructurii expuse la pericol. Un nivel scazut de pericol de avalansa indica posibilitatea producerii de avalanse pe versantii mici cu stabilitatea redusa a zapezii. Nivelul ridicat al pericolului de avalansa exista atunci când versantii sunt abrupti, înalti etc. Pentru previzionarea lor este necesara un sistem de monitorizare al vremii, zapezii, avalanselor, cu o comunicare rapida pentru avertizarea autoritatilor sau chiar în toata mass-media.

a.Avalansele de vale

Avalansele de vale au loc în timpul ninsorilor abundente când zapada instabila sau veche se deplaseaza cu viteze mari pe distante lungi. Impactul rezulta prin presiunea mare a zapezii si masei de aer antrenate asupra unor obstacole (sosele, linii de curent, cladiri, cai ferate) fiind capabile sa distruga structura de rezistenta a acestora. Avalansele nu pot fi în totalitate eliminate, dar exista constructii de atenuarea impactului (baraje, paravane, întarirea asezarilor).

Masurile de protectie pe termen lung trebuie sa diminueze riscul avalanselor:

o Zonarea avalanselor-desemnarea arealelor cu pericol prin limitarea constructiilor în functie de distanta de producere a lor, conform stratului de zapada, zona de formare, lungimea pantei;

o Împadurirea este cel mai ieftin proces de protectie împotriva avalanselor, cu probleme înainte ca padurea sa ajunga la o maturitate care sa permita rezistenta la avalansa. Se utilizeaza para-avalansele

care sunt costisitoare. Se recomanda construirea de tuneluri pentru caile de comunicatie pentru aceste zone;

o Informarea permanenta asupra riscului de avalansa prin servicii de monitorizare conduse de specialisti; o provocarea controlata a acestora cu explozibili prin implicarea unor echipe multi profesionale: militari,

politie, pompieri, fizicieni, salvamontisti, politicieni, organizatii civile de salvare etc.

b. Avalansele turistice

Sunt avalanse de marime medie sau mica produse din cauza schiatului sau alte activitati turistice montane. Pentru a reduce numarul acestora se apeleaza la practicarea schiului pe piste organizate sau piste marcate. Desi stratul de zapada este mai redus se constata ca la o ora dupa producere, victimele sunt în viata (3 din 10). Cauza principala este asfixia si hipotermia. Pentru descoperirea victimelor s-a trecut de la cautarea lor de catre câini dresati, la purtarea unor emitatoare electronice.

3. Practici de prevenire a avalanselor pentru turisti

Turistii ce practica sporturi de iarna trebuie sa cunoasca principiile de prevenire a avalanselor.

1. Barierele si semnalizatoarele ce indica pericol de avalansa, necontrolat. 2. Buletinele de prognoza a avalanselor. (Tabelul 4.3.)

Tabelul 4.3. Scara evaluarii riscului de avalanselor în Europa

Gradul de risc Stabilitatea stratului de zapada

Probabilitatea de A.

Efecte asupra traficului si asezarilor

Efecte asupra pistelor de schiRecomandari

Mic Buna Rareori, spontana, pe pante foarte accentuate la o supraîncarcare

nu Nu sunt restrictii de schi

Moderat Moderat pe unele portiuni si buna pentru altele

Spontana, pe pante foarte accentuate la o supraîncarcare

Virtual nu Conditii bune în general, alegerea rutelor cu atentie

Considerabil Modesta si moderata

Avalanse medii rare, ocazionale

Liniile de trafic si cladiri izolate sunt în pericol

Accesarea doar de catre persoanele cu experienta

Mare Slaba în multe locuri

Spontana, pe pante foarte accentuate la o supraîncarcare, de marime medie si mare

a. se întinde pe un areal mare, liniile de trafic se închid uneori.

Restrictionarea coborârilor chiar pe pante moderate 30o, si la baza

Foarte mare Instabila, slaba

Numeroase avalanse. spontane sunt asteptate, chiar pe pante mai moderate

Masuri de securitate, evacuare daca este necesar

Nu se schiaza

Dupa OMT, 1998

3. Evaluarea riscului si practicarea turismului pe itinerarii prestabilite – tehnica Rutschblock

a.      Studierea hartii si informatiilor pentru a gasi cel mai bun traseu;

b.      Observarea pe teren, panta, zapada, temperatura, vegetatie etc.;

c.      Testarea cu tehnica Rutschblock .

Pentru prevenirea acestor fenomene în Europa, SUA s-au înfiintat agentii nationale de cercetarea avalanselor cum sunt:

o Austria- Institut for Lawinenkunde-Innsbruk o Franta- Asociatia nationala pentru studiul zapezilor, Grenoble o Italia AINEVA-Bormio-Milano o Norvegia-Insitutul Norvegian Geotehnic-Oslo o Elvetia- Eidgenossosches Institut fur schee-und Lawinenforschung Davos o USA Laboratorul de Cercetare si inginerie regiunilor reci-Hanover.

Rezumat

Turismul durabil reprezinta o activitate economica prin care se urmareste satisfacerea generatiei actuale de turisti fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare vizitatori sa aiba macar acelasi acces la calitatea si cantitatea de resurse turistice din prezent.

Turismul durabil impune respectarea unor principii general valabile în dezvoltarea durabila: echitatea in cadrul aceleiasi generatii si între generatii, eficienta, elasticitate, pastrarea mediului etc.

Turismul durabil cere aplicarea unor strategii specifice în:

      Politica de planificare;

      Dezvoltarea constructiilor, a facilitatilor turistice;

      Managementul resurselor

      Managementul turistilor;

      Respectarea politicii de mediu;

      Marketingul si promovarea;

      Educarea turistilor, a personalului implicat în turism;

      Cercetarea si monitorizarea activitatii turistice.

      Gestionarea hazardelor în ariile turistice

Alternativele turismului durabil sunt: turismul rural, agroturismul, turismul ecologic si ecoturismul.

Autoevaluare

1. Definiti turismul durabil

2.Dati exemple tipuri de turism considerate a fi durabile

3.Ce sunt hazardele?

4.Comentati masurile necesare ce trebuie luate în turism privind gestionarea avalanselor.

5.Identificati pe harta fizica a României principalele areale supuse producerii avalanselor

6. Ce masuri se pot lua pentru reducerea riscurilor legate de seisme?

7. Identificati pe harta fizica a lumii ariile turistice supuse unor pericole legate de vulcanism si cutremure

8.Enumerati bazinele turistice mondiale supuse incidentelor unor hazarde climatice.

9. Identificati pentru România zonele unde se practica alternativele turismului durabil. Eventual, realizati o analiza în care sa evidentiati pretabilitatile mediului pentru aceste alternative)tipuri de turism.

Tema: Dezvoltarea durabila a turismului într-un areal din România (la alegere)

Model de analiza:

Dezvoltarea durabila a turismului in zona de nord-vest a judetului Gorj

Scopul lucrarii:

       Prezenta lucrare incearca sa schiteze o strategie de dezvoltare durabila a turismului in zona de nord-vest a judetului Gorj

       Premisele acestei dezvoltari ( potentialul turistic foarte ridicat, mediul natural nepoluat, comunitati locale evoluate socio-economic) exista, fiind necesara insa gasirea celor mai bune modalitati de valorificare turistica a zonei.

       Aceste modalitati înseamna în primul rand implicarea comunitatilor locale, a autoritatilor din domeniu dar si a turistilor ce viziteaza zona.

Potentialul natural:

       Potentialul natural al zonei este unul deosebit.

       Elementele de unicitate sunt atît geologice cât si legate de hidrografie, vegetatie si fauna.

       Muntii Valcan se remarca prin Cheile Sohodolului, pesterile ramei sudice,Valea Bistritei, Defileul Jiului dar si vegetatia, fauna specifice: castan, liliac, lalea pestrita, narcisa, capra neagra si pastravul.

       Valea Cernei din Muntii Godeanu este unul din arealele cu cea mai mare concentrare de obiective turistice:

       Izbucurile Cernei, Lacul Valea lui Iovan,sectoarele de chei,vegetatia si fauna submediteraneana.

       Zona subcarpatica se detaseaza prin prezenta peisajelor pitoresti si a importantelor obiective cultural-istorice.

Comunitatile locale:

       Nivelul veniturilor este acceptabil: salariul mediu este de 4.830.000 lei

       Nivelul somajului este scazut: 4,3%

       Gradul de educatie al populatiei este ridicat

       Dotarile edilitare si infrastructura sunt la un nivel destul de bun

       Exista o deschidere spre activitatile axate pe practicarea turismului

Analiza SWOT

       Puncte tari: mediul natural,obiectivele turistice naturale si antropice valoroase,infrastructura de calitate, nivelul socio-cultural ridicat.

       Puncte slabe: baza de cazare si agrement depasita si degradata, lipsa unor strategii clare de dezvoltare durabila a turismului din partea autoritatilor locale si centrale.

       Oportunitati: practicarea turismului durabil/ecoturismului va duce la conservarea mediului natural,controlul numarului turistilor, investitiile necesare scazute,atragerea de investitori straini,crearea de locuri de munca,dezvoltarea generala a comunitatilor locale.

       Riscuri: impactul negativ al turistilor in arealele protejate

      

Ierarhizarea localitatilor dupa elementele de atractie

Potentialul natural:foarte bun(+1),bun(0),slab(-1)

1)Cerna-sat +1, Runcu +1 , Tismana +1, Gureni +1

2) Pades 0, Arcani 0, Dobrita 0, Balta 0, Bumbesti-Jiu 0

3) Targu Jiu –1

Starea mediului natural:foarte buna(+1),buna(0), acceptabila(-1)

1) Cerna-sat +1, Runcu +1

2) Tismana 0, Pades 0, Arcani 0, Dobrita 0, Balta 0, Gureni 0

3) Targu Jiu –1, Bumbesti-Jiu -1

 

Structurile turistice: 1)Targu Jiu-5 hoteluri(1-3 stele)

2)Tismana-1 hotel,1 motel, 3 pensiuni turistice, 1 tabara

3)Runcu-1 camping, 1 cabana, 3 pensiuni turistice

4)Pades-Valea Mare-1 camping, 1 pensiune turistica

5)Cerna-sat, Bumbesti-Jiu-1 camping

Suprafata ariilor protejate:1)Cerna-Sat: rezervatia

“Muntele Domogled-Valea Cernei”,partial-2900 hectare

2) Tismana: rezervatiile de castan-150 hectare,

Rezervatia forestiera Gornovita- 55 hectare,Cioclovina-12

hectare, rezervatia “Muntele Oslea”-280 hectare

3)Runcu: rezervatia “Cheile Sohodolului”-350 hectare

4)Pestisani: rezervatia “Piatra Borostenilor”-28 hectare

Protectia si conservarea resurselor turistice

 

       Aceasta activitate revine autoritatilor locale: Ocoalelor Silvice teritoriale, Inspectoratului de Protectie a Mediului, Primariilor si nu în ultimul rând agentilor economici din turism.

       Este necesara in acelasi timp informarea si educarea turistilor în vederea unui impact cât mai scazut al acestora în mediul natural.

Harta