Tumorile Sistemului Apud

7/22/2019 Tumorile Sistemului Apud

http://slidepdf.com/reader/full/tumorile-sistemului-apud 1/13

Morfopatologie

Curs 11

1

TUMORILE SISTEMULUI APUD

Aceste tumori, denumite şi apudoame se dezvoltă din celule aparţinînd sistemului APUD, adică

celule cu proprietăţi secretorii de polipeptide şi amine din care unele sunt acceptate ca hormoni.

Denumirea de celule APUD se bazează pe proprietăţile lor de captare şi decarboxilare a unor

precursori aminici (Amine Precursor Uptake-Decarboxylation). Celulele APUD derivă din ectodermul neural sau specializat şi pot fi caracterizate histochimic,

ultrastructural, imunocitochimic şi, bineînţeles, funcţional.

Astfel de celule au fost identificate pînă in prezent în tractul digestiv (12 tipuri), pancreas (5

tipuri), hipofiză tiroidă, glomusul carotidian, medulo-suprarenale, peretele bronşic, dar probabil

că are şi alte localizări. Pînă în prezent au fost identificate 24 de tipuri de celule APUD

CARCINOIDELE

Carcinoidele

sunt un grup particular de tumori dezvoltate din celule endocrine cu granulaţii argentafine sau

argi rof il e citoplasmatice , prezente în organe derivate din tubul intestinal primitiv; asemenea celule suntcele descrise de Kultschitsky în intestin şi celulele clare din mucoasa bronşică.

Localizarea

• cel mai frecvent - la nivelul aparatului digestiv, începand de la stomac pană la rect, dar cu

predominanţă la nivelul apendicelui şi intestinului subţire.

• mai rar- la nivelul bronhiilor

• foarte rar - vezicula biliară şi teratoamele ovariene.

Macroscopic

• tumora unică sau multiplă,

• de dimensiuni reduse,

• în general bine delimitată dar, uneori, cu caracter infiltrativ;

• pe secţiune prezintă o culoare slab gălbuie sau albicioasă-cenuşie.

Microscopic, carcinoidele sunt constituite din:

• celule uniforme, mici, poligonale,

• citoplasmă clară, slab eozinofilă,

• nucleu mic, oval sau rotund.

Celulele tumorale pot prezenta granule argentafine, argirofile sau fără reacţie la sărurile de argint.

Prezenţa de granule argentafine este corelată cu conţinutul lor în serotonină (5 -hidroxitrip-tamină) (5HT);

argirofilia granulelor corespunde conţinutului de 5-hidroxitriptofan (5-HTP), precursor al serotonin

Dispoziţia histologică a celulelor tumorale îmbracă 5 forme :

1) cuiburi celulare alveolare compacte, cu cordoane infiltrative la periferie;

2)

structura trabeculară sau în cordoane, adesea anastomozate; 3) structură tubulară, acinoasă sau cu formarea de rozete;

4) structură cu slabă diferenţiere sau cu forme atipice;

5) forme cu structură mixtă, rezultate din combinarea formelor precedente.

Clasificarea carcinoidelor (Soga si Tazawa)

o parte din caracterele histopatologce, functionale si clinice ale carcinoidelor difera in functie de

localizare trei grupe principale



Morfopatologie

Curs 11

2

I) C arcinoide dezvoltate în organe derivate din porţiunea superioară (anterioară) a tubului

intestinal , cum sunt: plămanii, stomacul, porţiunea superioară a duodenului şi pancreasul.

Histopatologic aceste carcinoide

– prezintă dispoziţie predominant trabeculară sau în cordoane,

– celulele tumorale sunt argirofile, în rare cazuri nereactive la sărurile de argint şi foarte rarargentafine.

Clinic se asociază inconstant cu un sindrom carcinoid (diaree, tulburări circulatorii periferice cu

cianoză, fenomene de insuficienţă cardiacă dreaptă) sau sunt asimptomatice.

Forme particulare:

– carcinoide însoţite de ulceraţii gastrice multiple, datorită probabil creşterii cantităţii de

histamină şi

– carcinoide însoţite de producerea de hormoni ca glucagon şi insulina

II) Carcinoide dezvoltate în organe derivate din porţiunea mijlocie a tubului intestinal, ca: intestin

subţire, apendice, cec, colon ascendent şi transvers şi foarte rar diverticul Meckel. Histopatologic prezintă cuiburi compacte de celule tumorale cu cordoane celulare invazive la

periferie; în majoritatea cazurilor, celulele tumorale sunt argentafine, mai rar argirofile sau

nereactive la sărurile de argint;

Electronomicroscopic se găsesc granule secretorii polimorfe, adesea alungite, cu un diametru

care variază între 75— 500 mµ, de densitate uniformă.

Clinic se pot asocia cu sindrom carcinoid (îndeosebi cele intestinale) sau sunt asimptomatice

(îndeosebi carcinoidele apendiculare, care sunt descoperite întamplător pe piese operatorii pentru

apendicită acută sau necroptic);

III) Carcinoide dezvoltate în organe derivate din porţiunea inferioară (posterioară) a tubului

intestinal, cum sunt: colonul descendent şi rectul. Histopatologic au, de obicei, o structură slab diferenţiată, cu celule nereactive la sărurile de

argint şi nu par a conţine nici 5-HTP

Clinic pot produce tulburări mecanice, dar sunt lipsite de activitate biologică specifică.

FEOCROMOCITOMUL

(paragangliomul, cromafinomul)

este cel mai frecvent o tumora benignă, dar sunt semnalate şi cazuri de tumori maligne.

Localizare

cel mai frecvent - în medulosuprarenală, uneori bilateral;

10% cazuri -extrasuprarenalian, în vecinătatea rinichiului şi a glandei suprarenale, în

organul Zuckerkandl, mediastinal, în corpusculul carotidian, vezica urinară.

Macroscopic

diametru de cîţiva centimetri,

sunt circumscrise,

de culoare galbenă,

eventual cu zone hemoragice şi de necroză.



Morfopatologie

Curs 11

3

Microscopic

1. feocromocitoamele benigne sunt formate din:

celule poligonale, de tipul celor din medulosuprarenală,

celulele sunt dispuse în grupuri înconjurate de o fină stromă conjunctivo-vasculară, astfel

incat se realizează un aspect endocrinian.

celulele tumorale au proprietatea de a reduce sărurile de crom şi sunt argentafine.

2. feocromocitoamele maligne

predomină adesea celulele de tip fuziform,

apar monstruozităţi celulare şi celule gigante.

! Celulele feocromocitoamelor secretă catecolamine de tipul l-epinefrinei şi 1-norepinefrinei, astfel încat

aceste tumori se însoţesc de tulburări generale, ca hipertensiune paroxistică, tahicar die, tulburari

metabolice, in functie de caracterul secretor si proportia produsilor de secretie ai tumorilor

CHEMODECTOMA

(paraganliomul necromafin)

Definitieeste o tumora în general benignă, dezvoltată din elementele de origine neuroepitelială din

formaţiunile chemoreceptoare aşa cum sunt:

glomusul carotidian,

paraganglionul aortic Zuckerkandl,

glomusul jugular,

corpusculul intravagal.

Macroscopic

tumora solidă nodulară, lobulată,

dimensiuni reduse; rareori, ca în localizările mediastinale, poate ajunge la dimensiuni mari (10

cm sau mai mult).

Microscopic are caracter organoid, fiind constituită din grupuri de celule poliedrice, cu citoplasmă palidă,

eozinofilă şi nucleul rotund cu aspect veziculos, separate de o stromă conjunctivă

în cuprinsul tumorilor s-a descris şi un al doilea tip de celule mai mici, cu nucleu dens,

hipercromatic, dispus excentric, precum şi structuri vasculare

în general, celulele tumorale sunt dispuse în contact intim cu pereţii subţiri ai vaselor şi au

tendinţa de a se grupa în jurul acestora.

Evolutie

tumora are o evoluţie benignă în marea majoritate a cazurilor.

rareori, s-a semnalat însă caracterul infiltrativ al celulelor tumorale, precum şi metastazarea în

ganglionii limfatici regionali.



Morfopatologie

Curs 11

4

TUMORILE TESUTULUI MEZOTELIAL

Mezotelioamele se dezvoltă în cavităţile seroase (pleură, peritoneu, peri-card).

Pot fi localizate sau difuze, benigne sau maligne.

I. Mezoteli omul localizat

• se prezintă ca o formaţiune tumorală proeminentă sau pedunculată • se dezvoltă la suprafaţa seroasei viscerale sau parietale,

• în majoritatea cazurilor, mezoteliomul localizat are o evoluţie benignă

Microscopic

– tumora este constituită din ţesut fibros, in cuprinsul căruia se găsesc lumene tapetate de celule

cubice sau poligonale de tip mezotelial;

– mai rar, ţesutul tumoral are caractere vegetante, papilifere.

II. Mezoteli omul di fuz

este intotdeauna malign.

Macroscopic

procesul tumoral produce îngroşarea seroasei pe zone întinse; aceste zone tumorale au o

suprafaţă neregulată, mamelonată, cu zone de necroză şi focare hemoragice.

Microscopic

! este caracteristică dubla componentă tumorală de tip epitelial şi de tip sar comatos ,

corespunzînd, de altfel, capacităţii celulelor mezoteliale de a se diferenţia fie prezentînd caractere

fibroblastice, fie caractere epiteliale

a) Componenta de tip epiteli al

• este reprezentată de lumene tubulare şi formaţiuni papilare tapetate de celule neoplazice plate,

cubice şi cilindrice, cu numeroase atipii;

• alteori celulele neoplazice sunt dispuse în cordoane şi insule înconjurate de ţesutul de tip

sarcomatos.

• se găsesc şi celule neoplazice multinucleate gigante, cel mai adesea dispuse la nivelulformaţiunilor papilifere.

b) Componenta sarcomatoasă

este constituită din celule alungite, cu aspect fibroblastic, dispuse compact sau în fascicule.

în cuprinsul zonelor conjunctivo-sarcomatoase se găsesc

– cuiburi şi cordoane de celule de tip epitelial şi

– zone cu o secreţie mucoidă bogată în acid hialuronic, slab colorabilă cu mucicarmin

Mezotelioamele se însoţesc de exsudate în cavitatea seroasă afectată. Tumora prezintă o mare

descuamare celulară, aşa încît din exsudatele respective se pot obţine preparate citologice care permit un

diagnostic morfologic.

Mezoteliomul malign

are o evoluţie gravă, determinată:

de caracterul său invadant în ţesuturile înconjurătoare, şi

de posibilitatea metastazării în ganglionii limfatici, şi visceral.



Morfopatologie

Curs 11

5

TUMORILE SINOVIALE

Tumora benigna -sinovialom benign cu celule gigante (sinovita vilonodulară)

Macroscopic

formaţiune nodulară cu diametrul de 1— 2 cm, rareori mai mare,

localizată la nivelul tendoanelor degetelor mîinii şi piciorului, gleznă şi alte articulaţii; adesea, asemenea formaţiuni tumorale se dezvoltă din burse şi teci tendinoase, cu localizări foarte

variate.

M icroscopic

caracterele acestor sinovialoame sunt întrutotul asemănătoare cu acelea ale tumorilor cu celule

gigante ale părţilor moi

se mai pot găsi însă mici, dar numeroase spaţii sau fante, tapetate sau delimitate de celule

poligonale sau ovale, amintind de structura sinovială.

Tumora maligna - Sinovialomul malign (sarcomul sinovial)

• apare mai ales la varstele tinere.

• se dezvoltă în ţesutul mezenchimal sinovial, dotat cu capacitate de diferenţiere atît de tipconjunctiv cît şi de tip epitelial.

• Localizarea preferenţială este la nivelul membrelor şi mai ales a celor inferioare, în legătură mai

mult sau mai puţin evidentă cu formaţiunile sinoviale de la acest nivel. Macroscopic

– deşi tumora se dezvoltă în ţesuturile articulare şi paraarticulare, totuşi, în general, nu are o

creştere intraarticulară

– adesea este aparent delimitată, datorită compresiunii exercitate asupra ţesuturilor din jur, dar pe

de altă parte, sunt porţiuni în care caracterul invaziv, infiltrant este evident.

– masa tumorală este lobulată şi are o consistenţă foarte variabilă, moale sau fermă, iar pe secţiune,

este colorată brun sau cenuşiu, adesea cu zone chistice, zone hemoragice şi de necroză. Rareori,

apar focare de calcifiere sau cu caractere carlilaginoase şi osoase.

Sinovialomul malign – microscopic este caracteristică proliferarea cu caracter bifazic, în sensul diferenţierii sarcomatoase şi totodată

epiteliale a ţesutului tumoral

Proli ferarea de tip sarcomatos

celule fuziforme, cu aspect fibroblastic, dispuse în fascicule sau în plaje compacte, de

obicei cu mare densitate celulară şi numeroase mitoze.

în cuprinsul masei tumorale apar numeroase fante intercelulare sau spaţii de mărimi

variabile, uneori cu caracter chistic, tapetate de celule de tip epitelial, cubice sau

poliedrice, uni- sau pluristratificate.

Prol if erara de tip epitelial

celule tumorale de aspect epitelial capătă o dispoziţie glanduliformă, simulînd chiar unadenocarcinom sau celulele sunt grupate în cordoane şi insule compacte.

In cuprinsul masei tumorale se mai pot găsi şi celule stelate, focare mixoide şi, mai rar, celule

multinucleate.

Fibrele de reticulină, foarte numeroase în zonele cu caracter sarcomatos, lipsesc în cele cu

caracter epitelial.

E voluţie locală recidivantă pe mai mulţi ani, înainte de a produce metastaze viscerale şi metastaze

în ganglionii limfatici.



Morfopatologie

Curs 11

6

TUMORILE TESUTULUI MELANO-FORMATOR

Histogeneza tumorilor melanice

- Pe baza datelor ultrastructurale completate cu cele histoenzimatice s-au pus in evidenta doua

tipuri de celule melanoformatoare derivate din creasta neurala:I. NEVOBLAST NEVOCIT:

1. Lentigo simplex

2. Nevul intradermic

3. Nevul jonctional

4. Nevul compus

5. Melanomul nevocitar

II. MELANOBLAST MELANOCIT:

1. Lentigo senil

2. Melanoza Dubreuilh

3.

Melanom melanocitar

TUMORILE BENIGNE ALE TESUTULUI MELANIC

Denumire – melanoame benigne

Termenul de nev- este utilizat in special pentru localizarea cutanata, desi preteaza la confuzii cu alte

leziuni asemanatoare ale pielii.

Nevii

– pot fi congenitali - prezenţi la naştere - sau dobandiţi, apăruţi în timpul vieţii.

– majoritatea nevilor sunt localizaţi cutanat, îmbrăcand forme macroscopice diferite (nev

plan, tuberos, albastru)

Nevul poate fi:1. pigmentat, cand celulele sale conţin melanozomi şi melanină sau

2. nepigmentat, acromic, cand sinteza de melanină nu are loc, iar celulele tumorale conţin numai

pre-melanozomi.

Din nevoblast şi nevocit se dezvoltă, la nivelul pielii,

1. nevul joncţional

2. nevul intradermic

3. nevul mixt sau compus

Originea nevoblastică, nevocitică a acestor nevi este evidentă histochimic dar mai ales ultrastructural.

In nevul intradermic, diferenţierea melanoformatoare se manifestă mai ales în zonele

superficiale unde se găsesc celulele A, unele din ele încărcate cu granule de melanină. Urmeazăstratul de celule B, care pierde în parte această proprietate, pentru ca, in profunzime, să apară

mai evidentă originea neurogenă, atat prin caracterele alungite epitelioide ale celulelor C, cat şi

prin schiţarea de formaţiuni asemănătoare terminaţiilor nervoase senzitive.

Malignizarea nevilor intradermici este extrem de rară.



Morfopatologie

Curs 11

7

Criteriile histologice de malignizare a nevilor :

1. Activitate joncţională intensă şi dezordonată, cu polimorfism celular, apariţia de celule gigante

mononucleate şi de numeroase mitoze, frecvent atipice.

2. Invadarea structurilor superficiale ale epidermului, care prezintă tendinţe la ulcerare sau chiar se

ulcerează.

3. Reacţia inflamatorie cronică, limfoido- plasmocitară de vecinătate, iar pentru porţiunile tumoraleintradermice şi în cuprinsul acestora.

4. Invadarea dermului, a ţesuturilor profunde şi a vaselor precum şi prezenţa de embolii cu celule tumorale.

TUMORILE MALIGNE ALE TESUTULUI MELANIC

MELANOMUL MALIGN

Localizare

• Cel mai frecvent – la nivelul pielii

• Alte localizari extrem de rare: meningeală, cerebrală, mucoasa bucală, nazală, vaginală, col

uterin, localizarea bronşică, gastrointestinală, hepatică etc

Histopatologic - celulele tumorale:• sunt de formă poliedrică sau ovalară, voluminoase

• se dispun în plaje, cuiburi sau cordoane, bogat anastomozate.

• individualizarea lor este adesea evidentă şi corespunde electronomicroscopic absenţei oricăror

tipuri de sisteme joncţionale.

• în alte cazuri, celulele tumorale sunt alungite, fuziforme, grupate în fascicule întrepătrunse şi în

vîrtejuri, realizînd caractere microscopice sarcomatoase.

• atipiile celulare, monstruozităţile celulare şi nucleare, mitozele tipice şi mai ales atipice, sunt de

regulă foarte frecvente.

• pot apare celule mononucleate de formă bizară, uneori cu citoplasmă abundentă, clară, precum şi

celule gigante multinucleate.

! Melanoamele maligne constituie unul dintre cele mai agresive tipuri de tumori maligne, cu o mare

capacitate de metastazare viscerală, ganglionară sau cu multiple alte localizări.

TUMORILE DIZEMBRIOPLAZICE

(DIZEMBRIOAME)

• Acest grup aparte de formaţiuni tumorale diferă de celelalte tumori, atat prin histogeneza cat şi

prin caracterele lor morfologice.

• Unele dintre ele au un caracter evident malformativ (hamartoamele, coristoamele), în timp ce

altele au caractere predominant tumorale (teratoamele).

Clasificare în funcţie de criteriile histoiogice:

1.

hamartoame,2. coristoame

3. teratoame.

1. HAMARTOMUL

• este o tumora dizembrioplazică rară, de natură malformativă, f ormată prin dezvoltarea în exces şi

neordonată, a unor ţesuturi proprii organului sau regiunii în care tumora se dezvoltă.

• poate fi circumscris sau difuz.

• localizare - plămani, piele, ţesutul subcutanat, schelet, cord, rinichi, ficat.



Morfopatologie

Curs 11

8

Macroscopic

Formaţiune nodulară, mai mult sau mai puţin bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare şi este

dotată adeseori cu o capsulă fibroasă.

Microscopic structura hamartomului este foarte diferită, în funcţie de localizare.

hamartomul pulmonar este constituit din

• ţesut cartilaginos (hamartocondrom) sau• ţesut muscular neted (hamartom leiomiomatos)

Din grupul hamartoamelor se consideră că fac parte şi unele exostoze şi condromatoze ale

scheletului, angioame cu localizări variate, rabdomiomul cardiac, neurofibroamele din boala

Recklinghausen

Hamartomul difuz

are un caracter net malformativ şi interesează porţiuni mai mult sau mai puţin întinse dintr -un

organ (ca plămînul) sau dintr -o regiune anatomică (ca în limfangiomatoza difuză cutanată).

Hamartoamele au totdeauna o evoluţie benignă, indiferent de tipul morfopatologic

CORISTOMUL este o formaţiune tumorală asemănătoare hamartomului, dar, spre deosebire de acesta, este

constituit din ţesuturi străine de organul sau regiunea în care se dezvoltă.

a pare ca o incluziune tisulară ectopică.

Exemple de coristom:

• incluziunile de suprarenală în rinichi,

• rabdomiomul intrapulmonar

TERATOMUL

este cea mai frecventă tumor a dizembrioplazică.

sunt tumori formate din ţesuturi multiple, de tipuri şi cu diferenţieri variate, dispuse neordonat,

haotic şi fără legătură cu ţesuturile din regiunea în care se dezvoltă. se admite în prezent că teratoamele se dezvoltă din celulele germinale existente în gonade sau

migrate extragonadal, în timpul dezvoltării fetale, celule dotate cu capacitate de diferenţiere to ti-

sau multipotentă

Celula germinala

Seminom – tesuturi embrionare (ectoderm; endoderm; mezoderm)TERATOM

Carcinom embrionar – tesuturi extraembrionare

trofoblast CORIOCARCINOM

vezicula vitelina tumora de tipul sinusurilor endodermale

Macroscopic, teratoamele sunt:

formaţiuni tumorale rotunde sau ovale, uneori lobulate,

bine delimitate sau aderente la ţesuturile învecinate.

dimensiuni variabile, putînd ajunge pîna la 10 — 15 cm diametru sau chiar mai mult. Formele

maligne, în mod particular, ajung la dimensiuni importante şi au caracter infiltrativ.

Masa tumorală are caractere de tumora solidă — teratomul solid —sau prezintă zone chistice

unice sau multiple — teratomul chistic. Adesea, însă, se asociază zone compacte, solide şi zone

chistice, în proporţii variabile. Formaţiunile chistice conţin un material foarte variabil, în funcţie

de natura teratomului (secreţie mucoidă, conţinut sebaceu etc.)



Morfopatologie

Curs 11

9

Histopatologic, teratoamele prezintă caractere foarte variabile, atat în ceea ce priveşte varietatea

ţesuturilor componente cat şi a gradului de maturitate al acestora.

Clasificare - în funcţie de gradul de imaturitate sau maturitate al ţesuturilor componente :

1. teratoame imature sau nediferenţiate şi

2. teratoame mature.

TERATOAMELE IMATURE SAU NEDIFER ENŢIATE

◘ sunt denumite şi maligne, datorită evoluţiei nefavorabile cvasiconstante.

◘ este menţionată însă posibilitatea ca teratoame localizate testicular să prezinte uneori o evoluţie

benignă

◘ localizare: frecvent - testicule, rar – ovar, mediastin

◘ histopatologic cu prind elemente tisulare şi celulare care amintesc de structura şi componentele

foiţelor embrionare (ectoderm, endoderm, mezoderm) şi derivatele lor sau a foiţelor germinale

extraembrionare (trofoblast, mezodermul extraembrionar şi vezicula vitelină)

In teratoamele imature se pot gasi aşa-numiţii „corpi embrioizi", formaţiuni comparabile pînă la un punct cu structura embrionilor din primele faze ale embriogenezei. De obicei, însă, corpii embrioizi

prezintă o structură aberantă şi cuprind numai unele din elementele corespunzătoare fazei embrionare

echivalente ca, de exemplu, placa medulară, elemente de veziculă amniotică şi mezenchim

extraembrionar.

Semnificaţia corpilor embrioizi este discutabilă.

Ar putea rezulta printr-un proces de partenogeneză şi, în acest caz, prezenţa lor indică

modul de formare a teratoamelor din celulele germinale.

Pe de altă parte, sînt interpretate ca formaţiuni realizate de mase de celule embrionare,

supuse efectului inductiv al factorilor de mediu în care se dezvoltă tumora.

Forme parti culare

1.Teratomul malign intermediar2.Teratomul malign trofoblastic (coriocarcinomul)

Teratomul malign intermediar

• reprezintă o variantă a teratomului imatur, în care se găsesc, pe lîngă zone constituite din

ţesuturi foarte slab diferenţiate, şi zone constituite din ţesuturi cu un grad mai mare de diferenţiere de

exemplu, formaţiuni glandulare şi tubulare cu celule atipice, interpretate ca forme de carcinom embrionar

adult; se mai pot găsi zone cu ţesuturi mezenchimatoase identificabile.

Teratomul malign trofoblastic (coriocarcinomul)

• se aseamănă histopatologic cu coriocarcinomul întalnit în patologia sarcinii. Ca şi acesta, poate

produce gonadotrofine.

• intrucat elemente trofoblastice izolate apar în multe teratoame imature, se admite că pentrudiagnosticul de teratom trofoblastic trebuie să fie prezente concomitent sinciţiotrofoblaste, eitotrofoblaste

şi vilozităţi evidente.

• prognostic mai sever.

I. ! Malignitatea teratoamelor se manifestă atat prin creşterea lor rapidă şi prin capacitatea de

invazie locoregională cat şi prin producerea de metastaze viscerale şi în ganglionii limfatici.



Morfopatologie

Curs 11

10

TERATOAMELE MATURE (TERATOAME ADULTE)

Caracterizate prin componente tisulare asemănătoare ţesuturilor adulte diferenţiate.

Clasificare – in functie de componentele tisulare din constituţia lor :

I) Teratoame histioide, formate din ţesuturi derivate dintr -o singură foiţă embrionară 1. Chistul epidermoid

2. Cordomul

II) Teratoame organoide cu ţesuturi derivate din două foiţe embrionare şi care amintesc prin

structura lor de histologia de organ

1. Chistul branhial

2. Chistul enterogen

3. Adamantinomul (amelablastomul)

4. Chistul dermoid

III) Teratoame organismoide, cu structura cea mai complexă şi variată, formată din ţesuturi derivate din

toate cele trei foiţe embrionare.

Chistul epidermoid (incluzia epidermică)

se formează prin incluzia de ţesuturi dermo-epidermice, mai ales, dar nu exclusiv, în ţesutul

subcutanat situat de-a lungul fisurilor embrionare.

Localizare

• mai frecvent se găsesc în regiunea sacrată, pe linia mediană a peretelui abdominal şi

toracic, pe faţa anterioară a gambei;

• mai rar pot fi întâlnite chiar şi în meninge.

Maroscopic

• sunt formaţiuni chistice constituite din elemente dermice şi epidermice;

• constant prezintă un perete format din ţesut epitelial pavimentos, epidermic, şi unconţinut chistic acelular sau cu resturi celulare.

poate suferi suprainfecţii şi procese de necroză, producand granuloame perichistice, de obicei cu

caracter de granulom de corp străin.

excepţional de rar se pot maligniza.

Cordomul

se dezvoltă din resturile de notocord , astfel că poate fi localizat pe întreaga lungime a coloanei

vertebrale, dar in special în regiunea sfeno-occipitală şi în regiunea sacro-coccigiană.

Macroscopic

aspect nodular, este lobulată şi poate ajunge la dimensiuni importante.

poate fi tumor solidă sau chistică.

pe secţiune are o culoare albă-cenuşie sau slab roşcată, cu aspect gelatinos, translucid.

M icroscopic ţesutul tumoral

este dispus în lobuli şi noduli de mărimi variabile, separaţi prin septuri fibroase şi constituiţi din

celule distribuite neregulat, de obicei mai numeroase în zonele periferice.

alteori, celulele turmorale de formă poligonală sunt dispuse în cordoane sau în plaje mai întinse

şi, mai rar, pot prezenta un aranjament glandular.



Morfopatologie

Curs 11

11

între celulele tumorale şi, mai ales, în zonele centrale ale nodulilor tumorali se găseşte material

mucoid abundent, caracteristic cordomului.

numeroase celule tumorale au un aspect vegetal, cu dimensiuni şi forme diferite, fiind denumite

celule fisaliforme

citoplasma este clară, vacuolară sau spumoasă şi conţine glicogen şi mucus;

nucleul, adesea voluminos, este rotund sau reniform. se pot găsi şi celule gigante cu mai mulţi nuclei.

mitozele sunt prezente, dar cu o frecvenţă variabilă.

Evolutia

tumora are o creştere lentă, progresivă, rareori rapidă

evoluţie malignă, dar cu malignitate redusă, exprimată mai ales prin capacitatea de invazie şi de

distrucţie a ţesuturilor infiltrate de procesul tumoral.

rareori poate metastaza

Chistul branhial

se formează din resturi branhiale;

este localizat mai ales latero-cervical şi rareori în zona supraclaviculară.

poate ajunge la dimensiuni de caţiva centimetri in diametru şi

Macroscopic

are caracter de chist unilocular sau multi-locular , cu peretele subţire şi conţinut lichidian clar -

gălbui sau tulbure-brun, cremos.

M icroscopic

peretele fibro-conjunctiv este tapetat cu un epiteliu cilindric ciliat, care adeseori realizează şi

formaţiuni papilifere intraluminale.

în peretele fibros se găsesc adesea mici chisturi cu structură asemănătoare.

f recvent, în contact cu peretele fibros se găseşte şi ţesut limfoganglionar.

Evoluţia chisturilor in general este benignă, dar ele se pot maligniza, formand, de cele mai multe ori,carcinoame epidermoide (prin metaplazia epiteliului chisturilor).

Diagnostic diferential - metastazele carcinoamelor papilifere tiroidiene

Chistul enterogen

• se formează îndeosebi în mediastin din incluziuni ectopice de muguri intestinali.

• chistul este uni- sau multilocular, cu peretele foarte subţire, fibros, tapetat de un epiteliu înalt de

tip intestinal şi cu conţinut mucoid, gelatinos.

Adamantinomul (ameloblastomul)

se dezvoltă în maxilare şi îndeosebi în mandibulă, din resturile embrionare ale foliculului dentar,organul smalţului şi din epiteliul chisturilor dentigere. localizările extramaxilare şi extra-osoase

sunt foarte rare.

tumora are cvasiconstant un caacter chistic şi prin creştere produce distrucţii osoase şi formarea

de chisturi intraosoase.



Morfopatologie

Curs 11

12

Microscopic

a) adamantinomul folicular , este forma cea mai frecventă

este format din noduli constituiţi din celule epiteliale, care la periferie au o formă cilindrică şi

sunt aşezate pe o membrană bazală, iar spre centru devin poligonale sau stelate.

intre nodulii epiteliali se găseşte stromă conjunctivă cu caracter mucoid.

a pariţia de metaplazii pavimentoase în zonele centrale ale nodulilor epiteliali realizează formaacantomatoasă.

b) Adamantinomul plexiform – celulele se dispun in grupari de marimi inegale si prezinta prelungiri cu

aspect de interdigitatii; stroma este foarte saraca

CHISTUL DERMOID

formatiune tumorala chistica

localizare – ovar, retroperitoneal, regiunea pelvina, mediastin; mai rar- alte regiuni sau visceral

Macroscopic

Dimensiuni poate ajunge pana la 8 -10 cm sau mai mult

Perete – grosime inegala, fibros

Suprafata interna – este neteda, cu prezenta unei proeminente denumite proeminenta cefalica –

protuberanta Rokitansky- care reprezinta zona cu structura cea mai complexa (in unele chisturi

pot exista mai multe proeminente)

Cavitatea chistului- este ocupata de un material branzos, seboreic, galbui si contine fire de par,

uneori si rudimente dentare, de membre, de os, de cartilaj.

M icroscopic

Peretele chistului este format din tesut fibros-conjunctiv, acoperit pe suprafata interna de un

epiteliu care in unele chisturi dermoide este uniform pavimentos, iar in alte zone cu caracter variabil

(zone de epiteliu cilindric, transitional

La nivelul proeminentei cefalice

se gaseste o mare densitate de tesuturi, cu o dispozitie intamplatoare, neregulata pe unele portiuni, acestea amintesc de structura cutanata, epiteliul pavimentos asociindu-se cu

foliculii pilosi, glade sebacee, glande sudoripare in grosimea peretelui fibros

se mai pot gasi rudimente de alte structuri organice sau tisulare de origine ecto-, endo- sau

mezodermica, precum si insule de tesut nervos, tesut pancreatic si glande salivare, tesut tiroidian,

microchisturi enterogene, insule de os si cartilaj, fibre musculare, tesut limfoid, muguri dentari

mai rar se pot gasi – rudimente de membre, falange, coaste, maxilare

Chisturile dermoide

cu structura complexa – sunt considerate teratoame organismoide.

in care lipsesc tesuturile de origine mezenchimala – sunt considerate teratoame organoide

Evolutia chistului dermoid Benigna

Foarte rar se poate maligniza carcinomae pavimentoase

Complicatii

Peretele chistului se poate rupe , mai ales in urma inflamatiilor supraadaugate, iar continutul

chistului sa se reverse

in tesuturile inconjuratoare reactii inflamatorii granulomatoase

in lumenul unor otrgane ( ex- lumenul bronsic)



Morfopatologie

Curs 11

13

TERATOAMELE ORGANISMOIDE

Sunt constituite din componente derivate din toate cele trei foite embrionare, ale caror elememte

au evoluat paralel catre diferentierea matura

Macroscopic

formatiuni tumorale nodulare, solide sau cu o dubla componenta, solida si chisticaMicroscopic

Structura variata, datorita prezentei de rudimente tisulare si organoide, derivate din toate cele trei

foite embrionare

Se gasesc distribuite in mod neregulat, haotic, intr-o stroma conjunctivo-mezenchimatoasa, insule

de glande salivare, pancreas, tesut hepatic, tesut nervos, epitelial, formatiuni limfoide,

cartilaginoase, osoase

TUMORI MIXTE

Tumori care sunt constituite din proliferari simultane a doua sau mai multe tesuturi – epiteliale si

mezenchimale

• Pot fi benigne – de exemplu- fibroadenoame

• Pot fi maligne – de exemplu – carcinosarcoamele (foarte rare)

Tumorile Sistemului Apud

Documents

Transcript of Tumorile Sistemului Apud