Trei moduri de gândire şi trei tipuri de inteligenţă(Danah Zorah şi Ian Marschall, Inteligenţa spirituală)

Din punct de vedere neurologic, tot ce se sprijină pe inteligenţă este direcţionat sau controlat de către creier şi de extensiile sale neurale din corp.

Ne naştem cu un anumit număr de neuroni interconectaţi. Experienţa ulterioară duce la formarea de noi conexiuni.

Gândim cu creierul şi cu trupurile noastre dar şi cu spiritul nostru. Gândirea nu este un proces exclusiv cerebral, gândim şi cu trupurile şi cu emoţiile

noastre şi cu spiritul, viziunile, relaţiile, sensurile şi valorile noastre. Creierul omenesc conţine între 10 şi 100 de mii de milioane de neuroni. Există cam 100

de tipuri de neuroni dintre care o jumătate sunt în cortex Neuronii formează între ei legături prin terminaţiile axonice şi dendridice numite

sinapse. Omul posedă trei moduri de gândire, în funcţie de tipurile de legătură dintre neuroni: o

Gândirea în serie o Gândirea asociativă o Gândirea unitivăGândirea în serie sau IQ

Are la bază reţele nervoase numite tracturi neurale care seamănă cu o serie de cabluri telefonice. Axonul unui neuron stimulează dendritele următorului, eliberând un semnal electrochimic de-a lungul lanţului de neuroni interconectaţi, putând fi utilizat pentru orice gând sau serie de gânduri. Fiecare neuron poate închide sau deschide circuitul informaţiei.

Tracturile neurale se conectează prin învăţare, pas cu pas, pe bază de reguli în concordanţă cu logica formală și produc gândirea logică, orientată spre scop: „Dacă…, atunci..”.

Neuronal, conexiunile se găsesc în cortex, trunchi cerebral, măduva spinării şi în alte organe ale trupului unde funcţionează ca nişte termostate(reflexe).

Fiecare simţ utilizează un tract neuronal de-a lungul unui întreg circuit de receptare: organ, talamus, cortex primar şi aşa mai departe.

Procesarea serială este responsabilă de gândirea logică și de multe dintre comportamentele instinctive (inclusiv ale animalelor). Tiparele de gândire serială ale omului pot fi la fel de rigide ca tiparele de comportament instinctual la animal.

Gândirea serială presupune spargerea problemei sau a situaţiei prin analiză în cele mai simple părţi logice ale sale urmată de precizarea relaţiilor cauzale descoperite.

Avantajele inteligenţei IQ: acurateţe, precizie, siguranţă.Limitele: e un joc finit bazat pe „ori…, ori…” şi se tulbură la schimbarea regulilor.

Gândirea asociativă: EQ Stă la baza inteligenţei pur emoţionale, a legăturii dintre emoţii, dintre emoţiile şi

senzaţiile corporale, dintre emoţii şi mediu. Ne permite să asociem lucruri precum foamea şi hrana care o satisface, casa şi

confortul; să recunoaştem tipare şi să dobândim abilităţi corporale.Este modul de a „gândi” cu inima sau cu trupul. Structurile cerebrale care stau la baza

gândirii asociative sunt reţelele neuronale în care fiecare neuron poate acţiona asupra mai multor neuroni şi poate fi acţionat de mulţi alţi neuroni simultan. O reţea neuronală conţine mănunchiuri de până la 100 de mii de neuroni şi fiecare neuron poate fi conectat cu până la o mie de alţi neuroni şi poate fi acţionat de ei simultan.

1

Forma cea mai simplă de gândire asociativă se realizează prin reacţii condiţionate.Reţelele neuronale sunt conectate cu alte reţele neuronale din întreg creierul sau corpul.

Reţelele neuronale au abilitatea de a se reorienta în funcţie de experienţă.Învăţarea asociativă se realizează prin încercare şi eroare. Interiorizarea învăţării se realizează prin anumite elemente ale unei reţele, exteriorizarea

prin alte elemente şi medierea dintre ele se face prin alte elemente din reţea. Reţelele neuronale nu sunt conectate cu capacitatea noastră lingvistică nici pe cea de

articulare a conceptelor, ci pe simţire. Gândirea asociativă este un mod de gândire care poate suporta nuanţele şi ambiguităţile, putând recunoaşte un tipar chiar daca lipseşte 80% din el.

Dezavantaje: o Învaţă în timp îndelungat, este inexact şi tinde să fie dependent de obişnuinţe.

Este tăcută şi e dificil de împărtăşit. Nu există două creiere care să aibă acelaşi set de conexiuni neuronale, adică doi oameni care să aibă aceeaşi viaţă emoţională. Îţi recunosc emoţia, pot empatiza cu ea, dar nu o pot avea. Cooperare IQ şi EQ

Creierul nu constă din module izolate de IQ sau EQ, ci cele două sisteme interacţionează şi se potenţează reciproc.

Un creier omenesc dispune de un set de procesoare asociativă cu o mare capacitate şi de un procesor serial cu capacitate redusă care deserveşte, selectiv, unul sau altul dintre procesoarele asociative. Procesorul serial poate fi asemuit cu un reflector care se poate fixa doar asupra unui obiect dintr-un fundal întunecat (un procesor asociativ).

Memoria de lucru este o trăsătură esenţială pentru gândirea în serie. Dacă în conştiinţa noastră apare o singură posibilitate, reacţia minţii se va automatiza,

sistemul atenţiei devine mai puţin activ şi conştientizarea se diminuează. De aici foamea umană de noi experienţe şi provocări.

Gândirea unitivă SQOmul este conştient de propria experienţă şi îşi dă seama că este conştient. Deşi a fost

„programat” prin intermediul regulilor pe care le-a învăţat şi şi-a format obiceiuri bine înrădăcinate prin gândirea asociativă, are şi liber arbitru. Poate schimba regulile şi înfrânge obiceiurile.

Omul învaţă limbajul cu ajutorul sistemelor de gândire serială şi asociativă, dar inventează limbajul cu ajutorul unui al treilea sistem de gândire – gândirea unitivă.

Creierul omului constă nu are, fizic, nici un tip de conexiune neuronală care să lege toţi neuronii creierului între ei. Unirea informației din sistemele specializate se face prin oscilații simultane, la aceeași frecvență a acestor sisteme.

Când privim un obiect, neuronii fiecărei arii cerebrale implicate în procesul perceptiv, independente între ele, oscilează la unison cu frecvenţă între 35 – 45 Hz oferind experienţa obiectului întreg.

Oscilaţiile neuronale sincronice din registrul de 40 de Hz: o Mediază procesarea informaţiei conştiente între sistemele neurale seriale şi cele asociative. o Reprezintă bazele neurale pentru conştiinţa în sine şi pentru experienţele conştiente integrate. o Reprezintă bazele neurale ale inteligenţei spirituale sau unitive. Cercetările de ultimă oră (Pare şi Llinas) prezintă conştiinţa ca fiind proprietate intrinsecă a creierului şi nu rezultatul comportamentului unor celule nervoase.

2

Conştiinţa poate fi modulată de activitatea neuronilor, stimulată de lumea exterioară, dar nu e generată de ele.

Conştiinţa ne pune în legătură cu o realitate transcendentă mult mai profundă şi mai bogată decât o simplă vibraţie a unor celule nervoase.

Oscilaţiile de 40 Hz sunt prezente în întreg creierul deplasându-se sub forme de unde în tot cortexul dinspre partea anterioară înspre cea posterioară. Acestea sunt ca un ocean al conştiinţei de fond pe care percepţiile specifice apar ca nişte valuri.

Conştiinţa umană este un fenomen unitar. Toţi neuronii solitari care participă la o experienţă conştientă oscilează sincronic în registrul 40 Hz, se comportă ca nişte voci armonizate într-un cor.

Oscilațiile neuronale sunt asociate unor câmpuri cerebrale electrice, care sunt generate de multe dendrite care oscilează în acord, ar nu declanșează impulsuri. Ele sunt distincte de potențialele de acțiune care sunt declanșate de-a lungul axonului neuronal. Reprezintă o altă modalitate prin care creierul comunică cu el însuși.

Oscilațiile neuronale de 40 de Hz fac posibilă funcționarea minții conștiente și pot fi substratul neurologic al inteligenței spirituale.

Există trei tipuri de bază ale inteligenţei umane: o raţională, o emoţională, o spirituală. Există trei modalităţi de gândire: o serială, o asociativă, o unitivă. Există trei căi de cunoaştere de bază: o primară, o secundară, o terţiară. Există trei niveluri ale sinelui: o profund – transpersonal -, o intermediar – asociativ şi

interpersonal - , o periferic – egoul. Există trei stări de alienare spirituală: o posedarea o răul o disperarea Sinele egocentric

Eul conştient, sinele egocentric, este esenţialmente raţional şi este asociat cu tracturile nervoase şi programele neurale seriale ale creierului. Sinele intermediar Inconştientul personal şi colectiv sau sinele intermediar este un vast bazin de motivații, energii, imagini, asociaţii şi arhetipuri care influențează gândirea şi comportamentul din interior. Are la bază gândirea asociativă, reţelele neuronale paralele. Funcţionează în special cu ajutorul corpului şi al emoţiilor. Sinele profund Sinele profund este asociat cu oscilaţiile sincronice de 40 Hz de la suprafaţa creierului şi are funcţie unitivă sau integrativă. Sursa acestui sine este Dumnezeu (denumit diferit în diferitele religii). În creştinism este Împărăţia lui Dumnezeu din noi. Ignorarea sinelui profund reprezintă principala cauză a prostiei spirituale. Suferinţa spirituală apare atunci când „un individ se desprinde de sau intră în conflict cu cele mai profunde părţi ale sale”(dr. M. Kearney). Înstrăinarea faţă de centru este îndepărtarea faţă de semnificaţie, valoare, scop şi viziune a umanităţii noastre.„În cultura modernă cea mai accentuată alienare spirituală este separarea egoului de palierul intermediar şi de centru „suntem prea raţionali, prea conştienţi de sine, prea căzuţi jocurilor şi prefăcătoriilor. Suntem prea desprinşi de trupurile noastre şi de energiile sale… putem fi luaţi uşor de valul mâniei, fricii, lăcomiei şi poftei. Devenim dezechilibraţi şi nu putem face faţă dezechilibrului celorlalţi. Jocurile şi prefăcătoriile ne arată că suntem prinşi în roluri şi trăim doar o mică parte din noi… devenim caricaturi ale noastre şi ale emoţiilor noastre, iar schemele noastre emoţionale devin caricaturi ale omului sănătos.”

3