Tulburarile de Pronuntie
1
Tulburarile de pronuntie (articulatie): DISLALIA Definitie : Dislalia este cea mai raspandita tulburare de limbaj, in cadrul larg al disfunctiilor de limbaj si consta in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau a mai multor sunete (combinatii de sunete). Ea se manifesta prindeformarea, omiterea, substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor. In limba romana astfel de afectiuni ale vorbirii au fost desemnate prin diversi termeni populari, sugerand aproximativ diferite forme ale dislaliei: sasaiala, pelticie, gangaveala, raraiala, etc. Pentru copilul anteprescolar, tulburarile de pronuntie nu constituie semnale de alarma, in schimb, la varsta prescolara se simte nevoia unei interventii logopedice pentru a nu permite stabilizarea si formarea unei deprinderi deficitare de pronuntie. La copilul anteprescolar, dislalia are o natura fiziologica ca urmare a nedezvoltarii suficiente a aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in actul vorbirii. Dar dupa varsta de 4/5 ani acestea devin suficient de dezvoltate pentru a putea realiza o pronuntie corecta. Dislalia poate aparea si la varstele mai mari, datorita unei etiologii complexe incriminata in producerea handicapurilor de limbaj, in genere. Sunetele mai frecvent afectate afectate sunt cele care apar mai tarziu in vorbirea copiilor: vibranta R (vibreaza varful limbii), africatele C, G, T (articulatia lor incepe cu o ocluziune si se termina printr-o constrictie), siflantele S, Z (varful limbii atinge dintii) si suieratoarele S, J. Vocalele si consoanele B, D, T, M, N care apar de timpuriu in vorbire, sunt sporadic tulburate. La acestea se adauga si existenta unor asa numite cuvinte 'critice' care la handicapatii de limbaj, prin tensionarea psihica ce o provoaca, creeaza dificultati si mai mari in planul expresiei verbale. Cauze. Dislalia este provocata de o serie de factori precum: imitarea unor persoane cu o pronuntie deficitara, existenta mediului educational nefavorabil care nu faciliteaza stimularea vorbirii, incurajarea copilului prescolar de catre adult in pronuntarea peltica (pentru amuzament), ceea ce duce la stabilizarea deprinderii gresite, implantarea defectuoasa a dintilor, diferitele anomalii ale aparatului bucal, cum sunt: despicaturile de buza si val, despicaturile maxilo-valo-palatine (buza de iepure, gura de lup), deficiente cerebrale, insuficienta dezvoltarii psihice, deficiente ale auzului, nedezvoltarea auzului fonematic, etc. Tipologie Exista mai multe tipologii ale dislaliei, in functie de criteriul luat in considerare:
-
Upload
andreea-sandu -
Category
Documents
-
view
6 -
download
3
description
logopedie
Transcript of Tulburarile de Pronuntie
Tulburarile de pronuntie (articulatie): DISLALIADefinitie: Dislalia este cea mai raspandita tulburare de limbaj, in cadrul larg al disfunctiilor de limbaj si consta inimposibilitatea emiterii corecte a unuia sau a mai multor sunete(combinatii de sunete).Ea se manifesta prindeformarea, omiterea, substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor.In limba romana astfel de afectiuni ale vorbirii au fost desemnate prin diversi termeni populari, sugerand aproximativ diferite forme ale dislaliei: sasaiala, pelticie, gangaveala, raraiala, etc.Pentru copilul anteprescolar, tulburarile de pronuntie nu constituie semnale de alarma, in schimb, la varsta prescolara se simte nevoia unei interventii logopedice pentru a nu permite stabilizarea si formarea unei deprinderi deficitare de pronuntie. La copilul anteprescolar, dislalia are o naturafiziologicaca urmare a nedezvoltarii suficiente a aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in actul vorbirii. Dar dupa varsta de 4/5 ani acestea devin suficient de dezvoltate pentru a putea realiza o pronuntie corecta. Dislalia poate aparea si la varstele mai mari, datorita unei etiologii complexe incriminata in producerea handicapurilor de limbaj, in genere.Sunetele mai frecvent afectate afectate sunt cele care apar mai tarziu in vorbirea copiilor: vibranta R (vibreaza varful limbii), africatele C, G, T (articulatia lor incepe cu o ocluziune si se termina printr-o constrictie), siflantele S, Z (varful limbii atinge dintii) si suieratoarele S, J.Vocalele si consoanele B, D, T, M, N care apar de timpuriu in vorbire, sunt sporadic tulburate. La acestea se adauga si existenta unor asa numite cuvinte 'critice' care la handicapatii de limbaj, prin tensionarea psihica ce o provoaca, creeaza dificultati si mai mari in planul expresiei verbale.Cauze.Dislalia este provocata de o serie de factori precum: imitarea unor persoane cu o pronuntie deficitara, existenta mediului educational nefavorabil care nu faciliteaza stimularea vorbirii, incurajarea copilului prescolar de catre adult in pronuntarea peltica (pentru amuzament), ceea ce duce la stabilizarea deprinderii gresite, implantarea defectuoasa a dintilor, diferitele anomalii ale aparatului bucal, cum sunt: despicaturile de buza si val, despicaturile maxilo-valo-palatine (buza de iepure, gura de lup), deficiente cerebrale, insuficienta dezvoltarii psihice, deficiente ale auzului, nedezvoltarea auzului fonematic, etc.TipologieExista mai multe tipologii ale dislaliei, in functie de criteriul luat in considerare:
