Tudor Arghezi

Tudor Arghezi, pseudonimul luiIon Nae Theodorescu, (n.21 mai1880,Bucureti- d.14 iulie1967) a fost un scriitor romn cunoscut pentru contribuia sa la dezvoltarea liricii romneti sub influena baudelairianismului. Opera sa poetic, de o originalitate exemplar, reprezint o alt vrst marcant a literaturii romne. A scris, ntre altele, teatru, proz (notabile fiind romaneleCimitirul Buna VestireiOchii Maicii Domnului), pamflete, precum i literatur pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestai din ntreaga literatur romn. Pseudonimul Arghezi provine, explic nsui scriitorul, dinArgesis- vechiul nume alArgeului.Ovid S. Crohmlniceanupropunea n studiul consacrat operei poetului dinIstoria literaturii romne ntre cele dou rzboaie mondialeo alt explicaie, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici,Ariei Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura romn.Anul 1896 este anul debutului su literar. La 30 iunie public n ziarul Liga Ortodox, condus deAlexandru Macedonski, poezia Tatl meu, semnat I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski l va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rmne prieten apropiat. ntre 1897 i 1899 public versuri i poeme n proz la Revista Modern i Viaa nou pe care le semneaz pentru prima oar cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. ntrerupe studiile i se angajeaz, n urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zhr Chitila.Tudor Arghezi a debutat n anul 1896, publicnd versuri n revistaLiga Ortodox, condus de Alexandru Macedonski cu pseudonimul Ion Theo. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tnrul poet:"Acest tnr, la o vrst cnd eu gngveam versul, rupe cu o cutezan fr margini, dar pn astzi coronat de cel mai strlucit succes, cu toat tehnica versificrii, cu toate banalitile de imagini i idei, ce mult vreme au fost socotite, la noi i instrintate, ca o culme a poeticii i a artei."A fost un admirator alsimbolismuluii a altor curente aparintoare (cum ar fiSecesiunea vienez) polemiznd n articolele vremii cuGeorge Panude laJunimea'asupra atitudinii critice a celui din urm privindLiteratura modernist.La 19 ani a intrat lamnstirea Cernica, unde a stat patru ani, pn n anul1904. n 1904, a publicat mpreun cuVasile Demetriuso revist proprie,Linia Dreapt, care a ncetat s mai apar dup doar cinci numere.Arghezi,Gala Galactioni Demetrius au fost legai printr-o strns prietenie, cum reiese din mrturisirea fiicei lui Demetrius, artista i nuvelistaLucia Demetrius.n romanele sale, poetul a mrturisit c nu era foarte atras de cariera de clugar, cci autorul ciclului Psalmilor era un eretic i nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii si fiind un nalt ierarh alBisericii Ortodoxe Romne. n romanulCimitirul Buna Vestirea parodiat cu sarcasm lumea monahal.n 1905 pleac ntr-o cltorie prin strintate, la Paris apoi prin Elveia, la Mnstirea Cordelierilor, unde este rugat insistent s devin catolic. Plictisit de insistene, se mut la Geneva, unde scrie poezii, asist la cursurile universitii i lucreaz ntr-un atelier de inele i capace de ceasornice din aur pentru a-i ctiga existena. Totodat, n cursul anului 1909 viziteaz Italia.n 1912 revine n Romnia. Pn n 1916, cnd Romnia intr n primul rzboi mondial, public versuri, pamflete i articole polemice la Facla, Viaa Romneasc, Teatru, Rampa. n 1918, n timpul realizrii Marii Uniri, mpreun cu ali 11 ziariti i scriitori este nchis n penitenciarul Vcreti, acuzat de trdare pentru c se pronunase n favoarea neutralitii Romniei n primul rzboi mondial.Prima sa carte de poezie, Cuvinte potrivite apare, cuntrziere, n 1927. Poetul avea 47 de ani. Sub direcia sa, n anul urmtor, apare ziarul Bilete de papagal. Debutul n proz se produce n 1929, odat cu apariia crii Icoane de lemn.n 1931 apare volumul de versuri Flori de mucigai, legat ca dealtfel i Poarta neagr de anii de detenie. Tot acum, pentru copii, public volumul n proz Cartea cu jucrii, inaugurnd o direcie secundar n creaia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: Cntec de adormit Mitzura, Buruieni, Mrioare,Prisaca, Zdrean, etc.n 1934 apare romanul Ochii maicii domnului n care este evocat dragostea matern i devotamentul filial. Urmeaz n 1935 Versuri de sear, romanul Cimitirul Buna-Vestire 1936, volumul de versuri Hore 1939, romanulLina 1942.Sub genericul Bilete de papagal public pamflete usturtoare pentru care este cercetat de poliie (1943). La 30 septembrie 1943 apare excepionalul pamflet Baroane n care este atacat ambasadorul german la Bucureti, Manfred von Killinger. Ziarul este imediat confiscat iar autorul nchis la Bucureti i ulterior n lagrul de la Trgu Jiu.Odat cu instaurarea regimului comunist, n 1944, iese din lagr. Este reabilitat, distins cu titluri i premii, ales membru al Academiei Romne i srbtorit ca poet naional la 80 i 85 de ani. n 1965, Universitatea din Viena i decerneaz premiul Gottfried von Herder, iar Academia Srb de tiine l alege membru al seciei de literatur. Public: 1907 peisaje, Cntare omului, Stihuri pestrie, Poeme noi, Cu bastonul prin Bucureti.Dei Arghezi nu este singurul poet care s-a lsat fascinat de universul mrunt, nicieri ca la el lumea vieuitoarelor fr grai nu a cptat un contur mai unitar i mai complex. Toate aceste vieuitoare seafl ntr-un fel de dependen afectiv fa de om (Cntec de adormit Mitura, volumul Copilreti).Mai presus de toate si chiar de argumentele invocate de poet in apararea sa - argumente uneori destul de deconcertante -, ramane insa certitudinea existentei acestor scrisori, care pun in lumina vicisitudinile unei perioade mai putin cunoscute din viata celui care a fost si ramane unul dintre piscurile poeziei romanesti. (Dumitru Hancu)Vacaresti, 28 August 1919Confidential
Onorate Domnule General,
Va cer iertaciune ca Va scriu. De la intoarcerea Dv. in tara am pornit de mai multe ori sa o fac, dar o ratiune de inoportunitate, pe care de data asta izbutesc sa o inving, m-a indepartat continuu de la impulsul meu spontaneu.
Stiti, poate, ca sunt inchis, dimpreuna cu patru colegi de presa, dintre care unii V-au fost si V-au ramas recunoscatori si devotati. Capriciile rau informate ale unor adversari fantezisti ne-au dus in fata Curtii Martiale, care amestecandu-ne pe toti in acelasi dosar si in aceeasi cauza, ne-a condamnat pentru articole de ziar, scrise sub ocupatie, la pedepse in disproportie cu vina noastra - daca vina a fost - fara sa se fi ostenit cineva sa se opreasca la antecedentele inculpatilor si sa faca deosebirile de rigoare.
Am fost si inaintea razboiului si in timpul si dupa terminarea lui interpretul exact - apreciat de altfel si de Dv. - al politicii D-lui Bratianu si - ciudat! - tocmai in cursul guvernarii D-lui Bratianu suntdat in judecata si condamnat. S-a facut cu mine o nedreptate de care nu pot crede ca cei in drept nu-si dau socoteala. Tot ce regret este ca ati lipsit din tara; un proces atat de bizar, care sa traga la raspundere cinci gazetari pentru politica dusa in Muntenia de trei grupari politice cunoscute, sub ochii Dv. nu se putea face.
Ne gasim acum, Domnule General, in perioada recursului nostru la Casatie, fixat la 19 Septembrie. Timp de patru luni, am cerut in diverse randuri punerea noastra in libertatesi cu regularitate ne-am izbit de o rezistenta misterioasa si cu atat mai putin explicabila cu cat in guvernul actual avem prieteni care ne-au dat fagaduieli formale si cu cat pentru acest guvern care ne tine inchisi fara folos, avem - lucrul va va pareaabsurd dar e real - cea mai sincera si mai dezinteresata admiratie.
In ultimele zile, am informatii precise ca s-au pregatit la Curtea Martiala toate formalitatile punerii noastre in libertate si ca pe ziua de ieri liberarea trebuia sa fie fapt implinit. Aseara, mi-a parvenit insa stirea - nu pot aprecia exactitatea ei - ca evenimentul a fost amanat cu trei-patru zile si in vederea unui decret de amnistie politica pe care guvernul l-ar lansa retragandu-se de la putere.
Nu stiu ce trebuie sa cred si ce sa astept. Domnule General, va rog sa interveniti Dv. la Dl. Bratianu pentru noi. Stam inchisi de 9 luni de zile. Suntem cu totii niste scriitori saraci, in sarcina carora nu s-a rostit la proces nimic degradant, nimic rusinos. Unii dintre noi si-au dus convingerile prea departe, poate, si n-au stiut sa-si puna condeiului frau; dar nimic mai mult. Avem familii grele, care sufera crunt povara privatiunilor si a detentiunii noastre.
Ma rog inteligentei si inimii Dv. interveniti de urgenta la Dl. Bratianu ca sa nu fim lasati in inchisoare, la discretia unui viitor guvern, indiferent sau dusmanos.
Sunt mai multe solutii pentru punerea noastra in libertate:
1. Liberarea pana la judecarea recursului in Casatie, admisa de toate autoritatile competente, care au referat, dar inca neordonate;
2. Amnistia politica;
3. Art. 144 din Codul Justitiei Militare, care prevede ca "Generalul comandant al cirumscriptiunii poate suspenda executarea hotararii, sub conditiile de a informa indata Ministerul de Razboi". Aceasta ar echivala cu anularea din oficiu a sentintii. Generalul in competenta caruia cade circumscriptia noastra este D. General Rujinski.
4. Gratierea, pana la o amnistie mai tardiva.
Stiu, Domnule General, ca nu sunteti omul jumatatilorde masuri si ca vointa Dv. poate totul cand se hotaraste. Nu se poate sa voiti cele ce va cer si sa nu se implineasca imediat.
Port pe obrajii mei, inca proaspata, mangaierea cu care m-ati concediat in ziua mobilizarii. In numele sentimentului de incredere pe care l-ati pus in mangaierea de atunci - si pe care il merit intact si astazi - va rog sa faceti pentru noi gestul ce-l asteptam.
Asigurandu-Va de recunostinta unor gazetari care nu sunt nici cei mai slabi nici cei mai de lepadat din presa romaneasca, nu prea bogata in pene de valoare, sunt ale Domniei Voastre prea supus servitor,
I.N. Theodorescu-Arghezi

ComentariuFlori de mucigaiVolumul de povestiri intitulat sugestiv "Poarta neagra" din 1930 ilustreaza tragica experienta de viata a lui Tudor Arghezi (1880-1967) care a petrecut o scurta perioada de detentie in inchisoarea de la Vacaresti, in perioada 1918-1919, din motive politice. Volumul de poezii "Flori de mucigai", aparut in 1931 reediteaza aceeasi experienta de viata in varianta lirica, in care lumea interlopa a hotilor, delincventilor este privita cu intelegere si omenie de poet. Titlurile poeziilor care compun acest volum sunt deosebit de sugestive ("Galere", "Ion Ion", "Tinea", "Uciga-l toaca", "Fatalaul", "Morfii" etc.) pentru lumea aceasta periferica, fata de care Arghezi are compasiune, considerand ca "Pretutindeni si in toate este poezie, ca si cum omul si-ar purta capul cuprins intr-o aureola de icoana. Toate lucrurile naturii si ale omuiui si toate vietatile poarta tandara lor de aureola, pe dinafara sau pe dinauntru".
Poezia "Flori de mucigai"se afia in deschiderea volumului omonim si constituie arta poetica a lui Arghezi, conceptia lui despre efortul artistului si implicatiile acestuia in actul creatiei, constituind -asadar - poezia programatica a acestui volum, asa cum "Testament" este arta poetica din volumul "Cuvinte potrivite".
Tema poezieiexprima efortul creator al artistului pentru un produs spiritual si consecintele pe care le areacesta asupra starilor interioare ale eului poetic, chinuit de framantari si de tulburari interioare. Versurile nu mai sunt produsul unei revelatii, al harului divin, ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare.
Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile sugereaza frumusetea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifica uratul, raul, descompunerea si intunericul. Oximoronul creeaza o imagine contradictorie a lumii, in care valorile umane sunt degradate, alterate, lumea inchisorilor, in care viata oamenilor este supusa reprimarilor, restrictiilor rigide. Titlul este, in acelasi timp, reprezentativ pentru inovatia limbajului arghezian numita estetica uratului, o modalitate artistica intalnita in lirica europeana la Baudelaire, care scrisese "Florile raului". Asocierea celor doua categorii estetice contradictorii, frumosul - reprezentat de floare - si uratul - sugerat de mucigai - ofera titlului o expresivitate socanta si fascinanta totodata prin efectele estetice. Uratul are rolul de a evidentia imperfectiunile vietii, senzatiile de aversiune si oroare care capata valori noi, ele facand parte din existenta umana.
Structura, compozitie si limbaj poetic
Poezia "Flori de mucigai"este structurata in doua secvente liriceinegale, prima ilustrand crezul artistic arghezian, iar cealalta neputinta artistului de a crea in conditii de claustrare.
Prima secventasugereaza dorinta devoratoare a artistului de a se exprima in versuri, fiind dominat de setea de comunicare cu lumea. Poetul, intr-o solitudine impusa si lipsindu-i uneltele scrisului, incearca sa zgarie "cu unghia pe tencuiaia / Pe un parete de firida goala, / Pe intuneric" versurile nascute din nevoia comunicarii. Conditiile vitrege de viata ii seaca forta creatoare, "Cu puterile neajutate / Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul / Care au lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu si lui loan." Enumerarea prin negatie a elementelor fabuloase ale evanghelistilor, "taurul", "leul", "vulturul", creeaza o imaginede mare forta sugestiva privind starea de deprimare a poetului nefericit in absenta creatiei, in raport direct cu scrierile religioase a caror esenta este Absolutul. Versurile sunt sapate in sufletul poetului, sunt "stihuri fara an" ce nu pot fi exprimatein viata reala, dar sunt profund simtite de sensibilitatea artistului: "Stihuri de groapa / De sete de apa / Si de foame de scrum". Harul poetic, "unghia ingereasca", este tocit de efort, nu-i mai permite poetului revelatia, deoarece ea "nu a mai crescut"sau, altfel spus, artistul nu se mai poate regasi in sine, nu se mai percepe ca pe un creator de valori spirituale: "Sau nu o mai am cunoscut".
Ultima secventaamplifica deznadejdea lui Arghezi, care este simbolizata de atmosfera sumbra, e "intuneric",iar ploaia se aude "departe afara", ceea ce provoaca poetului o durere simtita profunda, "ca o ghiara", din cauza neputintei totale de a se exprima. Nevoia de comunicare a poetului cu lumea, setea de a-si dezvalui trairile il silesc sa scrie "cu unghiilede la mana stanga". O simbolistica straveche asociaza mana stanga cu fortele demonice, in opozitie totala cu puterea divina a creatiei. Inchisoarea este pentru Arghezi un fel de bolgie a Infernului lui Dante, insa, in acest cadru al ororilor, frumosul nu este absent. Raul, uratul sunt numai conjuncturi ale destinului, carora omul le opune aspiratia spre frumos, care poate fi regasit in sine, in vis sau in speranta implinirii.
In "Flori de mucigai" predomina registrele stilistice ale esteticii uratuiui,pe de o parte ca inovatie lingvistica, pe de alta parte ca substanta a ideilor exprimate.
Limbajuleste caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheaza prin expresivitatea fascinanta, cuvinte "urate", al caror sens capata noi valori. De pilda, cuvantul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are aici sensul profund al degradarii morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere sugestiva catre om, deoarece el insoteste cuvantul "flori", care poate semnifica viata, lumea. Arghezi utilizeaza cuvinte din limbajul popular ori arhaisme, ca "firida", "stihuri", din vocabularul religios, cum sunt numele celor trei evanghelisti - Luca, Marcu, loan -pentru a sugera atemporalitatea starilor sufletesti de tristete, dezamagire si deprimare ale poetului.
Oximoronul "flori de mucigai"transmite ideea complexa a imperfectiunilor vietii, a conditiilor vitrege la care este supusa fiinta umana, fapt care ii provoaca poetului aversiune, repulsie. Metaforele argheziene potenteaza starea de disperare a omului claustrat, a artistului care nu poate crea liber, fiind constrans sa-si reprime setea de comunicare. Neputinta creatoare a artistului este sugestiv relevata de metafora "cu puterile neajutate", desi poetul avea resurse spirituale profunde. Lumea inchisorii poarta in ea stigmatele raului care actioneaza negativ asupra naturii angelice a fiintei umane, toceste s"unghia ingereasca", impiedicand-o astfel sa e exprime.
La noutatea limbajului arghezian s-a referit si Tudor Vianu, care afirma: "Renovarealiricii romanesti, smulgerea ei de pe caile unde o fixase marea influenta a poetului "Luceafarului", este consecinta cea mai importanta produsa de afirmarea lui Arghezi inca din al doilea deceniu al secolului nostru (secolul al XX-lea - n.n.)".Aprecieri criticeCu Flori de mucigai arta lui Arghezi se preface in asa fel incat, formal, putem afirma ca poezia argheziana autentica, lipsita de orice ecouri straine, aici incepe. () Florile de mucigai sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii dedat cu mirodeniile. () in Flori de mucigai, efectul artistic consta in surprinderea suavitatii sub expresia de mahala. () Cu cat expresia e mai grotesc tipica, cu atat vibratia autentica e mai surprinzatoare".
(C. Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, ed. a ll-a, Bucuresti, 1982, pp. 808-809, 814)Este Arghezi un poet religios, un poet mistic? Raspuns: Arghezi a corupt in chip fericit pentru poezie tema sacrului si a creato opera unica, in felul ei, in acest secol, introducand masiv in problematica religioasa dramele existentiale si metafizice ale individului."
(Eugen Simion - Prefata la voi. Tudor Arghezi, Opere, I, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000, p. XLIX)

Bibliografie