TU ESTI NOROCUL MEU - carti de dragoste PDF giannyjollys...– Ar`]i de departe ca un feudal,...

MARGARET SUMMERTON

Tu e[ti norocul meuTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA DINU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

– Este chiar aceasta, zise Marcia zâmbind, luând oscrisoare din teancul de pe biroul lui Raff. Se nume[te PoppyPiper [i este preg`tit` s` fac` orice. Oricum, \l va amuza peNoel.

– Doamne fere[te! r`spunse fratele ei, luând scrisoareaurm`toare.

R`mân la asta, mi se pare credibil`. O cheam`Gwendoline de Vere.

– Eu m-am decis la Judith Ware, zise Raff, mai amuzatdecât ceilal]i doi.

– De ce ? \ntreb` Marcia cu interes. Raff fusese \mpotrivaacestei idei de la \nceput.

– Are un scris lizibil, corect gramatical, [i are o vârst`tocmai bun`, replic` el, iar sora lui f`cu o grimas`.

– Probabil este un automat eficient care va face ordine pe

aici, ne va spune tuturor ce avem de f`cut [i nu [tiu dac`-]i va

conveni.

– Am crezut c` ne intereseaz` \n primul rând eficien]a,

replic` el cu blânde]e. O secretar` care nu [tie ce are de f`cut

nu ne-ar fi de mare folos.

– Bine, dragul meu, dar tu o vei putea ajuta, zise Marcia

ridicându-se \n picioare [i \ntinzându-se ca o pisic` lene[`.

Raff o urm`rea atent. Avea frumuse]ea tradi]ional` [i multe

altele \n plus, dar...

Fusese ideea lui Noel s` transforme castelul Slyne,

c`minul elegant dar decadent al lui Raff, aflat \n vestul

Irlandei \ntr-o cas` de oaspe]i care s` aduc` ni[te venituri, dar

el suspecta c` Marcia cu neobi[nuita ei putere de p`trundere,

odat` ce fratele ei devenise director [i ea \[i oferise serviciile,

va \ncerca s` conceap` propriile-i planuri de dezvoltare [i el

nu putuse s-o refuze. C`ci era foarte greu s-o refuzi pe Marcia

o dat` ce \ncepea ceva.

{i lucrase admirabil. Raff observase desigur, c` fra]ii

Maules prin farmecul lor atr`geau to]i clien]ii. Chiar dac`

oficial el era proprietar [tia c` felul lui de a fi nu are c`ldura

necesar` pentru ideea de mo[ier englez, [i nici nu-i p`sa prea

mult de ce vor crede oaspe]ii s`i despre el.

Nu-i pl`cea casa plin` de oaspe]i care s` joace c`r]i toat`

ziua, s` lase mucuri de ]ig`ri [i pete de cocteil pe mobil`, dar

6 MARGARET SUMMERTON

presupuse c` era mai bine decât s` fie hotelul gol. Era ultimul

din marea familie O'Rafferty de la Slyne, familie aflat` acolo

\nc` de pe timpul lui Cromwell, iar el, pe lâng` c` era ultimul

descendent, nu avea so]ie, nici mo[tenitori, care s`-i duc`

numele mai departe.

– Ar`]i de departe ca un feudal, st`pânul castelului,

observ` Marcia.

– Care, probabil se \ntreab` din ce bani va pl`ti barul

hotelului, ad`ug` fratele ei râzând.

– Un bar la Slyne, pufni Raff, iar Noel se a[ez` mai bine \n

scaun.

– Nu fi \nvechit, b`trâne. S` fim serio[i, asta ne cere

clientela american`, barul.

– Scuze, zise Raff, dac` tot mi-am comercializat singura

proprietate, nu-mi pot permite s` fiu [i ]âfnos, observ` el.

– To]i irlandezii sunt ]âfno[i, r`spunse Noel, dar nu-]i face

probleme. Oaspe]ii se a[teapt` la o atitudine de mare senior,

care s` dea culoare cadrului. Se mai a[teapt` desigur, [i la

proverbiala c`ldur` na]ional` [i la spiritul proverbial, dar de

asta m` ocup eu.

Marcia nu mai ad`ug` nimic, ci r`mase privindu-l pe Raff

printre gene, \ntrebându-se ce o provoca la acest b`rbat. Era

slab [i \nalt ca [i fratele ei, dar nu avea elegan]a lui Noel; sau

poate asta \n sine era o atrac]ie. Avea ceva dur \n tr`s`turile

bine conturate, dar de o frumuse]e aparte. Era u[or grizonant

TU E{TI NOROCUL MEU 7

[i asta la numai treizeci de ani. Ochii lui reci o scrutar` o

secund`.

– La ce te gânde[ti, Marcia? o \ntreb` el. Nu crezi c-am

f`cut o alegere bun`? Pare s` aib` toate calit`]ie necesare unei

secretare. Secretar`? Gândurile ei fuseser` atât de departe de

acest subiect care-i adusese \mpreun` \n aceast` dup`-amiaz`

de februarie, \n biroul lui Raff, \ncât fu pu]in descump`nit`.

– O, da, ai ales-o pe Judith, care scrie lizibil [i [tie [i ceva

stenodactilografie. Ce vei face? O angajezi pe o perioad` de

verificare?

– Cred c` da.

– Cu toate astea, nu pari prea entuziasmat. Tu ai avut

ideea de a da acel anun] la ziar.

– A[a este. Dac` o angajez pe aceast` miss Judith Ware, te

degrevez de o parte din lucr`ri.

– Slav` Domnului! exclam` Marcia. Eu bat la ma[in` cu un

singur deget [i oricum, nu cred c` am calit`]ile unei secretare.

Cu toate acestea, nu pot spune c` nu-mi doresc s` fi ales o

alta; pe Poppy Piper, de pild`. Noel se va plictisi teribil cu cea

aleas` de tine.

– Asta r`mâne de v`zut; oricum, vreau s`-]i reamintesc c`

nu o angajez pentru ca Noel s` nu se plictiseasc`.

"Drag` miss Ware" \ncepu Marcia." Ca r`spuns la

scrisoarea dumitale din 10 aprilie....


***

|n zilele care urmar`, Raff se apuc` [i mai serios de munc`,

regretând deja c-o angajase pe miss Judith Ware. Clien]ii care

soseau la Slyne pl`teau destul de consistent pentru

privilegiile care li se ofereau. Atunci când Raff se sim]ea c`lcat

pe nervi de prezen]a lor, \[i amintea c`-i aduceau beneficii

importante; refacerea lambriului din saloane, instala]ii

sanitare noi, angajarea muncitorilor care s` se ocupe de

parcul castelului. Locul era o ruin` acum, fiind l`sat mult

timp \n paragin`. |ntorcându-se din frevcentele sale verific`ri,

el se oprea adesea ca s` priveasc` acel castel impun`tor,

paji[tile, [i considera clien]ii ca pe ni[te persoane trec`toare,

oricum deranjante, dar f`r` a c`ror prezen]` p`strarea

castelului Slyne ar fi imposibil`. Iubea din toat` inima acest

castel, iubea p`mântul pe care se afla [i pentru asta suporta

orice, chiar [i disconfortul pe care-l creau vizitatorii.

Uneori, se gândea la Kathy, amintindu-[i tinere]ea [i

voio[ia ei , dragostea ei de via]`, râsul ei cristalin, sau chiar

lacrimile pe care le-ar fi v`rsat dac` ar fi v`zut c` acum

existau str`ini \n castelul visurilor ei. Apoi, Raff \[i ridica

privirea spre Slieve Rury, acel pisc acoperit mereu de nori.


– Ai vreun gând anume? \l \ntrerupea Marcia de obicei, sau

ai ochi doar pentru solul roditor al str`mo[ilor t`i?

R`spunsul lui era evaziv de obicei, dar Marcia [tia c`

odinioar` existase Kathy, care-i readucea gândurile la

lucrurile obi[nuite ale vie]ii, c` acum Slyne devenise o barier`

de protec]ie \ntre el [i restul lumii.

Marcia avu oricum probleme ca s` conving` restul

personalului c` noua secretar` pe care o angajaser` va aduce

beneficii castelului Slyne.

Personalul permanent consta acum din Mary Kate,

buc`t`reasa care \n tinere]e fusese d`daca lui Raff, Timsy,

ordonan]a care f`cea cizmele invita]ilor, sau chiar mai multe

[i tân`ra Rosie Boyle, adus` de la ferm`.

– Ce s` fac` o secretar`, miss Maule? \ntreb` Mary Kate,

care nu fu prea impresionat` când i se r`spunse c` Marcia

avea alte sarcini.

– Diverse, r`spunse Marcia. S` bat` la ma[in`, s` ]in`

registrele...

– M` gândeam s`-i d`m Oak Room, acolo instala]ia

sanitar` este relativ bun` [i asta \nseamn` c` o vom scuti de a

-[i \nc`lzi singur` apa, interveni Noel.

– Poate s` stea [i \ntr-o camer` cu mai pu]ine preten]ii, iar

dac` vrea ap` cald` se poate duce s`-[i aduc` singur`,

bomb`ni buc`t`reasa.

– Este doar ap` rece.


– Dac` vrea ap` cald`, se poate duce la Timsy s` ia din

cazanul care st` permanent pe foc.

– Observ c` o consideri un fel de servitoare, Mary Kate,

remarc` Marcia. Apoi se \ntoarse spre Raff: te duci s-o iei de

la gar`?

El se \ncrunt`.

– Nu, cred c` te vei duce tu. Eu voi avea o zi plin`. {i, de

fapt, n-am nevoie chiar acum de serviciile unei secretare.

– Dar vei avea când \ncepe sezonul [i vor ap`rea acei

americani boga]i, spuse Marcia u[or amuzat`. Dar cine [tie,

poate nici nu va r`mâne aici. Mary Kate i-a dat o camer` cam

umed` [i f`r` ap` cald`.

– |ncepe s`-mi par` r`u deja pentru aceast` biat` miss

Ware, interveni Noel. Cum s-o recunosc la gar`, dac` m` duc

eu s-o iau?

– O vei recunoa[te foarte u[or, zise sora lui. Nu prea

coboar` lume \n gara asta de obicei. O vei recunoa[te pentru

c` este o englezoaic` \nalt`, greoaie, cu picioare mari [i p`rul

strâns la spate \ntr-un coc.

Probabil are [i ochelari. Oricum, n-o invidiez pe biata fat`

c` va trebui s` lucreze cu Raff când are una din indispozi]iile

sale.

Noel nu se gr`bi s` plece spre gar`. {i el era adesea

plicitisit, ca [i Marcia de altfel, mai ales \ntre sezoane, când

erau foarte pu]ini oaspe]i.


Se gândi oricum dup` ce porni spre gar` c` va verifica dac`

aceast` nou` secretar` era o tân`r` inteligent`; dac` va mai

a[tepta pe peron când va ajunge el la gar`, \n loc s` se duc`

a[a cum ar face orice englezoaic` s` bea o cea[c` de ceai

undeva.

Peronul g`rii era gol. Nu era zi de pia]`, a[a c` nu

existaser` probabil nou-veni]i. Noel se plimb` pe lâng` biroul

[efului g`rii unde presupuse c` s-ar putea aciua acea creatur`

de secretar`. {i chiar a[a era. Ea se afla deja la masa [efului

g`rii, bând dintr-un pahar cu whisky. |n jurul ei se aflau

b`trânul Mick, \ngrijitorul g`rii, [i Patsy Keller, hamalul.

– Ei bine, se pare c` ave]i o mic` petrecere aici; m` pot

al`tura?

– Sigur c` da, \l invit` Mick. Ai venit târziu, dar [i trenul a

avut \ntârziere. Nu trebuia s` la[i o tân`r` s` te a[tepte, mai

ales dup` ce-a traversat Irish Sea [i nu se simte prea bine.

}i-a fost r`u, miss? o \ntreb`.

– Nu, r`spunse fata. Dar mi-a fost foarte frig.

Noel o privi ; era tân`r`, nu p`rea s` aib` cei dou`zeci [i

[apte de ani, avea un chip ingenuu, era u[or pistruiat`, cu

p`rul ro[u, natural.

– Sunte]i cumva miss Judith Ware? o \ntreb` cu o polite]e

mali]ioas`.

– Da, sunt Judy, r`spunse ea. Dumneavoastr` sunte]i

domnul O'Rafferty?


El o privi lung, observându-i ochii mari, verzi, gura cu

buze generoase, frumos conturate.

– Nu sunt O'Rafferty, r`spunse el, \ntrebându-se ce

impresie \i va face aceast` tân`r` Marciei. Sunt Noel Maule,

directorul hotelului. Mergem, sau mai vrei s` te odihne[ti

pu]in? Ea \l privi pe [eful g`rii.

– Este adev`rat?

– Sigur c` da, r`spunse omul. Doar nu te a[teptai s` fii

\ntâmpinat` la gar` chiar de domnul O'Rafferty?

– Nu, sigur c` nu, r`spunse ea privind \n jur cam nesigur`.

Apoi \i mai arunc` o privire lui Noel. N-ar fi mai bine s`

mergem, domnule Maule? spuse ea.

– Desigur, r`spunse Noel. Vei fi surprins` de ce vei g`si la

Slyne, adùg` el, \ntrebându-se la ce surprize s-ar putea

a[tepta din partea acestei fete.

– De ce?

– Ei bine, scrisoarea ta nu d`dea prea multe indicii despre

felul cum e[ti \n realitate. Cam câ]i ani ai?

– Dou`zeci. Este prima mea slujb` [i am considerat c` a[

avea mai multe [anse, dac` afirm c` sunt mai mare cu [apte

ani.

– Dou`zeci [i [apte de ani! N-ai exagerat un pic?

– {apte este num`rul meu norocos, l-am adùgat la vârsta

mea real`, adùg` fata. Dar ce importan]` are vârsta unei

secretare?


– Nu prea conteaz`, dac` este eficient`. E[ti o secretar`

eficient`, miss Ware?

– Foarte. Aveam cea mai mare vitez` la dactilografiere.

Noel o mai privi odat`, ca s` nu piard` nici un aspect al

frumuse]ii ei. Fata privea mereu pe geam, de parc` voia s` se

bucure de tot ce vedea. Numai când ajunse la Slyne

entuziasmul \i pieri.

– Am crezut c` este un castel adev`rat, cu pod care se

ridic` [i tot restul...

– |n Irlanda, fiecare mo[ie se autointituleaz` castel, \i

r`spunse Noel. Dar Slyne este un loc special.

Fata \i studie chipul atr`g`tor cu oarecare curiozitate.

P`rea mult prea frumos s` fie adev`rat. P`rea o stea de

cinema, cu p`rul lui negru, cârlion]at.

– E[ti afemeiat, domnule Maule? \l \ntreb` ea cu mult`

seriozitate.

El ridic` din sprâncene [i-i r`spunse indulgent:

– Ce experien]` ai cu b`rba]ii afemeia]i, miss Ware?

– Nu sunt chiar o nevinovat`, r`spunse ea calm. Tinerele

care circul` prin Londra singure au destule ocazii s` se

confrunte cu aceast` specie.

– Nu [tiu ce se va face domnul O'Rafferty cu tine.

– De ce? Este un afemeiat?

– O, nu, nici vorb`! Din acest punct de vedere e[ti \n

deplin` siguran]`.


El nu sesizeaz` diferen]a dintre secretar` [i ma[ina ei de

scris.

– Oh! Nu pare prea interesant.

Noel zâmbi, \ntrebându-se de ce sim]ea aceast` atrac]ie

neobi[nuit` fa]` de tân`ra cu p`rul ro[u, atât de neinhibat`.

Când ajunser` la castel, Noel care nu-i f`cuse nicio

impresie fetei, observ` c` asupra Marciei aceasta avu cu totul

alt efect. Noel observ` amuzat timiditatea care o cuprinse

imediat pe fat` când se confrunt` cu gra]ia [i experien]a

Marciei.

Marcia \i oferi un exemplu de ospitalitate, f`când-o pe

Judy s` se simt` imediat \n largul ei.

– Nu este o companioan` bun`, remarc` Marcia, dup` ce

o conduse pe Judy spre camera ei.

– S` nu-]i \nchipui c` nu este vorb`rea]`, o opri fratele ei.

Abia am reu[it s` r`spund la \ntreb`rile ei pe drum. Cred c`

s-a sim]it complexat` de tine, draga mea, \i spuse Noel.

– Adev`rat? Poate c` era obosit` de pe drum, biata de ea.

Nu [tiu dac` Raff o va angaja.

– De ce nu?

– P`i nu cred c` este ceea ce a[tepta el. Este prea tân`r` [i

are p`rul ro[u.

El ridic` din sprâncene.

– P`rul ro[u nu este un handicap, draga mea. Iar ea mi-a

promis eficien]`.


– Iar eu, dragul meu frate, cred c`-]i cam place aceast`

domni[oar`, râse Marcia. Nu [tiu dac` [i lui Raff... Are treizeci

[i [ase de ani de acum [i nu-i plac ingenuele. Oricum, el a

ie[it din adolescen]`.

– Cine a ie[it din adolescen]`? \ntreb` Raff din cadrul u[ii.

– Tu, despre tine vorbim. De fapt, vorbeam despre

secretara ta, nu este deloc ce a[teptam, prea tân`r` [i cam

imatur`.

Raff se \ncrunt`.

– Dou`zeci [i [apte de ani \nseamn` maturitate, zise el.

– De fapt, are doar dou`zeci [i este la prima slujb`.

– Dumnezeule, aici nu este o gr`dini]`! Ar fi mai bine s`

sc`p`m de ea.

– Nu f`r` un interviu, dragul meu. A, iat-o. Fii tolerant,

totu[i!

Judith ap`ru pe scar`, f`când pauze destul de dese.

Marcia ridic` privirea intrigat`. Fata se schimbase \ntr-o

rochie \nchis` la culoare care o f`cea s` par` foarte zvelt`, iar

p`rul ro[u [i-l piept`nase spre spate.

– Vino, miss Ware, zise Marcia cu blânde]e. Acesta este

domnul Rafferty, pentru care vei lucra.

Marcia urm`ri nu f`r` curiozitate \ntâlnirea celor doi [i

sim]i oarecare simpatie pentru Judy, pentru c` Raff nu veni

spre ea s`-i \ntind` mâna, ci r`mase \n fa]a [emineului, cu

mâinile \n buzunare, studiind-o.


-Domnule Rafferty, zise Judy, \ntinzându-i mâna.

Chipul lui p`ru impasibil, dar ea avu impresia c` este

privit` cu oarecare ostilitate. De[i el lu` mâna \ntins` [i

murmur` o formul` de bun– venit nu d`du semne c` ar

agreea prezen]a ei.

Judy clipi de câteva ori, ne[tiind ce s` fac`, observându-i

privirea rece [i deta[at`. Ochii cenu[ii, dar f`r` pic de

c`ldur`...

– Ai p`rul ro[u? zise Raff ceea ce sun` ca o acuza]ie.

Judy ro[i u[or; p`rul fusese \ntotdeuna o problem` pentru

ea \nc` din copil`rie, când fusese gratulat` cu porecle gen"

morcov " sau ginger" dar i se p`ru o lips` de polite]e c`

domnul Rafferty o coment` atât de direct \n fa]a str`inilor.

– Dup` cum ve]i constata, culoarea p`rului nu-mi

afecteaz` eficien]a, domnule Rafferty, \i spuse ea [i observ` c`

reu[ise s`-i aduc` zâmbetul pe buze.

– Bine zis! exclam` Noel, iar Marcia se ridic` [i porni cu

mersul ei gra]ios ca de pisic` spre hol.

– Nu prea o faci pe miss Ware s` se simt` bine aici, dragul

meu, remarc` ea. M` duc s` fac un ceai. Mary Kate cred c-a

uitat de noi. Ia loc, miss Ware, [i nu pune la inim` felul de a

fi al lui Raff. De fapt, ar fi bine s`-]i pui servitorii la punct.

Timsy nici m`car n-a avut gra]ia s` se ofere s` aduc` ceaiul.

– Probabil nu era \mbr`cat pentru musafiri, replic` Raff cu

chipul lui imperturbabil. Timsy este un om cu bun-sim].


– Este lene[ [i cred c`-i cam place s` bea, \l contrazise

Marcia. Toate femeile de la buc`t`rie au plecat deja?

– Nu [tiu, nu le-am verificat, r`spunse Raff, observând c`

secretara \l cerceta intrigat`.

– Probabil \]i \nchipui c` acest castel este foarte prost

administrat, miss, observ` el. Dar sunt sigur c` vizitatorii

no[tri au fost servi]i.

– Aici? \ntreb` Judy cu interes, f`când un semn cu capul

spre u[ile \nchise de unde r`zb`teau glasuri.

– Da, acolo, r`spunse Raff. Acum sunt pu]ini oaspe]i, dar

dup` câteva zile, dup` ce mi-a spus domnul Maule, vor veni

americani boga]i, industria[i din Midlands, scriitori [i stele de

cinema. Cu toate acestea, m` \ndoiesc c` este atât de bine

s`-]i pui casa la dispozi]ia unor str`ini, care pot constitui un

motiv permanent de iritare.

– Raff, interveni Marcia, s` n-o facem pe miss Ware s`

regrete c`l`toria lung` pe care a f`cut-o pân` aici.

– |mi pare r`u, zise Raff. Tocmai am primit observa]ii pe

care \n mod normal ar trebui s` le primeasc` altcineva, apa nu

este destul de cald`, paturile n-au fost corect f`cute. Ar fi mai

bine s` m` \nso]e[ti \n birou, miss Ware ,s`-mi r`spunzi la

câteva \ntreb`ri.

Judy se ridic` ascult`toare, dar nu se sfii s` spun`:

– Am r`spuns la toate \ntreb`rile \n scris, domnule.

Raff o privi cu duritate.


– Mi-ai spus o minciun` [i poate mai sunt [i altele, replic`

el cu duritate, iar ea \l urm` supus` spre birou.

– Biata fat`! oft` Marcia. Raff este hot`rât s` n-o angajeze,

dup` cum v`d.

– Mi se pare c` seam`n` cu Kathy, observ` fratele ei.

– Prostii! zise Marcia cu oarecare vehemen]`. Kathy era

blând`, frumoas`, adorabil`, cu acei ochi de pisic`. Fata asta

este prea slab` [i iute. Nu cred c-ar rezista prea mult f`r` s`-i

spun` lui Raff ce gânde[te.

Judy \ncepuse s` ajung` cam la aceea[i concluzie,

privindu-[i posibilul angajator peste birou. Acesta se a[ezase,

f`r` ca ei s`-i ofere un scaun, iar ea r`m`sese \n picioare

anticipând nervoas` ce va urma.

– De ce ai min]it \n privin]a vârstei? o \ntreb` el f`r` alt`

introducere, iar ea \i r`spunse a[a cum \i r`spunsese [i lui

Noel:

– {apte este cifra mea norocoas`, am ad`ugat-o la vârsta

mea real`.

– A[adar, ai dou`zeci de ani. Ce alte neadev`ruri mai sunt

\n aceast` scrisoare?

– Nici unul, a[a cred.

– Dar nu ]i s-a p`rut firesc s` men]ionezi c` este prima ta

slujb`?

– N-am fost \ntrebat`. Mi s-au cerut referin]e de la colegiu

[i acelea sunt foarte bune.


– Posibil, dar nu ai experien]`.

– Nici \n privin]a asta n-am fost \ntrebat`. {i de fapt, pot

\nv`]a tot ce trebuie imediat.

– Adev`rat? Ei bine, s` vedem cu ce vitez` o vei face.

Ma[ina de scris este acolo.

Când Judy \i \ntinse scrisoarea dactilografiat`, el admise c`

nu era chiar r`u.

– P`cat, ai fi putut fi de folos.

– Ce vre]i s` spune]i prin acest p`cat?

– Vei primi o sum` cu care te vei putea \ntoarce de unde

ai venit; m` tem c` nu e[ti potrivit` pentru Slyne.

– Dar de ce? A]i spus c` sunt bun` la dactilografie. {i de

fapt, am dreptul s` cer s` mi se spun` unde am gre[it! Judy

sim]i c` va izbucni \n lacrimi. De ce v` displac atât de tare,

domnule O'Rafferty? continu` ea pe un ton mai calm.

– Cum mi-ai putea displace f`r` s` te cunosc, miss Ware?

replic` el evaziv.

– Poate s` v` displac` cineva de la prima vedere? Nici

dumneavoastr` nu mi-a]i f`cut o impresie prea bun`, dac` tot

vine vorba, ad`ug` ea f`r` s` se mai gândeasc`.

– |mi imaginez c` nu, admise el. Dar n-am nimic personal

cu tine, draga mea.

Judy era obosit` [i dezam`git`, [i dintr-o dat` se \nfurie.

Ce drept avea acest individ s` i se adreseze astfe?

– Ba cred c` da! izbucni ea. Nu v-a pl`cut culoarea p`rului


meu, este adev`rat c` nici mie nu-mi place, dar ce s` fac, s`-l

vopsesc negru? Dar asta nu este un motiv ca s` respingi pe

cineva.

– Presupun c` nu. Pari \ns` a avea un temperament pe

m`sura culorii p`rului. |]i voi scrie o scrisoare de

recomandare pentru a te ajuta s` ob]ii o slujb`, bine?

– Cum m` pute]i recomanda f`r` s` fi v`zut dac` sunt

corespunz`toare? protest` ea, moment \n care Raff observ` c`

fata era obosit` [i lupta cu lacrimile.

– Chiar ai vrut s` lucrezi aici? o \ntreb`.

– Da, sigur c-am vrut. Voiam atât de mult s` v`d Irlanda!

El zâmbi, apoi o \ntreb` cu o curiozitate pe care n-ar fi

vrut s-o manifeste fa]` de ea:

– Ce vei face la \ntoarcerea \n Anglia? Adic`, unde locuie[ti

cu familia ta?

Ea l`s` ochii \n jos, nevrând s`-i satisfac` o curiozitate

trec`toare.

– N-am familie, spuse. Am tr`it \ntr-o cas` de copii.

– B`nuiesc c` nu te-ai sim]it niciodat` acas` acolo.

– Cum s-o fi f`cut? r`spunse ea [i privirea ei str`b`tu cu

nostalgie castelul \n care se afla, pe care-l putea numi casa lui.

– |n acest caz, avem o problem` comun`, zise el f`r` urm`

de ironie de data asta.

Nici mie nu-mi place s`-mi v`d casa transformat` \ntr-un

hotel.


– Este oricum mai bine decât s` tr`ie[ti \n casa altuia,

replic` ea cu blânde]e, iar el se ridic` brusc \n picioare.

– Poate, zise scurt. Ei bine, miss Ware, po]i r`mâne aici o

s`pt`mân`, ca invitata mea, desigur. Consider c` asta ar fi o

mic` recompens` pentru drumul f`cut pân` aici. Ce spui?

Judy se ridicase [i ea. B`rbatul din fa]a ei \i oferea ca un

angajator obi[nuit o s`pt`mân` de vacan]` \n schimbul

respingerii f`r` temei, dar cu toate acestea o dezam`gise.

– Mul]umesc, domnule Rafferty, mi-ar pl`cea s` stau aici o

s`pt`mân`, pentru c` oricum nu mai am camera de la c`min,

dar nu \n aceste condi]ii. A[ prefera s` fac munca de secretar`,

pân` vei g`si pe cineva potrivit. El o privi cu oarecare

curiozitate, observându-i chipul, care, la dou`zeci de ani n-ar

fi trebuit s` fie marcat de suferin]`. Probabil nu era con[tient`

c` \n ochi i se putea citi repro[ul.

– E[ti un amestec ciudat, miss Ware, \i spuse sec. Dac` ai

fi avut dou`zeci [i [apte de ani cum ai spus, dac` ai fi fost

\nalt` [i costeliv`, cu coc, poate lucrurile ar fi stat altfel.

– A[adar, pot r`mâne o s`pt`mân`, a[a cum am spus \n

condi]iile mele? \l \ntreb` ezitând.

– Presupun c` da, r`spunse el privind-o oarecum iritat.

De[i nu cred c` voi g`si s`-]i aduc ceva potrivit de f`cut.

– {i atunci, de ce a]i anun]at postul de secretar`? \i

r`spunse ea cu o logic` rezonabil`, dar el p`ru obosit de

interviu [i se \ndrept` spre u[`.



– A fost ideea Marciei, replic` vag. Nu poate face fa]` lavolumul mare de acte, a[a sus]ine [i dactilografiaz` cu unsingur deget. Eu... la fel. Probabil c` nu sunt menit s` conducun astfel de loc, miss Ware.

El ie[i din \nc`pere, l`sând-o nedumerit`. Acoperi ma[inade scris, aranj` hârtiile pe birou [i stinse luminile.

Scutur` din cap de câteva ori pentru a-[i \ndep`rta o [uvi]`rebel`. Mâine [i \n zilele care vor urma, va \ncerca s`-[i\ntip`reasc` \n memorie tot ce va putea despre aceste locuri[i va duce cu ea \napoi, \n Anglia, aceste amintiri \ntr-unc`min la fel de neprimitor, la o munc` de rutin` \ntr-un birouoarecare. Era, a[a cum spusese tat`l ei, nepotrivit` pentruvia]a la ora[.

Capitolul 2

Se trezi a doua zi cu Marcia la capul ei; \i adusese o tav` cuceai. Se ridic` \ncurcat` din somnul ei profund datorat epuiz`rii,sim]indu-se stânjenit` din pricina acelei elegante Marcia.

– Te rog, miss Maule, nu sunt obi[nuit` cu astfel detratamente, protest` ea ru[inat`, dar Marcia a[ez` tava penoptier` cu un zâmbet \ncurajator [i se a[ez` pe margineapatului.

– Este prima ta zi aici; n-a[ fi facut asta pentru servitori,desigur. Ne confrunt`m cu o lips` acut` de personal,continu` Marcia. Când va \ncepe sezonul, va trebui s` facemangaj`ri.

Judy \ntinse mâna spre cana cu ceai. Argint`ria cu patin`,feliile sub]iri de pâine pr`jit` [i untul o f`cur` s` se simt`important` [i r`sf`]at`, dar spuse cu regret:

– Domnul Rafferty consider` c` nu sunt potrivit` pentru

slujb`.

– Prostii! replic` Marcia. Raff era prost dispus. P`cat c` ai

p`rul ro[u.

– De ce? Cine -[i alege secretara dup` culoarea p`rului?

-Raff are ideile lui... [tii, cândva a existat aici o fat` cu care

voia s` se c`s`toreasc`.

– Avea p`rul ro[u?

– Cred c` da, eu n-am v`zut-o.

– Dac` este atât de sensibil la problema asta, ar fi trebuit

s` men]ioneze \n anun] c` nu sunt acceptate concurentele cu

p`rul ro[u. De ce nu s-a c`s`torit cu ea?

– Fata a murit.

– O, zise Judy, \mi pare r`u.

– De ce ]i-ar p`rea? Raff a fost destul de dur cu tine asear`.

De unde era s` [tii c` a asociat culoarea p`rului t`u cu ceva

nefericit?

– {i \nc` \i mai pas`? \ntreb` Judy.

– Nu [tiu, r`spunse Marcia, cam f`r` chef. Ceea ce s-a

\ntâmplat a avut loc cu câ]iva ani \n urm`. Uite ce este, draga

mea; a[ vrea s` r`mâi. Eu [i fratele meu vrem s` punem locul

acesta pe picioare, [i avem nevoie de ajutor. Pari o tân`r`

necomplicat`, dr`gu]`, [i cred c` slujba asta ]i se potrive[te.

Fratele meu te place foarte mult.

Marcia realiz` imediat c` folosise o abordare gre[it`.


Judy \i r`spunse politicos:

– Domnul O'Rafferty mi-a spus foarte clar c` nu m`

accept` [i cred c` el are ultimul cuvânt.

– Sigur c` da, spuse Marcia cu gra]ie.

Miss Judy Ware nu se l`sa \n[elat` de micile ei

complimente. Se \ntreb` dac` nu cumva fratele ei Noel o

curtase pe fat` [i fusese respins, [i-i zâmbi lui Judy care, \nc`

\n pat, \ncepuse s` m`nânce pâine cu unt [i s`-[i bea ceaiul.

Cei doi b`rba]i nici nu [tiau ce potrivit` era aceast` fat`

pentru ceea ce urma s` fac`! Era prea lipsit` de experien]`

pentru a ridica preten]ii [i prea dornic` s` se remarce ca s`

refuze acele o mie [i una de sarcini pe care i le rezervase ea.

– Sper c` r`mâi aici, Judy? Nu te superi c`-]i spun astfel,

dar simt c` ne-am putea \n]elege bine.

– Miss Maule, v` mul]umesc foarte mult. Sigur c-a[ dori s`

r`mân, dar domnul O'Rafferty...

– Las`-l pe domnul Rafferty, o s` rezolv eu cu el, r`spunse

ea cu un zâmbet plin de sub\n]eles. Chiar dac` este [eful,

poate fi convins c` nu ia cele mai bune decizii.

Judy se ridic` fericit` din pat se \mbr`c` \n vitez` [i

coborâr` amândou`, con[tiente de privirile pe care oaspe]ii

castelului le aruncau.

Noel care le v`zu venind spre el se ridic` [i le invit` la

mas`, nu f`r` a-i arunca o privire plin` de admira]ie lui Judy.

Fata nu ezit` s` mai serveasc` o dat` micul dejun.


– Cerule! exclam` Marcia. Cum po]i mânca atât?

– Simplu. |mi este foame, r`spunse Judy. {i mai ales

pentru c` la c`minul unde am stat nu ne d`deau mâncare ca

asta.

– Unde este Raff? \ntreb` Marcia, ca s` schimbe subiectul.

– A plecat la Casey, ca s` mai aduc` provizii. S-a mai

anun]at un cuplu \n seara asta, iar Knockferry nu livreaz`

pân` mâine.

– Uitasem. Vorbe[ti despre perechea \n luna de miere, nu?

O, am uitat s` verific dac` Mary Jane a pus untul la

congelator.

Marcia stinse ]igara [i ie[i din salon.

– E[ti uimit`? o \ntreb` Noel pe Judy.

– Nu, r`spunse ea. M` mir` câte sunt de f`cut, ca s` faci s`

mearg` un hotel ca acesta. Domnul Rafferty las` totul \n

seama voastr`?

– Ei, nu chiar totul. Iar Raff, chiar dac` nu este foarte

interesat de proiect, este totu[i [eful nostru.

– F`r` \ndoial`, numai c` mi se pare straniu...

– Ce ]i se pare straniu?

– Nu [tiu, nu am experien]` cu astfel de lucruri.

– Dar vei lucra al`turi de noi [i va fi bine.

Judy se \ncrunt`.

– Nu [tii c` n-am ob]inut slujba?

– Ba eu cred c-ai ob]inut-o, replic` el amuzat.


L-ai surprins pe Raff, dar Marcia va rezolva treburile. Acum

o s` te duc s`-]i ar`t Slyne.

Dar ea nu-l mai a[tept` pe Noel s` se elibereze ca s-o

conduc`. Voia s` vad` totul singur`. Cutreier` \nc`perile

mari, examinând cu interes mobilierul stil, apoi ie[i afar`,

de[i ploua slab, s` se bucure de prima ei \ntâlnire cu acest

]inut nou.

Alerg` pe malul lacului [i z`ri mult prea târziu cum trage

la mal barca la care vâslea Michael O'Rafferty. Ar fi fost

deplasat s` se retrag` acum, a[a c` merse pân` la cap`t s`-l

a[tepte.

– Cu ce s` v` ajut, domnule O'Rafferty? stig` ea.

– Cred c` nu [tii nimic despre b`rci, dar m` po]i ajuta cu

proviziile pe care le-am adus. Uite, prinde!

|i arunc` un pachet, pe care ea \l prinse f`r` prea mare

dificultate. Apoi pe al doilea. Al treilea \ns` c`zu pe nisip [i

\ncepur` s` râd` amândoi.

– Mai bine a[teapt` s` ancorez barca. Musafirilor no[tri nu

le-ar pl`cea prea mult dac` sticlele cu whisky s-ar duce pe

fundul apei.

P`rea cu totul altfel \n diminea]a aceasta, se gândi Judy;

sau poate, la fel ca ea, uita formalismele imediat ce se dep`rt`

de castel. |mbr`cat \n pantaloni pesc`re[ti [i pulov`r nu mai

ar`ta ca acel scor]os st`pân al Slyne-ului. Noel, cu elegan]a lui

studiat`, p`rea mai potrivit \n acest rol.


– Ei, ce zici de Emerald Isle? o \ntreb`.

– Este frumoas`, f`r` \ndoial`, dar ciudat` [i diferit` de

orice am v`zut, spuse ea cu sinceritate.

– Este ]inutul de dincolo de civiliza]ie, cum ar spune

Marcia [i Noel. Dar curând te vei s`tura de civiliza]ie, drag`

Judy. Noi aici nu dans`m, nu mergem la cinema, nu avem

chinez`rii...

– Ce via]` crede]i c-am dus pân` acum, domnule

O'Rafferty? Nu sunt obi[nuit` s` stau la taclale la cafenea, iar

dansul nu mi se pare prea interesant, dac` nu am un tân`r

atr`g`tor al`turi de mine.

– {i ai avut?

– Nu, dar nici nu sunt o fire prea romantic`...

– De ce nu? Toate tinerele...mai ales cele cu p`rul ro[u....

Ea f`cu un gest cu mâna, zâmbind.

– Cred c` acea concep]ie romantic` la care v` gândi]i nu

include sentimentele. O, dar aici turi[tii vin aici pentru

culoarea local`, pentru spiridu[i [i zâne.

– Poate ai dreptate, spuse el. Ar fi mai bine s` pornim spre

cas` cu articolele pe care le-am adus.

Se duser` \napoi la barc` s` descarce [i ultimele cutii.

Deodat`, Raff se opri s-o priveasc` pe fata care muncise din

greu al`turi de el.

– Mi-a f`cut pl`cere s` v` ajut. {i apoi, am fost invitat` s`

r`mân câteva zile aici, ca s` fac ce cred eu de cuvin]`.


– Se vede c` e[ti \nc`p`]ânat`, miss Ware. Dar ce-ai zice s`

vezi pu]in din zona asta chiar dup`– amiaz`? Doar nu te vom

trimite \napoi \n Anglia f`r` s` fi v`zut toat` mo[ia Slyne.

– Singur`?

– Nu, cu mine. Asta dac` nu cumva ai primit oferta lui

Noel. Recunosc, el este o companie mai potrivit`.

– Nu, n-am acceptat nicio invita]ie, r`spunse Judy foarte

hot`rât`.

– Nu-]i place Noel? o \ntreb` curios. Nu exist` tân`r` care

s` nu-l plac`.

– Nu-mi plac b`rba]ii care plac tuturor femeilor, replic`

ea, observând c` el zâmbea.

– O s` te duc prin trec`toarea Slyne, s`-]i ar`t priveli[tea.

S-a oprit ploaia [i cerul pare s` se limpezeasc`. Ne-am putea

opri la fântâna dorin]elor, dac` dore[ti.

– Se \mplinesc dorin]ele exprimate aici?

– Nu [tiu, miss Ware, \i r`spunse el cu indulgen]a cu care

i-ar fi r`spuns unui copil.

– Prietenii \mi spun Judy, zise ea, dar el nu mai zise nimic,

ci ridic` cu grij` cutiile cu sticlele de whisky pe um`r.

Noel se afla deja la bar servind b`uturi clien]ilor, când

ajunse Raff cu cutiile de wisky [i le puse pe podea.

– Ar fi fost mai bine s`-mi fi dat o mân` de ajutor, \i spuse

Raff.

Noel zâmbi.


– Dragul meu, am fost destul de prins cu barul. {i n-a[ fi

putut s` car pachete prin ploaie \n costum. Judy, tu pari

destul de ud`, draga mea. Uite ceva, ca s` te \nc`lze[ti.

Marcia li se al`tur` solicitând un cocteil.

– Am invitat-o pe miss Ware s` bea ceva cu noi. Este

invitata mea.

– Drag` Raff, sper c` nu vrei s` reiei c`utarea unei

secretare de la \nceput refuzând-o s-o angajezi pe miss Ware?

|ntre timp, hârtiile se adun`, iar eu nu mai fac fa]`.

– Chiar a[a de multe sunt?

– Dac` te-ai uita \n fiecare diminea]` pe coresponden]` [i

nu mi-ai l`sa-o mie \n seam`, ai fi v`zut.

– Nu vei reu[i s` \nfrângi rezisten]a unui Rafferty, draga

mea, o lini[ti Raff. De fapt, ce te sup`r`?

– Totul. Servitorii nu-[i v`d de treab`, cuplul de tineri

c`s`tori]i s-a sup`rat foc c` Raff n-a fost aici s`-[i ia r`mas-bun

când au plecat [i toate acele scrisori! Nu ne putem descurca

f`r` o secretar`, Raff.

Juddy nu se sim]ea prea confortabil auzind cum Marcia \l

for]a pe Raff s-o angajaze.

Nu voia ca acesta s` se simt` constrâns cumva. Ea se sim]ea

bine ca musafir pentru câteva zile, [i-ar fi vrut s` continue

explorarea mo[iei din jurul castelului. Deodat`, se trezi

exclamând:

– Ce lucruri frumoase sunt aici, domnule Rafferty!


P`cat c` aceast` reproducere n-a fost mai bine realizat`,

pentru ca s` nu se vad` diferen]a. M` refer la acest` m`su]`

cu \ncrusta]ii.

Cei doi fra]i \nghe]ar`.

Raff \ns` \i spuse cu indulgen]`:

– Nu exist` imita]ii \n acest castel, miss Ware. Tot ce este

aici a apar]inut de genera]ii familiei noastre.

– O, nu vreau s` fiu considerat` lipsit` de tact, dar, pute]i

vedea [i singuri. Compara]i \ncrusta]iile de la aceste dou`

m`su]e. Cea de a doua a fost f`cut` recent, [i destul de

stângaci.

– Te \n[eli, miss, n-am cump`rat mobil` de când am

preluat castelul, n-a fost nevoie.

Judy sim]i cum ro[e[te. Fra]ii o priveau intriga]i , iar Raff,

de[i \i vorbise calm, o f`cuse s` se simt` ca [i cum ar fi \nc`lcat

bunele maniere.

– Termin` b`utura, miss Ware, spuse Noel.

– Mul]umesc, spuse ea, [i s` [ti]i c` nu m-am \n[elat.

– Dar cum po]i a[a de sigur`, draga mea? o \ntreb` Marcia.

– {tiu câte ceva despre restaurare; tata a avut un magazin

de antichit`]i. Se f`cu t`cere [i Judy observ` privirile pe care

cei doi fra]i le schimbar`. |n schimb, Michael O'Rafferty o

privea u[or amuzat.

– E[ti o tân`r` neobi[nuit`, miss Ware, \i spuse el,

zâmbind. N-ar fi fost mai bine s` persi[ti \n domeniul


antichit`]ilor, decât s` faci cursuri de secretariat, care prin

compara]ie par cam neinteresante?

– Desigur, r`spunse Judy, dar a trebuit s` [i tr`iesc din

ceva. {i \ntrucât tata nu mi-a l`sat o afacere, a trebuit s`-mi

câ[tig existen]a. Mul]umesc oricum pentru b`utur`. La ce or`

vre]i s` \ncepem dup`-amiaz`, domnule Rafferty?

Raff observ` c` fra]ii Maules o priveau oarecum ostil pe

Judy, din cauza afirma]iei f`cute.

– Pe la dou` [i jum`tate, \i r`spunse.

***

Judy porni cu gazda ei Raff , imediat dup` masa de prânz.

|n timpul prânzului, el nu vorbise deloc, nici m`car cu cei doi

fra]i, iar Judy nu se sim]i \n largul ei, din cauza atmosferei pe

care o crease singur`. Dar ea [tia foarte bine c` era destul de

obi[nuit printre mo[ierii sc`p`ta]i s`-[i vând` piese de valoare

din mobilier, \nlocuindu-le cu reproduceri de calitate, dar

Raff negase c` fusese vândut ceva, cu toate c` acea m`su]`, o

copie cam stângace a uneia gotice din secolul al

treisprezecelea, fusese f`cut` doar cu un an \n urm`.

Dar oricum, nu era problema ei [i nu trebuia s` se mai

amestece. Cu toate acestea....


– Domnule O'Rafferty, cu privire la acea m`su]` nu m-am

\n[elat, [tiu foarte bine asta. Tata era interesat \n special de

sculptura \n lemn de trandafir, a[a c` nu pot gre[i.

– Ce tân`r` insistent`! observ` el impacientat. Poate tat`l

meu a cump`rat-o, cine [tie?

– Cu cât timp \n urm`?

– A murit acum zece ani [i \ntrucât a tr`it [aptezeci [i cinci

de ani \nainte de asta, ar fi putut s-o cumpere oricând, miss

Ware.

– Atunci nu poate fi vina tat`lui dumitale. M`su]a asta nu

are decât doi sau trei ani vechime.

– Dar ce conteaz` asta? exclam` Raff. Toate mobilele din

acest palat au fost mutate de câteva ori, mai ales din

momentul \n care a fost transformat \n hotel. Iar acum, te-a[

ruga s` fii atent` la priveli[tele care ne \nconjoar`, altfel o s`

\ntorc ma[ina [i o s` te duc \napoi.

Ea \ncepu s` râd` jenat`, realizând c` fusese impertinent`.

Explica]ia lui Raff putea fi una cât se poate de adev`rat`, tot

a[a cum [i ea putea s` aib` dreptate. L`s` celelalte \ntreb`ri

deoparte, se bucur` de ce vedea, se interes` de istoria

locurilor, apoi nu mai scoase o vorb`, vr`jit` de s`lb`ticia

locurilor, de pârâul care curgea la picioarele lor, de vegeta]ia

s`lbatic`, crescut` cu greu pe aici.

– Ei, ce zici, miss Curiozitate? Ai ce s` iei cu tine când vei

pleca spre cas`, nu? Din mândria cu care rostise aceste vorbe,


ea \n]elese c` iubea zona aceasta din tot sufletul, ca un

adev`rat castelan.

Judy se \ntoarse [i-l privi, realizând c` vorbea pentru a

sc`pa de alte gânduri care-i d`deau târcoale [i [tiu instinctiv

c` venise aici cu tân`ra care murise [i c` \nc` o dat` culoarea

p`rului ei \l tulburase.

– Domnule Rafferty, \i spuse. Oriunde te ui]i, po]i g`si

ceva care s`-]i aminteasc` de ceva; asta n-ar trebui s` te

\ntristeze.

– Ce vrei s` spui, miss?

– Culoarea p`rului meu te deranjeaz`. Te-a f`cut chiar s`

nu m` placi deloc.

– Nu este a[a, ba chiar cred c` a[ putea s` te plac foarte

mult.

– Atunci, te temi de asta, domnule?

El o privi lung, apoi izbucni \n râs.

– Ce imprevizibil` e[ti, miss! A[adar, ]i-au vorbit de Kathy?

– Da. O aduceai des aici, nu?

– A[a este. Nu \nceta niciodat` s` se minuneze de aceste

frumuse]i. Cred c` v` asem`na]i foarte mult.

– Mai spune-mi câte ceva despre ea, domnule.

– Ce-a[ putea s`-]i spun? C` trebuia s` ne c`s`torim, dar

Kathy a contractat o poliomielit` [i a murit. De fapt, poate a

fost mai bine; n-a[ fi suportat s-o v`d invalid`. Acum

vorbe[te-mi de tine, miss Judy Ware.


– Bine, o voi face, zise ea, fericit` c` putea vorbi despre o

copil`rie, pe care n-o l`sase de prea mult timp \n urm`. V-am

mai spus, domnule, tat`l meu a avut un magazin de antichit`]i

\ntr-o suburbie, unde era foarte mult` verdea]`. Aveam un

apartament deasupra magazinului. Mama a murit când eram

foarte mic`, a[a c` a trebuit s` am grij` de tata. N-am prea avut

bani pentru c` tata n-a [tiut s` aib` grij` de afacerea sa [i când

a murit nu prea mi-a l`sat mare lucru. Din pu]inul pe care

l-am avut, mi-am pl`tit cursurile de secretariat. Tata spunea

c`, indiferent dac` e[ti dr`gu]` sau comun`, ambi]ioas` sau

nu, nu po]i s` nu tr`ie[ti dintr-o munc` de secretar`.

– {i e[ti ambi]ioas`, miss?

– M` tem c` nu. Sigur am avut [i eu ca fiecare tân`r` visuri

de m`rire, s` devin actri]`, s` scriu o carte care s` m` fac`

celebr`, dar apoi am revenit la lucruri mai practice.

– {i astfel te-ai decis la ma[ina de scris. Ai vrea s` dai un

test, Judy? Chipul ei se aprinse brusc, \n a[a fel \ncât el putea

s`-i disting` acum chiar [i pistruii de pe fa]`.

– Domnule Rafferty, v` sunt datoare cu acest test.

– Aparent \i e[ti datoare Marciei, replic` el cu gravitate.

Este destul de \nc`rcat`, mai ales cu coresponden]a zilnic`.

– Cei doi Maules sunt de mult aici?\l \ntreb` ea.

– Noel de câ]iva ani, Marcia a venit doar de un an.

– A fost ideea domnului Maule s` transforma]i castelul \n

hotel?



– Par]ial. Ne-am \ntâlnit cu totul \ntâmpl`tor la Dublin,când ie[ise din spital [i de dragul vremurilor apuse l-aminvitat s` se refac` aici, la Slyne. Cred c` ideea s-a n`scut dindiscu]iile noastre \ndelungate. Nu este o afacere prosper`,deocamdat`. Dar acum, miss Ware, c` ai admirat frumuse]ilede pe aici, s` ne \ntoarcem. Dar \nainte a[ vrea s`-]i fac orecomandare: nu mai critica autenticitatea mobilierului deaici, nici Marciei nu cred c`-i place asta.

Intrar` \n cas`, iar Judy \ncepu s` sorteze coresponden]a,care se strânsese de câteva zile. Apoi verific` [i conturile decheltuieli, moment \n care observ` c` de[i eviden]ele eraup`strate cu grij`, ap`reau multe discrepan]e. Note de plat`care erau t`iate de pe list` ca fiind pl`tite de Raff, reap`reau.Nu s-ar fi zis c` fra]ii Maule conlucrau cu Raff.

Raff o urm`ri cum lucreaz`, [i-i r`spunse la \ntreb`ri, nuf`r` oarecare iritare.

– Nu pot exista facturi pl`tite de dou` ori. Noel le verific`,eu doar pl`tesc cecurile.

– De ce nu le verifica]i \mpreun`, astfel a]i elimina risculs` le pl`ti]i de dou` ori, suger` ea.

– Poate Noel uit` s`-mi spun` c` le-a pl`tit. Nici eu nu m`pricep la afaceri [i-i las lui mare parte din probleme.

– |n acest caz, Noel este distrat, decise Judy.– Poate tocmai de aceea ne trebuie o secretar`, miss Ware.

Cred c` ne vei ajuta s` punem ordine \n acte.

Capitolul 3

|n prima s`pt`mân`, Judy se trezi u[or diminea]a, cubucurie chiar, anticipând \nc` o zi pl`cut`. Ceea ce vedea dela fereastra ei se schimba de la o zi la alta. |ntr-o diminea]`mun]ii erau \ntuneca]i, neregula]i, reflectându-se \n ap` cuclaritate, pentru ca a doua zi s` fie \nv`lui]i \n cea]`, care laun moment dat se ridica, l`sând s` se vad` vârful Slieve Rury,care p`rea c` ajunge la nori.

Nimeni nu-i mai adusese ceaiul \n camer`, iar dac` voia ap`cald` [tia acum c` trebuie s` se duc` s`-[i \nc`lzeasc`. |ntr-unadin zile, d`du peste Raff când \[i umplea carafa cu ap`.

– Nu ]i-au adus apa \n camer`? o \ntreb` el. Apoi o privilung. Ce camer` ]i-au dat?

Ei i se p`ru ciudat c` Raff nu [tia, [i presupuse c` Marciaf`cuse aranjamentele.

– Camera aceea n-a fost folosit` de mult timp. Probabil e

plin` de mucegai. O s` discut cu Marcia.

Ea vru s` riposteze c` nu era nevoie, dar din privirea lui

\n]elese c` nu ar`ta prea bine, cum era a[a de diminea]` [i c`

acel capot vechi, pe care-l \mbr`case nu se potrivea deloc cu

p`rul ei. Se gândi c` el va uita promisiunea f`cut`, dar când

terminase micul dejun [i se preg`tea s` plece din salon, el

ceru foarte insistent ca Marcia s`-i spun` de ce noua lui

secretar` primise o camer` \n aripa veche, când existau \n

castel mai multe \nc`peri modernizate, cu ap` cald`.

Marcia \l privi surprins`. Raff nu se interesase niciodat`

pân` acum de felul \n care ar`tau camerele, nici m`car pentru

oaspe]ii de vaz`.

– Mary Kate a hot`rât, dragul meu, c` acea \nc`pere \n

care s-a aflat cre[a, este destul de bun` pentru mica ta

secretar`, care nu poate opta pentru o \nc`pere sau alta.

– Are dreptul la o \nc`pere cu \nc`lzire [i la un pat f`r`

arcuri rupte.

Judy deveni brusc con[tient` c` se vorbea despre ea.

– Mie \mi place camera. |mi place mai ales s` visez la copiii

care au crescut acolo.

Marcia \[i aprinse o ]igar` [i o privi lung.

– Dac` a[ fi \n locul t`u, a[ \ncerca s` nu creez probleme.

Ne putem dispensa oricând serviciile tale, \n favoarea cuiva

mai matur [i mai plin de tact.


– Eu nu m-am plâns, miss Marcia, zise Judy. Domnul

O'Rafferty trecea pe aici tocmai când \mi umpleam cana cu

ap` cald`. A p`rut surprins c` nu am ap` cald` \n camer`.

Marcia \[i stinse ]igara fumat` pe jum`tate [i plec`

nervoas` \n c`utarea fratelui ei.

Din acel moment, Raff \[i f`cu obiceiul de a deschide

coresponden]a \n fiecare diminea]` \mpreun` cu Judy. Ea nu

putu s` se \ntrebe de ce aceast` problem` nu era rezolvat` de

cei doi fra]i, care nu prea aveau multe de f`cut \n timpul zilei.

Mai ales Noel, care era mai mult un element decorativ al

barului.

Dar Judy \nv`]ase c` nu era bine s` aib` opinii proprii; a[a

cum \i spusese Marcia, era pl`tit` ca s` fac` o slujb` oarecare.

Pe la sfâr[itul lunii februarie Raff recunoscu deschis c` fusese

foarte inspirat s` angajeze o secretar`, iar Judy p`rea o

alegere inspirat`.

– Chiar a[a s` fie? exclam` Marcia \n fa]a fratelui ei. De

fapt, p`ze[te afacerile lui Raff precum p`ze[te câinele osul.

Crezi c` s-a \ndr`gostit de el?

– Este posibil, zise Noel, dar asta n-ar trebui s` te

\ngrijoreze, draga mea.

Judy, la rândul ei, avea rezerve fa]` de cei doi fra]i. Pe Noel

\l tolera mai u[or pentru c` era glume] [i o f`cea mereu s`

râd`, dar Marcia nu l`sa niciodat` garda jos. |n ceea ce-l

privea pe Raff nu era \nc` sigur` c` el o place. |l surprindea


de multe ori privind-o, parc` dornic s` se \ndr`gosteasc` de

ea, dar de cele mai multe ori era neatent [i brutal.

|ntr-o zi, el o \ntreb`:

– Te sim]i bine aici, Judy?

– Sigur c` da, r`spunse ea.

– Nu cred. Slyne este un loc neinteresant, dar n-ai v`zut

prea mult din \mprejurimi, din câte [tiu. Ce-ar fi s` facem o

mic` excursie mâine? Este zi de târg la Knockferry, un loc de

distrac]ie, iar la Lough Creagh se poate mânca p`str`v.

– Sun` grozav! exclam` Judy, nu f`r` a se \ntreba dac`

locurile acestea fuseser` \ndr`gite de Kathy, fata care murise.

***

Martie era luna evenimentelor care anual afectau via]a

acelei mici comunit`]i. Era ziua Sf. Patrick, care veni cu aer de

s`rb`toare, cu b`uturi, cu dans, cu concurs de echita]ie, la

care câ[tig` un cal irlandez, cu jocuri de fotbal [i cu un târg

de cai, la care lumea se \nghesui f`r` a mai ]ine cont de starea

vremii. Furtunile din Atlantic izbucneau din senin, afectând

mun]ii care ad`posteau Slyne.

Uneori, vremea nu le permitea s` mearg` cu barca s`

aduc` provizii, astfel c` Noel [i Marcia o trimiteau pe Judy cu


Land Roverul la Knockferry. Nu conducea prea bine, pentru

c` \n Anglia nu avusese timp s` exerseze [i de aceea \i era cam

greu s` mânuiasc` o ma[in` mare, sub acele vânturi puternice

care m`reau pericolul.

Tot Raff fu cel care puse cap`t acestor drumuri, ceea ce o

f`cu pe Marcia s-o displac` [i mai mult.

– Este o adev`rat` nebunie s-o trimi]i singur` pe drumul

`sta pe o astfel de vreme, \i repro[` el lui Noel, când afl` din

ce motiv Judy nu era de g`sit.

Pentru un conduc`tor auto lipsit de experien]` cum este

ea, drumul `sta este curat` sinucidere! Cum ai putut s-o

trimi]i?

– Drag` Raff, nu este pentru prima oar`. Iar Judy este o

tân`r` foarte responsabil`. Pe cine s` fi trimis, dac` eu [i

Marcia suntem ocupa]i?

– Pe cineva din personalul de serviciu, sau chiar pe mine.

S` nu se mai \ntâmple asta, Noel, ne-am \n]eles? Nu vreau s`

risc via]a copilei pe drumurile astea!

Cu aceste cuvinte, Raff ie[i trântind u[a, l`sând-o total

confuz` pe Marcia care tocmai ap`ruse.

Când o \ntâlni pe Judy, \i comunic` interdic]ia de a se mai

duce dup` cump`r`turi.

Judy \l privi nedumerit` dar [i un pic dezam`git`, pentru

c` pe lâng` toate celelalte sarcini pe care i le d`deau cei doi

fra]i, drumurile la Knockferry erau o pl`cere.


– }i-e team` c`-]i voi strica ma[ina? \l \ntreb` cu un aer

nevinovat.

– Nu, m` tem c` ai putea s`-]i ri[ti via]a, \i r`spunse Raff.

Drumurile astea nu sunt pentru un conduc`tor \ncep`tor, a[a

cum ar fi trebuit s` [tie Noel, iar pentru mine este mai

important s` te [tiu \ntreag`, decât ma[ina.Vei ]ine minte

asta, da?

Judy \l privi lung, \n]elegându-l. Se gândise desigur, la

iubita lui Kathy, care se \mboln`vise. Cu ea o compara mereu,

probabil din cauza culorii p`rului.

– Poate c` nu sunt un conduc`tor experimentat, dar sunt

foarte atent`, spuse ea dorind s`-l lini[teasc`, dar Raff \i spuse

cam lipsit de amabilitate:

– Atent` sau nu, te rog s`-mi ceri permisiunea dac` mai

pleci cu ma[ina. Iar acum, la treab`.

Curând, un alt incident bulvers` via]a la Slyne. Desigur fu

provocat de aten]ia [i de grija cu care verifica Judy facturile

\nainte de a i le prezenta lui Raff pentru semn`tur`. Acesta

afl` de la o invitat` din America faptul c` Noel \i ad`ugase la

nota de plat` o sum` pentru serviciile prestate de Judy,

care-i b`tuse coresponden]a la ma[in`.

– Judy, ai observat dac` Noel adaug` \ntotdeauna ceva \n

plus fa]` de nota de plat` pe care o \ntocmesc eu? o \ntreb`

Raff.

– Nu [tiu, spuse ea.


– Judy, e[ti angajat` aici ca secretar`, iar faptul c` faci o

munc` suplimentar` pentru cineva este problema ta. Nu

permit nim`nui s` perceap` sume \n plus, cu excep]ia

servitorilor, desigur, care trebuie s` primeasc` bac[i[. Dac`

salariul pe care ]i-l dau nu este de– ajuns, ar trebui s`-mi

spui, s` vedem ce putem face, nu s` storci prin viclenie bani,

cu contribu]ia lui Noel.

Ea \l ascult` la \nceput, dezam`git` de turnura pe care o

luaser` lucrurile, apoi se \nfurie.

-Salariul \mi este de– ajuns [i nici nu-mi place s` storc

bani prin viclenie de la nimeni, sublinie ea.

– Sunt sigur c` nu asta ]i-a fost inten]ia, replic` el mai calm

de data asta, dar e[ti lipsit` de experien]`. Dac` oaspe]ii vor

s`-]i fac` un dar la plecare, asta este cu totul altceva, dar nu

trebuie s` solici]i bani pentru serviciile suplimentare pe care

le faci.

– Dar tu nici m`car nu verifici facturile la plecarea

vizitatorilor. De unde [tii cum sunt \nregistrate \n registrul de

cas`?

El ridic` nedumerit din sprâncene.

– Prezentarea facturilor este problema lui Noel. Mai ai [i

alte sugestii privind felul cum ar trebui s`-mi conduc

afacerea?

– |mi pare r`u, zise ea, n-am vrut s` fiu impertinent`. Vrei

s`-mi dau demisia?


– Cu siguran]`, nu. De ce ai tras aceast` concluzie? Doar

nu sunt gata s` te concediez de fiecare dat` când \]i dep`[e[ti

atribu]iile.

***

Cei doi fra]i Maules \[i schimbar` atitudinea dup` acel

incident. Noel se mul]umi s-o nec`jeasc` din când \n când, \n

timp ce Marcia f`cu tot posibilul s-o exclud` din treburile

castelului.

– Problemele de contabilitate, facturile, sunt sarcina lui

Noel.

– Dar trebuie s` le verific \nainte de a le prezenta

domnului Rafferty, ripost` Judy.

Marcia o b`tu u[or pe obraz.

– Str`dania ta, draga mea, este l`udabil`, dar poate deveni

enervant` [i plictisitoare atunci când exagerezi.

– Sunt pl`tit` pentru a fi con[tiincioas` [i foarte precis`,

sublinie Judy.

– Munca ta este s` transcrii ce ]i se prezint`, f`r` a pune

\ntreb`ri despre metode pe care nu le-ai \n]elege.

– Da, miss Maule. Spune]i-mi \ns`, [i dumneavoastr` a]i

investit bani \n aceast` afacere? |n acest caz, sunte]i parteneri.


– De unde ]i-a venit ideea asta? Marcia \ncepu s` râd`.

Suntem pl`ti]i la fel ca tine. Când am venit aici cu Noel, nu

aveam bani de loc.

Judy continua s` se \ntrebe cum ajunsese s`-[i imagineze

asta. De fapt, rela]ia de prietenie care p`rea una \ndelungat`

dintre Noel [i Raff \i crease aceast` impresie. Se gândi c` era

mai bine s` nu mai observe neregulile financiare f`cute de

Noel, pentru c` nu asta era menirea ei. Raff era destul de

matur s`-[i poarte [i singur de grij`.

– Ce-ai zice de acea plimbare pe care ]i-am promis-o cu

câtva timp \n urm`? \l auzi pe Raff.

– N-a[ putea decât s` v` mul]umesc foarte mult, domnule

Rafferty, r`spunse ea.

– Nu-mi po]i spune Raff? Nu sunt cu mult mai mare ca

Marcia [i Noel.

– Dar sunte]i [eful meu, [i asta schimb` multe.

– Bine, m`car \n aceast` dup`– amiaz` consider` c` nu

sunt [eful t`u, m-am s`turat s` mi te adresezi cu atâta

formalism.

– Foarte bine, atunci \]i voi spune Raff toat` dup`-amiaza,

dac` asta \]i face pl`cere, dar Michael mi se pare un nume mai

frumos.

Dup` felul cum se \ncrunt`, Judy trase concluzia c`

probabil Kathy \i spusese astfel.

– De mul]i ani nu mi-a mai spus nimeni a[a.


{tii, \n armat` aveam diferite porecle. Lui Noel i se spunea

Spongy.

– Spongy! exclam` Judy. |l folosea des?

– Asta nu avea nicio importan]` pentru c` oricum Noel

putea s` farmece pe oricine. Dup` o clip` de t`cere, Raff

continu`: [tii, Judy, nu-mi fac iluzii \n privin]a lui. Aici se

str`duie[te s` fac` totul bine, dar ia tot ce se poate.

– {i atunci, de ce-l mai p`strezi aici? \ntreb` ea, \nainte s`

realizeze c` vorbele \i sc`paser` pur [i simplu.

– |ntr-un fel, ]in la el. N-a[ putea s` m` ocup de locul

acesta f`r` el. {i mai exist` [i Marcia...

Desigur, Marcia. Dac` pleca Noel, ea l-ar fi urmat. Acum \i

era foarte clar lui Judy ce-l interesa mai mult pe Raff. Sim]i

dintr-o dat` c`-i este foarte rece.

Ajunseser` la Plain of Cluny, o zon` ml`[tinoas`,

s`lbatic`,b`tut` de vânt. Judy o privi cu rezerve; p`rea

neprietenoas`, o zon` goal`. Se gândi la Slyne [i la

frumuse]ile de acolo [i f`r` s` vrea, se \nfior`.

– }i-e frig? o \ntreb` Raff, iar ea \ncuviin]`.

Dar era mai mult r`ceala spiritului decât a trupului. Cu

toate acestea, \[i ridic` gulerul.

– Pu]in ceai te va \nc`lzi imediat. {tiu c` acest loc li se pare

un pic cam dur turi[tilor, dar Lough Creagh te va \nveseli.

Era un lac de mici dimensiuni, incredibil de albastru, cu

un cerc de nisip fin de jur-\mprejur. Se afla acolo [i un han la


fel de mic. Proprietarul \i \ntâmin` cu \ncântare [i cu

amabilitate, ceea ce pe Judy o f`cu s`-l plac` imediat.

Le servi p`str`v pr`jit \n unt [i scoici.

– Micile pl`ceri ale vie]ii, rosti Raff gânditor.

– Sper s` nu se diminueze cu trecerea timpului.

– Tu, Judy, cred c` e[ti una din rarele f`pturi de pe

p`mânt.

– Nici vorb`, sunt un om obi[nuit, nu m` deosebesc cu

nimic de cei din jur.

Probabil, Raff se gândea la Kathy.

– Ce p`rere ai de Marcia? o \ntreb` el deodat`.

Ea l`s` furculi]a jos [i-l privi cu ochi gravi.

– Ce-ai vrea s` spun? Marcia este o femeie foarte

frumoas`, n-o cunosc ca persoan`, cum a[ putea spune ce

cred despre ea? Domnule Rafferty... Raff, o vrei pentru

totdeauna \n via]a ta?

– Asta este o \ntrebare la care nu pot r`spunde doar eu,

zise Raff gânditor.

Judy era pu]in \ncurcat`. De ce o adusese aici?

Raff o invit` la masa lor pe so]ia proprietarului.

– |]i aminte[te de cineva? o \ntreb` el.

– Presupun c` la miss Kathy v` referi]i, r`spunse femeia,

studiind-o pe Judy cu curiozitate. Are aceea[i culoare de p`r,

dar este ceva obi[nuit prin p`r]ile astea. V` mai gândi]i la ea,

domnule Rafferyt?


– Nu, doamn` Farrell. Nu po]i plânge la nesfâr[it dup`

cineva.

– Se vorbe[te c` ai acolo la castel o domni[oar` foarte

frumoas`, continu` femeia. Ai ceva serios \n gând legat de ea?

Judy era jenat`, pentru c` cei doi discutau de parc` ea nici

nu s-ar fi aflat acolo.

Raff, care observ` c` era stânjenit`, oferi [i explica]ii.

– Miss Ware este secretara mea. Se ocup` de registre [i de

facturi. A venit din Anglia.

– Prea multe vin din Anglia la Slyne, spuse femeia cu

dezaprobare \n glas. Cum te vei descurca acum cu dou` femei

\n cas`, domnule Raff? continu` femeia.

– Acum trebuie s` plec`m, zise Raff zâmbind, mul]umim

pentru mas`, doamn` Farrell.

– Mai vino pe aici, miss, o invit` femeia.

Chiar dac` vii de departe, cred c` inima \]i este deja pe

p`mânt irlandez.

Ajunser` la Slyne, auzind schimb de cuvinte [i voci

furioase \n holul de la intrare. Miss Doyle avea o voce

plâng`rea]`, Marcia ridica glasul.

– Ce se petrece aici? \ntreb` Raff. Dac` vre]i s` v` certa]i,

nu g`si]i alt loc? Ce impresie \[i vor face invita]ii?

– Le-am spus s` nu-l lase pe Gorgan s` ia mobila de pe

acum, zise Mary Kate.

– Domnul Maule mi-a dat voie, replic` miss Doyle.



– }i-am mai spus, Mary Kate, c` trebuia reparat`, interveni[i Marcia. Trebuie redat` patina timpului. Domnul Grogan aluat-o s-o repare, atâta tot.

– N-am observat s` fi fost deteriorat`, interveni Raff.– O, dragul meu, tu nu observi niciodat` nimic. Ai aceast`

mobil` de prea mult timp ca s` mai observi ceva la ea. Tu aiobservat, Judy, doar nu-]i scap` nimic.

– Da, am observat-o acum dou` zile [i am [i comentat cuglas tare, r`spunse Judy, con[tient` c` Marcia o fixa. E[tisigur`, Marcia, c` acest Gorgan o poate restaura? Sunt piesevaloroase de mobilier [i un neavenit le-ar putea deteriora.

– Sigur c` se pricepe, doar a mai f`cut astfel de restaur`ripentru noi. Nu-i a[a, Raff?

– A[a mi-a spus Noel. |ns` a[ prefera s` fiu consultat, dac`mai trebuie restaurat ceva.

– Discut` cu Noel. {i pentru numele lui Dumnezeu, Raff,Timsy chiar trebuie s` cânte \n cas` cu acel oribil instrument?

Cu acestea, Marcia \[i pierdu complet r`bdarea, se \ntoarse[i plec` pe elegantele ei tocuri \nalte.

– Ei bine, spuse [i Raff, m` duc s` am o discu]ie cu Noel.

Capitolul 4

Pe la sfâr[itul lunii martie, când vremea devenise foarteblând` anun]ând sosirea prim`verii, Judy sim]ea deja c` seintegrase la acest loc de munc`. Faptul c` i se cerea s`\ndeplineasc` mai multe sarcini decât cele pentru care fuseseangajat` o mul]umea, fiind o confirmare c` fusese acceptat`,c` era nevoie de ea. Numai Marcia sc`pa câteodat` câte oobserva]ie din care s` \n]eleag` c` n-o place, chiar dac` i-oar`ta \ntr-o manier` pu]in agresiv`.

– Te-ai integrat destul de bine aici, nu? Servitorii ]i seadreseaz` pe numele mic, iar Raff ... dar b`rba]ii sunt eterniadolescen]i. Raff are aproape treizeci [i [ase de ani [i-ai zices` s-a maturizat de acum, dar via]a aici este rupt` de realitate.

– Eu sunt de alt` p`rere, ripost` Judy. Realitatea este acolounde \]i sunt r`d`cinile, nu?

– Draga mea, cine mai are r`d`cini undeva acum, când

trebuie s` facem orice ca s` ne câ[tig`m blestemata asta de

existen]`?

– Cei noroco[i sunt ca domnul Rafferty. Trebuie s`

respect`m tradi]iile, nu este a[a de greu.

Marcia o privi cu aten]ie, de parc` ar fi vrut se evalueze ce

posibile atrac]ii putea prezenta fata aceasta. Nu era frumoas`,

dar avea mult` prospe]ime, o minte vioaie. Purta lucruri

foarte ieftine, dar bine alese. Nu-i p`sa dac` se \mbr`ca de la

Balmin sau din acele magazine cu lucruri ieftine, pe care le

purta cu atâta indiferen]`. Nu, Judy, nu avea cum s` g`seasc`

Slyne-ul plictisitor.

– Gânde[ti astfel pentru c` pentru tine Slyne \nseamn`

siguran]`, zise Marcia cu o not` de sarcasm.

– Nu toate femeile vor asta? Tu nu vrei acela[i lucru?

– S` m` m`rit doar pentru siguran]a unui c`min? Foarte

posibil, draga mea, pentru c` nu am bani deloc, dar n-a[

suporta s` m` \nchid pentru totdeauna \n acest loc. Nu arat`

decât o mo[tenire dec`zut`. Raff trebuie \mpins de la spate s`

fac` ceva...

Judy o privi lung, ne\n]elegând cum o femeie cu

frumuse]ea [i cu experien]a Marciei pricepea atât de pu]in de

la via]`; de fapt, \i era evident c` Marcia respingea orice

posibilitate ca un b`rbat s` considere leg`tura de sânge [i

mo[tenirea ca pe ceva primordial.


– Oricum, Raff n-ar vinde niciodat` acest domeniu,

conchise Judy, confruntându-se cu acel zâmbet sfid`tor

\nsemnând" ce [tii tu" de pe chipul Marciei.

– Tu nu-l cuno[ti pe Raff, dac` se \ndr`goste[te serios este

capabil de orice. Ai putea auzi asta \ntr-o zi. Ai fost

\ndr`gostit` vreodat`?

– Nu.

– Atunci vorbe[ti f`r` s` [tii... po]i \nvârti dup` degete

b`rba]ii, m` rog, o mare parte din ei.

– Dar nu [i pe Raff! exclam` Judy indignat`.

– Nu-]i ridica privirea prea sus, o avertiz` Marcia.

– Nici vorb`, replic` Judy, dar [tiu doar c` un b`rbat

trebuie s` simt`, s` [tie unde-i sunt r`d`cinile, s` se bucure

de familia [i de copiii s`i pentru a fi fericit. Cu aceste cuvinte,

Judy plec` spre gr`dina de trandafiri, unde Raff o rugase s`

supravegheze plantarea noilor soiuri. Alerg` spre locul

respectiv abia a[teptând s` se apuce de treab`.

Atunci o v`zu Raff. Judy avea p`rul l`sat liber pe spate, dar

culmea nu-i amintea de Kathy, ci de o feti]` care sc`pase de la

[coal` [i alerga fericit` spre cas`.

– Avea]i nevoie de mine, domnule Rafferty? Am crezut c`

a]i plecat la Casey.

– Acum plec. Vrei s` m` \nso]e[ti?

– Sigur c` da! r`spunse ea bucuroas`. Nu mersese pân`

acum cu barca [i era curioas` s` afle ce se putea vizita pe


]`rmul cel`lalt. Se gr`bi s` sar` \n barc`, dar v`zând c` aceasta

se \nclina mereu temându-se s` nu se r`stoarne, \[i ridic`

privirea spre Raff care abia se ]inuse pe urmele ei. El o ridic`

\n bra]e [i o puse \n barc`.

Dup` ce pornir`, Judy se \ntoarse de multe ori ca s` vad`

]`rmul r`mas \n urm`. Observ` sera de trandafiri cu multele

ei ferestre care str`luceau \n soare; paji[tile necultivate care

promiteau s` se acopere curând de iarb` bogat`, roua care

str`lucea pe ruinele acelei aripi a castelului, care arsese cu ani

\n urm`, dar pe care, din diferite motive, Raff n-o

reconstruise.

– Nu arat` prea grozav pentru un hotel, spuse Raff,

urm`rindu-i privirea.

– Mie mi se pare minunat, m`rturisi ea. {i \ntr-adev`r,

imaginea castelului Slyne se oglindea acum pe fundalul apei,

ceea ce-i conferea [i mai mult` frumuse]e. Cum supor]i asta?

– La ce te referi, Judy?

– La faptul c-ai transformat castelul \n hotel, c` sunt prea

mul]i intru[i care doresc facilit`]i moderne, cum ar fi neonul

\n bar [i semnale luminoase peste tot. N-ai pune neoane, nu

Raff?

– Nu, Judy, sigur c` nu, de[i [i Marcia [i-a exprimat dorin]a

de a inunda locul cu lumin`.

– Cred c` ar fi hidos [i foarte costisitor, r`spunse Judy. Mi

se pare c` ace[ti Maules au idei nepotrivite legate de acest


loc. |n loc s`-l fi transformat \ntr-un hotel pentru cei cu foarte

mul]i bani, ar fi fost bine s`-l fi p`strat a[a cum era, pentru cei

\n c`utare de locuri romantice, pentru cei care mai [tiu s`

aprecieze ceva vechi, dar de calitate. |n acest caz, nu te-ar fi

costat a[a de mult.

– Ia uite ce critic \nfocat avem aici! Marcia ]i-a auzit ideile?

– Nu, sunt doar gândurile mele.

– |n acest caz, este mai bine s` r`mân` a[a, nu-]i vor

mul]umi pentru interven]ie.

– Dar este castelul t`u, tu ai ultimul cuvânt, nu?

– E adev`rat, eu am ultimul cuvânt, dar din nefericire nu

[tiu prea multe despre felul \n care se conduce o astfel de

afacere.

– Eu a[ reu[i s`-l fac s` aib` profit.

El \ncepu s` râd`.

– Adev`rat? Dar aduce [i acum un oarecare profit.

– Ceea ce se ob]ine acum nu este profit.

– Poate pe la sfâr[itul verii...

Raff nu mai continu`, pentru c` ajunseser` la ]`rm. O ajut`

s` coboare [i \n scurt timp ajunser` la acele mici magazine,

care-i apar]ineau lui Casey.

Raff \i d`du omului lista de cump`r`turi f`cut` de Marcia,

iar acesta dup` ce-l privi lung, \i spuse:

– Acum dou` zile, domnul Maule a cump`rat acelea[i

articole [i \n cantitate destul de mare.


Doar nu s-au [i consumat? {i de fapt, nu mi-a pl`tit pentru

ele.

– Imposibil! exclam` Raff. Ieri i-am scris cecul lui Noel. Cât

despre list`... poate Marcia a scris-o din gre[eal` pe aceea[i.

Oricum, voi lua acum cu mine [i comanda nou`, ca s` nu am

impresia c-am venit degeaba pân` aici.

– Dar asta ar fi ceva inutil! izbucni Judy.

– Oricum, ar fi bine s` veni]i dumneavoastr` de acum

\nainte, domnule Rafferty, \i spuse Casey.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` Raff.

– C` sunte]i \nconjura]i de ho]i \n acel castel al

dumneavoastr`, domnule, \ncepând cu domnul Maule. A]i

v`zut cu cine a \nceput s` fac` afaceri?

Cu Grogan, care vine la castel doar \n lipsa

dumneavoastr`...

Raff ie[i afar` din magazin \nainte ca omul s` termine ce

avea de spus, iar Judy, dup` ce-[i lu` r`mas-bun de la om se

duse imediat dup` el, a[teptând o reac]ie. V`zând c` Raff

nu-i spune nimic, nici ea nu-l deranj` cu \ntreb`ri. Oare

Marcia gre[ise comanda din neaten]ie sau inten]ionat, pentru

a-l expedia pe Raff de la castel? Deodat`, Judy \[i aminti acea

m`su]` \n privin]a c`reia discutase \n contradictoriu cu ea [i

primele suspiciuni \ncepur` s` se contureze. Abia a[tepta s`

ajung` la castel, s` vad` dac` fuseser` returnate acele obiecte

luate pentru a fi restaurate.


Se duse direct \n salonul unde [tia c` se afl`, dar acum

m`su]a nu mai era expus` la lumin` ca s` se vad` bine, ci

\ntr-un loc mai retras, mai slab luminat, unde nu se putea

observa nicio neconformitate. Este o imita]ie, \[i spuse Judy

\naintând spre ea. Dar din urm` auzi zgomotul f`cut de

tocurile cui ale Marciei.

– Grogan a adus-o \napoi, dup` cum vezi, spuse Marcia. A

f`cut o treab` foarte bun`.

– De ce ai pus-o \n col]ul acela \ntunecat? o \ntreb` Judy.

Marcia \[i scutur` scrumul f`r` a-[i lua ochii de la ea.

– |mi place s` schimb aranjamentul mobilelor la diferite

intervale. Te deranjeaz`? spuse Marcia.

|ntre timp \n \nc`pere intraser` Noel [i Raff.

– De ce sunte]i aici? \ntreb` Raff.

– Judy voia s` se asigure c` Grogan a adus m`su]a \napoi.

Nu-i place c-am schimbat aranjamentul mobilei.

– S` se asigure? repet` Raff.

– Da, \[i imagineaz` c` se \ntâmpl` lucruri ciudate aici [i

nici nu are \ncredere \n bietul Grogan. Ei ce zici, Judy? E[ti

mul]umit` de ce vezi?

Judy atinse obiectul cu mâna, apoi mâna ei alunec` pe o

por]iune special pentru a c`uta imperfec]iuni, dar nu g`si

nimic.

{i nu putea continua fiind con[tient` de cele trei perechi

de ochi care-o urm`reau.


– Ei bine, dac` Judy a terminat de verificat m`su]a, am

putea merge la mas`, zise Noel.

– Data viitoare \ncearc` s` nu mai faci caz degeaba, \i

spuse Marcia printre din]i, trecând pe lâng` ea.

Se a[ezar` la mas` \ntr-o t`cere cam nefireasc`, pân` când

se auzi vocea lui Raff:

– Marcia, ai confundat listele de cump`r`turi? Casey a fost

surprins c` avem nevoie din nou de acelea[i articole dup` o

singur` zi.

Marcia \l privi cu ochii ei mari superbi, de altfel, mimând

uimirea.

– Oh! exclam` ea. Cred c-a fost vina ta Noel, ai venit s` m`

\ntrerupi când \i d`deam comenzile lui Mary Kate [i probabil

am confundat listele. |mi pare r`u c` ]i-ai irosit diminea]a,

Raff, dar probabil lui Judy i-a f`cut pl`cere s` se plimbe, nu-i

a[a Judy?

Raff n-o l`s` pe Judy s` r`spund`:

– Se vorbesc cam multe prin zon` despre acest Grogan [i

a[ vrea s` \ncet`m orice colaborare cu el. Nu-mi place s` se

considere c` din cauz` c` nu am profit din acest castel am

\nceput s` vând mobilierul. Lui Casey nu i-ai pl`tit, Noel, de[i

]i-am semnat cecul pentru el \nc` de acum patru zile.

– A, asta era problema? O s` i-l duc.

– Nu este nevoie, ripost` Raff. D`-i-l lui Judy, s`-l trimit`

prin curier.


– Desigur, doar pentru asta este aici, doar nu ca s`-[i vâre

nasul unde n-o prive[te, r`spunse Noel.

– Las` fata \n pace, interveni Marcia zâmbind perfid. Nu

trebuie s-o amesteci pe Judy \n toate astea. Iar tu, Raff, nu-l

mai admonesta pe bietul meu frate \n fa]a secretarei! Este

totu[i director!

– |mi cer scuze dac` am deranjat pe cineva. M` gândeam

c` ne-am angajat to]i trei s` derul`m problemele acestui

hotel. Ce v` nemul]ume[te?

– Nimic, zise Marcia, apoi oft`. Presupun c` ne-am gândit

s`... dar mai bine las`.

Raff se ridic` de la mas` [i ajungând \n spatele scaunului

Marciei \[i a[ez` mâinile pentru o clip` pe umerii ei [i se

aplec` s`-i spun` ceva. A fost un gest mic, iar Marcia \i

r`spunse pe m`sur`. A fost un gest initm de reconciliere, a[a

l-a interpretat Judy.

|n treac`t, Noel i-a spus lui Raff:

– Trimite-o s` ia cecul din biroul meu.

Judy n-ar fi vrut s` intre ne\nso]it` \n biroul lui [i nici n-a

fost surprins` când el a ]inut-o \n picioare ca s` scotoceasc`

dup` acel cec.

– Nu \ncerca s` ne dezbini, Judy. N-o s`-]i mearg`.

– N-am f`cut nimic de acest gen. Cele spuse de Casey au

provocat aceste probleme.

– Ce jocuri faci, micu]` Judy? insist` Noel.


– Dar tu? \l provoc` ea râzând.

– Eu nu mai pot face nimic aici pentru a-mi \mbun`t`]i

situa]ia. Dar tu, draga mea, ai avantajul sexului. Nu cumva

]i-ai pus \n gând s` devii st`pân` la Slyne?

Judy ro[i.

– S` nu m` love[ti! E adev`rat c`-]i st` foarte bine a[a

nervoas`, dar nu te ridici la nivelul Marciei.

– Te rog s`-mi dai cecul ca s` m` pot \ntoarce la lucru, zise

Judy furioas`.

Noel \i \ntinse cecul, dar \n clipa \n care vru s`-l ia o prinse

de mân` [i o trase spre el, a[ezând-o pe genunchi.

– De ce nu e[ti ceva mai prietenoas` cu mine? Raff este

deja ocupat. Dup` cum te-ai \nfuriat, \ncep s` cred c` ai

valen]e \nc` neexploatate pân` acum [i devii mai interesant`.

– Când o s` ai pu]in timp [i pentru mine, Judy, a[ vrea s`

continu`m lucrul, auzi vocea lui Raff.

Judy s`ri \n picioare, con[tient` c` ro[ise pân` \n vârful

urechilor.

Noel exclam` :

– O am fost surprin[i \ntr-o postur` indecent` chiar de

[eful t`u! Cât de compromi]`tor! Dragul meu, trebuia s`-]i

anun]i venirea cumva ca s` [tim c` te apropii de acest birou.

Raff nu spuse nimic, ie[i imediat, iar Judy, dup` ce lu`

cecul, \l urm` \n biroul lui. Raff se a[ez` f`r` o vorb`, iar ea

se \ndrept` spre ma[ina de scris, aruncându-i priviri furi[e,


uimit` c` era furios. Apoi citi dezam`gire \n ochii lui. Judy

oft`. Nu avea rost s` se scuze, dar nici nu voia s` fie

considerat` o prad` u[oar`.

– Domnule Rafferty... nu era ce v-a]i \nchipuit...dar se

opri, con[tient` c` nu avea rost s` se scuze.

– Problemele tale intime nu m` privesc, atâta vreme cât nu

se suprapun peste programul zilnic. E[ti liber` s` te adaugi la

cohorta de femei ale lui Noel, dac` asta te amuz`, dar nu \n

timpul programului. Iar acum, te rog s` \ncepi s` scrii.

***

Seara, \n camera ei, Judy continua s` se gândeasc` la

incidentul din timpul zilei, care continua s-o afecteze. Dar ce

se \ntâmpla cu ea? Doar nu se \ndr`gostea de Raff de la

castelul Slyne, ca orice tân`r` care-[i ia prima slujb` [i se

\ndr`goste[te f`r` speran]` de [eful ei?

– La naiba cu Irlanda [i cu aceast` atmosfer` romantic`!

exclam` ea [i sim]ind r`coarea serii las` draperiile [i se duse

la culcare.

Odat` cu luna aprilie, se \nmul]i num`rul de vizitatori din

Anglia care veneau s`-[i petreac` s`rb`torile de Pa[te aici.

Unul dintre oaspe]i, un student, se \ndr`gosti de Marcia. Judy


urm`ri cu cât` u[urin]` reu[i sora lui Noel s` se descurce \n

aceast` situa]ie, cu care era se pare foarte obi[nuit`.

Observând-o, Judy se \ntreb` dac` f`cea toate astea ca s`-i

stârneasc` [i mai mult interesul lui Raff sau pentru c` era una

din acele femei care nu se puteau ab]ine [i r`spundeau

provoc`rilor b`rba]ilor.

– M` fac s` m` simt ca o sor` mai mic`, \i explic` ea lui

Raff, care la rându-i o privea f`r` s` \n]eleag` prea mult.

– Da, cred c` te-ai plicitisit cumplit toat` iarna doar cu

b`trânul colonel Frazer, ca victim` permanent`. Iar tu, Judy,

nu-l lua \n serios pe Noel. Nu rezist` s` nu curteze orice fat`

dr`gu]`.

– Crezi c` nu [tiu asta? r`spunse ea.

– {i de ce n-ai ripostat \n ziua aceea?

– N-am f`cut-o pentru c` [tiu c` asta [i-ar fi dorit. Nimic

nu-l descurajeaz` mai mult pe un astfel de individ decât

victima care r`mâne impasibil`.

– Te-am judecat gre[it, Judy, ce prostie am f`cut! spuse

Noel.

– Dar de ce ai fost a[a de furios?

– Am fost mai mult dezam`git de tine, r`spunse el cu

blânde]e. P`reai cu totul altfel, mai ...

– Mai \n felul lui Kathy, nu?

– Poate c` da, dar trebuie s-o iei ca un compliment, draga

mea. Era o fat` necomplicat`, simpl`.


Atunci, n-o mai iubi pe Marcia, ar fi vrut ea s`-i spun`,

pentru c` ea nu este necomplicat`, a[a cum crezi tu. Ba din

contr`, complic` totul [i-]i va face via]a un iad.

Raff plec`, iar Judy, care tot nu era lini[tit` \n privin]a

mobilierului castelului, care era dus [i adus de la repara]ii, se

mai duse s` verifice \nc` o dat` acea m`su]`. Se a[ez` \n

genunchi, o examin` din toate p`r]ile [i nu g`si nimic;

repara]ia fusese f`cut` cu mult` \ndemânare. Lâng` ea, se afla

un birou mic din lemn de ulm cu \ncrusta]ii de ebonit`.

Observ` imediat c` era o imita]ie destul de reu[it`, ce-i drept.

M`su]a fusese doar pretextul.

– Ce faci aici, Judy? o \ntreb` Raff uimit.

Ea vorbi, f`r` a mai ]ine seam` de nimic.

– Asta este o copie. Am crezut c` vor schimba m`su]a, dar

ea a fost doar paravanul. Acest birou a fost \nlocuit cu mult`

m`iestrie, trebuie s` recunosc. Vezi c` aceste monturi nu sunt

aliniate? Iar culoarea galben` a lemnului nu are patina

timpului.

– Despre ce vorbe[ti, Judy? zise Raff \ncruntându-se. Iar ai

descoperit vreo imita]ie? Acest birou se afl` aici de când m`

[tiu!

– Poate, zise ea, dar nu \n]elegi, Raff? Cineva fur` aceste

piese originale [i nu este greu de \n]eles c` Grogan este cât

se poate de implicat.

– {i cine colaboreaz` cu el, Judy?


Raff pusese \ntrebarea pe un ton foarte tìos, ceea ce o

f`cu s`-l priveasc` lung. Nu-l putea face prea u[or s` fie

suspicios pe cei doi Maules.

– Nu sunt prea multe variante, r`spunse Judy.

– Dac` \ncerci s` acuzi din nou pe cineva [i sper s` nu faci

asta, te-a[ ruga s` te gânde[ti de dou` ori, draga mea.

– Dar faptele sunt fapte, insist` ea. Aceast` pies` [i cea din

salonul mic sunt reproduceri, iar dac` spui c` sunt ale

familiei tale dintotdeauna, atunci substituirea s-a f`cut chiar

sub nasul tù!

– A[a ai spus [i despre m`su]`. Cum po]i fi sigur` c` acel

birou care a stat dintotdeauna \n col]ul acela nu este original?

Iar dac` este o reproducere, cum sus]ii \nseamn` c` a fost

\ntotdeauna la fel. Te rog, nu insista, Judy, altfel \ncep s` cred

[i eu ca Marcia c` vrei s` atragi aten]ia asupra ta.

– Asta crede ea? |mi pare rù, poate c` m-am \n[elat \n

privin]a biroului de[i nu cred, dar nu m-am \n[elat \n privin]a

datei acelui mic dulap. Dar asta este nu am de gând s` intru

\n competi]ie cu Marcia, de[i ea se simte foarte bine \n

compania acelor tineri.

– Judy....

Ea ie[i brusc din \nc`pere.

Marcia se \ntorsese dup` o zi petrecut` cu acei tineri la

curse. De cum veniser` ace[tia se instalaser` cu toat` veselia

posibil` la bar.


Raff refuz` s`-i serveasc`, dar Marcia \i anun]` c`-i va servi

chiar ea.

– Marcia, te rog... \l auzi Judy pe Raff.

– Nu fi atât de ]âfnos, dragul meu. |i servesc eu, dac` nici

Noel nu este pe aproape.

Marcia le servi b`uturi tinerilor care continuau s` fac`

glume, sco]ându-l din s`rite pe Raff.

El a[tept` s`-[i termine b`uturile, apoi le spuse:

– Domnilor, acest castel este casa mea, iar voi v` afla]i aici

\n trecere. Miss Maule este angajat` aici, nu are autoritatea de

a contramanda ordinele mele. Sper c` v` ve]i retrage acum, ca

s` nu prelungim la nesfâr[it situa]ia penibil`. Cina v` va fi

servit` \ntr-o jum`tate de or`. Bun` seara.

– Cum \ndr`zne[ti, Raff? explod` Marcia cu pref`c`toria ei

caracteristic`. Judy era sigur` c`-l provocase deliberat, ca s`

afle ce simte pentru ea.

– Draga mea, nu suport s` fiu pus \ntr-o situa]ie penibil`

\n propria mea cas` de un grup de tineri lipsi]i de maniere.

– E[ti gelos? \l \ntreb` ea abia [optit, iar Judy [tiu \n acel

momente c` uitaser` de existen]a ei \n aceea[i \nc`pere.

Raff o prinse \n bra]ele sale [i o s`rut`.

– Asta ai vrut? o \ntreb`.

– Sigur. }i-a luat cam mult!

El o s`rut` din nou [i de data asta ea \l prinse dup` gât cu

bra]ele, lipindu-[i trupul de al lui.



Judy se l`s` \n genunchi [i \ncerc` din aceast` stare s` se\ndrepte spre ie[ire, tocmai când ap`ru Noel, care izbucni \nrâs.

– Ce naiba faci aici, Judy?Marcia se uit` la ei, chipul ei tr`dând mai mult satisfac]ie

decât jen`.– Am uitat c` erai aici, draga mea. |ncercai s` ie[i \nainte

ca Raff s`-mi fac` declara]ia? Ce dr`gu]` e[ti!– |mi pare r`u de cele \ntâmplate, Judy, zise Raff, trebuia

s` ne dai de [tire cumva c` e[ti aici.Marcia schimb` priviri cu fratele ei, apoi veni spre Judy.– S`-i l`s`m pe b`rba]i s` discute, iar eu o s`-]i explic cum

stau lucrurile \n via]`, draga mea.

Capitolul 5

Imediat ce sc`p` de m`rturisirile [i de sfaturile Marciei,Judy alerg` pe teras` s`-[i domoleasc` acolo la r`coare,obrajii care dogoreau. Se gândi, v`zând paji[tea din fa]`, c`peste câteva s`pt`mâni Raff [i Marcia vor putea s` fac` lungiplimb`ri pe marginea lacului, departe de castelul de oaspe]i,sub acea vraj` inconfundabil` a Irlandei, iar el o va s`ruta \nvoie.

– Judy, n-ar fi bine s` intri \n cas`? auzi vocea lui Raff. Au\nceput s` a[eze masa.

|ntorcându-se spre el, observ` c` era \mbr`cat cu opelerin` de ploaie, avea undi]a [i un mic rucsac.

– Plec la pescuit \n noaptea asta, spuse Raff, iar Noel careap`ruse, \i spuse c` nu va z`vor\ por]ile pentru ca el s` poat`intra la \ntoarcere f`r` probleme.

Judy realiz` imediat c` Raff avea nevoie de lini[te \n care

s`-[i analizeze gândurile.

Cina se desf`[ur` \n lini[te cu Marcia având aerul pisicii

care a \nghi]it canarul.

Judy sp`l` paharele dup` mas`, apoi \ncerc` s`

\ndep`rteze petele l`sate de b`uturile acelui grup de tineri. |n

salon se aflau obiecte care erau, de fapt, piese de muzeu. Se

\nfurie din nou v`zând anacronismul barului care fusese

cândva un salon elegant. Slyne nu trebuia condus a[a cum

f`ceau cei doi Maules. Iar Raff cum putea s` admit` ca acest

castel s` fie transformat \ntr-un simplu han? Un han din care

cei doi fra]i scoteau bani din tot ce le c`dea \n mâini?

Lu` o tav` cu cafea [i sandvi[uri f`cu focul \n [emineu [i se

\ntinse pe o sofa bucurându-se de lini[tea nop]ii. Probabil c`

a]ipise, pentru c` \ntr-un târziu \l auzi pe Raff.

– Nu trebuia s` m` a[tep]i, Judy, de[i se bucur` c` g`si

sandvi[urile [i cafeaua.

– Ai prins vreun pe[te? \l \ntreb` ea.

– Nu, dar mi-am f`cut ordine \n minte. Probabil mâine vor

ap`rea alte probleme, dar acolo pe ap` via]a pare foarte

simpl` [i lini[tit`.

Judy \i aduse un prosop s`-[i [tearg` p`rul ud.

– {tii, Raff, cred c` oaspe]ilor le-ar pl`cea s` g`seasc` aici

un castel adev`rat, m` refer la cei care ar [ti s`-l aprecieze.

– |mi amintesc c` mi-ai mai spus asta.


M` \ntreb dac` a[ putea s-o fac pe Marcia s` vad` lucrurile

\n acela[i mod.

– Marcia? repet` ea.

– Nu ea se ocup` de acest castel? Iar \n viitor...

– N-o po]i face s` \n]eleag` c` afacerea ar merge mai bine

dac` Slyne ar fi un castel irlandez tipic f`r` concesii f`cute

vremurilor actuale?

– Problema este c` [i Noel gânde[te la fel ca sora lui [i este

cam greu s`-i schimbi pe amândoi. Lui Noel i se pare o mare

plictiseal` aici. Dar femeia este mai adaptabil`, se poate

identifica u[or cu cel pe care-l iube[te, nu crezi, Judy?

– Unele femei, poate. Nu [tiu prea multe despre asta, dar

\mi imaginez c` depinde de cât de mult te iube[te. Iar dac` te

gânde[ti la c`s`torie, ar trebui s` te asiguri mai \ntâi c` ea

gânde[te la fel ca tine.

El nu-i r`spunse, dar o privi cu ochii pe jum`tate \nchi[i.

Observ` c` Judy nu mai p`rea acum o copil` lipsit` de

maturitate, ca atunci când venise aici, observ` durere \n ochii

ei [i f`r` s` vrea se gândi din nou la Kathy.

– Pentru tine este mai u[or, Judy, pentru c` e[ti foarte

tân`r`, dar pentru mine a cam trecut vremea.

– Dar e[ti dedicat Slyne-ului, Irlandei [i lui Kathy.

U[a se deschise [i Marcia ap`ru zâmbind.

– O, exclam` ea, ce scen` minunat` am \ntrerupt! Ai

adesea astfel de discu]ii nocturne cu secretara ta, dragul meu?


– Mi-a f`cut cafea [i sandvi[uri [i st`team de vorb`, ca s`

m` \nc`lzesc dup` frigul [i ploaia de afar`.

– M-ai dezam`git cu plecarea la pescuit. Mi-am imaginat c`

\n noaptea asta vom avea multe de discutat, iubitule.

– A trebuit s`-mi l`muresc propriile mele probleme mai

\ntâi; nu pot gândi niciodat` prea clar \n cas`.

– Oricum, mi-ai lipsit mult [i m-am plictisit toat` seara.

– Adev`rat, Marcia? zise el pu]in cam timid, dup` cum i se

p`ru lui Judy.

Marcia se a[ez` lâng` el \ntr-un capot lung, cu p`rul l`sat

liber pe umeri, str`lucind de bucurie c` se [tia iubit`.

– Iar acum c` ai mâncat [i ]i-ai b`ut cafeaua, am putea

petrece câteva clipe \mpreun`, iubitule? zise Marcia, iar Judy,

con[tient` c` ar fi trebuit s` plece de mult timp din calea lor,

se ridic` [i disp`ru.

***

Judy se a[tept` din acel moment s` aud` anun]ul

c`s`toriei celor doi, dar Raff p`rea s` se fi retras \n

problemele obi[nuite ale mo[iei, iar Marcia se ocupa de castel

cu mai mult` \ncredere, abordând problemele servitorilor cu

mult` severitate, de unde pân` atunci \i trata cu \n]elegere.


D`dea ordine f`r` a-l mai consulta pe Raff, de parc` ar fi fost

deja st`pâna castelului.

Dup` plecarea acelor tineri, castelul r`mase cam f`r`

vizitatori, ceea ce le permise colonelului [i lui miss Botley s`

se bucure de toat` aten]ia personalului. La sfâr[itul lunii locul

va fi plin de musafiri, a[a spunea Marcia.

– Ne lipse[te personalul, \i spuse Marcia lui Raff. Rosie [i

celelalte pot servi \n condi]ii normale dar dac` vin americani,

ei cer ca personalul s` fie \mbr`cat \n frac.

– Atunci, s` nu aleag` Slyne, dac` vor o replic` a vie]ii lor

din America \n Irlanda.

– Raff, e[ti imposibil! exclam` Marcia. Nici nu [tii ce

eforturi am f`cut s` aranjez contractele cu firmele americane

de turism. |ncerc`m s` facem bani pentru tine dragul meu, nu

\n]elegi?

Marcia ar`ta extraordinar \ntr-una din acele rochii de jerse

pe care le purta de când se mai \nc`lzise vremea, dar ochii lui

Raff erau a]initi

TU ESTI NOROCUL MEU - carti de dragoste PDF giannyjollys...– Ar`]i de departe ca un feudal,...

Documents

Transcript of TU ESTI NOROCUL MEU - carti de dragoste PDF giannyjollys...– Ar`]i de departe ca un feudal,...